vineri, 10 martie 2023

 2. /11 MARTIE 2023 - ISTORIE PE ZILE:Evenimente, Nașteri


Evenimente

·         222: Împăratul Elagabalus este asasinat, împreună cu mama sa, Julia Soaemias, de Garda pretoriană în timpul unei revolte. Corpurile lor mutilate sunt târât pe străzile din Roma, înainte de a fi aruncat în Tibru.
·         1291: într-un act de donație a regelui Andrei al III-lea al Ungariei, se face prima menţiune documentară a oraşului Făgăraş, deși există documente anterioare acestei mențiuni, care menționează Țara Făgărașului ca fiind „Terra Valachorum”, adică Țara Românilor, iar Gobelinus, un episcop catolic german din secolul al XIV-lea, numea Făgăraşul ca fiind „marele oraş românesc”. De asemenea, în Letopiseţul Cantacuzinesc scris de Stoica Ludescu în secolul al XVII-lea se preciza că „începând cu anul 1296, în timpul domniei lui Radu Negru, s-a pornit la construirea marii cetăţi a Făgăraşului”, însă informaţii referitoare la această cetate coboară până spre secolul al X-lea, când se pare că exista aici, în inima țării Făgăraşului, o cetate din lemn, întărită cu pământ, ce ar fi fost distrusă cel mai probabil de invazia tătară din 1241. De-a lungul existenţei sale, cetatea a trecut prin mai multe stăpâniri, iar dacă inițial a îndeplinit rolul de cetate regală de graniță, începând cu anul 1366, cetatea va aparține domnilor Ţării Românești în calitate de feud vasalic. Astfel, cetatea va aparține domnitorilor munteni Vladislav I si Mircea cel Bătrân, iar regele Sigismund al Ungariei a fost cel care îl va numi în 1431 pe Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Ţepeş, ca duce al Făgărașului şi Amlașului si apărător militar al sudului Transilvaniei. În secolul al XV-lea a început consolidarea cetăţii cu fortificaţiile aferente, iar o atestare documentară consemnează că în 1455 Iancu de Hunedoara a numit aici doi castelani pentru administrarea cetății. Tot documentele istorice consemnează că voievodul Ştefan Mailat a transformat cetatea în castel în 1528, iar pretendentul la conducerea Transilvaniei, Gaspar Bekes, va realiza şanţul de apărare al cetăţii și va întări și mai mult zidurile exterioare în anul 1564. Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti între 1593-1601 şi primul unificator al celor trei ţări româneşti, a purtat conform unei vechi tradiţii voievodale, titlul de „herţeg al Făgăraşului”, iar în anul 1599, în urma campaniei din Transilvania, Mihai Viteazul va intra în posesia efectivă a Cetăţii Făgăraşului, căreia îi acordă o atenţie deosebită datorită poziţiei sale strategice. Schimbări esenţiale în arhitectura cetății va face principele Gabriel Bethlen care dispune construirea turnurilor şi bastioanelor în stil italian şi renovarea interiorului cetății, la începutul secolului  al XVII-lea, când  Cetatea Făgăraşului va deveni reşedinţa principilor Transilvaniei şi centru politico-administrativ al Principatului. De la 1700, Făgăraşul devine proprietate a Coroanei Habsburgice, iar cetatea este transformată de habsburgi în garnizoană militară şi îşi pierde eleganţa şi măreţia de odinioară. Din anul 1948, cetatea va deveni închisoare comunistă, urmând ca abia din 1965 aici să se iniţieze ample lucrări de renovare, iar cetatea să devină un important obiectiv turistic şi una dintre  cele mai bine conservate cetăţi feudale din Europa de Est. Făgăraș este un municipiu din județul Brașov, Transilvania, România. Are o populație de 30.714 locuitori. Înainte de Unirea Transilvaniei cu România orașul a fost centrul administrativ al comitatului Făgăraș, iar între 1920 și 1950 a fost reședința județului Făgăraș. La ieșirea din Făgăraș spre Brașov se află centrul geografic al României. Coordonatele exacte ale punctului respectiv sunt 45º50’ latitudine nordică și 24º59’ longitudine estică. Cetatea a fost construită în anul 1310 de voievodul Transilvaniei, Ladislau Apor (Opor).

·         1513: A fost ales Papa Leon al X-lea (numele sau laic era  Giovanni de Medici). Era  fiul lui Lorenzo Magnificul, ducele Florentei si protector al artelor. Papa Leon a ocupat Scaunul pontifical intre anii 1513 si 1521.
·         La 11 martie - 19 decembrie 1642 sinodul de la Iaşi, Moldova, adoptă "Mărturisirea ortodoxă " a lui Petru Movilă. Anterior, în 1640, aceeaşi carte a fost oficial adoptată şi la sinodul de la Kiev. După acceptarea Mărturisirii Ortodoxe în sinodul Moldovei, lucrarea va fi publicată la Iaşi şi consituie cea dintîi tipăritură din Ţara Moldovei.Mărturisirea ortodoxă (Pravoslavnica Mărturisire) a fost tradusă în limbile latină (sub titlul "Expositio fidei Ecclesiaae Rusiae minoris"), greacă, rusă şi română (1691). Lucrarea cuprinde 261 de întrebări şi răspunsuri, conform celor trei virtuţi teologice: credinţa, nădejdea şi dragostea. Petru Movilă (Petru Moghilă) este un reprezentant notoriu al culturii româneşti din prima jumătate a secolului XVII. Petru este feciorul domnitorului Munteniei şi ulterior al Moldovei Simion Movilă. Petru Movilă este unul din ultimii reprezentanţi ai literaturii de limbă slavonă din ţările române, mare cărturar şi teolog ortodox. Cărturarul poseda mai multe limbi precum slavona, greaca, latina, polona şi ucraineana. A fost arhimandrit al celebrei mănăstiri Lavra Pecerska din Kiev (din 1627), apoi şi mitropolit al Kievului şi Haliciului (din 1633). Petru Movilă a întemeiat prima şcoală superioară de la Kiev - Colegiul Kievlean sau Academia Kievo-Movileană. A întemeiat tipografiile de la Kiev, Cîmpulung (1635) şi Iaşi (1642). Prin înţelegerea cu mitropolitul Varlaam al Moldovei şi domnului Moldovei Vasile Lupu, mitropolitul Petru Movilă  trimite la Iaşi un grup de dascăli cu multă carte latinească în frunte cu  Sofronie Pociaţki, care în 1640 au pus bazele învăţămîntului superior în Moldova, avînd ca model colegiul de la Kiev. Este vorba de Colegiul vasilian din Iaşi în care teologia, retorica, filozofia şi alte discipline erau predate ca şi la Kiev în limbile latină, slavonă şi greacă. Petru Movilă (Petru Moghilă) este un reprezentant notoriu al culturii româneşti din prima jumătate a secolului XVII. Petru este feciorul domnitorului Munteniei şi ulterior al Moldovei Simion Movilă. Petru Movilă este unul din ultimii reprezentanţi ai literaturii de limbă slavonă din ţările române, mare cărturar şi teolog ortodox. Cărturarul poseda mai multe limbi precum slavona, greaca, latina, polona şi ucraineana. A fost arhimandrit al celebrei mănăstiri Lavra Pecerska din Kiev (din 1627), apoi şi mitropolit al Kievului şi Haliciului (din 1633). Petru Movilă a întemeiat prima şcoală superioară de la Kiev – Colegiul Kievlean sau Academia Kievo-Movileană. A întemeiat tipografiile de la Kiev, Cîmpulung (1635) şi Iaşi (1642). Prin înţelegerea cu mitropolitul Varlaam al Moldovei şi domnului Moldovei Vasile Lupu, mitropolitul Petru Movilă trimite la Iaşi un grup de dascăli cu multă carte latinească în frunte cu Sofronie Pociaţki, care în 1640 au pus bazele învăţămîntului superior în Moldova, avînd ca model colegiul de la Kiev. Este vorba de Colegiul Vasilian din Iaşi în care teologia, retorica, filozofia şi alte discipline erau predate ca şi la Kiev în limbile latină, slavonă şi greacă. Petru Movilă a fost mitropolit de Kiev și Galiția (Ucraina) din anul 1632 și până la moartea sa, în 1646. Este cunoscut ca un important teolog ortodox din secolul al XVII-lea și ca un reformator al învățământului teologic ortodox. Prăznuirea sa se face în Biserica Ortodoxă Română pe 22 decembrie

·         1702 – A apărut (până în 1735), la Londra, primul cotidian englez, “Daily Courant”.
·         1818 – Este publicat romanul Frankenstein de Mary Shelley. Mary Shelley (Mary Wollstonecraft Godwin, 30 august 1797 – 1 februarie 1851) a fost o scriitoare britanică, dramaturg, eseist, biograf și editor al operelor soțului ei, poetul romantic și filozoful Percy Bysshe Shelley. A fost fiica lui William Godwin, care era preocupat de filozofia politică și a scriitoarei, filozoafei și feministei Mary Wollstonecraft. Mary Shelley este cel mai bine cunoscută pentru romanul Frankenstein (1818), fiind considerată drept precursoarea scrierilor știintifico-fantastice moderne.
·         1851: Premiera operei Rigoletto, de Giuseppe Verdi, la Teatrul La Fenice, din Veneția, Italia. Giuseppe Fortunino Francesco Verdi (n. 10 octombrie 1813, Le Roncole — d. 27 ianuarie 1901, Milano), compozitor italian, vestit mai ales pentru creațiile sale în muzica de operă.
·         1861 – A fost adoptată Constituţia Confederaţiei Statelor Americane, cele zece state sudice care s-au separat de nordul aboliţionist. Războiul de secesiune a durat între anii 1861 şi 1865.
·         1867: Premiera operei Don Carlos de Giuseppe Verdi, la Opera din Paris.
·         1871: Începe guvernarea cabinetului conservator prezidat de Lascăr Catargiu (marea guvernare conservatoare, până în 4 aprilie 1876), care a pus bazele constituirii partidului politic conservator. Lascăr Catargiu sau Lascăr Catargi (n. 1 noiembrie 1823, Iași – d. 30 martie 1899, București), om politic român, prim ministru al României pentru patru mandate.

·         1878: Se semneaza la Roma Convenţia de comerţ şi navigaţie româno-italiana. Convenţia va intra în vigoare la 1 aprilie 1878.
·         1888: O furtună masivă de zăpadă care durează trei zile și jumătate paralizează costa de est a Statele Unite. La sfârșitul vremii rele ​se înregistrează ​aproximativ 400 de decese. Marele viscol din 1888 este denumirea unei furtuni de zăpadă din perioada 11 – 14 martie 1888, care s-a abătut asupra coastei de est a SUA și care a afectat în special statele New Jersey, New York, Massachusetts și Connecticut, unde au fost depuneri de zăpadă de până la 150 cm, iar vântul a suflat cu viteză de până la 72 km/h.
·         1902: Se dă sentința în procesul Caion-Caragiale. Caion este condamnat la 3 luni închisoare, 500 de lei amendă către stat și 10.000 de lei despăgubuiri către Caragiale pentru calomnie, după ce afirmase că drama Năpasta ar fi un plagiat.

·         1926 – Revoluţionarul irlandez Eamon de Valera, se retrage de la conducerea organizaţiei Sinn Fein din Irlanda.
·         1938: Anexarea Austriei de către Germania hitleristă (Anschluss).
·         1945 – Ocupantii japonezi infiinteaza Imperiul Vietnam, un stat marioneta care a existat pana la 23 august 1945, imparat fiind inscaunat Bao Dai. Bảo Đại, împărat al Vietnamului, (n. 22 octombrie 1913 – d. 30 iulie 1997) a fost al treisprezecelea și totodată ultimul împărat al dinastiei Nguyen, care este ultima dinastie al Vietnamului, a domnit între 8 ianuarie 1926 – 25 august 1945. În septembrie 1940, Imperiul Japonez ocupă militar Indochina franceza, în urma unui acord incheiat cu guvernul francez de la Vichy. Franța nu avea, atunci mijloacele de a rezista și amiralul Decoux, numit guvernator general de guvernul de la Vichy a trebuit să accepte prezența Japoniei în Annam ( Vietnam). La 11 martie 1945, imparatul Bao Dai a dat citire Actului de independență a Imperiului Việt Nam, declarand ca : “Având în vedere situația mondială și cea a Asiei, în special, Proclamă public că a fost eliminat protectoratul Franței și țara a devenit independenta “. La 14 august, el a anunțat anexarea coloniei franceze Cochinchina la împeriul sau, reunificand astfel Vietnamul. Ca urmare a bombardamentelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki, guvernul japonez a anunțat intenția sa de a se retrage din zona. Bao Dai nu a mai fost protejat de japonezi astfel ca, organizatia comunista Viet Minh, il forteaza in data de 25 august 1945, pe Bao Dai să abdice.
·         1954: Prin HCM nr. 337, se desființează coloniile de muncă. Deținuții, cu excepția celor care au slujit interesele burgheziei, fiind eliberați.
·         1967 - Dick James, editorul The Beatles, anunţă că au fost înregistrate 446 versiuni ale melodiei "Yesterday".
·         1985: Comitetul Central al PCUS îl alege pe Mihail Gorbaciov în funcția de Secretar General. Alegerea sa marchează începutul destinderii între Est și Vest. Este debutul pentru perestroika și glasnost. Mihail Sergheevici Gorbaciov (născut pe 2 martie 1931), conducătorul Uniunii Sovietice din 1985 până în 1991. Încercările sale de reformă au dus la încheierea războiului rece, la încetarea monopolului politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și la prăbușirea Uniunii Sovietice. A primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990.
·         1990 – Începe manifestaţia populară din Piaţa Operei din Timişoara, in timpul careia a fost adoptată, la 12.03.1990, ”Proclamaţia de la Timişoara” care, la Punctul 8 cerea interzicerea prin Legea electorală, pentru primele trei legislaturi consecutive, a dreptului la candidatură al foştilor lideri comunişti sau a ofiţerilor de Securitate.

·         1990 – Lituania şi-a proclamat independenţa, fiind primul stat care părăseşte Uniunea Sovietică.
·         1990 – Prin alegerea ca preşedinte a lui Patricio Aylwin, in Chile încetează dictatura generalului Augusto Pinochet, care a condus ţara din 1974. Augusto José Ramón Pinochet Ugarte (n. 25 noiembrie 1915 – d. 10 decembrie 2006), cunoscut mai mult ca Augusto Pinochet, a fost un general și dictator chilian, care a îndeplinit funcția de Președinte al Republicii Chile între 1974 și 1990. A condus o juntă militară la putere printr-o lovitură de stat în anul 1973, prin înlăturarea președintelui ales în mod democratic Salvador Allende. A părăsit postul de președinte în anul 1990, după ce a pierdut un referendum național în anul 1988, dar a rămas pentru încă 8 ani comandantul suprem al armatei, iar după aceea a devenit senator pe viață, acțiuni care au îngreunat urmărirea sa în justiție pentru crimele comise în timpul dictaturii sale. Guvernul chilian estimează că peste 3.000 de oameni au fost uciși în intervalul de timp în care Pinochet s-a aflat la putere, printre aceștia numărându-se victime ale căror cadavre nu au fost găsite niciodată. Alte mii de oameni au fost torturați, arestați sau forțați să fugă în exil în timpul mandatului său.
·         1993 – Janet Reno devine prima femeie Procuror General al SUA.
·         1995: Președintele României, Ion Iliescu, a participat la Conferința mondială pentru dezvoltare socială de la Copenhaga.

·         1997: Paul McCartney, fost membru al formației Beatles, este înnobilat de regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Sir James Paul McCartney, (născut la 18 iunie 1942) este un cântăreț și compozitor englez, care s-a remarcat inițial ca membru component al formației The Beatles. A scris și muzică de film, astfel că în 2002 a fost nominalizat la Premiile Oscar, Grammy și Golden Globe pentru muzica originală la pelicula Vanilla Sky/Deschide Ochii.
·         2000: Desemnat câștigător în urma celui de-al doilea tur al alegerilor desfășurate la 16 ianuarie 2000, Ricardo Lagos Escobar a preluat oficial funcția de președinte al Republicii Chile.
·         2003 – Este fondat Tribunalul Penal Internaţional la Haga. Curtea Penală Internațională (numită uneori și Tribunalul Penal Internațional) este o instanță de justiție internațională permanentă, cu sediul la Haga în Olanda. Menirea și scopul acestei instituți juridice internaționale este de a judeca persoane care au comis genociduri, crime de război și crime contra umanității. Curtea este compusă din 18 de magistrați, care au fost investiți în funcție pe 11 martie 2003, dintre care în rangul cel mai înalt, canadianul Philippe Kirsh. Instanța nu poate judeca cauze retroactive ci numai cazuri provenite după 1 iulie 2002. Până în mai 2004, 94 de țări au ratificat statutul tribunalului, printre care și România. Tratatul nu a fost nici semnat nici ratificat de câteva țări importante precum Statele Unite, Rusia, China, Israel și Irak. De fapt, Statele Unite și Israelul au semnat inițial tratatul însă au anunțat ulterior că își retrag semnătura.
·         2004 – A avut loc, la Madrid, un puternic atentat terorist, soldat cu un număr impresionant de victime: 200 de oameni au murit, printre ei aflîndu-se şi 16 români.Alte 1500 de persoane au fost ranite. Mai multe explozii simultane, la ora de varf, s-au inregistrat in patru trenuri madrilene, atentatul fiind revendicat de gruparea extremista al-Qaida. Exploziile au avut loc aproape simultan intre 7.39 si 7.42 dimineata, in statiile Atocha (3 bombe), El Pozo del Tío Raimundo (2 bombe), Santa Eugenia (1 bomba) si o a patra in calea Téllez spre Atocha. Atacurile au fost indreptate impotriva trenurilor care asigurau legatura cu suburbiile si care erau pline cu navetisti ce se indreptau spre locurile de munca din Madrid. In aceeasi zi un grup care a sustinut ca actioneaza in numele al-Qaida a revendicat atentatele comise la Madrid, printr-un mesaj e-mail primit de cotidianul de limba araba Al Quds al-Arabi, care apare la Londra. In mesaj, grupul autointitulat Brigada Abu Hafs al-Masri, si-a asumat responsabilitatea pentru comiterea celui mai sangeros atac terorist, intr-un oras european, de la al doilea razboi mondial. Autorii au fost identificati si un numar de 28 de persoane au fost acuzate pentru cumplitul atentat terosrist de la Madrid. Judecatorul Javier Gomez Bermudez a pronuntat verdictul in ceea ce ii priveste pe cei 28 de acuzati, dupa aproape trei luni de deliberari. Toti acuzatii, in majoritate marocani, au negat ca ar fi fost implicati in aceste atacuri, care au zguduit Spania cu trei zile inainte de alegerile legislative. Data de 11 martie a fost declarata ”Ziua europeana a victimelor terorismului” de catre Parlamentul European in memoria celor care si-au pierdut viata in atentatul de la Madrid. Initial, s-a propus ca evenimentul sa fie marcat pe 11 septembrie, ziua celor mai mari atentate teroriste comise in lume (SUA, 2001).
·         2005 – Fostul caporal nazist Paul Schaefer, fondatorul enclavei germane “Colonia Dignidad” din Chile, condamnat pentru pedofilie şi acuzat de torturarea deţinuţilor în timpul regimului lui Augusto Pinochet (1973-1990), a fost arestat în Argentina.
·         2009 - Toyota atinge un record istoric, fiind primul constructor care vinde 1 milion de vehicule hibride pe piaţa americană, atât sub brandul Toyota cât şi Lexus. Vectorul vânzărilor a fost Toyota Prius care până la acea dată ajunsese global la un volum de vânzări de 1.2 milioane de dolari. Tot în acel an Toyota a depăşit G.M. drept cel mai important constructor de automobile din lume. Succesul Toyota a atras însă multe necazuri, culminând cu cea mai mare acţiune de rechemări în service în cazul pedalei. Există voci care spun că americanii au pornit o mare conspiraţie împotriva Toyota tocmai din cauza succeselor de mai sus, defecţiunile la sistemul de accelerare ieşind foarte repede la iveală şi generând o "ipohondrie" automobilistică fără precedent.
·         2011: Un cutremur cu magnitudine 9 grade pe scara Richter și cu epicentrul în Oceanul Pacific, a lovit coasta de est a Japoniei. Cutremurul a fost urmat de tsunami. Evenimentul a declanșat al doilea cel mai mare accident nuclear din istorie, și unul din singurele două evenimente care să fie clasificate ca Nivel 7 pe scară internațională a evenimentelor nucleare. Cutremurul din Tōhoku din 11 martie 2011 a fost un seism de magnitudine 9,0 MW cu epicentrul în regiunea Tohoku din oceanul Pacific, în apropierea orașului japonez Sendai, aflat pe coasta de est a Japoniei. Cutremurul a provocat valuri tsunami ale Pacificului de până la zece metri în înălțime. Pe scara de intensitate seismică a Agenției Meteorologice a Japoniei (care nu măsoară energia declanșată de cutremur la epicentru, ci intensitatea mișcărilor tectonice într-un anumit loc) seismul a măsurat la cota de 7 (valoarea maximă a acestei scări) în anumite zone ale prefecturii Miyagi. Cutremurul s-a produs în ziua de vineri 11 martie 2011 la ora 05:46:23 UTC. Hipocentrul acestuia s-a aflat în largul coastei de est a regiunii Tohoku, Japonia, la o adâncime de 24,4 km. Inițial măsurată la 7,9 grade, magnitudinea a fost reestimată de serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite la 8,8 și apoi la 8,9 grade. Cutremurul este considerat ca fiind cel mai mare din istoria Japoniei. Centrul american pentru alerte de tsunami în Pacific l-a măsurat la o intensitate de 9,1 pe scara Richter. Agenția Meteorologică a Japoniei și-a rectificat pe data de 13 martie 2011 măsurătoarea cutremurului de la 8,8 la 9,0 pe scara Richter. Înainte de cutremurul din Sendai, cel mai mare fusese marele cutremur din Hanshin din ianuarie 1995. În urma seismului a fost declarată stare de urgență nucleară în Japonia din cauza unor probleme la centralele nucleare Fukushima I și Fukushima II din Prefectura Fukushima. Ca urmare a cutremurului, NASA a calculat că ziua s-a scurtat cu 1,8 microsecunde din cauza rotației accelerate a Pământului. Tot datorită cutremurului s-a calculat că Japonia s-a deplasat cu 2,4 m față de poziția anterioară cutremurului.
·         2011: Accidentul de la Centrala nucleară Fukushima. Cutremurul s-a produs în ziua de vineri 11 martie 2011 la ora 05:46:23 UTC. Hipocentrul acestuia s-a aflat în largul coastei de est a regiunii Tohoku, Japonia, la o adâncime de 24,4 km. Inițial măsurată la 7,9 grade, magnitudinea a fost reestimată de serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite la 8,8 și apoi la 8,9 grade. Cutremurul este considerat ca fiind cel mai mare din istoria Japoniei. Centrul american pentru alerte de tsunami în Pacific l-a măsurat la o intensitate de 9,1 pe scara Richter. Agenția Meteorologică a Japoniei și-a rectificat pe data de 13 martie 2011 măsurătoarea cutremurului de la 8,8 la 9,0 pe scara Richter. Înainte de cutremurul din Sendai, cel mai mare fusese marele cutremur din Hanshin din ianuarie 1995. În urma seismului a fost declarată stare de urgență nucleară în Japonia din cauza unor probleme la centralele nucleare Fukushima I și Fukushima II din Prefectura Fukushima. Ca urmare a cutremurului, NASA a calculat că ziua s-a scurtat cu 1,8 microsecunde din cauza rotației accelerate a Pământului. Tot datorită cutremurului s-a calculat că Japonia s-a deplasat cu 2,4 m față de poziția anterioară cutremurului. La 15 martie autoritățile din Tokio au anunțat că la reactorul (blocul) 2 Fukushima a avut loc o explozie care a avariat învelișul acestuia, provocându-se astfel o creștere a radioactivității în zona înconjurătoare. Administrația centralei vorbește despre „valori dramatice ale radioactivității”. Drept urmare populația locală din perimetrul de 30 de km în jurul centralei (care nu era încă evacuată) a fost avizată să rămână în locuințe, pentru a nu se expune direct (este vorba de aparatul respirator) radioactivității crescute. După explozia de la reactorul 2 s-a anunțat un incendiu la reactorul 4 (care la cutremur era în revizie). De la acesta provine acum creștere puternică a radioactivității direct în atmosferă. Se speculează că reactorul respectiv ar avea două găuri de dimensiuni metrice în înveliș (carcasă). La data de 26 martie Tepco a făcut cunoscut că valorile măsurate la parterul reactoarelor 1 – 4 este de 200 mSv/h, iar apa radioactivă scursă printr-o spărtură de la reactorul 2 are o valoare măsurată de peste 1.000 mSv/h. La 12 aprilie 2011 autoritățile japoneze au mărit clasificarea accidentului nuclear de la Fukushima de la nivelul 5 la nivelul 7, nivelul maxim pe scara accidentelor nucleare.Nivelul 7 a fost și nivelul declarat la accidentul nuclear da la Cernobîl în 1986.
·         2014 – Rusia a anexat Republica Autonomă Crimeea, parte a statului independent Ucraina. Crimeea (oficial Republica Autonomă Crimeea), a fost o republică autonomă a Ucrainei, care din 2014 a intrat, în urma unui referendum ilegal organizat in prezenta armatei ruse, în componenta Rusiei. Peninsula Crimeea, cunoscută sub denumirea de Crimeea, se află pe coasta de nord a Mării Negre. Peninsula este localizată la sud de Regiunea Herson, Ucraina și la vest de regiunea Kuban, Rusia. Ea este unită cu regiunea Herson prin Istmul Perekop și separată de Kuban prin Strâmtoarea Kerci. Peninsula este înconjurată de două mări: Marea Neagră (la vest și sud) și Marea Azov (la est).


Nașteri
* 1530: Johann Wilhelm (11 martie 1530 – 2 martie 1573), a fost duce de Saxa-Weimar.
A fost al doilea fiu al lui Johann Friedrich I, Elector de Saxonia și a soției acestuia, Sibylle de Cleves.
În momentul nașterii sale, tatăl său încă deținea titlul de Elector de Saxonia, titlu pe care l-a pierdut în 1547 după ce a fost înfrânt și capturat de împăratul Carol Quintul în urma sprijinului pe care Electorul de Saxonia îl dăduse Reformei protestante. Johann Friedrich a fost eliberat și forțat să adopte titlul mai mic de duce de Saxonia într-o zonă substanțial mai mică decât fostul său teritoriu în Turingia.
În 1554, după decesul tatălui său, Johann Wilhelm a moștenit ducatul de Saxonia împreună cu fratele său mai mare, Johann Frederick II, și cu fratele mai mic, Johann Friedrich III.
Cei trei frați: Johann Friedrich II, Johann Wilhelm și Johann Friedrich III.
Cei trei frați au împărțit ducatul: Johann Friedrich II ca șef al familiei a luat Eisenach și Coburg; Johann Wilhelm a primit Weimar; și Johann Friedrich III a moștenit Gotha. Totuși, în 1565, când John Frederick al III-lea a murit fără să lase moștenitori, cei doi frați au făcut un nou tratat prin care au împărțit teritoriile lui. Fratele cel mare a ocupat Gotha în timp ce Johann Wilhelm a reținut teritoriile lui din Weimar. De asemenea, planul stipula ca cei doi frați să facă schimb de regiunile lor între ei la fiecare trei ani. Această dispoziție nu a fost niciodată realizată.
Politicile politice ale lui Johann Friedrich al II-lea au fost îndreptate spre recuperarea teritoriilor și titlul de Elector pierdut de către tatăl său în 1547. El a recuperat pentru scurt timp electoratul în timpul perioadei 1554-1556, dar implicarea sa în intrigi politice l-au înfuriat pe împăratul Maximilian al II-lea. Împăratul a impus în cele din urmă Reichsacht (interzicerea imperială) asupra lui, devenind obiectul unei Reichsexekution (acțiune a poliției imperiale). După un asediu asupra castelului său din Gotha, Johann Friedrich a fost în cele din urmă învins în 1566 și și-a petrecut restul vieții ca prizonier imperial.
Bunurile sale au fost confiscate de către împărat și predate lui Johann Wilhelm, care astfel a devenit singurul conducător al întregului ducat al Saxoniei.
Curând Johann Wilhelm a căzut în dizgrația împăratului atunci când a intrat în serviciul regelui Carol al IX-lea al Franței ca general în campania sa împotriva hughenoților (regii francezi erau dușmanii împăraților habsburgi). Acest lucru i-a înstrăinat și pe supușii săi protestanți.
Împăratul i-a stârnit pe cei doi fii supraviețuitori ai lui Johann Friedrich al II-lea împotriva lui Johann Wilhelm și în 1572 s-a încheiat Împărțirea de la Erfurt. Ducatul de Saxonia a fost împărțit în trei părți. Fiul cel mare al lui Johann Friedrich al II-lea, Johann Casimir, a primit Coburg, iar cel mai mic, Johann Ernst, a primit Eisenach.
Johann Wilhelm a reținut doar o mică parte din ducat, regiunea din jurul Weimar, însă și-a adăugat districtele Altenburg, Gotha și Meiningen. Ca rezultat al Împărțirii de la Erfurt, toate teritoriile deținute de Casa de Wettin, indiferent de ramură, au devenit învecinate. Casa de Saxa-Weimar și prima casă de Saxa-Altenburg, ambele descind din Johann Wilhelm.
La Heidelberg la 15 iunie 1560 Johann Wilhelm s-a căsătorit cu Dorothea Susanne de Simmern, fiica lui Frederick al III-lea, Elector Palatin. Ei au avut cinci copii:
  1. Friedrich Wilhelm I, Duce de Saxa-Weimar (n. 25 aprilie 1562, Weimar – d. 7 iulie 1602, Weimar)
  2. Sibylle Marie (n. 7 noiembrie 1563, Weimar – d. 20 februarie 1569, Altenburg)
  3. fiu (n./d. 9 octombrie 1564, Weimar)
  4. Johann al II-lea, Duce de Saxa-Weimar (n. 22 mai 1570, Weimar – d. 18 iulie 1605, Weimar)
  5. Maria (n. 7 octombrie 1571 – d. 7 martie 1610, Quedlinburg), stareță de Quedlinburg în perioada 1601–1610.
·         1544: Torquato Tasso (n. 11 martie 1544, Sorrento – d. 25 aprilie 1595, Roma) a fost un poet italian, unul din cei mai însemnați reprezentanți ai Renașterii italiene. Cea mai cunoscută operă a sa este epopea în versuri "La Gerusalemme liberata" ("Ierusalimul eliberat", 1581).
Torquato Tasso s-a născut la Sorrento, fiu al poetului Bernardo Tasso, de origine nobilă, aparținând familiei Della Torre. A studiat mai întâi la Universitatea din Bologna și apoi, din 1560, Dreptul și Filozofia la Universitatea din Padova. În Padova, scrie prima sa operă, epopea cavalerească "Rinaldo" (1562). În 1565 intră în serviciul cardinalului Luigi d'Este în Ferrara iar în 1572 ocupă o funcție înaltă la curtea ducelui Alfonso II din Ferrara, fratele cardinalului. Familia d'Este era cunoscută ca mecenați ai artelor, susținători - printre alții - ai poeților Ludovico Ariosto și Matteo Maria Boiardo. În anul 1573, Tasso termină poemul pastoral "Aminta", o prezentare idealiztă în versuri a vieții de curte.
În 1575 termină epopeea pe tema primei cruciade, "La Gerusalemme liberata", care va apare în 1581. Opera, în care se amestecă episoade cavalerești cu fantezii romanești, reprezintă - sub forma unei legături între problemele religioase de actualitate ale Contrareformei și epopeile eroice clasice - un punct culminant al poeziei Renașterii.
În a doua jumătate a anului 1574 suferă de o boală febrilă neclară, după care, începând din 1575 are turburări mintale cu idei de persecuție și acte de violență, ceea ce determină internarea sa în ospiciul Sant'Annadin Ferrara. În timpul celor șapte ani petrecuți acolo revede și prelucrează epopea "Ierusalimul eliberat" și redactează eseuri, dialoguri și poezii. La intervenția Ducelui Alfonso de Mantua, este eliberat din ospiciu în luna iulie a anului 1586.
Tasso rămâne un timp în la Curtea ducală din Mantua și termină acolo tragedia în versuri "Il re Torrismondo" (1587). Părăsește Mantua și, timp de câțiva ani, pelegrinează prin diverse orașe ale Italiei, în care timp încearcă să modifice structura inițială a operei sale majore. A doua ediție, cu mult inferioară celei originale, apare în 1593 la Roma cu titlul "La Gerusalemme conquistata" ("Ierusalimul cucerit"), și este dedicată mecenatului său, cardinalul Cinzio Aldobrandini.
Deși renumele lui Torquato Tasso se bazează în primul rând pe poemele sale epice și dramatice, nu se pot ignora creațiile sale în domeniul liricei. Cele peste 1700 poezii (sonete, madrigale, Canzone, balade) apar în volumele "Rime" (1581-1582), "Rime et prosa" (1583), "Rime spirituali" (1597). Din creațiile sale în proză sunt de menționat "Dialoghi" (1581), pe teme literare și filozofice, și "Discorsi dell'arte poetica e in particolare sopra il poema eroica" ("Studiu asupra artei poetice și în special asupra poemului eroic", 1587.
În Roma, Papa Clement VIII inițiază ceremonia încoronării lui Torquato Tasso cu cununa de lauri a poeților. Cu puțin timp înaintea festivității ce trebuia să aibă loc la Campidoglio ("Capitoliu") în Roma, poetul moare la 25 aprilie 1595. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, Tasso este prezentat de diverși literați ca figură simbolică a tragediei geniului neînțeles. A exercitat o deosebită influență asupra creației lui Lord Byron, Goldoni, Goethe. Goethe a scris o dramă cu titlul "Torquato Tasso"(1790), pe tema vieții artistului. În România, Alexandru Balaci a publicat un studiu foarte documentat asupra poetului italian.
* 1591: Isabela de Savoia (11 martie 1591 – 28 august 1626) a fost fiica lui Carol Emanuel I de Savoia (1562–1630) și a Infantei Catalina Micaela a Spaniei. Bunicii materni au fost regele Filip al II-lea al Spaniei și Elisabeta de Valois, iar bunicii paterni au fost Emanuel Filibert, Duce de Savoia și Margareta a Franței. Isabela a fost prin căsătorie Prințesă Moștenitoare de Modena însă a murit cu doi ani înainte ca soțul ei să acceadă la tronul Modenei.
Copii:
  • Cesare d'Este (1609–1613), a murit în copilărie;
  • Francesco d'Este (1610–1658), viitorul Duce de Modena; s-a căsătorit cu Maria Farnese, Vittoria Farnese și Lucrezia Barberini; a avut copii;
  • Obizzo d'Este (1611–1644), episcop de Modena;
  • Caterina d'Este (1613–1628), călugăriță;
  • Cesare d'Este (1614–1677), a murit celibatar;
  • Alessandro d'Este (1615), a murit în copilărie;
  • Carlo Alessandro d'Este (1616–1679), a murit celibatar;
  • Rinaldo d'Este (1618–1672) Cardinal;
  • Margherita d'Este (1619–1692), s-a căsătorit cu Ferrante al III-lea Gonzaga, Duce de Guastalla;
  • Beatrice d'Este (1620), a murit în copilărie;
  • Beatrice d'Este (1622–1623), a murit în copilărie;
  • Filiberto d'Este (1623–1645);
  • Bonifazio d'Este (1624), a murit în copilărie;
  • Anna Beatrice d'Este (1626–1690), s-a căsătorit cu Alessandro al II-lea Pico della Mirandola și a avut copii; mama ei Isabela a murit dându-i ei naștere.
* 1725: Henry Benedict Stuart (11 martie 1725 – 13 iulie 1807) a fost cardinal romano catolic și al patrulea pretendent iacobit la tronul Angliei, Scoției și Irlandei. Spre deosebire de tatăl său James Francis Edward Stuart și fratele său Charles Edward Stuart, Henry nu a făcut nici un efort să capete tronul. După decesul lui Charles în ianuarie 1788, papalitatea nu l-a recunoscut pe Henry ca fiind conducătorul Angliei, Scoției și Irlandei, însă se referea la el numindu-l Cardinalul Duce de York.[1]
Și-a petrecut viața în Statele Papale și a avut o carieră lungă în clerul Bisericii Romano Catolice; a devenit decan al Colegiului Cardinalilor și cardinal-episcop de Ostia și Velletri.
În tinerețe a fost numit de tatăl său Duce de York (în nobilimea iacobită) și acesta este titlul sub care a fost cel mai cunoscut. După decesul fratelui său în 1788, Henry a devenit cunoscut de către iacobiți ca regele Henric al IX-lea al Angliei.
·         1811: Urbain Le Verrier, matematician francez (d. 1877)
·         1822: Joseph Louis François Bertrand, matematician francez (d. 1900)
·         1843: Harald Høffding, filosof danez (d. 1931)
·         1871: S-a născut Emanoil Davidescu, matematician român, membru fondator al Gazetei matematice; (d. 1905). Emanoil Davidescu, (n. 12 martie 1871 – d. 1905), matematician român, membru fondator al Gazetei matematice.

·         1885 - Sir Malcolm Campbell, cel care avea să devină unul dintre cei mai neînfricaţi piloţi din istorie şi care a deţinut ani la rând recordul de viteză terestră, se naşte. Sir Malcom a fost întotdeauna un maniac al vitezei şi încă de mic a intrat în competiţiile de motociclete , câştigând mai multe curse în Marea Britanie. În 1910 a trecut pe patru roţi şi cea mai notabilă realizare a sa a fost câştigarea Grand Prix de Boulougne în Franţa în 1928. Setea sa de adrenalină nu a fost însă satisfăcut în a concura cu alţii şi s-a axat pe stabilirea recordurilor de viteză. Prima consemnare în cărţile de istorie a fost în 1924 când a bătut recordul de viteză terestră atingând 235,22 km/h. Încununarea eforturilor sale a venit însă în 1935, la vârsta de 50 de ani, când a devenit primul om care a trecut la sol pragul celor 300 de mile pe oră, atingând mai exact 484.955 km/h. Apoi a trecut pe apă unde a mai trecut în dreptul său câteva recorduri nautice. De asemenea, este unul dintre singurii recordmani care au murit din cauze naturale, în 1948.
* 1890: Vannevar Bush (n 11 martie, 1890 – 28 iunie, 1974) a fost un inginer american cunoscut pentru activitatea sa în domeniul computerelor analogice, pentru rolul său politic în dezvoltarea bombei atomice și pentru Memex, un concept pe care se bazează rețeaua de internetWWW-World Wide Web apărută zeci de ani mai târziu
·         1899: Frederic al IX-lea (Christian Frederik Franz Michael Carl Valdemar Georg) (11 martie 1899 – 14 ianuarie 1972) a fost rege al Danemarcei din 20 aprilie 1947 până la moarte sa. A fost fiul regelui Christian al X-lea al Danemarcei și al reginei Alexandrine, născută ducesă de Mecklenburg.
Prințul Frederic în 1914.
Prințul Frederic s-a născut la 11 martie 1899 la Palatul Sorgenfri în Kongens Lyngby în timpul domniei străbunicului său regele Christian al IX-lea. Tatăl său a fost Prințul Christian al Danemarcei(mai târziu regele Christian al X-lea), fiul cel mare al Prințului Moștenitor Fredericși al soției acestuia, Prințesa Louise a Suediei (mai târziu regele Frederic al VIII-lea și regina Louise). Mama sa a fost Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin, fiica lui Frederic Francisc al III-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin și a Marii Ducese Anastasia Mikhailovna a Rusiei.
Singurul frate al lui Frederic, Knud, s-a născut la un an după Frederic
Regele Christian al IX-lea a murit la 29 ianuarie 1906, când micul Frederic avea aproape șase ani, și bunicul său i-a succedat ca regele Frederic al VIII-lea. Tatăl micului prinț a devenit prinț moștenitor iar Frederic al doilea în linia de succesiune.
Șase ani mai târziu, la 14 mai 1912, regele Frederic al VIII-lea a murit și tatăl prințului Frederic i-a succedat la tron ca regele Christian al X-lea. Frederic însuși a devenit prinț moștenitor la 12 ani.
Prințul a fost educat la Academia Navală Regală (întrerupând tradiția regală de a alege o carieră în armată) și la Universitatea din Copenhaga. Ulterior reușește să obțină comanda unei flote daneze. Pe lângă pasiunea sa pentru mare, Frederic este pasionat și de muzică: conduce Orchestra Casei Regale și Orchestra Simfonică a Radioului danez.
Fotografie de logodnă dintre Prințul Moștenitor Frederic și Prințesa Ingrid a Suediei în 1935.
În 1922, Frederic s-a logodit cu Prințesa Olga a Greciei și Danemarcei, verișoara sa de gradul doi și fiica Prințului Nicolae al Greciei și Danemarcei; totuși nunta nu a avut loc.
La 24 mai 1935, la Stockholm, s-a căsătorit cu Prințesa Ingrid a Suediei (1910–2000). Ea era fiica Prințului Moștenitor Gustaf Adolf (mai târziu regele Gustaf VI Adolf al Suediei) și a primei soții a acestuia, Prințesa Margaret de Connaught. Erau rude în câteva moduri. Ca descendenți ai regelui Oscar I al Suediei și ai lui Leopold, Mare Duce de Baden, ei erau verișori de gradul doi și trei. Ca descendenți ai țarului Pavel I al Rusiei, Frederic era verișor de gradul patru cu mama lui Ingrid.
Cuplul a avut trei fiice:
Din 1942 până în 1943, Frederic a fost regent în numele tatălui său care a fost temporar în incapacitate după ce a căzut de pe cal în octombrie 1942.
La 20 aprilie 1947 tatăl său a murit și Frederic i-a succedat la tron la vârsta de 48 de ani. A fost proclamat rege de la balconul Palatului Christiansborg de primul ministru Knud Kristensen.
Domnia lui Frederic a fodt văzută ca o mare schimbare. Pe parcursul acestor ani, societatea daneză a scuturat restricțiile unei societăți agricole și a dezvoltat un stat al bunăstării. Și, ca o consecință a economiei în plină expansiune din anii 1960, femeile au intrat pe piața forței de muncă. Cu alte cuvinte, Danemarca a devenit o țară modernă, ​​ceea ce a însemnat noi cerințe cu privire la monarhie.
Cum regele nu avea fii, era de așteptat ca fratele lui mai mic, Knud, să moștenească tronul, potrivit legii daneze de succesiune din 1853.
Totuși, în 1953, a trecut prin parlament Actul de Succesiune, care a modificat metoda de succesiune la cea a primogeniturii. Acest lucru însemna că, dacă nu există fii, fiicele puteau succede. Prin ordonanța din 27 martie 1953 succesiunea la tron a fost limitată la copiii regelui Christian al X-lea.
În urma unei pneumonii, regele a murit la 14 ianuarie 1972 la vârsta de 72 de ani. A fost succedat de fiica sa cea mare, Margareta, devenită Margareta a II-a după încoronare. Regina Ingrid i-a supraviețuit soțului ei 28 de ani. A murit la 7 noiembrie 2000.
·         1903 - S-a născut Lawrence Welk, acordeonist polka american.
* 1914: Álvaro del Portillo Diez de Sollano (n. ,[1] Madrid, Spania – d. ,[1] Roma, Italia) a fost un episcop spaniol, primul succesor al Sfântului Josemaría Escrivá de Balaguer în fruntea Opus Dei. Era doctor inginer în construcții de drumuri și doctor în filozofie și drept canonic.[2] A fost beatificat la Madrid la 27 septembrie 2014.
A fost al treilea dintre cei opt copii al unei familii creștine. În 1935 a intrat în Opus Dei, fondat de Sfântul Josemaría Escrivá de Balaguer la 2 octombrie 1928. A trăit cu desăvârșită fidelitate chemarea sa la Opus Dei, sfințindu-și activitatea profesională și împlinirea îndatoririlor zilnice. A desfășurat o intensă lucrare apostolică cu colegii de studiu și de serviciu.
Foarte curând a devenit cel mai statornic sprijin al Sfântului Josemaría și i-a rămas alături timp de 40 de ani, ca cel mai apropiat colaborator. La 25 iunie 1944 a fost hirotonisit preot. Începând de atunci s-a dăruit cu totul slujirii pastorale a membrilor Opus Dei și tututor persoanelor.
Stema episcopală a Mons. del Portillo.
În 1946 s-a stabilit la Roma, alături de Sf. Josemaría. Neobosit slujitor al Bisericii Catolice, pr. Alvaro își îndeplinește cu dăruire îndatoririle care i-au fost încredințate de Sfântul Scaun: consultant al mai multor congregații, participând activ la lucrările Conciliului Vatican II.
La 15 septembrie 1975, a fost ales ca prim succesor al Sfântului Josemaría Escrivá de Balaguer în fruntea Opus Dei. La 28 noiembrie 1982, Papa Ioan Paul al II-lea ridică Opus Dei la rangul de Prelatura personală și îl numește Prelat Opus Dei, iar la 6 ianuarie 1991 l-a hirotonit episcop. Guvernarea sa pastorală a fost caracterizată prin fidelitate față de mesajul și spiritul Fondatorului, într-o lucrare neobosită pentru a extinde apostolatele prelaturii, în slujirea bisericii.
În zori zilei de 23 martie 1994, la doar câteva ore de la întoarcerea din pelerinajul în Țara Sfântă, unde a urmărit cu adâncă evlavie drumul pământesc al lui Isus Cristos, de la Nazaret la Sfântul Mormânt, Domnul îl cheamă la El pe acest bun și credincios slujitor al Său. În dimineața dinainte, celebrase ultima sa Liturghie la Cenaclul din Ierusalim.
Procesul de canonizare a început în anul 2004. Sfântul Părinte Benedict al XVI-leaa declarat pe data de 28 iunie 2012 eroismul virtuților creștine ale Venerabilui Slujitor al lui Dumnezeu,[3] pe data de 5 iulie 2013 Papa Francisc a confirmat un miracol atribuit mijlocirii sale[4] și a fost beatificat în data de 27 septembrie 2014 la Madrid.
·         1920 - S-a născut Art Todd, cântăreţ american.
·         1920: Nicolaas Bloembergen, fizician olandez, laureat al Premiului Nobel
·         1921 – Se naşte  Astor Piazzolla, muzician argentinian, compozitor și virtuoz instrumentist la bandoneon, a revoluționat muzica de tango, creând ceea ce s-a numit “Tango Nuevo”, replică a tradiționalului tango argentinian (tango argentino). (m.4 iulie 1992).
·         1928: Erzsébet Abaffy (n. 11 martie 1928, Budapesta) este o lingvistă și scriitoare maghiară.
Absolventa Facultății de Filologie a Universității din Debrețin, secția maghiară-latină, a fost, începând din anul 1952asistent, lector, profesor universitar la Universitatea din Budapesta. Este doctor docent al științelor lingvistice. Aria cercetărilor sale lingvistice este cea a istoriei evoluției dialectelor, evoluția limbii și gramaticii maghiare. A fost redactoarea periodicului de lingvistică Nyeltudományi Értekezések (Comunicări de Știința Lingvisticii). Este unul din conducătorii grupului de lucru care elaborează lucrarea de mare anvergură: Magyar történeti nyelvtan (Gramatica istorică a limbii maghiare). Este soția lui Péter Egri.
·         1929 - S-a născut Constantin Th. Botez, istoric şi eseist, cercetător al arhivelor (m.21.02.1992).

·         1931: Ion Besoiu (n. ,[1] Sibiu, România – d. ,[2][1] București, România) a fost un actor de film, radio, teatru și televiziune român.[3] A absolvit Academia de Teatru și Muzică din Sibiu, a activat ca actor în multiple ocazii și a fost directorul teatrului Lucia Sturza Bulandra din București.
A debutat în 1957. În anii 1970 a jucat în serialul Toate pânzele sus, în regia lui Mircea Mureșan, în care i-a avut ca parteneri pe actorii Ilarion Ciobanu și Jean Constantin.
Timp de 16 ani a jucat pe scena Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu, după care s-a mutat la București, unde a jucat la Teatrul "Lucia Sturza Bulandra" și a fost, ulterior, timp de 12 ani directorul acestui teatru.
Cele mai cunoscute roluri ale sale sunt Cloșca, în "Procesul lui Horia" (1967), Serebreakov, în "Unchiul Vanea" (1983), Polonius, în "Hamlet" (1985), Oronte, în "Mizantropul" (1989), Corifeu, în "Antigona" (1993), Ferapont, în "Trei surori" (1995), Senecus, în "Caligula" (1996), și Muhoiarov Ivan Matveevici, în "Oblomov" (2003).
Câteva dintre filmele în care a jucat Ion Besoiu sunt: "Furtuna", "Neamul Șoimărestilor", "Haiducii", "Răscoala", "Mihai Viteazul", "Ciprian Porumbescu", "Păcală", "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii", "Ultima noapte de dragoste", "Lumini și umbre".
În 2001 a fost declarat cetățean de onoare al orașului Sibiu, în care s-a născut. La 19 martie 2001, cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, președintele Ion Iliescu l-a decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler, subliniind contribuția lui Besoiu la „dezvoltarea artei teatrale românești, prin prestigioasa și remarcabila sa activitate de actor, director de teatru și pedagog.”[4]
În 2002 a primit premiul de excelență al Cinematografiei Române.
Ion Besoiu a fost președinte executiv al Fundației "Sibiul Vechi. Sibiu - Hermannstadt", asociație care îi ajută pe tinerii talentați și care oferă premii etnografilor.
A încetat din viață miercuri 18 ianuarie 2017, la Spitalul Fundeni din București.
În aprilie 2011, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a cerut Curții de Apel București să constate calitatea de colaborator al fostei Securități a lui Ion Besoiu[5][6][7]. Conform Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) Ion Besoiu a colaborat cu Poliția Politică a regimului comunist (Securitatea) având numele conspirativ de „Bogdan”[6][7]. Ion Besoiu i-a denunțat la Securitate pe Ion Caramitru, Liviu Ciulei, Dinu Săraru, Gina Patrichiși Răzvan Theodorescu în perioada în care îndeplinea funcția de director al Teatrului Bulandra din București. Pentru informațiile pe care le dădea persoanei de legătură, Besoiu era recompensat cu câteva sute de lei.[8] Contactat de Realitatea TV, Ion Besoiu a declarat că vorbea cu un ofițer al Securității, dar că nu ar fi semnat niciodată vreun angajament cu acesta.
În urma Deciziei 3043 pronunțată la data de 26.06.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis prin hotărâre definitivă și irevocabilă faptul că Ion Besoiu nu a fost colaborator al fostei Securități. Toate acuzațiile aduse în dosar de către CNSAS nu au putut fi probate cu acte doveditoare.
Filmografie:
Roluri în teatru:
  • Cloșca - „Procesul lui Horia” de Alexandru Voitin, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra, 1967
  • Corbea - „Luceafărul” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Ion Cojar, Teatrul Bulandra, 1967
  • Iasa - „Livada de vișini” de A.P. Cehov, regia Lucian Pintilie, Teatrul Bulandra, 1967
  • Kurt - „Dansul mortii” de August Strinberg, regia Iannis Veakis, Teatrul Bulandra, 1968
  • Tournel - „Puricele” de Georges Feydeau, regia Emil Mandric, Teatrul Bulandra, 1969
  • Valentine - „Love for Love” de William Congreve, regia Emil Mandric, Teatrul Bulandra, 1969
  • Dobrișor - „Acești nebuni fățarnici” de Teodor Mazilu, regia Emil Mandric, Teatrul Bulandra, 1970
  • Ofițerul - „Patru oameni fără nume” de Radu Badila, regia Petre Popescu, Teatrul Bulandra, 1971
  • Lorenzo - „Anunțul la mica publicitate” de Natalia Gingsburg, Teatrul Bulandra, 1973
  • Damian - „Între noi n-a fost decât tacere” de Lia Crisan, regia Petre Popescu, Teatrul Bulandra, 1973
  • Trigorin - „Pescărușul” de A. P. Cehov, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra, 1977
  • Gicu Crucescu - „Alibi” de Ion Băieșu, regia Cornel Todea, Teatrul Bulandra, 1978
  • Roman Romanovici - „Infidelitate conjugală” de Leonid Zorin, regia Petre Popescu, Teatrul Bulandra, 1979
  • Reporterul - „Anchetă asupra unui tânar care nu a făcut nimic” de Adrian Dohotaru, regia Petre Popescu, Teatrul Bulandra, 1980
  • Gines Pardo - „Judecata în noapte” de Antonio Buero Vallejo, Teatrul Bulandra, 1981
  • Gilu - „Mormântul calaretului avar” de D.R. Popescu, regia Mircea Marin, Teatrul Bulandra, 1981
  • Timofei - „Rezervatia de pelicani” de D.R. Popescu, regia Valeriu Moisescu, Teatrul Bulandra, 1983
  • Knapp - „Passacaglia” de Titus Popovici, regia Mircea Cornisteanu, Teatrul Bulandra, 1984
  • Serebreakov - „Unchiul Vanea” de A. P. Cehov, regia Alexa Visarion, Teatrul Bulandra, 1985
  • Polonius - „Hamlet” de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Bulandra, 1985
  • Ioan - „Io, Mircea Voievod” de Dan Tarchila, regia Alexandru Tocilescu, 1986
  • Nichi - „Dimineața pierdută” de Gabriela Adameșteanu, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Bulandra, 1986
  • Oronte - „Mizantropul” de Moliere, regia Valeriu Moisescu, Teatrul Bulandra, 1989
  • Tezeu - „Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra, 1991
  • Petronio - „Teatrul comic” de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcarete, Teatrul Bulandra, 1992
  • Oscar Kroge - „Mephisto” de Klaus Mann, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra, 1993
  • Corifeu - „Antigona” de Sofocle, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Bulandra, 1993
  • Antigonus - „Poveste de iarnă” de William Shakespeare, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra, 1994
  • Ferapont - „Trei surori” de A. P. Cehov, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra, 1995
  • Octavius Caesar - „Julius Caesar” de William Shakespeare, regia Alexandru Darie, Teatrul Bulandra, 1995
  • Primul interpret - „Șase personaje în cautarea unui autor” de Luigi Pirandello, regia Catalina Buzoianu, Teatrul Bulandra, 1995
  • Senecus - „Caligula” de Albert Camus, regia Mihai Maniutiu, Teatrul Bulandra, 1996
  • Contele Lieuville - „Vânzătorii gloriei” de Marcel Pagnol, regia Eli Malka, Teatrul Bulandra, 1996
  • Colonelul - „Mutter Courage” de Bertolt Brecht, regia Catalina Buzoianu, Teatrul Bulandra, 1999
  • Profesorul - „Există nervi” de Marin Sorescu, regia Puiu Serban, Teatrul Bulandra, 2001
  • Muhoiarov Ivan Matveevici - „Oblomov” dupa I. A. Goncearov, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Bulandra 2003
  • Nagg - "Sfarsit de partida" de Samuel Bekett, regia Alexandru Tocilescu

* 1931: Rupert Murdoch (n. 11 martie 1931, Melbourne, Australia) este un om de afaceri australian și american, care deține imperiul media News Corporation, al doilea mare conglomerat media din lume. Imperiul său de televiziune prin satelit se extinde pe întreg globul, iar ziarele pe care le deține sunt extrem de influente. Acesta are doi fii Lachlan și James Murdoch.
·         1932: Iosif Naghiu, dramaturg român

* 1936: Harald zur Hausen (n. 11 martie 1936, Gelsenkirchen, Germania) este un medic german, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2008, pentru descoperirea faptului că virusurile papilomuluiuman cauzează cancer cervical.[2] Dr. Zur Hausen a primit o jumătate din premiu, restul fiind acordat lui Françoise Barré-Sinoussi și Luc Montagnier
* 1936: Garabet A. Kümbetlian (11 martie 1936, Constanța, România - d. 2 ianuarie 2018, Constanța, România) a fost[1][2][3] un intelectual român de naționalitate armeană, profesor universitar, inginer în specialitatea mașini termice, cercetător, membru al Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR), al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOȘR), al Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR) și al altor numeroase asociații din țară și străinătate
Într-o lucrare despre holocaustul armenilor[6], Garabet Kümbetlian explica cum s-a schimbat numele armenilor refugiați din Turcia. Familia sa paternă provine din peninsula turcească Konya, familie în care părinții vorbeau între ei româna, cu bunicii paterni, turca, și când tatăl său se întâlnea cu prietenii în oraș, discutau între ei în armeană.
„ Părăsind Turcia, armenii înlocuiau în numele lor de familie sufixul turcesc «oglu» cu echivalentul armenesc «ian», care are aproximativ aceeași semnificație și care s-ar traduce în limba română cu «alde». Spre exemplu, numele de Kümbetlian vine de la Kümbet, care înseamnă «movilă» sau «deal» în limba turcă. În Turcia, numele nostru era Kümbetlioglu, având particula «li» care are semnificația românescului «de la» și sufixul «oglu» care se traduce prin «fiul lui». Adică «fiul celui de la deal». Plecând din Turcia, numele nostru a devenit Kümbetlian. Mulți armeni și-au schimbat și rădăcina turcă a numelui, cu cea echivalentă armeană, ca în cazul celor din familia Altunoglu (fiul aurarului sau al bijutierului), înlocuind turcescul «altun», care înseamnă „aur», cu echivalentul armean «vosghi», devenind astfel Vosganian ”
— Garabet Kümbetlian, Adevărul, 3 ianuarie 2018
Garabet Kümbetlian a urmat cursul primar la Constanța: clasa I-a la Școala Germană și ceilalți trei ani la Școala nr.5[7]. Termină, în 1950, cursurile gimnaziale de la Liceul Brukenthal din Sibiu, cu diplomă de merit Diplom für Verdienste și, în 1954, termină Colegiul Național Mircea cel Bătrân din Constanța.
A urmat Institutul Politehnic București, obținând în 1959 diploma de inginer în specialitatea mașini termice.
S-a pensionat în anul 2006
* 1936: Antonin Gregory Scalia (ascultăi/skəˈliːə/; n. ,[2][3][4] Trenton, New Jersey, SUA – d. ,[1][4] Cibolo Creek Ranch[*], SUA) a fost un judecător al Curții Supreme a Statelor Unite din 1986 până la moartea sa în 2016. Numit în funcție de președintele Ronald Reagan în 1986, Scalia a fost descris ca reper intelectual pentru poziția originalistă⁠(en) și textualistă⁠(en) a aripii conservatoare a Curții.[5]
Scalia s-a născut în Trenton, New Jersey. El a învățat la Xavier High School din Manhattan, și apoi la colegiu la Universitatea Georgetown din Washington, D.C. A devenit licențiat în drept la Harvard Law School și a lucrat șase ani la o firmă de avocatură din Cleveland, înainte să devină profesor de drept la Universitatea Statului Virginia. La începutul anilor 1970, a ocupat diverse posturi în cadrul administrațiilor Nixon și Ford, în cele din urmă fiind procuror general adjunct. În perioada administrației Carter, a predat la Universitatea din Chicago, unde a devenit unul dintre primii profesori consilieri ai Societății Federaliste, aflată în fază incipientă. În 1982, Ronald Reagan l-a numit judecător la Curtea de Apel a Statelor Unite pentru Circuitul Districtului Columbia.[6] În 1986, Reagan l-a numit la Curtea Supremă. Lui Scalia i s-au pus câteva întrebări dificile de către Comisia Judiciară a Senatului, și a fost confirmat de Senat în unanimitate, devenind primul judecător al Curții Supreme de origine italiană.[7]
Scalia a servit în Curtea Supremă aproape treizeci de ani, timp în care a adoptat o jurisprudență și o ideologie conservatoare, susținând textualismul în interpretarea legilor și originalismul în interpretările Constituției. A fost un apărător al puterilor ramurii executive, considerând că puterea prezidențială trebuie să fie dominantă în numeroase domenii. S-a opus acțiunii afirmative și altor politici ce tratau minoritățile ca grupuri speciale. A depus opinii separate în numeroase cauze și adesea a admonestat opinenții majoritari ai Curții cu un limbaj contondent.
·         1942 - S-a născut Bob Lander (Starander), chitarist şi compozitor suedez (Spotnicks).
·         1945 - S-a născut Harvey Mandel, chitarist şi compozitor american (Canned Heat).
* 1945: José Martínez Sánchez, poreclit Pirri (n. 11 martie 1945 în Ceuta), este un fost fotbalist internațional spaniol. 
·         1947 - S-a născut Mark Stein, vocalist şi clăpar american (Vanilla Fudge, Boomerang).
·         1947 - S-a născut "Blue" (Mick) Weaver, clăpar britanic (Amen Corner).
·         1948 - S-a născut George Kooymans, chitarist şi compozitor olandez (Golden Earring).
·         1950: Bobby McFerrin, cântăreț, vocalist, compozitor american de jazz, reggae, a cappella
·         1951 - S-a născut Katie Kissoon, cântăreaţă britanică (Mac & Katie Kissoon).
·         1952: Douglas Noël Adams (n. 11 martie 1952 – d. 11 mai 2001) a fost un scriitor și dramaturg englez.
Este cunoscut mai ales pentru seria sa Ghidul autostopistului galactic, care a început sub forma unei comedii radiofonice la BBC, în 1978, înainte de a deveni o "trilogie" de cinci cărți care s-a vândut în peste 15 milioane de exemplare în timpul vieții lui, un serial de televiziune, spectacol de teatru, BD, joc pe calculator și film în 2005. Contribuția lui Adams în domeniul radiofonic britanic este omagiată în cadrul Radio Academy's Hall of Fame.
A mai scris Dirk Gently's Holistic Detective Agency (1987) și The Long Dark Tea-Time of the Soul (1988). De asemenea, a scris în colaborare The Meaning of Liff (1983), Last Chance to See (1990) și trei povestiri pentru serialul de televiziune Doctor Who. O colecție postumă a scrierilor sale, incluzând un roman neterminat, a fost publicată în 2002 sub titlul The Salmon of Doubt.
Cunoscut printre fani ca "Bop Ad", din cauza semnăturii sale neinteligibile,[15] Adams este cunoscut ca avocat al animalelor și al mediului, iubitor de mașini rapide, al aparatelor de filmat și al lui Apple Mac. A fost un ateu notoriu, care se trezea dimineața filozofând: „Mă găsesc într-o lume interesantă - mă găsesc într-o gaură interesantă - care mi se potrivește perfect, nu? De fapt, mi se potrivește atât de bine, încât neapărat a fost făcută ca să fiu în ea!”[16] Biologul Richard Dawkinsi-a dedicat cartea, Dumnezeu: o amăgire, scriind la moartea lui că „știința a pierdut un prieten, literatura a pierdut un far călăuzitor, iar gorila de munte și rinocerul negru au pierdut un apărător galant”
·         1953: Ladislau Bölöni, întâlnit și cu numele maghiar de László Bölöni(n. ,[1] Târgu Mureș, Republica Populară Română) este un fost jucător și actual antrenor de fotbal la echipa Royal Antwerp FC.

* 1953: James "Jimmy" Iovine (pronunțat în engleză /aɪ.əviːn/; pronunție în italiană: /ˈjovine/; n. 11 martie 1953, New York City) este un producător muzical și de film și antreprenor american. Este cofondatorul Interscope Records și președintele casei de discuri Interscope Geffen A&M.[1] În 2002, Iovine a co-produs filmul 8 Mile, laureat al premiului Oscar, în care a jucat Eminem. Filmul a avut încasări de peste 240.000.000$ la nivel mondial.
* 1953: Ion Spânu (n. ) este un deputat român, ales în 2016 în județul Caraș-Severin din partea Partidului Social Democrat (PSD). În decembrie 2018, a trecut la Partidul Pro România (PPR).
* 1954: Nicolae Manea (n. , București, Republica Populară Română – d. , București, România)[2] a fost un jucător și antrenor de fotbal român. În cariera de jucător, a evoluat pe postul de atacant, legându-și numele de Rapid București unde a jucat timp de 19 sezoane. Cu echipa bucureșteană a câștigat în 1975 Cupa României.
* 1955: Dușan Baiski (n.11 martie 1955, în Sânnicolau Mare, județul Timiș) este un scriitor și publicist român. Din 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Lucrează la Centrul Regional de Inovare și Transfer Tehnologic din Timișoara, Este inițiatorul și coordonatorul general al proiectului Banaterra - Enciclopedia Banatului.
Debutul publicistic l-a avut în revista Forum studențesc din Timișoara, cu povestirea science fiction "Meșterul Manole". Pe plan editorial a debutat în 1984 cu lucrarea "Averse izolate".
A colaborat la diverse publicații din România: Forum studențesc, Orizont, "Paradox", Helion, Književni Život, Radio Timișoara, Radio București, Știință și tehnică, Renașterea bănățeană, Realitatea bănățeană, Banatske novine, Orientări (Galați), Ca și cum (Arad).
În străinătate a colaborat la publicațiile Naša reč, Tribuna tineretului, Književna reč, Stremljenja din Iugoslavia și Observator din Germania.
* 1957: Ion Bogdan Lefter (n. 11 martie 1957, București) este un poet și eseist, critic și istoric literar român.
A absolvit Colegiul Național „Sf. Sava” din București (1976), apoi, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, specialitatea Limba și literatura engleză - Limba și literatura română (1981). A fost director fondator al revistei „Observator cultural”. A fost redactor-șef al revistei literare „Contrapunct” și analist politic al postului de radio Europa Liberă, secția română. De asemenea, este prozator și analist politic. A fost unul dintre reprezentanții curentului optzecist în literatura română. În prezent, este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității din București și director editorial al revistei „aLtitudini”. Organizator al „Cafenelei critice”, care se ține cu unele întreruperi din 1990 în barul Facultății de Litere iar în prezent la ClubA. Seria recentă a ajuns la cea dea doua sută ediție. De asemenea, director al Școlii Doctorale a Facultății de Litere. În perioada 1979-1983 a fost membru activ al Cenaclului de Luni al Centrului Universitar București și al cenaclului Junimea al Universității din București. Este căsătorit cu scriitoarea Simona Popescu, profesor la aceeași facultate.
În urma participării la Cenaclul de Luni coordonat de Nicolae Manolescu, debutează în volumul colectiv Cinci. Un an mai târziu îi apare separat volumul de debut personal Globul de cristal, care conține o poezie eterată, ermetică în tradiția Ion Barbu, Camil Petrescu etc.
În 1986 îi apare volumul de debut în critica literară, o monografie dedicată lui Alexandru Ivasiuc, care primește în același Premiul G. Călinescu. Din 1998publică foarte multe cărți, aproximativ două trei volume pe an, dintre care cele mai importante sunt Bacovia, un model al tranziției un foarte interesant eseu despre poezia lui George Bacovia, și Recapitularea modernității, un studiu de istorie literară care rezumă teza sa de doctorat.

·         1961 - S-a născut Mike Percy, basist britanic (Dead Or Alive).
·         1961 - S-a născut Bruce Watson, chitarist şi compozitor britanic (Big Country).
·         1962 - S-a născut Lenny Wolf, vocalist şi compozitor american (Kingdom Come).
* 1962: Peter Berg (n. 11 martie 1962)[1] este un actor american, regizor, producător și scenarist. Este cel mai cunoscut pentru regia unor filme ca Friday Night Lights, The Kingdom, The Rundown, Hancock sau Battleship.
* 1962: Matthew Hansen "Matt" Mead (n. 11 martie 1962) este ce de-al 32-lea și actualul guvernator al statului Wyoming, Statele Unite ale Americii.
* 1962: Ulrich Schreck (n. 11 martie 1962, Tauberbischofsheim) este un fost scrimer specializat pe floretă, care a reprezentat mai întâi Germania de Vest, iar apoi Germania.
* 1964: Vincent Paul Abbott, cunoscut ca Vinnie Paul (n. ,[3]Abilene, Texas, SUA[1] – d. ,[2][3] Las Vegas, SUA[2]), a fost un baterist și producător muzical american. El e cunoscut mai ales ca membru cofondator al formației de heavy metal, Pantera. De asemenea, el a fost membru cofondator și al formației Damageplan în anul 2003împreună cu fratele său mai mic, Dimebag Darrell.
* 1965: Erzsébet Kocsis (n. 11 martie 1965, în Győr)[1] este o fostă handbalistămaghiară și actual director tehnic al Dunaújvárosi NKS. Ea a fost votată Cea mai bună handbalistă a anului 1995[2] de către Federația Internațională de Handbal.
·         1967: Reka Lazăr-Szabo (n. 11 martie 1967, Brașov) este o scrimeră română, specializată pe floretă. A fost laureată cu argint pe echipe la Atlanta 1996și cu bronz pe echipe la Barcelona 1992. A fost campioană mondială în 1994 atât la individual, cât și la echipe, și campioană europeană la individual în 1995.

·         1968 - Jerod O.Shelby, fondatorul constructorului de suprecaruri americane Shelby SuperCars, se naşte în Richmond, Washington. Acesta nu are nici o legătură cu Caroll Shelby, cel care a proiectat modele Mustang Shelby GT350 sau GT500. Revenind la Jerod, acesta se poate lăuda că produs modelul SSC Aero, care este oficial cea mai puternică maşină de serie din lume dezvoltând 1.305 CP dintr-un V8 de 6.4 litri twin turbo.
* 1968: Paul Turner (n. 11 martie 1968 în Sunderland, Anglia) este un basist englez.[1] Este basistul trupei britanice Jamiroquai
* 1969: Terrence Dashon Howard (născut 11 martie 1969) este un actor american nominalizat la Premiul Oscar. Primul lui rol mare a fost în filmul din 1995 Mr. Holland's Opus, care a condus ulterior la o serie de roluri cu vizibilitate mare în rândul publicului afro-american. Howard a intrat în lumina reflectoarelor cu mai multe filme de succes din perioada 2004 și 2006. El a jucat în Ray, Lackawanna Blues, Crash, Four Brothers, Hustle & Flow, Get Rich or Die Tryin', Idlewild, The Brave One.
* 1969: Soraya Raquel Lamilla Cuevas (n. 11 martie 1969 – d. 10 mai 2006), cunoscută după numele de scenă Soraya, a fost o cantautoare, chitaristă, aranjoare și producătoare muzicală columbiano-americană.
Ea a avut două cântece pe poziția #1 în topul „Billboard's Latin Pop Airplay charts”. A câștigat un Premiu Latin Grammy în 2004 pentru albumul "Soraya", ca "cel mai bun album al unui cantautor", și o nominalizare la premiul Grammy Latin la categoria "cel mai bun album vocal pop femninin" pentru albumul său El Otro Lado de Mí). Soraya a cântat în deschiderea ceremoniei Billboard Latin Music Awards 2005. Cariera ei s-a întins pe o perioadă de zece ani, timp în care a înregistrat 5 albume. Soraya a decedat pe 10 mai 2006 după o lungă luptă cu cancerul la sâni.
* 1971: Cristina-Ionela Iurișniți (n. 11 martie 1971) este un deputat român, ales în 2016.
* 1972: Sorin Dorel Colceag (n. 11 martie 1972, Buzău, România) este un fost fotbalist român care a evoluat pe postul de portar
* 1976: .Thomas Gravesen (n. 11 martie 1976) este un fost fotbalist internațional danez, care a activat ca mijlocaș.
* 1978: Didier Yves Drogba Tébily[3] (Pronunție în franceză: /didie/; n. ,[4] Abidjan, Coasta de Fildeș) este un fost fotbalist ivorian care evoluează pe postul de atacant la clubul american Phoenix Rising în Major League Soccer.
* 1982: Thora Birch (n. 11 martie 1982 în Los Angeles; ca Thora Renee Birch) este o actriță americană. Numele Thora provine din mitologia nordică.
* 1985: Ines Khouildi, ortografiat și Inès Khouildi[1] (în arabă إيناس الخويلدي, născută 11 martie 1985, la Nefza) este o handbalistă din Tunisia care joacă pentru clubul românesc SCM Râmnicu Vâlcea și pentru echipa națională a Tunisiei.
* 1986: Gabriel Siminic (n. 11 martie 1986, Reșița) este un fotbalistromân, care evoluează pe postul de fundaș stânga la clubul din Liga a II-a, Șoimii Pâncota.
* 1988: Igor Andronic (n. 11 martie 1988, Chișinău) este un fotbalist internațional moldovean, care în prezent el evoluează la clubul Dinamo-Auto Tiraspol.
* 1988: Fábio Alexandre da Silva Coentrão (n. 11 martie 1988) este un fotbalist portughez care evoluează la clubul Sporting Lisabona, împrumutat de la Real Madrid și la echipa națională de fotbal a Portugaliei.
* 1990: Adrian Marian Apostol (n. 11 martie 1990 în Constanța) este un jucător român de rugby în XV. Evoluează pe postul de aripă de treisferturi (wing).
* 1991: Alessandro Florenzi (Roma, Provincia Roma, Italia, 11 martie din 1991), este un fotbalist italian. Joacă ca lateral dreapta la A. S. Romadin Serie A din Italia
* 1991: Jack Christian Rodwell (n. 11 martie 1991 în Southport, Anglia) este un fotbalist englez care evoluează la clubul Sunderland din Premier League.
* 1993: Roman Șumchin (n. 11 martie 1993) este un fotbalist moldovean, care evoluează pe postul de atacant la clubul FC Petrocub Hîncești, în Divizia Națională.


la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...