3. /18 MARTIE 2023 - RELIGIE ORTODOXĂ; ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI

Sf Ier Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului; 

Pomenirea morților 

Sf Ier Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului

Sfântul Ier. Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului, s-a născut la Ierusalim în jurul anului 315. A intrat de tânăr în monahism şi s-a dedicat studiului profund al Sfintei Scripturi. În anul 335 a fost hirotonit diacon de episcopul Macarie al Ierusalimului, iar peste zece ani, episcopul Maxim l-a ridicat la treapta preoţiei.

Nu peste mult timp (în 348), a primit cinstea de a fi ales episcop al Ierusalimului, iar în această calitate a rostit catehezele care i-au adus celebritatea. A urmat o perioadă mai sumbră în viaţa acestui sfânt, datorită conflictului pe care l-a avut cu Acachie, mitropolitul Cezareei. Acesta fusese declarat eretic arian de un sinod care s-a ţinut la Sardica, iar Sfântul Chiril, apărător tare al dreptei credinţe, nu dorea să i se supună.

Datorită relaţiilor pe care Acachie le avea cu împăratul Constanţiu, a reuşit să obţină exilul Sfântului Chiril, sub pretextul că a vândut bunurile Bisericii pe care o păstorea, pentru a-i ajuta pe săraci într-o perioadă de foamete. Îndepărtat, Chiril a mers la Silvan, episcopul Antiohiei. În anul 360, la conducerea imperiului a venit Iulian Apostatul, care i-a adus din exil pe toţi episcopii surghiuniţi. Sfântul Chiril şi-a reluat scaunul, fiind martorul minunilor care s-au petrecut în timpul încercării rezidirii Templului din Ierusalim.

Mărturiile vremii arată că un cutremur foarte puternic a dărâmat noile temelii ale Templului. De asemenea, se spune că un foc din cer a ars toate uneltele folosite la zidire şi că pe hainele celor care lucrau la construcţie a apărut semnul Sfintei Cruci. Domnia lui Iulian a fost scurtă, dar succesorul său, împăratul Valens (care avea simpatii ariene), nu s-a arătat nici el mai îndurător cu Sfântul Chiril şi l-a exilat din nou, datorită tăriei cu care condamna ereziile.

În anul 379, când împărat a devenit Teodosie cel Mare, Chiril şi-a primit cu cinste înapoi scaunul episcopal, păstorindu-şi credincioşii încă opt ani, până la sfârşitul vieţii. În perioada în care a fost episcop al Ierusalimului, Sfântul Chiril a ţinut în faţa poporului o serie de cateheze cu un impact deosebit asupra lumii creştine. Rostite în Biserica Sfântului Mormânt, în jurul anului 350, acestea reprezintă mărturii importante ale credinţei şi practicilor acelor timpuri.

De asemenea, Sfântul Chiril a participat la Sinodul II Ecumenic (care s-a ţinut la Constantinopol în anul 381) alături de Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Grigorie de Nyssa, Meletie al Antiohiei şi alţi mari Părinţi ai Bisericii. El a avut un rol deosebit de important în combaterea ereticilor pnevmatomahi (care negau deplina dumnezeire a Sfântului Duh) şi apolinarişti (care negau existenţa sufletului raţional în Ipostasul Mântuitorului Hristos), dar şi în formularea dogmei trinitare.

La acest sinod s-a definitivat Simbolul de credinţă (Crezul) numit până astăzi niceo-constantinopolitan, după localităţile care au găzduit primele două sinoade ecumenice. Sfântul Chiril explică amănunţit acest Simbol în Catehezele sale.

Tropar

Glasul 4

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Chiril, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Sf. Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului

SHARE

Sfantul Ierarh Chiril este praznuit de Biserica Ortodoxa in fiecare an pe 18 martie.

Chiril se naste pe vremea imparatului Constantin din parinti evlaviosi, care si-au marturisit credinta in Hristos. Inca din primii ani ai vietii sale a fost crescut in nevointe asemanatoare.

Mai tarziu, cand episcopul din acea perioada a Ierusalimului se muta la Domnu, sfantul Chiril este invrednicit cu darul episcopiei. Toti credinciosii stiau despre Chiril ca este un aparator darz al credintei crestine si a sfintelor dogme apostolice.

In acea perioada, in Cezareea Palestinei conducea Acaciu, care datorita faptului ca refuza sa recunoasca faptul ca Hristos este de o fiinta cu Tatal, este depus din treapta in cadrul Sinodului din Sardica. Insa Acaciu refuza sa accepte hotararea sinodului si va continua sa ramana tiran. Iar datorita faptului ca era un cunoscut de-al imparatului, reusi sa ia putere de la acesta. Ca razbunare il depunde in treapta pe Chiril si il alunga din Ierusalim.

Fiind alungat din Ierusalim de Acadiu, ajunge la Tars unde va ramane o perioada de timp alaturi de minunatul episcop Silvan. In anul 359 se convoaca un nou sinod, care va avea loc la Seleucia. In cadrul acestuia Chiril il condamna din nou pe Acaciu, iar pleaca la Constantinopol, unde va atata mania imparatului dupa ce Chiril ii va spune toate acestea.

Imparatul, enervandu-se, ordona ca Sfantul Chiril sa fie condamnat la exil. Iar dupa moartea imparatului Constantiu, Iulian va ajunge imparat, iar dorind sa ii aiba alaturi pe toti cei care au fost exilati de Constantiu, ordona ca toti credinciosii sa revina in scaunele lor episcopale de drept.

Impreuna cu toti ceilalti reveniti din surghiun, Sfantul Chiril revine pe scaunul sau in Ierusalim. Reuseste sa pastoreasca in chip frumos si placut lui Dumnezeu turma de credinciosi, lasand in urma sa drept mostenire Bisericii catehezele sale, cu care incercase sa intareasca credinta cea dreapta intre credinciosii sai. Traieste foarte putin timp de la intoarcerea in exil si isi da sufletul in mainile Domnului in pace si fericire.

 Pomenirea morților

Pomenirea generală a morților în fiecare sâmbătă din Postul Mare se înscrie în atmosfera specifică acestei perioade de pregătire pentru întâmpinarea după cuviință a Învierii Domnului, când credincioșii se ocupă mai mult de sufletele lor. De aceea, este firesc să se gândească și la sufletele celor răposați, ajutându-i cu rugăciunea și cu milostenia.

Foto: Bogdan Zamfirescu

Conform rânduielii și tradiției respectate de Biserica Ortodoxă, ziua săptămânală de pomenire a morților este sâmbăta. În această zi, la unele slujbe din cadrul celor Șapte Laude, ca și în unele cărți de cult, există cântări și rugăciuni anume alcătuite și rânduite pentru pomenirea morților.

Cât privește pomenirea morților în Postul Mare, slujbele au loc în sâmbetele acestei perioade. Conform rânduielilor tipiconale din Triod (cartea de cult specifică acestei perioade) și structurii slujbelor din aceste sâmbete, numai sâmbetele a doua, a treia și a patra sunt socotite ca zile de pomenire generală a morților, celelalte sâmbete din Postul Mare (prima, a cincea, a șasea și a șaptea) sunt consacrate pomenirii altor evenimente sau persoane sfinte din viața Bisericii.

Așa, de exemplu, în prima sâmbătă se face pomenirea Sfântului Teodor Tiron, pentru faptul că el a salvat pe creștini de la închinarea la idoli prin folosirea grâului fiert, pomenirea calendaristică a sfântului având loc în ziua de 17 februarie. Sâmbăta a cincea este consacrată cinstirii speciale a Maicii Domnului, prin slujba Deniei Acatistului Buneivestiri, iar a șasea sâmbătă face pomenire de învierea de către Mântuitorul Hristos a lui Lazăr cel mort de patru zile, înainte de Pătimiri, ca o încredințare a Învierii Sale și a celei de obște, dreptul Lazăr fiind pomenit calendaristic la 6 octombrie. Sâmbăta a șasea amintește de punerea și șederea în mormânt a Mântuitorului Hristos.

În practică, în toate sâmbetele din Postul Mare se fac pomeniri generale ale morților, cu excepția celei de a șaptea, credincioșii având obiceiul sărindarelor, adică al pomenirii morților pe perioada de 40 de zile cât durează postul, urmând ca încheierea acestor pomeniri să se facă nu sâmbăta, ci în Joia Patimilor, când în biserici săvârșim Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Până nu de mult, toate sâmbetele din Postul Mare erau trecute și în calendar ca zile de „pomenire a morților”. Din punct de vedere liturgic și tipiconal, sunt îndreptățite la această denumire numai sâmbetele a doua, a treia și a patra. Practica de parohie arată însă că pomenirea morților și în celelalte sâmbete este aproape îndătinată.

Pomenirea generală a morților în fiecare sâmbătă din Postul Mare nu este un lucru rău, deși nu este prevăzut de tipic, și ea se înscrie în atmosfera specifică acestei perioade de pregătire pentru întâmpinarea după cuviință a Învierii Domnului, când credincioșii se ocupă mai mult de sufletele lor. De aceea, este firesc să se gândească și la sufletele celor răposați, ajutându-i cu rugăciunea și cu milostenia.

De asemenea, parastasele din timpul Postului Mare se fac atât sâmbăta, cât și duminica, deoarece în aceste zile se săvârșește una dintre Liturghiile depline, fie a Sfântului Ioan Gură de Aur, fie a Sfântului Vasile cel Mare. Parastasul nu se face legat de Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, care se săvârșește în zilele săptămânii din post.

Faptul că nu toate sâmbetele din Postul Mare sunt menționate ca zile de pomenire a morților este un lucru corect, fără ca aceasta să împiedice săvârșirea slujbelor de pomenire generală a morților și în celelalte sâmbete, după cum nu poate nici obliga pe credincioși la practica de a pomeni pe morți în toate sâmbetele din Postul Mare.

PSALMII

Psalmul 36

1.	Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea.
2.	Căci ca iarba curând se vor usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece.
3.	Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate şi locuieşte pământul şi hrăneşte-te cu bogăţia lui.
4.	Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale.
5.	Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini.
6.	Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază.
7.	Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea.
8.	Părăseşte mânia şi lasă iuţimea; nu căuta să vicleneşti.
9.	Că cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce aşteaptă pe Domnul vor moşteni pământul.
10.	Şi încă puţin şi nu va mai fi păcătosul şi vei căuta locul lui şi nu-l vei afla.
11.	Iar cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta de mulţimea păcii.
12.	Pândi-va păcătosul pe cel drept şi va scrâşni asupra lui, cu dinţii săi.
13.	Iar Domnul va râde de el, că mai înainte vede că va veni ziua lui.
14.	Sabia au scos păcătoşii, întins-au arcul lor ca să doboare pe sărac şi pe sărman, ca să junghie pe cei drepţi la inimă.
15.	Sabia lor să intre în inima lor şi arcurile lor să se frângă.
16.	Mai bun este puţinul celui drept, decât bogăţia multă a păcătoşilor.
17.	Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, iar Domnul întăreşte pe cei drepţi.
18.	Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în veac va fi.
19.	Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele de foamete se vor sătura.
20.	Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, îndată ce s-au mărit şi s-au înălţat, s-au stins, ca fumul au pierit.
21.	Împrumută păcătosul şi nu dă înapoi, iar dreptul se îndură şi dă.
22.	Că cei ce-L binecuvântează pe El vor moşteni pământul, iar cei ce-L blesteamă pe El, de tot vor pieri.
23.	De la Domnul paşii omului se îndreptează şi calea lui o va voi foarte.
24.	Când va cădea, nu se va zdruncina, că Domnul întăreşte mâna lui.
25.	Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine;
26.	Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută şi seminţia lui binecuvântată va fi.
27.	Fereşte-te de rău şi fă binele şi vei trăi în veacul veacului.
28.	Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai Săi; în veac vor fi păziţi. Iar cei fără de lege vor fi izgoniţi şi seminţia necredincioşilor va fi stârpită.
29.	Iar drepţii vor moşteni pământul şi vor locui în veacul veacului pe el.
30.	Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi limba lui va grăi judecată.
31.	Legea Dumnezeului său în inima lui şi nu se vor poticni paşii lui.
32.	Pândeşte păcătosul pe cel drept şi caută să-l omoare pe el;
33.	Iar Domnul nu-l va lăsa pe el, în mâinile lui, nici nu-l va osândi, când se va judeca cu el.
34.	Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui! Şi te va învăţa pe tine ca să moşteneşti pământul; când vor pieri păcătoşii vei vedea.
35.	Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se şi înălţându-se ca cedrii Libanului.
36.	Şi am trecut şi iată nu era şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui.
37.	Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător de pace.
38.	Iar cei fără de lege vor pieri deodată şi urmaşii necredincioşilor vor fi stârpiţi.
39.	Iar mântuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul lor este în vreme de necaz.
40.	Şi-i va ajuta pe ei Domnul şi-i va izbăvi pe ei şi-i va scoate pe ei din mâna păcătoşilor şi-i va mântui pe ei că au nădăjduit în El. Psalmul 37 1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. 2. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. 3. Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele. 4. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. 6. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. 7. Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu. 8. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele. 9. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. 10. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei şi aceasta nu este cu mine. 11. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. 12. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. 13. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. 14. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. 15. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, 16. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. 17. Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea. 18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; 19. Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. 20. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea. 21. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; 22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele. Psalmul 38 1. Zis-am: "Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea; 2. Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea". 3. Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit. 4. Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc. 5. Grăit-am cu limba mea: "Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu, 6. Şi numărul zilelor mele care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte". 7. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta. 8. Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază. 9. Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. 10. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele. 11. Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Şi statul meu de la Tine este. 12. De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocară celui fără de minte nu mă da. 13. Amuţit-am şi n-am deschis gura mea, că Tu eşti Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale. 14. De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârşit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om 15. Şi ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deşert se tulbură tot pământeanul. 16. Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci, 17. Căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii mei. 18. Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de a nu mai fi. Psalmul 39 1. Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine. 2. A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului 4. Şi a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru; 5. Vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor nădăjdui în Domnul. 6. Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase. 7. Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, şi nu este cine să se asemene gândurilor Tale; 8. Vestit-am şi am grăit: înmulţitu-s-au peste număr. 9. Jertfă şi prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit; 10. Ardere de tot şi jertfă pentru păcat n-ai cerut. Atunci am zis: "Iată vin! 11. În capul cărţii este scris despre mine. Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit şi legea Ta înăuntru inimii mele". 12. Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut. 13. Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău şi mântuirea Ta am spus. 14. N-am ascuns mila Ta şi adevărul Tău în adunare mare. 15. Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească. 16. Că m-au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu-m-au fărădelegile mele şi n-am putut să văd; 17. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu şi inima mea m-a părăsit. 18. Binevoieşte, Doamne, ca să mă izbăveşti; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte. 19. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce caută să ia sufletul meu. 20. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele; 21. Să fie ruşinaţi îndată cei ce-mi zic mie: "Bine, bine". 22. Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" 23. Iar eu sărac sunt şi sărman; Domnul se va îngriji de mine. 24. Ajutorul meu şi apărătorul meu eşti Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi. Psalmul 40 1. Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. 2. Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l fericească pe pământ şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui. 3. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în aşternutul bolii lui să-l întărească pe el. 4. Eu am zis: "Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit ţie". 5. Vrăjmaşii mei m-au grăit de rău zicând: "Când va muri şi va pieri numele lui?" 6. Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieşi, ieşea afară şi grăia. 7. Împreună împotriva mea şopteau toţi vrăjmaşii mei; împotriva mea gândeau de mine rele. 8. Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând: "Nu zace, oare? Nu se va mai scula!" 9. Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul. 10. Iar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi mă scoală şi voi răsplăti lor. 11. Întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că nu se va bucura vrăjmaşul meu de mine. 12. Iar pe mine pentru nerăutatea mea m-ai sprijinit şi m-ai întărit înaintea Ta, în veac. 13. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel din veac şi până în veac. Amin. Amin.

ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI

A.   PLĂCINTE, ANTREURI

Roşii umplute cu ţelină, ardei şi sos tartar

·       4 roşii tari

·       2 ţeline mici

·       5 ardei graşi

·       Sare

·       Piper

·       Pătrunjel

·       1 pahar maioneză de post

·       1 ceapă arpagic

·       1 căţel usturoi

Se scobesc roşiile, se scurg de zeamă şi se presară cu sare.

          Se taie ţelinele ca tăieţeii; la fel şi ardeii graşi.

          Pătrunjelul se toacă mărunt; la fel ceapa şi usturoiul.

          Ceapa şi usturoiul se trec prin sită şi zeama lor se amestecă cu maioneza de post, apoi cu legumele şi piperul.

          Se umplu roşiile cu legumele amestecate cu acest sos tartar.

 

B.    SALATE

Salată picantă

Se amestecă într-o salatieră părţi egale de cartofi fierţi şi fasole verde, fiartă,  tăiată cubuleţe, sau conservă scursă.

          Se stropesc cu sos vinegret (reţetă dată anterior) şi se decorează cu măsline fără sâmburi şi roşii tăiate în sferturi.

          Se presară cu tarhon tocat.

 

C.    SOSURI

Mămăligă

·       2 ceşti cu mălai

·       4 – 5 ceşti apă

·       1 linguriţă sare

Se pune ceaunul cu apă la fiert.

          Se pune sare şi se presară puţin mălai.

          Când clocoteşte apa, se toarnă tot mălaiul dintr-o dată.

          Se lasă să fiarbă cam o jumătate de oră, apoi se amestecă bine cu făcăleţul.

          Se turteşte puţin cu dosul unei linguri de lemn  înmuiată în apă, se mai lasă să răbufnerască de câteva ori, apoi luând ceaunul de torţi, se răstoarnă pe o farfurie groasă sau pe un fund de lemn rotund, special pentru mămăligă.

 

D.   BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă cremă de fasole boabe

·       1 ½ l apă

·       300 g fasole boabe

·       1 morcov

·       1 pătrunjel

·       1 ceapă

·       Ulei

·       Pătrunjel verde tocat

·       Sare

·       Crutoane

Fasolea aleasă şi spălată cu o zi înainte se pune la înmuiat în apă călduţă.

          Se scurge această apă şi se pune apoi la fiert cu apă călduţă proaspătă.

          Se schimbă apa după ce dă în 2 – 3 clocote.

          Se repetă această operaţie de trei ori.

          În ultima apă se adaugă ceapa, morcovul şi pătrunjelul, întregi, netăiate şi se lasă să fiarbă acoperit la foc mic.

          Când fasolea este bine fiartă, se scot ceapa şi zarzavatul, se strecoară, iar fasolea se trece prin sită, subţiindu-se cu zeama în care a fiert.

          Se pune din nou supa la fiert adăugând ulei şi sare.

          După ce dă un clocot se adaugă pătrunjelul tocat.

          Se serveşte cu crutoane.

 

E.     MÂNCĂRURI

Ciuperci cu mămăligă

·       1 cutie ciuperci

·       2 cepe mari

·       ½ ceaşcă ulei

·       Boia

·       Mărar

·       Mămăligă

Se spală ciupercile şi se pun în ceapa călită în ulei, la care se adaugă puţină boia de ardei, sare şi mărar.

          Într-o tavă potrivită ca mărime se pun alternativ straturi de mămăligă cu straturi de sos de ciuperci.

          Se dau la cuptor.

 

F.     DULCIURI

Portocale cu nuci

·       2 portocale

·       3 – 4 nuci măcinate şi câteva jumătăţi netăiate

Se curăţă o portocală de coajă şi se taie felii subţiri.

          Zeama de la cealaltă portocală se amestecă cu nucile măcinate şi se bat spumă cu telul.

          Se pune spuma în cupele de servit, iar deasupra un strat de felii de portocale, garnisite cu câte o jumătate de nucă.