3. /5 APRILIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Nașteri (3)

CONTINUARE

• 1934: Jack Edmonds (n. 5 aprilie 1934) este un matematician canadian, considerat a fi unul din cein mai importanți specialiști în optimizare combinatorie. În 1985 i-a fost decernat Premiul John von Neumann. Este coautor al algoritmului Edmonds Karp. 

  Jack Edmonds
  Jack Edmonds
  Date personale
  Născut	5 aprilie 1934 (85 de ani)
  Cetățenie	Canada
  Ocupație	matematician informatician
  Activitate
  Organizație	Universitatea din Waterloo[*]
  Premii	Premiul de teorie John von Neumann[*] (1985)

• 1937: Colin Powell, secretar de stat al SUA
• 1938: Ion Ionescu (n. 5 aprilie 1938, la București) este un fost fotbalist român. A cunoscut consacrarea la Rapid București, alături de care a câștigat titlul de campion al României în 1967. A câștigat în două rânduri titlul de golgheter al Diviziei A.
• 1939: Aurel Acasandrei (n. 5 aprilie 1939, București – d. 20 februarie 2006) a fost un pictor și grafician român. A absolvit în 1958 Școala Medie de Arte Plastice din București având profesori pe Alexandru Cumpătă și Ion Popescu Negreni.^[1]
  A continuat studiile la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, la clasa profesorului Ion Marsic, pe care le-a absolvit în 1964. 

  Expoziții personale

  • 1967 – sala Kalinderu
  • 1969 – holul Universității București; - sala Dalles
  • 1970 – sala Kalinderu
  • 1973 – sala Apollo
  • 1978 – sala Simeza
  • 1982 – sala Orizont
  • 1986 – sala Căminul Artei (parter)
  • 1993 – retrospectivă – sala Căminul Artei (etaj)
  • 1993 – sala Centrului Cultural al Ministerului de Interne
  • 1995 – sala Centrului Cultural al Ministerului de Interne
  • 1999 – sala Căminul Artei (parter)
  • 2000 – Albania, sala de expoziții din Pogradec
  • 2001 – sala „Constantin Brâncuși” a Palatului Parlamentului
  • 2003 – sala Centrului Cultural al Ministerului de Interne
  • 2005 - sala Căminul Artei (parter)

  In memoriam

  • 2009 – Expoziția comemorativă Aurel Acasandrei: 70 de ani de la naștere, librăria Cărturești, București
  • 2009 (22 mai - 3 iunie 2009)^[3] - expoziție retrospectivă desen și pictură, Galeria Apollo, București
  • 2009 - Expoziție retrospectivă la Muzeul de Artă Craiova
  • 2009 - Expoziție la Centrul de Arte Vizuale București (Căminul Artei)
  • 2010 - Expoziție Galeria "Constantin Piliuță" Buc.
  • 2010 - Expoziție "ACASANDREI - Atelierul și copiii" la Muzeul Țăranului Român - Sala "Irina Nicolau"  

    Aurel Acasandrei
    Autoportret, Aurel Acasandrei
    Date personale
    Născut	5 aprilie 1939 București, România
    Decedat	20 februarie 2006, (67 de ani) București, România
    Naționalitate	român
    Ocupație	pictor
    Activitate
    Domeniu artistic	Pictură, grafician
    Studii	Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”
    Pregătire	Ion Popescu Negreni, Alexandru Cumpătă, Ion Marsic

• 1942: Dan Dascălu (n. 5 aprilie 1942, Craiova) este un inginer român, membru titular al Academiei Române.
  A terminat în 1965 Facultatea de Electronică a Institutului Politehnic din București și a obținut titlul de doctor la aceeași instituție în 1970.
  În 1990 este primit membru corespondent al Academiei Române, pentru ca în 1993 să devină membru titular. În perioada 1994-1998 a fost președintele Secției de Știința și Tehnologia Informației a Academiei Române.
  A adus contribuții deosebite la dezvoltarea școlii românești de dispozitive electronice și microelectronică, cu deosebire în domeniul microundelor.
  În 1991 a fondat și condus Centrul de Microtehnologie, pentru ca în 1993 să înființeze Institutul de Microtehnologie devenit ulterior Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Microtehnologii - IMT (1996).
  Este membru fondator al Asociației pentru Tehnologia Informației și Comunicații din România, înființată în 2009.
  De asemenea, este vicepreședinte al Comisiei pentru Materiale noi, micro și nanotehnologii, din cadrul Grupului Consultativ pentru Cercetare și Dezvoltare al Ministerului Educației și Cercetării.
  Profesorul Dan Dascalu este Membru Senior IEEE (Electron Devices). 

  Dan Dascălu
  Date personale
  Născut	5 aprilie 1942 (77 de ani) Craiova
  Naționalitate	România
  Ocupație	inginer
  Activitate
  Membru titular al Academiei Române

• 1942: Peter Greenaway, regizor britanic
• 1943: Jean-Louis Tauran (n. 5 aprilie 1943,^[1] Bordeaux, Franța – d. 5 iulie 2018,^[2][3][4] Hartford, SUA) a fost un cardinal francez, între 1990-2003 secretar pentru relațiile cu statele (ministru de externe) al Sfântului Scaun. Din 2007 a fost președinte al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios.
  Tauran a fost din 2003 până în 2014 cardinal protodiacon al Curiei Romane, calitate în a anunțat alegerea papei Francisc după Conclavul din 2013. 

  Jean-Louis Tauran
  Jean-Louis Tauran
  Date personale
  Născut	5 aprilie 1943[1]  Bordeaux, Franța
  Decedat	5 iulie 2018 (75 de ani)[2][3][4]  Hartford, SUA
  Înmormântat	Sant'Apollinare alle Terme Neroniane-Alessandrine[*]
  Cauza decesului	cauze naturale[*] (boala Parkinson)
  Cetățenie	Franța
  Religie	Biserica Catolică
  Ocupație	bibliotecar[*] nunțiu apostolic arhivist[*] preot catolic[*]
  Funcția episcopală
  Premii	Marea Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania[*] Ordinul Isabelei Catolica în grad de Mare Cruce[*] Knight Grand Cross in the Order of the Holy Sepulchre[*] Ordinul Soarele Perului în grad de mare cruce[*] Ordinul Crucii Albe Duble[*] Xirka Ġieħ ir-Repubblika[*] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de mare ofițer[*] Crucea Federală de Merit Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta Ordinul de Merit al Republicii Austria[*] Ordinul de Merit al Republicii Polone Ordinul de Merit în grad de Mare Cruce[*] Knight Grand Cross in the Order of the Holy Sepulchre[*] Ordinul Isabelei Catolica în grad de Mare Cruce[*] Ordinul de Merit al Ungariei[*] Ordinul Lituanian „Marele Duce Gediminas”[*] Ordinul național „Steaua României”

• 1943: Victor Parhon, critic de teatru român (d. 2000)
• 1946: George Arion (n. 5 aprilie 1946, Tecuci) este un autor de romane mystery & thriller român, poet, prozator, eseist, libretist, scenarist și publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.^[2]
  În prezent este directorul Publicațiilor Flacăra din România. Președinte al Fundației "Premiile Flacăra", președinte al Romanian Crime Writers Club. A fost caracterizat în momentul publicării primului său roman polițist, Atac în bibliotecă, drept „un Raymond Chandler român” de către criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, el însuși autor de paraliteratură. Ziaristul și caricaturistul Octavian Andronic l-a numit „un San Antonio dâmbovițean”. 

  ROMANE DE TIP MYSTERY&THRILLER

  • Atac în bibliotecă, 1983 - Editura Eminescu. Ecranizat în 1992.
  • Profesionistul. Țintă în mișcare, 1985 - Editura Eminescu
  • Trucaj, 1986 - Editura "Albatros"
  • Pe ce picior dansaṭi?,1990 - Editura Eminescu
  • Crimele din Barintown, 1995 - Editura Flacăra
  • În 1996 publică integrala Andrei Mladin intitulată Detectiv fără voie la Editura All; reeditare în 2008 la Crime Scene Publishing.
  • Nesfârṣita zi de ieri, 1997 - Editura Flacăra; reeditare sub titlul "Șah la rege" în 2008 la Editura "Tritonic"
  • Cameleonul, 2001 - Editura "Fundației Pro"; reeditare în 2009 la "Crime Scene Publishing"
  • Anchetele unui detectiv singur, 2003 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
  • Spioni în arșiță, 2003 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
  • Necuratul din Colga, 2004 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
  • Crime sofisticate, 2009 - "Crime Scene Publishing"
  • Fortăreața nebunilor, 2011 - "Crime Scene Publishing"
  • Attack in the Library, 2011 - "Profusion Crime", London
  • Sufocare, 2012 - "Crime Scene Publishing"
  • Cible royale (traducerea in franceză din Nesfârṣita zi de ieri), 2014 - Genèse Edition, Paris-Bruxelles.
  • Insula cărților, 2014 - "Crime Scene Press"
  • Qui veut la peau d'Andreï Mladin ? (traducerea in franceză din Atac in bibliotecă), 2015 - Genèse Edition, Paris-Bruxelles.
  • Însoțitorul lui Iisus, 2016 - „Crime Scene Press”
  • Maestrul fricii, 2017 - „Crime Scene Press”
  • Trimisul special, 2018 - „Crime Scene Press”
  • Umbrele din Ada Kaleh, 2019 - „Crime Scene Press”

  POEZIE

  • Copiii lăsați singuri, 1979 - Editura "Scrisul Românesc"
  • Amintiri din cetatea nimănui, 1980 - Editura "Cartea Românească"
  • Traversarea, 1997 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
  • Uite cine nu vorbește (Versuri pentru copii), 1997 - Editura "Flacăra"

  CRITICĂ LITERARĂ

  • Alexandru Philippide sau Drama unicității, 1981 - Editura Eminescu
  • Din 2006 susține o rubrică de prezentare a cărților polițiste în ediția de duminică a "Jurnalului Național"

  PUBLICISTICĂ

  • Interviuri, 1979 - Editura Eminescu
  • Interviuri II, 1982 - Editura Eminescu
  • Dialogul continuă", 1988 - Editura "Albatros"
  • Viața sub un președinte de regat, 1997 - Editura Flacăra
  • O istorie a societății românești contemporane în interviuri(1975-1999), 1999 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"; reeditare în 2005
  • Liniște! Corupții lucrează pentru noi, 2003 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
  • Cele mai frumoase 100 de interviuri, 2011 - Editura Flacăra

  SCENARIST DE FILM

  • Scenariu la filmul Enigmele se explică în zori - 1989
  • Scenariu la filmul Atac în bibliotecă - 1992

  TELEVIZIUNE

  • Scenariu la serialul polițist Detectiv fără voie - 2001

  TEATRU ȘI OPERĂ

  • Autograf - monolog dramatic, 150 de spectacole la Teatrul Național București
  • Scena crimei sau Caruselul ucigașilor^[4] - tragicomedie polițistă difuzată la Radio România Actualități în 2008; montată pentru prima oară la Teatrul "Tudor Vianu" din Giurgiu
  • Libretul operei În labirint - muzica Liana Alexandra; montată la Opera din Timișoara în 1987
  • Amintiri din livada cu meri - tragicomedie polițistă, difuzată la Radio România Actualități în 2011
  • Misterul unei nopți cu viscol - revista Familia, nr. 11-12, 2012

  VERS ȘI MUZICĂ

  • A realizat împreună cu Eugen Cristea CD-ul Soldat căzut din iubire la care a contribuit cu versurile.  

    George Arion
    George Arion
    Date personale
    Născut	5 aprilie 1946 (73 de ani)[1]  Tecuci, România
    Cetățenie	România
    Ocupație	scriitor dramaturg jurnalist

• 1947: Gloria Macapagal Arroyo, președintele republicii din Filipine
• 1948: Karin Gündisch (n. 5 aprilie 1948, Cisnădie) este o scriitoare de limba germană, specializată în cărți pentru copii, originară din România. A studiat germanistica și romanistica (1966–1971) la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj și la Universitatea din București. După absolvire, a lucrat ca profesoară de limba germană în București, colaborând în același timp la publicații de limba germană din România. În acest timp, a publicat și povestiri pentru copii și a participat la elaborarea manualelor de limba germană.
  În 1984 a emigrat în Germania, unde lucrează ca scriitoare liber profesionistă. Locuiește în Bad Krozingen, unde soțul ei, originar tot din Cisnădie, a fost timp de 25 de ani arhitect-șef al orașului. ^[1] [2]
  Are un fiu, Uwe (inginer) și o fiică, Ingrid (regizoare de teatru). Scrieri: 
• Didel und Düdel und andere Dingsgeschichten, 1980
• Lügengeschichten, Editura Ion Creangă, București, 1983
• Geschichten über Astrid, 1985
• Im Land der Schokolade und Bananen, 1987
• Geschichten über Astrid, Erzählung, 1988
• Weit, hinter den Wäldern, 1988
• In der Fremde und andere Geschichten, 1993
• Liebe - Tage, die kommen, 1994
• Großvaters Hähne. Geschichten aus einem anderen Land, 1994
• Peter und der alte Teddy, 1997
• Das Paradies liegt in Amerika. Eine Auswanderergeschichte, 2000
• Ein Brüderchen für Lili. Eine Geschichte (mit Bildern von Betina Gotzen-Beek), 2000
• Mia und Tante Milda. Eine Babysittergeschichte (mit Bildern von Sabine Wiemers), 2005
• Cosmin. Von einem, der auszog, das Leben zu lernen, 2005
• Lilli findet einen Zwilling, Sauerländer Verlag, 2007  

  Karin Gündisch
  Date personale
  Născută	5 aprilie 1948 (71 de ani) Cisnădie, Republica Populară Română
  Copii	Uwe și Ingrid
  Naționalitate	România, origine săsească
  Cetățenie	Germania
  Ocupație	scriitoare de limba germană
  Limbi	limba română
  Studii	Studii de germanistică și romanistică (1966–1971) la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj și la Universitatea din București
  Activitatea literară
  Specie literară	literatură pentru copii

• 1948: Les Binks, muzician britanic, fost toboșar la Judas Priest
• 1948: Dave Holland, muzician britanic (Judas Priest)
• 1950: Silviu Purcărete (n. 5 aprilie 1950, București) este un regizor de operă și de teatru român. Silviu Purcărete a absolvit secția de regie a IATC-ului în 1974. După colaborările cu Teatrul din Piatra Neamț (Romeo și Julieta de Shakespeare) și Teatrul din Constanța (Ecuba de Euripide, Miles Gloriosus de Plaut), începând din 1978 lucrează la Teatrul Mic din București (Giraudoux, Sartre, Shakespeare) și devine profesor la Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică.
  În 1986 pune în scenă un spectacol cu piesa Campiello(Piațeta) de Goldoni cu care câștigă Premiul Național pentru Teatru.
  În anul 1992 e numit director artistic al Teatrului Bulandra din București.
  Numele său e legat în principal de colaborarea cu Teatrul Național din Craiova cu care prezintă Piticul din grădina de vară de D.R.Popescu (1989), Ubu rex cu scene din Macbeth, după Alfred Jarry și W.Shakespeare (1990), Titus Andronicus de W. Shakespeare (1992), Phaedra, după Seneca și Euripide (1993), Orestia (1998, după Eschil, A douăsprezecea noapte, după W. Shakespeare (2004), Măsură pentru măsură de W. Shakespeare (2008), Furtuna, după W. Shakespeare (2012).
  Multe dintre spectacolele sale montate la Craiova (Titus Andronicus, Ubu Rex, Phaedra, A douăsprezecea noapte] au fost invitate la numeroase festivaluri din întreaga lume (Avignon, Edinburgh, Tokio, Melbourne, Montreal, Glasgow, Bath, Varna, Gdansk, Sarajevo).
  În anul 1996 devine director al Centrului Dramatic din Limoges pentru care produce, printre altele Orestia, Trei surori și Don Juan și unde, doi ani după creează o școală pentru tineri actori.
  După evenimentele din 1989 a pus în scenă Decameronul, la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea, iar în 1995, montează (având și sprijinul unor producători britanici) unul dintre cele mai îndrăznețe proiecte teatrale ale acelor ani Danaidele într-o coproducție cu același Teatru național din Craiova, premieră care a avut o distribuție record de peste 100 de interpreți, printre care Radu Beligan^[2], Coca Bloos și mulți alții. Spectacolul a fost apoi invitat la cele mai importante festivaluri internaționale, bucurându-se de un succes deosebit.
  Din anul 2001 până în prezent a regizat nu mai puțin de șapte spectacole la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu și anume: Pilafuri și parfum de măgar, exercițiu după Cartea celor o mie și una de nopți, care a avut premiera în 2001, Cumnata lui Pantagruel, după scrieri de François Rabelais (2003), Așteptându-l pe Godot [1] de Samuel Beckett (2005), deja legendarul Faust [2], [3] după J. W. Goethe (2007), Lulu [4] de Frank Wedekind (2008) și Metamorfoze [5] după Ovidiu (2009), D’ale carnavalului, de Ion Luca Caragiale (2011).
  În străinătate pune în scenă și opere lirice printre care: La Bohème de Giacomo Puccini (Essen), Parsifal de Richard Wagner (Scottish Opera), Roberto Devereux de Gaetano Donizetti (Wiener Staatsoper), Castor et Polux de Jean-Philippe Rameau (Opera Bonn), Îngerul de foc de Serghei Prokofiev (Csokonai Theatre Debrecen).
  Regizează în Regatul Unit piesele teatrale Decameronul, Phaedra și Danaidele (Glasgow), Orestia (Lyric Hammersmith), Ubu Rex (Edinburgh International Festival) și Furtuna (Nottingham Playhouse), iar in 2007 Macbett de Eugen Ionescu pentru Royal Shakespeare Company.
  În 2002 înființează propria sa companie teatrală.
  Troilus și Cresida a fost prima sa colaborare cu Teatrul Katona József din Budapesta. Spectacolul a fost prezentat în 2006 la București în cadrul Festivalului Internațional Shakespeare.
  Din 2003, Silviu Purcărete e membru cu titlu personal al Uniunii Teatrelor din Europa. Premii: 
• Premiul criticii și Premiul pentru excelență artistică al Fundației Hamada (Festivalul internațional de la Edinburgh, 1991)
• Premiul pentru cel mai bun spectacol străin la Festivalul Americilor de la Montreal (1993)
• Golden Globe Peter Brook Prize pentru cea mai bună regie teatrală, 1995
• Premiul criticii la Festivalul de teatru de la Dublin (1996)
• Premiul special al juriului la Festivalul Internațional Shakespeare, Gdansk (2006)  

  Silviu Purcărete
  Date personale
  Născut	5 aprilie 1950 (69 de ani)[1]  București, Republica Populară Română
  Cetățenie	România
  Ocupație	regizor de teatru regizor de film
  Activitate
  Premii	Ordinul național „Steaua României”

• 1949: Judith Arlene Resnik (5 aprilie 1949 – 28 ianuarie 1986) a fost o ingineră americană și o astronaută NASA, care a zburat cu succes în spațiu cu naveta spațială Discovery în misiunea STS-41-D (1984). A murit în explozia navetei spațiale Challenger în timpul misiunii STS-51-L, din care făcea parte în calitate de specialist.
  Resnik a fost cea de-a doua femeie astronaut americană, înregistrând 145 de ore pe orbita terestră. Era absolventă a Carnegie Mellon University și obținuse un doctorat în inginerie electrică la University of Maryland. Premiul IEEE Judith Resnik pentru inginerie spațială a fost denumit astfel în onoarea ei. 

  Judith Arlene Resnik
  Date personale
  Născută	5 aprilie 1949 Akron, Ohio
  Decedată	28 ianuarie 1986 (36 de ani) Cape Canaveral, Florida
  Înmormântată	Cimitirul național Arlington[*][1]
  Cauza decesului	accident
  Naționalitate	americană
  Cetățenie	SUA
  Ocupație	Inginer
  Astronaut NASA
  Alma mater	Universitatea Carnegie-Mellon[*]
  Organizație	NASA
  Timp în spațiu	6 zile, 0 ore și 56 minute
  Selecție	Grupul NASA 1978
  Misiuni	STS-41-D, STS-51-L
  Emblema misiunii
  Decorații	Congressional Space Medal of Honor

• 1950: Agnetha Åse Fältskog (pronunție suedeză:  /aŋˈneː.ˈta ˈfɛlt.ˈskuːɡ/; n. 5 aprilie 1950,^[1][2] Jönköping, Suedia^[3]) este o cântăreață suedeză. Ea a atins prima dată succesul în Suedia după lansarea primului ei album, Agnetha Fältskog, în 1968, și a avut recunoaștere internațională ca membru al grupului pop ABBA care a vândut până astăzi peste 400 milioane albume în toată lumea, ocupând astfel locul 4 în lume din punct de vedere al albumelor vândute în toate timpurile și locul al doilea în lume în privința albumelor vândute de grupuri muzicale. Agnetha (cunoscută ca Anna în câteva țări) Fältskog a fost prima din cele două fiice ale unui șef de magazin pe nume Knut Ingvar Fältskog (1922—1995) și al soției acestuia, Birgit Margareta Johansson (1923—1994). Ingvar Fältskog a arătat mult interes pentru muzică și showbusiness, întrucât Birgit Fältskog a fost o femeie foarte calmă și devotată copiilor și familiei. Fältskog le-a invocat pe Connie Francis, Marianne Faithfull, Aretha Franklin și Lesley Gore drept cele mai mari influențe ale sale în domeniul muzical.
  Agnetha Fältskog și-a scris primul cântec la vârsta de 6 ani, intitulat "Två små troll" ("Doi troli micuți"). În 1958, ea a început să ia lecții de pian, și de asemenea să cânte într-un cor local al bisericii. La începutul anilor 1960, ea a format un trio numit The Cambers, cu prietenele ei Lena Johansson și Elisabeth Strub. Ele au cântat la evenimente locale minore, dar în curând formația s-a dizolvat din cauza lipsei contractelor. La vârsta de 15 ani, Agnetha a decis să părăsească școala și să își dezvolte o carieră. Fältskog a lucrat ca telefonistă pentru o firmă de automobile și în aceeași perioadă cânta cu o formație locală condusă de Bernt Enghardt. Formația muzicală a devenit atât de populară încât ea a trebuit să aleagă între cariera de telefonistă și cariera muzicală. A continuat să cânte cu formația lui Bernt Enghardt încă doi ani. În același timp, Fältskog s-a despărțit de prietenul ei Björn Lilja; acest eveniment a inspirat-o să scrie o melodie care în curând a adus-o în vizorul mass media, "Jag var så kär". În acel timp, Karl Gerhard Lundkvist, o rudă a unui membru al formației, s-a retras din cariera rock pe care o avea și a debutat ca producător la Cupol Records. I-au trimis lui Enghardt o înregistrare demonstrativă a formației, dar Lundkvist s-a arătat interesat numai de Fältskog și cântecul ei. Ea se temea, deoarece el nu era interesat de formație și formația nu avea să fie inclusă în înregistrări. Oricum, ea a decis să accepte oferta, și a semnat un contract de înregistrare cu CBS Records.
  Single-ul ul ei de debut, "Jag var så kär", scris de ea însăși, a fost lansat prin intermediul Cupol Records în 1967 și a ajuns în topurile suedeze pe 28 ianuarie 1968 și s-a vândut în peste 80.000 copii. 
Fältskog l-a întâlnit pentru prima dată pe Björn Ulvaeus, membru al grupului Hootenanny Singers, în anul 1968^[4]. Relația ei cu Ulvaeus, și prietenia cu Anni-Frid Lyngstad și Benny Andersson, alături de care Ulvaeus compusese deja melodii, au dus în cele din urmă la formarea grupului ABBA. Fältskog și Ulvaeus s-au căsătorit în data de 6 iulie 1971, în satul Verum, cu Andersson cântând la orgă în timpul ceremoniei^[5] Primul lor copil, Linda Elin Ulvaeus, s-a născut în 23 februarie 1973, iar fiul lor Peter Christian Ulvaeus în 4 decembrie 1977^[4] Cuplul a hotărât să se despartă la finalul anului 1978, iar Fältskog s-a mutat din locuința comună în seara de Crăciun, în 25 decembrie 1978. În ianuarie 1979, cei doi au depus actele pentru divorț, finalizat în iunie 1980. Fältskog și Ulvaeus au fost de acord ca mariajul lor eșuat să nu le afecteze responsabilitățile în cadrul grupului ABBA.^[6] Eșecul mariajului lor l-a inspirat pe Ulvaeus să scrie "The Winner Takes It All", unul din cele mai mari succese ale grupului ABBA.^[5]

Fältskog în concertul de deschidere al turneului european al grupului ABBA (Oslo, 28 ianuarie 1977.)
În 1975, în perioada în care colega ei de trupă Anni-Frid Lyngstad înregistra, în suedeză, albumul Frida ensam, ajuns pe locul I în clasamente, Agnetha a înregistrat și produs albumul solo Elva kvinnor i ett hus. Ambele albume au fost înregistrate între sesiunile de înregistrări și promovarea albumelor ABBA Waterloo și ABBA (albumul). Albumul lui Fältskog a stat 53 de săptămâni în clasamentele suedeze, mai mult decât oricare dintre albumele ABBA, deși cel mai sus a ajuns doar pe poziția a unsprezecea. Conținea alte trei piese care au intrat în topurile suedeze: versiunea proprie, în limba suedeză, a piesei ABBA "SOS" (ajunsă pe locul 4 în clasamente); "Tack För En Underbar Vanlig Dag" și "Doktorn!". Cu excepția melodiei "SOS", toate celelalte cântece erau compuse de Fältskog, pe versurile lui Bosse Carlgren. Munca la album a debutat încă din 1972, când Fältskog a început să scrie cântecele, dar a fost întârziată de participarea la proiectul ABBA și de perioada de sarcină. În 1974 Fältskog și Carlgren au căzut de acord asupra unui concept pentru album; trebuia să fie alcătuit din 12 cântece, interpretate de 12 personaje feminine diferite, locuind în aceeași clădire de apartamente. Totuși, până la urmă, doar 11 cântece au ajuns pe album, iar conceptul nu a fost dus până la capăt.

Agnetha în 1979
Între anii 1968 și 1980, Fältskog a avut 18 prezențe în topurile radio din Suedia, începând cu single-ul ei de debut "Jag Var Så Kär" în ianuarie 1968 (ajuns până pe locul I) și terminând cu "När Du Tar Mig I Din Famn" ("Când mă iei în brațe") de pe compilația Tio år med Agnetha, în ianuarie 1980 (ajuns și el pe prima poziție). Cele 18 piese, majoritatea compuse chiar de Fältskog, au rămas în total 139 de săptămâni în topuri, cel mai mare hit fiind piesa din 1970 "Om tårar vore guld" (locul I timp de 15 săptămâni). Fältskog a înregistrat, în limba suedeză, și albumul de Crăciun Nu tändas tusen juleljus, împreună cu fiica sa Linda, album ajuns până pe locul 6 în clasamentul vânzărilor în Suedia, în decembrie 1981. Tot legat de clasamente, Fältskog a avut cea mai de succes carieră solo dintre membrii trupei ABBA, atât înainte, cât și în timpul carierei internaționale a formației.^[7][8]
Fältskog a participat la Melodifestivalen din nou, însă doar ca și compozitoare. În 1981 ea a scris balada "Men Natten Är Vår" ("Noaptea ne aparține"), pe versurile lui Ingela Forsman, dar în loc să interpreteze cântecul în concurs ea însăși, l-a încredințat noului talent Kicki Moberg. Piesa a ocupat locul 9 din 10 piese participante. Înregistrarea cu Moberg a rămas până în prezent singura versiune oficială a cântecului. Single-ul, produs de Studiourile Polar, cu aceiași muzicieni care au participat la înregistrările ABBA, a fost completat cu versiunea în limba suedeză a cântecului "I'm Still Alive", numit în suedeză "Här Är Mitt Liv" ("Asta e viața mea"), versiunea în limba engleză (pe versurile fostului soț, Björn Ulvaeus) o interpretase în timpul turneului mondial al grupului ABBA din 1979.^[9]
Fältskog a avut părți solo în următoarele cântece ABBA: "Disillusion" (muzica scrisă de ea, versurile de Björn), "I Am Just a Girl", "Hasta Mañana", "Dance (While the Music Still Goes On)", "SOS", "I've Been Waiting for You", "When I Kissed the Teacher", "My Love, My Life", "Take a Chance on Me", "The Name of the Game", "Move On", "Thank You for the Music", "Chiquitita" ,"Lovelight", "As Good as New", "Kisses of Fire", "Dream World", Gimme! Gimme! Gimme! (A Man After Midnight)", "The Way Old Friends Do", "The Winner Takes It All", "Happy New Year", "Lay All Your Love on Me", "Head Over Heels", "One of Us", "Soldiers", "Slipping Through My Fingers", "Just Like That", "I Am the City", "Under Attack" and "The Day Before You Came", iar vocea ei se aude foarte clar în majoritatea pieselor ABBA. 
Deși nu s-a făcut nici un anunț oficial, ABBA s-a destrămat spre sfârșitul anului 1982. Tot atunci, Fältskog interpreta în duet cu cântărețul suedez Tomas Ledin (fost și backing vocalist pentru ABBA), cântecul numit "Never Again", care a ajuns în Top 5 în clasamentele din Suedia, Norvegia, Belgia și America de Sud. Cântecul a avut și o variantă în spaniolă intitulată "Ya Nunca Más". În vara aceluiași an, Fältskog a avut un rol principal în filmul suedez Raskenstam.
În mai 1983, Fältskog a scos primul album solo din perioada post-ABBA, Wrap Your Arms Around Me. Albumul a avut un succes modest în America de Nord și Australia, ajungând pe primele locuri ale clasamentelor doar în Europa: locul 1 în Suedia, Norvegia, Finlanda, Belgia și Danemarca (unde a fost cel mai bine vândut album al anului) și locul 18 în Marea Britanie.^[10] Albumul s-a vândut în 1,2 milioane exemplare în primul an.^[11] Două singleluri de pe acest album au devenit hituri în Europa: "The Heat Is On" a devenit Nr. 1 în Suedia, Danemarca, Norvegia, Finlanda, Belgia și Olanda, dar de abia a pătruns în topul britanic^[12].^[13] În America de Nord, cântecul "Can't Shake Loose", lansat ca single principal, a atins poziția 29 în Billboard Hot 100^[14] și locul 23 în topul canadian.
Următorul album de studio al lui Fältskog, Eyes of a Woman, produs de Eric Stewart de la 10cc, a fost lansat în martie 1985. "Ea se mulțumește să înfrumusețeze operele altor muritori, mai puțin cunoscuți, cu vocea ei imaculată, dulceagă" scria Barry McIlheney în revista Melody Maker. Albumul s-a vândut bine în unele părți ale Europei, ajungând până pe locul 2 în Suedia și în Top 20 în Norvegia și Belgia, dar a rămas în Top 40 al albumelor în Marea Britanie doar o săptămână.^[15] Albumul s-a vândut în total în 800000 exemplare. Singlelul principal, "I Won't Let You Go", s-a bucurat doar de un succes moderat în Europa și în Scandinavia: locul 6 în Suedia, 18 în Olanda și 24 în RFG. Singlelul a fost un eșec comercial în Marea Britanie (locul 84).^[13]
În 1986, Fältskog a înregistrat un alt duet, "The Way You Are", împreună cu cântărețul suedez Ola Håkansson, ajungând pe locul 1 în Suedia și Norvegia. La începutul anului 1987, Fältskog a înregistrat albumul "Kom följ med I vår karusell" (Vino cu mine în carusel), împreună cu fiul ei Christian. Albumul conținea cântece pentru copii, în limba suedeză. Pentru aceste album, Agnetha a înregistrat melodii alături de fiul ei și un cor de copii. A înregistrat câteva cântece și solo. Producția aducea un aer proaspăt, de modernitate. Singlelul 'På Söndag' a fost frecvent difuzat la radio și a ajuns și în Top 10 în Suedia, lucru unic pentru un cântec creat pentru copii.
În vara anului 1987, Fältskog a călătorit în Malibu, California, pentru a înregistra cel de-al patrulea album solo (după ABBA), I Stand Alone, produs de Peter Cetera (ex-Chicago]]) și Bruce Gaitsch, care colaboraseră și la albumul Madonnei La Isla Bonita. Lansat în luna noiembrie a aceluiași an, I Stand Alone a avut puțin succes în Europa, cu excepția Suediei, unde a rămas 8 săptămâni pe locul I și a devenit cel mai bine vândut album al anului 1988.^[16] Mai mult de 200000 de copii au fost vândute în Scandinavia. Potrivit celor spuse de Hans Englund, șeful suedez al casei de discuri WEA, pe plan mondial s-au vândut mai mult de 500000 de exemplare.^[17] Rezultatele în afara Scandinaviei au fost mai puțin impresionante, albumul ajungând în Top 30 în Olanda, Top 50 în RFG și pe locul 72 în Marea Britanie.^[13][18]
Singlelul de pe acest album, "I Wasn't the One (Who Said Goodbye)", în care Fältskog cânta în duet cu Peter Cetera, a fost lansat mai întâi în America de Nord și a devenit al doilea ei single solo ajuns în Billboard Hot 100, ajungând până pe locul 93.^[14] Două cântece au fost înregistrate și în spaniolă, pentru piața latino-americană: "La Ultima Véz" ("Ultima oară") și "Yo No Fui Quién Dijo Adiós" ("Nu eu am spus adio)". Fältskog a refuzat să îl promoveze în showuri TV importante din fosta RFG, dar a făcut o călătorie de promovare la Londra, în februarie 1988, apărând la Terry Wogan Show. 
După lansarea albumului I stand alone, Fältskog s-a retras complet din viața publică și din studiourile de înregistrări.
În 1990, Fältskog s-a căsătorit cu chirurgul suedez Tomas Sonnenfeld. Au divorțat în 1993.^[19] A mai avut o relație de „prietenie” de doi ani (neconfirmată), cu olandezul Gert van der Graaf, la sfârșitul anilor '90. După ce Fältskog a hotărât să încheie relația, el a hărțuit-o, ca urmare tribunalul a emis pe numele lui van der Graaf un ordin de restricție. A fost arestat în 2003 și i s-a interzis intrarea în Suedia. În 2005 ordinul de deportare din Suedia a expirat și, după câteva luni, van der Graaf a fost observat din nou lângă proprietatea lui Fältskog din Ekerö.^[20].
În 1996, autobiografia ei, Som jag är, a fost publicată în limba suedeză (iar anul următor și în engleză, sub titlul As I Am), urmată de câteva CD-uri compilație ale înregistrărilor sale în suedeză și engleză, inclusiv unul intitulat My Love, My Life pentru care chiar Agnetha a ales melodiile. Autobiografia a fost bine primită de fani, însă recenziile criticilor au fost proaste. O versiune actualizată a apărut în 1998, în editura Virgin, vândută în circa 50000 de exemplare. 
După lansarea albumului I stand alone, Fältskog s-a retras complet din viața publică și din studiourile de înregistrări.
În 1990, Fältskog s-a căsătorit cu chirurgul suedez Tomas Sonnenfeld. Au divorțat în 1993.^[19] A mai avut o relație de „prietenie” de doi ani (neconfirmată), cu olandezul Gert van der Graaf, la sfârșitul anilor '90. După ce Fältskog a hotărât să încheie relația, el a hărțuit-o, ca urmare tribunalul a emis pe numele lui van der Graaf un ordin de restricție. A fost arestat în 2003 și i s-a interzis intrarea în Suedia. În 2005 ordinul de deportare din Suedia a expirat și, după câteva luni, van der Graaf a fost observat din nou lângă proprietatea lui Fältskog din Ekerö.^[20].
În 1996, autobiografia ei, Som jag är, a fost publicată în limba suedeză (iar anul următor și în engleză, sub titlul As I Am), urmată de câteva CD-uri compilație ale înregistrărilor sale în suedeză și engleză, inclusiv unul intitulat My Love, My Life pentru care chiar Agnetha a ales melodiile. Autobiografia a fost bine primită de fani, însă recenziile criticilor au fost proaste. O versiune actualizată a apărut în 1998, în editura Virgin, vândută în circa 50000 de exemplare.

Fältskog în 2008
În aprilie 2004, Fältskog a scos un nou single, "If I Thought You'd Ever Change Your Mind" (un cover al unui cântec înregistrat de Cilla Black). A ajuns pe locul 2 în Suedia, 11 în Marea Britanie, în Top 20 în Olanda și Danemarca.^[21][22] O săptămână mai târziu a fost lansat albumul My Colouring Book, o colecție de coveruri după piese de succes din anii '60. Albumul a ajuns pe primul loc în clasamentele din Suedia, a intrat în Top 5 în Finlanda și în Danemarca, a ajuns până pe poziția a 6-a în Germania și locul 12 în Regatul Unit^[23][24] Cântecul ce dă titlul albumului, "My Colouring Book", este un cover după o piesă a lui Dusty Springfield. The Observer sugera că "trecerea timpului nu a alterat vocea ei perfectă."^[25]
În recenzia albumului în ziarul The Guardian, Caroline Sullivan scria: "Agnetha Fältskog are o vulnerabilitate care o face să intre în pielea oricărui personaj. Poate că trișează puțin neincluzând pe acest album nici un material original, dar dacă cineva poate să ajungă la inima publicului cu piesa "Sealed with a Kiss", ea este aceea. Sentimentalitatea exacerbată, ni le evocă pe Cilla Black și Sandie Shaw, cu minijupurile lor ceremonioase, și nu spun asta peiorativ."^[26] Albumul a atras atenția mass-mediei din Europa, dar Fältskog a refuzat cu obstinență să fie impicată în promovarea albumului (incluzând și aparițiile personale) limitându-și expunerea publică la câteva scurte interviuri în presă, câteva materiale video și o emisiune de televiziune în limba suedeză. Chiar și așa, albumul s-a vândut pe plan mondial în 500000 exemplare, dintre care 50000 doar în Marea Britanie. Albumul a ocupat locul 10 în topul celor mai bine vândute albume în anul 2004, în Suedia.
Un al doilea single de pe acest album, "When You Walk in the Room", a ajuns pe locul 11 in Suedia și pe locul 34 în topul britanic (cea mai înaltă poziție pentru un single al ei în U.K. în anii '80).^[27] Piesa care trebuia să fie al treilea single "Sometimes When I'm Dreaming", în varianta originală înregistrată de Art Garfunkel, nu a mai fost lansată. Producătorul Jorgen Elofson a spus, în ajunul lansării lui 'A' (albumul Agnethei din 2013), că albumul My Colouring Book se vânduse până atunci, pe plan mondial, în aproape un milion de exemplare.
La scurt timp după lansarea acestui album, pentru semifinala concursului Eurovision Song Contest, de la Istanbul, la 30 de ani după ce ABBA câștigase ediția organizată la Brighton (1974), Fältskog a avut o scurtă apariție într-un material video realizat pentru pauza concursului și intitulat "Our Last Video."^[28] Fiecare dintre cei patru membri ai grupului a avut scurte apariții, alături de alte vedete cum ar fi Cher și Rik Mayall. S-a spus că a fost prima dată când cei patru au lucrat împreună după despărțirea grupului. De fapt, în timp ce Björn și Benny au filmat împreună niște roluri mai extinse, Frida și Agnetha au fost filmate separat pentru o apariție foarte scurtă, iar apoi materialul video a fost editat pentru ca ele să apară împreună.^[29]
În 2004, Fältskog a fost nominalizată la categoria Cel mai bun artist nordic la Nordic Music Awards, iar de Crăciun, în același an, a dat un amplu interviu (primul după mulți ani) televiziunii suedeze.^[30] Cam în același timp, Sony Music a lansat pe piață un set de 6 CDuri, cuprinzând o mare parte din cariera solo, mai ales din perioada pre-ABBA și cele cinci albume solo originale: 1968, 1969, 1970, 1971 și 1975.
În ianuarie 2007, Fältskog a apărut la ultima reprezentație a musicalului Mamma Mia!, în Stockholm (așa cum o făcuse și la premiera din 2005). Împreună cu fostul soț și coleg de trupă, Björn Ulvaeus, ea a apărut pe scenă și la petrecerea de după spectacol, ținută la Grand Hotel din Stockholm.
În octombrie 2008, un nou album compilație, My Very Best, a fost lansat pe piață în Suedia. Dublul CD conținea atât melodii în suedeză (CD-ul 1) cât și în engleză (CD-ul 2), din întreaga ei carieră solo, între 1967 și 2004. A intrat cu succes în topul suedez al albumelor, pe locul 4 și a primit Discul de aur în prima săptămână de la lansare.^[31]
În 4 iulie 2008, Fältskog s-a alăturat foștilor colegi Anni-Frid Lyngstad, Björn Ulvaeus și Benny Andersson la premiera suedeză a versiunii cinematografice a musicalului Mamma Mia, ținută la Rival Theatre, în Mariatorget, Stockholm. Fältskog a sosit împreună cu Lyngstad și vedeta de cinema Meryl Streep, cele trei dansând în fața a mii de fani, înainte de a se alătura celorlalte vedete din film și lui Andersson și Ulvaeus, în balconul hotelului, pentru prima fotografie făcută împreună de toți cei patru membri ABBA după 22 de ani.^[32]
În ianuarie 2009, Fältskog a apărut pe scenă alături de Lyngstad la Premiile Rockbjörnen, în Suedia, pentru a primi un premiu pentru întreaga activitate în cadrul grupului ABBA, dând și un scurt interviu.
În februarie 2010, ABBA World, o expoziție de mari dimensiuni, care a costat milioane de lire sterline, a fost deschisă la Earls Court în Londra, incluzând și un lung interviu cu Fältskog, filmat în Suedia, în vara anului care trecuse. Pentru lansarea expoziției în Melbourne, ea a înregistrat un film de deschidere amuzant, împreună cu fostul coleg de la ABBA, Benny Andersson; filmarea a vut loc în Stockholm în iunie 2010.^[33]

Agnetha Fältskog, Stockholm, 2013
În octombrie 2010, Fältskog a participat la premiera musicalului Mamma Mia!, în Danemarca, alături de fostul soț Ulvaeus.^[34] În decembrie același an, Agnetha a oferit un lung interviu revistei 'M' din Suedia. Acest interviu a inclus și o nouă sesiune oficială de fotografii, prima de la 'My Colouring Book' în 2004/5.
În mai 2013, Fältskog a scos un nou album intitulat "A", produs de Jörgen Elofsson și Peter Nordahl. În Marea Britanie, primul single "When You Really Loved Someone", fusese lansat pe piață în data de 11 martie, materialul video fiind lansat în aceeași zi. În Germania, primul single a fost "The One Who Loves You Now" și a putut fi descărcat tot începând din data de 11 martie 2013. Albumul include un duet cu Gary Barlow de la Take That, numit "I Should've Followed You Home". În iunie 2013, oficiali de la Universal Records, Olanda, au dezvăluit că 600000 de exemplare din albumul 'A' au fost vândute în primele două luni de la lansarea acestuia pe piață. Albumul a ajuns în Top 10 in Suedia, Norvegia, Danemarca, Germania, Elveția, Olanda, Regatul Unit, Belgia, Austria, Noua Zeelandă și Australia și în Top 20 in Finlanda și Irlanda. Primul single de pe albumul "A", lansat în SUA, în 28 mai 2013, a fost Dance Your Pain Away.^[35] Lansarea singlelului "Dance Your Pain Away" pe plan internațional a avut loc în data de 15 iulie 2013.^[36]
În 17 mai 2013, lui Fältskog i-a fost conferit Premiul memorial Kai Gullmar 2013, la petrecerea ocazionată de lansarea albumului "A" la Stockholm.^[37]
În 12 noiembrie 2013 Fältskog a cântat live, pe scenă, la BBC, pentru prima dată după 25 de ani, la concertul Children in Need Rocks 2013; a cântat în duet alături de Gary Barlow, organizatorul evenimentului.^[38]
Agnetha Fältskog a câștigat și trofeul Best Female Album – la a 6-a ediție a Premiilor Scandipop, în 2014 – și a fost nominalizată pentru Premiile germane ECHO 2014, la categoria Artist Rock/Pop Internațional. În 2015 albumul "A" încă reușește să impresioneze în topuri de fiecare dată când programul de la BBC este reluat. Numărul de albume vândute depășește acum cifra de un milion. 

Agnetha Fältskog
Agnetha Fältskog în 2013
Date personale
Nume la naștere	Agneta Åse Fältskog
Născută	5 aprilie 1950 (69 de ani) Jönköping, Suedia
Copii	Linda Ulvaeus[*]
Cetățenie	Suedia
Etnie	Suedezi
Ocupație	Cântăreață, compozitoare, producător muzical
Activitate
Gen muzical	Pop, șlagăr, disco, folk, muzică ușoară, rock
Tipul de voce	soprană
Instrument(e)	Voce, orgă, pian
Ani de activitate	1967–1988, 2004–prezent
Case de discuri	Cupol CBS Records Polar Music Warner Music Group Universal Music Group
Colaborare cu	Bjorn Ulvaeus, ABBA, Gary Barlow

• 1951: Nedim Gürsel (n. 5 aprilie 1951, în Gaziantep) este un scriitor turc. Spre sfârșitul anilor ’60 a început să publice nuvele și eseuri în reviste turcești^[1], fiind la momentul actual unul dintre cei mai bine cotați autori contemporani. Scrieri: 
• Kadinlar Kitabi (Cartea femeilor), 1975
• Uzun Sürmüs Bir Yaz (O vară lungă la Istanbul), 1976
• Ilk Kadin (Prima femeie), 1986 și 2004
• Sevgilim Istanbul (Istanbul, dragostea mea), 1986
• Son Tramvay (Ultimul tramvai), 1991
• Saint Nazaire Günlügü (Ziarul Sfântului Nazarie), 1995
• Balkanlara Dönüs (Întoarcerea în Balcani), 1995
• Bogazkesen, Fatih’in Romani (Cuceritorul), 1996
• Nâzim Hikmet ve Geleneksel Türk Yazisi (Nazim Hikmet și literatura populară turcă), 2000
• Yasar Kemal (Yachar Kemal—romanul unei tranziții), 2000 și 2005
• Aragon: Baskaldiridan Gerçege (Mișcarea perpetuă a lui Aragon— revolta dadaistă față de lumea reală), 2000
• Sag Saglim Kavussak, Çocukluk Yillari, 2004
• Allah'in Kizlari (Fiicele lui Allah), 2008  
  Nedim Gürsel, 2018
• 1955: Akira Toriyama (鳥山 明 Toriyama Akira^?, născut pe 5 aprilie 1955 în Nagoya, Prefectura Aichi în Japonia)^[4], este un mangaka cu renume mondial pentru crearea seriei Dragon Ball, începută în 1984. A debutat în 1978 cu povestea Wonder Island, publicată în revista Weekly Shonen Jump, și a devenit cunoscut pentru prima oară pentru seria anime și manga Dr. Slump, la origine un desen săptămânal în Shonen Jump din 1980 până în 1984. În 1984, Toriyama a fost responsabil pentru seria Dragon Ball care a devenit săptămânală în Weekly Shonen Jump. În Japonia, a devenit un best-seller cu peste 120 de milioane de copii vândute.^[5] Pe lângă faima japoneză, seria a avut același succes pe panul internațional, mai ales în Statele Unite și în America de Sud.
  Toriyama este cel mai bine cunoscut pentru seria Dragon Ball. Această lucrare a fost una din cele care au stabilit Epoca de Aur a revistei Jump. Succesul său l-a "forțat" pe Toriyama să își continue munca la Dragon Ball din 1984 până în 1995. În timpul acelor 11 ani, el a produ 519 capitole, asamblate în 42 volume. Fiecare volum are în jur de 200 de pagini, deci întreaga poveste Dragon Ball se extinde la 9,000 de pagini. Succesul seriei Dragon Ball a creat o serie animată și televizată, Dragon Ball Z (și echivalentul său animat), filme întregi animate, câteva jocuri video, și obiecte de tot felul cu emblema sa. Deși Toriyama voia să termine seria Dragon Ball de ceva timp,^[6] editorii lui l-au lăsat să termine în sfârșit pentru ca el să poată să „facă niște pași noi în viață,” după spusele lui.^[7] Seria fiind prea cunoscută, manga a continuat sub forma la Dragon Ball GT. Toriyama a fost implicat în supravegherea și îndrumarea proiectului, dar într-o manieră limitată.^[8] Seria animată Dragon Ball a avut 500 de episoade făcute în Japonia, care au fost produse și licențiate și pentru America de Nord și Australia de către FUNimation.
  Simțul dezvoltat al designului al lui Toriyama a dus la implicarea lui la crearea personajelor din Dragon Quest, o serie de jocuri video de rol (numit și Dragon Warrior în Statele Unite). Toriyama a fost și designer de personaje pentru jocul de rol pentru Super Famicom/SNES, Chrono Trigger și jocul de luptă Tobal No. 1 pentru PlayStation (precum și continuarea lui, Tobal 2, lansat numai în Japonia), și continuă să producă povești manga scurte.
  Munca sa după Dragon Ball este în general scurtă (100-200 pagini), și include Cowa!, Kajika, și Sand Land, precum și manga one-shot, ca și parodia de sine Neko Majin.
  Mai recent, a fost designer de personaje pentru jocul Dragon Quest Swords pe Nintendo Wii și pentru Dragon Quest IX pe Nintendo DS.
  Toriyama a făcut de curând un one-shot numit Cross Epoch, cooperând cu creatorul seriei One Piece, Eiichiro Oda.
  Numele studioului lui Toriyama este Bird Studio (Studioul de păsări) , care este un joc de cuvinte cu numele său, care înseamnă "Muntele de Păsări". 鳥 tori înseamnă "pasăre" și 山 yama înseamnă "munte". 明 akira înseamnă "inteligent" sau "strălucire". 

  Akira Toriyama
  Date personale
  Născut	5 aprilie 1955 (64 de ani) Nagoya, Aichi, Japonia
  Căsătorit cu	Nachi Mikami[2] (aka Yoshimi)[3]
  Număr de copii	2[1]
  Copii	2
  Naționalitate	Japonia
  Cetățenie	Japonia
  Ocupație	Mangaka
  Activitate
  Domiciliu	Kiyosu
  Ani de activitate	1978–prezent
  Patronaj	Shueisha, Bird Studio
  Organizație	Shueisha[*] Bird Studios[*]
  Lucrări remarcabile	Dragon Ball, Dr. Slump, Dragon Quest (designer)
  Cunoscut pentru	Dragon Ball
  Număr de copii	2[1]
  Premii	Shogakukan Manga Award (1981)

• 1958: Iurie Reniță (n. 5 aprilie 1958, Abaclia, raionul Basarabeasca) este un politician și diplomat moldovean, care din 2010 până în 3 iunie 2015 a fost ambasador al Republicii Moldova în România și prin cumul în Muntenegru și Serbia.^[1] A fost numit în această funcție la 21 iunie 2010 de Mihai Ghimpu.
• 1963: Bogdan-Costin Murgescu (n. 5 aprilie 1963) este un istoric român, profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universității din București și, din 2011, președinte al Societății de Științe Istorice din România, după ce, în perioada 1999-2011 a ocupat funcția de vice-președinte.^[1]
  Școala primară și gimnaziul le urmează la Liceul nr.21 (actualmente Colegiul Goethe, cu limba de predare germană) din București (1969-1977), iar liceul urmat este cel de filologie-istorie „Ion Creangă” (1977-1981). A urmat Facultatea de Istorie-Filosofie la Universitatea din București, cu licență în 1986, și a obținut titlul de Doctor în științe istorice în anul 1995, în cadrul aceleiași facultăți, cu o teză condusă de prof. dr. Radu Manolescu - „Circulația monetară în Țările Române în secolul al XVI-lea în contextul economic al Europei centrale și sud-estice” (1990-1995)^[2][3].
  După terminarea facultății ca șef de promoție, a fost repartizat profesor de istorie la Târgoviște, la Liceul industrial nr.3. În ianuarie 1990 a fost numit asistent suplinitor la Facultatea de Istorie, Universitatea din București. A promovat apoi concursurile pentru funcțiile de asistent titular (1990), lector universitar (1993), conferențiar (1997) și profesor (2000), desfășurând activitate didactică, de cercetare și de coordonare doctorate. În anii 1998-2000 a fost Bursier Roman Herzog al Fundației „Alexander von Humboldt” la Freie Universität Berlin. În 2002 și 2004 a fost profesor invitat la Universitatea din Pittsburgh și la Central European University, din Budapesta.
  Cercetările sale au vizat cu precădere istoria economică și socială, istoria învățământului superior și rolul său în acumularea capitalului uman, dar și metodologia cercetării istorice și modul în care cercetarea trecutului a interacționat cu preocupările de ansamblu ale societății. Cronologic, ele au acoperit perioade diverse de timp, din evul mediu și până în epocile cele mai recente. A realizat atât cercetări punctuale, bazate pe analiza critică a izvoarelor istorice, cât și analize sintetice ale unor procese istorice concrete sau ale evoluțiilor istorice din perspectiva duratei lungi.
  A fost distins cu Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române pentru lucrarea Circulația monetară în Țările Române în secolul al XVI‑lea (1996). Volumul România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500‑2010), publicat în anul 2010 la Editura Polirom, în colecția „Historia” a fost și el premiat, cu Premiul „Eugeniu Carada” pentru Economie, în cadrul Galei Premiilor Marii Loji Naționale din România, din 21 iunie 2011, eveniment organizat de Marea Loja Națională și Academia Română.^[4][5] Acest volum a mai obținut Premiul „Historia Magistra Vitae” (2010), acordat de „Jurnalul Național” în cadrul concursului „Cartea de Istorie”, precum și Premiul „CriticAtac”, în același an, pentru cea mai importantă carte care tratează teme sociale, politice și ideologice relevante pentru societatea românească de azi, acordat de CriticAtac.
  S-a implicat și în managementul universitar. Din 2013 îndeplinește funcția de director al Consiliului pentru Studii Universitare de Doctorat, coordonând în această calitate cele 22 de școli doctorale ale Universității din București.
  La nivel național, a fost implicat în elaborarea Cadrului Național al Calificărilor în Învățământul Superior (2007-2009) și apoi a coordonat implementarea acestuia pentru domeniile fundamentale Științe umaniste și Științe Sociale (2009-2011).
  În calitate de vicepreședinte al Consiliului Național pentru Finanțarea Învățământului Superior (2011-2015) a inițiat și coordonat publicarea rapoartelor publice anuale privitoare la finanțarea învățământului superior pentru anii 2012, 2013 și 2014^[6].
  A fost consilier pentru învățământul superior al miniștrilor Adrian Curaj și acad. Mircea Dumitru, în Guvernul Dacian Cioloș. Lucrări: 
• Istorie românească – istorie universală (600‑1800) (1994; ediția a II-a revăzută și adăugită 1999)
• Circulația monetară în Țările Române în secolul al XVI-lea (1996)
• A fi istoric în anul 2000 (2000)
• Istoria României în texte (coord., 2001)
• Revoluția română din decembrie 1989. Istorie și memorie (coord., Polirom, 2007)
• România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500‑2010) (Polirom, 2010) (volum distins cu Premiul „Historia Magistra Vitae”, acordat de Jurnalul National in cadrul concursului „Cartea de Istorie”, Premiul „CriticAtac” si Premiul „Eugeniu Carada” pentru Economie).
• Țările Române între Imperiul Otoman și Europa creștină (Polirom, 2012) 
• 1964: Marius Lăcătuș, fotbalist și antrenor român
• 1968: Șerban Nicolae (n. 5 aprilie 1968, București, RS România) este un senator român în legislaturile 2004-2008, 2012-2016, 2016-2020, ales în județul Ialomița pe listele partidului PSD.
  În legislatura 2004-2008, Șerban Nicolae a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Mongolia, Republica Federativă a Braziliei și Statul Israel. Șerban Nicolae a avut 331 de luări de cuvânt și a inițiat 38 de propuneri legislative din care 10 au fost promulagte legi. Șerban Nicolae a fost membru în următoarele comisii:
  • Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională (din feb. 2007)
  • Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări (din feb. 2006) - Vicepreședinte
  • Comisia specială pentru modificarea și completarea Regulamentului Senatului (din feb. 2006)
  • Comisia pentru muncă, familie și protecție socială (sep. 2005 - feb. 2006)
  • Comisia specială pentru modificarea și completarea Regulamentului Senatului (până în oct. 2005)
  • Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări (până în sep. 2005)
  În legislatura 2012-2016 Șerban Nicolae a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Estonia și Statul Israel. Șerban Nicolae a inițiat 70 de propuneri legislative, din care 16 au fost promulgate legi. Șerban Nicolae a fost membru în următoarele comisii:
  • Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții
  • Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări (feb. - noi. 2014)
  În legislatura 2016-2020, Șerban Nicolae este membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Qatar și Statul Israel. A absolvit în 1986 Liceul Industrial nr. 37 (astăzi, Colegiul Național „Emil Racoviță”) din București.
  Cariera politică și-a început-o în 1990, intrând ca membru în Frontul Salvării Naționale (FSN). După ce în cadrul acestui partid a apărut un conflict între grupul condus de Petre Roman și o grupare conservatoare, el a devenit unul dintre fondatorii Frontului Democrat al Salvării Naționale (FDSN), pe listele căruia a candidat la alegerile parlamentare din 1992, pentru Camera Deputaților.
  Inițial muncitor la Întreprinderea Mecanica Fină din București,^[1] Șerban Nicolae a urmat cursurile Facultății de Drept de la Universitatea Româno-Americană,^[2] pe care a absolvit-o în 1997.^[1] Devenit avocat, el l-a apărat pe Ion Iliescu în procesul intentat liderului de atunci al PSD, în campania electorală din 2000, pentru utilizarea unor caricaturi protejate de drepturile de autor.^[2]
  La aproape o jumătate de an de la revenirea lui Ion Iliescu la Palatul Cotroceni, în 2001, Șerban Nicolae a fost numit consilier de stat la Departamentul Juridic al Administrației Prezidențiale,^[2] post în care i-a succedat lui Petre Ninosu, devenit judecător la Curtea Constituțională. În 2004, la propunerea primului ministru Adrian Năstase, a fost numit de Ion Iliescu Ministru pentru Relația cu Parlamentul.^[3] În decembrie 2004 a devenit senator, ales în județul Ialomița, pe listele PSD.^[4] A îndeplinit funcția de chestor al Senatului și, ulterior, vicelider al Grupului PSD și vicepreședinte al Comisiei Juridice de Numiri, Disciplină, Imunități și Validări.^[4]
  Între 2005 și 2006 a fost parlamentar – observator în Parlamentul European^[5], membru al Comisiei pentru Afaceri Constituționale (AFCO).^[4]
  Este autorul primului amendament, formulat de un român, care a devenit text al unei Rezoluții adoptată în Parlamentul European, în 2006.^{[necesită citare]}
  În anul 2009, la propunerea PSD a devenit secretar de stat, șeful Departamentului Schengen din Ministerul Administrației și Internelorl^[3], dându-și demisia odată cu toți membrii PSD din Guvern, la 1 octombrie, același an.^[6]
  În 2010 a devenit practician în insolvență, membru al Filialei București a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR).
  Ca avocat este asociat fondator al SCP „Șerban Nicolae și asociații”^[7], iar ca practician în insolvență este asociat unic al TEMPUS Grup IPURL.^[8]
  În 2012 a fost ales ca senator în Colegiul nr. 1 din Circumscripția nr. 27 Mehedinți, pe listele Uniunii Social – Liberale (USL), propus de PSD.^[9]
  În 2016 a fost ales senator în circumscripția electorală nr. 42 București. 

  Șerban Nicolae
  Șerban Nicolae
  Date personale
  Născut	5 aprilie 1968 (51 de ani)  București, RS România
  Cetățenie	România
  Ocupație	politician avocat
  Senator al României
  Deținător actual
  Funcție asumată 20 decembrie 2016
  Circumscripția	București
  În funcție 19 decembrie 2012 – 19 decembrie 2016
  Circumscripția	Mehedinți
  Ministru-delegat pentru relația cu Parlamentul
  În funcție 8 iunie 2004 – 28 decembrie 2004
  Precedat de	Acsinte Gaspar
  Succedat de	Bogdan Olteanu
  Senator al României
  În funcție 17 februarie 2004 – 2008
  Circumscripția	Ialomița
  Partid politic	PSD
  Alma mater	Universitatea Româno-Americană

• 1969: Evelina Visvaldovna Bleodans (în rusă Эвелина Висвальдовна Блёданс, în ucraineană Евеліна Вісвальдівна Бльоданс, în letonă Evelīna Bļodāns; n. 5 aprilie 1969, Ialta) este o actriță, cântăreață și prezentatoare TV rusă, ucraineană și sovietică, cu origini letone.
  Născută în Ialta (Crimeea), Bleodans a declarat într-un interviu din 2015 că Crimeea „niciodată nu a fost ucraineană”, referindu-se în special la aspectul lingvistic – că limba rusă a dominat mereu peste tot în regiune. Consideră anexarea Crimeei de către Federația Rusă în 2014 un factor pozitiv. 

  Evelina Bleodans
  Date personale
  Nume la naștere	Эвелина Висвальдовна Блёданс
  Născută	5 aprilie 1969 (50 de ani) Ialta, RSS Ucraineană, URSS
  Naționalitate	Rusia
  Cetățenie	URSS  Rusia
  Ocupație	Actriță, cântăreață, fotomodel, prezentatoare TV
  Activitate
  Alte nume	Evelīna Bļodāns lv
  Alma mater	Saint Petersburg State Theatre Arts Academy[*]
  Ani de activitate	1988–prezent
  Oraș natal	Moscova

• 1973: Pharrell Williams (n. 5 aprilie 1973) este un producător, interpret, rapper, cântăreț, compozitor, antreprenor și skateboarder american. A făcut parte din duoul The Neptunes, unde, alături de Chad Hugo, a produs muzică pop, hip hop și R&B. De asemenea, este vocalistul și toboșarul formației funk-rock, N*E*R*D. Albumul de debut, Frontin a fost lansat în 2003, iar al doilea album, In My Mind a fost lansat în 2006. 

  Pharrell Williams
  Pharrell Williams cântă cu N.E.R.D la Pori Jazz 2010.
  Date personale
  Nume la naștere	Pharrell Williams
  Născut	5 aprilie 1973 (46 de ani) Virginia Beach, SUA[1]
  Căsătorit cu	Helen Lasichanh[*] (din 2013)
  Număr de copii	4
  Cetățenie	SUA
  Etnie	afro-american
  Ocupație	Producător muzical     cântăreț     rapper     multi-instrumentalist     Creator de modă
  Activitate
  Origine	Virginia Beach, Virginia, Statele Unite
  Studii	Northwestern University[*]
  Gen muzical	Hip hop     pop     funk     R&B contemporan     pop-rock
  Tipul de voce	contratenor
  Instrument(e)	tobe     pian     clape     chitară
  Ani de activitate	1990–prezent
  Case de discuri	Star Trak     Interscope
  Interpretare cu	The Neptunes     N.E.R.D     Gwen Stefani     Child Rebel Soldier     Clipse     Snoop Dogg     Game     Jay-Z     Swedish House Mafia     Daft Punk     T.I.     Calvin Harris     Chad Hugo     Jadakiss
  Premii	Grammy Award for Best Pop Solo Performance[*] Grammy Award for Best Urban Contemporary Album[*] Premiul Grammy pentru cel mai bun videoclip[*] Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor[*]

• 1975: Alexandru Papadopol (n. 5 aprilie 1975, Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea) este un actor român de origine elenă. După liceul Ion Neculce, unde a studiat intensiv limbi străine, fiind un foarte bun vorbitor de limba germană. A absolvit secția de Actorie la U.N.A.T.C. în 2002. În timpul facultății a participat de două ori consecutiv la secțiunea Quinzane des Realizateurs din cadrul Festivalului de la Cannes. Pentru rolul din filmul Marfa și banii (regia Cristi Puiu), câștigă premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul Internațional de Film de la Salonic. Premiul pentru Cel mai bun actor acordat de Uniunea Cineaștilor din România, în 2003, pentru rolul Luci din filmul Occident.
  Alexandru Papadopol s-a căsătorit cu actrița Ioana Ginghină în 2007, și au o fetiță, Ruxandra, iar apoi s-au despărțit. Filmografie: 

  Interpret

  • “Povestea unui pierdevara”
  • Acasă la tata (2015)
  • Alt Love Building (2015) - Cristian Lazureanu
  • București NonStop (2013)
  • Când se lasă seara peste București sau metabolism (2013) - Laur
  • Kazimir (2013) - Radu
  • Love Building (2013) - Cristian Lazurean
  • Îngeri pierduți (2013)
  • Pariu cu viața (2011) - Bobby Iordache
  • Dealuri ca elefanți albi (2010)
  • Iubire și onoare (2010) - Claudiu
  • Amintiri din Epoca de Aur 1 - Tovarăși, frumoasă e viața! (2009) - Punkistul
  • Amintiri din Epoca de Aur 2 - Dragoste în timpul liber (2009) - punkerul
  • Aniela (2009) - Aleco Calofesco
  • Regina (2008)
  • Iubire de sora (2007)
  • Războiul sexelor (2007) - Alex
  • Daria, iubirea mea (2006) - Andi Nichita
  • E dreptul meu! (2006) - Vlad
  • Lacrimi de iubire - filmul (2006) - Gabriel
  • Offset (2006) - invitat
  • Păcatele Evei (2005) - Robert Nicolau/Mihnea Nicolau
  • Călătorie de vis (2004) - Radu
  • Numai iubirea (2004) - Dan Bratu
  • Raport despre starea națiunii (2004) - Interpretul
  • Occident (2002) - Luci
  • Marfa și banii (2001) - Ovidiu

  Scenarist

  • Cuscrii (2014)

  Producător

  • Love Building (2013)
  • Sink (2012)  

    Alexandru Papadopol
    Date personale
    Nume la naștere	Alexandru Papadopol
    Născut	5 aprilie 1975 Râmnicu Vâlcea, România
    Căsătorit cu	Ioana Ginghină (2007-2019)
    Cetățenie	România
    Etnie	român
    Ocupație	actor
    Activitate
    Ani de activitate	2001-prezent

• 1976: Fernando Morientes Sánchez (n. 5 aprilie 1976) este un jucător de fotbal spaniol care joacă pe postul de atacant la clubul spaniol DAV Santa Ana.
  Morientes a jucat la cluburi ca Real Madrid, AS Monaco, Liverpool, și Valencia CF.
• 1978: Raluca Surdu (n. 5 aprilie 1978) este un deputat român, ales în 2012 din partea Partidului Național Liberal.
• 1979: Cristina Ancuța Pocora este un politician român, fost deputat în Parlamentul României în legislaturile 2008-2012 și 2012-2016 din partea PNL Ialomița. Pocora provine din Galați, însă face parte din PNL Ialomița.
• 1979: Timo Hildebrand (n. 5 aprilie 1979) este un fost fotbalist german care a evoluat pe postul de portar.^[2]
  În sezonul 2003–04 Hildebrand a stabilit recordul de atunci al Bundesligii printre portari, pentru cele mai multe minute consecutive fără gol încasat (884 de minute).
• 1979: Nadia Mladjao (n. 5 aprilie 1979), cunoscută după numele de scenă Imany, este o cântăreață franceză de muzică afro-soul. Albumul său de debut, The Shape of a Broken Heart,^[1] lansat în 2011, a obținut discul de platină în Franța, Grecia și trei discuri de platină în Polonia.
  Născută în Martigues, lângă Marseille, Imany provine dintr-o familie originară din Insulele Comore.^[2] Numele său de scenă, Imany (Imani) înseamnă „credință” în limba swahili. 

  Imany
  Imany în Paris (2011)
  Date personale
  Nume la naștere	Nadia Mladjao
  Născută	5 aprilie 1979 (40 de ani) Martigues, Bouches-du-Rhône, Franța
  Cetățenie	Franța
  Ocupație	Cantautoare
  Activitate
  Gen muzical	Folk, soul, blues
  Tipul de voce	contralto
  Ani de activitate	2008-prezent
  Case de discuri	Think Zik !

• 1980: Romulus Daniel Miclea (n. 5 aprilie 1980, Târgu Mureș, România) este un fost jucător român de fotbal care a evoluat pe postul de mijlocaș dreapta. A debutat în Liga I în anul 2002, într-un meci dintre FC U Craiova și Astra Ploiești. În perioada 2004-2010 a jucat pentru Poli Iași, dar după retrogradarea din Liga I a echipei ieșene, în 2010 s-a transferat la Gaz Metan Mediaș.
• 1980: Ruxanda Glavan (n. 5 aprilie 1980, Chișinău)^[2] este o politiciană din Republica Moldova, care din 30 iulie 2015 până pe 25 iulie 2017 este Ministru al Sănătății al Republicii Moldova. Anterior, de pe 18 februarie 2015 până la 30 iulie 2015 a îndeplinit funcția de Ministru al Muncii, Protecției Sociale și Familiei al Republicii Moldova. În perioada 2013-2015 Ruxanda Glavan a fost viceministru al Muncii, Protecției Sociale și Familiei.^[3] În Guvernul Streleț, învestit la data de 30 iulie 2015, a făcut efectiv rocadă cu Mircea Buga, preluând Ministerul Sănătății de la acesta și cedând Ministrul Muncii, Protecției Sociale și Familiei.
• 1980: Joris Mathijsen (n. 5 aprilie 1980, Goirle, Brabantul de Nord) este un fost jucător de fotbal olandez, care a jucat pentru echipe precum Hamburger SV sau Feyenoord Rotterdam și pentru Echipa națională de fotbal a Olandei.
• 1981: George Galamaz (n. 5 aprilie 1981, București, România) este un fost fotbalist român care a evoluat la Rapid, Dinamo, Steaua, Unirea Urziceni și a fost component al echipei naționale de fotbal a României pentru care a debutat la 14 octombrie 2009 într-un meci împotriva selecționatei Insulelor Feroe.
• 1982: Ramona Pop (n. 5 aprilie 1982) este o atletă română, campioană națională.
  A fost campioană de juniori, campioană națională și campioană național de sală. Recordul personal al acesteia a fost 1,92 m (22 iulie 2001) și 1,90 m indoor (17 februarie 2002).
• 1982: Lacey Duvalle (n.* 5 aprilie 1982, în Washington, D.C., USA) este o actriță porno nord-americană. 

  Lacey Duvalle
  Date personale
  Născută	5 aprilie 1982 (37 de ani) Washington, D.C., SUA
  Naționalitate	americană
  Cetățenie	SUA
  Etnie	afro-american
  Ocupație	actriță
  Activitate
  Ani de activitate	Pornografie: 2000–prezent
  Înălțime	1.60 m
  Greutate	41 kg

• 1982: Thomas Hitzlsperger (n. 5 aprilie 1982, München) este un fotbalist german retras din activitate. Între 2004-2010 a evoluat în echipa națională de fotbal a Germaniei, pentru care a marcat șase goluri. În data 8 ianuarie 2014 și-a făcut publică homosexualitatea, devenind astfel cel mai renumit fotbalist care a făcut public un amănunt de acest fel.
• 1984: Aram Sargsyan (n. 5 aprilie 1984 la Erevan) cunoscut adesea pentru numele de scenă Aram Mp3 (Արամ Mp3), este un cântăreț, actor, comedian și vedetă de televiziune din Armenia care și-a reprezentat țara la Concursul Muzical Eurovision 2014. 

  Aram Mp3 Armeană:Արամ Mp3
  Aram pe scena unui club de noapte, martie 2013
  Date personale
  Nume la naștere	Արամ Սարգսյան
  Născut	5 aprilie 1984 (35 de ani) Erevan, URSS
  Cetățenie	Armenia
  Etnie	armean
  Ocupație	cântăreț compozitor comediant actor
  Activitate
  Origine	Yerevan
  Studii	Yerevan State Medical University[*]
  Gen muzical	Pop

• 1986: Ashley Elizabeth Fliehr (n. 5 aprilie 1986, Charlotte, Carolina de Nord, S.U.A.), cunoscută mai bine sub numele ei de ring Charlotte Flair, este o luptătoare profesionistă americană, și care are în prezent se află sub contract cu WWE. Charlotte a fost campioană NXT, campioană divelor, de 4 ori campioană feminină din RAW și de 5 ori campioană feminină din SmackDown.
  Este fiica fostului wrestler Ric Flair (Richard Morgan Fliehr)
• 1989: Lily Chloe Ninette Thomson (n. 5 aprilie 1989), cunoscută drept Lily James, este o actrițǎ din Marea Britanie. Ea este bine cunoscutǎ ca Lady Rose MacClare din serialul Downton Abbey^[5] și ca personajul principal din Cenușăreasa (film din 2015) de la Disney. James și-a început cariera de actrițǎ ca Ethel Brown din producția BBC just william.În 2011 și 2012,a primit comentarii bune în diferite producții teatrale din Londra.Ea a început sǎ aparǎ în filme de la Hollywood în 2012,cu rolurile din Furia Titanilor și Fete iuti și a mai fost vǎzutǎ în roluri de televiziune suplimentare. În 2015,a fost confirmat faptul că Lily este într-o relație cu co-starul din Pride and Prejudice and Zombies ,Matt Smith. Lily James s-a născut în Esher, Surrey, în familia lui Ninette și Jamie Thomson, actor și muzician.^[7] Bunica ei, Helen Horton, a fost o actriță americană.^[8][9] Ea și-a început educația la Școala Educațională de Arte din Tring, iar ulterior a continuat să studieze actoria la Școala Guildhall de muzică și dramă din Londra, absolvită în 2010. În 2011, Lily a jucat-o pe Taylor la Teatrul de tineret Vic în adaptarea pe scenă a Tanyei Ronder după nuvela Vernon God Little regizat de Rufus Norris,^[11] pe Nina într-o adaptare modernă a Pescărușului la Southwark Playhouse și pe Desdemona în producția lui Daniel Evans Othello Teatrul Crucible, Sheffield, alături de Dominic West și Clarke Peters. Quentin Letts a scris în The Daily Mail: "Am putea avea o nouă actriță pe mâinile noastre. ...Ea a părăsit școala de actorie în acest an,ea este practic pregătită să măture tot ce o așteaptă asemeni Desmedonei din acest Othello. Echilibru, dicție, farmec-ea le are pe toate. ...Povestea de dragoste a personajului ei cu un soț mult mai bătrân este complet credibilă."^[12] În 2012, Lily James a jucat rolul Katrinei în "Casa de Joacă" și Marijka în "Categoric Bahamas" în dublul-proiect scris și regizat de Martin Crimp la "Teatrul Orange Tree" în Richmond, Londra ca o parte a aniversării de patruzeci de ani a teatrului. Charles Spencer a scris în The Daily Mail: „este perfomat cu o convingătoare ticăloșie și cu un sentiment profund de către Obi Abili și Lily James, acesta din urmă combinând un amestec de nevrozie și alură sexuală stralucitoare care se dovedește extrem de puternică.”^[13]
  Tot în 2012, James a jucat rolul Korrinei în producția Warner Bros Furia Titanilor, jucând și în Fete iuți, scrisă de Noel Clarke, centrată în jurul unui grup de tinere atlete care concurează la Campionatele Mondiale.Creditele ei de televiziune includ pe Ethel Brown în producția din 2010 BBC a lui Richmal Crompton Doar William, pe Poppy în a patra serie a producției ITV Jurnalul secret al unei fete (2011) și pe rebela Lady Rose în ultimul episod al seriei a treia din Downton Abbey. Mai târziu Lady Rose a devenit un personaj principal în a patra și a cincea serie a programului.^[14]
  James a jucat și personajul principal din adaptarea live-action a filmului Disney Cenușăreasa.^[15] Filmul a fost lansat pe 13 martie 2015. Lily, ca Cenușăreasa a fost fotografiată de Annie Leibovitz, în rochia albastră pe care o poartă la bal, pentru editia din decembrie 2014 a revistei Vogue. 

  Lily James
  Date personale
  Nume la naștere	Lily Chloe Ninette Thomson
  Născută	5 aprilie 1989 (30 de ani)[2]  Esher, Regatul Unit[3][4]
  Cetățenie	Regatul Unit
  Ocupație	Actriță
  Alma mater	Guildhall School of Music and Drama[1]
  Ani de activitate	2003–prezent
  Alte premii
  Screen Actors Guild Award

• 1989: Yémi Geoffrey Apithy (n. 5 aprilie 1989, Dijon, Franța) este un scrimer beninez specializat pe sabie, vicecampion african în 2014 si în 2015, campion Franței pe echipe în 2011.
• 1990: Florin Claudiu Ioniță (n. 5 aprilie 1990 în București) este un jucător român de rugby în XV. Evoluează pe postul de centru sau aripă de treisferturi (wing).
• 1991: Nora Mørk (n. 5 aprilie 1991, în Oslo) este o jucătoare de handbal din Norvegia care evoluează pe postul de inter dreapta. Actualmente, ea joacă pentru echipa română CSM București (handbal feminin) și pentru echipa națională a Norvegiei.
  Mørk și-a făcut debutul internațional pe 21 septembrie 2010. Până pe data de 19 decembrie 2010, ea jucase 17 meciuri pentru echipa de senioare a Norvegiei, în care înscrisese 51 de goluri.^[1]
  În total, Nora Mørk a jucat 20 de meciuri pentru echipa de junioare a Norvegiei, în care a înscris 122 de goluri, și 31 de meciuri pentru echipa de tineret a Norvegiei, în care a înscris 204 de goluri.^[1]
  Nora Mørk a fost coechipieră la clubul Larvik HK cu sora ei geamănă, Thea Mørk, care evoluează pe postul de extremă stânga.
• 1991: Nathaniel Edwin Clyne (n. Londra, 5 aprilie, de 1991) este un fotbalist englez care joacă ca lateral dreapta la FC Liverpool în Premier League.
• 1997: Borja Mayoral Moya (n. 5 aprilie 1997,^[1] Parla[*], Spania) este un fotbalist spaniol care evoluează pe post de atacant la clubul Levante, împrumutat de la Real Madrid.
• 2002: Adela Iosif (n. 5 aprilie 2002, Cluj-Napoca, Cluj) este o jucătoare română de fotbal pe postul de fundaș.