4. /29 APRILIE 2023 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET
JEAN GEORGES NOVERRE
Jean-Georges Noverre | |
Jean-Georges Noverre | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4] Paris, Regatul Franței |
Decedat | (83 de ani)[1][2][3][5] Montagne-du-Bon-Air(d), Île-de-France, Franța |
Cetățenie | Franța |
Ocupație | dansator[*] coregraf[*] maestru de balet[*] balerin actor de teatru[*] |
Activitate | |
Organizație | théâtre national de l'Opéra-Comique[*] |
Profesor pentru | Jean-Baptiste Hus[*] |
Modifică date / text |
Jean Georges Noverre (n. 29 aprilie 1727 – d. 19 octombrie 1810) a fost un dansator și maestru de balet francez. A adus o nouă concepție în arta baletului, l-a reformat și a pus bazele coregrafiei moderne. Ziua lui de naștere a devenit Ziua internațională a dansului.
Noverre s-a născut la Paris, la 29 aprilie 1727, într-o familie de protestanți. Tatăl său era originar din Lausanne și, după prăbușirea lui Carol XII, în armata căruia servise ca adjutant, se stabilise în capitala Franței, probabil ca angajat în garda de elvețieni a palatului. Mama sa era franțuzoaică, originară din Picardia.
Noverre fusese destinat de către părinții săi carierei militare, dar el a dorit să devină dansator. Profesor de coregrafie i-a fost Louis Dupre, dansator talentat și un reputat creator de balete; ca elev și ulterior ca profesionist, o vizita deseori pe Marie Salle, cu care avea îndelungi discuții asupra problemelor dansului. Dupre i-a înlesnit în primăvara anului 1743 angajarea la Opera comică, deschisă de Jean Monnet, cu ocazia bâlciului anual de la St.Laurent.
În toamna aceluiași an, Noverre a dansat un menuet împreună cu colega sa Puvigne de Fontainebleau în fața lui Ludovic al XV-lea. Probabil spre finele anului 1743 sau la începutul anului următor a plecat la Berlin, în trupa lui F.M.Lany, dansator și coregraf strălucit, care fusese chemat de Frederic cel Mare să organizeze spectacolele de balete ale curții. În capitala Prusiei a cunoscut-o pe Barbara Campanini (La Barberina), dansatoare deosebit de apreciată, care, după ce a studiat în Italia, fusese și eleva lui John Rich la Londra și practica, de asemenea, pantomima.
Noverre dansează apoi la Dresda și Strasbourg. În 1750 lucrează ca maestru de balet la Lyon și Marsilia, iar în 1754 e angajat la Opera comică din Paris. În acești ani, s-a manifestat ca un apreciat autor de balete, primul dintr-o lungă serie fiind Sărbători chinezești. În 1755, Noverre a plecat la Londra chemat de celebrul actor englez, David Garrick, ca să prezinte baletul Sărbători chinezești la Teatrul Drury Lane. Întors în Franța cu supranumele de Shakespeare al dansului, pe care i-l dăduse Garrick, Noverre reprezintă în 1757, la Lyon, baletele Capriciile Galateii, Toaleta lui Venus, Sărbătorile și Geloziile din serai.
La întrebarea ce este baletul? pe care și-o puneau mulți teoreticieni, Noverre căutase un răspuns în doctrina lui Aristotel și afirma că baletul, de orice tip ar fi, trebuie, ca și poezia, să aibă două părți: una calitativă iar cealaltă cantitativă. Baletul este însă și un tablou sau o suită de tablouri reunite printr-un subiect; scena este pânza pe care autorul își așterne ideile; muzica, decorurile și costumele alcătuiesc culorile; coregraful baletului este pictorul acestui tablou. Când este bine compus, baletul este o pictură vie a moravurilor, obiceiurilor, costumelor și pasiunilor, în care există un grad de tensiune pe care cuvintele nu-l ating sau, mai degrabă, pentru care nu există cuvinte. Atunci intervine dansul în acțiune.
OPERE PRINCIPALE
- Les Fêtes chinoises (Paris 1754) (mus. Jean-Philippe Rameau)
- La Fontaine de jouvence (Paris 1754)
- La Toilette de Vénus (Lyon 1757) (mus. François Granier)
- L'Impromptu du sentiment (Lyon 1758)
- La Mort d'Ajax (Lyon 1758) (mus. François Granier)
- Alceste (Stuttgart 1761 - Viena 1767) (mus. Christoph Willibald Gluck)
- La Mort d'Hercule (Stuttgart 1762)
- Psyché et l'Amour (Stuttgart 1762) (mus. Jean-Joseph Rodolphe)
- Jason et Médée (Stuttgart 1763 - Viena 1767 - Paris 1776 e 1780 - Londra 1781) (mus. Jean-Joseph Rodolphe)
- Hypermnestre (Stuttgart 1764)
- Diane et Endymion (Viena 1770)
- Le Judgement de Pâris (Viena 1771)
- Roger et Bradamante (Viena 1771)
- Agamemnon vengé (Viena 1772)
- Iphigénie en Tauride (Viena 1772) (mus. Christoph Willibald Gluck)
- Thésée (Viena 1772)
- Acis et Galathée (Viena 1773)
- Adèle de Ponthieu (Viena 1773 - Londra 1782)
- Alexandre et Campaspe de Larisse (Viena 1773)
- Les Horaces et les Curiaces (Viena 1774 - Paris 1777)
- Renaud et Armide (Milano 1775 - Londra 1782)
- Apelle et Campaspe (Paris 1776 - Lyon 1787)
- Les Caprices de Galatée (Paris 1776 - Londra 1789)
- Annette et Lubin (Paris 1778)
- Les Petits Riens (Paris 1778) (mus. Wolfgang Amadeus Mozart e al.)
- Les Amours d'Énée et de Didon (Lyon 1781)
- La Fête du Sérail (Paris 1788)
- L'Amour et Psyché (Londra 1788) (mus. Jean-Joseph Rodolphe)
- La Fête de Tempé (Londra 1788)
- Admète (Londra 1789)
- La Bergère des Alpes (Londra 1794)
- La Vittoria (Londra 1794)
- Windsor Castle (Londra 1795)
Jean Georges Noverre
KARL MILLOCKER
Carl Millöcker | |
Carl Millöcker, 1865 | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Carl Joseph Millöcker |
Născut | [1][2][3][4] Viena, Imperiul Austriac[5][6] |
Decedat | (57 de ani)[1][2][3][4] Baden, Austria Inferioară, Austro-Ungaria[7][6] |
Înmormântat | Cimitirul Central din Viena |
Căsătorit cu | Karoline Millöcker[*][8] |
Cetățenie | Austria |
Ocupație | compozitor |
Limbi vorbite | limba germană[9] |
Activitate | |
Studii | Universitatea de Muzică și Artă Dramatică din Viena |
Gen muzical | operetă |
Instrument(e) | flaut |
Prezență online | |
Internet Movie Database | |
Modifică date / text |
Carl Joseph Millöcker (de asemenea Karl Millöcker, n. ,[1][2][3][4] Viena, Imperiul Austriac[5][6] – d. ,[1][2][3][4] Baden, Austria Inferioară, Austro-Ungaria[7][6]) a fost un compozitor de operetă austriac. Și-a înscris numele, prin lucrările sale, în echipa operetei vieneze, alături de Franz von Suppé și Johann Strauss. Studiile muzicale le-a făcut la Viena după care s-a ocupat de orchestrație. La vârsta de 22 de ani a fost dirijor la Teatrul din Graz (1864), apoi la Harmonie Theater (1866) după care a urmat să fie dirijor și compozitor la „Theater an der Wien” (1869).[10]
Cea mai cunoscută piesă muzicală a sa este opereta Studentul cerșetor (Der Bettelstudent).
Biografie[modificare | modificare sursă]
Carl Millöcker, fiul lucrătorului de aur Carl Franz Millöcker și al soției sale Maria, a început să cânte la flaut de la o vârstă fragedă. A fost elev la Conservatorul „Gesellschaft der Musikfreunde” din Viena (acum Universitatea de Muzică și Arte Performante din Viena) și la vârsta de 16 ani a devenit deja flautist în Theater in der Josefstadt sub conducerea lui Franz von Suppé. La recomandarea sa, a fost angajat ca dirijor la Teatrul Thalia din Graz în 1864, unde s-au jucat primele sale operete (cu un singur act) Der tote Gast și Die lustigen Binder. În aceeași calitate a venit la Harmonietheater din Viena în 1866, unde a făcut cunoștință cu Ludwig Anzengruber.
La Viena a adus pe scenă piesa într-un act Diana (1867 în Harmonietheater), dar o lucrare comună finalizată cu Anzengruber nu a fost realizată din cauza situației economice a teatrului. După aceea a lucrat o scurtă perioadă la teatrul german din Pesta. Acolo, printre altele, a avut loc premiera operetei sale în trei acte Die Fraueninsel.
În 1869 a fost numit al doilea dirijor la Theater an der Wien. A deținut această funcție până când în 1883 succesul operetei Studentul cerșetor i-a permis să trăiască ca un compozitor independent. În această perioadă, pe lângă un număr mare de farse, a scris un mare număr de operete. La acestea se adaugă un mare număr de vodeviluri și o colecție de piese pentru pian.
La 29 decembrie 1899, la Baden, Millöcker a suferit un accident vascular cerebral semi-paralizant,[11] din care cauză s-a stins din viață pe 31 decembrie 1899.
Lucrări[modificare | modificare sursă]
Titlu | Gen | Ciclu | Livret | Premiera | Locul premierei |
---|---|---|---|---|---|
Der tote Gast (Invitatul mort) | operetă | 1 act | Ludwig Harisch, după romanul lui Heinrich Zschokke | 11 februarie 1865 | Graz, Thalia-Theater |
Die beiden Binder | operetă | 1 act | Gustav Stoltze | 21 decembrie 1865 | Graz, Thalia-Theater |
Diana (Casta Diana) | operetă | 1 act | Josef Braun | 2 ianuarie 1867 | Viena, Harmonietheater |
Der Dieb (Hoțul) | operetă | 1 act | Alois Berla | 1868/1869 | Pesta (oraș), Deutsches Theater Pesta |
Die Fraueninsel | operetă | 3 acte | Cogniard după Le royaume des femmes de Théodore und Hippolyte Cogniard | 1868/1869 | Pesta, Deutsches Theater |
Der Regiments-Tambour | operetă | 2 acte | Heinrich Börnstein | 23 octombrie 1869 | Viena, Theater in der Josefstadt |
Abenteuer in Wien | comedie muzicală | 3 acte | Alois Berla | 20 ianuarie 1873 | Viena, Theater an der Wien |
Das verwunschene Schloß | operetă | 5 acte | Alois Berla | 30 martie 1878 | Viena, Theater an der Wien |
Gräfin Dubarry (1931 în Berlin redenumită în Die Dubarry) | operetă | 3 acte | Richard Genée și F. Zell | 31 octombrie 1879 | Viena, Theater an der Wien |
Apajune, der Wassermann | operetă | 3 acte | Richard Genée și F. Zell | 18 decembrie 1880 | Viena, Theater an der Wien |
Die Jungfrau von Belleville | operetă | 3 acte | Richard Genée și F. Zell, după La pucelle de Belleville de Paul de Kock | 29 octombrie 1881 | Viena, Theater an der Wien |
Studentul cerșetor (Der Bettelstudent) | operetă | 3 acte | Richard Genée și F. Zell, după Fernande de Victorien Sardou, și Le Guitarréro de Halévy / Eugène Scribe | 6 decembrie 1882 | Viena, Theater an der Wien |
Gasparone | operetă | 3 acte | Richard Genée și F. Zell | 26 ianuarie 1884 | Viena, Theater an der Wien |
Der Feldprediger | operetă | 3 acte | Hugo Wittmann și Alois Wohlmuth, după Das seltsame Brautgemach von Gustav Schilling | 31 octombrie 1884 | Viena, Theater an der Wien |
Der Vice-Admiral | operetă | 1 prolog și 3 acte | Richard Genée și F. Zell | 9 octombrie 1886 | Viena, Theater an der Wien |
Die sieben Schwaben | operă populară | 3 acte | Hugo Wittmann și Julius Bauer | 29 octombrie 1887 | Viena, Theater an der Wien |
Der arme Jonathan | operetă | 3 acte | Hugo Wittmann și Julius Bauer | 4 ianuarie 1890 | Viena, Theater an der Wien |
Das Sonntagskind | operetă | 3 acte | Richard Genée și F. Zell | 16 ianuarie 1892 | Viena, Theater an der Wien |
Der Probekuss | operetă | 3 acte | Richard Genée și F. Zell | 22 decembrie 1894 | Viena, Theater an der Wien |
Das Nordlicht | operetă | 3 acte | Hugo Wittmann | 2 decembrie 1896 | Viena, Theater an der Wien |
Cousin Bobby Pasticcio aranjament de Ernst Reiterer | operetă | 3 acte | Benno Jacobsohn și Franz Wagner, prelucrată de Bertram Sänger | 1906 | Viena |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu