4. 26 MAI 2023 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET

IRINEL LICIU

Sari la navigareSari la căutare

Irinel Liciu
Date personale
Născută	1928   Cluj, România
Decedată	26 mai 2002 (74 de ani)   București, România
Cauza decesului	sinucidere cu somnifere
Partener(i)	Gabriel Popescu
Căsătorită cu	Ștefan Augustin Doinaș
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	balerină
Activitate
Alte nume	Popa
Educație	A studiat baletul la Cluj, Leningrad și Moscova
Pregătire	Elena Penescu Liciu
Cunoscută pentru	prim-solistă a Operei Române
Partener(ă)	Gabriel Popescu
Premii	2001 - Premiul de Stat 2001 - Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler
Modifică date / text

Irinel Liciu (nume de scenă) (nume la naștere Silvia Lia Voicu) (nume in act identitate Silvia Lia Popa, n. 22 februarie 1928, Cluj – d. 26 mai 2002, București) a fost o balerină prim-solistă a baletului Operei Române din București.

BIOGRAFIE

Irinel Liciu s-a născut în anul 1928 la Cluj și a avut numele de naștere Silvia Lia Voicu. Ea a studiat baletul împreună cu mătușa sa Elena Penescu Liciu la Cluj și a urmat cursuri de specializare la Leningrad și Moscova.^[1] Debutul artistic l-a avut în anul 1948 cu piesa Faust. A fost prim-solistă a Operei din București timp de două decenii, în perioada 1950 - 1970. Irinel Liciu a interpretat pe parcursul întregii cariere majoritatea rolurilor din baletele clasice și spre final a abordat dansul contemporan.^[1]

A fost un artist faimos în epoca în care trăit, după fiecare spectacol primea coșuri cu sticle de șampanie și cu buchete de flori de la mai marii vremii.^[1] În culisele Operei Române era așteptată chiar de fetele dictatorului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, Lica și Tanți Gheorghiu. A dat reprezentații și spectacole în Italia, Bulgaria, Franța, Grecia, Rusia, SUA, Australia și Polonia împreună cu balerinii Elena Dacian, Magdalena Popa, Alexa Mezincescu, Gabriel Popescu, Ileana Iliescu și Gelu Barbu.^[1]

A interpretat rolul principal din Lacul Lebedelor de Piotr Ilici Ceaikovski, rol care a fost foarte bine primit de către critici.^[1] Cel mai mare succes pe care l-a avut cu Lacul Leebedelor a fost la Moscova unde a mai interpretat rolul principal din Romeo și Julieta.^[1] Ca urmare, i s-a propus să rămână la Moscova și să facă o carieră artistică, ofertă pe care Irinel Liciu a refuzat-o.^[1] Partenerul său de balet a fost [Gabriel Popescu (balerin) până în anul 1965, care a fost și este recunoscut ca fiind cel mai cunoscut balerin român. Gabriel Popescu a fugit din România în Franța și ca urmare, Irinel Liciu a decis să părăsească scena Operei Române pentru totdeauna. Ultimul ei spectacol a fost în ziua de 12 februarie 1970, tot în spectacolul Faust în care și debutase.^[1] După retragerea sa din activitate a fost invitată adesea să participe la alte spectacole pe care lumea artistică a desfășurat-o, dar a refuzat permanent toate ofertele avute. Chiar a refuzat propriile aniversări pe care Opera din București le organiza periodic. Nu dorea să fie fotografiată.^[1]

S-a căsătorit în ziua de 8 aprilie 1958 cu scriitorul Ștefan Augustin Doinaș (nume in acte Ștefan Popa) pe care l-a cunoscut în casa vărului său, unde Doinaș locuia în chirie.^[1]

A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.^[2]

În anul 2001 a primit Premiul de Stat pentru întreaga sa activitate și Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler^[3] cu ocazia a 80 de ani de la înființarea Operei Române.^[1]

În ziua de 26 mai 2002 s-a sinucis, la câteva ore după moartea soțului ei, Ștefan Augustin Doinaș, cu care a trăit 44 de ani. Cauza morții a fost o supradoză de somnifere.^[1]

Pe numele său adevărat Silvia Lia Voicu, a studiat baletul la Cluj-Napoca cu mătuşa sa, Elena Penescu Liciu, specializându-se la Moscova şi Leningrad. A debutat în 1948 cu piesa Faust. Între 1950 şi 1970 a fost prim-solistă a baletului Operei Române din Bucureşti. A interpretat majoritatea rolurilor principale din baletele clasice, iar spre sfârşitul carierei a abordat şi dansul contemporan. După fiecare spectacol primea coşuri cu flori şi sticle cu şampanie de la acoliţii vremii, în culise era aşteptată chiar de Tanţi şi Lica Gheorghiu, fetele dictatorului comunist. A susţinut spectacole în mai multe state europene, printre care Franţa, Italia, Grecia, Bulgaria, Polonia şi Rusia, precum şi pe alte continente America, Asia sau Australia, alături de balerinii Magdalena Popa, Alexa Mezincescu, Elena Dacian, Gabriel Popescu, Gelu Barbu şi Ileana Iliescu.

Rolurile din Lacul Lebedelor şi Romeo şi Julieta au fost foarte bine primite de critici. Cu Lacul Lebedelor a înregistrat un uriaş succes la Moscova, unde a refuzat să rămână definitiv, pentru a dansa. Partener i-a fost, până în 1965, Gabriel Popescu, cel mai cunoscut balerin român. A colaborat cu Oleg Danovski, dansând în mai toate spectacolele semnate de acesta. După fuga partenerului său în Franţa, Irinel Liciu a decis să părăsească pentru totdeauna scena.

Pentru ultima dată, marea balerină a dansat pe 12 februarie 1970, încheind cu acelaşi rol cu care debutase. Ea a refuzat să revină în lumea artistică chiar şi atunci când a fost de mai multe ori invitată să lucreze alături de noii ei colegii. Ignora până şi propriile aniversări organizate la Operă. Nu dorea sa fie filmată sau fotografiată.

A fost recompensată pentru activitatea ei cu titlul de Laureată a Premiului de Stat iar, în 2001, cu ocazia aniversarii a 80 de ani de la înfiinţarea Operei Române din Bucureşti, i-a fost acordat Ordinul „Serviciul Credincios”, în grad de Cavaler. La câteva ore după moartea soţului ei, poetul Ştefan Augustin Doinaş, care încetase din viaţă în urma unui stop cardiac, în noaptea de 24 spre 25 mai 2002, s-a sinucis cu o supradoză de somnifere. Fuseseră nedespărţiţi timp de 42 de ani. A lăsat un bilet de adio: „Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide”. A fost înmormântată, în ziua de 28 mai, împreună cu iubirea vieţii ei, în parcul Academiei Române din Cimitirul Bellu. Funeraliile au fost organizate de Academia Română, al cărei membru Ştefan Augustin Doinaş era din 1992, costurile acestora fiind suportate de Uniunea Scriitorilor.