5. /26 MAI 2023 - POEZIE
CEZAR BALTAG
Biografie
Cezar Baltag (n. 26 iulie 1939, Mălinești, județul Hotin (azi Cernăuți, Ucraina) - d. 26 mai 1997, București), fiul preotului Porfirie Baltag și al Margaretei Baltag (n. Alexandrescu), a fost un poet român, eseist și traducător modern, militant împotriva stalinismului cultural, împotriva proletcultismului, unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai generației resurecției lirismului, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu ș.a.
După absolvirea cursurilor liceale, în 1955, la Pitești, urmează între anii 1955 - 1960 cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea din București. Funcționează ca redactor la „Gazeta literară” (între anii 1960 - 1968), ca redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (între anii 1968 - 1974), apoi ca redactor la „Viața românească”. Debutează în 1960, cu un volum de versuri ale ieșirii din trena stalinismului cultural, Comuna de aur, volum „girat” în fața proletcultismului epocii de criticul „deschiderilor veluroase”, Paul Georgescu. Apoi, „decada de aur” a volumelor sale de versuri cuprinde:
- Vis planetar (1962),
- Răsfrângeri (1966),
- Monada (1968),
- Odihnă în țipăt (1969),
- Șah orb (1970),
- Madona din dud (1973),
- Unicorn în oglindă (1975),
- Poeme (1981),
- Dialog la mal (1985),
- Euridice și umbra (1988),
- Chemarea numelui (1995),
- Ochii tăcerii (1996) etc.
Eseistul se remarcă prin Paradoxul semnelor (1996); iar tâlmăcitorul din limba franceză, prin traducerea unor vestite lucrări semnate de Mircea Eliade – Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, II, III, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981, 1986 și, respectiv, 1988; Dicționar al religiilor (de M. Eliade și Ioan P. Culianu), București, Ed. Humanitas, 1993; etc.
| Cezar Baltag | |
 Cezar Baltag | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Județul Hotin, România |
| Decedat | (59 de ani)[2] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet redactor[*] |
| Activitate | |
| Limbi | limba română[1] |
| Studii | Universitatea din București |
de Cezar Baltag [Cezar_Baltag ]
Ei în ochii mei trăiesc,
ei în ochii mei iubesc,
ei în ochii mei gândesc,
ochii mei și-i amintesc.
Trece Nimeni visător,
blond și înmărmuritor,
printr-un veșnic șir de numeni
la același numitor.
Cel ce nu e a venit,
cel ce e s-a risipit,
Lângă tâmpla mea începe
plus și minus infinit.
Trupul și-l voia înfrânt
ora matură căzând
sclavă cercului de zgomot
ce-l înscriu monologând.
Fața mea-i oglindă rea,
îi dizolvă chipu-n ea,
i-a topit obrazul palid
chipul care-i răspundea.
Trece Nimeni visător
pur și înmărmuritor
printr-un veșnic șir de numeni
la același numitor.
Cel ce nu e a venit,
cel ce e s-a risipit,
eu însămânțez în lucruri
sufletul lui Heraclit.
ei în ochii mei iubesc,
ei în ochii mei gândesc,
ochii mei și-i amintesc.
Trece Nimeni visător,
blond și înmărmuritor,
printr-un veșnic șir de numeni
la același numitor.
Cel ce nu e a venit,
cel ce e s-a risipit,
Lângă tâmpla mea începe
plus și minus infinit.
Trupul și-l voia înfrânt
ora matură căzând
sclavă cercului de zgomot
ce-l înscriu monologând.
Fața mea-i oglindă rea,
îi dizolvă chipu-n ea,
i-a topit obrazul palid
chipul care-i răspundea.
Trece Nimeni visător
pur și înmărmuritor
printr-un veșnic șir de numeni
la același numitor.
Cel ce nu e a venit,
cel ce e s-a risipit,
eu însămânțez în lucruri
sufletul lui Heraclit.
de Cezar Baltag [Cezar_Baltag ]
O, sângele meu luminos,
O, trupul meu înflorit,
Sunt fericit că trăiesc,
Sunt fericit.
Priviți cum se-nalță lumina
Din mâinile noastre
Simbol comunist pe retina
Depărtării albastre.
S-audă întregul pământ
Pașii inimii mele,
Inimii lui Danko urmând
Printre sori, printre stele.
O, sângele meu luminos,
O, trupul meu înflorit,
Sunt fericit că trăiesc,
Sunt fericit.
O, trupul meu înflorit,
Sunt fericit că trăiesc,
Sunt fericit.
Priviți cum se-nalță lumina
Din mâinile noastre
Simbol comunist pe retina
Depărtării albastre.
S-audă întregul pământ
Pașii inimii mele,
Inimii lui Danko urmând
Printre sori, printre stele.
O, sângele meu luminos,
O, trupul meu înflorit,
Sunt fericit că trăiesc,
Sunt fericit.
de Cezar Baltag [Cezar_Baltag ]
“Dară ea, uitându-se cu milă la dânsul îi zise:
-Bine ai venit, Făt-Frumos ! Ce cauți pe aici ?»
(Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte)
O femeie locuită de sete
luminează golul cuvântului:
spune-mi, de ce te aștept,
spune-mi, de ce
îmi legi gura,
de ce râzi,
de ce te întuneci,
de ce mă înnoptezi
în trupul tău
de eroare?
Un om cu oase de sete
numără arborii.
Există setea. Ea are dealuri de sete,
ea rostește cuvinte de sete.
Cine ești?
Cine ești?
Cine ești?
Setea înnoptează în mine
ca într-o gresie.
O femeie cu picioarele de sete
numără pietrele.
Tu ești vară, le spune. Tu ești viscol,
Tu ești liniște. Tu nu ești nimic.
Tu ești întoarcere.
Pe tine te iau de bărbat,
Pe tine te voi naște.
De tine nu-mi voi aminti.
Și deodată
în țipăt de crin torturat
fața ei explodează
și se oprește
și tace
și cu privirea în gol
zâmbește nimicului.
-Bine ai venit, Făt-Frumos ! Ce cauți pe aici ?»
(Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte)
O femeie locuită de sete
luminează golul cuvântului:
spune-mi, de ce te aștept,
spune-mi, de ce
îmi legi gura,
de ce râzi,
de ce te întuneci,
de ce mă înnoptezi
în trupul tău
de eroare?
Un om cu oase de sete
numără arborii.
Există setea. Ea are dealuri de sete,
ea rostește cuvinte de sete.
Cine ești?
Cine ești?
Cine ești?
Setea înnoptează în mine
ca într-o gresie.
O femeie cu picioarele de sete
numără pietrele.
Tu ești vară, le spune. Tu ești viscol,
Tu ești liniște. Tu nu ești nimic.
Tu ești întoarcere.
Pe tine te iau de bărbat,
Pe tine te voi naște.
De tine nu-mi voi aminti.
Și deodată
în țipăt de crin torturat
fața ei explodează
și se oprește
și tace
și cu privirea în gol
zâmbește nimicului.
TIBERIU UTAN
Biografie
Tiberiu Utan (n. 21 martie 1930, Văleni, Maramureș - d. 26 mai 1994, București) a fost un poet român contemporan.
Tatăl său fiind învățător în comuna Vinerea, viitorul poet se înscrie ca elev la Liceul Aurel Vlaicu din Orăștie, urmând aici cele 8 clase secundare. Ca elev s-a remarcat la învățătură ca și în activitățile extrașcolare: bun recitator la serbările școlii, joacă permanent în piese de teatru, echipe de dans. După terminarea liceului se înscrie la Institutul Maxim Gorki din Moscova.
Venit în țară, lucrează la diferite redacții ale revistelor actuale, e redactor șef la Gazeta literară, iar ulterior funcționează în cadrul Editurii tineretului.
Ca poet, lirica sa cunoaște teme foarte variate. Motivul înstrăinării, al desprinderii de sat cunoaște la el o amplă dezvoltare. Plecat la studii în străinătate, Tiberiu Utan nu se simte un dezrădăcinat, nu are acel regret al omului care nu se poate adapta; el nu a rămas o entitate singuratică între oraș și sat, ci devine expresia fuziunii dintre ele.
Fiind unul din creatorii care cu un minim de limbaj transmite cu exactitate o stare afectivă sau o idee, poetul a obținut totodată o remarcabilă sugestivitate. Întâlnim la el toate virtuțile cuvintelor bine potrivite: simțul vibrației intense și scurte.
Mai multe cicluri de versuri ale poetului sunt rezultatul călătoriilor și vizitelor sale în străinătate, el considerându-se un pios cercetător de itinerarii. Pe lângă acestea a scris foarte multe poeme proletcultiste, ode dedicate Partidului Comunist sau celor doi conducători, Elena și Nicolae Ceaușescu.
A fost decorat în 20 aprilie 1971 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.
| Tiberiu Utan | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Văleni, Călinești, Maramureș, România |
| Decedat | (64 de ani) București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | poet |
| Activitate | |
| Partid politic | Partidul Comunist Român |
Ce-a fost n-a fost
Ce-a fost n-a fost. Pădurea şi vechea mânăstire.
Trecutul meu adoarme în neştire.
Nici aerul, nici noi nu ne-am opus.
Cine-a învins şi cine-a fost supus
nu ştim nici noi,
nici firul de trifoi.
Ce s-a-ntâmplat nu s-antâmplat,
ce-am blestemat n-am blestemat
şi-a fost păcat ce-am binecuvântat.
Ce înţeleg nu înţeleg.
M-am rupt în două şi-am rămas întreg.
poezie de Tiberiu Utan
Clopotul
de Tiberiu Utan [Tiberiu_Utan ]
Clopotul sub care mă zbat
în buza căruia bat
este larg și foarte înalt
ca un paiug de limba lui
spânzur și i mă supui
izbind pereții timpului
clopote clopote
tropote tropote
hohote hohote.
în buza căruia bat
este larg și foarte înalt
ca un paiug de limba lui
spânzur și i mă supui
izbind pereții timpului
clopote clopote
tropote tropote
hohote hohote.
de Tiberiu Utan [Tiberiu_Utan ]
Urmărește această săgeată
cu zbor inegal:
în sus,
în jos,
mai sus,
mai jos -
greu de crezut că a țâșnit
din arcul lui Zeus.
O dată la o viață de om
ea nimerește Destinul.
Din când în când -
niciodată.
1969
cu zbor inegal:
în sus,
în jos,
mai sus,
mai jos -
greu de crezut că a țâșnit
din arcul lui Zeus.
O dată la o viață de om
ea nimerește Destinul.
Din când în când -
niciodată.
1969
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu