4. /27 IUNIE 2023 - POEZIE

SAMSON BODNĂRESCU

Biografie Samson Bodnărescu

Samson Bodnarescu, poet, prozator si dramaturg roman, s-a nascut pe 27 iunie 1840 in satul Voitinel, judetul Suceava. Dupa absolvirea liceului si obtinerea diplomei de bacalaureat in 1865, Samson Bodnarescu ocupa postul de profesor si pedagog la Institutele Unite din Iasi. In aceasta perioada devine si membru al societatii culturale Junimea, condusa de Titu Maiorescu.

Din 1986 urmeaza la Viena, apoi la Berlin si Giessen, studii universitare de filozofie. Dupa patru ani petrecuti la studii in strainatate, revine la Iasi in 1870 cu diploma de doctor in filosofie, urmand sa ocupe postul de bibliotecar la Biblioteca Universitatii si, ulterior, la directia Scolii Normale Vasile Lupu.

Samson Bodnarescu a inceput sa scrie versuri de la varsta de douazeci si unu de ani, compunand poezii patriotice, de dragoste si pasteluri. A debutat in 1867 cu o povestire, in paginile revistei Convorbiri literare. A mai scris poeme cu caracter filosofic idealist, epigrame, elegii si piese de teatru. 

Sub influenta romantismului german a scris nuvelele “Suferinte” si “Mici escursiuni”. Bodnarescu a aratat si o pasiune constanta pentru teatru, considerand ca aceasta este adevarata sa vocatie. Inca din timpul liceului a inceput sa scrie o piesa de teatru in cinci acte, „Roman si Viorica sau Vointa e puterea vietii”, pe care a abandonat-o in favoarea piesei “Rienzi”, la care a inceput sa lucreze in aceeasi vreme si pe care a publicat-o in „Convorbiri literare" in 1868. 

O alta scriere importanta din opera lui Bodnarescu este drama “Lapusneanu-Voda”, aparuta tot in Convorbiri Literare (1878-1879). Activitatea literara a scriitorului s-a sfarsit cu drama istorica “Ilie Voda”, aparuta in 1897. In anul 1879 Samson Bodnarescu este numit director al Institutului Anastasie Basota din Pomarla, judetul Botosani unde a activat pana la sfarsitul vietii. Scriitorul s-a stins din viata pe 3 martie 1902, la Botosani.

Soarele mire

I

Vin, trimise de la soare,
Mandre raze calatoare
Si aduc campia plina
De caldura si lumina.
Si-aduc veste peste fire
Ca se-ntoarce al ei mire
Cu nespuse desfatari
Din cumplite departari.
La asa placuta stire
Ea incepe pregatire,
Si aduna toate cele
Cate sunt pentru gatele:
Prinde vanturile moi
Si le pune la razboi
Si le-nvata, ca sa-i tese
Nimitezele alese,
Ale caror gingasi fire
Sunt din ceata cea subtire.
Cu acestea dimineata isi acopera ea fata.
Pune vantul cald apoi,
De-i gateste soi de soi
De covoara impletite
Tot din flori nepomenite,
Sa-i slujasca de primire
Pentru dragalasul mire
Si sa guste-n dulce tihna
A iubirii lor odihna.
Pune floare langa floare
Cu miresme-mbatatoare
Si-apoi umple a lui potire
Cu suflare de zefire
Si suspine de iubire
Si de dragoste aleasa
Cum n-a mai facut mireasa
Pat de dulce pregatire

Pentru asteptatul mire in palatele-i zidite
Din vazduhuri poleite
Cu albastru din tarie,
Sa dureze-n vecinicie
Si cu aur rupt din stele,
Sa dureze ca si ele;
Lustruite cu lumina
Stransa, cand e luna plina,
Si cu scari din nori durate
Cum n-ai mai vazut palate.
Iar inintru-mpodobite
Cu icoane zugravite
Din fete de curcubeie
Si cu lacuri si paraie
Si cu toate cate sunt
Nascocite pe pamant.
Zori cu umblete istete
Deschid portile marete
Si amurgul cel de sara
Le inchide apoi iara
Atat sunt de minunate
Si atata-s de-ncantate,
Ca intrat, din ele-n veci
N-ai voi ca sa mai pleci.
Serenade fac prin parcuri
Cantaretii pe sub arcuri,
Cu verdeata poleite
Si din mlazi si foi boltite.
Ei in gingase raspunsuri
Spun a dragostei neajunsuri,
Singuratici uneori
Stand ascunsi pe dupa flori;
Cateodata stransi in cor in fata ferestilor
Spun dulci cantecele lor
S-aline-al miresei dor.

II

Si cum pleaca mirele,
Merg in lume stirile in radvane trase lin
Prin vazduhul cel senin
De siraguri de cucoara
Sfatuind ca una zboara.
Cocostarci naintea lor
Duc naframe albe-n zbor.
Iazuri trec, campii si stuhuri
Jucand hora prin vazduhuri;
Decat ei mai sprintinele
Vin in urma randunele,
Tot cotind si-n zbor ratund
Cat vederile patrund;
Si tot spun cu vesel glas
De tari ce-n urm-a ramas
Si s-alinta sus sub nori
De ti-i drag de zborul lor.
Vestea merge, vestea vine,
Si de veselii sunt pline
Cerul tot, pamantul tot
Si prin mari cate-s inot.
Tot asa si-n departari
Lumile-s in desfatari
Sus in car de aur sede
Mirele, de lumea-l vede
Mandru, falnic lucitori
Cu nespusele-i comori in priviri de drag si foc,
Ce-aduc lumilor noroc,
De zambiri cum nu mai sunt
Nici in cer, nici pe pamant.
Si-asa raze de lucire
De la dansul iau pornire,
Ca nici unul ce-l urmeaza,
Din atatea mii de cete
Nu-ndrazneste, nu cuteaza
Langa el sa se arate.
Numai cand cu zambet dulce
Se coboara sa se culce,

Mii de hore-ncep nuntasii
Tot in mijloc cu fruntasii
Nalt palatului ceresc,
Unde toti salasluiesc;
Vezi luceferi mai berbanti
Strabatand in gingas dant,
Lungi siraguri de dragi stele,
Ce fac jocuri intre ele,
Tot ferindu-se-ntr-una
Sa nu supere pe luna,
Ce de dor manata zboara
Printr-a cerului popoara
Si e vecinie calatoare
Dupa dragalasul soare
Drag ti-i,
Doamne, sa privesti
Jocul lumilor ceresti!
Cand din cand vezi cum se lasa
Cate una mai aleasa
Din nemaisfarsitul cor
Spre pamant in tainic zbor,
Aducand miresei carte
De la mirele departe,
Aducand si-o sarutare
Numai cerul cum le are.
Si cat stai si cat privesti,
in atata te uimesti,
Ca din sara pana-n zori
Nu sfarsesc sa joace-n hori.
Cand din cand prin jocul lor
Trece tainic cate-un nor
Cu raspuns de la iubita
Ca a fost cartea primita.
El prin stele, ea prin nor
isi preschimba dorul lor;
El prin carti de stralucire,
Ea prin semne de mahnire.

III

Zile trec si zile vin,
Si vazduhul cel senin
E de raze tot mai plin,
Raze dulci, imbatatoare,
Cum vin numai de la soare,
Ce nu are mult acum
Din al nuntii sale drum.
Vesel, plin de fericire
Fiind drumul de iubire.
Intr-o zi, ah! lunga zi!
Nu se stie ce-i veni,
Ca deodata se opri
Si spre mandra sa privi
Cu-asa dragoste duioasa
Cum n-a mai simtit mireasa.
Ea vazandu-l tresari
Si la fata-ngalbeni isi aduse iar aminte
Vremile mai dinainte,
Cum de multe, multe ori
I-a mai fost el petitor,
Dus de-un farmec nenteles inapoi cum a purces,
Si-a lasat-o cum nu lasa

Mirele pe-a sa mireasa.
Sta pe ganduri ratacita,
Sta cu inima zdrobita,
Si cum sta si cum priveste,
El cu dragoste-i sopteste: „Ce sa fac si cum sa fac,
Ca nu am iubirei leac.
Nu stii tu c-a mea menire
Este vecinie sa fiu mire,
Far' de stare intr-un loc,
Far' de draga cu noroc?"
Zice, merge si nu-i pasa
Oricat dorul il apasa
Ea-l priveste cum se duce
Asa drag si-asa de luce!
Uita noaptea, uita-n zori
Sa-ngrijeasca de-a ei flori;
Uita tot si toate cele
Cate sunt penmj gatele
Si s-acopere cu jele.

Haide, dragă

"Haide dragă, sui în luntre,
Să tot mergem, mergem duşi,
Să scăpăm măcar o clipă
De-a pământului cătuşi.

Legănaţi încet de valuri
Să dăm grijile uitării,
Să dăm suflete noastre
Dragostii şi desfătării.

Hai, nu sta aşa pe gânduri!
N-auzi marea cum ne cheamă?
Braţ de dragoste puternic
Te va duce, n-ave teamă."

Ea se suie, luntrea pleacă,
Valurile se-mblânzesc,
Şi adânc în apa lină
Stelele din cer privesc.

Şi lumina blând-a lunei
Pe-adâncimi s-aşterne-n pături,
Peste ele trec în taină
Două umbre strâns alături.

Numai eu cu dor sălbatic
Stau pe malul singuratic
Şi-mi spun jalnic o poveste,
Ce a fost şi nu mai este.

Ei

Stau vremurile trecute cu cele viitoare
În cumpănire dreaptă a vieţii-mi trecătoare
Spre una şi spre alta privirea mea se-ndreaptă,
Şi amintiri trecute în suflet îmi deşteaptă,
Şi întrebări asupra unui biet viitor,
Acoperit ce zace sub vălul vremilor.
Şi greu mai pot cunoaşte ce-a fost, iar ce va fi,
Cu mintea-mi omenească nu pot descoperi.
Nu pot, dar ştiu, desigur, că binele învins
De rău, de neomenie, e pentru mine stins;
Că lacrimi după dânsul din ochiul meu n-oi şterge;
Altora de li place, ei după el alerge,
Căci daruri mai înalte decât lumescul bine
A pregătit ursita în lume pentru mine.
O! ne-ntrecute daruri! în loc de amărâre
Sădi în al meu suflet tot ce-i mai sfânt... iubire!
Pe-aceasta o voi duce în inima-mi, ce geme,
Pe calea vieţii mele în viitoarea vreme.
Ş-aşa la întrebarea: ce-a fi? îmi spun cu drag:
Voi fi cu-a mea iubire până pe-al morţii prag.

Ce văd în ceea parte? Icoana ei iubită
Stând pe-o statajă, vecinic neatinsă, neclintită;
Bătrânul zugrav, timpul, uimit sta lângă ea,
În mâna lui penelul au adormit, ar vrea,
Ar vrea figura-i dragă să o supună legii,
Ce fără de păsare au dat-o el întregii
Naturi; dar cum să poată, când dulcea ei privire
Îi ţine-n lanţuri braţul pornit spre nimicire?
Când îngerescu-i zâmbet aşa de drag şi sfânt
Nu e supus schimbării ca toate pe pământ?
Aşa te întrupase cândva a mea gândire
Aşa-mi vei fi tu vecinic icoana de iubire.
Nici vremea, nici necazul, nici bătrâneţea mea
Nu te-ar putea atinge... vei rămâne aşa.

Cu tine îns-alături, figură ce zâmbeşti,
Stau eu... în suflet rana durerilor lumeşti,
În inimă-mi fioare de dor necontenit,
În gândul meu o umbră, de care-s prigonit
Şi când mă-ntreb cu mintea, nimic nu-mi pot răspunde,
Decât că-i rău în lume, durerile pe unde
Mai des sunt semănate şi nasc, trăiesc şi cresc,
Şi pentru ele leacuri în veci nu se găsesc.
Şi-n inimă şi-n suflet, în gânduri şi în minte
Durerea o simt vecinic, ce nu se mai dezminte.
Şi-apoi când văd o raclă lăsându-se-n mormânt,
Mă-ntreb, ce este scopul durerii pe pământ?
Ea viaţa nu-ndulceşte ca roua, florile;
Ca norii este dânsa, ce-acopăr zorile.
Şi dac-o bucurie în suflet se trezeşte,
Nici n-am simţit-o bine, căci ea o nimiceşte.
Că-i doamna firii noastre pricepem şi simţim.
Dar care-i e chemarea, aceasta nu o ştim.

Icoană fericită! întinde mâna ta
Ş-atinge-o cu iubire şi drag de fruntea mea,
Şi risipeşte norul ce-atâta o apasă,
Ş-a ochiului tău raze asupra mea le lasă,
Căci numai într-o lume, ce voi simţi-o plină
De-a ochilor tăi dulce şi vecinică lumină,
Mai pot avè pe lume bogată fericire...
Durerile cu toate dispar, unde-i iubire.

Cristian Petru Bălan

Biografie Cristian Petru Balan
Sunt nascut la Sibiu, dar am trait mai mult in Prahova, la Ploiesti si prin apropiere (in orasul Boldesti-Scaieni). Tot la Ploiesti am urmat Liceul I.L. Caragiale, apoi Facultatea de Filologie din Bucuresti. Am fost profesor gr. I de limba romana pe la diferite scoli si licee din tara. Am debutat cu versuri la varsta de 19 ani in ziarul local prahovean "Flamura Prahovei", dar ulterior am publicat in numeroase alte ziare si reviste din tara si strainatate. Sunt autorul a numeroase carti - romane, versuri, scenarii - publicate in America si Romania, a unor picturi si sculpturi expuse public. In 1985 am emigrat politic cu familia in Austria, apoi in America, la Chicago si in suburbii, unde ma aflu cu familia de peste 20 de ani. Aici am functionat ca asistent la Colegiul Truman, apoi ca traducator pentru limbile franceza, spaniola, portugheza, italiana si rusa la doua mari companii americane, succesiv. La Chicago am infiintat prima emisiune de televiziune in limba romana si am editat pentru Academia Romano-Americana de Stiinte si Arte buletinele ARA. Am fost corespondent al Vocii Americii si al Europei libere mai multi ani. Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al Academiei Romano-Americane de Stiinte si Arte, consemnat in diferite carti si dictionare din SUA, Canada si din tara. 
Cărti publicate:
- Enciclopedia imnurilor de stat ale tarilor lumii (Ed. "Mileniul III", Ploiesti, 2009);
- Imnurile de stat ale tarilor din Uniunea Europeana: (Editura "Premier", Ploiesti, 2008);
- Dincolo de curcubeu (Roman politic si religios, 406 pag.; Ed. North America, Chicago, 1992). 
- Amplificările tăcerii (Poeme, Ed. Liberty, New York, 1993). 
- Viata lui Iisus (Prezentată în secvente istorice si cronologice; Ed. Holy Cross, San Francisco, 1993). 
- Dictionarul partidelor politice din România (Ed. Yellow Bird, Chicago, 1993). 
- Dictionarul criminalilor politici comunisti din România (Ed. White Wings, Glen Ellyn, Illinois, USA, 1995). 
- Un dictionar al eroilor căzuti victime ale comunismului în România (Ed. Yellow Bird, Chicago, 1963). 
- Stropi de rouă (Colecţie de poezii pentru copii. Volum colectiv, editat de A.B.R., USA, Chicago, 1987). 
- Visuri cosmice (Poeme cosmice; Ed. California, Hollywood, USA, 1994). 
- Cioburi de cristal (4000 de maxime si cugetări, scrise între 1955-1981, cu prefete de Acad. D. Panaitescu-Perpessicius si M.N. Rusu. Ed. Phoenix, Glen Ellyn, Illinois, USA, 1996). 
- Vagabond pe mapamond (Jurnal de călătorii în Hong Kong, Noua Zeelandă si Australia; Ed. Windows, Glen Ellyn, Illinois, 2003). 
Lucrari terminate (doua piese de teatru): 
- Ispita si virtute (Una storia veneziana);
- Neprihanitul Iov (Drama de inspiratie biblica).
- Eros-Sonete (versuri, Editura "Eminescu", Buc., 2009).
- Razbunatorii (roman descriind coruptia din Romania, Ed. Premier, Ploiesti, 2010).
Scenarii de film:
1. Geniu sublim (Viata lui Mihai Eminescu); un scenariu de film scris în 1965/66 si contractat cu Cinematografia Română, Studiourile Cinematografice Buftea, în 1967; Editura Western, Chicago, 1996).
2. Disperation Aboard (scenariu în limba engleză despre refugiatii vietnamezi; Ed. Western, Chicago, 1996).
Volume publicate în România:
1. Zborul destinului (roman, Ed. Eminescu, Bucuresti, 2003). 
2. Oaspetii din Elizeu (roman, Ed. Eminescu, Bucuresti, 2004). 
3. Stindarde transparente (poeme, Ed. Premier, Ploiesti, 2006).
4. Monografia orasului Boldesti-Scăieni (Ed. Premier, Ploiesti, 2007).
5. Ghid de conversatie roman-latin/Romanum latinicumque colloquii enchiridion" (primul de acest gen. Editura Premier, 2007).
Editări:
Cristian Petru Bălan a fost editorul unor publicatii ale Academiei Româno-Americane de Arte si Stiinte (ARA):
Jurnalele Academiei Române (ARA), Editura ARA, California, numerele 21-22, pe anii 1996/97, si nr. 23-24, pe anii 1998/99. De asemenea, în 1994 , a prefatat si publicat o nouă editie a volumului de versuri „Stropi de rouă“, de Vasile Militaru, la „Yellow Bird Publishing“ din Chicago.
Referinte bio-bibliografice:
1. Aurel Sasu, Dictionarul scritorilor români din Statele Unite si Canada, (Editura Albatros, Bucuresti, 2001); 
2. Dictionarul enciclopedic al academiei ARA: 
Români în stiinta si cultura occidentală, ed. I, 1992, pp. 27-28; ed. a II-a, 1996, pag. 24-25 (ambele editii la Editura Davis, California); 
3. M.N. Rusu, „Aforismele lui Cristian Petru Bălan“, prefata cărtii „Cioburi de cristal“, (Editura Phoenix, Glen Ellyn, 1996); 
4. Marian Popa, Istoria literaturii române, de azi pe mâine, (Editura Fundatia Luceafărul, Bucuresti, 2001); 
5. Dan Fornade, Who's Who - Românii din America, 500 de personalităti din S.U.A. si Canada, (Editura Danway Publications, Montreal, 2000); 
6. George Băjenaru, „Cititor în exilul creator“, pp.97-102 si pag. 218 (Editura Danubius, Bucuresti, 2001;); 
George Băjenaru, „Teism si ateism în proza anticomunistă“ , în „Meridianul românesc“ din 6 martie 1998; 
7. Ioan Dan (1922-2003), „Dincolo de curcubeu, un roman de Cristian Petru Bălan“, în „Meridianul românesc“ din 18 sept. 1998. 
8. Constantin Enciu, „Oaspetii din Elizeu“ - Roman de Cristian Petru Bălan, în „Meridianul românesc“ din 22 mai 2004;(Nota: Prof. C. Enciu a fost prof. de l. romana al lui Nichita Stanescu, Acad. Eug. Simion, Ioan Grigorescu, Bujor Nedelcovici, Mihai Negulescu, Toma Caragiu, Cristian Petru Balan s.a.).
9. Nicolae Dumitrescu, „Ploiesti, orizonturi culturale“, pp. 251-252, (Editura Lumina Tipo, Ploiesti, 2005). 
Daca doriti mai multe detalii despre mine, atunci accesati enciclopedia WIKIPEDIA, via www.Google.com, unde, dupa ce imi scrieti numele meu complet, Cristian Petru Balan, veti putea citi fisa mea, la scriitorii romani, prozatori din diaspora, cu lista cartilor publicate si cu alte note. In fata Dvs. indraznesc sa vin cu cateva din ultimele mele poeme nepublicate in alta parte, dintre care unul in engleza, altul in italiana si altul in spaniola, la sectiile respective.

 Eu te iubesc cu ura

Eu te iubesc cu ura si-n ura ard iubire,
Cu jertfa necuprinsa, cu traznet înghetat,
Ce-ti spulbera tot frigul din sufletu-nchistat,
Cerându-i umilintei în taina sa te-admire

Ca sa-ti înalt altare pe-un pisc mai luminat,
Unde sa-ti smulg din mâna sceptrul de preamarire
Si sa-ti ucid trufia fara milostivire
Ori sa te-alung din sânge, din vise si oftat...

Iar daca plângi, ma-nchin durerii tale-amare,
Cad rugator de-a pururi cu fata-n sânu-ti falnic,
Te-mbratisez cu mila si-ti cer duios iertare

Sau, cu-n sarut salbatic, îti sorb plânsul navalnicStrigând: ramâi, printesa, zeita-alinatoare!Ramâi pe veci cu mine... Si nu-mi zâmbi sagalnic 

Scrisoare romantica

Fiecare clipire din ochi ti-o sarut,
Fiecare suspin eu ti-l sorb ne-nceput.

Te-am cautat însetat cum pruncul sânul;
Te-am gasit cum se gasesc strigatul durerii cu-ngânul.

Lânga focul din tine chiar si umbra mi-a ars,
Totu-nfloreste în jur când mi te-apropii cu-n pas...

Daca-mi zâmbesti, îmi cânta cu glas de orga izvoarele.
Când mi te smulgi, îmi pica din cerul inimii
luna si soarele. 

Transilvania-i româneasca!

Monument de munti albastri, sfânt podis scaldat în soare,
Leagan drag al românimii, Transilvanie strabuna,
Iata-aud din întuneric un vacarm de voci avare
Care cer sa fii iar smulsa din tulpina straromâna...

Ca un glas al tuturora, ceri sa fii lasata-n pace,
Poruncesti ca toti românii zid sa-ti faca la fruntarii,
Lacomia nemeseasca tu o spulberi din gaoace,
Când probezi cu vechi hrisoave ca-ti suntem ereditarii.

Noi, întreaga românime, suntem fiii tai de-a pururi,
Precum Tu esti Fiica T;arii, dintre toate cea mai mare;
Trunchi al Daciei Ferice, Tu le spui fara-nconjururi
Celor ce râvnesc la Tine ca n-ai glie de vânzare!

NOI suntem stapânitorii, NOI am fost si fi-vom vesnic!
NOI am suferit cu Tine, si cu Iancu, si cu Horia!
NOI am fost zdrobiti pe roata, pusi la jug si arsi ca-n sfesnic!
NOI am re-nviat la Alba, NOI ti-am propulsat istoria!

Tu ne-ai dat pe Muresanu, pe Cosbuc, Rebreanu, Goga;
Tu ne cânti balade, doine: Tu ne-nvârti în hategane...
Tu porti ie si marama, cum purtai odata toga,
Iar din Scoala Ardeleana ti-ai aflat tulpini romane.

Transilvanie mareata, plai strabun, plin de mioare,
Striga Muresul si Crisul, muntii-ncep ca sa racneasca;
Striga vaile-n rasunet... Suna buciume-n ponoare,
Striga-un Adevar ce-i vesnic: TRANSILVANIA-I ROMÂNEASCA!

Corneliu Sturzu

STURZU Corneliu, se naste la 26 ian. 1935, Pascani, judetul Iasi - moare in 27 iun. 1992, Iasi. 

Poet, prozator si eseist. 

Fiul lui Vasile Sturzu, contabil, si al Aureliei (n. Popovici), invatatoare. 

Scoala elementara la Pascani (194l-l945), liceul in acelasi oras (1945-l953). Licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Iasi, ale carei cursuri le-a urmat in perioada 1953-. Reporter la Studioul de Radio Iasi (1957-l968), lector de estetica si teorie literara la Facultatea de Filologie a Univ. din Iasi (1963-l977), redactor-sef adjunct al revista Cronica (1965-l968), director al Teatrului National „V. Alecsandri" din Iasi (1968-l972), redactor-sef al Editurii „Junimea" (1972-l979), apoi redactor-sef al revista Convorbiri literare. Debut in ziarul Flacara lasului (1953). Debut editorial cu volum Arcade peste anotimp (1964). A publicat volum de poezii: 'Autoportret pe nisip (1966), Restituirea jocului (1969), Cantilene (1970), Duhul pietrelor (1970), Camera de recuzita (1973), Anotimpul increderii (1974), Vintul din oglinzi (1978), Zigurat (1979), Arhipelagul altor umbre (1985), Necontenita veghe (1989); romane: Vatra legendelor (1970), lanus (1980); eseuri: Arta ti sensibilitate (1975). 

Colaboreaza la revista Ateneu, Astra, Familia, Luceafarul, Orizont, Tribuna, Steaua s. a. Destul de dificil de cuprins intr-o formula, datorita diversitatii tematice si de scriitura, Corneliu Sturzu lasa in general impresia unui sentimental care-si inventeaza cu fervoare si ingeniozitate masti lirice de o accentuata mobilitate formala. 

Premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi pe 1970 si 1974.

In mozaicul de tendinte (poezie evocativa, livresca, patriotica, fantezista etc.) al liricii lui Corneliu Sturzu se pot distinge, totusi, citeva linii mai apasate, recurente, apte sa fixeze imaginea unei instante creatoare coerente. Dintre acestea, notabila este, in primul rind, aceea a lirismului „de atmosfera", ivit ca efect al unei priviri melancolice, dar si sagetatoare, ironice uneori, asupra cotidianului: 

„Surpa tristeti ofilite pavilioanele cerului plictisite de jazz - indiferentele ritmuri cernite pe tobe in falsul extaz" (Motiv latin). Sau: „Cetate in declin si strazi prudente, In librarii, - editii noi de clasici ghiduri pentru turisti ce nu mai vin vederi din parc cu busturi si studente cu fixe zimbete, de manechin" Excursie). Sau, cu o evidenta nota jucaus-fantezista: „in seara asta totul se farima Cheia din usa se preface nor Din carti curg vorbele pe dusumele De pe ecran aluneca-un actor" (De genul neutru).

Alaturi de acest lirism al cotidianului privit ironic si sentimental, o a doua linie, regasibila in aproape toate volumele tiparite, o constituie poezia de dragoste. O poezie notabila mai ales prin ceea ce e in ea reverie, imaginare a unei iubiri indepartate, lasate la tarm, o iubire odiseica: 

„Si casele aluneca in intuneric - 
sfioase mingi prin aerul confuz, 
mari pinze de argint, pe riul sferic 
se zbat usor de-un vint de duca. Iara 
cu valurile, tu, femeia mea-n auz, 
din asteptarea somnului ma chemi afara"
(Noaptea lui Odiseu). 

De altfel, e de retinut la Corneliu Sturzu obsesia spatiului marin, a calatoriei si a naufragiului elegiac. Pentru felul cum configureaza simbolic aceasta obsesie, poemul Rechinul mort, unul dintre cele mai reusite ale autorului, merita citat, figuratia, topica si mesajul sau nefiind straine de Albatrosul ucis al lui Labis : 

„indestulat si-acum de-atita singe Din golf in golf mareele-l purtara Printre moluste flaste si natinge Linga un tarm inalt. Si il uitara incremenit la capatul de maluri Ca din razboaie stinse o torpila, Cioplit de vinturi, modelat de valuri In trudnica lucrare, inutila la-ngemanarea vamilor severe Respins de albatros si de meduza Parea strainul dintre frontiere Pe care patriile il refuza."

Romanul lanus (1980) urmareste „traiectul existential al unui personaj contradictoriu, al carui chip prinde contur intre luminile trecutului si umbrele prezentului" (I. Holban ); eminentul cercetator Bogdan Vararu, in pragul esecului, isi face un examen de constiinta, rememorind si analizind cauzele declinului sau.

OPERA: Arcade peste anotimp, versuri, Iasi, 1964; Autoportret pe nisip, versuri, Bucuresti, 1966; Restituirea jocului, versuri, Bucuresti, 1969; Cantilene, versuri. Iasi, 1970; Duhul pietrelor, versuri, Bucuresti, 1970; Vatra legendelor, roman, Bucuresti, 1970; Camera de recuzita, versuri, Iasi, 1973; Anotimpul increderii, versuri, Bucuresti, 1974; Arta si sensibilitate, eseuri. Iasi, 1975; Vintul din oglinzi, versuri, Bucuresti, 1978; Zigurat, versuri, Iasi, 1979; lanus, roman, I, Bucuresti, 1980; Arhipelagul altor umbre, versuri, Iasi, 1985; Necontenita veghe, versuri, Bucuresti, 1989.

REFERINTE CRITICE: C. Ciopraga, in Cronica, nr. 3, 1971; M. Iorgulescu, in Luceafarul, nr. 43, 1973; D. Dimitriu, in Convorbiri literare, nr. 11, 1974; H. Zalis, Tensiuni lirice contemporane, 1975; Al. Pini, in Romania literara, nr. 48, 1975; D. Micu, in Contemporanul, nr. 24, 1975; M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 35, 1975; C. Moraru, in Flacara, nr. 24, 1978; V. Felea, in Tribuna, nr. 28,1978; L. Leonte, in Contemporanul, nr. 32, 1979; C. Ciopraga, in Cronica, nr. 19, 1979; N. Turtureanu, in Cronica, nr. 5, 1980; Gr. Smeu, in Romania literara, nr. 23,1981; I. Holban, in Cronica, nr. 11, 1981; G. Popescu, in Ramuri, nr. 1, 1982; C. Ciopraga, in Cronica, nr. 5, 1985; C. Coroiu, in Ateneu, nr. 2, 1985; V. Tascu, in Steaua, nr. 1, 1986; I. Rotam, O istorie, III.

Noaptea lui Odiseu

Porti mari, de fier, se-nchid cu intuneric
Si vulturi cad prin aerul confuz
Mari bolovani manati de raul sferic, 
Surpati din maluri de un vant de duca iara
Ca valurile tu, femeia mea-n auz
Din asteptarea somnului ma chemi afara

Si-ntins cum sunt pe blanuri de feline
Pietrosu-mi trup incet calatoresti
Mireasma grea, de mosc, patrunsa-n mine, 
Si cand visez la lupte barbatesti
Cand parul ca un streag invins ti-l fluturi
La marile serbarile Eleustine

Si mor trist, in asternuturi.

Treptele luminii, 1970

Et in Arcadia…

Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un cocor
Din limpezimea zarii, necazuta

Si-un strop ca de mercur, uscatul ram
si-o raza intre ele ca o spada.
Eram acolo-n cranguri, nu eram? 
Dar care ochi ar fi putut sa vada

Durandu-l nemplinirile mereu
Cand pleoapa grea de piatra se preschimba
Si cand, din umbra, duhul unui zeu
Ma blestema intr-o straina limba.

Treptele luminii, Iasi, 1970

Citat despre esențial

... intr-o poezie, virgula este un sublim asin care duce povara intelesului mai departe, catre alte intelesuri. Ori ca punctul, la sfarsitul unui vers, este o respiratie a gandirii pentru cititor sau, cand nu e pus la locul sau, o prapastie in care aluneci tu, cu tot cu sentimentele tale. Sau ca inceputul unui vers scris cu majuscula inseamna o splendida respiratie inainte de startul unei noi emotii artistice, ori - cand tu, ca artist, nu-i dai atentie - un sughit in betia lecturii.

VALERIA GROSU

Sari la navigareSari la căutare

Valeria Grosu
Date personale
Născută	22 iunie 1950  Sofia, raionul Drochia, RSS Moldovenească, URSS
Decedată	27 iunie 2012 (62 de ani)
Înmormântată	Sofia
Cetățenie	Moldova
Ocupație	poetă scriitoare traducătoare
Activitate
Alma mater	Universitatea de Stat din Moldova Institutul de Literatură Maxim Gorki[*]
Modifică date / text

Valeria Grosu (n. 22 iunie 1950, Sofia, raionul Drochia, RSS Moldovenească, URSS – d. 27 iunie 2012) a fost o poetă și eseistă din Republica Moldova. A fost autoare a mai multor poezii, eseuri, traduceri și proză pentru copii.^[1]

A studiat la Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Moldova în 1968–1971, după care și-a continuat studiile la Institutul de Literatură „Maxim Gorki”^⁠(d) din Moscova din 1974. După 1979, a rămas la aceeași universitate să facă doctorantura.^[2] La Moscova, primește titlul de Magister Scientiarum în literatură.^[1]

A colaborat la revistele Sud-Est, Basarabia, Columna, Glasul^[3] și la publicația Curierul românesc. A fost corespondentă la ziarul Tinerimea Moldovei. De asemenea, a fost coordonator de programe la Fundația Soros din Moldova, cât și membră și secretar al filialei moldovenești a asociației internaționale de scriitori PEN International.^[2] A lucrat ca șef adjunct al Departamentului pentru Relații Internationale și Imagine la Ministerul Culturii.^[1]

Valeria Grosu a debutat în 1975 în culegerea Dintre sute de catarge. În 1991 scoate la editura «Советский писатель» volumul de poezie Капканы памяти (din rusă Capcanele memoriei). Alte volume scrise de ea includ:^[2][3]

• Chip și suflet (poezie, 1979)
• Căsuța de miere (poezie pentru copii, 1982)
• Ninsori cu privighetori (poezie, 1988)
• Mărul de aur
• Schimbarea la față (poezie, 1990)
• Miere eretică (2002^[4])

Valeria Grosu este considerată o reprezentantă notorie a generației „optzeciste”, cultivând o poezie meditativ-raționalistă, oscilând între vizionarism și consemnarea narativă. Atingea teme existențiale general-valabile.^[2] Despre creația sa, poetul Emilian Galaicu-Păun remarca următoarele:^[4]

„Deliberat ascetică, dar înzestrată cu o imaginație înflăcărată, poezia Valeriei Grosu seamănă izbitor cu une religieuse care visează să fie arsă pe rug pentru erezie în timp ce-și face rugăciunea de seară. Spectacolul textului începe în momentul în care autodafeul autoimpus s-a consumat — fire delicată, poeta cruță sensibilitatea cititorului, deși fiecare gest al său trădează o „caznă nouă” (cu câteva excepții notorii, cum ar fi acest început de Ars poetica: „Dând cu capul în zid, pentru a ne trezi/ Într-un vis înșelător ca mâna caldă a unui asasin...”) —; cenușa poemului („Miercurea îmi ard manuscrisele...”, chiar așa debutează „Îngerul de miercuri”), caldă încă de temperatura corpului uman, constituie dovada supremă a arderii de tot a creatorului.”

A fost membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova, din 1985.^[2] În 2002, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor.^[3]

A decedat subit la 27 iunie 2012 și a fost înmormântată în satul său natal, Sofia.^[3]