2. /10 IUNIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Decese, Sărbători

Decese

·         323 î.Hr – A murit la vârsta de 32 de ani, Alexandru cel Mare (n. 356 î.Hr.)

Alexandru cel Mare luptând cu regele persan Darius al III-lea (Mozaic din Pompeii, după o pictură greacă originală din sec. al III-lea î.Hr.) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Alexandru cel Mare, Rege al Macedoniei şi conducătorul unui imperiu enorm, care se întindea de la marginea Chinei, până în Egipt şi Europa, a murit pe 10 iunie 323 î.Hr., la vârsta de 32 de ani, din cauza malariei (conform opiniei unora) sau a fost otrăvit (conform altora).

Alexandru cel Mare, portret realizat de Rembrandt – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Misterul morţii celui mai mare cuceritor al antichităţii nu a fost nici acum dezlegat. Se spune că a murit la puţin timp de la pierderea prietenului său drag din copilarie, Hefaiston (care a murit de febră tifoidă, ce a contactat-o în campania din India). La sfârşitul lunii mai, Alexandru cel Mare ţinea un mare ospăţ şi orgie la Medius, unul dintre efebiţii săi favoriţi, pe 3 iunie.

După ce băuse vin din cupa de 12 litri a lui Hercule, a strigat de durere şi s-a prăbuşit şi a fost curpins de febră. Cu câteva zile înainte, navigând pe Eufrat, îşi pierduse diadema luată de o pală de vânt. Un vâslaş a sărit după ea în apă şi, ca să înoate mai uşor înapoi, şi-a pus diadema pe cap.

Gestul a fost interpretat ca un semn rău, care prevestea că imperiul avea să-şi schimbe stăpânul. Starea regelui s-a înrăutăţit rapid. Pe 10 iunie îşi pierdu cunoştinţa. Timp de 10 zile s-a aflat în agonie la pat, înconjurat de generalii săi care doreau să afle care dintre ei va fi numit moştenitorul marelui Imperiu ce se întindea din Grecia spre India.

Alexandru cel Mare suferea de febră cu temperatură ridicată, avea stări de vomă, regurgita sânge, suferea de friguri, ochii erau înroşiţi, avea dureri abdominale acute, dureri de spate, momente de delir şi, în final, paralizie. Când mama lui Darius a văzut starea gravă în care se afla regele s-a întors către un perete şi a murit prin înfometare. Doctorii făceau tot ce puteau ca să-l salveze. Însă a fost în zadar. În seara zilei de 13 iunie, inima a încetat să-i mai bată.

Moartea lui Alexandru cel Mare - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ca întotdeauna în cazul morţii subite a unui suveran, s-a vorbit de otrăvire. Crima ar fi fost plănuită de Antipater, locotenentul lui Alexandru, şi înfăptuită de fiul acestuia, Iolaus, care era paharnicul regelui. Băutura mortală ar fi fost apa îngheţată luată din izvorul rîului Styx, din Arcadia. Apa era pusă într-o copită de măgar, de cal sau catâr, căci orice alt vas din lut, fier sau bronz ar fi crăpat din pricina răcelii şi acidităţii apei. Ipoteza otrăvirii, acceptată de îndată de mama lui Alexandru, Olimpia, i-a oferit bătrânei regine, veşnic pusă pe represalii, un motiv de răzbunare.

Funeraliile lui Alexandru cel Mare, conform scrierilor lui Diodorus – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Dar adevărul pare să fi fost altul. Clima caldă a Babilonului în pragul verii, mlaştinile care înconjurau oraşul, ţînţarii: existau toate condiţiile îmbolnăvirii de malarie. Alexandru delira deja când unul dintre generalii săi i-a pus întrebarea decisivă: cui îi lăsa imperiul? „Celui mai bun/puternic/vrednic/demn“, ar fi răspuns el. După alţii, răspunsul ar fi fost: „Celui mai puternic“ sau: „Celui mai vrednic“, şi, scoţându-şi inelul, l-a pus pe degetul lui Perdiccas.

Se poate bănui cine a născocit acest scenariu. Dar i se poate da crezare? Mărturiile oficiale atestă faptul că, începând cu 10 iunie, bolnavul, foarte slăbit, n-ar mai fi putut rosti cuvintele care i-au fost atribuite. Este însă o tactică bine ştiută că, în scopuri politice şi pentru a influenţa opinia publică, să li se atribuie postum suveranilor aflaţi pe patul morţii tot felul de cuvinte. Sunt controverse legate de ultimele sale cuvinte, având dublă semnificaţie: “lui Caterus” (Krater’oi) sau celui mai puternic (Krat’eroi).

·      38 - A decedat Julia Drusilla, sora imparatului roman Caligula;

Julia Drusilla – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

Julia Drusilla (16 September 16 AD – 10 June 38 AD) sora imparatului roman Caligula. A fost membra a familiei imperiale romane, stranepoata imparatului Augustus, nepoata împăratului Tiberius, nepoata împăratului Claudius, și mătușa împăratului Nero.

·         754: A decedat califul  Abul Abbas ‘al–Saffah (n. 721/722 AD). A  domnit din 749 pana in 754 d.Hr.) si a fost primul calif al califatului Abbasid,una dintre cele mai intinse și cele mai importante califate (dinastii islamice) din istoria islamică.

·     1099 - A murit eroul national spaniol Rodrigo Díaz de Vivar (n.cca 1043), supranumit El Cid.

Rodrigo Díaz de Vivar (c. 1043 – 1099) erou national spaniol – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

O figură centrală în lupta dintre creștinism și islam în Spania medievala, El Cid (in arabă ca-sid, însemnând „Domnul”), a fost un războinic ale carui succese militare l-au facut un erou popular de proporții mitice. Rodrigo Diaz de Vivar (uneori de Bivar) a servit drept comandant al trupelor lui Sancho al II- lea, regele Castiliei, începând din 1065.

Numit și El Campeador („campion”) de către compatrioții săi, Rodrigo a devenit celebru pentru priceperea sa militară în mai multe lupte impotriva fratelui lui Sancho, Alfonso VI, regele Léonului. A luptat cu liderii musulmani Al-Muqtadir (sau al-Mu’tamin) și al-Musta’in.

După un asediu de 20 de luni, El Cid a cucerit Valencia și a devenit conducătorul de facto al acesteia. După moartea sa, el a fost imortalizat în piese de teatru, povestiri și cântece populare, și continuă să fie unul dintre cei mai venerat din istoria Spaniei.

·     1190 - Frederic I Barbarossa (Frederic I von Hohenstaufen , 1123-1190), imparat al Sfântului Imperiu Roman de natiune germana, moare înecat în râul Saleph din Anatolia in timpul celei de-a treia cruciade.

Frederic I Barbarossa – foto – eurobricks.com

Frederic I Barbarossa ( Frederic I von Hohenstaufen (1122 – 10 June 1190), imparat al Sfântului Imperiu Roman de natiune germana. Era fiul lui Frederic al II-lea, Duce de Suabia din dinastia Hohenstaufen și al lui Judith, fiica lui Henric al IX-lea, Duce de Bavaria din familia rivală Welf. Acest lucru l-a făcut pe Frederic un candidat acceptabil pentru tronul regal al landurilor germane medievale.

A fost ales la Frankfurt și încoronat la Aachen Rege al Germaniei în 1125, a fost încoronat Rege al Italiei la Pavia în 1154 și a fost încoronat Împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1155. În 1178 a fost încoronat la Arles Rege de Burgundia.A fost Duce de Suabia între 1147-1152 (sub numele de Frederic al III-lea).

·     1437 - A murit Ioana de Navara, a doua soție a regelui Henric al IV-lea al Angliei (n. 1370)

Ioana de Navara conducându-şi fiul Arthur la mormântul tatălui lui, Ioan al V-lea, Duce de Bretania (1806) – pictură de Henriette Lorimier (1775-1854) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ioana de Navara (c. 1370 – 10 iunie 1437) a fost ducesă consort de Bretania și regină consort a Angliei. A fost regentă a Bretaniei din 1399 până în 1403 în timpul minoratului fiului ei. A fost fiica regelui Carol al II-lea de Navara și a reginei Joan de Valois.[1] Prin căsătorii a devenit ducesă consort de Bretania și mai târziu, regină consort a Angliei ca a doua soție a regelui Henric al IV-lea al Angliei.

·    1535 - Vlad Vintila de la Slatina,domn al Tarii Romanesti, a fost ucis la o partida de vanatoare.

Vlad Vintilă şi fiul său – ro.wikipedia.org

A domnit puţin într-o perioadă când raporturile Ţării Româneşti cu Imperiul Otoman au cunoscut tensiuni excepţionale, în cursul cărora turcii au încearcat să modifice statutul politico-juridic al Ţărilor Române, fără să reuşească. Vlad Vintilă (domn al Țării Românești între septembrie 1532 – septembrie 1534; noiembrie 1534 – iunie 1535), apare ca fiul lui Radu cel Mare, documentele semnându-le cu „[…]Vlad voievod fiul marelui Radu voievod[…]“, însă, istoriografia modernă inclină a-l considera ca fiul lui Radu (Dragomir) fiul lui Vlad cel Tânăr (Vlăduț), pretendentul care s-a ridicat domn la moartea lui Neagoe Basarab împotriva lui Teodosie. A fost urmat la tron de Radu Paisie (1535-1545)

A fost asasinat de un partizan al rivalului sau Radu Paisie, cu acordul otomanilor, in urma aliantei sale cu imparatul austriac Ferdinand I si datorita masurilor pe care le-a luat impotriva unor mari boieri. Moartea subită a lui Vlad al VI-lea Înecatul a ridicat problema numirii unui nou domn. Este greu de precizat cum de a fost ales Vintilă portarul.

Poate slăbirea poziției Craioveștilor și a boierior olteni prin succesivele execuții și expropieri din timpul domniei precedentului domnitor au condus la ridicarea feudalilor buzoieni care s-au și grăbit a ridica voievod din rândurile lor, poate și datorită faptului că Vintilă portarul ar putea fi fiu și nepot de voievozi uciși de Craiovești.

* 1555: Elizabeta a Danemarcei, Norvegiei și Suediei (24 iunie 1485 – 10 iunie 1555) a fost o prințesă scandinavă care a devenit Electoare de Brandenburg ca soție a lui Joachim I Nestor, Elector de Brandenburg. A fost fiica regelui Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei și a reginei Cristina de Saxonia.

* 1556 - A decedat compozitorul si pedagogul german Martin Agricola;

Martin Agricola (6 ianuarie 1486. – 10 iunie 1556) – foto – hr.wikipedia.org

A contribuit la reforma luterana in domeniul muzical,scriind sapte tratate in latina si germana cu caracter didactic si de popularizare. Lucrarile sale Musica instrumentalis deudsch (1529) si Musica figuralis (1532), constituie marturii ale inceputurilor muzicii luterane si al practicilor instrumentale ale timpului sau.

·         1580: Luís Vaz de Camões (n. 1524 - d. 10 iunie 1580) este poetul național al Portugaliei și unul dintre clasicii literaturii universale. Este autorul eposului Luisiadelor(1572). Măiestria versurilor sale a fost comparată cu cea a lui Homer, Vergilius și Dante.

Datele sale biografice sunt puține la număr și nesigure. Viața sa a fost tumultuoasă și plină de întâmplări nefericite.

S-a născut în jurul lui 1525 la Constançia, aproape de Santarem ca unic fiu al unei familii din mica nobilime ce provenea din zona Galiciei, care se stabilise la Santarem și care mai târziu avea să se mute la Lisabona. După unii specialiști, chiar Lisabona este locul nașterii sale.

La scurt timp, tatăl, Simão Vaz de Camões, și-a părăsit familia și a plecat în India pentru a se îmbogăți (să nu uităm că ne aflăm în perioada marilor descoperiri geografice), unde avea să se stingă din viață la Goa. Între timp, mama, Ana de Sá de Macedo, se recăsătorise. Se presupune că Luís de Camões a studiat la Universitatea de la Coimbra dar nu se cunosc date exacte. A slujit apoi ca soldat în Africa de Nord, a trăit în Macao și Goa și s-a stabilit în Mozambic. Abia în 1570 s-a întors în Portugalia.

Peste doi ani publică Os Lusíadas. Ca recompensă pentru opera sa poetică sau poate pentru activitatea sa din Orientul Îndepărtat, i se acordă o mică pensie din partea regelui Sebastian. Moare sărac, pe un pat de spital în 1579.

Camões a scris elegii, ode și sonete. Capodopera sa este Os Lusíadas(Lusiadele) (1572). Este o operă epică de mari proporții, influențată de Odiseea, ce relatează descoperirile și cuceririle portugheze (lusitanice).

Prima ediție a Lusiadelor.

Luís de Camões

·       1692 - La Salem (SUA) este spanzurata Bridget Bishop, acuzata de practicarea vrajitoriei.

Bridget Bishop (ca. 1632, England – 10 June 1692 Salem, Massachusetts) – foto – en.wikipedia.org

10 iunie 1692: La Salem (SUA) este spanzurata Bridget Bishop, acuzata de practicarea vrajitoriei – foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

Se dezlantuie in America o cumplita vanatoare de vrajitoare.

·         1836: André-Marie Ampère (n. 20 ianuarie 1775 – d. 10 iunie 1836) a fost un fizician și matematician francez.

A descoperit legea interacției curenților electrici (1820) și a propus ipoteza curenților moleculari pentru explicarea magnetismului corpurilor, fiind considerat unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului.

André-Marie Ampère

·         1918: Arrigo Boito, compozitor și poet italian (n. 1842)

* 1919: Vasile (Basiliu Remus^[3]) Damian (n. 6 martie 1855, Zlatna – d. 10 iunie1919, Brad) a fost protopop al Zarandului, director al Gimnaziului greco-ortodox Brad între 1884–1891 și deputat în Dieta de la Budapesta între 1905–1918.S-a născut ca fiu al preotului Gheorghe Damian din Zlatna, fost tribun în oastea lui Avram Iancu. A urmat școala elementară în localitatea natală (1862–1866), clasele I–IV de gimnaziu la Brad (1866–1870) și clasele V–VIII la Gimnaziul romano-catolic din Alba Iulia (1870–1874), Seminarul Teologic și Pedagogic „Andreian” din Sibiu (1874–1877), iar între 1978–1881 a studiat filosofia la Universitatea din Viena, pe care a absolvit-o cu calificativul „summa cum laude”. La Viena a fost secretar și apoi președinte al societății România JunăÎn 1881, după terminarea studiilor a fost încadrat ca profesor la gimnaziul din Brad, unde a predat religie și matematică. În 1884 a devenit protopresbiterul tractului Zarand, implicit director al gimnaziului. În 1891 a renunțat la funcția de director al gimnaziului și la activitatea de profesor, fiind ocupat cu fondarea Băncii „Crișana” din Brad, al cărei director a devenit. A fost președinte al Reuniunii învățătorilor din Zarand, a administrat Fondul școlar (ca președinte), a fost membru în Reprezentanța comunală, asesor consistorial, reorganizator al Despărțământului Brad al ASTREI, președinte al Institutului de Credit „Grănițerul” din Dobra.^[5] În perioada 1904–1907 a revenit ca profesor al gimnaziului din Brad. Între 1911–1913 s-a preocupat de noul local al gimnaziului, făcând, împreună cu dr. Nicolae Robu, dr. Nerva Oncu, dr. Ioan Damian, și Aron Roman demersuri către mitropolitul Ioan Mețianu

Vasile Damian

Vasile Damian Date personale Născut 6 martie 1855 Zlatna  Imperiul Austriac, Marele Principat al Transilvaniei (astăzi România) Decedat 10 iunie 1919 (64 de ani) Brad Părinți Gheorghe Damian, Elisabeta[2] Căsătorit cu Aurelia, n. Țepeș[2] Copii Alma, Aurora, Valeriu, Traian, Sabina, Ecaterina[2] Naționalitate  română Cetățenie  Imperiul Austriac  Austro-Ungaria  România Religie ortodoxă Ocupație preot, om politic Activitate Domiciliu Brad Educație preot, filosof Alma mater Universitatea din Viena Cunoscut pentru Protopop al tractului Arad-Zarand luptător naționalist,[1] deputat în Parlamentul de la Budapesta Partid politic Partidul Național Român[

·    1924 - Liderul socialist italian Giacomo Matteotti a fost răpit şi asasinat de fasciştii din Roma., dupa ce acesta a denuntat acapararea puterii de catre Mussolini si a cerut anularea ultimelor alegeri.

Giacomo Matteotti (22 May 1885 – 10 June 1924) lider socialist italian – foto – en.wikipedia.org

Corpul Matteotti a fost găsit în luna august, aceasta crima provocand o mare indignare în opinia publică italiana. Mussolini va duce tara spre dictatura si isi va lua titlul de “Duce”.

·      1928 - Dispare in Marea Barentz hidroavionul Lathman 47 in care se afla exploratorul norvegian Amundsen.

Roald Engelbregt Gravning Amundsen (n. 16 iulie 1872 – d. 18 iunie 1928) explorator norvegian al zonelor polare – foto – ro.wikipedia.org

A fost primul om care a ajuns la Polul Sud (în 1911). De asemenea, a fost primul navigator care a reușit să traverseze Pasajul de nord-vest. A dispărut în iunie 1928, în timp ce lua parte la o misiune de salvare.

* 1931: Traian Băcilă, scris și Bacsila, (n. 23 decembrie 1867, Caransebeș - d. 10 iunie 1931, Viena) a fost un general român în armata austro-ungară, care a avansat până la gradul de general de brigadă și comandant al brigăzii nr. 144 de infanterie (144. IBrig)

Traian Băcilă, fiul unui locotenent în armata austriacă din frontiera militară, a intrat în anul 1885 din liceul militar de la Weisskirchen (Moravia) în Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt unde a desăvârșit studiile sale militare, și a fost stabilit în anul 1888 ca locotenent al regimentului de infanterie unguresc Împăratul Leopold al II-lea nr.33.^[2][3] La 1 mai 1892 a fost numit locotenent major al Statului Major General și transferat la regimentul maghiar Freiherr von Schikofsky nr. 83, unde mai erau locotenenții majori de proveniență română Daniel Materinga și Ion Iovescu, tot viitori generali.^[4] În 1900, fiind căpitan de primă clasă al Corpului Major General în cadrul corpului de armată al 12-lea în Sibiu, a fost promovat la rangul de maior. Băcilă a fost numit șef al Statului Major al Diviziei nr. 27 de infanterie la 1 mai 1907.^[5][6] În 1909, a fost numit comandor al Ordinului Regal de Merit Militar Bulgăresc (acordat de a fi purtat în Austro-Ungaria pe 24 octombrie al anului). ^[7]

Băcilă a devenit la 3 ianuarie 1914 colonel și comandant al regimentului de infanterie Ernst Freiherr von Loudon nr. 29 în Viena și Becicherecu Mare.^[8] Scurt timp după aceea, ofițerul a fost brigadier cu rang de colonel al brigăzii nr. 61 de infanterie din corpul de armată nr. 5 sub Feldmarschalleutnant Ferdinand cavaler de Goglia.

În timpul Primului Război Mondial general-colonelul (Generaloberst) baronul de Böhm-Ermolli ordonase la sfârșitul lunii iulie 1916 rezervele corpului de Armata nr. 5, cu ele regimentul nr 72 și părți ale regimentul 44, acum sub comanda colonel-brigadierului Băcilă, către Troscianiec. Colonelul a trebuit să sprijine corpul de pe flancul drept în bătălia de la Zalošče (4-8 august).^[9]

Purtătorul Ordinului Coroanei de Fier de clasa a 3-a, a Crucii de Merit Militar de clasa a 3-a, ambele cu decorație de război, și a Crucii de fier de clasa a 2-a^[10] a fost ridicat pentru calitatea sa ca ofițer și vitejia sa ca soldat în ziua de 1 august 1917 (rang din 2 septembrie al anului) la gradul de General (Generalmajor) și comandant al brigăzii nr. 144 de infanterie.^[11][1]

După colapsul monarhiei, generalul a fost pensionat la 1 ianuarie 1919, dar nu s-a mai întors în patrie, ci a rămas din motive familiale în Viena, unde a și murit.^[11] Soția sa Adele, o învățătoare, a scris cartea Anstandslehre und Haushaltskunde(„Doctrină pentru decență și cunoștințe de uz casnic”) în anul 1910.^[12] Unul dintre copiii săi a fost Erwin (n. 27 ianuarie 1910, Budapesta – d. 3 martie 1982, Viena), reputat maior de aviație în al Doilea Război Mondial, decorat între altele cu Crucea de Cavaler al Crucii de Fier și Crucea Germană de aur.  

Troian Bacsila
Date personale
Născut	23 decembrie 1867  Caransebeș, Austro-Ungaria
Decedat	10 iunie 1931 (63 de ani)  Viena, Republica Austriacă
Cetățenie	Austria
Activitate
Studii	Academia Militară Tereziană
Gradul	general

Primăria din Caransebeș pe la 1900

Academia Tereziană înainte de 1870

·         1934 - A murit compozitorul britanic Frederick Delius (n.29.01.1862).

·         1944: Trupele naziste au ucis 642 de civili, locuitori ai satului Oradour-sur-Glane din Franta. Oradour-sur-Glane este o comună în departamentul Haute-Vienne din centrul Franței. În 2009 avea o populație de 2.224 de locuitori. În 1944 aici a avut loc un masacru, acesta fiind una dintre cele mai grave atrocități petrecute pe teritoriul Franței în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Au fost uciși 642 de locuitori, ca represalii pentru răpirea unui soldat german de către Rezistența franceză.

·         1949: Sigrid Undset, scriitoare norvegiană, laureată a Premiului Nobel (n. 1882)

* 1956: Sorana Gurian (pseudonim al Sarei Gurfinchel; n. 18 noiembrie 1913, Comrat, județul Tighina, Regatul României - d. 10 iunie 1956, Paris) a fost o prozatoare, traducătoare și publicistă. După ce absolvă liceul la Tighina și își ia bacalaureatul, în 1931, se înscrie la Universitatea din Cernăuți și apoi la cea din Iași. În 1937 devine membră a cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu. După 23 august 1944 este numită director al ziarului Universul. Sorana Gurian emigrează și se integrează în viața intelectuală a exilului românesc. Colaborează cu Radio Europa liberă și organizează în locuința sa un cenaclu literar, frecventat de majoritatea scriitorilor români refugiați la Paris, precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu și Constantin Amăriuței. 

OPERA

• Zilele nu se întorc niciodată, București, 1945; traducere franceză (Les jours ne reviennent jamais), Paris, 1952;
• Întâmplări dintre amurg și noapte, București, 1946;
• Les Mailles du filet, Paris, 1950; traducere română (Ochiurile rețelei) de Cornelia Ștefănescu, prefață de Nicolae Florescu, București, 2002;
• Les Amours impitoyables, Paris, 1953;
• Recit d'un combat, Paris, 1956.  

  Sorana Gurian
  Date personale
  Născută	18 octombrie 1913  Comrat, Moldova
  Decedată	10 iunie 1956 (42 de ani)  Paris, Republica Franceză
  Cauza decesului	cauze naturale[*] (cancer)
  Cetățenie	România
  Ocupație	jurnalistă traducătoare
  Activitate
  Limbi	limba română[

·      1967 - A murit actorul american de cinema Spencer Tracy.

* 1979: Ioan Aurel Baranga (născut Aurel Leibovici, n. 20 iunie 1913, București - d. 10 iunie 1979, București) a fost un poet și dramaturg român de origine evreiască.

A obținut bacalaureatul la Liceul „Matei Basarab” din București în 1931 și a absolvit Facultatea de Medicină în 1938.

Baranga a debutat cu versuri în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi.^[5] A editat împreună cu Gherasim Luca, Paul Păun și Sesto Palsrevista de avangardă Alge. Scriitorul a colaborat la revista de avangardă unu, editată de Sașa Pană și Moldov. În 1948 a scris textul imnului României comuniste din anii 1948-1953 "Zdrobite cătușe", muzica fiind compusă de Matei Socor. Tot în 1948, Aurel Baranga a primit ca „sarcină de partid” să înființeze revista de satiră și umor Urzica.^[6] Din 1949 și până la sfârșitul vieții (10 iunie 1979) a fost redactor-șef la Urzica.^[5]

În anii 1969-1974 a fost membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român.

A fost căsătorit cu actrița Marcela Rusu, fosta soție a lui Alexandru Bârlădeanu. Aurel Baranga a avut un fiu, Harry Baranga

Opere:

• Poeme în abis, 1933
• Ninge peste Ucraina, 1945
• Marea furtună, Fundația pentru literatură și artă, București, 1946
• Bal în Făgădău, comedie proletcultistă, 1946
• Vocea Americii, 1948
• Recolta de aur, 1949
• Sufletul arendașoaiei, 1949
• Iarbă rea. Piesă în trei acte, Editura de stat, București, 1949 (prefațată de Sanda Diaconescu)
• Pentru fericirea poporului, în colaborare cu Nicolae Moraru (acel „rusificator al culturii românești”^[8]), 1950
• Bulevardul Împăcării, 1950
• Voința de pace a popoarelor nu poate fi înfrântă, 1951
• L'ivraie, Éditions "Le Livre", București, 1952
• Ill weed (Iarbă rea), piesă în trei acte, "The Book" Pub. House, București, 1952
• Teatru: Iarbă rea. Pentru fericirea poporului. Bulevardul Împăcării. Într-o noapte de vară. Cântecul libertății. Mielul turbat, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1953
• Mielul turbat. Comedie în trei acte, Consiliul Central al Sindicatelor, București, 1954
• Arcul de triumf, 1954
• Rețeta fericirii sau "Despre ceva ce nu se vorbește". Piesă în trei acte, ESPLA, București, 1957
• Teatru, ESPLA, București, 1959 (2 vol.)
• Adam și Eva, 1963
• Sfântul Mitică Blajinul, 1965
• Fii cuminte, Cristofor!, 1965
• Opinia publică, 1967
• Comedii: Bulevardul Împăcării. Mielul turbat. Rețeta fericirii. Siciliana. Adam și Eva. Opinia publică, Editura pentru Literatură, București, 1967
• Poezii, Editura pentru Literatură, București, 1968
• Interesul general, 1971
• Tipuri și tertipuri. Dosar de fișe pentru o eventuală caracterologie socială, Editura Politică, București, 1971
• Simfonia patetică, epopee dramatică în două părți și 10 tablouri, Colecția Rampa, Editura Eminescu, București, 1974 (prezentare grafică de Armand Crintea)
• Teze și paranteze. Articole din ziare și publicații periodice între 1970 și 1973, Editura Eminescu, București, 1974
• Viața unei femei, dramă politică în două părți, Colecția Rampa, Editura Eminescu, București, 1976, (prezentare grafică de Armand Crintea)
• Satirice, Editura Eminescu, București, 1977 (cuvânt înainte de Nicolae Balotă)
• Fabule, Editura Eminescu, București, 1977 (copertă de Petre Hagiu și pseudo-prezentare de Șerban Cioculescu)
• Jurnal de atelier, eseuri, Editura Eminescu, București, 1978

Scenarii de film:

• Viața învinge (1950, Dinu Negreanu)
• Premiera (1976)

Aurel Baranga

Date personale Nume la naștere Aurel Leibovici  Născut 20 iunie 1913[2]  București, România[3]  Decedat 10 iunie 1979 (65 de ani)[2]  București, RS România  Cetățenie  România  Ocupație poet diarist[*]  Activitate Alma mater Universitatea din București   Organizație Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași   Premii Premiul de Stat al Republicii Populare Române (1952)[1]  Membru al C.C. al P.C.R.

Aurel Baranga

·         1983 - A murit actorul Geo Barton. Rolul care l-a consacrat este “Lică” din “Moara cu noroc” (regizor Victor Iliu) (n.23.03.1912).

* 1986: Samuel Zauber (n. 9 ianuarie 1907, Timișoara, Austro-Ungaria – d. 12 iunie 1986, Ierusalim, Israel) a fost un fotbalist evreu din Austro-Ungaria și România, membru al clubului sportiv Maccabi București, care a jucat pe post de portar în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal 1930 din Uruguay.

În anul 1964 a emigrat în Israel.

* 2000 - A murit la 69 de ani, presedintele-dictator al Siriei Hafez Assad , supranumit si ”Leul din Damasc”. Fiul acestuia , Bashar al Assad , in varsta de 34 de ani , a fost numit succesorul său.

Hafez al-Assad (6 October 1930 – 10 June 2000) presedinte-dictator al Siriei, supranumit si ”Leul din Damasc” – foto – en.wikipedia.org

·         2004 - A murit cântaretul si pianistul american Ray Charles, câstigator a 12 Premii Emmy, supranumit ”Geniul ”; a cântat, la Brasov, pe scena Festivalului “Cerbul de Aur” (n.23.10.1930). Ray Charles Robinson (n. 23 septembrie 1930 în Albany, Georgia – d. 10 iunie 2004 în Beverly Hills, California) a fost un muzician american cunoscut sub numele de scenă Ray Charles (prescurtat pentru a se evita coincidența cu boxeurul Sugar Ray Robinson). A fost un pionier în materie de muzică soul în anii ’50 prin fuzionarea muzicii rhythm and blues, gospel și blues înregistrând la Atlantic Records.

A contribuit la integrarea stilurilor country, rhythm and blues, și pop în anii ’60 prin succesul pe care l-a avut la casa de discuri ABC, unde acesta a devenit unul dintre primii muzicieni afro-americani căruia i-a fost acordat control artistic de către o companie de înregistrări cunoscută.

·    2008 - A murit scriitorul Cinghiz Aitmatov, originar din Kârgâztan, autor sovietic tradus în lumea întreagă. A fost nominalizat la premiul Nobel pentru Literatură în 2008 (“Eşafodul”, “Vaporul alb”, “O zi mai lungă decât veacul”).

Cinghiz Aitmatov (n. 12 decembrie 1928, Șeker, RSSA Kirghiză, URSS – d. 10 iunie 2008, Nürnberg, Germania) scriitor kîrgîz, cel mai cunoscut al țării sale

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Odovania Praznicului Pogorârii Sfântului Duh;

Sf Mc Alexandru și Antonina;

Sf Sfințit Mc Timotei, episcopul Prusiei  

Sfinţii Mucenici Alexandru şi Antonina (303-305) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

Acești sfinți erau originari din satul Cordam. În timpul persecuției pornite de împăratul Dioclețian, Sfânta Antonina a fost prinsă și adusă spre judecată în fața prefectului Festus.

·    România – Ziua Paraşutiştilor Militari 

Sărbătorită an de an la 10 iunie, Ziua Paraşutiştilor Militari aminteşte de data la care, în anul 1941, a fost înfiinţată, pe lângă Centrul de Instrucţie al Aeronauticii, Şcoala de Paraşutişti, denumită ulterior Compania de Paraşutişti. 

·         Portugalia: Ziua națională

·         Republica Moldova: Ziua grănicerului