6. /23 IUNIE 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT
DEPECHE MODE
Depeche Mode | |
Depeche Mode în 2006 | |
Date personale | |
---|---|
Origine | Basildon, Essex, Marea Britanie |
Gen muzical | Synthpop New Wave Dark Wave Post-punk Alternative Rock Alternative dance Industrial rock Rock Electronic rock Dance-rock |
Data formării | |
Ani de activitate | 1980–prezent |
Case de discuri | Mute Records Sire Records, Reprise Records Toshiba - EMI |
Membri | |
din 1980, Dave Gahan din 1980, Martin Gore | |
Foști membri | |
1980–1981, Vince Clarke (acum Erasure) 1982–1995, Alan Wilder (acum Recoil) 1980–2022, Andrew Fletcher | |
Discografie | |
Listă completă | Discografia formației Depeche Mode |
Prezență online | |
Site web pagină Facebook cont Twitter Internet Movie Database Myspace canal YouTube hasthtag | |
Modifică date / text |
Depeche Mode este o formație britanică de muzică synthpop/electronic fondată în 1980 în orașul Basildon, din comitatul Essex, provincia Anglia din Marea Britanie. Este una dintre cele mai longevive și de succes formații apărute în perioada New Wave și New Romantic, dar erau de fapt parte a scenei "futuriste" alături de Soft Cell, Gary Numan și The Human League. Multe din videoclipurile lor au fost difuzate în heavy rotation pe MTV.
Depeche Mode au vândut peste 100 de milioane de albume în întreaga lume și au avut 54 de piese în UK Singles Chart. Au avut mai multe melodii de top 40 în Marea Britanie fără a fi #1 decât orice alt artist și au influențat mulți dintre artiștii cunoscuți de astăzi, în parte datorită tehnicilor de înregistrare și utilizării de mostre (sampling). Deși foarte influenți în scena modernă electro-dance, rămân de obicei clasificați în genul alternativ.
Depeche Mode a fost fondat în 1980 de Dave Gahan (voce), Martin Gore (clape, chitară, voce, compozitor principal după 1981), Andrew Fletcher (clape secundare) și Vince Clarke (clape, compozitor principal 1980-81). Vince Clarke a părăsit formația după lansarea albumului de debut din 1981; curând înlocuit de Alan Wilder (clape primare) care a cântat în formație din 1982 până în 1995. După plecarea lui Wilder, Gahan, Gore și Fletcher au continuat să interpreteze ca trio. În 2022, Fletcher a decedat, astfel că trupa a continuat în doi, Gahan și Gore.
Perioada de început[modificare | modificare sursă]
1977–1980: Formare[modificare | modificare sursă]
Originile Depeche Mode pot fi urmărite din 1977, când Vince Clarke și Andrew Fletcher au înființat o trupă care se numea "No Romance in China", Clarke fiind vocal și chitarist, iar Fletcher basist. În 1978, Clarke cânta la chitară într-o formație "imitație Ultravox", "The Plan", cu prietenul și colegul Robert Marlow ca vocal și Vince la chitară/clape. În 1978-79, Gore a cântat într-un duo acustic, "Norman and The Worms", cu prietenul din școală Philip Burdett (care în prezent cântă în mișcarea folk) vocal și Gore chitarist. În 1979, Marlow, Gore, Clarke și un prieten, Paul Redmond, au format o trupă numită "The French Look", cu Marlow - vocal/clape, Gore - chitară, Clarke și Redmond - clape. În martie 1980, Clarke, Gore și Fletcher au înființat trupa "Composition of Sound", cu Clarke - vocal/chitară, Gore - clape și Fletcher - bass. "The French Look" și "Composition of Sound" au cântat o dată live împreună în iunie 1980 la St. Nicholas School Youth Club din Southend on Sea, Essex. Curând după înființarea "Composition of Sound", Clarke și Fletcher au trecut la sintetizatoare, practicând slujbe de tot felul pentru a le cumpăra, sau împrumutându-le de la prieteni. Gahan s-a alăturat formației în 1980 după ce Clarke l-a auzit fredonând melodia 'Heroes' a lui David Bowie, în timpul unui jam session cu o altă trupă. Astfel, bazele Depeche Mode au fost puse. Numele a fost luat de la o revistă franțuzească de modă, "Dépêche mode", traducerea aproximativă fiind "Ultimele Știri Din Modă" deși de obicei este tradusă greșit în "Modă Rapidă", datorită confundării cu verbul francez "se dépêcher" (trad. a se grăbi).
1981–1984: Primele lansări[modificare | modificare sursă]
Formația a devenit parte a casei de discuri Mute a lui Daniel Miller printr-o înțelegere verbală, și au lansat primul album, Speak & Spell, în 1981. Pe când trupa promova albumul, Clarke a început să discute public disconfortul provocat de succesul pe care Depeche Mode îl atingea; a simțit că deveneau prea populari după succesul celui de-al doilea single "Just Can't Get Enough". Curând, a părăsit formația și a început să înființeze diverse trupe precum Yazoo (Yaz în S.U.A.) cu Alison Moyet, The Assembly cu Eric Radcliffe, și mai târziu Erasure cu Andy Bell. La mai mult de 20 de ani după acestea, Depeche Mode încă includ piesa menționată anterior, "Just Can't Get Enough", în concerte atunci când sunt în turnee. Aceasta a devenit precum o pauză de retrospectivă în timpul concertelor, însă a căpătat aerul "întunecat", atins de compozițiile formației de-a lungul timpului, în comparație cu stilul synth-pop naiv al acestui cântec.
După plecarea lui Clarke, Martin Gore, care compusese "Tora! Tora! Tora!" și "Big Muff" de pe albumul de debut, a devenit compozitorul principal al formației. În 1982, albumul A Broken Frame a fost lansat de cei trei membri rămași. Anterior acestuia, Alan Wilder l-a înlocuit pe Vince Clarke în turneu, dar nu a contribuit la producerea albumului A Broken Frame. Curând după aceasta, a devenit membru Depeche Mode cu drepturi depline, la timp pentru single-ul non-album din 1983, "Get the Balance Right". El a compus "The Landscape is Changing" și "Two Minute Warning" pentru albumul din 1983, Construction Time Again, "In Your Memory", B-side al single-ului "People are people" și "If You Want" pentru albumul Some Great Reward din 1984, și împreună cu Martin Gore a compus "Fools", B-side al single-ului "Love In Itself", însă cea mai însemnată contribuție a sa constă în producția muzicală și tehnică.
La începutul anilor '80, popularitatea formației în Europa era în mare măsură nelimitată (îndeosebi în Germania), împreună cu o oarecare recunoaștere în Australia. Cu toate acestea, în 1984 Depeche Mode a făcut o incursiune în Statele Unite ale Americii, pornind lansarea edițiilor exclusiv nord-americane ale compilațiilor People Are People conținând primul lor hit transatlantic cu același nume, "People Are People", și CD-ul lansat ulterior, Catching Up with Depeche Mode.
1985–1989: Ascensiunea[modificare | modificare sursă]
Această perioadă este văzută drept începutul asocierii formației cu subcultura goth din Anglia care dobândea popularitate în Statele Unite. Între timp, criticii din Anglia au respins Depeche Mode de-a lungul anilor 80, etichetându-i drept o trupă de băieți drăguți și naivi care cântă melodii electronice comerciale și ușurele, din cauza stilului voios și "drăguț" al multor dintre primele melodii, precum "Just Can’t Get Enough" și "The Meaning of Love", în ciuda sound-ului mult mai întunecat și complex dezvoltat pe parcurs. Însă în America, unde formația a devenit pentru prima oară populară la stații radio de colegiu și stații de rock alternativ precum KROQ în Los Angeles, interesul Depeche Mode a fost căpătarea unui auditoriu indiscutabil diferit.
Eticheta gothică atribuită formației în Statele Unite se datorează mai mult sound-ului decât imaginii, din cauza prezentării târzii pe piața americană și seriei anterioare de videoclipuri lipsite de substanță și constrânse de buget. După cum semnalează piesa "Blasphemous Rumours" din 1984, un comentariu amar la adresa vieții nedrepte, și B-side-ul melodiei "It’s Called a Heart", numit "Fly on the Windscreen" (ulterior remixată și inclusă pe albumul Black Celebration din 1986 sub numele de "Fly on the Windscreen - Final"), Depeche Mode căpătase nuanțele întunecate și profunde ce s-au păstrat până în prezent.
După ce videoclipului single-ului "A Question of Time" a captat atenția, regizorul Anton Corbijn a început o lungă prietenie și colaborare cu formația, în decursul vremii regizând peste 20 dintre videoclipurile trupei (cel mai recent fiind "Cover Me" din 2017).
După lansarea albumului Music for the Masses din 1987, trupa a dus la bun sfârșit un turneu mondial în 1987-88, toate biletele fiind epuizate în scurt timp. Turneul a culminat cu un concert final susținut pe 18 iunie la Pasadena Rose Bowl, cu un public de peste 80.000 de persoane. Turneul a fost prezentat într-un documentar realizat de D.A. Pennebker, cunoscut pentru portretizarea interacțiunii cu fanii. Concertul a fost înregistrat și lansat ca album sub titlul 101 (spectacolul a fost al o sută unulea și ultimul din turneu), devenind unul dintre albumele cu cele mai mari vânzări în 1989 și fiind considerat o excelentă consemnare live a înregistrărilor dintre anii 1981-1987.
Mai târziu în acel an, după ce Martin Gore a făcut o scurtă deviere pentru a înregistra Counterfeit e.p., cu șase cover-uri ale melodiilor sale favorite, formația a înregistrat în Milano "Personal Jesus", o piesă cu influențe country-western. Anterior lansării sale, în ziarele din Anglia au fost postate reclame care anunțau, simplu și totodată ambiguu, doar atât: "Your own personal Jesus". După ceva timp, reclamele au fost completate cu un număr de telefon unde puteai suna pentru a auzi piesa. Controversa cauzată de versuri a propulsat single-ul pe locul 13 în topurile din Anglia, devenind unul dintre cele mai vândute single-uri ale trupei și, totodată, primul lor single de aur în America. Melodia a fost mai târziu interpretată de alți artiști precum Johnny Cash, Gravity Kills și Marilyn Manson. În septembrie 2006 , a fost votată de cititorii revistei de muzică Q ca fiind una din cele mai bune 100 melodii ale tuturor timpurilor.
Perioada de mijloc[modificare | modificare sursă]
1990–1994: Două albume de top[modificare | modificare sursă]
La mijlocul anilor 80 și începutul anilor 90, popularitatea formației în America crescuse, la fel ca și influența lor asupra stilurilor muzicale nou-apărute, techno și house. Pionierii muzicii techno Derrick May, Kevin Sauderson și Juan Atkins au menționat deseori influența Depeche Mode asupra creării muzicii proto-techno în perioada exploziei Detroit Techno de la sfârșitul anilor 80. În februarie 1990, “Enjoy the Silence”, unul dintre single-urile cele mai de succes ale formației Depeche Mode, a ajuns pe locul 6 în Anglia; câteva luni mai târziu în Statele Unite, a devenit primul (și singurul) hit Depeche Mode intrat în Top 10, atingând locul 8, și a adus trupei cel de-al doilea single premiat cu discul de aur. A câștigat “Best Single” la Brit Awards în 1991.
Pentru a promova noul album, Violator, au ținut o sesiune de autografe în Los Angeles, atrăgând 17.000 de fani. Albumul (Top 10 în Anglia și America) și turneul ulterior, World Violation Tour, au fost mari succese. Până în prezent, albumul a luat trei discuri de platină în America, cu vânzări de peste trei milioane de unități. Considerabil, 40.000 de bilete pentru concertul de pe Giants Stadium (în East Rutherford, New Jersey) s-au epuizat în opt ore, și 48.000 de bilete pentru cel de pe Dodger Stadium din Los Angeles s-au epuizat într-o oră din momentul în care au fost puse în vânzare.
Până în 1991, Depeche Mode devenise una din cele mai de succes trupe din lume, bazându-se pe un sound proto-techno pentru a se distinge. Contribuția la filmul lui Wim Wenders, Until the End of the World, denumită “Death’s Door” și încă un album solo lansat de Alan Wilder sub numele de Recoil au prelungit pauza dintre albume.
Depeche Mode a schimbat ritmul vizibil în 1993, odată cu lansarea albumului Songs of Faith and Devotion. Este un alt punct de plecare pentru formație – în "Songs" s-au experimentat mai multe aranjamente organice, bazate atât pe sunete foarte distorsionate de chitară electrică, cât și pe folosirea tobelor live (cu Alan Wilder, care debutase ca baterist de studio la piesa "Clean" de pe Violator) și a sintetizatoarelor. La soundul general s-au adăugat instrumente cu coarde, cimpoaie și un cor feminin.
Albumul a debutat direct pe locul 1 în Anglia și USA, imediat după lansarea piesei cu influențe blues și grunge "I Feel You". A urmat turneul mondial de 14 luni "Devotional", apoi un concert video cu același nume și un al doilea album live, Songs of Faith and Devotion Live. Albumul live era constituit din reproducerea piesă cu piesă a albumului eponim, iar rolul său era de a impulsiona vânzările la albumul de studio, însă s-a dovedit a fi un eșec comercial.
În 1994, Depeche Mode ajunseseră în rândul formațiilor cu cel mai mare succes pe stadioane, la fel ca U2, R.E.M., INXS și The Rolling Stones. Au început să apară și urmările acestui succes fulminant. Dependența de heroină a lui Dave Gahan începea să-i afecteze comportamentul, făcându-l să fie mai capricios și mai introvertit. Martin L. Gore a suferit câteva atacuri de panică, iar Andrew Fletcher a refuzat să participe la al doilea leg "exotic" al turneului, din cauza "instabilității mentale". Pe parcursul acelei perioade a fost înlocuit pe scenă de Daryl Bamonte, care colaborase timp de mulți ani cu formația, ca și asistent personal.
1995–2000: Succesul continuă, dincolo de haos...[modificare | modificare sursă]
În iunie 1995, Alan Wilder anunță că părăsește trupa, invocând „nemulțumiri acumulate în relațiile din interiorul trupei și cauzate de practicile de lucru ale grupului”. Alan continuă să lucreze la proiectul propriu, Recoil, lansând cel de-al patrulea album (Unsound Methods) în 1997.
Wilder susținea că a contribuit cu “partea leului” în ce privește munca la albumele anterioare și că „nu a primit niciodată recunoașterea și respectul cuvenit, pe măsura meritelor sale”. După plecarea lui Alan, mulți au fost sceptici, așteptându-se ca Depeche Mode să nu mai înregistreze vreodată un album nou. Starea psihică a lui Gahan și dependența sa de droguri deveniseră surse majore de îngrijorare, culminând cu presupusa tentativă de suicid (pe care Gahan a negat-o sistematic) și cu aproape fatala supradoză administrată acasă, la Los Angeles. Pe la mijlocul anului 1996, în sfârșit, a început un program de reabilitare pentru a-și depăși dependența de heroină.
În ciuda problemelor personale ale lui Dave, care se complicau progresiv, Gore a încercat în repetate rânduri, în intervalul 1995-1996, să reunească trupa în studioul de înregistrări. Dar Dave rareori reușea să apară la sesiunile programate, iar când o făcea, treceau săptămâni întregi până când reușea să înregistreze vocile. Gore era forțat să asiste neputincios la destrămarea trupei și nevoit să recurgă la lansarea unui album solo care să cuprindă cântecele compuse de el. Până la urmă, temerile lui Gore s-au dovedit a fi nefondate, iar în 1996, cu un Gahan proaspăt ieșit din clinica de reabilitare, Depeche Mode a dus la bun sfârșit sesiunile de înregistrări, cu producătorul Tim Simenon; anul următor, a fost lansat albumul Ultra și cele două single-uri care l-au precedat - "Barrel of a Gun" și "It's No Good".
Albumul a intrat din nou direct pe locul #1 în topul UK. Simenon (fost membru al Bomb the Bass) a împins trupa spre un sunet mai greu, cu influențe dance, cu ceva mai puține chitare (comparativ cu albumele anterioare). Din cauza stresului produs de turneul mondial precedent, trupa a decis să renunțe la un eventual turneu de promovare pentru albumul Ultra.
A doua ediție a compilației de single-uri, The Singles 86-98 a fost lansată în 1998, precedată de un nou single "Only When I Lose Myself", înregistrat odată cu albumul Ultra. Trupa a plecat apoi într-un turneu de patru luni care să le cimenteze statutul de atracție cvasi-permanentă, având aceleași concerte de masă, cu public semnificativ, comparativ superioare vânzărilor de albume (U2, R.E.M., The Rolling Stones și Rod Stewart sunt alte exemple din aceeași categorie). În același an, a fost lansat un album tribut intitulat For the Masses, care conținea coveruri după piese Depeche Mode, înregistrate de trupe ca The Smashing Pumpkins, The Cure și The Deftones.
Depeche Mode în anii 2000[modificare | modificare sursă]
2001–2004: Exciter[modificare | modificare sursă]
În 2001 Depeche Mode lansează albumul Exciter, produs de Mark Bell (fost membru al grupului de pionierat techno numit LFO). Bell a introdus un sunet minimalist, digital, care domină albumul, cu influențe IDM și glitch. Exciter nu a reușit să se ridice la același nivel al vânzărilor albumelor anterioare, iar mulți fani și critici au resimțit albumul ca pe unul neinspirat și nefinisat, inadecvat produs.
A fost primul album de studio Depeche Mode care s-a poziționat în topul din State pe un loc superior față de cel ocupat în topul britanic. Răspunsul criticilor la acest album a fost mai curând apatic și ne-entuziast. Dacă a primit și cronici rezonabil pozitive din partea câtorva publicații (NME și revistele din US: Rolling Stone și L.A. Weekly), cele mai multe, însă (inclusiv Q Magazine, PopMatters și Pitchfork Media) au ridiculizat albumul, catalogându-l drept plicticos, neprelucrat, nerafinat și prost produs.
Anul 2003 aduce lansarea albumului solo al lui Dave Gahan - Paper Monsters, urmat de un turneu mondial și însoțit de DVD–ul intitulat Live Monsters; Martin Gore și-a continuat, de asemenea, cariera solo, lansând cel de-al doilea volum Counterfeit² (o continuare a Counterfeit-ului din 1989); acestea în timp ce Fletcher își lansa propria firmă de producție, Toast Hawaii (dintre trupele notabile produse sub această marcă detașându-se de departe grupul synth-pop Client).
În luna august a aceluiași an, Mute lansează versiunea DVD a Devotional-ului, filmat în cursul turneului mondial din 1993 și, totodată, o nouă compilație de remixuri – albumul Remixes 81 - 04 care conține mixuri noi, nelansate până atunci, de promovare a single-urilor trupei din perioada 1981 - 2004, inclusiv o reinterpretare a lui "Enjoy the Silence" de către Mike Shinoda, versiunea denumită "Enjoy the Silence 04" care a fost lansată ca single și a atins locul #7 în topul UK.
2005–2007: Playing the Angel[modificare | modificare sursă]
Pe 17 octombrie 2005, Depeche Mode lansează cel de 11-lea album de studio, cu titlul Playing the Angel, album care a primit recenzii foarte bune.
Produs de Ben Hillier, acest album de top 10 (care a atins poziția #1 în topurile mai multor țări europene) debutează promovarea cu hitul "Precious", single ajuns pe locul #4 în clasamentul britanic. Albumul a beneficiat și de o sesiune de autografe oferite în ziua lansării (prima de după 1990) la New York City. Acesta este primul album Depeche Mode ce conține versuri scrise de Gahan și primul de la Some Great Reward-ul anului 1984 ale cărui piese nu sunt compuse exclusiv de Gore.
Cu o versiune prototip „scursă” pe internet cu câteva luni mai devreme, videoclipul oficial al lui "Precious" a fost lansat pe 12 septembrie pe site-ul web al trupei, www.depechemode.com. Cel de-al doilea single, "A Pain That I'm Used To," s-a lansat pe 12 decembrie, urmat de "Suffer Well," primul single al epocii Depeche Mode post-Clarke care nu a fost compus de Gore (versurile aparținându-i lui Gahan, iar muzica fiind compusă de Philpott/Eigner).
De asemenea, pe 2 martie 2006, o versiune video a single-ului "Suffer Well" a fost lansată special pentru Simlish, devenind coloana sonoră a jocului PC The Sims 2: Open for Business, împreună cu clipul în care trupa îi personifică pe The Sims. Astfel, ei s-au alăturat trupelor pop ai anilor 80, Kajagoogoo și Howard Jones care au contribuit muzical la dezvoltarea jocului PC, cu prestația lor din Simlish.
Pentru promovarea lui Playing the Angel, trupa a început în noiembrie 2005 un turneu de talie mondială, Touring the Angel, de care s-au bucurat fanii din America de Nord și Europa. Turneul a continuat în primăvara și vara lui 2006, timp în care au marcat și capul de afiș al festivalului Coachella Valley Music and Arts Festival, 2006. Câteva concerte i-au adus pentru prima dată în țări din Europa de Est – ca Bulgaria și România.
În martie 2006, site-ul oficial anunța două date de turneu în Mexic (țară pe care nu o mai vizitaseră de 12 ani). Peste 55.000 de bilete s-au vândut instantaneu pentru stadionul din Ciudad de Mexico , determinând trupa să mai programeze un concert în același loc, demonstrându-și astfel popularitatea în Mexic – la parametri egali cu multe țări din Europa, unde audiența se ridică în mod obișnuit la 40.000 de oameni.
Înregistrările a 50 de concerte au fost lansate în mod oficial pe CD. Aceste ediții limitate de albume live au fost publicate sub titlul schematic Recording the Angel și se adresează mai curând colecționarilor. Pe 3 aprilie 2006, au fost lansate edițiile remasterizate ale albumelor Speak & Spell, Music for the Masses și Violator în versiune audio CD și DVD-Audio, conținând extra tracks și B-sides. În plus, fiecare album este însoțit de un documentar ce marchează istoria formației și munca de producție a fiecărui album. Cea de-a doua tranșă de albume remasterizate a cuprins: A Broken Frame, Some Great Reward și Songs of Faith and Devotion, toate lansate pe 2 octombrie 2006. Următoarele patru albume rămase, predecesoarele lui Playing the Angel, sunt anunțate pentru lansare în lunile martie și aprilie 2007. La remasterizarea albumelor își aduce contribuția și fostul membru al trupei – Alan Wilder.
Pe 25 septembrie 2006, Depeche Mode lansează setul DVD-CD Touring the Angel: Live in Milan, regizat de Blue Leach și înregistrat la Fila Forum din Milano, pe 18 și 19 februarie 2006. Primul disc al DVD-ului cuprinde concertul integral, bonus versiunile live ale pieselor "A Question of Lust" și "Damaged People", împreună cu un documentar de 20 de minute aparținând lui Anton Corbijn și anunțul oficial al turneului făcut în vara lui 2005, în Germania, la Düsseldorf. Discul 2 conține dosarul de presă al lui Playing The Angel, iar discul 3 - versiunile live ale pieselor aceluiași album .
The Best of Depeche Mode - Volume 1
În plus, o compilație "best-of" se lansează în noiembrie 2006, sub titlul The Best Of, Volume 1 , împreună cu noul single, "Martyr." Produs în cursul sesiunilor de înregistrare a lui Playing the Angel, Martyr a fost, de fapt, prima piesă înregistrată pentru acest album și considerată inițial de către trupă drept primul single al albumului; în cele din urmă, cei trei au realizat că piesa nu se încadrează în nota întunecată a albumului și au renunțat la idee.
Pe 2 noiembrie, Depeche Mode primește premiul pentru cel mai bun grup al anului, la MTV Europe Music Award. Cu această ocazie, Fletcher confirmă că trupa va lua o pauză lungă după turneul masiv "Touring the Angel", afirmând totodată că în curând vor decide dacă urmează și o pauză de creație sau vor începe să lucreze la un nou album.
În decembrie 2006, Depeche Mode este nominalizată la premiul Grammy, pentru cea mai buna piesă dance - "Suffer Well" - Best Dance Recording. Este cea de-a treia nominalizare Grammy, prima fiind propunerea materialului Devotional, în 1995, la categoria Best Long Form Music Video, urmată de Best Dance Recording pentru „I Feel Loved”.
La mijlocul lui decembrie 2006, iTunes lansează colecția The Complete Depeche Mode, cel de-al patrulea set box, după The Complete U2 în 2004, The Complete Stevie Wonder în 2005 și Bob Dylan: The Collection – la începutul lui 2006.
În 2007, Dave Gahan lansează al doilea său album solo, Hourglass. În timpul turneului de promovare, solistul anunță revenirea trupei Depeche Mode în studioul de înregistrări.
2008–2011: Sounds of the Universe[modificare | modificare sursă]
La data de 6 octombrie 2008, într-o conferință de presă, membrii trupei au anunțat lansarea unui nou album și începerea unui turneu mondial în primăvara anului 2009.
Numele noului album, al 12-lea lansat de Depeche Mode, a fost anunțat la 15 ianuarie 2009. Sounds of the Universe a fost lansat internațional la 20 aprilie și o zi mai târziu în Statele Unite. Primul single, Wrong, fusese deja difuzat de posturile de radio, începând din februarie, dar nu a avut impact în topul din Marea Britanie, ocupând doar locul 24. În schimb, a ajuns pe locul 2 în Germania.
Turneul de prezentare a început la 6 mai 2009, în Luxemburg, cu un warm-up show, și oficial patru zile mai târziu în Israel. Însă înaintea concertului de la Atena, Dave Gahan a fost transportat la spital din cauza unei gastroenterite[1].
Turneul a fost oprit, o serie de concerte între care cele de la București, Sofia sau Belgrad fiind anulate. După mai multe analize medicale, lui Dave Gahan i-a fost depistată o tumoare malignă de care a fost operat cu succes.[2]
La finalul primei părți a turneului, la Bilbao, Dave a suferit o ruptură musculară, trupa fiind obligată astfel să anuleze alte două spectacole.
Al doilea single de pe albumul Sounds of the Universe, Peace, a fost lansat la 15 iunie 2009. Videoclipul melodiei a fost filmat în România de regizorii francezi Jonas&Francois, și în rolul principal a fost distribuită actrița Maria Dinulescu.
Turneul a readus trupa în America de Sud, pentru prima dată din 1994, de la Exotic Tour. În ultima parte a circuitului european, Depeche Mode au avut un spectacol la Royal Albert Hall din Londra, concert în care fostul membru Alan Wilder i s-a alăturat pe scenă lui Martin Gore la interpretarea piesei "Somebody".[3][4] În total, trupa a avut peste 2,7 milioane de spectatori la concertele din acest turneu, desfășurate în 32 de țări, fiind unul dintre cele mai profitabile turnee din America în anul 2009.[5][6] Concertele susținute la Palau Sant Jordi din Barcelona au fost filmate și lansate mai târziu pe DVD și Blu-ray Disc sub titlul Tour of the Universe: Barcelona 20/21.11.09.[7]
În martie 2010, Depeche Mode au primit premiul "Best International Group – Rock / Pop" la gala premiilor ECHO din Germania.[8]
În iunie 2011, la finalul contractului cu casa de muzică EMI, trupa a lansat un nou album de remixuri, intitulat Remixes 2: 81–11 și care a inclus printre altele remixuri realizate de foștii membri ai trupei, Vince Clarke și Alan Wilder.[9][10] Printre alte nume implicate în proiect, au fost Nick Rhodes de la trupa Duran Duran,[11] Röyksopp, Karlsson & Winnberg de la Miike Snow, Eric Prydz, Clark și alții.[12] Un remix nou al piesei "Personal Jesus", realizat de Stargate, intitulat "Personal Jesus 2011", a fost lansat ca single la 30 mai 2011.
2012–2015: Delta Machine[modificare | modificare sursă]
În octombrie 2012, într-o conferință de presă susținută la Paris, Dave Gahan, Martin Gore și Andy Fletcher au anunțat planurile pentru un nou album și un turneu internațional care urma să aibă loc în anul 2013 și începea la Tel Aviv, urmând să continue în Europa și America de Nord.[13] Martin Gore a dezvăluit că mixajul albumului a fost asigurat de Flood, fiind astfel prima colaborare în studio a producătorului cu trupa de la Songs of Faith and Devotion din 1993.
În decembrie 2012, trupa a anunțat oficial că a semnat un contract cu casa de discuri Columbia Records, iar albumul urma să fie lansat în martie 2013.[14] Pe 24 ianuarie 2013, a fost confirmat numele noului album - Delta Machine.[15] "Heaven", primul single lansat de pe Delta Machine, a fost distribuit comercial pe 1 februarie 2013. Data lansării albumului a fost apoi anunțată, 18 martie 2013.
Turneul de promovare a albumului a început în mai 2013, la Nisa, în Franța. Pe 15 mai, Depeche Mode au ajuns din nou la București, unde au concertat pe Arena Națională, în fața a 34.729 de spectatori.
În martie 2014, Depeche Mode au câștigat trofeul pentru "Best International Group – Rock / Pop" la gala premiilor Echo din Germania. Au fost de asemenea nominalizați la categoria "Album des Jahres (national oder international)" pentru Delta Machine.[16][17]
La 8 octombrie 2014, a fost anunțată lansarea înregistrării video și audio Live in Berlin, imaginile fiind filmate la O2 World din capitala Germany în noiembrie 2013. Albumul audio-video a fost lansat pe plan mondial pe 17 noiembrie 2014.[18]
Într-un interviu pentru revista americană Rolling Stone, realizat cu ocazia aniversării a 25 de ani de la lansarea albumului Violator, Martin Gore a susținut că versiunea lui Johnny Cash a piesei "Personal Jesus" este coverul său preferat după un cântec al Depeche Mode.[19]
2016–prezent: Spirit și decesul lui Fletch[modificare | modificare sursă]
La 25 ianuarie 2016, Martin Gore a anunțat revenirea în studioul de înregistrări, programată pentru luna aprilie. Gore a mai menționat că atât el, cât și Gahan,deja compuseseră mai multe cântece.[20]
În septembrie, contul oficial Depeche Mode de pe Facebook a lăsat să se întrevadă o nouă lansare, confirmată mai târziu de către trupă ca fiind o compilație video, Video Singles Collection, care urma să apară în noiembrie, la casa de discuri Sony.[21][22]
În octombrie 2016, trupa a anunțat că al paisprezecelea album Depeche Mode, cu titlul Spirit și produs de James Ford, urma să apară în primăvara anului 2017.[23]
"Where's the Revolution", primul single lansat de pe Spirit, a apărut pe 3 februarie 2017. O săptămână mai târziu, a fost prezentat și videoclipul oficial al melodiei.[24]
Global Spirit Tour a început oficial pe 5 mai 2017, la Stockholm, în Suedia, pe Friends Arena. Prima parte a turneului a avut loc în Europa și s-a încheiat la Cluj-Napoca, în Romania, pe Cluj Arena, la data de 23 iulie, ziua lui Martin Gore. La concert, au asistat 31.923 de spectatori. Partea secundă a turneului a avut loc în America de Nord, între 23 august și 15 noiembrie. Trupa a revenit apoi în Europa pentru o nouă serie de concerte încheiate la Berlin, pe 23 și 25 iulie 2018, la Waldbühne.[25][26][27]
În septembrie 2019, trupa a anunțat că documentarul Spirits in the Forest, filmat în parte la spectacolele de la Berlin, urma să fie lansat în cinematografe, putând fi văzut pentru o singură zi, 21 noiembrie 2019.[28]
La 26 mai 2022, Depeche Mode a anunțat că Andy Fletcher a decedat, la vârsta de 60 de ani, după ce a suferit o disecție aortică - ruptură a unei artere a inimii, în timp ce se afla acasă.[29][30]
Rock and Roll Hall of Fame[modificare | modificare sursă]
Trupa Depeche Mode a fost nominalizată pentru includerea în Rock and Roll Hall of Fame în anul 2018.[31] Neprimind suficiente voturi, primirea nu a avut loc.
Pe 15 ianuarie 2020, Depeche Mode a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame, ceremonia fiind programată pe 2 mai 2020, dar amânată din cauza pandemiei de covid-19. În cele din urmă, ceremonia a fost organizată pe 7 noiembrie 2020.[32] Trupa a fost prezentată de actrița Charlize Theron, laureată a premiului Oscar, care i-a numit pe Depeche Mode ca fiind "coloana sonoră a vieții mele."[33]
Discografie[modificare | modificare sursă]
- Vedeți și: Discografia Depeche Mode
Albume de studio[modificare | modificare sursă]
- Speak and Spell (1981)
- A Broken Frame (1982)
- Construction Time Again (1983)
- Some Great Reward (1984)
- Black Celebration (1986)
- Music for the Masses (1987)
- Violator (1990)
- Songs of Faith and Devotion (1993)
- Ultra (1997)
- Exciter (2001)
- Playing the Angel (2005)
- Sounds of the Universe (2009)
- Delta Machine (2013)
- Spirit (2017)
- Memento Mori (2023)
Depeche Mode concert 2017 Cluj Romania 40.000 sing Happy Birthday to Martin Gore
Andreea Bălan | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Andreea Georgiana Bălan |
Născută | (38 de ani) Ploiești Ploiești, România |
Căsătorită cu | George Burcea (2017-2020) |
Copii | Ella Maya, Clara Maria |
Cetățenie | România |
Ocupație | muzician, dansator, compozitor, actriță, fotomodel, vlogger |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Studii | Universitatea Spiru Haret |
Gen muzical | pop, dance |
Instrument(e) | voce[*] |
Ani de activitate | 1994 - prezent |
Case de discuri | Cat Music |
Interpretare cu | Andra, Andrè, Andreea Antonescu, Alina Sorescu, Connect-R, Keo, Puya |
Prezență online | |
Site web pagină Facebook canal YouTube | |
Modifică date / text |
Andreea Georgiana Bălan (n. 23 iunie 1984, Ploiești[1]) este o cântăreață română de muzică pop și dance. A debutat în televiziune în anul 1994, în cadrul programului Ba Da, Ba Nu, urmând ca doi ani mai târziu să-și lanseze primul album, Amețiți de fum. A devenit cunoscută ca membră a duetului Andrè, în cadrul căruia a activat între anii 1998 și 2001 și a lansat 7 albume. A influențat tinerele prin moda platformelor, denumite generic „șenile”, a codițelor, a fustelor mini și a sânilor evidențiați cu sutiene push-up. Formația a primit în 2002 patru discuri de platină și unul de aur pentru cele 1.500.000 de exemplare ale albumelor vândute.[2]
După destrămarea formației Andrè, lansează pe 23 iunie 2002 primul album solo, Te joci cu mine. De atunci a lansat încă 5 albume și 20 de videoclipuri. În 2007 participă la emisiunea Dansez pentru tine, unde se clasează pe locul 1. Alături de același partener, Petrișor Rudge, participă și la varianta internațională a emisiunii, care s-a desfășurat în Mexic, unde a terminat pe locul al doilea. Este printre cele mai bine vândute artiste din România din punctul de vedere al concertelor din 2008 până în prezent, fiind clasată în top 3 și este recunoscută ca având cele mai spectaculoase show-uri din România, îmbinând cu succes muzica și dansul, prezentând adevărate spectacole de revistă înfățișate în peste 10 schimbări de costume. A colaborat, printre alții, cu Connect-R, Keo sau Puya.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Copilăria. Debutul și primele activități muzicale (1994 - 1998)[modificare | modificare sursă]
Andreea Bălan s-a născut pe 23 iunie 1984.[1] Părinții ei sunt Săndel Bălan și Valeria Bălan, fiind singură la părinți. La școală a fost o elevă de nivel mediu până în clasa a VIII-a, devenind apoi o elevă bună.[3] Copilăria s-a desfășurat fără incidente majore, fiind catalogată ca „un copil foarte cuminte”.[3] A urmat cursurile Liceului Ion Luca Caragiale din Ploiești, trecând examenul de bacalaureat cu nota 9.[4]
A început să cânte la vârsta de 10 ani, sub îndrumarea tatălui ei, Săndel Bălan. Acesta i-a compus câteva piese, cu care a participat la o serie de spectacole pentru copii din Ploiești.[4] În cadrul acestor recitaluri, a fost remarcată de Mihai Constantinescu, fiind invitată de acesta în emisiunea pentru copii, BaDa BaNu, difuzată de TVR1. A mai fost invitată și la alte emisiune specifice, precum Feriți-vă de măgăruș, Abracadabra, Video Magazin și Tip top mini top.[4] În această perioadă a participat la numeroase festivaluri pentru copii, obținând mai multe premii, cel mai important fiind Festivalul Internațional Micul Prinț; la acesta au participat copii din 16 state, Bălan fiind numită „Mica Prințesă a Europei”, premiu înmânat de Președintele României, Emil Constantinescu.[4] Au existat câteva tratative de a forma un grup cu Simona Nae, dar planurile nu s-au materializat în urma neînțelegerilor dintre părinți.[5]
În 1997, Bălan participă la Gala Națională Eurovision cu piesa „Un univers mai liniștit”, participarea ei nefiind însă validă din cauza criteriilor de vârstă pe care nu le îndeplinea.[4] Anul următor, devine primul copil care lansează un material discografic sub formă de compact disc în România. Albumul, intitulat Amețiți de fum, conținea 10 piese dance compuse de tatăl ei și orchestrate de Cătălin Tîrcolea, dar care, deși lansat oficial, nu a fost mai fost distribuit din cauza lipsei de fonduri.[3][4] Unii o numesc ca fiind prima artistă de muzică dance din România, datorită unor compoziții ca „Rezemat de gard”, care au fost incluse pe album.[3]
Andrè (1999 - 2001, 2019-prezent)[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul anului 1998, Andreea Bălan o cunoaște pe Andreea Antonescu la emisiunea pentru copii Ba da, Ba nu, luând astfel naștere proiectul Andrè, cu toate că Gigi Antonescu, a fost reticent la început.[6][7] Proiectul Andrè s-a dovedit a fi un succes național, având ocazional succes și în afara granițelor românești, ținta lor de audiența fiind adolescenții. Compozițiile de pe albumul de debut, La întâlnire, au fost realizate în majoritate de Săndel Bălan, fiind inclusă și piesa „Un univers mai liniștit”, redenumită aici „Iluzii”, interpretată anterior de Andreea Bălan în cadrul concursului Eurovision.[3][5] Acesta a fost lansat în luna mai a anului 1999 și s-a dovedit a fi un succes comercial,[5] vânzându-se în peste 50.000 de exemplare până în luna septembrie a aceluiași an.[3] Grupul s-a bucurat de o mare popularitate datorită stilului muzical simplu și melodiile ritmate.[8] Pentru a promova albumul, au interpretat „La întâlnire”, „Să ne distrăm” și „Nu mă uita” în cadrul unor emisiuni televizate, însă niciuna din piesele respective nu a beneficiat de un videoclip.[9] Prima piesă s-a bucurat de popularitate la posturile de radio, în ciuda lipsei de sprijin din partea acestora acordată muzicienilor români de obicei.[10][11]
În vara anului 1999 apare piesa „Liberă la mare”, un cântec semnătură al grupului.[12] Piesa a fost interpretată cu mai multe ocazii, inclusiv la Festivalul de la Mamaia, unde a câștigat locul 1 la secțiunea „Șlagăre”, devenind astfel cele mai tinere soliste care au câștigat trofeul.[5][13] La sfârșitul aceluiași an, apare albumul Noapte de vis, pe care este inclus hitul, fiind promovată piesa „Noapte de vis (Moșule, ce tânăr ești)”, de această dată cu un videoclip.[5] „Noapte de vis” a fost numită pe locul 16 în clasamentul „Top 20 după '90”, o ierarhie organizată de Kiss FM și revista Click, bazată pe voturile publicului,[14] iar în 2008, „Liberă la mare” a fost clasată pe locul 29 în topul realizat de televiziunea U intitulat „Top 100 melodii care au rupt România în două”.[15]
De pe al treilea album, Prima iubire (2000) au fost promovate: „Prima iubire” și „Lasă-mă papa la mare”, ambele hituri de top 20 în România. „Lasă-mă papa la mare” a fost numită pe locul 19 în clasamentul „Top 20 după '90”, o ierarhie organizată de Kiss FM și revista Click, bazată pe voturile publicului.[14] Următorul album, Am să-mi fac de cap (2000), a fost promovat de asemenea de două cântece: „Am să-mi fac de cap” și „Flori de tei”, ambele beneficiind de câte un videoclip, ultimul fiind la vremea respectivă cel mai scump videoclip realizat vreodată în România, având un buget de 12.000 de dolari americani, fiind și primul filmat pe peliculă.[5][13]
La începutul anului 2001 primesc din partea revistei Bravo distincția „Cea mai bună trupă pentru adolescenți”, iar Cat Music le premiază cu 5 discuri de platină și unul de aur pentru cele 1 500 000 de albume vândute și le numește „prințesele muzicii dance”, devenind astfel primele și singurele cu aceste recorduri.[13] La scurt timp însă se despart din cauza neînțelegerilor.[5] Bălan își continuă cariera, formând un duo cu Alina Sorescu. Deși au avut o serie de apariții televizate, proiectul nu a avut finalitate cu un album sau un videoclip, și după numai șase luni se despart.[5] În același timp apare pe piață albumul greatest hits, Andrè - Best Of.[5]
Formația se reunește după decesul tatălui Andreei Antonescu, ultima sa dorință fiind aceasta. Duo-ul lansează un album, O noapte și-o zi și un single cu același nume, promovat de un videoclip, însă se despart din nou,[5] în special Bălan negând orice șansă de a exista o împăcare profesională între cele două, considerând posibil doar un duet.[13] Succesul grupului este considerat ca fiind cel mai mare din istoria muzicii românești.[13]
De-a lungul carierei alături de Antonescu, cele două au fost intens criticate pentru imaginea promovată și stilul vestimentar. Cele două au avut o influență foarte mare asupra tinerelor, lansând moda platformelor, denumite generic „șenile”, a codițelor, a fustelor mini și a sânilor evidențiați cu sutiene push-up.[16][17][18] Această modă a fost intens criticată din cauza vulgarității și a faptului că adolescentele se simțeau influențate de imaginea lor ușuratică.[19][20] Grupul a fost de asemenea constant în atenția ziarelor de scandal, care publicau zvonuri conform cele două nu se înțelegeau, că doar partea financiară le leagă și că se bat în culise, lucruri dezmințite de cele două interprete, care susțin că certurile au apărut de fapt, chiar din cauza articolelor respective.[13] Andrè a scos o piesă numită Reset la inimă, după 17 ani de carieră solo.
Debutul solo. Așa sunt eu și Andreea B (2002 - 2007)[modificare | modificare sursă]
Primul album solo lansat comercial al cântăreței a fost Te joci cu mine, lansat pe 23 iunie 2002 sub egida casei de discuri Cat Music și distribuit de Media Services.[3] Albumul conține piesa „Te joci cu mine”, compusă inițial pentru Andrè. Cântecul a fost promovat și s-a clasat pe locurile joase din Romanian Top 100. Niciun alt single nu a mai fost promovat de pe album. Între lunile iunie și septembrie ale aceluiași an, Te joci cu mine s-a distribuit în peste 30.000 de exemplare.[4]
În urma succesului, albumul este urmat de un altul în septembrie, Liberă din nou.[3] Între 22 decembrie 2002 și 22 ianuarie 2003 a susținut un turneu de 14 concerte în Statele Unite ale Americii.[3] De pe album au fost extrase pe single: „Liberă din nou” și „Plâng de dor”.[4] Pe 1 martie a fost filmat videoclipul pentru single-ul „Plâng de dor”, ce avea să fie disponibil și ca maxi single.[3] În vara anului 2003 este lansată piesa „Nopți de vară”, fiind inclusă pe reeditarea albumului Liberă din nou. Deși nu s-a bucurat de mare succes la posturile de radio, a primit primul loc la secțiunea „Șlagăre” a Festivalului Mamaia în urma voturilor telespectatorilor.[5] În aceeași perioadă, Bălan a început o colaborare cu formația News, grup de 12 instrumentiști, pornind într-un turneu național; la scurt timp colaborarea a încetat din cauza problemelor financiare și organizatorice, personalul muzicienei numărând 18 persoane.[5]
În anul 2003, la 19 ani, Andreea a plecat din casa părinților și s-a mutat în București, renunțând la managementul artistic realizat de tatăl ei (Săndel Bălan) și trăind pe cont propriu.[21]
Albumul Așa sunt eu (2004), cu versuri mai mature și puternice influențe de muzică rock,[22] a devenit foarte apreciat, promovând cinci piese de pe acesta, trei intrând în top 40 în clasamentul oficial românesc, Romanian Top 100.[23] Bălan s-a declarat foarte mulțumită de rezultatul final, cântecele fiind inspirate din viața ei, tratând teme precum faima, viața în fața camerelor de filmat și eșecul în dragoste, considerându-l momentul în care s-a maturizat artistic.[4][5] Dorind să demonstreze calitatea albumului, acesta a fost promovat de cinci piese: „Aparențe” (2004), „Oops, eroare” (2004), „Evadez” (2005), „Invidia” (2005) și „O străină” (2005), fiind astfel unul din puținii artiști români cu cinci extrase pe single de pe un singur album.[5] Tot în 2005 primește un trofeu MTV pentru cel mai bun web site.[5] Acesta a prezentat o imagine contrastantă cu cea promovată de muziciană anterior, fiind caracterizată de haine și machiaj negru, precum și o atitudine mai rebelă. Melodia conține elemente ale muzicii pop-rock, arătând o dezvoltare pe plan artistic, îndepărtându-se total de teen pop.
Albumul Andreea B. a produs două single-uri: „Nu știu să fiu numai pentru tine” (feat. Keo), nominalizat la categoria „Best Hit - Featuring” la Romanian Top Hits.[24] și „Prinde-mă, aprinde-mă!”, desemnată „melodia gay a anului” la gala premiilor gay 2007.[25] „Prinde-mă, aprinde-mă!” este cel mai vizionat videoclip al artistei pe site-ul YouTube, având peste 2.8 milioane de accesări.[26]
Dansez pentru tine și întoarcerea la muzica dance (2008 - 2013)[modificare | modificare sursă]
Bălan a fost cooptată pentru a participa la sezonul al treilea din emisiunea-concurs Dansez pentru tine, difuzată pe Pro TV în primăvara anului 2007.[27] Evoluția perechii de-a lungul emisiunii a fost aclamată de public și juriu,[28] clasându-se în final pe locul 3.[29] Echipa a participat la „Liga învingătorilor”, un sezon dedicat special celor mai bune echipe din istoria concursului, ce a avut loc în primăvara anului 2008, câștigând primul loc.[29] În urma apariției în emisiunea-concurs Dansez pentru tine, cariera acesteia a luat-o pe o pantă ascendentă.[30]
Între cele două ediții, artista a fost selectată de Pro TV pentru a participa la varianta internațională a emisiunii Dansez pentru tine, intitulată Dancing Around the World.[31] Aceasta a avut loc în Mexic, iar Bălan a participat alături de Petrișor Rudge, partenerul ei din timpul emisiunilor Dansez pentru tine.[32] Perechea s-a clasat pe locul 2, după țara gazdă,[33] și s-a bucurat de o popularitate mare printre publicul mexican,[34][35] primind un contract de la EMI Music pentru a înregistra un album.[36]
Bălan a fost printre cele mai bine vândute artiste din România din punctul de vedere al concertelor din 2008 până în prezent, în ambii ani fiind clasată în top 3.[29][37] În 2011 a susținut peste 150 de concerte.[38]
Pe 28 iunie 2009, un nou single, „God” a fost lansat în exclusivitate pe Kiss FM.[39][40] „Trippin” (2010) a devenit unul din cele mai populare extrase pe single ale artistei,[41] devenind primul hit de top 40 al acesteia în Romanian Top 100 din ultimii cinci ani.[42] Bălan a interpretat piesa „Trippin” în cadrul mai multor evenimente, inclusiv finala Miss Universe România 2010[43] și la a noua ediție a Romanian Music Awards.[44] Cântecul conține elemente ale muzicii dance combinate cu elemente ale muzicii popcorn, un stil muzical difuzat intens la radiourile românești în acea perioadă. Bălan a declarat că a abordat acest gen pentru a rămâne relevantă în industria muzicală.
Piesa „Like a Bunny” a fost lansată pe 13 mai 2011 pe contul său YouTube, fiind interzisă minorilor din cauza imaginii folosită pentru promovare, care o prezenta pe Bălan în costum de baie, amintind de o vedetă Playboy.[45] Pe 8 iunie 2011, a lansat „Loving” în colaborare cu Andra, Connect-R și Puya.[46] În octombrie 2011 susține faptul că nu se gândește la o reunire a formației Andrè, pentru că nu s-ar mai putea ocupa de cariera solo.[47] În 2012 lansează single-ul „Money Love”, a cărei promovare a fost una indecentă.[38][48] Susține mai multe spectacole, printre care Dancing Show, Bunny Show, Beach Party și Christmas Party.[38] În octombrie 2012 lansează cel de-al douăzeci și cincilea videoclip din carieră, „Mă doare fără tine”.[49] În august 2013, în cadrul Carnaval Show, Andreea Bălan lansează piesa „Things u do 2 me”, în colaborare cu Mike Diamondz.[50] Susține constant concerte prin țară. Devine jurata la emisiunea Te Cunosc De Undeva la Antena 1.[51]
De la Rece pana la succesul piesei Uita-ma (2014 - 2018)[modificare | modificare sursă]
În noiembrie 2013 lansează piesa Iubi in care acesta a strans peste 50.000 de vizualizari pe You Tube de la lansarea clipului.[52] În 2014 lanseaza piesele Decor și Rece care sunt inspirate din viata personala, iar in toamna lanseaza un videoclip sexy Super Soaker impreuna cu un nou concept de show African Show.[53] [54] [55] [56] In 2015 lanseaza un videoclip colorat la piesa Baila cantand in romana si spaniola, la inceputul verii lanseaza cel mai indecent videoclip din cariera Throw Your Money fiind primul videoclip al artistei filmat in America, iar in luna august lanseaza impreuna cu artistul Cortes mega-hitul Uita-ma care a cucerit topurile muzicale cu un videoclip de asemenea filmat peste Ocean.[57] [58] [59] In 2016 lanseaza 3 videoclipuri filmate in America Baby Be Mine, Zizi si Carusel schimbandu-si totodata si look-ul vopsindu-si parul albastru, lavanda si curcubeu, iar in toamna dupa nasterea primei fetite revine cu cea de-a doua parte a piesei Uita-ma refacuta intr-o balada pop-rock.[60] [61] [62] [63] [64] [65] [66] In anul 2017 a lansat 3 videoclipuri noi la piesele Sens Unic, Iti Mai Aduci Aminte si Fantezia De Iarna, de asemenea a facut o noua schimbare de look vopsindu-si parul blorange si a lansat un nou show de senzatie Fantezia Show fiind impartit in 3 parti cu majorete, super eroi si de Craciun. [67] [68] [69] [70] In 2018 lanseaza Tango In Priviri, Asa De Frumos si Pe Drum in colaborare cu Edward Sanda. Tot in 2018 incepe seria de vloguri pe YouTube iar in toamna anunta cea de-a doua sarcina. [71] [72] [73] [74] [75]
Reunirea trupei André, Soare După Nori, Dancing On Ice și America Express (2019 - prezent)[modificare | modificare sursă]
La începutul anului 2019 după ce a suferit un stop cardio-respirator în timpul operației de cezariană la cea de a doua naștere a fetiței ei, revine în forță după 2 luni de pauză cu piesa Paradis și cu un nou show de senzație. În luna iulie reunește trupa André cu Andreea Antonescu și lansează împreună piesa Reset La Inimă. În septembrie în ziua nunții sale cu George Burcea lansează piesa Înger Păzitor iar la finele anului lansează o altă piesă în colaborare cu Cortes Suflete Pereche. La începutul anului 2020 cântăreața confirmă zvonurile despre divorțul dintre ea și George Burcea și lansează piesa Inimă De Fier, apoi ca urmare lansează piesele Am Crezut În Basme, Poveste De Toamnă, Nu Mai Doare și o nouă piesă de la André Nostalgii. În 2021 lansează piesele Amintiri, Iubește-mă, nu, Ne Îndrăgostim, Stele Căzătoare, Soare După Nori care fac parte din noul album Soare După Nori cel de-al șaselea din carieră, fiind un album motivațional. În decembrie lansează piesa Moșule Ce Tânăr Ești în componența André în colaborare cu Iuliana Beregoi. În 2022 participă la emisiunea Dancing On Ice și lansează videoclipuri la piesele Posibil Imposibilul și Dimineți Cu Tine. În 2023 participă la emisiunea America Express unde se clasează pe locul 2. [76] [77] [78] [79] [80] [81] [82] [83] [84] [85] [86] [87] [88] [89] [90] [91] [92] [93] [94] [95] [96]
Imaginea și stilul muzical[modificare | modificare sursă]
De-a lungul timpului, Bălan a adoptat mai multe stiluri muzicale, fiind apreciată în special pentru schimbările muzicale și de imagine, în încercarea de a se adapta noilor tendințe.[97] Albumul SuperWoman s-a distanțat vizibil de celelalte înregistrări ale acesteia, conținând elemente de muzică samba, rock and roll și jive,[97] definitivând imaginea ei ca solistă dansatoare.[98]
Coregrafiile și costumațiile artistei sunt uneori criticate ca fiind prea sexuale,[99][100] deși în general, concertele ei sunt primite cu recenzii pozitive, atât de public, cât și de jurnaliști.[101]
Celine Dion, Mariah Carey și Loredana Groza au fost numite de Bălan ca fiind cântărețele pe care le apreciază cel mai mult,[3] deși ea însăși a fost intens criticată din cauza puterii vocale limitate.[102][103]
„Consider ca m-am născut pentru a face spectacol. Eu îmi doresc sa fiu mai mult decât o simplă cântăreață, eu vreau să fiu un om al spectacolului, să ofer publicului în afară de piesele mele - adevărate musical-uri, show-uri de dans cu zeci de costume și coregrafii frumoase. Sunt un entertainer.”—Andreea Bălan[104]
Bălan este considerată o icoană gay.[105]
În anul 2015 cunoscuta artistă a fost cooptată de studiourile Disney pentru a interpreta vocea Esmeraldei din filmul de animație Cocoșatul de la Notre-Dame.
Alte aspecte[modificare | modificare sursă]
Viața personală[modificare | modificare sursă]
În 2004 Andreea Bălan s-a mutat din casa părintească din Ploiești în București, unde l-a cunoscut pe Teo Păcurar.[106] În 2005 cei doi s-au logodit,[106] ambii tatuându-și un inel de logodnă pe degetul inelar.[107] Cuplul s-a destrămat în 2006 datorită faptului că Păcurar voia ca Bălan să se mute cu el în Bistrița, localitatea unde locuiau părinții lui.[108] La scurt timp după despărțire, cântăreața a apărut la evenimente mondene cu Keo, care a ajutat-o să treacă peste despărțirea de Păcurar, devenind apoi iubiți.[109] Cu toate că au apărut adesea zvonuri că cei doi s-au despărțit, acestea au fost dezmințite, dovedindu-se nefondate.[110][111]
În 2014 ea l-a cunoscut pe actorul George Burcea, cu care s-a căsătorit în 2017 pe o plajă din California. Aceștia au împreună două fetițe, născute în 2016,[112] respectiv 2019.[113] Cei doi au divorțat, după un proces care a durat doi ani, în martie 2022.[114]
Andreea Bălan a terminat cursurile de specializare în jurnalism și filosofie din cadrul Universității Spiru Haret, București, dorind să aibă și o carieră în televiziune în viitor.[4]
Reacția față de presa de scandal[modificare | modificare sursă]
Bălan este o prezență frecventă în ziarele de scandal,[115] lucru care l-a menționat adesea ca fiind foarte supărător, deoarece, nu numai că o deranjează minciunile scrise,[116] dar activitatea ei artistică este ignorată pentru a prezenta zvonuri nefondate[117] și promovarea non-valorilor.[29] O dispută s-a ivit între cântăreață și prezentatorul emisiunii Happy Hour de la Pro TV, Cătălin Măruță, la sfârșitul lunii aprilie 2010. Invitată la emisiune, aceasta și-a prezentat punctul de vedere critic față de ziarele mondene românești și față de prezentatorul emisiunii: „Eu vin cu un produs muzical și tu îmi citești articole din presă. Vreau ca atunci când vin la emisiune să fiu întrebată și de viața personală, dar și de muzică. Tu ce faci? Dezgropi scheleții. Te-ai schimbat pentru audiență!”,[118] lucru care l-a făcut pe acesta să spună că de fapt ea nu suportă criticile, acuzând-o că este isterică și suferă de mania persecuției.[119] Conflictul a continuat o scurtă perioadă, cei doi criticându-se reciproc în presă, cu diferite ocazii,[120][121] culminând cu blocarea apariției lui Bălan în cadrul unei ediții speciale a emisiunii-concurs Dansez pentru tine.[122]
Discografie[modificare | modificare sursă]
Albume cu Andrè[modificare | modificare sursă]
Cântece cu Andrè[modificare | modificare sursă]
| Albume solo[modificare | modificare sursă]
Cântece solo[modificare | modificare sursă]
|
1 Topul nu a mai fost publicat după 22 iunie 2008, data la care cântecul a atins locul 41. Între ianuarie - decembrie 2009 ziarul Cotidianul a publicat primele 10 poziții ale clasamentului. Nicio piesă a artistei nu a intrat în top 10. Clasamentul a reînceput să fie realizat cu data de 1 ianuarie 2010.
Videografie[modificare | modificare sursă]
An | Titlu | Album | Regizor | Tema |
---|---|---|---|---|
2002 | „Te joci cu mine” | Te joci cu mine | — | Distracție pe plajă |
„Liberă din nou” | Liberă din nou | Dragoș Buliga | Fotoshooting, independență, rebeliune, cursă de mașini | |
2003 | „Plâng de dor” | Liceu, iubire adolescentină, rivalitate | ||
„Nopți de vară” | — | Distracție pe plajă, iubire | ||
2004 | „Aparențe” | Așa sunt eu! | — | Rebeliune, paria |
„Oops, eroare!” | — | Răzbunare, neîmplinirea iubirii | ||
2005 | „Evadez” | — | Răzbunare, urmărire, omor | |
„Invidia” | — | Împuternicirea adolescentelor | ||
„O străină” | Dragoș Buliga | Antiteză între iubire și despărțire | ||
2006 | „Nu știu să fiu numai pentru tine” | Andreea B. | — | Nuntă gotică |
2007-07-03 | „Prinde-mă, aprinde-mă!” | Dragoș Buliga | Flirt | |
2008-03-21 | „Baby Get Up and Dance” | SuperWoman | Lecție de dans | |
2009-02-11 | „SuperWoman” | Iulian Moga | Anii 1950 | |
2009-12-21 | „Snow” (cu Petrisor) | — | Alex Ceaușu | Studio de înregistrări |
2010-05-30 | „Trippin'” | — | Continuare pentru „Prinde-mă, aprinde-mă!”, plajă, vacanță | |
2011-01-24 | „Crazy About You” | — | — | |
2011-08-24 | „Like a Bunny” | — | Petrecere pe plajă[124] | |
2012-09-10 | „Skinny Love” | — | ||
2012-10-22 | „Mă doare fără tine” | — | ||
2013-05-29 | „Things U Do 2 Me” (cu Mike Diamondz) | — | ||
2013-11-05 | „Iubi” (cu Sonny Flame) | — | Ciprian Strugariu | |
2014-02-26 | „Decor” (cu Criss Blaziny) | — | Ciprian Strugariu & Criss Blaziny | |
2014-09-29 | „Super Soaker” (cu Monsta Riot & Skinny Fabulous) | — | Anthony Icuagu | |
2014-11-18 | „Rece” | — | Bogdan Daragiu | |
2015-04-20 | „Baila” | — | Alex Ceaușu | |
2015-06-03 | „Throw Your Money” (cu Drei Ross) | — | Matei Dima | |
2015-08-12 | „Uită-mă” (cu Cortes) | — | Edward Aninaru | |
2016-01-29 | „Baby Be Mine” | — | ||
2016-03-29 | „Zizi” | — | ||
2016-05-18 | „Carusel” | — | ||
2016-11-17 | „Uită-mă (Rework)” | — | Toni Cârțu | |
2017-01-18 | „Sens unic” | — | Edward Aninaru | |
2017-09-21 | „Îți mai aduci aminte” | — | Dima Dimov | |
2017-11-22 | „Fantezia de iarnă” | — | Toni Cârțu | |
2018-03-21 | „Tango în priviri” | — | TrandaFilm | |
2018-05-17 | „Așa de frumos” (cu Silviu) | — | Shinijikun, George Burcea | |
2018 | „Pe Drum” (cu Edward Sanda) | |||
2019-05-29 | „Paradis” (cu Petrișor Ruge) | |||
2019 | „Reset La Inima” (cu Andrè) | |||
2019 | „Înger Păzitor” | |||
2019 | „Suflete Pereche” (cu Cortes) | |||
2020 | „Inimă De Fier” | |||
2020 | „Am Crezut În Basme” | |||
2020 | „Poveste De Toamnă” | |||
2020 | „Nu Mai Doare” | |||
2020 | „Nostalgii” (cu Andrè) | |||
2021 | „Amintiri” | |||
2021 | „Iubește-mă, nu” | |||
2021 | „Ne Îndrăgostim” | |||
2021 | „Stele Căzătoare” | |||
2021 | „Soare După Nori” | |||
2021 | „Moșule Ce Tânăr Ești” (cu Andrè și Iuliana Beregoi) | |||
2022 | „Posibil Imposibilul” | |||
2022 | „Dimineți Cu Tine” | |||
2023 | „Cu Inima Ta” (cu Jador) | |||
2023 | „Dor De Casa” | |||
2023 | „Acum” |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu