6. /9 IULIE 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT

LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE ȘI BUCURII CELOR CARE NE-AU ÎNCÂNTAT TINEREȚEA ȘI MATURITATEA CU MELODII DE NEUITAT: MARGARETA PÂSLARU, ANGELA SIMILEA, MIRABELA DAUER, DANIEL IORDĂCHIOAIE ȘI ALȚII!

MARGARETA PÎSLARU

Margareta Pâslaru (n. 9 iulie 1943, București, România) este o cântăreață, compozitoare și textieră română de muzică ușoară-pop, muzică populară, actriță de teatru și film, realizatoare TV și Radio. A scris cartea „Eu și Timpul”.

Biografie artistică[modificare | modificare sursă]

Eleva Margareta Pâslaru a debutat în muzica ușoară la Casa de Cultură Grivița Roșie în 1958, acompaniată de Paul Ghentzer.^[4] Tot la Casa de Cultură au descoprit-o Ileana Pop și Vlad Bâtca de la TVR care în 1959 făceau transmisii cu artiști amatori. Urmează selecțiuni din evoluția carierei artistice.

Încununând o carieră de excepție, Margareta Pâslaru a fost sărbătorită la Uniunea Compozitorilor în 2008 cu prilejul aniversării a 50 de ani de la debutul său. În 2010, la împlinirea unei jumătăți de secol de la primul disc, artista lansează CD-ul „Lasă-mi toamnă, pomii verzi” și i se oferă Trofeul Electrecord. Fundația Radio România editează, în 2013, CD-ul aniversar „Margareta 70” - 55 de ani de activitate artistică. Pe 29 martie 2018 artista a fost sărbătorită pentru 60 de ani de activitate neîntreruptă pe multiple planuri la Magazinul Muzica prin lansarea noului album de autor „Providența”. 28 iunie 2018, sărbătorirea Margaretei Pâslaru în anul aniversar a continuat și la Muzeul Național al Literaturii Romane din Bucuresti, invitatā de onoare - poeta Ana Blandiana. Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film - UARF îi oferă artistei în 2016 placheta „Margareta Pâslaru Artist Plurivalent”, Premiul de Excelență pentru întreaga activitate. (Clacheta - clapperboard - servește în film la sincronizarea cuvântului cu imaginea. Fotografia se află pe blogul artistei - 26 Ian. 2016). În 2018 la Gala Femei de succes - Ediția Centenară Margareta Pâslaru a primit "Premiul Publicului". 2019, Margareta Pâslaru a fost distinsă cu premiul „Platina Valorii” de către Teatrul „Gong”. Artista a fost desemnată primul Ambasador al Festivalului Tânăr de la Sibiu.

Activitatea în muzică, teatru, film, compoziție, folclor, a legendarei personalități Margareta Pâslaru, „un mit al muzicii ușoare” cum a numit-o compozitorul George Grigoriu.

Descoperită de Ileana Pop în 1959 ca artist amator, apare pe 10 iulie 1960 în emisiunea lui Valeriu Lazarov „Toată lumea face sport” dedicată sportivilor români participanți la Olimpiada de la Roma. Margareta a interpretat cu acea ocazie „Piccolissima serenata” în limba italiană; în studio mai apar: Coca Andronescu, Trio Grigoriu și Mircea Albulescu. În următoarea emisiune, în duet cu Marina Voica, lansează versiunea românească a piesei „Pe aripa vântului”. În 1961, Margareta Pâslaru obține Premiul I la faza orășenească a celui de-al VI-lea concurs al artiștilor amatori.^[4]

Impresionat de timbrul aparte al elevei, tânărul George Grigoriu din „Trio Grigoriu“, compune special pentru Margareta Pâslaru, în 1959, „Chemarea mării” (numit de public „Și-n apa mării”). În interpretarea originală a talentatei cântărețe, piesa devine mare șlagăr la Radio România. Ca urmare a succesului, în 1960 Casa de Discuri Electrecord înregistrează cu Margareta Pâslaru primul disc, nr.3002, cu aceeași piesă; în 1961 discul bate recordul vânzărilor de muzică ușoară - 26.000 exemplare (sursa: Revista Flacăra nr.52/30.12.1961). Discul de Aur primit în 1968, o catapultează la Cannes în 1969, unde i se decernează Trofeul M.I.D.E.M., și apare pe aceeași scenă cu Ginette Reno, James Last, Dizzie Tunes, Muslim Magomayev, Patty Pravo, Yafa Yarkoni, Joan Manuel Serrat, Amália Rodrigues, Dalida, Mireille Mathieu, Udo Jurgens, Adriano Celentano.^[4]

Margareta Pâslaru la începutul anilor 1960

A studiat: pian, balet la clasa Floria Capsali, pictură, cursul de perfecționare de pe lângă Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă - CSCA (Ministerul Culturii), clasa Camelia Dăscălescu, studentă la Facultatea de Drept.^[4]

Încă din 1993 Margareta Pâslaru a donat toate drepturile ce-i revin din vânzarea discurilor către Societatea Națională de Cruce Roșie din România, UNICEF, Proiectul „Banca de Alimente”, artiștii pensionari din Orchestra Radio, UCIN pentru actorii vârstnici cu probleme de sănătate, Campania Națională „Artiștii pentru Artiști”- UNITER, Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu”, Căminul de Copii „Grădinari”, Asociația Nevăzătorilor din România.

Începând cu 2009 Margareta Pâslaru sprijină tineri talentați prin emisiuni la România Actualități, România Cultural, Radio Clasic.

Între 2010-prezent artista acordă „Premiul Anual Margareta Pâslaru pentru Originalitate” în valoare de 1000$ oferit unor tineri valoroși din diverse domenii de activitate: muzică, teatru, film, dans, pictură.

Sculptorul Ion C. Dimitriu-Bârlad a fost bunicul cântăreței Margareta Pâslaru.^[4]

Vocea succesului[modificare | modificare sursă]

Vocea cu infinite posibilități de exprimare și timbrul grav al Margaretei au inspirat 65 de compozitori, printre care clasicii muzicii ușoare Henry Mălineanu, George Sbârcea, Camelia Dăscălescu, Aurel Giroveanu, Edmond Deda, Nicolae Kirculescu, care i-au încredințat creațiile lor. Dintre sutele de melodii înregistrate, unele au fost scrise special pentru glasul său aparte. Cine poate uita interpretarea melodiilor "Chemarea mării" - George Grigoriu, "Cum e oare?" - Florin Bogardo, "Două rândunici" - Radu Șerban, "Va veni o clipă" - Paul Urmuzescu, tema filmului Veronica - Temistocle Popa, "O mască râde, o mască plânge" - Vasile Veselovschi, "Mediterana", cunoscută și sub titlul "La Marea Neagră" - Ion Cristinoiu, "Cine știe" - Horia Moculescu. Astfel Margareta Pâslaru își creează un repertoriu vast, la care se adaugă șlagăre internaționale cu texte adaptate în limba română de artistă și alți textieri: „Trandafirii tăi”, „În grădina bucuriilor”, „Harap Alb”, „Spuneam că nu-mi pasă” - Bui, Bui, Bui - Bensonhurst Blues, „Poate vreți să dansați” - Prego, „Gelos”, „Acesta e cântecul meu” etc. Din repertoriul vast - aproximativ 900 de titluri - au fost înregistrate 793 de melodii la Radio, pe discuri, Televiziune, piese cântate în turneele din țară și străinătate, a căror evidență a rămas doar în memoria fanilor. Apreciata cântăreață și interpretă evoluează cu aplomb ca actriță în teatru și film, abordează folclorul, începe să compună cu originalitate muzică și text, acompaniindu-se la pian.

În 1968, juriul internațional al Festivalului Cerbul de Aur îi oferă Margaretei Pâslaru Mențiunea „Cerbul de Aur“, ceea ce înscrie numele României în palmaresul primei ediții. Artista sărbătorește 10 ani de activitate printr-un „One Woman Show“ cântând 23 de piese, unele, compoziții proprii. În 1969, face un salt de la statutul de concurent la cel de vedetă în recital, acompaniată de propria formație - Rolf Albricht și creându-și coregrafia. Invitată să cânte și în străinătate, Margareta nu primește viză timp de 10 ani.^[4]

În 1981, Margareta Pâslaru prezintă primul recital de autor pe versurile unor poeți consacrați cum ar fi Ion Minulescu, Ana Blandiana, Virgil Carianopol. Acompaniată de „Romanticii“ lui Mircea Drăgan, Margareta vine cu propriul concept prin care își schimbă costumația la vedere, „cuierul cu personaje“. A fost o altă etapă importantă în cariera artistei. ^[5]

Discografie[modificare | modificare sursă]

În 1960 Margareta Pâslaru a înregistrat primul disc – EDA 3002 care în 1961 a bătut recordul de vânzări. ^[6] Dintr-un total de 232 apariții discografice, 66 sunt discuri de interpret pe ebonită, vinil (SP, MP, LP) și compact discuri.

Urmăriți o parte dintre aparițiile discografice ale Margaretei Pâslaru, în țară și străinătate, începând cu 1960 până în prezent:

• Discografie Margareta Pâslaru - selecțiuni

Vocea si compozițiile Margaretei Pâslaru figurează și în repertoriul caselor de discuri Victor World Group – Japonia, Studio Recordings Tel-Aviv, Melodia – URSS, Muza – Polonia, VDE – Elveția, Amiga - R.D.Germana, Weltbild Music - Germania.

Artista a înregistrat pe discuri de ebonită - turație 78, vinil - turații 33 și 45, fotodisc - turație 45, casete audio, DVD, CD-uri și audiobook-uri.

28 martie 2023 este lansat albumul aniversar “Timpul nu moare, Margareta Pâslaru 65 de ani în showbiz” 15 compoziții proprii și 4 cântece de muzică populară, editat de Roton în beneficiul programului Ambulanța pentru Monumente. 22 noiembrie 2021 - pe YouTube este lansat noul album Margareta Pâslaru "Vibrații sufletești" produs de Roton în beneficiul World Vision Romania, 11 piese. Pe 5 noiembrie 2020 casa de discuri Roton lansează pe YouTube noul album Margareta Pâslaru „Idei” în beneficiul Băncii de Alimente - Crucea Roșie Româna, 18 piese. În 2018, aniversează 60 de ani de activitate artistică neîntreruptă prin apariția albumului de autor “Providența” produs de E-Media, 25 piese. A fost precedat de “Cum să te las?” 2016 album de autor produs de Eurostar 16 piese; album de autor “Stelele filmului cântă” 2015 produs de UCIN, 21 piese; album de autor “Actorii cântă” 2014 produs de UNITER 20 piese; albumul aniversar “Margareta 70” 2013 produs de Fundația Radio România, 23 piese; 3 audiobook-uri - Editura Litera 2012 în care Margareta Pâslaru a jucat rolul povestitorului; album aniversar de autor “Margareta, 50 de ani de la primul disc” 2010 produs de Electrecord, 25 piese; “Basme fermecate” cu 5 basme de H.Ch.Andersen povestite Margareta Pâslaru - Editura Curtea Veche 2009; albumul aniversar “Bucuria de a cânta” 2008 produs de Fundația Radio România, 26 piese; DVD “Margareta de dragul copiilor” 2007 produs de UNICEF; “Muzică de colecție Margareta Pâslaru” 2007 produs de Jurnalul Național, 23 piese; “Margareta forever” 2006 produs de Electrecord, 26 piese, “Margareta, 40 de ani de la primul disc” 2000 produs de Electrecord, 25 piese; “Margareta Best of …” 1996 produs de Electrecord, 22 piese. Unele șlagare figurează pe mai multe compact discuri.

De asemenea artista este prezentă pe numeroase discuri și compact discuri medalion de compozitor și diverse compilații.

Compozițiile Margaretei Pâslaru au fost reorchestrate de Andrei Kerestely, Călin Grigoriu și George Popa. Pentru albumele de autor “Actorii cântă” produs de UNITER și “Stelele filmului cântă” produs de UCIN piesele au fost înregistrate în tonalitatea artiștilor: Turneul - muzică, text Margareta Pâslaru, voce Emilia Popescu; Eu și Timpul - muzică Margareta Pâslaru, versuri Virgil Carianopol, voce Marius Manole; Amanții mei sunt cărțile înțelepte - muzică Margareta Pâslaru, versuri Agatha Grigorescu Bacovia, voce Maria Buză; Libertatea nu se învață – muzică, text Margareta Pâslaru, voce Mihai Bisericanu și Marius Bodochi; Fericirea mult visată – muzică, text Margareta Pâslaru, voce Emilia Popescu; La un capăt al lumii TU, la celălalt EU - muzică Margareta Pâslaru, versuri Marius Tucă, voce Silviu Biriș; Era o fântână - muzică Margareta Pâslaru, versuri Elena Farago, voce Marius Bodochi; Emoții, ciudate sentimente – muzică, text Margareta Pâslaru, voce Mirela Jienescu; Ce suflet trist - muzică Margareta Pâslaru, versuri Mihai Eminescu, voce Mihai Bisericanu; Pasiunea – muzică, text Margareta Pâslaru, voce Rodica Mandache, Marius Manole; Se bâlbâia – muzică, text Margareta Pâslaru, voce Corina Chiriac; Setea de a cunoaște - muzică, text Margareta Pâslaru, voce Silviu Biriș; Să fie oare adevărat? – muzică, text Margareta Pâslaru, voce Emilia Popescu; Duminica fără el – muzică, text Margareta Pâslaru, voce Rodica Mandache; Iubindu-te - muzică Margareta Pâslaru, versuri Mariana Dumitrescu, voce Marius Bodochi; Pansele negre - muzică Margareta Pâslaru, versuri George Bacovia, voce Fl. Zamfirescu, M. Pâslaru; Timpul – muzică, text Margareta Pâslaru, voce Ovidiu Niculescu; Spune tu care știi atât de multe – muzică, text Margareta Pâslaru, voce Gelu Nițu; Lasă-mii, toamnă, pomii verzi – muzică Margareta Pâslaru, versuri Ana Blandiana, voce M. Pâslaru, R. Mandache, A.Sigartău, M. Bisericanu, M. Manole, S. Biriș, Fl.Zamfirescu; Despotici în uimire - muzică Margareta Pâslaru, versuri Constanța Buzea, voce Maia Morgenstern; Tare am fost - muzică Margareta Pâslaru, versuri Virgil Carianopol, voce Ștefan Velniciuc; Ce bine ar fi - muzică, text Margareta Pâslaru, voce Monica Davidescu; Păsările nu mor niciodată - muzică Margareta Pâslaru, text O. Dumitru, adaptare după M. Eminescu, voce Stela Popescu; NU! - muzică Margareta Pâslaru, versuri Virgil Carianopol, voce Eugen Cristea; Alergători de cursă lungă - muzică, text Margareta Pâslaru, voce Ștefan și Alexandra Velniciuc; Țigara - muzică, text Margareta Pâslaru, voce Valentin Teodosiu; Dragoste flămândă - muzică, text Margareta Pâslaru, voce Jeanine Stavarache; Toate, toate trec - muzică, text Margareta Pâslaru, voce Andreas Petrescu; Fără să vrei - muzică, text Margareta Pâslaru, voce Ștefan Bănică jr.; Nu vreau să moară florile de măr - muzică Margareta Pâslaru, versuri Agatha Grigorescu Bacovia, voce Maia Morgenstern; Balada focului - muzică, text Margareta Pâslaru, voce Eugen Cristea; Romanța soarelui - muzică Margareta Pâslaru, versuri Ion Minulescu, voce Alexandra Velniciuc; Bunicii mei - muzică, text Margareta Pâslaru, voce Alexandru Arșinel; Flăcări - muzică Margareta Pâslaru, versuri Virgil Carianopol, voce Adriana Trandafir; Dacă ai ghici - muzică, text Margareta Pâslaru, voce Aurelian Temișan; Ghimpii - muzică Margareta Pâslaru, versuri Lucian Blaga, voce Marian Râlea; Veniți la București - muzică, text Margareta Pâslaru, voce Margareta Pâslaru și grupul Sound; Și viața merge mai departe - muzică Margareta Pâslaru, versuri Constanța Buzea, voce Margareta Pâslaru.

Compozitoare, textieră, autoarea cărții "Eu și Timpul"[modificare | modificare sursă]

Printre numeroasele-i hituri componistice fredonate din generație în generație: "Timpul", "Dacă ai ghici", "Diamant fermecat" și altele, triumfă "Lasă-mi toamnă pomii verzi!", inspirată de versurile Anei Blandiana, preluat de tineri de toate vârstele. Acest șlagăr solicitat de admiratori ani la rând, difuzat la Radio și pe CD-uri, se califică prin votul publicului în "Top 80" Radio România Actualități, ca fiind una dintre cele mai frumoase melodii din ultimii 80 de ani. La invitația celebrului caricaturist Nell Cobar, Margareta Pâslaru a compus muzica pentru două episoade din serialul TV de desene animate „Mihaela” - „Bravo Mihaela” și „Mihaela are probleme”; orchestrația Radu Goldiș. ^[7]

Caietul I tipărit în 2010 „Margareta Pâslaru și creațiile sale - Lasă-mi toamnă, pomii verzi“ - linie melodică și cifraj, publicat de Editura Univerității Naționale de Muzică București - Glissando:

Timpul - muzică și text, Pasiunea - muzică și text, Diamant fermecat - text Eugen Rotaru, Tatăl nostru - rugăciune, Lasă-mi, toamnă, pomii verzi! - versuri Ana Blandiana, Era o fântână - versuri Elena Farago, , A nimănui sunt - muzică și text, Ceasul e un vrăjitor - muzică și text, Bunicii mei - muzică și text, Romanța soarelui - versuri Ion Minulescu, Spune tu care știi atât de multe - muzică și text, Eu și timpul - versuri Virgil Carianopol, Ghimpii - versuri Lucian Blaga, Păsările nu mor niciodată - text Ovidiu Dumitru cu o adaptare după Mihai Eminescu, Tare-am fost - versuri versuri Virgil Carianopol, Cheia - versuri Ion Minulescu, Iubindu-te - versuri Mariana Dumitrescu, Țigara - muzică și text, Fericirea mult visată - muzică și text, Bucuria de a cânta - muzică și text, Flăcări - versuri Virgil Carianopol, Mai bine soarta lui Sisif - versuri Ion Horea, Soldățelul - muzica si text, Alergători de cursă lungă - muzică și text, NU! - versuri Virgil Carianopol, Despotici în uimire - versuri Constanța Buzea, Am cântat - versuri Virgil Carianopol, Balada focului - muzică și text, Aș vrea să fiu o stâncă - muzică și text, Ce bine ar fi - muzică și text, Nu vreau să moară florile de măr - versuri Agatha Bacovia

Caietul II tipărit în 2013 „Margareta Pâslaru și creațiile sale - Libertatea nu se învață“ - linie melodică și cifraj, publicat de Editura Univerității Naționale de Muzică București - Glissando:

Libertatea nu se învață - muzică și text, Ce suflet trist - versuri Mihai Eminescu, Setea de a cunoaște - muzică și text, Fără să vrei - muzică și text, Să fie oare adevărat - muzică și text, Amanții mei sunt cărțile înțelepte - versuri Agatha Bacovia, Dacă ai ghici - muzică și text, Our day, children's day - muzică și text, Septembrie - versuri Romulus Vulpescu, Emoții, ciudate sentimente - muzică și text, Era o fântână - versuri Elena Farago, Fii voluntar! - muzică și text, Riscul - versuri Adrian Păunescu, Sărbători fericite - muzică și text, Un pod peste ocean - muzică și text, Un copil uitat - muzică și text, Ecou, ecou, ecou - muzică și text, Cu cine vorbeai la telefon - muzică și text, Omul bun învinge - muzică și text, Bucuria de a cânta - muzică și text, Turneul - muzică și text, Se bâlbâia - muzică și text, Viața merge mai departe - versuri Constanța Buzea, Cheia fericirii - muzică și text, Tatăl nostru - rugăciune, Lasă-mi, toamnă, pomii verzi! - versuri Ana Blandiana.

Caietul III tipărit în 2018 „Margareta Pâslaru și creațiile sale - Providența“ - linie melodică și cifraj, publicat de Editura Univerității Naționale de Muzică București:

Cum să te las? - versuri Virgil Carianopol, Pansele negre - versuri George Bacovia, Providența - muzică și text, Morfeu - muzică și text, Toate, toate trec - muzică și text, Fărămiță - muzică și text, Nu cred în șoapte - muzică și text, Câmpia mea - text Eugen Rotaru, Mulți ani fericiți - text Eugen Rotaru, E o luptă în toate cele - muzică și text, Duminica fără el - muzică și text, Avioane de hârtie - muzică și text, Veniți la București - muzică și text, Voroneț - versuri Constanța Buzea, Înapoierea cheii (Mi-e dor) - versuri Nichita Stănescu, O furnică poetă - versuri Ana Blandiana, Părinții - versuri Ana Blandiana, Tags - veșnic, singur, plouă - versuri (Rar) George Bacovia, Nani Făt-Frumos - versuri George Țărnea, Mâinile sale te-au atins Cumințenie - muzică și text, Avantaj-Dezavantaj - muzică și text, Time is a monster - muzică și text, The Ballad of Reading Gaol - versuri Oscar Wilde, Cântecul jucăriilor părăsite - versuri George Țărnea, La un capăt al lumii EU, la celălalt TU - versuri Marius Tucă, Mihaela - muzică pentru două episoade din serialul de desene animate, Dragoste flămândă - muzică și text, Tulburătoare e această primăvară - muzică și text, Tata - muzică și text, Fără sa vrei - muzică și text, Listen my daughter (text în colaborare Greg Smith)

Alte compoziții semnate Margareta Pâslaru:

Dâmboviță apă dulce - muzică și text, Cu haina pe umeri - muzică și text, Mă strigai - muzică și text, Pace să fie pace - muzică și text, Un mărțișor - muzică și text, Anotimpurile dragostei - muzică și text, Vreo zgâtie de fată - versuri Mihai Eminescu, Porumbeii păcii se războiesc - muzică și text, Du-ne, du-ne gândule - muzică și text, Cine n-are nu-nțelege - muzică și text, Știu că dintre noi două - muzică și text, Scară la cer - muzică, Să-l fericești - muzică și text, Serotonina ca o vacanță - muzică și text, Biserici închise - versuri Ana Blandiana, Vino la bunica - text M. Pâslaru, muzică M. Pâslaru, L. Boccherini, The power is down - muzică și text, Tehomir - muzică și text, Timpul nu moare - muzică și text 2022, Regina nopților - muzică și text 2022, Acum, respiră! - muzică și text 2023, Blue blue blue blues - muzică și text 2023, Neastâmpar - muzică și text 2023, Castaniete - muzică și text 2023, Personaje pe străzi - muzică și text 2023

Pentru aniversarea de 555 ani a Bucureștiului Margareta Pâslaru a compus, muzică și text, „Veniți la București”.

Actriță de teatru și film[modificare | modificare sursă]

• 1964 - Margareta Pâslaru a fost distribuită de maestrul Liviu Ciulei, alături de Toma Caragiu, în piesa Opera de trei parale de Bertold Brecht, în rolul Polly Peachum, la Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra". Piesa s-a jucat în 4 stagiuni, aproximativ 400 de reprezentații, și a beneficiat de o distribuție de excepție: Clody Bertola, Victor Rebengiuc, George Măruță și Rodica Tapalagă. ^[8]
• 1967 - Teatru radiofonic "Care din doi" de Radu Stănescu, regia Mihai Zirra; interpretează rolul Miss Barbara alături de Victor Rebengiuc, Aurel Rogalski, Coty Hociung, Vasile Florescu, Mișu Fotino, Radu Zaharescu, Sorin Balaban, Dumitru Furdui, Cosma Brașoveanu, Camelia Stănescu s.a. ^[9]
• 1968 - Teatru radiofonic „Nu sunt Turnul Eiffel“ de Ecaterina Oproiu, regia Valeriu Moisescu, apărut apoi și pe disc vinil; joaca rolul Manți alături de Octavian Cotescu, Vasilica Tastaman, Rodica Tapalagă, Cornel Coman, Mihai Pălădescu. ^[10]
• 1969 - Serialul radiofonic „Șoseaua Nordului“ - 6 episoade - după romanul lui Eugen Barbu - editat și de Electrecord; regia Constantin Moruzan; rolul Marta alături de Constantin Brezeanu, Victor Rebengiuc, Corado Negreanu, Nucu Păunescu, Nicolae Neamțu-Ottonel, Mircea Albulescu, Emil Hossu, Alfred Demetriu ^[11]
• 1978 - Teatru radiofonic "Dacă nu era el" de Silviu Georgescu, regia Corneliu Dalu; rolul Viorica Zamatrache; din distribuție au mai fācut parte Dem Rădulescu, Stela Popescu, Sorin Medeleni, Constantin Baltarețu, Florian Pittiș, Alexandru Arșinel, Genoveva Preda. ^[12]
• 1980 – “De ce nu cade soarele” – spectacol de stagiune Teatrul "Ion Vasilescu" - regia Tudor Mărăscu; scenariul Alexandru Stark; distribuție: Cristina Deleanu, Gabriela Vlad, Dimitrie Dunea; actrița Margareta Pâslaru a lansat propria compoziție “Păsările nu mor niciodată”, text Ovidiu Dumitru. ^[13]
• 1981 - Teatru radiofonic "Gardul cu iederă" de Lia Crișan, regia Constantin Dinischiotu; rolul Catrinel; restul distributiei: Gina Patrichi, Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Mircea Albulescu, Corado Negreanu, Virgil Ogașanu, Rodica Suciu, Mia Macri, Alexandru Arșinel, Valeria Ogașanu.
• 1999 - Invitată de onoare la Gala UNITER; a înmânat Premiul pentru Teatru radiofonic regizorului Dan Puican ^[14]
• 2009 - Basme fermecate - rolul povestitorului pe audiobook-ul cu 5 basme de Hans Christian Andersen - Editura Curtea Veche
• 2010 - rolul „Împărăteasa cea rea“ din povestea „Albă ca Zăpada“ de Frații Grim - înregistrare pentru Fonoteca Radio România
• 2011 - Trei volume - carte + CD - Editura Litera: rolul povestitorului - Degețica, Motanul încălțat și Crăiasa zăpezii

Filmografie[modificare | modificare sursă]

• 1961 – „Fumatul strict oprit”- film de televiziune, regia Valeriu Lazarov;
• 1963 – „La vârsta dragostei” - regia Francisc Munteanu; interpretează "Te iubesc așa cum ești" - muzica George Grigoriu, text Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu
• 1964 – „Omul din umbră la soare” – film de televiziune, regia Valeriu Lazarov
• 1965 – „Mens sana in corpore sano” – film de televiziune, regia Valeriu Lazarov, premiat pentru regie la Festivalul Internațional de la Praga
• 1965 – Doi băieți ca pîinea caldă – interpretează „Bună seara, București” (muzica Emanuel Ionescu, text Val Cebotenco)
• 1966 – „Omul și camera” – film de televiziune, regia Valeriu Lazarov; Marele premiu la Festivalul Internațional de la Cairo;
• 1966 – „Tunelul” - lungmetraj, regia Francisc Munteanu. Margareta Pâslaru câștigă diploma de debut în cinematografie pentru rolul dramatic Iulia, din coproducția româno-sovietică Tunelul la cea de-a III-a ediție a Festivalului național al filmului Pelicanul de Aur care a avut loc la Mamaia. În film, Margareta i-a avut ca parteneri pe Emmerich Schäffer, Ion Dichiseanu; mai apar Ștefan Bănică, Florin Piersic. Filmările au avut loc în studiourile Buftea și Mosfilm.
• 1967 – Un film cu o fată fermecătoare – Ruxandra („Ruxi”) Vancu, o actriță aspirantă picată la examenul de admitere de la IATC
• 1967 – „Împușcături pe portativ” - lungmetraj, regia Cezar Grigoriu, cu Margareta Pâslaru, Cornel Fugaru, Nae Roman, Ștefan Bănică, Puiu Călinescu și invitata de culoare Nancy Holloway.
• 1971 – B.D. la munte și la mare – interpretă vocală „La Marea Neagră”
• 1973 – Veronica – Educatoarea / Zâna cea bună
• 1973 – Veronica se întoarce – Educatoarea / Zâna / Împărăteasa furnicilor
• 1976 – „Gloria nu cântă” - lungmetraj, regia Alexandru Bocăneț; în rol episodic Margareta Pâslaru
• 1978 – Melodii, melodii – Lia Bogdan, solista trupei Mecet
• 1979 – Clipa – o țărancă
• 1979 – Expresul de Buftea (secvențe de arhivă)
• 2003 - Niki Ardelean, colonel în rezervă, regia Lucian Pintilie – interpreta „Cântecului zânei” - muzica Temistocle Popa, text Mircea Bloc
• 2005 – Moartea domnului Lăzărescu – filmul se deschide și se închide cu vocea Margaretei Pâslaru interpretând „Cum e oare?” - muzica Florin Bogardo, text Madeleine Fortunescu și „Chemarea mării” - muzica George Grigoriu, text Mircea Block
• 2015 – „Chuck Norris vs Communism” - documentar, regia Ilinca Călugăreanu, premiat la Hamptons International Film Festival include două compoziții, muzică si text Margareta Pâslaru: "Fără să vrei" și "Pasiunea"
• 2016 – „Banat” - lungmetraj, coproducție Italia, România, Bulgaria, Macedonia de Nord, regia Adriano Valerio; Margareta Pâslaru interpretează "Să nu uităm să iubim trandafirii" - muzica Florin Bogardo, text Ovidiu Dumitru

Premii și onoruri[modificare | modificare sursă]

Este câștigătoare a numeroase premii peste hotare și în țară. De-a lungul Concursului de Creație și Festivalului de muzică ușoară românească Mamaia, între anii 1963-1976 (cu întreruperea festivalului in anii '66, '67, '70 si '77-'82) Margaretei Pâslaru i s-au încredințat 38 de melodii în numai 8 ani în care a participat.

Lista premiilor câștigate de Margareta Pâslaru, în ordine cronologică:

1961 - Premiul I solist vocal - la Faza Orășenească, ediția a VI-a, Concursul Artiștilor Amatori; 1963 - Premiul Uniunii Scriitorilor - Cum e oare? - de Florin Bogardo / Madeleine Fortunescu - Fest. Mamaia; Mențiune - creație - Soarele e-ndrăgostit de Mamaia - Dinu Șerbănescu / Aurel Felea - Fest. Mamaia; 1964 - Premiul Uniunii Compozitorilor - creație - Ca-n prima zi - de Elly Roman / Eugen Mirea - Fest. Mamaia; Premiul Uniunii Tineretului Muncitor - creație - Două rândunici - de Radu Șerban / Constantin Cârjan - Fest. Mamaia; Mențiune - creație - Ochii tăi - de Gelu Solomonescu / Teodor Balș - Fest. Mamaia; 1965 - Premiul Radioteleviziunii - Cu tine - de V.Veselovschi / Aurel Storin - Fest. Mamaia; Premiul Uniunii Scriitorilor - Dorule - de Temistocle Popa, Aurel Storin - Fest. Mamaia; Mențiune - creație - Seri la malul mării - de (Sile Dinicu / Aurel Felea) - Fest. Mamaia; 1966 - Diploma de debut în cinematografie în coproducția „Tunelul” - rolul Iulia, Fest. Național de Film „Pelicanul de Aur” Mamaia, editia a III-a; 1968 - Mențiunea „Cerbul de Aur” - la Fest. Internațional Cerbul de aur Brașov – România; 1968 - Premiul III la Fest. Internațional Sopot - Polonia; 1968 – Discul de Aur acordat de Electrecord și Consiliul de Stat pentru Cultură și Artă (CSCA) România pentru vânzări constante de-a lungul anilor; 1969 - Premiul II- Să nu uităm să iubim trandafirii - de Florin Bogardo / Ovidiu Dumitru - Fest. Mamaia; 1969 - Trofeul M.I.D.E.M. - Discul de marmură - la Cannes, Franța; 1970 - Premiul I - Această taină să rămână între noi - de Radu Șerban / Mihai Maximilian - Concursul Național de Muzică Ușoară, București; Premiul II - Mamă, dă-mi un sfat - de Vasile Veselovschi / Mihai Maximilian - Concursul Național de Muzică Ușoară, București; 1970 – Premiul Sony (creație) și Premiul Mitsukoshi (interpretare) - Fest. Internațional Tokyo, Japonia; 1971 - Mentiune - creație - Soarele dragostei - de George Grigoriu / text Romeo Iorgulescu - Fest. Mamaia; 1971 - Premiul Presei la Festivalul Presei Ankara - Turcia; 1971 - Premiul special al Presei, Festivalul Internațional - Malta; 1973 - Premiul Consiliului Culturii și Educației Socialiste - Stelele - de George Grigoriu / Angel Grigoriu și Romeo Iorgulescu - Fest. Mamaia; Mențiune a Consiliului Culturii și Educației Socialiste - creație - La noi - de Aurel Manolache / Sașa Georgescu - Fest. Mamaia; Mențiune a Comitetului de Stat al Radioteleviziunii Române - creație - Cânta un ciobanaș - de Temistocle Popa) - Fest. Mamaia; Mențiune a Comitetului de Stat al Radioteleviziunii Române - creație - Și m-am trezit că iubesc - de Temistocle Popa / Aurel Storin - Fest. Mamaia; 1975 - Premiul I - Melodiile dragostei - de Ion Cristinoiu / Mihai Dumbravă - Fest. Mamaia; Premiul II - Aici la mine acasă - de George Grigoriu / Angel Grigoriu-Romeo Iorgulescu - Fest. Mamaia; 1976 - Premiul II - Un roman de dragoste - de Temistocle Popa / text Mihai Dumbravă - Fest. Mamaia; 1979 - Premiul la creație - Pasărea maiastră - muzica Vasile Vasilache jr. text Margareta Pâslaru, Fest. Tineretului București; 1981 - Premiul la creație - Diamant fermecat - muzica Margareta Pâslaru, text Eugen Rotaru, concurs TV „Șlagare în devenire”; 1996 - Membră de Onoare - UNICEF România; 1996 - Membră de Onoare - UNESCO Romania - Club; 1997 - Invitată de Onoare la Fest. Internațional Cerbul de Aur – Brașov; 1998 - Distincția Umanitarismului - Los Angeles - US oferită de Camera de Comerț California-România; 1999 - Premiul „Vedete Internaționale ale Cântecului Românesc” - revista Actualitatea Muzicală - Uniunea Compozitorilor; 2000 - Cetățean de Onoare al Municipiului București; 2000 - Membră de Onoare a Crucea Roșie Română; 2002 - Premiul „Women of Excellence” categoria Arts & Humanities - Union County - NJ, USA; 2003 - Telly Award - finalist bronz - categoria Cultural, la cea de a 24-a competiție națională Telly * Awards, Cincinnati Ohio; 2004 - Gold Classic Telly Winner - categoria Cultural - la cea de a 25 aniversare Telly Awards Cincinnati, Ohio; 2004 - The Communicator Award of Distinction for „Forever Music“ -Cable TV/ Educational program category, Arlington Texas; 2005 - The Videographer Award of Distinction categoria TV/Program/Arts „The Best Of..Artists & Their Art”, Arlington Texas; 2006 - Premiu pentru întreaga activitate - Gala „Femei de succes”; 2006 - Premiul de Excelență VIP - Ediția LXXIIV; 2006 - Radio România - 78 de ani, Diploma de Excelență pentru întreaga activitate; 2006 - Trofeul TVR50 și Diploma de Excelența, cu ocazia jubileului TVR, pentru rolul avut în istoria Televiziunii Române; 2007 - Premiul de Excelență pentru întreaga activitate acordat de Radio România Actualități; 2007 - Diploma de merit pentru excepționala implicare în sprijinirea persoanelor dezavantajate la seara România Actualități - Callatis; 2007 - „Steaua Margareta Pâslaru“ inaugurată pe Aleea Stelelor de Mare - Mangalia; 2008 - Medalie și Diploma de onoare „Cerbul de Aur 40” Fest. Internațional Brașov; 2008 - Premiul de Excelență - 50 de ani de la debut - acordat de MediaS; 2008 - Premiul pentru Întreaga Carieră - Premiile Confidențial ediția a III-a; 2008 - Trofeul de Excelență „Gala Celebrităților anului 2008” la 50 de ani de la debut; 2008 - Diploma Aniversară „Radio România 80” la împlinirea a 80 de ani de existență a radioului public; 2008 - Trofeul de Excelență „Zece pentru România” și Diploma de Onoare pentru contribuția excepțională la imaginea României; 2009 - TVR - Trofeul „Învingătorii Timpului” pentru o viață dedicată artei; 2009 - Diploma „Mihai Maximilian“ oferită de Fundația StelaR pentru contribuția specială adusă revistei romanești; 2009 - Importă din SUA conceptul "Food bank" - "Banca de Alimente" implementat de Crucea Roșie Română; 2009 - Diploma de Excelență „Omul Anului 2009“ Israel pentru performanțe deosebite în domeniul teatrului și muzicii „10 pentru România - 10 pentru Israel“; 2010 - "Excellence Award" The Social Inclusion Gala București pentru multiplele contribuții la promovarea egalității in accesul la educație - Campania "Școala te face mare", OvidiuRrom; 2010 - Diploma de Excelență oferită de Casa de Discuri Electrecord pentru fidelitatea fața de Electrecord; 2010 - Diploma de Excelență Artistică pentru colaborarea cu echipa „Top Romanesc“, Radio România Actualități; 2010 - "Trofeul Electrecord" creat special pentru Margareta Pâslaru la împlinirea a 50 de ani de la prima înregistrare la Casa de Discuri Electrecord; 2011 - Ambasador al Anului European al Voluntariatului 2011 in Romania; 2011 - Premiul pentru Excelență - o viață dedicată muzicii si carității - Premiile Confidențial TV; 2011 - Trofeul „Crucea Roșie 135 ani de Umanitate“ Gala Societatii de Crucea Rosie Romana; 2011 - Diplomă pentru contribuția la construcția brandului Realitatea TV; 2011 - „Premiul Vasilica Tastaman“ acordat de Societatea Umoristică Păcală condusă de prof.univ.dr. Geo Saizescu; 2012 - Lansează propria carte "Eu și Timpul" publicată la Editura Curtea Veche; 2012 - „Premiul de Excelență“ acordat de Revista VIP la Gala Superlativelor Femeii 2012; 2012 - Trofeul la sectiunea Muzică la Gala anuală „Femeia contează”; 2013 - Premiile Confidențial - „Premiul de excelență pentru 55 de ani de carieră artistică“; 2013 - Casa Regală a României îi acordă Ordinul Coroana României în grad de Cavaler; 2013 - Lansarea audiobook-urilor Motanul încălțat, Crăiasa Zăpezii și Degețica apărute la Editura Litera; 2013 - Omagiată la Noaptea Albă a Filmului Românesc pentru rolurile interpretate pe marele ecran; 2014 - Lansarea programului „Vise frumoase copii“ inițiat de Margareta Pâslaru la Spitalul Grigore Alexandrescu din București; 2014 - Creații vestimentare ale Margaretei Pâslaru intrate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie au fost prezentate în „Expoziția Prietenilor Muzeului Național de Istorie” din cadrul expoziției “Haina îl face pe om” alături de trofee, afișe, discuri, amintiri de familie ; 2014 - Trofeul Gala Crucea Rosie 2014; 2014 - Diploma de Excelență "Allegretto 40 - Povestea continuǎ" pentru merite deosebite în colaborarea cu Corul de copii Allegretto ; 2015 - Membră a juriului de decernare a Premiilor Uniunii Cineaștilor din România 2014; 2015 - Muzeul Municipiului București o sărbătorește, prin Expoziția de afișe rare "Lasǎ-mi toamnǎ, pomii verzi" organizatǎ la Palatul Suțu; 2016 - "Premiul Publicului" - Gala Femeia de succes; 2016 - Radio Itsy Bitsy i-a oferit „Premiul de Excelență Itsy Bitsy” la categoria „Muzică pentru copii”; 2016 - „Premiul de Excelență pentru întreaga activitate Margareta Pâslaru - Artist Plurivalent“ oferit de UARF - Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film; 2018 - "Premiul Publicului" Gala Femei de succes - Ediția Centenară; 2019 - Premiul "Femeia anului 2018" la categoria "O viață dedicată scenei" - Gala revistei Avantaje; 2019 - Premiul "Platina Valorii" oferit de Teatrul Gong din Sibiu la Festivalul Tânăr; 2021 - Muzeul Municipiului București o omagiază prin organizarea unei expoziții retrospective Margareta Pâslaru - Longevitate creatoare deschisă în perioada 24.02 - 15.04; 2021 - Premiul Academic și Trofeul Uniunii Cineaștilor din România la Gala Premiilor UCIN; 2023 - Pe 1 martie la Muzeul Național de Istorie a României a avut loc vernisajul expoziției “O legendă ... Margareta Pâslaru 65 de ani de carieră” deschisă până pe 2 aprilie; 2023 - Trofeul de Excelență pentru 65 de ani de Carieră Artistică cu Realizări Remarcabile la Gala România ești TU

Impresiile unor personalități despre Margareta Pâslaru[modificare | modificare sursă]

• 08.10.1960 – revista Flacăra, explicație la prima copertă a elevei Margareta Pâslaru: La sediul studioului bucureștean de televiziune sosesc mereu scrisori prin care numeroși telespectatori întreabă „cine este Margareta Pâslaru?”. Este, în primul rând, elevă în clasa a IX-a a unei școli medii mixte din Capitală și – dupa cum suntem informați – învață bine. Este, în al doilea rând, câștigătoarea premiului I la concursul vocal pentru artiștii amatori ai caselor de cultură ale tineretului din București. Este, în al treilea rând, o talentată interpretă de muzică ușoară la „micul ecran”. Dovada, teancurile de scrisori mai sus pomenite.
• ian. 1965 – revista Luceafărul, autor Dinu Sararu: O revelație în spectacol o constituie Margareta Pâslaru: talentata interpretă de muzică ușoară, distribuită de regizor în dificilul rol Polly, face dovada unor certe calițăti actoricești și joacă alături de incercații săi parteneri, cu o siguranță scenică remarcabilă. Iar interpretarea pe care o dă apoi song-urilor se face și ea subliniată, în mod deosebit, interpretarea songu-lui despre "Jenny logodnica piratului", unde virtuțiile de cântareață sunt puse in lumină odată cu un bun joc actoricesc.
• nov. 1966 – revista Cinema nr.11: "Mai semnalăm cu acest prilej debutul Margaretei Pâslaru în film, un debut cu atât mai remarcabil cu cât l-a avut drept partener principal pe Emmerich Schäffer, interpretul lui Otto von Keller, cu al cărui joc nuanțat, insinuant, gradat, a izbutit să se armonizeze. Imaginea Iuliei nu mai are nimic în comun cu cea a adolescentei copilăroase care a însoțit-o pe Margareta Păslaru de-a lungul carierei muzicale."
• 1968 – coperta disc Margareta Pâslaru EDD 1217 – compozitorul Elly Roman: Izbucniri neașteptate ale unor răzvrătiri vocale nemaiauzite până atunci, dădeau din capul locului o amprenta cu totul personală tuturor interpretărilor noii cântarete. Pe parcursul acestor zece ani de muncă și-a agățat pe rochițele ei, de multe ori năstrușnice, decoratiile multor succese, dovedindu-se astfel că multilateralitatea, atunci când este determinată de talent, și este practicată cu discernământ, ajută menținerii în timp și în atenția publicului a artistului autentic."
• 1968 – Compozitorul Edmond Deda cartea “Parada muzicii usoare romanești" Editura Muzicala 1968: Margareta Pâslaru s-a impus în viața muzicii ușoare românesti, printr-un stil personal de interpretare, la crearea căruia au contribuit calitățile de timbru și inflexiuni ale vocii sale dar, mai cu seama, talentul ei actoricesc înăscut, de unde rezultă grija deosebită pe care solista o arată față de interpretare. Margareta Pâslaru a știut - intuitiv - să creeze un stil atât de original, încat mulți dintre interpreții noștri apăruti ulterior au fost tentați să o imite.
• 08.03.1969 - România liberă, "Viața de toate zilele a festivalului", autor Mariana Pârvulescu: Numai într-un singur an, tânăra noastră cântareață a trecut de la încercările concursului, pe podiumul vedetelor. Și Margareta de azi, amintește și ea de un basm: "creștea intr-un an … cât alții în șapte" (despre Festivalul Cerbul de Aur 1969)
• 09.09.1970 - Glasul poporului, Israel: "In "Blestemul " vocea de infinite posibilitati a Margaretei, pe fundalul agreabilei sale prezente scenice aduce puternic, emotionant, imaginea celei care a fost Maria Tanase."
• 16.07.1974 - Evening News - London: "And let me not forget Margareta Pâslaru, a little Romanian, who sings deep down in her boots, like Juliette Greco. She is a joy."
• 18.07.1974 - Morning Star, London: Margareta Paslaru, star of stage, screen and TV, dressed in a peasant scarf and apron, sings two groups of folk songs in a voluptuous Dietrich-like voice.
• 1975 decembrie, Revista Discul, "Margareta", autor Sasa Georgescu: Cunoașteți acest titlu, devenit emblemă? (...) Va dovedi îndemânare și în postura grea (atunci când nu te mulțumești să fii un pseudo - profesionist) de compozitoare. Margareta Pâslaru, sau mai pe scurt Margareta, asa cum iși semnează astăzi discurile, nu-și datorează ascensiunea și perenitatea doar talentului. Margareta este o valoare reală și stabilă pentru că și-a conjugat însușirile native cu o putere de muncă exemplară și cu o curiozitate profesională de la care mulți ar avea de învățat.
• 11.07.1981 - Informația Bucureștiului, „Maturitate și maiestrie”, autor muzicologul Doru Popovici: În ultimii ani, Margareta Pâslaru a atras în mod deosebit atenția prin talentul ei - real - de compozitoare. Se remarcă din ce în ce mai mult, bogata-i inventivitate melodică și ritmică și acea intuiție rară de a genera mult râvnitele șlăgare, niciodată banale, întotdeauna pline de vitalitate! Margareta Pâslaru stie să dea naștere și unui climat de suavă poezie, asociat unui timbru cu rezonanțe de violoncel, precum și unui joc de scenă sugestiv. ^[15]
• 1994 - Super Magazin Anul 2 Nr.7 (25), compozitorul George Grigoriu: Margareta Pâslaru - Un mit al muzicii ușoare românești. ^[16]
• 1997, NY City - Regizorul Liviu Ciulei: a început să joace și ”iepurașul” a dispărut și s-a născut o actriță: Margareta Pâslaru. Și, sigur, glasul Margaretei și inteligența ei muzicală au dus la împlinirea totală a rolului. (...) Polly devenea mai prezentă, mai conturată și la premieră Margareta a cunoscut victoria! Debutul ei a însemnat totodată și consacrarea unui talent autentic.”. Volumul ^[17]
• 1999 - Invitată de onoare la Gala UNITER; a înmânat Premiul pentru Teatru radiofonic regizorului Dan Puican ^[18]
• May 27, 2004 - Summit Observer: It's the changing of the guard for schools board (excerpt) Summit Middle School hosted the Board of Education's annual reorganization meeting May 20, with music by the Summit school students. (....) Doing the honors was board member Gerardo Navia, together with Bushes, distributing resolutions of recognition to many people present. This year, some of the presentations were quite unique. Margareta Paslaru of "M"Soul Productions received one for producing TV36 cable shows in all of the schools as part of her "Human Mosaics" show about the public schools. Also, the award was for taping the district's All Music Masters, airing on "Summit's Rhapsody" this month. Paslaru also heads the International Children's Day efforts in Summit, bringing recognition to students in the celebration. "You have brought culture, art, music, and good will into our community and shared your talents and spirit with all of us; thank you," said Navia.
• 2006 - Compozitorul Paul Urmuzescu - CD „Margareta forever“- Părerea mea este că ce a reprezentat Maria Tănase pentru muzica populară, Margareta - un unicat de talent - este pentru muzica ușoară și va rămâne în istoria marilor artiști
• 22 09. 2008 - Aula Uniunii Compozitorilor - muzicologul Viorel Cosma: O activitate care o surprinde atât ca interpretă de muzică populară, muzică ușoară dar, în același timp, chiar și de compozitoare. Margareta Pâslaru figurează în Lexiconul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor. ^[19]
• feb. 2008 - revista Elle, „Margareta” autor Alex Leo Șerban: Margareta rămâne — incontestabil — nu doar cea mai frumoasă, cea mai glorioasă și cea mai duioasă amintire din „vremea muzicii ușoare românești“, ci și cea mai actuală (deși discretă) vedetă adevărată pe care va fi cunoscut‑o „showbiz“‑ul autohton de când e el „showbiz“.
• 22.09.2008 - Aula Uniunii Compozitorilor – Elisabeta Bostan, regizor: Margareta Pâslaru este o mare, mare artistă ^[20]
• 2010 - Sanda Faur - jurnalist si romancier – album “Margareta, 50 de ani de la primul disc”: Pentru glasul ei unic, cu sonorități de bucium și harfă, pentru talentul ei impetuos șlefuit cu atâta inteligență și ambițioasă stăruință, Margareta a primit recompensa maximă: dragostea credincioasă și definitivă a publicului. Câți artiști nu și-ar da viața pentru o iubire de o jumătate de secol.
• 2010 TVR3 - Prof. univ. Mihai Cosma: Am considerat parcurgând paginile de creație ale doamnei Margareta Pâslaru că domnia sa face parte din clasicismul muzicii românești prin valoarea compozițiilor pe care le are, prin impactul acestor compoziții asupra tuturor generațiilor aș spune, de la cei mai vârstnici până la cei mai tineri. ^[21]
• 2013 - Academicianul Mihnea Gheorghiu: (...) În era noastră, ne-am bucurat de harul polivalent al multor artiști, încă din vremuri memorabile. O asemenea artistă este actrița Margareta Pâslaru, al cărei glas inegalabil a răsunat armonios și în teatru, și în film. Încă de la debutul său, recunoscută de marii noștri regizori, a ocupat scena și ecranul cu egală distincție și emoție. În amintirea mea cinematografică, Margareta Pâslaru s-a afirmat generos, plătind de câteva ori prețul talentului și al frumuseții. Jocul și cântecul său se regăsesc în acest amestec inedit de candoare și senzualitate. ^[22]
• 24.11.2015 - radioromaniacultural.ro: Muzeul Municipiului București o sărbătorește, printr-o expoziție de afișe, pe Margareta Pâslaru, artista care a revoluționat muzica ușoară românească prin cei 58 de ani de carieră artistică. ^[23]
• 2017 - Dr. Stephan Poen, Doctor în Medicină și în Muzicologie - clasicradio.ro, Recenzie CD de autor "Cum sa te las?": Artista continuă să se exprime în deplinătatea forței emotive și estetice a talentului său inepuizabil. (…) Toate albumele pe care le-a lansat în noua eră tehnologică a masterizărilor digitale sunt expresia interpretării artistice ale timpului prezent.
• 01.10.2017 - Radu Croitoru, Music Show, Radio România Cultural: Dacă muzica ușoară românească a avut vreodată o vedetă de magnitudine internațională, aceasta vedetă este cu siguranță doamna Margareta Pâslaru. ^[24]
• 09.07.2018 – Agerpres – Documentar Margareta Pâslaru la aniversare: Margareta Pâslaru este artista care a revoluționat muzica ușoară românească și care, în cei 60 de ani de carieră artistică, a cucerit publicul nu doar prin vocea sa inconfundabilă, ci și prin multitudinea de valențe ale talentului său.
• 02.03.2019 – Cristian Tudor Popescu, Digi 24: Aici Margareta Pâslaru dă o probă la care nu știu câte actrițe ar trece și nu stiu câte candidate la secția actorie de la UNATC, anume citirea cărții de telefon. Vedeți ce efecte reușeste să scoată din această lectură. De asemenea mai reușește ceva Margareta Pâslaru ieșit din comun: reușește sa joace foarte bine o actriță proastă, netalentată (...). E foarte greu să faci așa ceva..
• 09.07. 2019 - Mașina timpului - TVR3: O zi interesantă pentru muzica ușoară românească. Șirul l-a deschis Margareta. La doar 15 ani și jumătate era deja apreciată drept o voce unică. Restul e istorie și va deveni legendă.
• 05.12.2014 “Nocturne” TVR1 - autor Marina Constantinescu: Margareta Pâslaru a continuat să-și poarte numele cu mândrie, pentru că numele ei adună oameni și forțe, în sprijinul celor care au nevoie de ajutor: copiii și artiștii pensionați. ^[25]
• 29.03.2018 - lansare album Providența la magazinul Muzica, alocuțiune Oana Georgescu: Mă bucur că sunteți atât de mulți, din atâtea domenii de activitate pentru că 60 de ani doar de activitate pentru Margareta Pâslaru înseamnă enorm: mii de spectacole, zeci de discuri și sute de mii de fani.
• 2019 iulie, Revista Avantaje, „Inegalabila Margareta Pâslaru” autor Florentina Mușat: Vocea și harul artistei au scris istorie, într-o perioadă în care puțini îndrăzneau să se exprime așa cum a făcut-o ea. Oriunde s-a aflat, punctul de referință a rămas România, iar melodiile sale au fost și continuă să fie în inimile tuturor celor care, atunci când o văd pe o scenă, de spectacole sau de gală, se ridică în picioare să o aplaude.
• 27.11.2019 - Jurnalul TVR1: „(...) Lansat in 2009 în plină criză economică, programul Crucii Roșii „Banca de Alimente” a fost o idee importată din America de artista Margareta Pâslaru. Datorită programului, 200.000 de familii din România nu mai suferă de foame (...)”
• 09.07.2020 - Danuț Deleanu, miscareaderezistenta.ro: (...) cu energia unui veritabil perpetuum mobile, aproape an de an, a creat evenimente și a inițiat proiecte în scopuri caritabile. (...) Căci, așa este Margareta! Este ca lumina, ca un cântec, ca o valoare, care se distribuie fără să se împartă!
• 27.11.2020 - revistabiz.ro_ Alexandru Ardelean: Margareta Pâslaru este un icon al muzicii românești, un artist autentic cu un simț al muzicii foarte aparte. Margareta Pâslaru este prima solistă de muzică ușoară din România care a primit trofeul M.I.D.E.M la Cannes
• 21.02.2021 - Marina Constantinoiu - editiadedimineata.ro_ “Oamenii dimineții”: Există oameni și fenomene. Când ești simbol al muzicii românești, pășești în al 63-lea an de carieră artistică, iar viața ta se desfășoară într-un ritm alert, zi de zi, la claviatură – pian și tastatura computerului, Spotify și rețele de socializare, ești fenomen. Și te numești Margareta Pâslaru: figură emblematică a lumii artistice românești, cântăreață, compozitoare, actriță și realizatoare TV și radio. (...)
• 26.01.2021 - muzeulmunicipiuluibucuresti.ro, autor Ana Maria Măciucă, muzeograf MMB: La începutul primăverii, doamna Margareta Pâslaru, un adevărat icon al muzicii românești, pășește în cel de-al 63 an de carieră artistică iar Muzeul Municipiului București o omagiază prin organizarea unei expoziții retrospective. Margareta Pâslaru este o figură emblematică a lumii artistice românești, cântăreață, compozitoare, actriță și realizatoare TV și radio.
• 01.03.2023 - Ernest Oberländer-Târnoveanu, director general MNIR, vernisajul expoziției “O legendă ... Margareta Pâslaru 65 de ani de carieră: Se adeverește vorba aceea că viața noastră de zi cu zi devine încetul cu încetul istorie. Și nu este un exemplu mai bun decât doamna Margareta Pâslaru care de 65 de ani face parte din cultura modernă românească. Face parte din istorie pentru că prin ce-a făcut, prin cariera ei extraordinară a deschis o pagină nouă în istoria muzicii ușoare românești și a culturii românești, de ce să nu o recunoaștem. Cultura noastră modernă are ca parte componentă și muzica usoară.
• 01.03.2023 - Cornel Constantin Ilie, director adjunct MNIR despre Margareta Pâslaru la vernisajul expoziției “O legendă ... Margareta Pâslaru 65 de ani de carieră”: Aici este vorba de o expoziție care vorbește în primul rând de generozitate. Este generozitatea unei personalități foarte cunoscute care a ales nu să facă orice altceva cu această colecție, să o doneze Muzeului Național de Istorie, să o doneze statului român și cetățenior săi. Este un gest de minimă recunoștință pe care muzeul l-a făcut în fața acestui gest de generozitate.
• 28.03.2023 - Andrei Kerestely, Prietenii de la radio, R.R. Actualități: Există autori care își dau silința să creeze momente artistice deosebite, cu mesaj, cu conținut. Doamna Margareta Pâslaru este exact unul dintre acești autori care își dorește asta prin fiecare creație. Trebuie să acultăm tot ce s-a întâmplat în ultimii ani ca să ne dăm seama că nicio piesă nu seamană cu cealaltă nici ca structură, nici ca formă, nici ca direcție. Totul este absolut original și nou și mereu altfel.
• 28.03.2023 - Alexandru Buzică, romania-actualitati.ro despre albumul aniversar Timpul nu moare: Albumul este dovada popularității de durată a Margaretei Pâslaru și a impactului pe care aceasta l-a avut asupra scenei muzicale din România.

Margareta Pâslaru
Date personale
Născută	9 iulie 1943 (79 de ani)[1][3]  București, România
Căsătorită cu	Gheorghe Sencovici[*]
Copii	Ana-Maria Sencovici
Cetățenie	România  Statele Unite ale Americii
Ocupație	cântăreață compozitoare actriță producător de televiziune prezentator de radio[*] textier[*]
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Gen muzical	muzică ușoară pop
Instrument(e)	voce[*]
Premii	Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler[*][2]
Prezență online
Internet Movie Database

BEST OF Margareta Pâslaru 💫 Melodii de top din muzica ușoară românească

ANGELA SIMILEA

Angela Similea
Date personale
Nume la naștere	Ioana Angela Similea
Născută	9 iulie 1946 (76 de ani)[1]  1 Decembrie, Ilfov, România
Căsătorită cu	Victor Surdu (9 februarie 1999–7 aprilie 2011) Andi Constantin[*] Sorin Movileanu[*] Jan Hilgen[*] (1974–1991)
Cetățenie	România
Ocupație	Cântăreață solo
Limbi vorbite	limba română
Gen muzical	Muzică ușoară, pop
Instrument(e)	voce[*]
Ani de activitate	1970 - prezent
Case de discuri	Electrecord, Ovo Music, Roton
Discografie
Listă completă	Discografia Angelei Similea
Prezență online
Site web Internet Movie Database
Modifică date / text

Ioana Angela Similea (n. 9 iulie 1946, 1 Decembrie, Ilfov, România) este o cântăreață română de muzică ușoară, de mare succes în anii '70-'80.^[2] Printre marile ei hituri se numără: "Bun venit rază de soare", "Nesuferită tristețe", "Când băieții ne privesc", "Un albastru infinit", "Dacă n-ai fi existat", "Grăbește-te și vino", "Balada iubirilor deschise", "Recheamă-mă și-am să revin", "Voi cânta pentru mileniul trei", "Nu-mi lua iubirea", "Viața merge iubind înainte", "Ultimul tramvai", "Tangoul" și "Să mori de dragoste rănită".^[3][4]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Copilăria și adolescența (1946 - 1969)[modificare | modificare sursă]

Născută pe 9 iulie 1946 în comuna 1 Decembrie din județul Ilfov, Angela Similea a fost cel mai mare din cei trei copii ai cuplului Petre și Gherghina Similea, având doi frați mai mici.^[5] Atracția față de muzică și-a manifestat-o încă din copilărie, când, deși foarte timidă, obișnuia să cânte atunci când călătorea cu tramvaiul, spre neplăcerea mamei sale, care încerca mereu să o facă să se oprească.^[6] Ca adolescentă, severitatea mamei, precum și faptul că nu o lăsa să iasă la „ceaiuri” alături de prietenele ei i-au provocat un complex de inferioritate.^[6] O mare influență în alegerea carierei de cântăreață a fost când a asistat pentru prima dată la un concert al Mariei Tănase.^[7][8] Totuși, din cauza refuzului categoric al mamei de a o lăsa să urmeze o carieră care nu-i oferea siguranță materială (spunându-i că trebuie sa aibă o „meserie decentă”), a vrut să urmeze o facultate de medicină pentru a deveni medic pediatru.^[8][9]

În timpul liceului, profesorul de muzică Marin Teofil i-a descoperit talentul, îndrumând-o către compozitorul George Grigoriu, care conducea atunci ansamblul UTC.^[7][8] Acesta a stabilit ca Angela Similea să ia lecții de canto cu Florica Orăscu, care a lucrat cu mulți alți interpreți din aceeași generație precum Aura Urziceanu, Dida Drăgan, Mihai Constantinescu și Olimpia Panciu.^[8] Deoarece Florica Orăscu a considerat că viitoarea artistă avea o voce „prea cristalină” i-a recomandat să se apuce de fumat pentru a căpăta gravitate. După o perioadă relativ scurtă, vocea Angelei Similea s-a maturizat, coborând și devenind mai profundă.^[8] Începe să cânte în 1965 în mișcarea de amatori, afirmându-se în cadrul Festivalului artiștilor amatori, obținând locul III cu piesa „Câmpia sub lună” de V. Veselovski, obținând apoi premiul I la concursul Primăvara bucureșteană.^[7]

Debutul la "Cerbul de Aur" și "Un albastru infinit (1970 - 1979)[modificare | modificare sursă]

Primul succes îl obține odată cu premiul II de la Festivalul Internațional „Cerbul de Aur”, din 1970^[10] când a obținut Cerbul de Argint pentru interpretarea cântecelor "După noapte, vine zi" și "Amurgul". La televiziune debutează în cadrul emisiunii-concurs Emoții în premieră cu melodiile "Așa ești tu" și "Guantanamera". ^[2]

În 1971 lansează șlagărul lui George Grigoriu Amurgul, cu care va obține premiul special al juriului la concursul Ancora Děčínului din Cehoslovacia.

În 1972, la Festivalul Orfeul de aur din Bulgaria, obține locul II cu melodia "Tu ești primăvara mea" de Florin Bogardo, participarea ei fiind menționată și de revista Billboard.^[11]

În 1977, lansează cântecul "Un albastru infinit", compus de Marcel Dragomir, cu care avea să obțină premiul I la Festivalul Mamaia. Muziciana a participat și la Festivalul Sopot din Polonia unde trebuia să interpreteze cântecul "Un albastru infinit" și "Țurai" alături de Marius Țeicu și Olimpia Panciu. Deoarece partiturile orchestrației pentru "Un albastru infinit" nu au sosit la timp, deși au fost trimise prin ambasadă, Țeicu a realizat știmele pentru cântecul a capella "Pastel", cu o seară înainte de începerea festivalului, pentru a fi interpretat de corul polonez, orchestrația pentru "Un albastru infinit" fiind mult mai complexă și greu de redat, pentru ca Similea să poată participa. În dimineața festivalului, organizatorii au decis să o mute pe Similea în deschierea concertului, dar aceasta a refuzat.^[12] Avea să câștige premiul "Miss Zoom" ("Miss Festival").^[13]

Apogeul (1980 - 1990)[modificare | modificare sursă]

În 1981 intră în distribuția musicalului Corina realizat de compozitorul Edmond Deda și Cella Tănăsescu după Jocul de-a vacanța (Mihail Sebastian), apoi Fratele meu, Charles (după comedia Școala bârfelilor de Richard Rinsley Sheridan) și Adio femei.

În 1985 apare în filmul Rămășagul regizat de Ion Popescu Gopo. De-a lungul carierei a reușit să colaboreze cu unii dintre cei mai mari și mai buni compozitori români: Ion Cristinoiu, Marcel Dragomir, Marius Țeicu, Zsolt Kerestely, Temistocle Popa, Dan Iagnov, Marian Nistor, Florin Bogardo, Adrian Enescu, George Grigoriu.

Succes fluctuant și "Să mori de dragoste rănită" (1991 - 2004)[modificare | modificare sursă]

Melodia "Să mori de dragoste rănită", compusă de Marcel Dragomir, pe versurile lui Aurel Storin, a fost declarată "melodia secolului al XX-lea" de către public, cu ocazia galei organizate de TVR 2, în 2000. În 2005, Angela Similea a revenit pe piața muzicală, după zece ani de absență, cu un nou album, intitulat „Lumea mea”, realizat de Ovidiu Komornyk.

„În anul 2003, într-un turneu in Germania, Ovidiu Komornyik mi-a propus o colaborare în vederea realizării unui album.Fondul era prielnic: acumulasem mult dor de cântec și adunasem suficientă «ocară» din partea publicului, care ma dojenea pentru «abandon». Așa ca am pornit lucrul și, exact dupa nouă luni, s-a nascut «Lumea mea». O dată cu aceasta am revenit pe scenă, iar publicul m-a așezat pe același loc, al meu: așa am simțit! Avându-l pe Ovidiu alături mi-a fost mai ușor să mă adaptez în noua formă de întâlnire dintre artist și publicul de azi!”

—Angela Similea^[14]

"Lumea mea": Revenirea în atenția publicului și media (2005 - 2011)[modificare | modificare sursă]

Plecarea în America și noul album (2012 - prezent)[modificare | modificare sursă]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Prima căsătorie a fost cu Andi Constantin, electrician de meserie, de care s-a despărțit rapid pentru a se căsători cu chitaristul Sorin Movileanu. În timpul acestui mariaj, Angela Similea a devenit pentru prima oară mamă, născându-l pe Sorin. Nu a funcționat nici cea de-a doua căsătorie, iar Angela Similea a ajuns, din nou, la altar alături de Jan Hilgen, un om de afaceri din Olanda pe care l-a cunoscut prin intermediul unor prieteni, în România. Acesta i-a înfiat fiul și împreună au trăit o poveste de dragoste frumoasă, timp de 17 ani, acesta fiind și cel mai lung mariaj al Angelei Similea. În 1991, cei doi și-au spus adio. Apoi, a fost căsătorită cu omul politic Victor Surdu, din data de 9 februarie 1999. Acesta din urmă a decedat la 7 aprilie 2011.^[15]

Imaginea publică și stilul[modificare | modificare sursă]

Vocea muzicienei a fost descrisă ca fiind „un glas vibrant, profund, cu o întindere muzicală inconfundabilă, cu un timbru vocal specific, o voce inimitabilă”,^[16] dar și "de neînlocuit"^[17] și "o voce cu nuanțe de cristal, cu un timbru aparte, inconfundabil."^[18] Versurile celor mai multe compoziții interpretate de Similea, la fel ca cele pe care le interpretau alți soliști de la sfârșitul secolului al XX-lea (ca Mirabela Dauer, Marian Nistor sau Cătălin Crișan), au fost criticate de unii ca fiind siropoase.^[19] Cu toate acestea, cele mai multe cântece au avut un mare succes de public devenind adevărate șlagăre.

Datorită succesului comercial foarte mare pe care l-a înregistrat muziciana de-a lungul anilor, aceasta mai este supranumită „Doamna șlagărelor” sau „Cea mai iubită cântăreață de muzică ușoară”.^[20] Conform unui sondaj CURS realizat pentru Jurnalul Național în anul 2009, Angela Similea a fost declarată ca fiind „cea mai apreciată cântăreață” din ultimii 20 de ani de către public.^[21]

Cântăreața s-a descris ca fiind perfecționistă, atunci când vine vorba de munca din studioul de înregistrări, ^[22] declarând că merge cu lecția învățată.^[23] Similea a luat lecții de dans, plăcându-i foarte mult să danseze, fiind fană a dansului sportiv.^[24] Ca artiști care au avut un puternic impact asupra muzicii, Similea i-a enumerat pe Michael Jackson, pe care l-a descris ca fiind un „geniu”, declarând că îl adoră, ABBA, Elvis Presley și The Beatles.^[25] Artista este cinefilă, iubind în egală măsură teatrul și opera.^[26] Muziciana și-a exprimat admirația și pentru Toto Cutugno, atât muzical, cât și pentru actele sale caritabile.^[27]

Cântăreața și-a exprimat interesul de a lansa un album live sau un DVD, dar a refuzat oferta din partea TVR pentru DVD, considerând-o „jenantă”.^[28] Titus Muntean a declarat că Similea este artistul cu cele mai multe înregistrări pentru televiziune din perioada predecembristă.^[29]

Alexandra Ungureanu a descris-o pe Similea ca fiind un idol pentru ea.^[30]

Colaboratori frecvenți[modificare | modificare sursă]

Angela Similea a colaborat cu Marcel Dragomir pentru multe piese de-a lungul anilor, „Un albastru infinit” și „Să mori de dragoste rănită” fiind considerate ca fiind cele mai bune colaborări ale celor doi.^[31]

Similea l-a descris pe Adrian Enescu ca fiind „americanizat, mai occidental”, ca răspuns la afirmația că acesta a fost cel mai nonconformist compozitor cu care a lucrat.^[32]

Discografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Discografia Angelei Similea.

Articol principal: Indicele cântecelor de Angela Similea.

Șlagăre (selectiv)[modificare | modificare sursă]

• "Un albastru infinit" (1978)
• "Omleta din ouă de broască țestoasă" (1978)
• "Să te gândești din când în când la mine" (1983)
• "De ce te uiți la mine" (1983)
• "Când vei înceta să mă iubești" (1983)
• "Casa mea" (1983)
• "Nostalgie" cu Savoy (1985)
• "De n-ai să vii" (1985)
• "Iubește-mă de-ți plac cum sunt" (1985)
• "Grăbește-te și vino" cu Savoy (1985)
• "Dacă n-ai fi existat" (1985)
• "Recheamă-mă și-am să revin" cu Savoy (1986)
• "Am legat copacii la ochi" (1986)
• "Nu-mi lua iubirea" (1987)
• "Voi cânta pentru mileniul III" (1987)
• "Iubește-mă" (1987)
• "Cheamă iubirea, adu-o înapoi" (1988)
• "Nu voi plânge niciodată" (1988)
• "Fata cu cercei de smoală" (1988)
• "De dragul tău" (1989)
• "Iubite" (1989)
• "Hai să ne-mpăcăm" cu Savoy (1989)
• "Pentru inima mea și a ta" cu Savoy (1989)
• "Tu, iubirea mea" cu Marius Țeicu (1991)
• "Să mori de dragoste rănită" (1996)
• "Un roman de iubire" (1999)
• "Am viața mea" (2005)

Filmografie[modificare | modificare sursă]

• 1984 - „Totul e posibil în joc” coproducție româno-olandeză regizor Bob Rooyens. În distribuție: Angela Similea, Therese Steinmetz, Radu Simion, Dida Drăgan.
• 1985 - Rămășagul - Zâna
• 1986 - Trenul de aur - cântăreața
• 1987 - O zi la București
• 2014 - Să mori de dragoste rănită (scurtmetraj) - regizor Iulia Rugină. În distribuție: Paul Radu, Angela Similea, Adina Stetcu.

Musicaluri[modificare | modificare sursă]

• 1981 - musicalul „Corina” după „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian. În distribuție: Angela Similea, Florin Piersic, Matei Alexandru, Cella Tănăsescu.
• 1983 - „Fratele meu, Charles” musical de Edmond Deda care a avut premiera în data de 5 ianuarie 1983.
• 1991 - musicalul „Adio, femei” de Dan Iagnov/Dan V. Dumitriu, regia Mihai Berechet. În distribuție: Angela Similea, Ștefan Iordache și Lia Bugnar.

Premii (selectiv)[modificare | modificare sursă]

• 1970 Festivalul Internațional Cerbul de Aur – piese interpretate: „Marea cântă” (Paul Urmuzescu) și „După noapte vine zi” (Aurel Giroveanu /Tudor Mușatescu) - Cerbul de Argint
• 1983 «Melodii ‘82» „Casa mea” — Marele Premiu
• 1984 Festivalul Mamaia „De n-ai să vii” — Trofeul Festivalului
• 1985 «Melodii ‘84» „Trăiesc” — Marele Premiu
• 1986 «Melodii ‘85» „Voi cânta pentru mileniul trei” — Marele Premiu
• 1987 «Melodii ‘86» „Nu-mi lua iubirea” — Marele Premiu, Trofeul Festivalului
• 1996 Festivalul Mamaia „Să mori de dragoste rănită” – Trofeul Festivalului (la sectiunea șlagăre)
• 1998 Discul de platină (Electrecord)
• 1999 Microfonul de aur (Premiile «București ’99»)
• 1999 Diploma de Excelență (Festivalul «Crizantema de Aur»)
• 2000 Discul de aur (Electrecord)
• 2000 Premiul pentru 30 de ani de carieră arstistică (Electrecord)
• 2002 Premiul «Galei Muzicii Ușoare Românești» (Radio Actualități)
• 2003 Premiul pentru cariera artistică (Festivalul Național «Floare de Tei»)
• 2004 Premiul Excelenței Interpretative (Revista „Actualitatea muzicală”)
• 2004 Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, categoria B (Presedinția României)
• 2005 Premiul de excelență (Premiile VIP)
• 2005 Premiul — „Vocație în promovarea muzicii naționale” (revista „Balcanii și Europa”)
• 2006 Premiul „Cel mai bun solist de muzică ușoară 2005” (Societatea Cosmopolitan)
• 2006 Gala „10 pentru România” nominalizare la categoria „Cel mai bun artist interpret”- 2005)
• 2007 Premiul „DISCUL DE AUR” pentru vânzări record ale albumului „Lumea mea” (Casa de Producție Ovo Music)^[33]
• 2008 Premiul „DISCUL DE PLATINĂ” (Casa de Producție Ovo Music) pentru vânzări record.

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Angela Similea la 10 decembrie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B - "Muzică", „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”.^[34]

Angela Similea, doamna șlagărelor românești 💫 Colaj cu muzică ușoară românească

MIRABELA DAUER

Mirabela Dauer
Date personale
Născută	9 iulie 1947 (75 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	cântăreață artist de înregistrare[*]
Limbi vorbite	limba română
Gen muzical	pop muzică ușoară
Instrument(e)	voce[*]
Colaborare cu	Raoul
Discografie
Listă completă	Mirabela Dauer discography[*]
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Mirabela Dauer, născută Mirabela Scorțaru, (n. 9 iulie 1947, București, România) este o cântăreață română de muzică ușoară. Alături de Corina Chiriac și Angela Similea, Mirabela Dauer a fost una din cele mai frecvente și iubite prezențe pe scena muzicală și de divertisment TV din anii '70-'80. A lansat până în prezent 40 de albume. Printre șlagărele ei se numără: „Ce dor mi-a fost de ochii tăi”, „Dormeau pe-o frunză două stele” și „Te aștept să vii” („Fotoliul din odaie”). În noiembrie 2017 a înregistrat 20 de melodii noi. Are un repertoriu de peste 600 de cântece.^[1]

Activitate muzicală[modificare | modificare sursă]

În anul 1963 Mirabela Dauer a debutat alături de formația rock Roșu și Negru (cu care interpreta, în special, melodii din repertoriul Ritei Pavone, cântăreață italiană de muzică pop-rock a anilor '60). Din 1967, Mirabela a urmat cursurile Școlii Populare de Artă la clasa profesoarei Florica Orăscu, corepetitori fiind Marius Țeicu și Marius Popp. În 1970 a avut loc debutul Mirabelei Dauer la Televiziune, în emisiunea „Tele-Top”, unde a interpretat melodia „De când te-am întâlnit”, compusă de Marius Țeicu. Mirabela a devenit, în scurt timp, o prezență constantă a emisiunilor de televiziune. De-a lungul carierei sale artistice Mirabela Dauer a interpretat melodii compuse de: Marcel Dragomir, Marius Țeicu, Vasile Vasilache, Marian Nistor, Ionel Tudorache, Anton Șuteu, Temistocle Popa, Ion Cristinoiu, George Grigoriu, Vasile Șirli, Mircea Drăgan etc. Începând cu 2004 colaborează cu interpretul de muzică ușoară Rareș Borlea (Raoul).

Premii[modificare | modificare sursă]

• 1975 - pe scena Festivalului "Melodiile prietenilor" de la Moscova obține Premiul I.
• 1976 - participă la Festivalul "Orfeul de Aur" din Bulgaria, unde câștigă Premiul al-III-lea (Orfeul de Bronz).
• 1978 - participarea la Festivalul Internațional al Șlagărelor de la Dresda, i-a adus Premiul al-II-lea pentru Interpretare.
• 1979 - obține Premiul Interviziunii pe scena Festivalului Internațional de la Sopot (Polonia), cu melodiile "Darul Copiilor" și "Teatrul de păpuși" compuse de Marcel Dragomir.
• din 1980 - participă la emisiunile-concurs "Șlagăre în devenire" obținând Premiul de Popularitate cu "Taina nopții" (Ion Cristinoiu) și Premiul Tinereții cu "Darul copiilor" (Marcel Dragomir). Melodiile "Vis de pace" și "Te-aștept să vii", (Ionel Tudor) obțin Premiul Juriului și Premiul de Popularitate. Cântecele "În zori" și "Cântec pentru pacea lumii" (Vasile Vasilache) obțin Premiul Juriului.
• 1985 - participă la Festivalul "Lira Bratislavei" unde obține Premiul al-III-lea (Lira de Bronz), cu melodia "Bine ai venit iubire" (Temistocle Popa).
• 1995 - primește Discul de Aur oferit de Casa de Discuri "Electrecord" pentru albumul "Best of".
• 2002 - i se decernează Diploma de Excelență a Ministerului Culturii și Cultelor, în cadrul Galei "O zi printre stele".
• 2004 - este decorată cu Ordinul Național "Meritul Cultural" - clasa I în grad de "Cavaler", de către Președintele României.
• 2006 - TVR îi oferă Mirabelei Dauer "Diploma de Onoare" și Trofeul "TVR50"

Participări la Festivalul de la Mamaia[modificare | modificare sursă]

• 1969 - Premiul Juriului pe scena Festivalului Național de Muzică Ușoară de la Mamaia.
• 1971 - Premiul la secțiunea Interpretare în cadrul Festivalului de la Mamaia.
• 1976 - Revine pe scena Festivalului "Mamaia" și obține Mențiunea Specială a Juriului.
• 1983 - Premiul juriului pentru piesa "Eu cred în dragoste" (Cornel Fugaru/Eugen Rotaru); Premiul special al Centralei ONT "Litoral" pentru "Bine-ai venit, iubire" (Temistocle Popa).
• 1984 - Premiul special al juriului pentru "Magistrala albastră" (Vasile Vasilache-Junior). Participă și cu piesa “Viața mea” (Marcel Dragomir). În cadrul acestei ediții Mirabela susține și un recital.
• 1985 - Premiul de popularitate pentru "De ce nu-mi spui că mă iubești?" (Vasile Vasilache-Junior). Mai participă și cu melodiile "Nu mai vreau" (Horia Moculescu), "Ești visul meu" (Marius Țeicu). În cadrul acestei ediții Mirabela susține și un recital alături de formația "Savoy".
• 1986 - Premiul special al juriului pentru "Vreau iubirea când se-arată" (Temistocle Popa). Participă și cu piesele "Să te găsesc" (Vasile Vasilache-Junior) și "O planetă a iubirii" (Marius Țeicu).
• 1987 - Premiul special al juriului pentru "Stai lângă fruntea mea" (Mircea Drăgan) și "Vom trăi cât vom iubi" (George Grigoriu). Participă și cu piesa "Dragoste" (compozitor Ionel Tudor). În cadrul acestei ediții Mirabela susține și un recital alături de formația "Academic".
• 1989 - Premiul special al juriului pentru "Cine iubește" (Jolt Kerestely). Participă și cu piesa "Orice zi din viața mea" (Marcel Dragomir).
• 1991 - Membră în juriu. În cadrul acestei ediții Mirabela susține și un recital memorabil alături de formația Doina și Ion Aldea Teodorovici.
• 1992 - Premiu pentru "E bine, bine, e foarte bine" (Marcel Dragomir). În cadrul acestei ediții Mirabela susține și un recital.
• 1994 - Participă cu piesa "Copiii străzilor" (Cornel Fugaru) la sectiunea "Șlagăre".
• 2001 - Micro-recital în ultima seară a Festivalulului.
• 2006 - TVR îi oferă Mirabelei Dauer "Diploma de Onoare" și Trofeul "TVR50" în cadrul unui Micro-Recital cu Orchestra Radio.
• 2007 - Membră în juriu și Micro-Recital cu Raoul.
• 2010 - Micro-Recital. Primește o diplomă și o plachetă de onoare cu ocazia celei de-a 40-a ediții a Festivalului.

Participări la Festivaluri Internaționale[modificare | modificare sursă]

• În 1974 începe seria colaborarilor cu Televiziunea poloneză. Mirabela Dauer a apărut în mai multe show-uri prezentate de studiourile TV din Varșovia, Katowice și Cracovia. Cântă în Polonia alături de formația NO-TO-CO.
• În 1975 apare pe scena Festivalului "Lira Bratislavei" acompaniată de formația Mondial.
• În 1977 apare la Televiziunea din Bratislava; cântă apoi în Rusia, Ungaria și Bulgaria.
• În 1983 participă la Festivalul Cântecului din Cuba.

Diverse[modificare | modificare sursă]

• Mirabela Dauer a susținut un recital memorabil alături de regretații Doina și Ion Aldea Teodorovici la Festivalul de la Mamaia, în 1991.
• A apărut în filmul Buletin de București (1983).
• A făcut turnee cu Teatrul "Constantin Tănase" din București în toate țările Europei de Est dar și în Germania, Israel, Franța și Cuba.
• Alături de grupurile Sincron, Mondial, Savoy, Progresiv TM, Post Scriptum, Romanticii și Romanticii '90 a susținut mii de concerte în țară.
• Din 1992 a început să cânte, anual, în Statele Unite și Canada.
• Din 1999, după o absență de 7 ani, a reluat seria turneelor pe Litoral.
• Editura "Nemira" a lansat volumul autobiografic "Mirabela", realizat în colaborare cu jurnalista Anca Nicoleanu.

Piese din repertoriu[modificare | modificare sursă]

• "Ce-mi place mie" (Aurel Giroveanu);
• "La primăvară" (Iuliu Merca);
• "Ești visul meu" (Marius Țeicu);
• "Taina nopții" (Ion Cristinoiu);
• "De ce nu-mi spui că mă iubești" (Vasile Vasilache Junior); https://www.youtube.com/watch?v=IR9RBh_fikQ
• "Te-aștept să vii" (Ionel Tudor); https://www.youtube.com/watch?v=Fc3yfQIusdg
• "Bine-ai venit, iubire" (Temistocle Popa);
• "Eu cred în dragoste" (Cornel Fugaru); https://www.youtube.com/watch?v=vahzfWo_ukY
• "Mulțumesc iubită mamă", https://www.youtube.com/watch?v=EUMHzm6Pg54
• "Frunza mea albastră" (Marian Nistor); https://www.youtube.com/watch?v=AN_cTidrrp0
• "Stai lângă fruntea mea" (Mircea Drăgan).
• "Morărița" (Vasile Vasilache)
• Melancolie (repertoriu Rep. Moldova)
• De dragul tău (Temistocle Popa)
• Visatoare (Marcel Dragomir)
• Dacă-mi spui bun rămas (Paul Urmuzescu)
• Eu am încredere în tine (Laurențiu Profeta)
• Însingurare (Jolt Kerestely)
• Fără tine (Marcel Dragomir)
• Totdeauna (Marcel Dragomir)
• Doar tu vei fi (Mircea Dragan)
• Vino, seară, vino (Ionel Tudor) https://www.youtube.com/watch?v=IusJwn0wEb8
• De-as putea sa-nving iubirea (Vasile V. Vasilache)
• Te iubesc orice ar spune lumea (Vasile V. Vasilache)
• Nu, eu nu pot sa te mint (Vasile V. Vasilache)
• De-aș fi avut (Vasile V. Vasilache)
• Pentru tine, dragoste (Vasile V. Vasilache)
• Ce mai vrei azi de la mine (Vasile V. Vasilache)
• Pe drumul vieții (Vasile V. Vasilache)
• Dragostea când va veni (Vasile V. Vasilache)
• Doar iubirea (Anton Suteu)
• Tu ești steaua mea (George Nicolescu)
• Gândul visător (Dani Constantin)
• O zi fără iubire (Mihai Constantinescu)
• Cântec pentru copilul meu (George Nicolescu)
• Dacă nu erai tu (Jolt Kerestely)
• Iubire, speranță și fericire (Mihai Constantinescu)
• În ochii tăi visam (Dinu Giurgiu)
• Dimineți cu ferestre deschise (Ștefan Hrușcă și Vasile Seicaru)
• Vine iar vacanța (Marius Țeicu)
• Vino iar, iubire (Jolt Kerestely)
• Nu știai (Marius Țeicu)
• Cântec de iubire (Dan Dimitriu)
• Dacă-i ști cât te iubesc (duet cu Aurelian Andreescu, muzica Marius Țeicu)
• Eternul te iubesc (Jolt Kerestely)
• Încearcă să ierți (Marius Țeicu)
• Îți voi cânta (Marius Țeicu)

Discografie[modificare | modificare sursă]

Albume de studio Voi cânta (1980, Electrecord, LP) Taina nopții (1982, Electrecord, LP) În zori (1984, Electrecord, LP) Morărița (1985, Electrecord, LP, MC) Dimineți cu ferestre deschise (1986, Electrecord, LP) Ești visul meu (1986, Electrecord, LP) Te-aștept să vii (1987) De dragul tău (1988, Electrecord, LP) De ce nu-mi spui că mă iubești (1988, Electrecord, LP) Bine te-am găsit (1989, Electrecord, LP) Nopți albe de dor (1990) Mirabela și Romanticii '90 (1991) Dacă nu te-aș iubi (1992) E bine, e bine, e foarte bine (1992) Te iubesc, iubirea mea (1994) Nu te părăsesc iubire (1996) Plânge un artist (cu Cătălin Crișan, 1997) Tu (1998) Ești bărbatul altei femei (2000) De ce oare? (2003) Grădina dragostei (2004)

Compilații Best of (1995) Best of - vol.1 (2006) Best of - vol.2 (2008)

Albume în colaborare cu Raoul

• Aș vrea să-mi dai inima ta (2005) (Raoul, 2005)
• Dar din Rai (2005) (Raoul, 2005)
• Floare albă, floare albastră (Raoul, 2007)
• Pentru inima mea (Raoul, 2009)
• În brațele tale (2011)

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Mirabela Dauer la 10 decembrie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B - "Muzică", „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”.^[2]

MIRABELA DAUER - CELE MAI FRUMOASE MELODII

DANIEL IORDĂCHIOAIE

Daniel Iordăchioae
Date personale
Născut	9 iulie 1968 (54 de ani), Ștefănești, județul Argeș Ștefănești, Argeș, România
Cetățenie	România
Ocupație	solist vocal, compozitor, textier
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Origine	România
Modifică date / text

Daniel Iordăchioae (n. 9 iulie 1968, Ștefănești, județul Argeș) este un cântăreț, compozitor și textier român.

Activitate[modificare | modificare sursă]

Încă din copilărie primește o educație muzicală: de la cinci ani ia lecții de chitară. În perioada 1973-1980, urmează cursurile Școlii Populare de Artă din Pașcani. În 1980 își face debutul în formația Gramofon. În 1987, participă la Festivalul Național muzică ușoară de la Mamaia și tot în același an apare pe un disc split cu interpreta Denise Roman. Participă la diferite concursuri muzicale de la Sibiu, Pitești, Costinești, etc. În 1987 reprezintă România la concursul Intertalent de la Praga. Tot la Praga, doi ani mai târziu, participă la concursul muzical „ORDA”. În 1989 participă la Festivalul Tineretului și Studenților din Coreea de Nord. Tot în același an face mai multe turnee în Germania. În 1992 participă la concursul „Serbările primăverii”. Începând din anul 1992 timp de un an participă în mai multe turnee din Finlanda, Suedia, Norvegia. Din anul 1994 este angajat la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești unde a apărut în peste 10 premiere. Este momentul în care îi cunoaște pe Adrian Enache și Aurelian Temișan. Pentru Adrian Enache scrie chiar compoziții muzicale. Semnează versuri pentru muzica lui Viorel Gavrilă, Elena Cârstea, Mihai Vanica, Petre Geambașu. Prezintă mai multe emisiuni la TVR: Album duminical (1996); Ba da ba nu (1997-2000), Seara porților deschise (1998, împreună cu Adrian Enache și Aurelian Temișan), Bucureștiul de altădată (1998), Tip-top minitop (1998), Prietenii lui Piticot (2000-2001).

Repertoriu[modificare | modificare sursă]

• Între noi e o stea. Muzica: Dumitru Lupu; Text: Mala Barbulescu
• Mă-ntorc la tine mare albastră. Muzica Dumitru Lupu; Text: Viorela Filip
• Dacă într-o zi mă vei iubi. Muzica Ion Cristinoiu; Text: Ovidiu Dumitru
• Frumoasa doamnă Angela. Muzica Ion Cristinoiu
• Am fost actor. Muzica Dan Iagnov; Text: Dan V. Dumitriu
• Doar pentru noi. Muzica și text: Capriel Dedeian
• Seară frumoasă de vară. Muzica și text: Temistocle Popa
• Românie & interpret: Otilia Rădulescu. Muzica și text: Temistocle Popa
• E,E,E Iubire, Crede în iubire. Muzica Dani Constantin
• Moldovean Blues, Protest, Zile și nopți (interpret Adrian Enache), O fetiță ștrengăriță, Parfumul de șoapte, Muzica: Daniel Iordăchioaie

Discografie[modificare | modificare sursă]

• 1987: Daniel (vol 1)
• 1989: Daniel (vol.2)
• 1992: Acel paradis pierdut
• 1996: Moldovean blues
• 2009: Best of Daniel Iordachioaie

Daniel Iordachioaie-Ma-ntorc la tine mare albastra

 OTTORINO RESPIGHI

Sari la navigareSari la căutare

Ottorino Respighi
Ottorino Respighi
Date personale
Nume la naștere	Ottorino Respighi
Născut	9 iulie 1879[1][2][3][4]  Bologna, Italia
Decedat	18 aprilie 1936 (56 de ani)[1][5][2][3]  Roma, Regatul Italiei
Înmormântat	Certosa di Bologna[*]
Cauza decesului	cauze naturale (insuficiență cardiacă)
Căsătorit cu	Elsa Respighi[*]
Cetățenie	Regatul Italiei  Italia
Ocupație	compozitor dirijor muzicolog[*] profesor de muzică[*] profesor universitar[*] violist[*] muzician Concert
Activitate
Studii	Conservatorio Giovanni Battista Martini[*]
Gen muzical	operă Poem simfonic muzică clasică impressionist music[*]
Instrument(e)	vioară violă
Semnătură
Prezență online
site web oficial Identificator titlu IMDb VGMdb
Modifică date / text

Ottorino Respighi (pronunție în italiană: /ottoˈriːno reˈspiːɡi/; n. 9 iulie 1879, Bologna, Italia – d. 18 aprilie 1936, Roma, Regatul Italiei) a fost un violonist, compozitor și muzicolog italian, cel mai bine cunoscut pentru trilogia lui de poeme simfonice: Fântânile Romei (1916), Pinii din Roma (1924) și Serbările romane (1928).^[6] Interesul său muzical pentru muzica din secolele XVI, XVII și XVIII l-a determinat să compună piese pe baza muzicii din aceste perioade. De asemenea, el a scris mai multe opere, cea mai cunoscută fiind La fiamma.

BIOGRAFIE

Tinerețe

Ottorino Respighi s-a născut la 9 iulie 1879, pe Via Guido Reni nr. 8, o clădire situată în apropierea palatului Palazzo Fantuzzi din Bologna, Italia. A fost cel mai mic copil al lui Giuseppe și Ersiliei (născută Putti) Respighi. Fratele său, Alberto, a murit la nouă ani, dar el a avut o soră, Amelia.^[7] ,

Familia Respighi era o familie de muzicieni. Giuseppe Respighi era profesor de pian; el l-a inițiat pe fiul său pe drumul muzicii și l-a învățat bazele interpretării la pianul și la vioară încă de la o vârstă fragedă. Nu după mult timp de când a început să învețe să cânte la vioară, Ottorino Respighi a renunțat subit din cauza faptului că profesorul lui l-a lovit peste mână cu o riglă, atunci când a cântat un pasaj greșit. El a reluat lecțiile câteva săptămâni mai târziu, cu un profesor mai răbdător.^[8] Abilitățile sale la pian aveau inițial, de asemenea, un nivel scăzut, dar tatăl lui l-a surprins odată, când a ajuns acasă interpretând Studiile simfonice ale lui Robert Schumann, Ottorino învățând această piesă muzicală în secret.^[9]

Bologna și Sankt Petersburg, 1890–1913

Liceul Muzical din Bologna

Respighi a studiat la Gimnasio Guinizelli timp de 2 ani, iar în 1892, s-a înscris la Liceo Musicale unde a studiat vioara și viola cu Federico Sarti timp de 7 ani. Printre primele compoziții completate și datate au fost Piccola Ouverture și Preludio pentru orchestră. Timp de 4 ani, Respighi a luat lecții de compoziție cu Giuseppe Martucci și de istorie a muzicii cu Luigi Torchi. A primit o diplomă pentru vioară în 1899 și și-a terminat studiile în anul 1901 cu grad avansat în compoziție. În acea vreme, a studiat cu mare interes și unele limbi străine, având o largă colecție ce conținea atlase și dicționare.^[10]

În 1900, Respighi a acceptat rolul de violonist principal în orchestra Teatrului Imperial rus din Sankt Petersburg, Rusia, în timpul sezonului de operă italiană de la acest teatru. În timpul vizitei sale s-a întâlnit cu compozitorul rus Rimsky-Korsakov, ale cărui orchestrații le admira foarte mult, și a studiat orchestrația și compoziția cu el timp de cinci luni.^[11]

După o perioadă petrecută în Germania în 1902, Respighi s-a întors la Bologna cu scopul de a-și continua studiile de compoziție, studii care i-au adus o a doua diplomă. Din 1903 până în 1908, principala lui activitate a fost de prim violonist în „Mugellini Quintet”, fondat de compozitorul Bruno Mugellini.

În 1909, a doua operă a lui Respighi Semirâma a avut un debutul și un succes considerabil. Cu toate acestea, el a adormit în timpul banchetului de după premieră, din cauza epuizării pricinuite de scrierea părților orchestrale; perioadele sale inconsistente de somn ar fi putut fi însă cauzate și de narcolepsie.^[12]

Roma, 1913–1936

În 1913, Respighi a părăsit ansamblul Mugellini Quintet și s-a stabilit la Roma. El a petrecut un timp ca interpret în Germania, înainte să se întoarcă în Italia pentru a se dedica compozițiilor muzicale. Totuși, multe surse^[care?] susțin că el a studiat pentru un scurt timp cu Max Bruch în perioada în care a locuit în Germania, însă mai târziu soția sa, Elsa Respighi, a afirmat că acest lucru nu este adevărat. În 1913, el a fost numit profesor de compoziție la Conservatorio di Santa Cecilia, post pe care și l-a păstrat pentru tot restul vieții.

În timpul intrării Italiei în Primul Război Mondial, în 1915, poziția lui Respighi de profesor la „Liceo Musicale” i-a permis să evite serviciul militar. După ce a călătorit spre un loc mai liniștit de-a lungul verii, Respighi s-a întors în Italia pentru a continua să predea. Unul dintre noii studenți de la cursurile de compoziție a fost Elsa Olivieri Sangiacomo, cea care i-a devenit soție în 1919. În 1921, cei doi s-au mutat într-un apartament din Roma.

Un punct de referință în cariera componistică a lui Respighi a fost în martie 1917 odată cu premiera poemului simfonic Fântânile Romei, prima sa lucrare din cele trei poeme simfonice inspirate de Roma. Piesa descrie patru din fântânile orașului în diferite momente ale zilei. Respighi a fost dezamăgit de reacțiile publicului și ale criticilor muzicali pe care le-a primit la premieră și a considerat lucrarea un eșec, ceea ce l-a îndemnat să înceapă una nouă. Cu toate acestea, Fântânile Romei a primit mare apreciere după ce el i-a permis lui Arturo Toscanini să dirijeze piesa într-o serie de concerte în Milano, în februarie 1918. Succesul obținut a dus la publicarea după scurt timp a lucrării.

Fiind neutru din punct de vedere politic, Ottorino Respighi nu a reacționat în niciun fel după ce Benito Mussolini a venit la putere, în 1922. Faima sa internațională stabilită i-a adus lui Respighi un anumit nivel de libertate, însă în același timp a încurajat regimul fascist să-i exploateze muzica în scopuri politice.

În 1923, Respighi a devenit primul director al conservatorului „Santa Cecilia”. A renunțat însă la această funcție în 1925 pentru a se dedica compozițiilor muzicale. În 1925, a colaborat cu Sebastiano Arturo Luciani la scrierea unei cărți intitulate Orfeu. A fost ales în 1932 la Academia Regală a Italiei .

În decembrie 1925, Respighi a plecat la New York unde a avut primele interpretări din Statele Unite. Prima lui interpretare publică a fost partea solo a concertului de pian scris de el, Concerto in the Mixolydian Mode (1925) , la Sala Carnegie, la 31 decembrie. Concertul a fost un succes. ^[13]

În mai 1927, Ottorino Respighi și soția lui au călătorit în Brazilia pentru a asista la o serie de concerte cu piesele sale în Rio de Janeiro. Stilul muzical și obiceiurile locale l-au inspirat pe Respighi, care a spus presei despre intenția lui de a se întoarce în următorul an cu o suită orchestrală în cinci părți bazată pe impresiile din această vizită. Respighi s-a întors la Rio, în iunie 1928, cu o compoziție finalizată în forma unei lucrări orchestrale în trei părți intitulată Impressioni brasiliane („Impresii braziliene”). În drumul spre casă din Brazilia, Respighi s-a întâlnit din întâmplare cu fizicianul italian Enrico Fermi care a încercat să îl facă pe Respighi să explice muzica în termeni ai fizicii, ceea ce a fost un eșec. Ei au rămas însă prieteni apropiați.

În 1928, Respighi și-a completat, în doar nouă zile, cel de-al treilea poem simfonic pe teme romane, Serbările romane. Lucrarea a avut premiera în 1929 la Carnegie Hall din New York, cu Arturo Toscanini dirijând Orchestra Filarmonicii din New York.^[14] Toscanini a înregistrat-o de două ori pentru RCA Victor, mai întâi cu Orchestra din Philadelphia în 1942 și apoi cu Orhcestra Simfonică NBC în 1949. Muzica lui Respighi a avut un succes considerabil în SUA; Toccata sa pentru pian și orchestră a fost premiată, cu Respighi ca solist și Willem Mengelberg dirijor al Orchestrei Filarmonice din New York la Carnegie Hall în noiembrie 1928, iar Metamorphoseon a fost aleasă de către o comisie pentru cea de-a cincea aniversare a Orchestrei Simfonice din Boston.

În 1932, guvernul fascist italian l-a onorat pe Respighi prin afilierea sa la Reale Accademia d'Italia, unul dintre cele mai înalte onoruri acordate celor mai remarcabile personalități ale științei și culturii italiene.^[15]

Mormântul lui Respighi la Certosa di Bologna, Italia

Respighi a fost un cercetător entuziast al muzicii italiene din secolele XVI, XVII și XVIII. A publicat ediții ale compozițiilor lui Claudio Monteverdi, Antonio Vivaldi și Benedetto Marcello. Lucrările sale în acest domeniu au influențat compozițiile sale de mai târziu și au dus la o serie de lucrări bazate pe muzică timpurie, în special cele trei suite din Airs and Dances Ancient și suita Gli uccelli („Păsările”). În lucrările sale neoclasice, Respighi a păstrat clară ideea muzicală din perioada clasică, preferând să combine stilurile melodice pre-clasice și formele muzicale (precum suitele de dans) cu armoniile și texturile romantice tipice ale secolului XIX.

Decesul

Ottorino Respighi a continuat să compună până în ianuarie 1936, când sănătatea lui s-a deteriorat. El a decedat pe 18 aprilie 1936 în Roma, la vârsta de 56 de ani, din cauza intoxicațiilor sanguine cauzate de o endocardită, după ce i se făcuseră trei transfuzii de sânge. A murit avându-i aproape pe prieteni și pe soția sa. După un an de la înmormântare, rămășițele lui au fost mutate la Bologna. Pe monumentul său funerar este înscris doar numele; datele nașterii și ale morții lipsesc.

LUCRĂRI

Respighi, 1935

Operă

• Re Enzo (1905)
• Semirâma (1909)
• Marie Victoire (finalizată în 1913, dar nu a fost pusă în scenă până în 2004)
• La bella dormente nel bosco (1922)
• Belfagor (1923)
• La campana sommersa (1927)
• Maria egiziaca (1932)
• La fiamma (1934)
• Lucrezia (1937) operă într-un act (finalizată postum de soția sa, Elsa și de elevul său, Ennio Porrino )

Balet

• La Boutique fantasque (1918), împrumută melodii ale compozitorului italian Rossini din secolul al XIX-lea. A avut premiera la Londra la 5 iunie 1919.
• Sèvres de la vieille France (1920), transcriere a unor piese muzicale franceze din secolele XVII-XVIII
• La Pentola magica (1920), bazat pe teme populare rusești
• Scherzo Veneziano (Le astuzie di Columbina) (1920)
• Belkis, Regina di Saba (1932)

Orchestrale

• Preludio, corale e fuga (1901)
• Aria per archi (1901)^[16]
• Leggenda pentru vioară și orchestră P 36 (1902)^[17]
• Concert pentru pian și orchestră în La minor (1902)
• Suite per archi (1902)^[18]
• Humoreske pentru vioară și orchestră P 45 (1903) ^[19]
• Concert pentru vioară în La major (1903), finalizat de Salvatore Di Vittorio (2009)^[20]
• Fantasia Slava (1903)
• Suite în E major (Sinfonia) (1903)
• Serenata per piccola orchestra (1904)^[21]
• Suite in sol maggiore, per archi ed organo P 58 (1906)^[22]
• Ouverture Burlesca (1906)
• Concerto all'antica pentru vioară și orchestră (1908)
• Ouverture Carnevalesca (1913)
• Tre Liriche (1913), pentru mezzo-soprană și orchestră (Notte, Nebbie, Pioggia)^[23]
• Sinfonia Drammatica (1914)
• Fântânile Romei (1916)
• Suite Airs and Dances Ancient No. 1 (1917), bazată pe piese de lăută renascentistă de Simone Molinaro, Vincenzo Galilei (tatăl lui Galileo Galilei ) și alți compozitori anonimi.
• Ballata delle Gnomidi („Dansul gnomilor”) (1920), bazat pe o poezie de Claudio Clausetti
• Adagio con variazioni (1921), pentru violoncel și orchestră
• Concert Gregoriano pentru vioară și orchestră (1921)
• Antiche arie e danze per liuto (seconda suite) (1923), bazată pe piese pentru lăută, arciliuto și viola da gamba de Fabritio Caroso, Jean-Baptiste Besard, Bernardo Gianoncelli și un compozitor anonim. De asemenea, interpolează o arie atribuită lui Marin Mersenne.
• Pinii din Roma (1924)
• Concerto in modo misolidio (1925)
• Poema autunnale („Poem de toamnă”), pentru vioară și orchestră (1925)
• Rossiniana (1925), transcrieri din Quelques riens de Rossini (din Péchés de vieillesse)
• Vetrate di chiesa (1926), în patru mișcări dintre care trei sunt bazate pe Tre Preludi sopra melodie gregoriane pentru pian (1919)
• Trittico Botticelliano (1927), în trei mișcări inspirate din tablourile lui Botticelli din Galeria Uffizi, Florența: La Primavera, L’Adorazione dei Magi și Nașterea lui Venus.
• Impressioni brasiliane („Impresii braziliene”; 1928)
• Gli uccelli („Păsările”; 1928), bazat pe piese baroce care imită păsările. Cuprinde Introduzione (Bernardo Pasquini), La Colomba (Jacques de Callot), La Gallina (Jean-Philippe Rameau), L'Usignolo (a unui compozitor englez anonim din secolul al XVII-lea) și Il Cucu (Pasquini)
• Toccata pentru pian și orchestră (1928)
• Serbările romane (1928)
• Metamorphoseon (1930)
• Antiche arie e danze per liuto (terza suite) (1931), aranjată doar pentru corzi și prezentând melancolie în starea de spirit generală. Se bazează pe cântece pentru lăută de Besard, o piesă pentru chitară barocă de Ludovico Roncalli, piese pentru lăută de Santino Garsi da Parma și alți compozitori anonimi.
• Concerto a cinque (1933), pentru oboi, trompetă, vioară, contrabas, pian și corzi

Vocale / corale

• Nebbie (1906), voce și pian
• Stornellatrice (1906), voce și pian
• Cinque canti all'antica (1906), voce și pian
• Il Lamento di Arianna (1908), pentru mezzo-soprană și orchestră^[24]
• Aretusa (text de Shelley) (1911), cantata pentru mezzo-soprană și orchestră
• Tre Liriche (1913), pentru mezzo-soprană și orchestră (Notte, Nebbie, Pioggia)^[23]
• La Sensitiva (text de Shelley) (1914), pentru mezzo-soprană și orchestră
• Il Tramonto („Apusul de soare”, text de Shelley) (1914), pentru mezzo-soprană și cvartet de coarde (sau orchestră de coarde)
• Cinque liriche (1917), voce și pian
• Quattro liriche ([[Gabriele d’Annunzio; 1920), voce și pian
• La Primavera („Primăvara”, text de Constant Zarian) (1922) poem liric pentru solist, cor și orchestră
• Deità silvane (Woodland Deities, texte de Antonio Rubino) (1925), cântec-ciclu pentru soprană și orchestră mică
• Lauda per la Natività del Signore („Laudă la Nașterea Maicii Domnului”, text atribuit lui Jacopone da Todi) (1930), o cantată pentru trei soliști (soprană, mezzo-soprană, tenor), cor mixt și orchestră de cameră

Muzică de cameră

• Cvartetul de coarde în Re major într-o singură parte (nedatat)
• Cvartetul de coarde nr. 1 în Re major (1892–98)
• Cvartetul de coarde nr. 2 în Si bemol major (1898)
• Cvartetul de coarde în Re major (1907)
• Cvartetul de coarde în Re minor (1909)
• Quartetto Dorico sau Cvartetul de coarde dorice (1924)
• Tre Preludi sopra melodie gregoriane, pentru pian (1921)
• Sonata pentru vioară în Re minor (1897)
• Sonata pentru vioară în Si minor (1917)
• Sonata pentru pian în Fa minor
• Variazioni, pentru chitară
• Cvartet dublu în Re minor (1901)
• Cvartet de coarde pentru două viori, violă și violoncel în Sol minor (1901, incomplet)
• Cvintetul de pian în Fa minor (1902)
• Șase piese pentru vioară și pian (1901–1906)
• Cvartet în Re major pentru patru viole (1906)
• Suite della tabacchiera pentru instrumente de suflat și pian, P 168 (1930)
• Belkis, regina di Saba, suită din balet în cinci tablouri, P 171 (1931)

"Pines of Rome" - by Ottorino Respighi

SERGIU SARCHIZOV

Anul nașterii: 9 iulie 1924

Data morții: 18 septembrie 2003

Albume: Concerto for Violin and Orchestra / „Elanuri”, Ballet in One Act

Casă de discuri: Electrecord

Mi-e Dragă Stema Țării Mele

MUZICĂ PENTRU SUFLET:

1. 

ROMANTIC PIANO - The Best Relaxing Love Songs - Most Beautiful Classical Piano Melodies In History

2. 

Most 50 Beautiful Romantic Violin Love Songs | Best Relaxing Peaceful Violin Music for Study & Sleep