7. /9 IULIE 2023 - POEZIE

Jan Neruda

Jan Nepomuk Neruda (cehă: [ˈjan ˈnɛpomuk ˈnɛruda]; 9 iulie 1834 – 22 august 1891) a fost un jurnalist, scriitor și poet ceh, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai realismului ceh și un membru al Școlii din Mai. Jan Neruda s-a născut la Praga, Boemia, ca fiu al unui mic băcan care locuia în cartierul Malá Strana (Cartierul Mic) din Praga. După ce a studiat filosofia și filologia, a lucrat ca profesor până în anul 1860, când a devenit jurnalist  independent și scriitor. În opera sa Neruda a promovat ideea renașterii patriotismului ceh. A participat la principalele lupte culturale și politice ale generației sale și a câștigat o reputație de critic sensibil. Neruda a devenit, împreună cu Vítězslav Hálek, reprezentantul cel mai proeminent al noilor tendințe literare.

Neruda a fost cunoscut pentru descrierea satirică a micului burghez din Praga. Scrierea sa cea mai populară estePovídky malostranské (Povestiri din Malá Strana, 1877), o colecție de povestiri, care a fost tradusă în limba engleză în 1957 de romancierul și scriitorul de cărți polițiste Ellis Peters. Poveștile lui Neruda transportă cititorul în Cartierul Mic, pe străzile și în curțile sale, prin magazine, biserici, case și restaurante.

Neruda a fost un antisemit notoriu, iar personajele evreiești din cărțile sale, după cum afirmă Madeleine Albright în cartea sa, Prague Winter, au fost aproape întotdeauna descrise drept cămătari lacomi, o opinie pe care el a părut să și-o asume. A murit în 1891 și a fost înmormântat în cimitirul Vyšehrad din Praga. După moartea sa, una dintre străzile din Cartierul Mic (Ostruhová ulice, bine-cunoscută din cărțile sale), acum Nerudova ulice, a primit numele său. Neruda nu a fost niciodată căsătorit, dar a avut o relație apropiată cu scriitoarea Karolína Světlá.

Lucrări:

·         Hřbitovní kvítí ("Cemetery Flowers"), 1857

·         Knihy veršů ("Books of Verses"), 1867

·         Zpěvy páteční ("Friday Songs"), 1869

·         Povídky malostranské (Povestiri din Malá Strana), 1877, ISBN 0-8371-9344-3

·         Písně kosmické ("Cosmic Songs"), 1878

·         Balady a romance ("Ballads and Romances)", 1878–83

·         Prosté motivy ("Plain Themes / Simple Motifs"), 1883

·         The Vampire

Poezia, dulcea fată

Poezia - dulcea fată -,
numai ce-o privesc - şi iată
că de dragoste se-aprinde,
inima în palmă-şi prinde,
capu-şi pierde-apoi deodată.

Vălul nunţii-i scot din ladă,
cu un tiv ca de zăpadă,
unduind în falduri albe,
iar la gât îşi prinde salbe,
caru-n flori aşteaptă-n stradă.

Nunta e în toi. Deodată
Coana Minte se arată
şi trei vorbe vechi îi spune.
Vălu-n ladă iar îl pune -
şi îngheaţă nunta toată.

Din văi urcă ziua

Din văi urcă ziua mai sus, tot mai sus,
cu paşii-n lumina, zglobie -
"Ci unde te duci? Spune-mi unde?" -
"Doar vezi că vârful de munte mă-mbie."

Deodată se-ntunecă muntele tot,
şi culmea de aur dispare -
"Ci unde eşti? Unde?" şi dibui în jur -
pământul e mut până-n zare.

Şi iată-ntr-o clipă mă simt părăsit -
pierită e ziua mea oare?
În friguri, privirea-mi zdrobită de dor
spre vale-a-nceput să coboare.

Trecutul meu tot e acolo, în nori -
şi simt cum mă-ncearcă mâhnirea -
mi-e frică şi-s trist de parcă-ar veni,
ca-n ceasul suprem, ispăşirea.

Da, vei vedea, natura

Da, vei vedea, natura, vei vedea
că mult timp îmi vei fi însoţitoare -
tu te-ai schimbat din stânci spre crengi,
şi eu la fel, din cap până-n picioare.

E pasul mai uşor, şi-n glesne simt
cum îmi zvâcneşte-o vână jucăuşă,
mă tăvălesc prin iarbă şi alerg
în loc să merg frumos pe cărăruşă.

În cale când îmi murmură-un pârâu,
mă-mbie la taifas prietenia,
când lunca-mi iese-n cale, drept salut,
îmi zvârl în sus, cu-un chiot, pălăria.

De-mi înfloreşte-n drum un tânăr pom,
îi mângâi trunchiul, coama lui pletoasă,
şi glasul meu de bariton l-încerc
când cântă-n pom o pasăre aleasă.

Pe unde merg, oriunde m-aş afla,
găsesc câte ceva să mă amuze -
petala unei roze smulg apoi
şi-un cânt de chef îl fluier printre buze.

A Tacu – Zeletin

Întrucât codoşia izvorăşte tocmai din prostia omenească , pagini acide dedică Tacu prostiei pe care o dispreţuieşte :



„ Analfabeţii , învrăjbit vârtej



Năvălitor din grota altor nopţi



Aduc prostiei înzecit prilej



Să-i lepede puietu-n semidocţi ”.



( Lues latent )



sau



„ Uitarea galopează-n toată firea,



Un fel de iapă senectute la manej



Şi scoabă unduieşte născocirea



Ridichilor întoarse pe gâtlej ”.



( Hibernia )



Cum prostia , ca şi codoşia erau permanent ocrotite şi promovate de comunism , Alexandru Tacu relatează şi acest fapt în ceea ce el numeşte „ Marşul cu prolog al împlinirilor revoluţionare ” :



„ Se adună la plenară



Pechinezii , bunăoară;



Se adună la Congres,



Şoricarii mai ales 



Hău, hău , hău şi



Ham , ham , ham



Vin dulăii la ciolan



Carpatini din marea târlă



Lighioane calpe gârlă



Unu-i „ preten ” altul rudă



Toată rabia zăludă



Gravi şi răspopiţi sadea.



Intră câinele-căţea



Toată laia-n patru labe



Mutre cu scapeţi şi babe



Unii urlă , alţii sluj



C-un picior la spate-n sus



Încântat de adulare



Apretat cu ştaifu′ tare



Bâlbă face semn că-i gata



Uşurel se lasă gloata



Burtărie şi ciacâri pe



Tusea feselor sub cârpe…



Clanţ, clanţ, clanţ şi



Clanţa, clanţa



Supurează redundanţa ”.



Cine e omul în poezia lui Alexandru Tacu , omul vremilor la care se referă, o spune însuşi poetul în „ Fantomas ”:



„ Din lepră , şerpi şi macadam,



Când Creatorul l-a făcut



I-a pus din curul lui Adam



Un găinaţ de marabut.



Văzându-l meşterul că mişcă,



L-a gâdilat puţin la coastă,



I-a dat să poarte toporişcă



Şi-n pat o harnică nevastă ”.



Zăgazurile timpului duc în poezia lui Tacu şi la actualul Parlament al ţării :



„ Tăcut ca piatra şi prudent



La ce se va întâmpla şi când



Miroase-a mort în Parlament



Mai trece-o victimă la rând ”.



( Tot „ Fantomas ”)



In 2009 când Alexandru Tacu – Zeletin îşi reeditează „ Omul interzis ” victimele legilor şi a faptelor înalţilor demnitari ai ţării se numără cu miile, cu zecile de mii … Greu se doboară rămăşiţele înţepenite la noi ale comunismului … Aceasta şi pentru că, zice Alexandru Tacu şi în versurile (Golem) de pe ultima copertă a cărţii ( şi ea reînnoită ) :



„ Încroşetare sumbră între prostia oarbă



Şi haosul puterii din smârcul bicefal



Jivina fulgerării grotescului mortal



Pornită-i printr-o gură de şarpe să ne soarbă.



……………………………………………….



Golem al urii , noaptea abscons , descreierat…



Această-ngrămădire de grotă şi strabism;



Nici diavolul nu ştie de ce în comunism



Puternica lui umbră se-ntunecă pe lat ”.

Iulian Grigoriu

Biografie

Profil: Născut: 1965 Studii: Facultatea de Istorie şi Filosofie (secţia filosofie) a Universităţii „Dunărea de Jos" din Galaţi. Ocupaţie: Scriitor, profesor de filosofie şi logică la Facultatea de Filosofie a Univ. Dunărea de Jos. Familie: Căsătorit, doi copii.

Este absolvent al Liceului Vasile Alecsandri, licențiat și master al Facultății de Istorie și Filosofie (secția filosofie) a Universității „Dunărea de Jos” din Galați, doctor al Facultății de Filosofie din București. După 1990 a realizat si publicat unele discuții cu Petre Țuțea, Mihai Șora, Mircea Horia Simionescu, Ioan Alexandru, Cezar Ivănescu.

Scrieri:

·         Dulcele timp pentru răpunerea răilor, Galați, Editura Alma, 1997 (poezie)

·         Frumosul măturător al băilor, Galați, Fundația Culturală Antares, 2002 (poezie)

·         Cu Wittgenstein la mânăstire, București, Editura Paideia, 2003 (roman)

·         Niște prieteni și Hrist, Galați, Fundația Culturală Antares, 2007 (poezie)

·         Daniel în groapa cu lei, Galați, Centrul Cultural "Dunărea de Jos", 2011 (poezie)

·         Eu, prea-străinul, Iași, Editura TipoMoldova, 2013 (antologie de poezie); cuprinde următoarele volume, în ordinea scrierii lor: Eu, prea-străinul(1984-1986);Caietul de la Rovinari (1986-1987); Impur (1987-1990); Dulcele timp pentru răpunerea răilor (1985-1995); Faptele, Scrierea (1990-1993); Frumosul măturător al băilor (1995-1999); Poem cu Parmenide (2000-2003); Niște prieteni și Hrist (2000-2003).

Poezie - Iulian Grigoriu: https://youtu.be/BwMO8Ka63NE;

"Lacul" de Iulian Grigoriu: https://youtu.be/8YEbnNdc0P0;

Calin Gruia, prozator si poet

Biografie Călin GruiaGRUIA Calin (pseudonimul lui Chirii Gurduz), se naste la 21 martie 1915, salul Trifesti, judetul Orhei, Basarabia - moare in 9 iul. . Bucuresti. 
Prozator si poet.

Fiul lui Vartolomeu Gurduz si al Alexandrinei (n. Galbura), agricultori. 

Absolvent al Scolii Normale din Orhei (1936) si al Scolii de Ofiteri de Rezerva (1937); invatator in comuna Tvarditadin judetul Tighina si in comuna Umbraresti din judetul Tecuci (1937-l939). 

Dupa un stagiu de concentrare la regiment (1939-l940), devine combatant pe frontul de est (1940-l944). prizonier de razboi in URSS (1944-l948). Redactor la emisiunile pentru copii ale Radiote-leviziunii Romane (195l-l969). 

Colaboreaza la revista Roza si Basarabia literara din Chisinau. Cutezatorii, Luminita, Arici Pogonici etc.

Debuteaza cu versuri si proza in revista Speranta din Orhei (1938); dupa debutul editorial cu placheta de versuri Litanii de seara (1942), Calin Gruia nu mai tipareste nici un volum pina in 1952, cind ii apare culegerea de povestiri Nucul lui Tode-rita. Vor urma volum de povesti, povestiri si legende (Nuielusa de alun, 1954; Izvorul fermecat, 1956; La „Drumurile lumii", 1959; Poiana lunii, 1960; Povesti, 1967; Domnita de roua. 1969; Ramura de mar inflorit, 1974; Printul de htrtie, 1977; Nalucile noptii, 1985), citeva romane (Ograda, 1965; De-a visele. 1966: Vintura-lume. 1970; Acolo colinele ard, 1974; Pinzele mamei, 1984). Alte volum de povestiri sau evocari (Vineri la amiaza, 1962; Scrisori pentru fluturi si pietre, 1976; Moara lui Elisei, 1980; La valsul diminetii, 1981) se adreseaza adultilor. Versurile scrise de-a lungul a trei decenii (1940-l970) sint reunite in volum In norii ce vin si se duc (1980), unele poeme fiind reluate in Calatorii (1988). 

Autor a peste cincizeci de scenarii radiofonice pentru copii si al unor scenarii pentru filme cu tematica istorica (Balada pentru Mariuca, Vlctd Tepes, Corbea, Ospatul). O parte din scrierile sale au fost traduse in diverse limba Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti (1980).

Ca multi scriitori din spatiul moldo-bucovi-nean inzestrati cu darul de a povesti, Calin Gruia s-a afirmat in perimetrul literaturii pentru copii, unde a devenii unul dintre cei mai prolifici autori. Prin volumele de povesti (Nuielusa de alun, 1954; Izvorul fermecat. 1956; Minuna-ta-mparatie cu palate de hirtie, 1957; La „ Drumurile lumii". 1959; Poiana lunii, 1960; Drumul spune povesti. 1963; Jucausul, 1967; Domnita de roua, 1969; Ramura de mar inflorit. 1974; Poiana de argint. 1982), Calin Gruia este. alaturi de Vladimir Colin", unul dintre cei mai cunoscuti autori de basme culte din literatura romana contemporana. Respectind, in cea mai mare parte, tiparele traditionale ale speciei, autorul pledeaza (fara sa fie moralizator) pentru valorile umane apoteozate in basme (bunatate, dreptate, spirit de sacrificiu, dragoste, intelepciune), respingind lacomia, rautatea, ingratitudinea si egoismul. 

Aceleasi valori si principii morale se regasesc si in volumele de povestiri si microromane pentru copii (Nucul lui Tode-rita, 1952; Poiana lunii, 1960; Onica, 1962; Ograda, 1965; De-a visele, 1966; Nalucile noptii, 1985), care valorifica teme de actualitate situate in perimetrul unui amestec de vis si realitate. Drumul spune povesti (1963). de pilda, „porneste de la pretextul personificarii drumului, pentru a racorda o serie de povestiri in care fantasticul, poezia si norma morala coexista armonios in cadrul exploatarii ingenioase a unor surse folclorice" (Marian Popa). Alte titluri se bazeaza pe evocarea istorica (Ospatul, 1966; Mariuca, 1970) ori pe experienta razboiului (Vineri la amiaza, 1962; Acolo colinele ard, 1974). Adresindu-se cititorului adult, volumele Cu ochii ca iarba (1972), Peretele de lut (1975), Scrisori pentru fluturi si pietre (1976), Moara lui Elisei (1980), La valsul diminetii (1981) incearca. intr-o maniera accen-tuat eonfesiva. reconstituirea satului moldav de dupa primul razboi mondial, cu eresurile, traditiile, superstitiile populare si poezia obiceiurilor Prezenta elementului fabulos (sustinut uneori, la nivelul expresiei, prin regionalisme, arhaisme si forme sintactice vechi) confera unitate acestor scrieri. intre care se remarca nuvela Moara lui Elisei (morarul Elisci si sacii sai sint devorati. in timpul unei secete cumplite, de miile de sobolani hamesiti). in strinsa legatura cu proza memorialistica se afla anto-logiilede versuri Innoriice vin si seduci 1980) si Calatorii (1988), care amintesc de lirica elegiaca a lui Zaharia Stancu. 

Anticipate de versurile din Litanii de scara (1942). spaimele existentiale, profetiile biblice ori convulsiile naturii devin acum predominante: 

„Speriati se indoaie, se zbat. se cuprind Si se schimba, de noapte, copacii la trap. Ma pierd prin padure si parca aud Radacinile lor. in adinc, cum se rup" (Vtnt).

Refugiat in spatiul fabulosului folcloric ori in cel al evocarii copilariei miraculoase, Calin Gruia a putut evita „intilnirea" cu dogmele realismului socialist, raminind in istoria noastra literara ca un autentic scriitor pentru copii, alaturi de Mircea Santimbreanu", Octav Pancu Iasi s.a.

OPERA: Litanii de seara. Bucuresti, 1942; Nucul lui Toderita, Bucuresti, 1952; Nuielusa de alun, Bucuresti, 1954; Ciubotelele ogarului. Bucuresti, 1954; Poveste mica pentru cei mici. Bucuresti, 1954; Povestea lacramioarelor. Bucuresti, 1955; Profesorul cel nou. Bucuresti, 1955; Izvorul fermecat, Bucuresti, 1956; Minunata-mparatie cu palate de liirtie. Bucuresti, 1957; La „Drumurile lumii". Bucuresti, 1959; Poiana lunii. Bucuresti, 1960; Onica, Bucuresti, 1962; Vineri la amiaza. Bucuresti. 1962; Drumul spune povesti. Bucuresti, 1963; Di-Di-Ri, Bucuresti, 1964; Ograda, Bucuresti, 1965; De-a visele. Bucuresti, 1966; Ospatul, Bucuresti, 1966; Povesti, Bucuresti, 1967; Jucausul, Bucuresti, 1967; Domnita de roua. Bucuresti, 1969; Vintura-lume, Bucuresti, 1970; Mariuca, Bucuresti, 1970; Cu ochii ca iarba. Bucuresti, 1972; Acolo colinele ard. Bucuresti, 1974; Ramura de mar inflorit. Bucuresti, 1974; Peretele de lut. Bucuresti, 1975: Scrisori pentru fluturi si pietre. Bucuresti, 1976; Printul de lurtie, Bucuresti, 1977; Prietena mea, Cateluta, Bucuresti, 1979; Moara lui Elisei, Iasi, 1980; in norii ce vin si se duc. Bucuresti, 1980; La valsul diminetii. Bucuresti, 1981; Poiana de argint. Bucuresti, 1982: Pinzele mamei, Bucuresti. 1984: Nalucile noptii. Bucuresti, 1985; Calatorii, Bucuresti, 1988.

REFERINTE CRITICE: V. Nicorovici, in Contemporanul, nr. . 1955; I. Roman, ibidein, nr. 21, 1958; Sanda Marinescu, in Viata Romaneasca, nr. 2, 1960; E. Manu, in Luceafarul, nr. 46, 1967; II. Tugui, in Cronica, nr. 34, 1977; Mirela Roznovea-nu.in Viata Ronianeasca. nr. 11,1980; G.Muresan, in Contemporanul, nr. 22,1980; G. Chirila, ibidem, nr. 7, 1981; R. G. Teposu, in Romania literara, nr. 16, 1981; Tania Radu, in Flacara, nr. 29, 1984; H. Tugui, in Cronica, nr. 2, 1985.