7. /1 AUGUST 2023 - TEATRU/FILM
VALERIA SECIU
| Valeria Seciu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1]  București, România[2] |
| Decedată | (83 de ani) București, România |
| Căsătorită cu | Octavian Cotescu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actriță |
| Limbi vorbite | limba română |
| Alte premii | |
| Premii UNITER 2009 - Premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar, „Lear” 2007 - Premiul pentru întreaga activitate 2006 - Cea mai bună actriță, Cum gândește Amy Premiul ACIN (1978) Înainte de tăcere | |
| Prezență online | |
Valeria Seciu s-a născut la 1 august 1939 la Bucureşti.
Încă de la vârsta de 6-7 ani asculta la Radio piese de teatru şi atât de mult i-au plăcut încât şi-a propus să devină actriţă.
După absolvirea liceului, după ce a dat de două ori examen pentru a fi admisă la Facultatea de Istorie, s-a pregătit cu marea actriţă Liliana Tomescu, iar în perioada 1960-1964 a frecventat Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti, la clasa lui A. Pop Marțian, avându-l ca asistent pe Octavian Cotescu, cel care, ulterior, avea să-i devină soț. Printre colegii săi de promoție s-au numărat viitori actori de mare prestigiu, precum Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, Mariana Mihuț, Rodica Mandache, Virgil Ogășanu.
După absolvirea Institutului, a jucat timp de doi ani la La Teatrul Național din Cluj-Napoca, în rolurile Lavinia din „Androcle și leul”, de G. B. Shaw, regia Janos Taub (1965) şi Domnița Anca în „Vlaicu Vodă”, de Alexandru Davila, regia Val Mugur (1966).
Începând cu anul absolvirii, până în anul 1977, Valeria Seciu a jucat pe scena Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, în spectacole precum: ”Eminescu” (1964), de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu – rolul Veronica Micle, personajul Dona Elena din „Castiliana”, de Lope de Vega, regia Horea Popescu (1966), în ”Răzvan şi Vidra” şi ”Apus de soare” (1967), personajul Otilia din ”Enigma Otiliei” (1968), după George Călinescu, regia Ion Cojar, a fost Aglaia Epancina în ”Idiotul” (1969), după F.M. Dostoievski, regia Al. Finți, rolul Honey din ”Cui i-e frică de Virginia Wolf?” (1970), de Edward Albee, regia Michel Făgădău, personajul Margaret în „Fanny”, de G. B. Shaw, regia Mihai Berechet, (1970), a fost Cordelia în „Regele Lear”, de W. Shakespeare, regia Radu Penciulescu (1970), Corina în „Jocul de-a vacanța”, de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet (1971), a jucat în ”Pisica în noaptea Anului Nou” (1971), rolul Ana din „Valiza cu fluturi”, de Iosif Naghiu, regia Sanda Manu (1975), sau Lady Anne în „Richard al III-lea”, de W. Shakespeare, regia Horea Popescu (1976), rolul Amandei în ”Menajeria de sticlă”, de Tennessee Williams, regia Cătălina Buzoianu (2006), ”Macbeth”, de William Shakespeare, în regia lui Radu Penciulescu (2011).
Începând cu anul 1978, a jucat pe scena Teatrului Mic din Bucureşti – unde sub directoratul scriitorului Dinu Săraru, s-a produs deplina sa maturizare artistică -, în piese precum ”Să îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1978) – rolul Ersilia Drei, a fost Doamna mascată în „Minetti”, de Thomas Bernhard, regia Anca Ovanez-Doroșenco (1979), Margareta în „Maestrul și Margareta”, de Mihail Bulgakov, regia Cătălina Buzoianu (1980), Genica din „Niște țărani”, de Dinu Săraru, regia Cătălina Buzoianu (1981), a jucat în „Cerul înstelat deasupra noastră”, de Ecaterina Oproiu, regia Cătălina Buzoianu (1984), personajul Marguerite Gautier în „Doamna cu camelii”, de Alexandre Dumas, regia Cătălina Buzoianu (1985), Aelita în „O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord”, de Eduard Radzinski, regia Dragoș Galgoțiu (1986), a jucat în „Arta iubirii”, regia Cătălina Buzoianu (1989) şi „Actorii”, regia Alexa Visarion (1990), rolul Donata Genzi în „Regăsire”, de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1991), Irina Nikolaevna Arkadina în „Pescărușul”, de A.P.Cehov, regia Cătălina Buzoianu (1993), Vivian Bearing în „Spirit”, de Margaret Edson, regia Cătălina Buzoianu (2001) şi Esme Allen în „Cum gandeste Amy”, de David Hare, regia Cătălina Buzoianu (2005) şi în ”Creatorul de teatru”, de Thomas Bernard, regia Alexandru Dabija (2007), rolul principal în spectacolul ”Doamna noastră din Pascagoula”, după ultima piesă scrisă de Tennessee Williams, în regia lui Florin Fătulescu (2009).
Pe scena Teatrului Bulandra din Bucureşti, Valeria Seciu a jucat rolul Charlotte din „Noile suferințe ale tânărului W”, de Ulrich Plentzdorf, regia Olimpia Arghir, (1973), rolul Brenda din spectacolul „Ferma”, de David Storey, regia Sanda Manu (1975), a presonificat-o pe Gertrude în piesa ”Hamlet”, de W. Shakespeare în regia lui Liviu Ciulei (2000) şi în rolul Gloucester din „Lear”, de William Shakespeare, regia Andrei Șerban (2008).
La Teatrul „C. I. Nottara” din București s-a aflat pe scenă în rolurile Monahova din „Barbarii”, de Maxim Gorki, regia Alexa Visarion (1976) şi Mary Cavan-Tyrone în „Lungul drum al zilei către noapte”, de Eugene O’Neill, regia Alexandru Dabija (1998).
Pe scena Teatrului Foarte Mic a jucat în 2012, în ”SatisFUCKtion” de Thomas Bernhard, regia Theo Herghelegiu, pe scena Teatrului Act din Bucureşti a jucat în ”Cronica Sofistului” şi în rolul Doamna Bruscon în „Creatorul de teatru”, de Thomas Bernard, regia Alexandru Dabija (2007), în Club „La Scena” a jucat în piesa „Top Dogs/Șomeri de lux”, de Urs Widmer, regia Theo Herghelegiu (2004), iar la Teatrul Studio din Timişoara a jucat în ”Creatorul de teatru” de Thomas Bernhard în regia lui Alexandru Dabija, o producţie a Teatrului Act (2002).
După Revoluţie, Valeria Seciu a înfiinţat una dintre primele trupe independente, Teatrul Levant, unde a colaborat cu regizoarea Cătălina Buzoianu, la spectacolul ”Pelicanul”, după August Strindberg, o piesă montată într-un spaţiu neconvenţional, într-un depozit al Sălii Dalles (1995).
Valeria Seciu a jucat şi zeci roluri în filme: după debutul din anul 1964 în „Casa neterminată”, de Dimos Rendis, regia Andrei Blaier, s-a aflat în distribuţia producţiilor „Asediul”, de Corneliu Leu, regia Mircea Mureșan (1971), „Parașutiștii”, de Mihai Opriș, regia Dinu Cocea (1972), ”Un august în flăcări” (1974), „Instanța amână pronunțarea”, regia Dinu Cocea (1976), „Casa de la miezul nopții”, de Fănuș Neagu, regia Gheorghe Vitanidis (1976), „Regăsire”, regia Ștefan Traian Roman (1977), „Râul care urcă muntele”, regia Cristiana Nicolae (1977), „Înainte de tăcere”, de Alexa Visarion, regia Alexa Visarion (1978) sau „Clipa”, de Dinu Săraru, regia Gheorghe Vitanidis (1979). De asemenea, Valeria Seciu s-a aflat pe afişul filmelor „Speranța”, regia Șerban Creangă (1979), „Ion: Blestemul pămîntului, blestemul iubirii” (1978) – rolul Savista, „Bună seara, Irina”, regia Tudor Mărăscu (1980), „Vânătoare de vulpi”, de Dinu Săraru, regia Mircea Daneliuc (1980), „Mult mai de preț e iubirea”, de Nicolae Țic, regia Dan Marcoci (1982), „Escapada”, de Mircea Radu Iacoban, regia Cornel Diaconu (1983), „Dragostea și revoluția”, de Dinu Săraru, regia Gheorghe Vitanidis (1983), „Vreau să știu de ce am aripi”, regia Nicu Stan (1983), „Furtună în Pacific”, regia Nicu Stan (1985) şi „Adela”, după un roman de Garabet Ibrăileanu, regia Mircea Veroiu (1985). După Revoluţie, Valeria Seciu a apărut în filmele ”Aurora” (2010), ”Roxanne” (2013) şi ”Sunt o babă comunistă” (2013).
Este de menţionat şi apariţia actriţei în serialul TV „Lumini și umbre”, de Titus Popovici, regia Andrei Blaier/Mihai Constantinescu/Mircea Mureșan (1979).
Printre rolurile Valeriei Seciu în teatrul TV, se regăsesc „Rața sălbatică” de Henrik Ibsen, regia Petre Sava Băleanu – Hedwiga, „Troienele” de J.P. Sartre, după Euripide, regia Petre Sava Băleanu (1967) – Casandra, „Woyzeck” de George Buchner (1970) – Marie, „Trei surori” de A. P. Cehov, regia Ion Barna (1971) – Irina, „Pescărușul” de A. P. Cehov, regia Petre Sava Băleanu (1974) – Nina Zarecinaia, „Turnul de Fildeș” după Camil Petrescu, regia Cornel Todea (1978), „Jocul ielelor” de Camil Petrescu, regia Dan Necșulea (1982), „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale, regia Sorana Coroamă Stanca (1984) – Veta, „O femeie drăguță cu o floare și fereastra spre nord” de Eduard Radzinski, regia Olimpia Arghir, Dragoș Galgoțiu – rol Aelita sau „Vocea umană” de Jean Cocteau, regia Cătălina Buzoianu (1990).
Pe lângă rolurile interpretate pe scenă sau ecran, Valeria Seciu a dat viață multor personaje la Teatrul Naţional Radiofonic, câteva spectacole în care aceasta a jucat fiind „Relicva” de Guy de Maupassant, sub bagheta regizorului Dan Puican, „Păianjenul” de A. D. Hertz, regia artistică Constantin Dinischiotu, „Tristan” de Thomas Mann, spectacol realizat de regizorul Cristian Munteanu în anul 1989, cu o distribuţie de excepţie, în care i-a avut alături pe Ion Caramitru, George Constantin, Ileana Predescu, Ion Siminie, Alfred Demetriu sau „Valizele” de Yves Navarre, un veritabil recital al actriţei în compania unui monstru sacru al teatrului românesc, George Constantin. De asemenea, ea a jucat în spectacolele de teatru radiofonic „Un tramvai numit dorinţă” de Tennessee Williams, variantă realizată în anul 2008, de regizorul Dan Puican, „Ultima mazurcă” de Alexander Hausvater, regia artistică Mihai Lungeanu, „Michael şi Anna” de Eugene O’Neill, un veritabil recital al actriţei în compania unui alt monstru sacru al teatrului românesc, Ovidiu Iuliu Moldovan, regia artistică Corneliu Dalu şi „Comedia zorilor” de Mircea Ştefănescu, spectacol realizat în urmă cu peste patru decenii de regizorul Paul Stratilat.
Valeria Seciu a obţinut Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România (1978), pentru rolul din filmul ”Înainte de tăcere”, o altă distincție importantă fiind medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”, care i-a fost atribuită actriței în anul 2000 de către președintele statului pentru merite deosebite în promovarea și interpretarea operei poetului, mai cu seamă prin intermediul spectacolului „Trecut-au anii”, recital de poezie și muzică susținut ani la rândul pe diverse scene alături de actorii Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan și de clarinetistul Aurelian Octav Popa.
A urmat Premiul UNITER 2002 pentru cea mai bună actriţă, cu rolul doamnei Bering, din spectacolul „Spirit”, în regia Cătălinei Buzoianu, jucat pe scena Teatrului Mic, iar în 2006, a primit Premiul UNITER pentru rolul principal din piesa ”Cum gândeşte Amy”, în regia Cătălinei Buzoianu.
La Gala Premiilor UNITER, din aprilie 2007, cariera actriţei a fost încununată, fiindu-i oferit Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate iar doi ani mai târziu, tot la Gala Premiilor UNITER, Valeria Seciu a primit distincţia pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar pentru rolul Gloucester din ”Lear”, regizat de Andrei Şerban pe scena Teatrului Bulandra din Capitală.
Din vara anului 2014, Valeria Seciu a renunțat la cariera actoricească, retrăgându-se permanent de pe scenă, una din puţinele apariţii în public fiind cea din iulie 2015, când a primit o stea pe aleea actorilor din Piața Timpului din Capitală.
Tot în anul 2015, a fost decorată de către Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta în numele Majestăţii Sale Regale Regelui Mihai I al României, cu decoraţia regală „Nihil Sine Deo”, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Castelul Peleş.
Valeria Seciu s-a îndrăgostit, încă din timpul studenţiei de profesorul său, marele actor Octavian Cotescu, cu care s-a căsătorit după absolvirea Institutului de Teatru. În anul 1968 s-a născut fiul lor, Alexandru, cel care a absolvit două facultăţi, iar începând cu anul 2000 a ales să-l slujească pe Dumnezeu, devenind călugăr la Muntele Athos, sub numele de Monahul Daniil. El se numără printre traducătorii celei mai recente ediții românești a unei culegeri de texte teologice, „Everghetinos”.
Octavian Cotescu a trecut la Domnul în 22 august 1985, la doar 54 de ani, iar de atunci Valeria Seciu a ales să nu-şi mai refacă viaţa.
A decedat pe 6 Septembrie 2022 la București.
Valeria Seciu recită Visul unei nopți de iarnă de Nichita Stănescu
Seducătorul -1985 - George Bernard Shaw - cu Victor Rebengiuc, Valeria Seciu
S-a mutat in capitală si a jucat pe scenele Teatrelor Nottara, Odeon, Național, Bulandra din capitala, in roluri ca Fadinard din Palăria florentină de Eugene Labiche, Profesorul din Lecția de Eugen Ionescu, Vanea din Unchiul Vanea de A.P. Cehov, Tartaglia din Regele Cerb de Carlo Gozzi, etc.
A debutat in cinematografie in anul 1974, cu filmul Muntele ascuns.
A regizat 2 episoade din serialul TV Ministerul comediei, apoi filmele Palaria si Nunta mută.
A expus in peste 30 de expoziții caricaturile pe care le realizează, a publicat cartea autobiografică Horațiu despre Malaiele, conduce publicația Satirul
Este căsătorit si are 2 fii.
| Silvia Dumitrescu-Timică | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 29 octombrie 1902 Craiova, România |
| Decedată | (96 de ani) București, România |
| Căsătorită cu | George Timică |
| Copii | Stela Dumitrescu |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Silvia Dumitrescu-Timică (n. 29 octombrie 1902, Craiova – d. 1 august 1999, București) a fost o actriță română de teatru și film.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Silvia Dumitrescu s-a născut la data de 29 octombrie 1902 în orașul Craiova. A jucat ca actriță pe scenele de teatru timp de 75 ani, începându-și cariera la Teatrul Ventura din București. Începând din anul 1947, Silvia Dumitrescu a devenit actriță a Teatrului Național "I.L. Caragiale" din București. A fost căsătorită cu actorul George Timică (1886-1954).
A jucat și într-un număr mic de filme, în special de televiziune. Unul din rolurile sale memorabile a fost cel al Coanei Eleonora Arbore din piesa Micul infern de Mircea Ștefănescu. Piesa a avut premiera la Teatrul Nottara în martie 1977. Ultima reprezentație a avut loc în 1992, când artista împlinise 90 de ani.
Silvia Dumitrescu-Timică a primit anterior anului 1960 titlul de Artist Emerit. A fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa III (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”[1] și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[2]
S-a retras din activitate în anul 1992, la vârsta de 90 ani. A decedat la data de 1 august 1999 în orașul București, în urma unei hemoragii cerebrale.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Odessa în flăcări (1942)
- Bădăranii (1960) - Marina, soția lui jupân Simon
- Furtuna (1960)
- O încurcătură (1973) - film TV
- Scorpia (1973) - film TV
- Sâmburele (1974) - film TV
- Tren de plăcere (1979) - film TV
- Micul infern (1979) - film TV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu