vineri, 28 iulie 2023

  4. /30 IULIE 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT


PETRE ALEXANDRU

Petre Alexandru
Tenorul Petre Alexandru.jpg
Cântărețul Petre Alexandru
Date personale
Nume la nașterePantzel Vilmos
NăscutRomânia 30 iulie 1898Râmnicu VâlceaRomânia
Râmnicu VâlceaVâlceaRomânia Modificați la Wikidata
DecedatRomânia 1 august 1978BucureștiRomânia
BucureștiRomânia Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMia Braia ()[1] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965–1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreț Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalpopulară, ușoară, romanțe
Tipul de vocetenor  Modificați la Wikidata
Ani de activitate1936-1970
Case de discuriElectrecord

Petre Alexandru (n. 30 iulie 1898Râmnicu Vâlcea – d. 1 august 1978București) a fost un cunoscut tenor, solist de romanțetangouri și cântece populare, mai ales în perioada interbelică.

BIOGRAFIE

S-a născut la data de 30 iulie 1898, în Râmnicu Vâlcea[2], pe malurile Oltului.[3]

Studiile muzicale le începe la Craiova cu Savel Horceag (teorie-solfegiu și canto). Studiază apoi la București cu Dumitru Mihăilescu-Toscani și Leo Kalmuschi (canto).[2]

Începe să lucreze, mai întâi, ca pictor de biserici[4], după care, în 1929, debutează în rolul flăcăului lui Graur din vodevilul „Cinel-Cinel”, pe scena Teatrului Național din Craiova.[5]

În perioada 1929-1934 devine solist tenor în Corul Ansamblului „Armonia” din Craiova.[4]

În perioada 1934-1945 cântă ca solist-vocal în diverse restaurante din București, înregistrează numeroase discuri la casa de discuri Cristal (ulterior Electrecord), promovează muzica compozitorilor Ion VasilescuGerd WillnowIonel Fernic și susține numeroase emisiuni de muzică ușoară și populară la Radio București (până în 1947).[6]

În anul 1935 debutează la casa de discuri Cristal cu un tango (Dă-mi o guriță), pe care l-a imprimat cu acompaniamentul orchestrei „Cristal”.

În ianuarie 1936 imprimă primele sale melodii populare (Cocoșel cu două creste și Radu mamei Radule) sub acompaniamentul orchestrei Ionel Cristea[7].

Tot în 1936, fiind în ultimul an de studiu la Facultatea de Filologie modernă, o cunoaște pe Mia Braia, cu care se căsătorește și alături de care va trăi 14 ani, până în 1950. Aceștia aveau să alcătuiască cel mai bun duet vocal de la „Coșna”, restaurantul din Piața Buzești, unde cântau împreună cu orchestrele Vasile Julea și Costică Tandin. Evoluaseră împreună și la cinematograful „Marna”, apoi la restaurantul „Boulevard” din centrul Capitalei.

În perioada 1948-1954 devine solist-vocal la Ansamblul de Estradă al Teatrului Armatei din București. În perioada 1958-1960 activează ca instructor artistic la Medgidia și București.[6]

DECESUL

Moare la data de 1 august 1978 la București.[6]

DISTINCȚII

În 1968 este distins cu medalia Ordinul Meritul Cultural, clasa a IV-a pentru activitatea sa ca interpret de muzică ușoară, populară și romanțe.[8][6]


Câteva cuvinte de la Daniela Caraman Fotea:

Perioada interbelică înregistra o oarecare criză în ceea ce privește solistica divertismentului; muzica ușoară câștigase teren ca gen muzical; creatorii săi erau membri ai Uniunii Compozitorilor, aveau deci statut oficial, teatrele de profil aveau săli pline, la fel și terasele ori grădinile de vară, mai ales cele cu program muzical. Așa încât, ofertele depășeau numărul celor talentați, primiți cu aplauze de marele public. Între ei s-a numărat și PETRE ALEXANDRU (30 iulie 1898, Râmnicu Vâlcea – 1 august 1978, București), adeseori confundat din pricina apropierii sonorității numelui cu Petre Andreescu (14 august 1893, București – 30 octombrie 1966, București), a cărui creație a cântat-o cu mare farmec, transformând-o într-o veritabilă colecție de șlagăre. Se mai ascultă și astăzi în localuri, mai este prezentă în antologii.

Petre Alexandru a urmat studii muzicale la Craiova și la București. A debutat la Teatrul Național din Craiova, în vodevilul Cinel Cinel. Ambitusul extins îi permitea abordarea unor roluri chiar și de operetă. A făcut parte ca solist din Ansamblului Armonia din Craiova. Între 1934-1945 a fost nelipsit din programele Radio-ului național (muzică ușoară și populară); iar între 1934-1947 a funcționat ca solist vocal al Ansamblului de estradă al Teatrului Armatei din București. A fost de asemenea solicitat ca instructor artistic la Medgidia și București (1958-1960).

Căsătoria sa cu Mia Braia care a durat 14 ani, a consolidat faima duetului în varii genuri muzicale (folclor, lăutărie, muzica ușoară). Un public numeros venea să-i asculte la restaurantul Coșna din Piața Buzești, apoi la restaurantul Boulevard din centrul Capitalei. Aici, a cântat melodia ce avea să-l facă foarte cunoscut, Radu mamii Radule.

În anul 1936 debutează la casa de discuri „Cristal” (ulterior Electrecord) cu un tango: Dă-mi o guriță, pe care l-a imprimat cu acompaniamentul orchestrei Cristal. Dar a fost unul dintre preferații compozitorilor Ionel Fernic, Gherase Dendrino. Ion Vasilescu, Nello Manzatti. A înregistrat pentru casa de discuri Electrecord. Melodiile Sub balcon eu ți-am cântat o serenadăAmorul e un mic ștrerngarMi-e dor de sărutarea taNoi doi sub o umbrelă au figurat și în repertoriul soliștilor Gică Petrescu și Dan Spătaru.

Petre Alexandru - Dacă m-ai iubi... doar un pic - Melodii din Bucureștiul de odinioară


Petre Alexandru - Mi-e dor de acasă


Petre Alexandru - Parcă ieri ne-am iubit


Petre Alexandru - Morărița


Mia Braia si Petre Alexandru - La fereastra unde doarme o pisica


Petre Alexandru - Laie Chiorul


Petre Alexandru - Unge Leano ușa bine


Petre Alexandru - Sa vina pompierii(Ce știi tu ce-i dragostea)


Petre Alexandru - Ionel, Ionelule - Ceasuri Muzicale




RODICA BUJOR

Rodica Bujor (n. 30 iulie 1914, comuna Voineștijudețul Dâmbovița — d. 30 octombrie 1995București), pe numele adevărat Eugenia Nedelea, a fost o interpretă de muzică populară, situându-se în prima generație de mari interpreți, alături de mai des-amintitele Maria Tănasesau Maria Lătărețu, recunoscută pentru vocea ei puternică, expresivă și memorabilă, pentru dăruirea cu care interpreta cântecele populare. Ileana Sărăroiu a numit-o ca fiind una din interpretele sale preferate în materie de muzică populară

Născută în satul Voineștijudețul Dâmbovița la 30 iulie 1914, a trăit de mică în mediul muzical al cântecului național local.[2] În hanul pe care l-a condus tatăl său la Voinești a reușit să-și formeze un repertoriu de muzică lăutărească, încă de pe vremea anilor de școală.[3]
În București lucrează ca muncitoare la țesătoria Rizescu-Brănești. În scurt timp se prezintă la un concurs organizat la Radio București, fără știrea părinților și a patronului întreprinderii. În fața unei comisii de personalități (din care făceau parte Theodor RogalskiAlfred AlessandrescuTiberiu BrediceanuIon FilionescuGrigoraș Dinicu, prezidată de George Enescu, aceasta cântă o serie de piese populare.[3]
„Un bărbat m-a întrebat care este numele meu. Eugenia Rodica Nedelea, am spus, din ce în ce mai emoționată. Și el a zis: frumos, frumos, dar eu aș zice să-ți fie numele, cum sunt bujorii din obraji. Toți au aplaudat și bărbatul a spus pe un grai frumos, moldovenesc, dacă nu ti superi, în ia sară o să vii mata frumos pe Calea Victoriei, la colț cu Lemnea, și o să-i spui portarului că te-a invitat George Enescu.

 Sfaturile lui Enescu de a învăța canto-ul, dar și grija de a-și păstra repertoriul țărănesc de la Voinești, a îndreptat-o atât spre Conservatorul Muncitoresc ASTRA din București (1936-1939), cât și spre Arhivele de Folclor ale lui Constantin Brăiloiu și Centrul de Sociologie, condus de prof. Dimitrie Gusti. După ce a urmat cursurile de la București cu Dumitru Mihăilescu-Toscani (un maestru al genului de romanțe), Leo Calmuschi și Quarto Santarelli, Rodica Bujor a profitat de un turneu în Italia (1941) spre a se perfecționa în tehnica liedului cu Marcela Magna. A luat lecții particulare de canto cu Valentina Crețoiu la București, dar și de teorie-solfegiu cu Giuseppe Ricci (la Roma).[7]

Romanța lui Vespasian Vasilescu, care i-a adus gloria artistică a Rodicăi Bujor.
A debutat la Radio București pe 22 aprilie 1938, cu orchestra lui Vasile Julea, formația restaurantului Coșna-Cireșoaia din Piața Buzești, peste drum de restaurantul Neptun, unde cânta Maria Tănase.[7] Se împrietenise cu această artistă, dar trăgea cu urechea și la ceilalți colegi, ascultându-i mai ales pe Ion Luican, „profesorul” romanței (cum îl numea) și pe Cristian VasileJean Moscopolși Petre Gusti
Până în 1959, Rodica Bujor cântă prin restaurantele Capitalei, ca timp de doi ani să se angajeze la Ansamblul Sfatului Popular al Capitalei. Cu această formație a efectuat două turnee în străinătate (URSS - 1957, Ungaria - 1959), după ce în tinerețe cântase în Germania (1939), Austria (1942), Cehoslovacia (1942) și Iugoslavia (1942).[8]
Deși înregistrase la casele de discuri Electrecord și Odeon numeroase cântece populare, cântăreața a evitat să cânte la nunți.[8] A cunoscut și repertoriul de petrecere pe care l-a promovat la restaurante, în programele nocturne („Lelițo cârciumăreasă”, „Fir-ai să fii mai băiete”, „Cine mă puse pe mine”, „În grădina lui Ion”).
A apărut și în câteva filme artistice în roluri pasagere („Zile de neuitat”, în regia lui Haralambie Boroș) și în filme de televiziune („Pe cărările dorului”, în regia lui Marianti Banu).[9]
În conștiința publicului bucureștean care a admirat-o în serile de vară la grădina Coșna-Cireșoaia, Rodica Bujor a rămas o neuitată interpretă de romanțe și lieduri de compozitori români (Nicolae KirculescuAurel Giroveanu, D. Cantea, Emil GavrișLaurențiu ProfetaDiamandi Gheciu ș.a.), la loc de frunte situându-se romanțele, ca „Inimă, de ce nu vrei să-mbătrânești”, „De ce m-ați dus de lângă voi”, „Pe lângă boi”. Șlagărul ce i-a adus notorietatea a rămas totuși „Cântecul fusului”, o melodie de mare circulație.[10]
A mai fost solistă a restaurantelor KiseleffCafe-RoyalPrinciar din București (1937-1949) și a mai colaborat cu Orchestra „Barbu Lăutaru” și cu ansamblurile „Ciocârlia” și „Perinița” (1959-1961), evoluând sub bagheta unor mari dirijori precum Nicu StănescuIonel BudișteanuVictor PredescuIonel Banu, Costică Dinicu, Ion Mărgean sau Nicolae Băluță. A fost și angajată a Teatrului Regional București în perioada 1961-1970.[7]
Rodica Bujor a fost membră a juriului Festivalului de romanțe „Crizantema de Aur”, încă de la prima ediție (19-21 decembrie 1968). S-a bucurat de această titulatură și în edițiile: a XVI-a (8-13 noiembrie 1983), a XX-a (4-8 noiembrie 1987), a XXI-a (2-5 decembrie 1988) și a XXVIII-a (19-22 octombrie 1995)
Rodica Bujor a cântat până la vârsta de 70 de ani, chiar dacă se pensionase cam devreme pentru o solistă de muzică populară. A murit la 2 noiembrie 1995 în București, dar a fost înmormântată în cimitirul din satul dâmbovițean Voinești.
Rodica Bujor1.jpg
Cântăreața Rodica Bujor în epoca debutului la radio (1938).



PAUL ANKA

Paul Anka
Date personale
Nume la nașterePaul Albert Anka Modificați la Wikidata
Născut (81 de ani)[1][2][3][6] Modificați la Wikidata
OttawaOntarioCanada[7][8] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnna Anka[*] () Modificați la Wikidata
Număr de copiiModificați la Wikidata
CopiiAmanda Anka[*]
Anthea Anka[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii (–)
 Canada Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
actor de film
cantautor
cântăreț
compozitor
muzician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[9][10] Modificați la Wikidata
StudiiFisher Park High School[*]  Modificați la Wikidata
Gen muzicalpop[4]
Doo wop[5]
jazz
soft rock  Modificați la Wikidata
Instrument(e)pian
chitară
vocal[*]
voce[*]  Modificați la Wikidata
Case de discuriABC Records[*]
Columbia Records
EMI Records[*]
RCA Records
United Artists Records
Buddah Records[*]
Durium Marche Estere[*]
Canadian-American Records[*]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Canadei în grad de ofițer[*]
Juno Award for Songwriter of the Year[*]
Canadian Music Hall of Fame[*]
Canada's Walk of Fame[*]
Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*]
Johnny Mercer Award[*]
Stea pe Hollywood Walk of Fame[*]  Modificați la Wikidata
Discografie
Listă completăPaul Anka discography[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
cont Twitter
Internet Movie Database
VGMdb
Instagram
canal YouTube

Paul Albert Anka (n. OttawaOntarioCanada) este un cântărețcompozitor și actor canadian, naturalizat american.

Carieră[modificare | modificare sursă]

Paul Anka la Gröna Lund, Stockholm, în 1959

După ce a înregistrat primul său single, I Confess, la 14 ani, a devenit celebru la vătsta de 16 ani în 1957 cu melodia Diana, care a devenit imediat un hit la nivel mondial.

O parte importantă a carierei lui Paul a fost relația sa strânsă cu compozitorul și dirijorul Don Costa⁠(d) care a aranjat mai multe compoziții ale lui Paul Anka.

În 1968 a participat Festivalul de la Sanremo cu cântecul La farfalle pazzita, compus de Lucio Battisti⁠(d) (prezentat în echipă cu Johnny Dorelli). După câțiva ani, Anka a încetat să mai producă cântece în italiană, dar cariera sa în străinătate a continuat fără încetare, atăt ca producător cât și ca autor. Cel mai important succes al său a fost adaptarea în limba engleză a melodiei Comme d'habitude, cunoscută în Franța în interpretarea autorului Claude François⁠(d), devenită My Way în engleză . Versiunea sa a fost înregistrată în 1968 de Frank Sinatra.

Viața particulară[modificare | modificare sursă]

Anka în 1961

Pe 16 februarie 1963, Paul Anka s-a căsătorit cu Anne de Zogheb, fiica unui diplomat libanez, Charles de Zogheb, în cadrul unei ceremonii pe aeroportul Paris-Orly. Cuplul a divorțat în 2001.

La 6 septembrie 1990, a devenit cetățean naturalizat al Statelor Unite.

În 2008, Anka s-a căsătorit cu Anna Åberg, în SardiniaItalia. Ei au divorțat în 2010.

Autobiografia lui Anka, My Way, scrisă în colaborare cu David Dalton, a fost publicată în 2013.

În octombrie 2016, Anka s-a căsătorit cu Lisa Pemberton în Beverly Hills, California. Au divorțat în 2020.

Discografie[modificare | modificare sursă]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Filme de cinema[modificare | modificare sursă]

Filme de televiziune[modificare | modificare sursă]




ELENA GHEORGHE

Elena Gheorghe

Elena Gheorghe la Concursul Muzical Eurovision 2009
Date personale
Nume la naștereElena Gheorghe
Născută (37 de ani)[1] Modificați la Wikidata
BucureștiRomânia Modificați la Wikidata
Căsătorită cuCornel Ene
Cetățenie România Modificați la Wikidata
OcupațieCântăreață
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Gen muzicalPoplatinomuzică dance
Ani de activitate2002 - prezent
Case de discuriRoton (2003 - 2007)
Cat Music (2008 - prezent), Spinnin' Records
Interpretare cuMandingaRafagaLaurențiu DuțăDony, Glance, DJ Project
Discografie
Listă completăDiscografia Elenei Gheorghe  Modificați la Wikidata
Prezență online
Site web
pagină Facebook
cont Twitter
Myspace
Instagram
canal YouTube
MARINA SCUPRA

Marina Scupra
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
BucureștiRomânia Modificați la Wikidata
Decedată (49 de ani)[1] Modificați la Wikidata
BucureștiRomânia Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreață Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Instrument(e)voce[*]  Modificați la Wikidata

Marina Scupra (n. 24 decembrie 1967București – d. 30 iulie 2017București[2]) a fost o cântăreață de muzică ușoară din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Marina Scupra a urmat cursurile Școlii Populare de Artă din București, clasa Gloria Bordea. A apărut frecvent în emisiunile pentru copii ale Televiziunii Române și a participat la festivalurile județene de muzică.

Între 1980-1983 urmează cursurile Școlii populare de artă din București la clasa profesoarei Gloria Bordea Mihalache. În anul 1973 debutează în emisunea "Prietenii lui Așchiuță". În anul 1981 participă la Festivalul național "Cântarea României" unde obține mențiune în etapa republicană.

În 1984 a obținut Trofeul Festivalului de la Mamaia interpretând melodia „Joc de copii”, compusă de Laurențiu Profeta, după ce, cu un an în urmă primise din partea juriului, la același festival, Premiul Tinereții. După ce a obținut trofeul la festivalul Mamaia, a început colaborarea cu compozitorul Dan Dimitriu, cel care i-a devenit soț.

Din 1993 este angajată la Casă de Cultură a Ministerului de Interne. În 1994, a jucat în comedia "Concurs de seducție", din distribuția căreia au mai făcut parte Horia Brenciu și Tino Furtună de la "Holograf".[3]

Marina Scupra a cântat în spectacolele Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București. În 2001 a absolvit Facultatea de Drept a Universității „Titu Maiorescu”.[4]

În ultimii ani a fost profesoară de canto - muzică ușoară la Școala Populară de Artă din Pitești, iar copii îndrumați de ea au câștigat numeroase premii la festivalurile pentru copii.

Melodii din repertoriu[modificare | modificare sursă]

  • Compuse de Dan Dimitriu: Drumul meu, Oameni de zăpadă, Tinerețea mea, Ce dor mă cheamă, Iubirea mea este un adevăr, Ce ai făcut cu viața mea
  • Compuse de Laurențiu ProfetaJoc de copii, La drum cu un cântec vesel, Bine te-am găsit bătrâne Charleston
  • Compuse de Aurel GiroveanuCopiii cartierului, La balul fulgilor de nea
  • Compuse de Ion CristinoiuVârsta epocii de aur, Vreau să mai cred în povești
  • Compuse de I. B. Voicescu: Fotografii din București[5][6]




MUZICĂ PENTRU SUFLET:

1. 






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...