4. /30 IULIE 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT
PETRE ALEXANDRU
Petre Alexandru | |
Cântărețul Petre Alexandru | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Pantzel Vilmos |
Născut | 30 iulie 1898, Râmnicu Vâlcea, România Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România |
Decedat | 1 august 1978, București, România București, România |
Căsătorit cu | Mia Braia (–)[1] |
Cetățenie | România |
Ocupație | cântăreț |
Activitate | |
Gen muzical | populară, ușoară, romanțe |
Tipul de voce | tenor |
Ani de activitate | 1936-1970 |
Case de discuri | Electrecord |
Modifică date / text |
Petre Alexandru (n. 30 iulie 1898, Râmnicu Vâlcea – d. 1 august 1978, București) a fost un cunoscut tenor, solist de romanțe, tangouri și cântece populare, mai ales în perioada interbelică.
BIOGRAFIE
S-a născut la data de 30 iulie 1898, în Râmnicu Vâlcea[2], pe malurile Oltului.[3]
Studiile muzicale le începe la Craiova cu Savel Horceag (teorie-solfegiu și canto). Studiază apoi la București cu Dumitru Mihăilescu-Toscani și Leo Kalmuschi (canto).[2]
Începe să lucreze, mai întâi, ca pictor de biserici[4], după care, în 1929, debutează în rolul flăcăului lui Graur din vodevilul „Cinel-Cinel”, pe scena Teatrului Național din Craiova.[5]
În perioada 1929-1934 devine solist tenor în Corul Ansamblului „Armonia” din Craiova.[4]
În perioada 1934-1945 cântă ca solist-vocal în diverse restaurante din București, înregistrează numeroase discuri la casa de discuri Cristal (ulterior Electrecord), promovează muzica compozitorilor Ion Vasilescu, Gerd Willnow, Ionel Fernic și susține numeroase emisiuni de muzică ușoară și populară la Radio București (până în 1947).[6]
În anul 1935 debutează la casa de discuri Cristal cu un tango (Dă-mi o guriță), pe care l-a imprimat cu acompaniamentul orchestrei „Cristal”.
În ianuarie 1936 imprimă primele sale melodii populare (Cocoșel cu două creste și Radu mamei Radule) sub acompaniamentul orchestrei Ionel Cristea[7].
Tot în 1936, fiind în ultimul an de studiu la Facultatea de Filologie modernă, o cunoaște pe Mia Braia, cu care se căsătorește și alături de care va trăi 14 ani, până în 1950. Aceștia aveau să alcătuiască cel mai bun duet vocal de la „Coșna”, restaurantul din Piața Buzești, unde cântau împreună cu orchestrele Vasile Julea și Costică Tandin. Evoluaseră împreună și la cinematograful „Marna”, apoi la restaurantul „Boulevard” din centrul Capitalei.
În perioada 1948-1954 devine solist-vocal la Ansamblul de Estradă al Teatrului Armatei din București. În perioada 1958-1960 activează ca instructor artistic la Medgidia și București.[6]
DECESUL
Moare la data de 1 august 1978 la București.[6]
DISTINCȚII
În 1968 este distins cu medalia Ordinul Meritul Cultural, clasa a IV-a pentru activitatea sa ca interpret de muzică ușoară, populară și romanțe.[8][6]
Câteva cuvinte de la Daniela Caraman Fotea:
Perioada interbelică înregistra o oarecare criză în ceea ce privește solistica divertismentului; muzica ușoară câștigase teren ca gen muzical; creatorii săi erau membri ai Uniunii Compozitorilor, aveau deci statut oficial, teatrele de profil aveau săli pline, la fel și terasele ori grădinile de vară, mai ales cele cu program muzical. Așa încât, ofertele depășeau numărul celor talentați, primiți cu aplauze de marele public. Între ei s-a numărat și PETRE ALEXANDRU (30 iulie 1898, Râmnicu Vâlcea – 1 august 1978, București), adeseori confundat din pricina apropierii sonorității numelui cu Petre Andreescu (14 august 1893, București – 30 octombrie 1966, București), a cărui creație a cântat-o cu mare farmec, transformând-o într-o veritabilă colecție de șlagăre. Se mai ascultă și astăzi în localuri, mai este prezentă în antologii.
Petre Alexandru a urmat studii muzicale la Craiova și la București. A debutat la Teatrul Național din Craiova, în vodevilul Cinel Cinel. Ambitusul extins îi permitea abordarea unor roluri chiar și de operetă. A făcut parte ca solist din Ansamblului Armonia din Craiova. Între 1934-1945 a fost nelipsit din programele Radio-ului național (muzică ușoară și populară); iar între 1934-1947 a funcționat ca solist vocal al Ansamblului de estradă al Teatrului Armatei din București. A fost de asemenea solicitat ca instructor artistic la Medgidia și București (1958-1960).
Căsătoria sa cu Mia Braia care a durat 14 ani, a consolidat faima duetului în varii genuri muzicale (folclor, lăutărie, muzica ușoară). Un public numeros venea să-i asculte la restaurantul Coșna din Piața Buzești, apoi la restaurantul Boulevard din centrul Capitalei. Aici, a cântat melodia ce avea să-l facă foarte cunoscut, Radu mamii Radule.
În anul 1936 debutează la casa de discuri „Cristal” (ulterior Electrecord) cu un tango: Dă-mi o guriță, pe care l-a imprimat cu acompaniamentul orchestrei Cristal. Dar a fost unul dintre preferații compozitorilor Ionel Fernic, Gherase Dendrino. Ion Vasilescu, Nello Manzatti. A înregistrat pentru casa de discuri Electrecord. Melodiile Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă, Amorul e un mic ștrerngar, Mi-e dor de sărutarea ta, Noi doi sub o umbrelă au figurat și în repertoriul soliștilor Gică Petrescu și Dan Spătaru.
Petre Alexandru - Dacă m-ai iubi... doar un pic - Melodii din Bucureștiul de odinioară
Petre Alexandru - Mi-e dor de acasă
Petre Alexandru - Parcă ieri ne-am iubit
Petre Alexandru - Morărița
Mia Braia si Petre Alexandru - La fereastra unde doarme o pisica
Petre Alexandru - Laie Chiorul
Petre Alexandru - Unge Leano ușa bine
Petre Alexandru - Sa vina pompierii(Ce știi tu ce-i dragostea)
Petre Alexandru - Ionel, Ionelule - Ceasuri Muzicale
„Un bărbat m-a întrebat care este numele meu. Eugenia Rodica Nedelea, am spus, din ce în ce mai emoționată. Și el a zis: frumos, frumos, dar eu aș zice să-ți fie numele, cum sunt bujorii din obraji. Toți au aplaudat și bărbatul a spus pe un grai frumos, moldovenesc, dacă nu ti superi, în ia sară o să vii mata frumos pe Calea Victoriei, la colț cu Lemnea, și o să-i spui portarului că te-a invitat George Enescu.
Sfaturile lui Enescu de a învăța canto-ul, dar și grija de a-și păstra repertoriul țărănesc de la Voinești, a îndreptat-o atât spre Conservatorul Muncitoresc ASTRA din București (1936-1939), cât și spre Arhivele de Folclor ale lui Constantin Brăiloiu și Centrul de Sociologie, condus de prof. Dimitrie Gusti. După ce a urmat cursurile de la București cu Dumitru Mihăilescu-Toscani (un maestru al genului de romanțe), Leo Calmuschi și Quarto Santarelli, Rodica Bujor a profitat de un turneu în Italia (1941) spre a se perfecționa în tehnica liedului cu Marcela Magna. A luat lecții particulare de canto cu Valentina Crețoiu la București, dar și de teorie-solfegiu cu Giuseppe Ricci (la Roma).[7]
Paul Albert Anka (n. , Ottawa, Ontario, Canada) este un cântăreț, compozitor și actor canadian, naturalizat american.
Carieră[modificare | modificare sursă]
După ce a înregistrat primul său single, I Confess, la 14 ani, a devenit celebru la vătsta de 16 ani în 1957 cu melodia Diana, care a devenit imediat un hit la nivel mondial.
O parte importantă a carierei lui Paul a fost relația sa strânsă cu compozitorul și dirijorul Don Costa(d) care a aranjat mai multe compoziții ale lui Paul Anka.
În 1968 a participat Festivalul de la Sanremo cu cântecul La farfalle pazzita, compus de Lucio Battisti(d) (prezentat în echipă cu Johnny Dorelli). După câțiva ani, Anka a încetat să mai producă cântece în italiană, dar cariera sa în străinătate a continuat fără încetare, atăt ca producător cât și ca autor. Cel mai important succes al său a fost adaptarea în limba engleză a melodiei Comme d'habitude, cunoscută în Franța în interpretarea autorului Claude François(d), devenită My Way în engleză . Versiunea sa a fost înregistrată în 1968 de Frank Sinatra.
Viața particulară[modificare | modificare sursă]
Pe 16 februarie 1963, Paul Anka s-a căsătorit cu Anne de Zogheb, fiica unui diplomat libanez, Charles de Zogheb, în cadrul unei ceremonii pe aeroportul Paris-Orly. Cuplul a divorțat în 2001.
La 6 septembrie 1990, a devenit cetățean naturalizat al Statelor Unite.
În 2008, Anka s-a căsătorit cu Anna Åberg, în Sardinia, Italia. Ei au divorțat în 2010.
Autobiografia lui Anka, My Way, scrisă în colaborare cu David Dalton, a fost publicată în 2013.
În octombrie 2016, Anka s-a căsătorit cu Lisa Pemberton în Beverly Hills, California. Au divorțat în 2020.
Discografie[modificare | modificare sursă]
- 1957: Diana
- 1958: You Are My Destiny(d)
- 1958: Rred sails in the sunset
- 1958: Format:Crazy Love)
- 1959: Put Your Head on My Shoulder(d)
- 1959: Puppy Love(d) (album)
- 1959: (All of A Sudden) My Heart Sings
- 1959: I Miss You So
- 1959: Lonely Boy(d)
- 1959: It's Time to Cry
- 1961: Tonight My Love, Tonight
- 1974 : One Man Woman/One Woman Man (duet cu Odia Coates)
- 1974: I Don't Like to Sleep Alone(duet cu Odia Coates)
- 1974: Having My Baby (duet cu Odia Coates)
- 1975Times of Your Life
- 1983: Walk a Fine Line
- 2005: Rock Swings(d)
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Filme de cinema[modificare | modificare sursă]
- 1959: Girls Town regia de Charles F. Haas(d)
- 1960: The Private Lives of Adam and Eve regia de Mickey Rooney și Albert Zugsmith
- 1961: Look in Any Window regia de William Alland(d)
- 1962: The Longest Day''
- 1992: Captain Ron(d) regia de Thom Eberhardt
- 1993: Ordinary Magic regia de Giles Walker
- 1996: Mad Dogs(d) regia de Larry Bishop(d)
- 2001: Destination : Graceland regia de Demian Lichtenstein
Filme de televiziune[modificare | modificare sursă]
- 1961 : Make Room for Daddy(d) (serial)
- 1965 : The Red Skelton Show(d) (serial)
- 1974 : Kojak (serial)
- 1977 : Lindsay Wagner: Another Side of Me regia de Art Fisher (téléfilm)
- 1982 : The Paul Anka Show
- 1983 : The Fall Gat(serial)
- 1987 : Crime Story(d) (serial)
- 1991 : Perry Mason: The Case of the Maligned Mobster
- 1994 : Rebel Highway (serial)
- 1995 : Simpson Horror Show VI
- 1999 : That '70s Show
- 2003 : Las Vegas (serial)
- 2016 : Gilmore Girls(d)
- 2020 : The Masked Singer
Paul Anka Greatest Hits Full Album ♫ Best Soul Songs Ever Of Paul Anka
Elena Gheorghe | |
Elena Gheorghe la Concursul Muzical Eurovision 2009 | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Elena Gheorghe |
Născută | (37 de ani)[1] București, România |
Căsătorită cu | Cornel Ene |
Cetățenie | România |
Ocupație | Cântăreață |
Limbi vorbite | limba română |
Gen muzical | Pop, latino, muzică dance |
Ani de activitate | 2002 - prezent |
Case de discuri | Roton (2003 - 2007) Cat Music (2008 - prezent), Spinnin' Records |
Interpretare cu | Mandinga, Rafaga, Laurențiu Duță, Dony, Glance, DJ Project |
Discografie | |
Listă completă | Discografia Elenei Gheorghe |
Prezență online | |
Site web pagină Facebook cont Twitter Myspace canal YouTube | |
Modifică date / text |
Discuri single[modificare | modificare sursă]
Împreună cu Mandinga[modificare | modificare sursă]
|
Marina Scupra | |
Date personale | |
---|---|
Născută | București, România |
Decedată | (49 de ani)[1] București, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | cântăreață |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Instrument(e) | voce[*] |
Modifică date / text |
Marina Scupra (n. 24 decembrie 1967, București – d. 30 iulie 2017, București[2]) a fost o cântăreață de muzică ușoară din România.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Marina Scupra a urmat cursurile Școlii Populare de Artă din București, clasa Gloria Bordea. A apărut frecvent în emisiunile pentru copii ale Televiziunii Române și a participat la festivalurile județene de muzică.
Între 1980-1983 urmează cursurile Școlii populare de artă din București la clasa profesoarei Gloria Bordea Mihalache. În anul 1973 debutează în emisunea "Prietenii lui Așchiuță". În anul 1981 participă la Festivalul național "Cântarea României" unde obține mențiune în etapa republicană.
În 1984 a obținut Trofeul Festivalului de la Mamaia interpretând melodia „Joc de copii”, compusă de Laurențiu Profeta, după ce, cu un an în urmă primise din partea juriului, la același festival, Premiul Tinereții. După ce a obținut trofeul la festivalul Mamaia, a început colaborarea cu compozitorul Dan Dimitriu, cel care i-a devenit soț.
Din 1993 este angajată la Casă de Cultură a Ministerului de Interne. În 1994, a jucat în comedia "Concurs de seducție", din distribuția căreia au mai făcut parte Horia Brenciu și Tino Furtună de la "Holograf".[3]
Marina Scupra a cântat în spectacolele Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București. În 2001 a absolvit Facultatea de Drept a Universității „Titu Maiorescu”.[4]
În ultimii ani a fost profesoară de canto - muzică ușoară la Școala Populară de Artă din Pitești, iar copii îndrumați de ea au câștigat numeroase premii la festivalurile pentru copii.
Melodii din repertoriu[modificare | modificare sursă]
- Compuse de Dan Dimitriu: Drumul meu, Oameni de zăpadă, Tinerețea mea, Ce dor mă cheamă, Iubirea mea este un adevăr, Ce ai făcut cu viața mea
- Compuse de Laurențiu Profeta: Joc de copii, La drum cu un cântec vesel, Bine te-am găsit bătrâne Charleston
- Compuse de Aurel Giroveanu: Copiii cartierului, La balul fulgilor de nea
- Compuse de Ion Cristinoiu: Vârsta epocii de aur, Vreau să mai cred în povești
- Compuse de I. B. Voicescu: Fotografii din București[5][6]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu