4. /30 IULIE 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT

PETRE ALEXANDRU

Petre Alexandru
Cântărețul Petre Alexandru
Date personale
Nume la naștere	Pantzel Vilmos
Născut	30 iulie 1898, Râmnicu Vâlcea, România Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România
Decedat	1 august 1978, București, România București, România
Căsătorit cu	Mia Braia (1936–1950)[1]
Cetățenie	România
Ocupație	cântăreț
Activitate
Gen muzical	populară, ușoară, romanțe
Tipul de voce	tenor
Ani de activitate	1936-1970
Case de discuri	Electrecord
Modifică date / text

Petre Alexandru (n. 30 iulie 1898, Râmnicu Vâlcea – d. 1 august 1978, București) a fost un cunoscut tenor, solist de romanțe, tangouri și cântece populare, mai ales în perioada interbelică.

BIOGRAFIE

S-a născut la data de 30 iulie 1898, în Râmnicu Vâlcea^[2], pe malurile Oltului.^[3]

Studiile muzicale le începe la Craiova cu Savel Horceag (teorie-solfegiu și canto). Studiază apoi la București cu Dumitru Mihăilescu-Toscani și Leo Kalmuschi (canto).^[2]

Începe să lucreze, mai întâi, ca pictor de biserici^[4], după care, în 1929, debutează în rolul flăcăului lui Graur din vodevilul „Cinel-Cinel”, pe scena Teatrului Național din Craiova.^[5]

În perioada 1929-1934 devine solist tenor în Corul Ansamblului „Armonia” din Craiova.^[4]

În perioada 1934-1945 cântă ca solist-vocal în diverse restaurante din București, înregistrează numeroase discuri la casa de discuri Cristal (ulterior Electrecord), promovează muzica compozitorilor Ion Vasilescu, Gerd Willnow, Ionel Fernic și susține numeroase emisiuni de muzică ușoară și populară la Radio București (până în 1947).^[6]

În anul 1935 debutează la casa de discuri Cristal cu un tango (Dă-mi o guriță), pe care l-a imprimat cu acompaniamentul orchestrei „Cristal”.

În ianuarie 1936 imprimă primele sale melodii populare (Cocoșel cu două creste și Radu mamei Radule) sub acompaniamentul orchestrei Ionel Cristea^[7].

Tot în 1936, fiind în ultimul an de studiu la Facultatea de Filologie modernă, o cunoaște pe Mia Braia, cu care se căsătorește și alături de care va trăi 14 ani, până în 1950. Aceștia aveau să alcătuiască cel mai bun duet vocal de la „Coșna”, restaurantul din Piața Buzești, unde cântau împreună cu orchestrele Vasile Julea și Costică Tandin. Evoluaseră împreună și la cinematograful „Marna”, apoi la restaurantul „Boulevard” din centrul Capitalei.

În perioada 1948-1954 devine solist-vocal la Ansamblul de Estradă al Teatrului Armatei din București. În perioada 1958-1960 activează ca instructor artistic la Medgidia și București.^[6]

DECESUL

Moare la data de 1 august 1978 la București.^[6]

DISTINCȚII

În 1968 este distins cu medalia Ordinul Meritul Cultural, clasa a IV-a pentru activitatea sa ca interpret de muzică ușoară, populară și romanțe.^[8][6]

Câteva cuvinte de la Daniela Caraman Fotea:

Perioada interbelică înregistra o oarecare criză în ceea ce privește solistica divertismentului; muzica ușoară câștigase teren ca gen muzical; creatorii săi erau membri ai Uniunii Compozitorilor, aveau deci statut oficial, teatrele de profil aveau săli pline, la fel și terasele ori grădinile de vară, mai ales cele cu program muzical. Așa încât, ofertele depășeau numărul celor talentați, primiți cu aplauze de marele public. Între ei s-a numărat și PETRE ALEXANDRU (30 iulie 1898, Râmnicu Vâlcea – 1 august 1978, București), adeseori confundat din pricina apropierii sonorității numelui cu Petre Andreescu (14 august 1893, București – 30 octombrie 1966, București), a cărui creație a cântat-o cu mare farmec, transformând-o într-o veritabilă colecție de șlagăre. Se mai ascultă și astăzi în localuri, mai este prezentă în antologii.

Petre Alexandru a urmat studii muzicale la Craiova și la București. A debutat la Teatrul Național din Craiova, în vodevilul Cinel Cinel. Ambitusul extins îi permitea abordarea unor roluri chiar și de operetă. A făcut parte ca solist din Ansamblului Armonia din Craiova. Între 1934-1945 a fost nelipsit din programele Radio-ului național (muzică ușoară și populară); iar între 1934-1947 a funcționat ca solist vocal al Ansamblului de estradă al Teatrului Armatei din București. A fost de asemenea solicitat ca instructor artistic la Medgidia și București (1958-1960).

Căsătoria sa cu Mia Braia care a durat 14 ani, a consolidat faima duetului în varii genuri muzicale (folclor, lăutărie, muzica ușoară). Un public numeros venea să-i asculte la restaurantul Coșna din Piața Buzești, apoi la restaurantul Boulevard din centrul Capitalei. Aici, a cântat melodia ce avea să-l facă foarte cunoscut, Radu mamii Radule.

În anul 1936 debutează la casa de discuri „Cristal” (ulterior Electrecord) cu un tango: Dă-mi o guriță, pe care l-a imprimat cu acompaniamentul orchestrei Cristal. Dar a fost unul dintre preferații compozitorilor Ionel Fernic, Gherase Dendrino. Ion Vasilescu, Nello Manzatti. A înregistrat pentru casa de discuri Electrecord. Melodiile Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă, Amorul e un mic ștrerngar, Mi-e dor de sărutarea ta, Noi doi sub o umbrelă au figurat și în repertoriul soliștilor Gică Petrescu și Dan Spătaru.

Petre Alexandru - Dacă m-ai iubi... doar un pic - Melodii din Bucureștiul de odinioară

Petre Alexandru - Mi-e dor de acasă

Petre Alexandru - Parcă ieri ne-am iubit

Petre Alexandru - Morărița

Mia Braia si Petre Alexandru - La fereastra unde doarme o pisica

Petre Alexandru - Laie Chiorul

Petre Alexandru - Unge Leano ușa bine

Petre Alexandru - Sa vina pompierii(Ce știi tu ce-i dragostea)

Petre Alexandru - Ionel, Ionelule - Ceasuri Muzicale

RODICA BUJOR

Rodica Bujor (n. 30 iulie 1914, comuna Voinești, județul Dâmbovița — d. 30 octombrie 1995, București), pe numele adevărat Eugenia Nedelea, a fost o interpretă de muzică populară, situându-se în prima generație de mari interpreți, alături de mai des-amintitele Maria Tănasesau Maria Lătărețu, recunoscută pentru vocea ei puternică, expresivă și memorabilă, pentru dăruirea cu care interpreta cântecele populare. Ileana Sărăroiu a numit-o ca fiind una din interpretele sale preferate în materie de muzică populară

Născută în satul Voinești, județul Dâmbovița la 30 iulie 1914, a trăit de mică în mediul muzical al cântecului național local.^[2] În hanul pe care l-a condus tatăl său la Voinești a reușit să-și formeze un repertoriu de muzică lăutărească, încă de pe vremea anilor de școală.^[3]

În București lucrează ca muncitoare la țesătoria Rizescu-Brănești. În scurt timp se prezintă la un concurs organizat la Radio București, fără știrea părinților și a patronului întreprinderii. În fața unei comisii de personalități (din care făceau parte Theodor Rogalski, Alfred Alessandrescu, Tiberiu Brediceanu, Ion Filionescu, Grigoraș Dinicu, prezidată de George Enescu, aceasta cântă o serie de piese populare.^[3]

„Un bărbat m-a întrebat care este numele meu. Eugenia Rodica Nedelea, am spus, din ce în ce mai emoționată. Și el a zis: frumos, frumos, dar eu aș zice să-ți fie numele, cum sunt bujorii din obraji. Toți au aplaudat și bărbatul a spus pe un grai frumos, moldovenesc, dacă nu ti superi, în ia sară o să vii mata frumos pe Calea Victoriei, la colț cu Lemnea, și o să-i spui portarului că te-a invitat George Enescu.

 Sfaturile lui Enescu de a învăța canto-ul, dar și grija de a-și păstra repertoriul țărănesc de la Voinești, a îndreptat-o atât spre Conservatorul Muncitoresc ASTRA din București (1936-1939), cât și spre Arhivele de Folclor ale lui Constantin Brăiloiu și Centrul de Sociologie, condus de prof. Dimitrie Gusti. După ce a urmat cursurile de la București cu Dumitru Mihăilescu-Toscani (un maestru al genului de romanțe), Leo Calmuschi și Quarto Santarelli, Rodica Bujor a profitat de un turneu în Italia (1941) spre a se perfecționa în tehnica liedului cu Marcela Magna. A luat lecții particulare de canto cu Valentina Crețoiu la București, dar și de teorie-solfegiu cu Giuseppe Ricci (la Roma).^[7]

Romanța lui Vespasian Vasilescu, care i-a adus gloria artistică a Rodicăi Bujor.

A debutat la Radio București pe 22 aprilie 1938, cu orchestra lui Vasile Julea, formația restaurantului Coșna-Cireșoaia din Piața Buzești, peste drum de restaurantul Neptun, unde cânta Maria Tănase.^[7] Se împrietenise cu această artistă, dar trăgea cu urechea și la ceilalți colegi, ascultându-i mai ales pe Ion Luican, „profesorul” romanței (cum îl numea) și pe Cristian Vasile, Jean Moscopolși Petre Gusti

Până în 1959, Rodica Bujor cântă prin restaurantele Capitalei, ca timp de doi ani să se angajeze la Ansamblul Sfatului Popular al Capitalei. Cu această formație a efectuat două turnee în străinătate (URSS - 1957, Ungaria - 1959), după ce în tinerețe cântase în Germania (1939), Austria (1942), Cehoslovacia (1942) și Iugoslavia (1942).^[8]

Deși înregistrase la casele de discuri Electrecord și Odeon numeroase cântece populare, cântăreața a evitat să cânte la nunți.^[8] A cunoscut și repertoriul de petrecere pe care l-a promovat la restaurante, în programele nocturne („Lelițo cârciumăreasă”, „Fir-ai să fii mai băiete”, „Cine mă puse pe mine”, „În grădina lui Ion”).

A apărut și în câteva filme artistice în roluri pasagere („Zile de neuitat”, în regia lui Haralambie Boroș) și în filme de televiziune („Pe cărările dorului”, în regia lui Marianti Banu).^[9]

În conștiința publicului bucureștean care a admirat-o în serile de vară la grădina Coșna-Cireșoaia, Rodica Bujor a rămas o neuitată interpretă de romanțe și lieduri de compozitori români (Nicolae Kirculescu, Aurel Giroveanu, D. Cantea, Emil Gavriș, Laurențiu Profeta, Diamandi Gheciu ș.a.), la loc de frunte situându-se romanțele, ca „Inimă, de ce nu vrei să-mbătrânești”, „De ce m-ați dus de lângă voi”, „Pe lângă boi”. Șlagărul ce i-a adus notorietatea a rămas totuși „Cântecul fusului”, o melodie de mare circulație.^[10]

A mai fost solistă a restaurantelor Kiseleff, Cafe-Royal, Princiar din București (1937-1949) și a mai colaborat cu Orchestra „Barbu Lăutaru” și cu ansamblurile „Ciocârlia” și „Perinița” (1959-1961), evoluând sub bagheta unor mari dirijori precum Nicu Stănescu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Ionel Banu, Costică Dinicu, Ion Mărgean sau Nicolae Băluță. A fost și angajată a Teatrului Regional București în perioada 1961-1970.^[7]

Rodica Bujor a fost membră a juriului Festivalului de romanțe „Crizantema de Aur”, încă de la prima ediție (19-21 decembrie 1968). S-a bucurat de această titulatură și în edițiile: a XVI-a (8-13 noiembrie 1983), a XX-a (4-8 noiembrie 1987), a XXI-a (2-5 decembrie 1988) și a XXVIII-a (19-22 octombrie 1995)

Rodica Bujor a cântat până la vârsta de 70 de ani, chiar dacă se pensionase cam devreme pentru o solistă de muzică populară. A murit la 2 noiembrie 1995 în București, dar a fost înmormântată în cimitirul din satul dâmbovițean Voinești.

Cântăreața Rodica Bujor în epoca debutului la radio (1938).

PAUL ANKA

Paul Anka
Date personale
Nume la naștere	Paul Albert Anka
Născut	30 iulie 1941 (81 de ani)[1][2][3][6]  Ottawa, Ontario, Canada[7][8]
Căsătorit cu	Anna Anka[*] (26 iulie 2008–2010)
Număr de copii	6
Copii	Amanda Anka[*] Anthea Anka[*]
Cetățenie	Statele Unite ale Americii (6 septembrie 1990–)  Canada
Ocupație	actor actor de film cantautor cântăreț compozitor muzician
Limbi vorbite	limba engleză[9][10]
Studii	Fisher Park High School[*]
Gen muzical	pop[4] Doo wop[5] jazz soft rock
Instrument(e)	pian chitară vocal[*] voce[*]
Case de discuri	ABC Records[*] Columbia Records EMI Records[*] RCA Records United Artists Records Buddah Records[*] Durium Marche Estere[*] Canadian-American Records[*]
Premii	Ordinul Canadei în grad de ofițer[*] Juno Award for Songwriter of the Year[*] Canadian Music Hall of Fame[*] Canada's Walk of Fame[*] Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*] Johnny Mercer Award[*] Stea pe Hollywood Walk of Fame[*]
Discografie
Listă completă	Paul Anka discography[*]
Prezență online
site web oficial pagină Facebook cont Twitter Internet Movie Database VGMdb Instagram canal YouTube
Modifică date / text

Paul Albert Anka (n. 30 iulie 1941, Ottawa, Ontario, Canada) este un cântăreț, compozitor și actor canadian, naturalizat american.

Carieră[modificare | modificare sursă]

Paul Anka la Gröna Lund, Stockholm, în 1959

După ce a înregistrat primul său single, I Confess, la 14 ani, a devenit celebru la vătsta de 16 ani în 1957 cu melodia Diana, care a devenit imediat un hit la nivel mondial.

O parte importantă a carierei lui Paul a fost relația sa strânsă cu compozitorul și dirijorul Don Costa^⁠(d) care a aranjat mai multe compoziții ale lui Paul Anka.

În 1968 a participat Festivalul de la Sanremo cu cântecul La farfalle pazzita, compus de Lucio Battisti^⁠(d) (prezentat în echipă cu Johnny Dorelli). După câțiva ani, Anka a încetat să mai producă cântece în italiană, dar cariera sa în străinătate a continuat fără încetare, atăt ca producător cât și ca autor. Cel mai important succes al său a fost adaptarea în limba engleză a melodiei Comme d'habitude, cunoscută în Franța în interpretarea autorului Claude François^⁠(d), devenită My Way în engleză . Versiunea sa a fost înregistrată în 1968 de Frank Sinatra.

Viața particulară[modificare | modificare sursă]

Anka în 1961

Pe 16 februarie 1963, Paul Anka s-a căsătorit cu Anne de Zogheb, fiica unui diplomat libanez, Charles de Zogheb, în cadrul unei ceremonii pe aeroportul Paris-Orly. Cuplul a divorțat în 2001.

La 6 septembrie 1990, a devenit cetățean naturalizat al Statelor Unite.

În 2008, Anka s-a căsătorit cu Anna Åberg, în Sardinia, Italia. Ei au divorțat în 2010.

Autobiografia lui Anka, My Way, scrisă în colaborare cu David Dalton, a fost publicată în 2013.

În octombrie 2016, Anka s-a căsătorit cu Lisa Pemberton în Beverly Hills, California. Au divorțat în 2020.

Discografie[modificare | modificare sursă]

• 1957: Diana
• 1958: You Are My Destiny^⁠(d)
• 1958: Rred sails in the sunset
• 1958: Format:Crazy Love)
• 1959: Put Your Head on My Shoulder^⁠(d)
• 1959: Puppy Love^⁠(d) (album)
• 1959: (All of A Sudden) My Heart Sings
• 1959: I Miss You So
• 1959: Lonely Boy^⁠(d)
• 1959: It's Time to Cry
• 1961: Tonight My Love, Tonight
• 1974 : One Man Woman/One Woman Man (duet cu Odia Coates)
• 1974: I Don't Like to Sleep Alone(duet cu Odia Coates)
• 1974: Having My Baby (duet cu Odia Coates)
• 1975Times of Your Life
• 1983: Walk a Fine Line
• 2005: Rock Swings^⁠(d)

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Filme de cinema[modificare | modificare sursă]

• 1959: Girls Town regia de Charles F. Haas^⁠(d)
• 1960: The Private Lives of Adam and Eve regia de Mickey Rooney și Albert Zugsmith
• 1961: Look in Any Window regia de William Alland^⁠(d)
• 1962: The Longest Day''
• 1992: Captain Ron^⁠(d) regia de Thom Eberhardt
• 1993: Ordinary Magic regia de Giles Walker
• 1996: Mad Dogs^⁠(d) regia de Larry Bishop^⁠(d)
• 2001: Destination : Graceland regia de Demian Lichtenstein

Filme de televiziune[modificare | modificare sursă]

• 1961 : Make Room for Daddy^⁠(d) (serial)
• 1965 : The Red Skelton Show^⁠(d) (serial)
• 1974 : Kojak (serial)
• 1977 : Lindsay Wagner: Another Side of Me regia de Art Fisher (téléfilm)
• 1982 : The Paul Anka Show
• 1983 : The Fall Gat(serial)
• 1987 : Crime Story^⁠(d) (serial)
• 1991 : Perry Mason: The Case of the Maligned Mobster
• 1994 : Rebel Highway (serial)
• 1995 : Simpson Horror Show VI
• 1999 : That '70s Show
• 2003 : Las Vegas (serial)
• 2016 : Gilmore Girls^⁠(d)
• 2020 : The Masked Singer

Paul Anka Greatest Hits Full Album ♫ Best Soul Songs Ever Of Paul Anka

ELENA GHEORGHE

Elena Gheorghe
Elena Gheorghe la Concursul Muzical Eurovision 2009
Date personale
Nume la naștere	Elena Gheorghe
Născută	30 iulie 1985 (37 de ani)[1]  București, România
Căsătorită cu	Cornel Ene
Cetățenie	România
Ocupație	Cântăreață
Limbi vorbite	limba română
Gen muzical	Pop, latino, muzică dance
Ani de activitate	2002 - prezent
Case de discuri	Roton (2003 - 2007) Cat Music (2008 - prezent), Spinnin' Records
Interpretare cu	Mandinga, Rafaga, Laurențiu Duță, Dony, Glance, DJ Project
Discografie
Listă completă	Discografia Elenei Gheorghe
Prezență online
Site web pagină Facebook cont Twitter Myspace Instagram canal YouTube
Modifică date / text

Discuri single[modificare | modificare sursă] „Dorințe” (2006) „Dulce Ca Mierea” (2006) „Vocea ta” (2006) „Ochii tăi căprui” (2007) „Te ador” (2008) „Zile și nopți” (2008) „Până la stele” (2008) „The Balkan Girls” (2009) „O Nouă Viață” (2009) „Spune-mi” (2009) „Promisiuni” (2009) „I'm On Fire” (2010) „Your Captain Tonight” (2010) „Disco Romancing” (2010) „Midnight sun” (2010) „My Superstar” (2008) „Hot Girls” (cu Dony) (2011) „Amar Tu Vida” (2012) „Ecou” (2013) „De Neînlocuit” (2014) „În bucăți" (2014) „Mama" (feat. F Charm)” (2015) „Señor Loco“ (2015) „Mirror" (feat. Kaira) (2016) „Antidot“ (2016) „Body Song“ (2017) „Duminică" (feat. DJ Project) (2017) „Un Gram De Suflet“ (2018) „Lalla“ (feat. Absolute) (2018) „Lunâ Albâ“ (2018) „Ela Ela” (2019) „Turboman“ (2019) „Steaua imshata di pi ter“ (2019) „Tu nopțî” (2019) „Gura Ta“ (2019) „Armâna Mea“ (2019) „Numele Tău“ (2019) „Yarnana Yarnane“ (2019) „Vulnerabili“ (2020)Elena Gheorghe (n. 30 iulie 1985, București, România)[2][3] este o cântăreață de muzică pop-dance și latino română, cu origine aromână din partea tatălui.[4][5] Născută și crescută în București, Elena a debutat pe scena muzicii populare la vârsta de trei ani, cântând un duet împreună cu mama sa, cântăreața de muzică populară Marioara Man Gheorghe.[2] În adolescență a participat la câteva festivaluri naționale, iar în anul 2000 Elena câștigă trofeul festivalului „Ursulețul de aur” din Baia Mare pentru interpretarea cântecului „One Moment in Time” a lui Whitney Houston.[2] În anul 2001, concurează la Festivalul de la Mamaia și este cel mai tânăr participant al acelei ediții, după care a făcut parte din trupa Viva, alături de Adela Popescu.[6] La finele anului 2002, Elena Gheorghe devine vocea principală a formației Mandinga, alături de care lansează două albume de studio: ...de corazón (2003) și Soarele meu (2005), cel din urmă, devenind un succes comercial în România, a primit discul de aur pentru vânzări de peste 15.000 de exemplare.[2] Piesa „Soarele meu” a fost înscrisă în Selecția Națională pentru desemnarea reprezentantului României la Concursul Muzical Eurovision 2005 și a obținut locul al patrulea. În 2006, Elena Gheorghe a părăsit trupa Mandinga. Ulterior, cântăreața a semnat un contract cu Roton, iar albumul său de debut, intitulat Vocea ta (2006) a fost un succes comercial în România, Elena devenind una dintre cele mai de succes interprete naționale. La finele anului 2006, ea a participat la prima ediție a concursului Dansez pentru tine, unde l-a avut ca partener pe Cornel Ogrean, alături de care a obținut locul al treilea în marea finală a concursului, care a avut loc la data de 20 noiembrie 2006. Pe parcursul anului 2008 Elena a lansat două materiale discografice noi: albumul de muzică aromânească, Lilicea Vreariei, și cel de muzică latino Te ador.[7][8][9] Cele două discuri au marcat începutul colaborării Elenei cu o altă casă de discuri, Cat Music.[7][8][9][10] În ianuarie 2009, interpreta a câștigat concursul Selecția Națională cu piesa „The Balkan Girls” și a reușit să câștige prima poziție, obținând din partea juriului și a publicului un total de 22 de puncte. Prin câștigarea acestei competiții, Elena a fost desemnată reprezentanta României la Concursul Muzical Eurovision 2009, ediție desfășurată la Moscova (Rusia), unde s-a clasat pe locul al nouăsprezecelea. În 2010 a scos mai multe discuri single, printre care Disco Romancing și Midnight sun, iar în 2011 s-a căsătorit cu trombonistul Cornel Ene, cu care are un fiu, Nicholas Răzvan. În 2012, Elena a lansat Your Captain Tonight și Amar Tu Vida, iar la sfârșitul anului a scos albumul Disco Romancing în Mexic, Italia, Spania și Japonia. La începutul anului 2013, Elena a lansat Ecou, în colaborare cu Glance, desemnată ulterior drept cea mai difuzată piesă din România timp de 8 săptămâni, conform Media Forest.[11] Biografie[modificare | modificare sursă] Copilăria și primele activități muzicale (1985 - 2001)[modificare | modificare sursă] Elena Gheorghe s-a născut în București, România, în familia preotului Gheorghe Gheorghe.[3] Mama sa, Marioara Man Gheorghe, provine dintr-o familie de muzicieni, ea însăși fiind cântăreață de muzică populară.[2][3][12] Sora sa, Ana a urmat o carieră în jurnalism,[2][3][12] iar fratele său Costin este fotbalist.[13][14] Fiind încurajată de familia sa cu ascendenți „machedoni”, Elena debutează la vârsta de trei ani pe scena muzicii populare, alături de mama sa, cântând compoziția tradițională „Sus în deal, în poieniță”.[2][3][12] În clasa a cincea se înscrie la Palatul Național al Copiilor, unde urmează lecții de canto și ulterior devine solista Cercului Armonia, alături de care participă la diverse concursuri din țară.[2][3] În școala gimnazială a practicat handbal și a cântat la serbările organizate în instituție, iar în adolescență a participat la câteva festivaluri naționale.[2][3][12] În anul 2000 Elena câștigă trofeul festivalului „Ursulețul de aur” din Baia Mare pentru interpretarea cântecului „One Moment in Time” a lui Whitney Houston.[2][3] De asemenea, ea participă la Festivalul Mamaia, la secțiunea interpretare, cu piesa „Dau viața mea”.[2][3] Având șaisprezece ani, a fost cel mai tânăr participant din anul respectiv.[12] Acolo a întâlnit-o pe Adela Popescu, alături de care a cântat pentru o scurtă perioadă în trupa Viva.[2][3] În adolescență, Elena a studiat actoria și a urmat lecții de canto clasic în cadrul Liceul de Muzică „Dinu Lipatti”.[2][3] Debutul și cariera alături de Mandinga (2002 - 2005)[modificare | modificare sursă] Articol principal: Mandinga. La finele anului 2002, un grup de tineri muzicieni, format din Alex Burcea, Florin Siia, Marius Ciupitu și Cornel Ene o invită pe Elena Gheorghe să devină vocea principală a proiectului lor muzical.[15] Structura formației se definitivează prin cooptarea lui Cătălin Ene la claviatură și pian. Concertând sub numele Mandinga, grupul capătă treptat popularitate în România, iar la data de 6 iunie ei cântă în deschiderea concertului susținut de Ráfaga.[15][16] Fragmente audio: „Soarele Meu” (2005) 0:29 Ritmurile de salsa, merengue, latino și cumbia prezente în linia melodică a cântecului „Soarele Meu” au revoluționat industria muzicală din România anului 2005. Piesa este considerată a fi una dintre cele mai de succes compoziții muzicale ale formației Mandinga. Probleme în ascultarea fișierului? Consultați pagina de ajutor. Primul album al formației, intitulat ...de corazón începe să fie comercializat în România din data de 26 iunie 2003.[15] Promovarea albumului a constat în trei concerte de lansare și un mini-turneu în cele mai importante orașe din țară.[15] Cântecul „Doar cu tine” a fost extras ulterior pe disc single și a beneficiat de un videoclip.[17] În anul 2004 Elena Gheorghe a continuat să concerteze alături de Mandinga, pentru a promova albumul ...de corazón, interpretând un program latino-american divers: jazz latin, salsa, merengue, latino și cumbia.[15][18] În vara anului 2005 începe comercializarea celui de-al doilea album de studio al formației Mandinga.[15] Materialul discografic, intitulat Soarele meu, este promovat sub reprezentarea casei de discuri Roton.[15] Cântecul omonim este extras pe disc single și are parte de promovare solidă în România. Tot în anul 2005, Elena începe colaborarea cu Laurențiu Duță, compozitorul acestui single. Albumul Soarele meu devine un succes comercial în România, primind discul de aur pentru vânzări de peste 15.000 de exemplare.[15][19] Piesa „Soarele meu” este înscrisă și în Selecția Națională pentru desemnarea reprezentantului României la Concursul Muzical Eurovision 2005 și obține locul al patrulea.[15] În februarie 2006, Elena decide să întrerupă colaborarea cu Mandinga și pornește la drum cu șapte instrumentiști talentați.[3] Ulterior, ea semnează un contract cu Roton și începe să înregistreze cântece pentru albumul său de debut. Grupul Mandinga și-a schimbat radical componența după plecarea Elenei, și continuă să activeze până în prezent.[20] Proiectul «Vocea ta» și participarea la Dansez pentru tine (2006 - 2007)[modificare | modificare sursă] În ianuarie, 2006 Elena Gheorghe își deschide propria școală de dans, numită Pasitos.[21][22] În primăvara anului 2006, ea începe să organizeze preselecții pentru instrumentiștii care aveau să facă parte din trupa sa de show artistic.[2][3][12] Echipa formată inițial din Cornel Ene (trombon), Laurențiu Duță (compozitor), Ana Gheorghe (PR) și Marius Mates (manager) a pus bazele carierei independente ale Elenei Gheorghe.[2][3][12] Cântecul de debut al Elenei, intitulat „Vocea ta”, beneficiază de un videoclip lansat în mai 2006, și s-a bucurat de succes în clasamentele muzicale din România.[23][24] Din punct de vedere stilistic materialul discografic urmează o linie latino, cu influențe și elemente pop, discul conținând și un remix al hitului „Soarele meu”.[2][3][12] În luna august a anului 2006, Elena a cântat în deschiderea concertului formației belgiene Vaya Con Dios, care a avut loc în Mangalia, în ultima zi a Festivalului Callatis.[2][3][12][25] La finele anului 2006 Elena Gheorghe participă la prima ediție a concursului Dansez pentru tine, unde îl are ca partener pe Cornel Ogrean, alături de care obține locul al treilea în marea finală a concursului, care a avut loc la data de 20 noiembrie.[2][3][12] În ianuarie, 2007 a fost filmat un videoclip pentru cel de-al doilea cântec extras pe single de pe albumul Vocea ta, intitulat „Ochii tăi căprui”. Acesta a fost difuzat des la posturile de radio românești, situându-se pe poziția #21 în clasamentul Romanian Top 100. La scurt timp, Elena a câștigat un premiu acordat de Radio România Actualități, fiind desemnată „Interpreta anului 2006”, iar cântecul „Vocea ta” a fost nominalizat la categoria „Cea mai bună piesă a anului 2006”.[2][3][12] În august 2007, la ceremonia premiilor Romanian Top Hit-Music Awards 2007, „Ochii tăi căprui” câștigă premiul pentru „Cea mai bună piesă a anului 2007”.[2][3][12] Evoluția artistică (2008)[modificare | modificare sursă] Elena la Eurovision Înregistrările la un nou album de studio încep în toamna anului 2007, iar la finele aceluiași an, Elena Gheorghe semnează un nou contract cu o altă casă de înregistrări, Cat Music.[10] La finele anului 2007 începe comercializarea celui de-al doilea album din cariera interpretei, intitulat Te ador.[26] Discul single omonim a beneficiat de un videoclip și de o campanie de promovare, iar cântecul a devenit unul dintre cele mai mari succese ale Elenei în România, ajungând pe poziția #24 în Romanian Top 100.[27] Fragmente audio: „Te ador” (2008) 0:31 Discul single „Te ador” reprezintă din punct de vedere stilistic o schimbare pentru Elena Gheorghe, cântecul conținând preponderent elemente ale muzicii pop. Probleme în ascultarea fișierului? Consultați pagina de ajutor. Din punct de vedere stilistic, cele unsprezece compoziții muzicale incluse pe acest album sunt preponderent latino, asemănătoare celor lansate anterior de către interpretă.[26] Discul conține și o colaborare, numită „My Superstar”, cu Ciro de Luca, component al formației Todomondo, care a reprezentat România la Concursul Muzical Eurovision 2007 din Helsinki, cu melodia „Liubi, liubi, I love you”.[28] Cel de-al doilea și ultimul cântec promovat de pe albumul Te ador este intitulat „Până la stele”.[29] La finele anului 2008, Elena Gheorghe lansează primul său album de compilație, Lilicea Vreariei.[7][8][9] Materialul discografic conține treisprezece melodii cântate în limba aromână, printre care se numără și duete cu Gică Coadă, dar și interpretări independente.[7][8][9] Lansarea celor două albume, Lilicea Vreariei și Te ador, este răsplătită cu premiul de onoare al revistei Confidențial.[7][8][9] Participarea la Concursul Muzical Eurovision (2009)[modificare | modificare sursă] Elena la Moscova, Rusia (2009) Articol principal: Concursul Muzical Eurovision 2009. La finele anului 2008, Elena Gheorghe înregistrează cântecul „The Balkan Girls”, compus și produs de Laurențiu Duță.[30] În ianuarie 2009, piesa a fost înscrisă în concursul Selecția Națională și a reușit să câștige prima poziție, obținând din partea juriului și a publicului un total de 22 de puncte.[30][31][32] Cântecul „The Balkan Girls” a fost judecat de jurnaliștii români ca o șansă a României de a obține un loc onorabil la Concursul Muzical Eurovision 2009.[32] „Românii au motive să spere într-o clasare pe un loc onorabil la finala internațională: solista știe să cânte, fizicul o ajută, piesa e antrenantă, chiar dacă nu e o culme a originalității. Cu un show mult mai bine gândit decât cel de la București (ar trebui eliminată faza răsuflată cu dezbrăcatul pe scenă, care se tot practică de prin anii '70) și cu o orchestrație mai atent dozată (elementele sonore specific balcanice aproape că trec neobservate), Elena și echipa ei pot ajunge în jumătatea superioară a topului. ” —Diana Popescu, jurnalistă a cotidianului Gândul[32] Ulterior, piesa „The Balkan Girls” a fost parțial reorchestrată, noua versiune a liniei melodice fiind influențată mai puternic de muzica balcanică tradițională.[33] În primăvara anului 2009 a început oficial campania de promovare a Elenei Gheorghe în Europa, videoclipul oficial al cântecului „The Balkan Girls” fiind lansat în martie.[34][35] Turneul adiacent a fost compus dintr-o serie de mini-concerte în orașe de precum Londra sau Berlin, unde Elena Gheorghe s-a întâlnit cu câțiva dintre ceilalți participanți la Eurovision, printre care Nelly Ciobanu, Lidia Kopania, Susanne Georgi și Kejsi Tola.[34][35][36][37] Din cauză că reprezentanții României la Concursul Muzical Eurovision 2008, Nico și Vlad Miriță, au obținut prin intermediul piesei „Pe-o margine de lume” locul douăzeci în clasificația generală a competiției, Elena Gheorghe a fost obligată să concureze în prima semifinală de la Moscova, pe 12 mai, în care s-a clasat pe locul al nouălea, cu 67 de puncte.[31][34][38] În urma acesteia, artista a reușit să se califice în finala ținută pe 16 mai în Olympisky Arena,[39] unde a obținut poziția 19 din 40 de locuri, având un total de 40 de puncte.[40] După Eurovision, Elena Gheorghe a fost acuzată de Daily Mail că a făcut playback în timpul reprezentației. Același tabloid britanic o dădea pe Lucia Dumitrescu, care făcea parte din backing vocals, ca fiind cea care a cântat în locul Elenei. Conform acestora, Lucia s-ar fi aflat în spatele Elenei ținând un microfon în mână.[41][42] Dan Manoliu, conducătorul delegației românești, a calificat acuzațiile drept „o mare tâmpenie”, ele fiind dezmințite și de Dumitrescu,[43] iar Elena a considerat acuzația ca fiind „ridicolă”.[44][45] Disco Romancing (2010-2012)[modificare | modificare sursă] În mai 2010 artista lansează videoclipul piesei Disco Romancing, piesă care s-a situat pe primul loc în clasamentul întocmit pe baza numărului de difuzări la radio.[3] În mai 2011 lansează videoclipul piesei „Midnight Sun”,[46] regizat de Dragoș Buliga,[46] extrasă de pe discul single lansat în noiembrie 2010.[3] În ianuarie 2011 a interpretat pentru prima dată cântecul Waiting, la emisiunea 'Neatza cu Răzvan și Dani de pe Antena 1,[47] promovând în martie 2012, la aceeași emisiune, și cântecul Your Captain Tonight.[48] În august 2011 au loc filmările la videoclipul Hot Girls, la care colaborează cu Cornel „Doni” Donici.[49] Piesa s-a bucurat de succes și a fost desemnată imnul verii la postul de televiziune Pro7 (Germania), după ce în anii anteriori hituri semnate de Lenny Kravitz sau Katy Perry ocupaseră aceeași poziție.[11] Pe 31 decembrie 2011, de Revelion, a susținut un concert în Câmpina, alături de formația VH2.[50] Pe 23 ianuarie 2012 a pozat într-un pictorial pentru revista Unica, apărând pe coperta revistei din februarie 2012.[51] Din martie 2012 face parte din juriul emisiunii „M-a făcut mama artist” de pe Prima TV, alături de Corina Bud, Dan Teodorescu și Connect-R.[52] În mai 2012, Elena scoate piesa „Amar Tu Vida” (Iubește-ți viața), care s-a bucurat de succes în topurile din Spania și care ulterior a beneficiat și de o variantă în colaborare cu artistul Dr. Bellido.[11] În noiembrie 2012, Elena lansează albumul „Disco Romancing”, exclusiv pentru piețele muzicale din Japonia, Italia, Spania și Mexic. Tot în aceeași lună, Elena pleacă în Japonia timp de o săptămână pentru promovarea albumului și susține concerte în Tokyo și Osaka. În decembrie 2012, Elena a lansat single-ul „De Crăciun”. Ecou, Mamma Mia și În bucăți (2013 - prezent)[modificare | modificare sursă] Elena Gheorghe alături de formația Steaua di Vreari în 2013 În martie 2013, Elena a lansat în colaborare cu artistul hip-hop Glance piesa „Ecou”, compusă de producătorul muzical Laurențiu Duță. Single-ul a staționat timp de 8 săptămâni consecutiv pe prima poziție în topul Media Forest și a fost desemnat drept cea mai difuzată piesă a verii în România.[11] Piesa i-a adus Elenei premiul Featuring Top Hit 2013 la premiile Romanian Top Hits, nominalizări la 4 categorii în cadrul Romanian Music Awards și premiul Media Forest Award la Media Music Awards. În septembrie 2013, Elena a lansat piesa și clipul “Până dimineața”, însoțite și de primul manifesto al unui artist pop roman: “Don’t Grow Up. It’s a Trap”.[11] În decembrie 2013, Elena păstrează tradiția începută anul precedent și, drept cadou pentru fanii săi, lansează “O simplă melodie”, care beneficiază și de un videoclip special.[53] În aprilie 2014 apare single-ul “De neînlocuit”, împreună cu un lyric-video,[54] iar o lună mai tarziu, în mai 2014, artista colaborează din nou cu Glance pentru single-ul „Mamma Mia”, piesă care adună în doar 24 de ore de la lansare peste 150.000 de vizualizări pe Youtube.[11] Succesul piesei depășește granițele țării și ocupă primele poziții în topurile din Spania, Polonia și Italia și este promovată și în USA, Canada, Columbia, Mexic, Venezuela, Rusia, Croația, Coreea, Slovenia, Turcia, Bolivia, Peru, Bulgaria și Țările Scandinave.[55][56] În a doua jumătate a anului 2014 și începutul anului 2015, Elena a susținut o serie de concerte în Spania, Polonia și Italia, în cadrul Mamma Mia Tour. Alături de Kazibo Music, Elena a mai realizat încă o colaborare de succes împreună cu Glance și a lansat în luna octombrie 2014, piesa „În bucăți”, însoțită și de un videoclip care scoate în evidență talentul actoricesc al Elenei.[57] Piesa s-a bucurat de aprecieri și a reușit să strângă peste un milion de vizualizări pe Youtube în doar o săptămână de la lansare.[58] La începutul lunii decembrie, Elena a lansat piesa “Polul Nord (Brrr…)”, o colaborare cu Adrian Cristescu și UDDI. Producția a beneficiat și de un videoclip.[59] În 2015, Elena a inițiat proiectul “Love Moments by Elena”, o serie de sesiuni live, pe canalul ei de youtube[60] și pe 15 ianuarie lansează, o variantă reorchestrată și interpretată într-o manieră personală piesa “Eminescu”, un omagiu adus marelui poet român, Mihai Eminescu, cu ocazia zilei naționale dedicate acestuia.[61][62] Seria „Love Moments” a fost continuată la finele lunii ianuarie de o altă piesă a sa, “De neînlocuit”, iar pe 12 februarie, drept cadou de Ziua Îndrăgostiților, artista a împărtășit cu publicul o parte viața personală și povestea de dragoste cu soțul său, Cornel Ene, cu o variantă rearanjată a piesei „Până la stele”, lansată în 2008. Videoclipul conține imagini de la nunta artistei, din arhiva personală.[63] În februarie 2015, în pregătirea sărbătorii de Ziua Mamei, de pe 8 martie, Elena a lansat cântecul „Mama”, în colaborare cu F. Charm. Piesa a beneficiat și de un videoclip, în care Elena apare alături de mama sa, dar și de fiul său, Nicholas, sora sa, Ana, fiul acesteia și bunica, “Dada”.[64] Viața personală[modificare | modificare sursă] Pe data de 1 august 2011 s-a căsătorit civil cu trombonistul Cornel Ene,[65] fost membru al formației Mandinga. În decembrie 2011 a născut un băiețel, Nicholas Răzvan, iar pe 15 iulie 2017 a născut o fetiță, Amelie Nicole.[66][67] Discografie[modificare | modificare sursă] Elena Gheorghe (discografie) Lansări ↙Albume de studio 4 ↙Discuri single 12 ↙Videoclipuri 11 Articol principal: Discografia Elenei Gheorghe. Cariera solo[modificare | modificare sursă] Albume de studio[modificare | modificare sursă] Vocea ta (2006) Te ador (2008) Disco Romancing (2012) Lunâ Albâ (2019) Albume de compilație[modificare | modificare sursă] Lilicea Vreariei (2008) „Agapi“ (2020) „Trandafiri“ (2021) „Luñina“ (2021) „Bailar“ (feat. Christian D și Dony) (2021) „Ce m-aș face fără tine“ (feat. Vunk) (2021) „Colinda Crăciunului“ (2021) „Brațele“ (2022) „Lumina" (feat. Theo Rose) (2022) „Ya-Mi Ya-Mi" (2022) „Topește-mă de tine" (feat. Sonny Flame) (2022) Împreună cu Mandinga[modificare | modificare sursă] Albume de studio[modificare | modificare sursă] ...de corazón (2003) Soarele meu (2005) Disco Romancing (2012) Discuri single[modificare | modificare sursă] „Doar cu tine” (2003) „Soarele meu” (2005) „De Crăciun” (2005) ELENA GHEORGHE - SUFLETUL | Official Video

MARINA SCUPRA

Marina Scupra
Date personale
Născută	24 decembrie 1967  București, România
Decedată	30 iulie 2017 (49 de ani)[1]  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	cântăreață
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Instrument(e)	voce[*]
Modifică date / text

Marina Scupra (n. 24 decembrie 1967, București – d. 30 iulie 2017, București^[2]) a fost o cântăreață de muzică ușoară din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Marina Scupra a urmat cursurile Școlii Populare de Artă din București, clasa Gloria Bordea. A apărut frecvent în emisiunile pentru copii ale Televiziunii Române și a participat la festivalurile județene de muzică.

Între 1980-1983 urmează cursurile Școlii populare de artă din București la clasa profesoarei Gloria Bordea Mihalache. În anul 1973 debutează în emisunea "Prietenii lui Așchiuță". În anul 1981 participă la Festivalul național "Cântarea României" unde obține mențiune în etapa republicană.

În 1984 a obținut Trofeul Festivalului de la Mamaia interpretând melodia „Joc de copii”, compusă de Laurențiu Profeta, după ce, cu un an în urmă primise din partea juriului, la același festival, Premiul Tinereții. După ce a obținut trofeul la festivalul Mamaia, a început colaborarea cu compozitorul Dan Dimitriu, cel care i-a devenit soț.

Din 1993 este angajată la Casă de Cultură a Ministerului de Interne. În 1994, a jucat în comedia "Concurs de seducție", din distribuția căreia au mai făcut parte Horia Brenciu și Tino Furtună de la "Holograf".^[3]

Marina Scupra a cântat în spectacolele Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București. În 2001 a absolvit Facultatea de Drept a Universității „Titu Maiorescu”.^[4]

În ultimii ani a fost profesoară de canto - muzică ușoară la Școala Populară de Artă din Pitești, iar copii îndrumați de ea au câștigat numeroase premii la festivalurile pentru copii.

Melodii din repertoriu[modificare | modificare sursă]

• Compuse de Dan Dimitriu: Drumul meu, Oameni de zăpadă, Tinerețea mea, Ce dor mă cheamă, Iubirea mea este un adevăr, Ce ai făcut cu viața mea
• Compuse de Laurențiu Profeta: Joc de copii, La drum cu un cântec vesel, Bine te-am găsit bătrâne Charleston
• Compuse de Aurel Giroveanu: Copiii cartierului, La balul fulgilor de nea
• Compuse de Ion Cristinoiu: Vârsta epocii de aur, Vreau să mai cred în povești
• Compuse de I. B. Voicescu: Fotografii din București^[5][6]

Colectie de muzica, Marina Scupra! Ramas bun

MUZICĂ PENTRU SUFLET:

1. 

Să nu uităm șlagărele vremurilor de altădată! ✨ Best of muzică ușoară românească

2. 

Best Romantic Love Melodies - Edelweiss Collection

3. 

Le più belle canzoni di Franco Califano (album del 2000)

4.  5.

Raymond Lefevre 1, 2