Materialele prezentate reprezintă un colaj realizat din publicații diferite și au drept scop informarea publică cuprinzând sinteza evenimentelor zilei în timp.
joi, 31 august 2023
1. /1 SEPTEMBRIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente, Nașteri
Evenimente
·462: Inceputul probabil al primului ciclu indiction bizantin. Un indiction (lat.: indictio) este oricare dintre anii dintr-un ciclu de 15 ani, folosit până în prezent în documentele medievale din Europa, atât în Est cât şi în Vest. Fiecare an dintr-un ciclu fost numerotat: primul indiction, apoi al doilea indiction, etc. Cu toate acestea, ciclurile nu au fost numerotate, astfel incat este nevoie de alte informaţii pentru a identifica un anumit an din acest ciclu. În cazul în care termenul a început să fie folosit ,acesta se referea doar la un ciclu complet , iar anii individuali au fost menţionaţi ca fiind Anul 1 al Indictionului, Anul 2 al Indictionului, etc. In timp, utilizarea s-a schimbat şi treptat a început să se folosească noţiunea de primul indiction, al doilea indiction, şi aşa mai departe. Iniţial, indictioanele s-au referit la o reevaluare periodică pentru un impozit agricol sau de teren la sfârşitul secolul al treilea in Egiptul roman . Acestea au fost împarţite iniţial în cicluri de 5 ani începând cu anul 287 d.Hr. , apoi într -o serie de non- ciclic , care a ajuns la numarul 26 din 318 d.Hr . Dar, din 314 d.Hr., a apărut ciclul de 15 ani. Cronica Constantinopolitană (c. 630 d. Hr.) atribuie primul său an la 312-313 d.Hr. , în timp ce un document copt din 933 d.Hr. alocă primul său an la 297-298 d.Hr. , un ciclu mai devreme. Ambele au fost ani din calendarul alexandrin in care prima zi a fost pe 29 august în anii iulieni nebisecţi şi pe 30 august, în anii bisecţi , prin urmare, fiecare fiind pe doi ani iulieni. Indictionul a fost folosit pentru prima dată la datarea unor documente, care nu au legătură cu colectarea taxelor la mijlocul secolului al patrulea. Până în secolul al IV-lea a fost utilizat la datarea documentelor de-a lungul Mării Mediterane. În Imperiul Roman de Răsărit în afara Egiptului, prima zi a anului a fost 23 septembrie, ziua de naştere a lui Augustus . În ultima jumătate a secolului al cincilea , probabil, 462 d. Hr. , aceasta s-a mutat pe 1 septembrie , unde a rămas in tot restul Imperiului Bizantin. În 537 d.Hr., Iustinian a decretat că toate datele trebuie să includă Indictionul prin Novella 47, care în cele din urmă a facut ca anul bizantin să înceapă anul pe 1 septembrie. In vestul Mediteranei insa, prima zi a fost pe 24 septembrie în funcţie de lucrările lui Beda Venerabilul, sau următoarele zile de 25 decembrie sau 1 ianuarie, acest indiction fiind numit Indictionul papal.
·717 -Al Doilea Asediu Arab al Constantinopolului(717-718) Al Doilea Asediu Arab al Constantinopolului (717 – 718) a fost un atac combinat pe mare și pe pământ realizat de arabi în scopul ocupării capitalei Imperiului Bizantin, Constantinopol. O Armada musulmana de 1.800 nave, este învinsa de bizantini prin utilizarea „focului grecesc”. Forțele terestre arabe, conduse de Maslama ibn Abdal Malik, s-au adunat în afara zidurilor masive ale cetății, dar au fost decimate de o epidemie de ciumă și în cele din urmă distruse de armata bulgară. Flota arabă a fost distrusă cu focul grecesc și rămășițele sale au fost scufundate ulterior, datorită unei furtuni care i-a surprins pe arabi în timpul retragerii.
Al Doilea Asediu Arab al Constantinopolului – Parte a războaielor bizantino-arabe – Flota arabă a fost distrusă de Focul grecesc – foto: ro.wikipedia.org
Focul grecesc era un produs incendiar de calitățile napalmului din epoca noastră, folosit de bizantinii din evul mediu, al carui procedeu de fabricatie a fost tinut secret secole la rand de bizantini. Odată aprins nu mai putea fi stins decât cu urină sau nisip. Lansarea a focului se făcea printr-un sistem de conducte care porneau din vârful catargului corăbiei bizantine și se proiecta pe nava dușmană prin ajutajul aflat pe ornamentul din prora corăbiei (femeie sau balaur). Odată deschis vasul (de obicei o amforă) și intrând în contact cu aerul, “Focul grecesc” se amorsa și se turna de pe platforma catargului (de obicei unic la acea vreme). El ajungea, prin conducte, la corabia inamică, pe care o incendia.
Asupra oamenilor avea efecte devastatoare căci avea proprietatea de a arde și sub apă, deci nici măcar o săritură în apa mării nu îi mai salva pe cei atinși de această “veritabilă armă chimică” ! Focul grecesc a fost un factor cheie al supremației maritime grecești; ultima dată a fost folosit în Asediul Constantinopolului din 1453, și odată cu căderea orașului în mâinile otomanilor a dispărut și rețeta, care era păstrată secretă de greci. Compoziția exactă a focului grecesc a rămas un secret până astăzi; există mai multe speculații bazate pe materialele de care dispuneau grecii în antichitate ca de exemplu colofoniu, dar nimeni nu poate afirma cu siguranță care erau ingredientele folosite și în ce proporții.
·1355: Regele Tvrtko I al Bosniei mentioneaza in hrisovul „Carta Castro nostroVizoka vocatum”, castelul siorașul vechi Visoki. Orașul a fost abandonat înainte de 1503, pentru că nu este menționat în tratatul de turco-maghiar din anul anterior. In 1626, Visoki este mentionat printre orașele abandonate.
·1449: Are loc Criza Tumu, un conflict de frontieră între mongolii Oirat și armatele dinastiei chineze Ming, in urma caruia a fost capturat imparatul chinez Zhengtong și a fost înfrânta de catre mongolii care dispuneau de o forță mult mai mică, o armată de 500.000 de oameni.
·1804 - Astronomul german Karl Ludwig Harding a descoperit unul dintre cei mai mari asteroizi din sistemul solar și l-a denumit Juno. Juno este al treilea asteroid descoperit și unul dintre asteroizii mari din centura principală. Juno este unul din cei doi mari asteroizi de tip S alături de 15 Eunomia. Se estimează că Juno conține 1% din masa totală a centurii de asteroizi.[1] Denumirea sa oficială este 3 Juno. Juno a fost descoperit pe 1 septembrie 1804 de astronomul german Karl L. Harding și numit astfel după numele zeiței Iuno (echivalentul roman al zeiței grecești Hera).
·1824: Incepe constructia Cadredalei Notre-Dame din Montreal, Canada.
·1859 -În întreaga lume a avut loc o superfurtună solară.Furtuna solară din 1859(alte denumiriSuperfurtuna solarăsauEvenimentul Carrington) a fost cea mai puternică furtună solară din istoria observațiilor solare. A avut locul în timpul celui de-al 10-lea ciclu solar.
1 septembrie 1859 – Desenul petelor solare observate de Richard Carrington (1826-1875), astronom englez – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În perioada 1-2 septembrie 1859 a avut loc cea mai mare furtună geomagnetică înregistrată vreodată până în anul 2013. Aurorele boreale au fost văzute în întreaga lume, mai ales deasupra regiunii Caraibe, de asemenea observații demne de remarcat au fost aurorele de deasupra Munților Stâncoși, care au fost atât de strălucitoare încât lumina lor a trezit căutătorii de aur, care s-au apucat să-și pregătească micul dejun pentru că au crezut că era dimineață.
Sistemele de telegraf din toată Europa și America de Nord s-au prăbușit. Pilonii telegrafului aruncau scântei, iar hârtia folosită în telegrafiere a luat foc. Unele sisteme de telegraf păreau să continue să trimită și să primească mesaje în ciuda faptului că erau deconectate de la sursele lor de alimentare.
Din 28 august 1859 până pe 2 septembrie numeroase pete solare și explozii solare au fost observate pe Soare. Chiar înainte de prânzul zilei de 1 septembrie, astronomul britanic Richard Carrington a observat cea mai mare erupție, care a dus la o ejecție coronală de masă uriașă (CME), care a venit direct spre Pământ, ajungând pe planeta noastră în 18 ore, având deci o viteză de 1.600.000 de kilometri pe oră. Acest lucru este remarcabil, deoarece o astfel de călătorie în mod normal durează de la trei până la patru zile. S-a mișcat așa de repede, pentru că o altă ejecție masivă CME anterioară i-a netezit drumul.
·1865: A început constructia liniei de cale ferata Bucuresti-Giurgiu, data în exploatare la 19/31.10.1869, în acelasi timp cu Gara Filaret, prima gara a Bucurestiului.
·1865: Joseph Lister foloseste pentru prima data metodele antiseptice in timpul operatiilor chirurgicale.
·1870 -A avut loc bătălia decisivă aRăzboiului Franco-Prusac,Bătălia de la Sedan (1-2 septembrie 1870), care s-a terminat cu victoria decisivă a Prusiei.
Bătălia de la Sedan (1 – 2 septembrie 1870) (Fighting at La Moncelle during the battle of Sedan) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Bătălia de la Sedan a avut loc la 1-2 septembrie 1870, fiind bătălia decisivă cu care s-a sfârșit Războiul franco-prusac (1870–1871). Bătălia, numită de unii istorici și Dezastrul de la Sedan, s-a terminat la data de 2 septembrie 1870, cu înfrângerea și capitularea trupelor franceze de sub conducerea lui Napoleon al III-lea.
Bătălia de la Sedan (1 – 2 septembrie 1870) (Capitularea lui Napoleon al III-lea) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În primele săptămâni ale războiului franco-prusac, trei corpuri de armată prusacă au reușit să înfrângă trupele franceze în bătăliile de la Spichern, Weißenburg și Wörth, și să pătrundă astfel pe teritoriul Franței. Corpul 3 al armatei germane compus din prusaci și sudeți au determinat Corpul 1 de armată francez care era sub conducerea mareșalului Patrice de Mac-Mahon să se retragă din Alsacia.
Pe la mijlocul lunii august trupele franceze de pe Rin (Armée du Rhin) cu un efectiv de 180.000 de soldați reușesc să facă jocțiunea la Metz cu restul trupelor franceze. Pe când armata Châlon alcătuită din voluntari francezi întâlnesc trupele germane sub conducerea lui Moltke. Urmează o serie de înfrângeri a trupelor franceze la Cherbourg, Metz care s-a încheiat cu dezastrul de la Sedan.
·1872: A fost inaugurata oficial linia de cale ferata Roman-Galati-Bucuresti-Pitesti.
·1893: Parlamentul României a promulgat Legea asupra Jandarmeriei Rurale, actul de naştere al Jandarmeriei Române. In 1885, generalul Radu Mihail, prefectul Poliţiei Bucureştiului fusese nsărcinat cu elaborarea unui proiect de lege pentru organizarea jandarmeriei în întreaga ţară, iniţiativă rămasă nerealizată. Doi ani mai târziu, în anul 1887, I.C. Brătianu, în expunerea de motive la Legea comunală, sublinia că „Gendarmeria comunală rurală va fi mai bună decât poliţia rurală de până acum”, a cărei activitate se dovedise nesatisfăcătoare. Această lege a fost adoptată la 7 mai 1887 şi prevedea organizarea, printr-o lege specială, a jandarmeriei rurale, însă lipsa resurselor financiare a întârziat înfăptuirea ei. Folosindu-se experienţa organizării jandarmeriei ţinuturilor din Moldova anilor 1850-1864, a călăraşilor şi dorobanţilor din Muntenia, plecându-se şi de la faptul că în majoritatea statelor europene exista la acea dată o asemenea armă, guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu a prezentat Parlamentului Proiectul Legii asupra Gendarmeriei Rurale, proiect adoptat şi promulgat prin Decretul Regal nr. 2919 din 30 august 1893. Publicată în Monitorul Oficial din 1 septembrie 1893. In art. 1 aceasta legea statuta: „Se instituie pentru toată întinderea regatului un corp de Gendarmerie rurală menit a veghea în comunele rurale la siguranţa publică, la menţinerea ordinei şi la executarea legilor. Îndeosebi, Gendarmeria este însărcinată cu paza căilor de comunicaţie. O supraveghere neîntreruptă şi o acţiune preventivă constituie esenţa serviciului său.”
* 1904 -A avut loc prima cursă de automobile din România organizată de ACR pe traseul Bucureşti – Giurgiu – Bucureşti (120 km). România a fost printre primele 6 ţări din lume care au organizat concursuri auto, după Franţa, SUA, Germania, Italia şi Austria. preluat de pewww.acr.ro
·1905: Teritoriile Alberta şi Saskatchewan se alătura Confederaţiei Canadiene.
·1912 - La Bucureşti, în sala „Eforie”, a avut loc premiera filmului „Războiul Independenţei”. A rulat timp de o lună, record pentru acea vreme. Filmul a fost prezentat apoi în Transilvania, la Viena şi Budapesta. Este considerat prima producţie românească importantă.
* 1916 - A început Lupta de la Oltina (1/14 septembrie – 2/15 septembrie 1916)
Armata Română in Primul Război Mondial – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Lupta de la Oltina a fost o acțiune militară de nivel tactic, desfășurată pe Frontul Român, în timpul campaniei din anul 1916 a participării României la Primul Război Mondial. Ea s-a desfășurat în perioada 1/14 septembrie 1916 – 2/15 septembrie 1916 și a avut ca rezultat respingerea atacului forțelor Puterilor Centrale, în ea fiind angajate forțe române din Divizia 9 Infanterie română și forțe ale Puterilor Centrale din Divizia 1 Infanterie bulgară și Brigada germană „Bode”. A făcut parte din acțiunile militare care au avut loc în bătălia de pe aliniamentul Rasova-Cobadin-Tuzla.
·1916: Bulgaria declară război României.
* 1916 -Bătălia de la Turtucaia– Parte din Participarea României laPrimul Război Mondial.
Bătălia de la Turtucaia (1 – 6 septembrie 1916) pictură de Dimităr Ghiugenov – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Turtucaia a fost o bătălie din cursul primului război mondial între trupe române și trupe bulgare și germane. S-a desfășurat între 1 și 6 septembrie 1916 și s-a încheiat cu înfrângerea trupelor române, care apărau capul de pod Turtucaia.
·1923 - Marele cutremur Kanto(Japonia) – Un cutremur de 8.3 grade a devastat Tokio şi Yokohama, omorând circa 143.000 de morți.
Desolation of Nihonbashi and Kanda seen from the Roof of Dai-ichi Sogo Building – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Un cutremur de 7.9/8,3 grade pe scara Richter s-a produs pe 1 septembrie 1923, ora 11.58, în regiunea Kanto, din Japonia. Conform relatărilor din epocă, durata minimă a cutremurului (care a devastat și orașul Tokio) a fost de patru minute, iar cea maximă de zece (a fost urmat de replici intense ce au durat între patru și zece minute). Au fost afectate mai multe zone, printre care orașul Tōkyō, orașul port Yokoham și prefecturile din împrejurimi. Numărul celor morți a fost estimat la 142.800 de oameni, în care au fost incluși 40.000 dintre cei dispăruți și considerați decedați.
Numărul ridicat al victimelor a fost cauzat și de fapt că, în momentul producerii, ora prânzului, multe persoane își pregăteau mâncarea la foc și au izbucnit atunci numeroase incendii. Au fost provocate și numeroase valuri de tsunami care au măturat coastele peninsulei Izu. Peste 570.000 de case au fost distruse și aproape două milioane de persoane au rămas fără adăpost. Statuia Marelui Budha, de la Kamakura (50 km de Tokio), care cântărea 93 de tone, a fost mutată cu câțiva metri, în urma mișcării pământului. În 1960, guvernul japonez a declarat ziua de 1 septembrie „Ziua prevenirii dezastrelor”.
·1928: Ahmed Zogu (1895-1961) se proclamă rege al Albaniei. Ahmet Zogu (numele la naștere: Ahmet Muhtar Bej Zogolli) ( 8 octombrie de 1895 – 9 aprilie 1961), a fost un politician albanez, prim-ministrul și apoi de două ori președinte al Republicii Albania din 31 ianuarie 1925. S-a proclamat rege al albanezilor cu numele de Zog I (sau Zogu I),incepand cu 1 septembrie 1928. Domnia sa se va încheia 8 aprilie 1939 în urma invaziei italiene.
·1939 - Germania nazistă a invadat Polonia, declanșândal Doilea Război Mondial; Adolf Hitler semnează ordinul de începere a eutansierii sistematice a bolnavilor mintali și a persoanelor cu dizabilități.
Invadarea Poloniei din 1939 (numită de polonezi: Războiul de apărare din 1939, de germani: Campania poloneză, având numele de cod dat de Marele Stat Major nazist Fall Weiss, numită de unii istorici și “Campania poloneză din septembrie” ori “Războiul polono-german din 1939“), a fost inițiată de Germania Nazistă, Uniunea Sovietică și statul marionetă Slovacia, fiind evenimentul care a declanșat al doilea război mondial.
Dacă asupra momentului declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale mai există discuții, este acceptat de către toată lumea că invadarea Poloniei a marcat începutul celui de-al doilea război mondial în Europa, de vreme ce aliații continentali ai Poloniei (Regatul Unit și Franța) au declarat răboi Germaniei pe 3 septembrie, gest urmat la scurtă vreme de Canada, Australia și Noua Zeelandă. Invazia a început pe 1 septembrie 1939, la numai o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, și s-a încheiat pe 6 octombrie, odată cu ocuparea întregii Polonii de agresorii germani și sovietici.
Ministrul sovietic de externe Viaceslav Molotov semnând Pactul de neagresiune sovieto-german. În spatele său se văd ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop (stânga) și primul ministru sovietic Iosif Vissarionovici Stalin – foto: ro.wikipedia.org
După un presupus “atac polonez” de pe 31 august 1939, o înscenare germană de fapt, forțele germane au atacat Polonia din nord, sud și vest în ziua următoare. Cu liniile de apărare mult prea întinse de-a lungul granițelor țării, forțele poloneze au fost nevoite să se retragă spre răsărit. După înfrângerea din bătălia de pe râul Bzura de la mijlocul lunii septembrie, germanii au cucerit un avantaj indiscutabil.
Forțele poloneze au început să se retragă către sud-est, conform unui plan care prevedea o apărare îndârjită în zona așa-numitului cap de pod românesc, unde urmau să aștepte promisul contraatac Aliat. Pe 17 septembrie 1939, Armata Roșie sovietică a atacat regiunile răsăritene ale Poloniei în cooperare cu Germania. Sovieticii ocupau zonele convenite în anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop, care împărțea Europa Răsăriteană între sferele de influență sovietică și nazistă.
Trebuind să facă față luptei pe două fronturi, guvernul polonez a decis că apărarea în zona capului de pod românesc nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea trupelor și tezaurului Băncii Naționale prin România neutră. Până pe 1 octombrie, trupele germane și sovietice au ocupat în totalitate teritoriul polonez, dar guvernul polonez nu s-a predat niciodată.
În plus, o mare parte din soldații armatelor terestre și aeriană poloneze au fost evacuați în România și Ungaria. Numeroși militari polonezi evacuați au emigrat pentru a se alătura nou create Armate poloneze din Franța, din Siria sub mandatul francez și din Regatul Unit.
Executarea a aproximativ 300 de prizonieri de război la Ciepielów de către militarii germani ai regimentului 15 motorizat – foto: ro.wikipedia.org
Ca urmare a înfrângerii în Campania din septembrie, s-a format Statul secret polonez. Lupta Poloniei în al doilea război mondial nu a încetat, nou creata sa armată continuând să contribuie la operațiunile militare ale Aliaților de-a lungul întregii conflagrații. Germanii au cucerit sectorul ocupat de sovietici și au invadat Uniunea Sovietică pe 22 iunie 1941, pierzând mai apoi întregul teritoriu în fața înaintării Armatei Roșii în 1944. În timpul războiului, Polonia a pierdut cam o cincime din populația antebelică datorită ocupației care a marcat sfârșitul celei de-a doua republici poloneze.
·1939: Adolf Hitler semnează ordinul de începere a eutansierii sistematice a bolnavilor mintali și a persoanelor cu dizabilități.
* 1946 - A fost creata Agenţia de Presa APA (Austria Presse Agentur).
·1948: A fost infiintata Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC), cea mai longeviva institutie bancara din România, prin fuziunea Casei de Depuneri si Consemnatiuni ( fondata in 1864) cu Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale ( infiintata in 1880).
* 1951 - Statele Unite ale Americii, Australia şi Noua Zeelandă, au semnat un pact de apărare reciprocă, denumit Tratatul ANZUS.
* 1951 -A fost stopat procesul „reeducării” de la Piteşti.
Închisoarea Pitești este numele sub care este cunoscut fostul penitenciar din Pitești, România, renumit pentru așa-zisele încercări de „reeducare”, efectuate sub autorizația autorităților comuniste în perioada anilor 1949-1952 (cunoscute și sub denumirea Experimentul Pitești sau Fenomenul Pitești). Fenomenul/Experimentul Pitești a fost stopat în Septembrie 1951 imediat după înlăturarea de la fruntea Partidului Comunist Român a comuniștilor extremiști conduși de Ana Pauker.
Acest experiment nu poate fi redus la o scuză pentru administrarea unor bătăi și torturi brutale, administrate zilnic cu scopul de a „reeduca total” deținuții politici, majoritatea studenți, membri în grupări interzise de comuniști ca Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal, precum și cei inspirați de Garda de Fier sau membri sioniști ai comunității evreiești din România. Esența metodei folosite la Pitești este transformarea victimelor în cǎlǎi, tortura putând fi apreciatǎ drept un simplu mijloc, nu un scop.
Scopul experimentului, conform principiilor leniniste în interpretarea PCR, a fost lepădarea convingerilor și ideilor politice și religioase a deținuților, și în cele din urmă alterarea personalității până la punctul obedienței absolute. Estimările totale referitor la numărul celor care au suferit acest experiment sunt cuprinse între aproximativ 1000 și 5000. A fost cel mai mare și cel mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul de Est.
(…) În 1952, pe când Gheorghe Gheorghiu-Dej a manevrat cu succes împotriva Ministrului de Interne Teohari Georgescu, procesul a fost oprit de autorități. Membrii ODCC au fost judecați în secret pentru abuzuri, cei 22 de inculpați fiind condamnați la moarte, în urma unui proces cu ușile închise (Țurcanu a fost numit responsabil pentru uciderea a 30 de deținuți și pentru abuzurile exercitate asupra altor 780).
Dintre aceștia, au fost executați 16 condamnați, la închisoarea Jilava, în noaptea de 17 decembrie 1954. Deși executat, moartea lui Eugen Țurcanu a fost înregistrată la starea civilă abia în anul 1962. Din restul de 6 condamnați, 4 dintre ei au fost ulterior exterminați la închisoarea Jilava, în secția specială de exterminare, numită Casimca. Colonelul Czeller s-a sinucis, împușcându-se în cap, în cimitirul Bellu din București.
Cadrele securiste însărcinate cu conducerea experimentului, inclusiv colonelul Teodor Sepeanu, au fost judecați în anul următor; toți au primit sentințe ușoare și au fost puși în libertate la scurt timp. În conformitate cu noile directive ideologice, curtea a hotărât că experimentul a fost rezultatul infiltrării cu succes a agenților Statelor Unite și a Gărzii de Fier în Securitate, cu scopul de a discredita organele legii din România.
·1955 - S-a înfiinţatFilarmonica de Statdin Cluj, în prezentFilarmonica de Stat ”Transilvania’‘, al cărei concert inaugural a avut loc la 4 decembrie 1955, potrivit lucrării ”Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).Filarmonica de Stat ”Transilvania”din Cluj-Napoca este unul dintre cele mai valoroase ansambluri simfonice din România, cunoscut deopotrivă pe plan internaţional.
Ca instituţie artistică dedicată exclusiv activităţii de concert, Filarmonica clujeană a fost înfiinţată printr-un decret oficial al Consiliului de Miniştri al României în toamna anului 1955, cu numele oficial de ”Filarmonica de Stat Cluj”, potrivithttps://www.facebook.com/FilarmonicaCluj/. Tradiţia activităţii simfonice în Cluj datează de la începutul secolului al XIX-lea, fiind întreţinută succesiv de asociaţii caOrchestra Teatrului Maghiar(înfiinţată în 1792),Societatea de Muzică, Cercul de Muzică, menţionează sursa citată.
·1959: Au fost restabilite relațiile diplomatice dintre România și Japonia întrerupte la 31 octombrie1944, după ce România se alăturase coalției antihitleriste.
·1963 - S-a înfiinţat, prin ordinul Marelui Stat Major, Grupa de Automatizări din Direcţia Generală a Înzestrării – primul organism cu atribuţii de concepţie, coordonare şi înzestrare în domeniul informaticii militare şi automatizării conducerii trupelor. (Ziua Informaticienilor Militari)
·1966: Legația României din Olanda a fost ridicată la rang de ambasadă.
·1969 - Colonelul Moammar Gadafi preia puterea în Libia. Regele Idris al Libiei a fost imlaturat de pe tron, în ceea ce a fost o lovitură de stat fără vărsare de sânge. Un grup de ofiţeri au preluat puterea şi a declarat că ţara republică in timp ce Regele se afla in vizita în Turcia.Mii de oameni au ieşit în stradă pentru a demonstra sprijinul lor pentru ‘revoluţie”.La acea vreme, lovitura de stat a fost foarte bine primită de naţionalistii arabi,dupa înfrîngerea umilitoare a armatelor arabe în Războiul de Şase Zile purtat cu Israelul în 1967, monarhul libian fiind acuzat ca duce o politica pro-occidentala si de corupţie.Regele Idris, aflat în Turcia, a declarat ca a fost lovitura de stat “lipsita de importanţă”. La 8 septembrie, noul cabinet a fost anunţat. Comandantul şef al forţelor armate a fost numit colonelul Muammar Gaddafi in varsta de 27 ani.Colonelul Gaddafi a luat titlul de prim-ministru în luna ianuarie 1970. Initial, el a urmat o politică favorabila unităţii arabe, propunind o serie de fuziuni şi federaţii cu ţările vecine.
* 1969 - A început vizita oficială a lui Nicolae Ceaușescu în Iran (1-6 septembrie 1969).
* 1972 - Bobby Fischer a devenit primul american care cistiga titlul de campion mondial la sah, in fata sovieticului Boris Spassky.
·1981: În Arabia Saudita a fost data in exploatare prima reţea de telefonie mobila din lume.
·1983 - Un avion militar al URSS a doborit avionul de pasageriKAL-007aparținând liniei sud coreene de transportKorean Air Lines, imediat dupa patrunderea lui spatiului aerian sovietic. Toti cei 269 de pasageri aflati in avion si-au pierdut viata, inclusiv congresmenul american Lawrence Mc Donald. Va recunoaște la 6 septembrie, declarând că piloții nu au știut că era un avion civil atunci când a încălcat spațiul aerian sovietic.
Doborârea cursei sud-coreene KAL 007 (1 septembrie 1983) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Doborârea cursei sud-coreene KAL 007 la 1 septembrie 1983 a reprezentat un moment tensionat în relația americano-sovietice în Războiul Rece. La 1 septembrie 1983, un avion al liniilor aeriene sud-coreene, cu 269 de persoane la bord, decola din orașul Anchorage, Alaska, SUA cu destinația Seul, Coreea de Sud. Avionul cursei sud-coreene nu a mai ajuns niciodată la Seul, fiind doborât de un avion de interceptare sovietic Su-15, pilotat de maiorul sovietic Ghenadi Osipovici, deasupra Mării Japoniei, în apropierea insulelor Moneron, la sud de insula Sahalin (URSS).
În acest incident toți cei 269 pasageri aflați în avionul sud-coreean au decedat, inclusiv congresmanul american Lawrence McDonald aflat la bordul avionului. Împrejurările exacte nu se cunosc nici în ziua de azi. Se pare că avionul s-a rătăcit și a pătruns în spațiul aerian sovietic, tocmai în momentul când un avion de spionaj american efectua o acțiune de recunoaștere în zona respectivă.
În zona respectivă lângă Kamceatka se afla o bază a submarinelor sovietice care tocmai făceau exerciții experimentale cu rachete balistice intercontinentale. În mod inexplicabil avionul de pasageri a început să devieze de la cursa sa spre Seul deplasându-se tot mai spre nord. Când avionul de pasageri a violat spațiul aerian sovietic, antiaeriana sovietică a reacționat imediat și a trimis două avioane de vânătoare de interceptare Su-15. Piloții au încercat în repetate rânduri să contacteze pilotul avionului de pasageri de tip Boeing 747 al cursei sud-coreene KAL 007. Neprimind niciun răspuns, comandamentul antiaerienei sovietice le-a ordonat piloților doborârea avionului.
În prima fază, sovieticii au negat doborârea avionului, dar mai târziu au recunoscut, motivând că avionul de pasageri făcea spionaj. Biroul politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (Politburo) acuza faptul că zborul a fost deliberat deviat de la cursă ca să verifice gradul de pregătire a apărării sovietice sau chiar să provoace război.
·1985: Un echipaj franco-american a descoperit dupa 73 de ani de la scufundarea sa in nordul Atlanticului, epava transatlanticului Titanic.
·1995: Armata germană a efectuat prima sa misiune de luptă de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, angajând în Bosnia bombardamente de tip „Tornado".
·2001: Preşedintele Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei (FYROM), Boris Trajkovski, a cerut comunităţii internaţionale să recunoască denumirea “Macedonia” pentru ţara sa. Intre Grecia si aceasta fosta republica iugoslava persista o disputa centrată pe utilizarea numelui Macedonia. Grecia se opune utilizării numelui „Macedonia” de către aceasta tara, argumentand ca milioane de etnici greci se identifica drept macedoneni si nu au legătură cu slavii care populeaza Republica Macedonia, tara acuzata de însușirea unor simboluri istorice considerate parte a istoriei si culturii stravechi grecești, cum ar fi Soarele Vergina de pe drapel și personajul istoric antic Alexandru cel Mare, care era macedonean. R. Macedonia este de asemenea acuzata ca promoveaza conceptul iredentist al unei asa zise Macedonii Unite, care implică revendicări teritoriale asupra Greciei, Bulgariei, Albaniei și Serbiei. Disputa a escaladat cel mai înalt nivel iar in 1995, cele două țări s-au angajat să înceapă negocieri cu privire la problema de numelui tarii, sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite. Până la găsirea unei soluții, s-a convenit provizoriu ca tara sa fie denumita „Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei” ( abreviat FYROM), nume folosit de organizațiile internaționale și statele care nu recunosc numele constituțional Republica Macedonia (Република Македонија, Republika Makedonija). Membrii ONU, și tarile ONU în ansamblu, au fost de acord să accepte orice acord final pe un nume nou, rezultat din negocierile dintre cele două țări.
·2001: Ceremonie în cadrul căreia România a preluat, pentru doi ani, președinția Comitetului de Coordonare (CC) al Reuniunii Miniștrilor Apărării din Sud-Estul Europei (SEDM) și a Comitetului Director Politico-Militar (PMSC) al Forței Multinaționale de Pace din Sud-Estul Europei (MPFSEE). (Plovdiv, Bulgaria)
·2004: Începe criza ostaticilor de la şcoala din oraşul rusesc Beslan (Osetia de Nord), când un grup înarmat de rebeli ceceni aflati sub comanda liderului separatist cecen Samil Basaev, au sechestrat peste 1000 de persoane, elevi,parinti si profesori, timp de trei zile, cerând în schimbul eliberarii ostaticilor, retragerea trupelor rusesti din Caucaz si eliberarea fratilor lor din închisorile din Ingusetia.
Protest Uniti Salvam Rosia Montana – foto realizat de Cristian Vasile
Protestele împotriva Proiectului Roșia Montană sunt o serie continuă de proteste în București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și alte câteva zeci de orașe din România și din străinătate împotriva proiectului minier de la Roșia Montană. Protestatarii spun că proiectul minier ar distruge mediului și patrimoniul de la Roșia Montană și cer retragerea unei legi care ar permite ca acest proiect să înceapă. În București, protestele au loc în fiecare seară, în Piața Universității, și marșuri au loc în fiecare duminică. Conform mai multor surse, acestea sunt cele mai ample proteste din România de la evenimentele din 1990.
* 2013 – În comuna Gara Banca, Vaslui a avut loc un miting împotriva fracturării hidraulice.
Protest com Banca – Vaslui fara fracturare si fara cianurare
* 2018 - Marşul Centenaruluia ajuns în Piața Marii Adunări Naționaledin Chişinău, unde au fost intampinati de peste 10 000 de basarabeni unionisti.
Marșul Centenarului – foto preluat de pe www.facebook.com
Marșul Centenarului sau Marșul Centenarului Marii Uniri a fost o manifestație civică coordonată de o serie de organizații neguvernamentale din România și Republica Moldova, cunoscute sub denumirea colectivă de Alianța pentru Centenar. Marșul Centenarului a pornit din Alba Iulia, la 1 iulie 2018, iar destinația finală a fost Chișinăul, la 1 septembrie 2018, și a presupus traversarea Munților Carpați în trei zone diferite din România.
Participanții la acest marș, atât cetățeni din România cât și din Republica Moldova, au vizat 300 de orașe și sate din cele două state, cu parcurgerea la pas a locurilor semnificative pentru Marea Unire și Primul Război Mondial. Prin organizarea, amploarea și obiectivele ei, această acțiune este originală în România și Republica Moldova.
Ana Sofia a primit o educație fină. În afară de limba nativă daneză, ea vorbea germana, latina, franceza, spaniola și italiana.
În 1663, a avut loc la Copenhaga o celebrare în onorarea logodnei prințesei în vârstă de cincisprezece ani și prințul elector de Saxonia, Johann Georg. Ana Sofia și Johann Georg s-au căsătorit trei ani mai târziu, la 9 octombrie1666. Regele polon Ioan al III-lea Sobieski a spus mai târziu despre soțului ei, "[El] este un om cinstit, cu o inimă dreaptă."
Împreună au avut doi copii:
Johann Georg al IV-lea (18 octombrie 1668 – 28 mai 1694), i-a succedat tatălui său ca Elector;
Frederic Augustus I (22 mai 1670 – 1 februarie 1733), i-a succedat fratelui său ca Elector și mai târziu a devenit regele Poloniei "August cel Puternic".
Soțul ei a avut un fiu nelegitim cu metresa oficială, o cântăreață de operă pe nume Margarita Salicola și e posibil să fi avut împreună cu Ursula Margarethe de Haugwitz o fiică, Magdalena Sibylla de Neidschutz, care a fost metresa oficială a fiului ei cel mare.
Inițial, ambii ei fii au fost crescuți de doamne de onoare trimise la Dresda de mama ei, regina Sophie Amalie a Danemarcei.
Tatăl Anei Sofia a murit la 9 februarie 1670 și a fost succedat de fratele ei mai mare, Christian, cu care ea a întreținut o foarte activă corespondență. Ana Sofia a vizitat Danemarca anul acela și și-a exprimat simpatia pentru prizoniera Leonora Christina Ulfeldt, verișoara ei primară.
Venind dintr-o mică familie nobilă, fiica lui Kirill Poluektovich Narîșkin (1623-1691) și a soției sale, Anna Leontievna Leontieva, a fost adusă în casa marelui boier Artamon Matveiev unde a primit o influență vestică.
La 1 februarie 1671 ea s-a căsătorit cu țarul Alexei Mihailovici ca a doua soție a lui. Au avut împreună trei copii: viitorul țar Petru cel Mare (1672–1725); Țarevna Natalia care a fondat primul teatru public din Rusia și a scris numeroase piese dramaturgice ea însăși; și Țarevna Feodora.
·1653: S-a nascut compozitorul Johann Pachelbel, considerat drept unul dintre cei mai importanţi organişti de dinainte de J.S.Bach; (d. 3.03.1706). Creatia sa a fost foarte apreciata de J.S.Bach. A fost organist în Viena, Eisenach, Erfurt, Stuttgart, Gotha și din 1695 în Biserica Sebaldusdin Nürnberg.
* 1734: Louis François Joseph de Bourbon (1 septembrie1734 – 13 martie1814) a fost ultimul Prinț de Conti, vlăstar al unei ramure a Casei de Bourbon, Casă care a condus Franța până în 1848.
De la naștere a fost cunoscut drept conte de La Marche. Mama lui a murit la 26 septembrie 1736 dând naștere unui alt copil care nu a supraviețuit. După decesul ei, tatăl lui s-a retras de la Curte la castelul L'Isle-Adam, urmând iubirea lui față de vânătoare, deși mai târziu el a avut o carieră militară distinsă.
La 17 mai 1750, La Marche a fost făcut cavaler al Ordinului Sântului Spirit la Versailles. În timpul Războiul de Șapte Ani (1756–1763), La Marche a participat ca mareșal în Bătălia de la Hastenbeck în iulie 1757 și în Bătălia de la Krefeld în iunie 1758.
Contractul căsătoriei a fost semnat la Milano la 3 ianuarie 1759 de către ambasadorul francez la curtea din Torino. Nunta prin procură a avut loc la Milano la 7 februarie în același an. A fost celebrată în persoană la 27 februarie la Nangis-en-Brie în Franța.
Tatăl Mariei Fortunata i-a dat o zestre de un milion de livre. În plus, la sosirea ei în Franța, Louis François Joseph a primit un cadou de 150.000 de livre de la regele Ludovic al XV-lea. Tânăra contesă de La Marche a fost prezentată regelui, reginei și restului familiei regale la 5 martie 1759 de Prințesa de Conti, bunica văduvă a soțului ei.
În 1770 a avut loc căsătoria Delfinului Franței, viitorul Ludovic al XVI-lea, cu Arhiducesa Maria Antonia de Austria. Marie Fortunée, așa cum era cunoscută în Franța, și soțul ei au fost unul dintre cele 12 cupluri invitate să ia masa cu tinerii căsătoriți la Palatul Versailles.
Cuplu nu a avut copii. Louis François Joseph a avut doi copii nelegitimi, născuți în 1761 și 1767, cu Marie Anne Véronèse, cunoscută drept Mademoiselle Coraline, o fostă dansatoare la un teatru italienesc.
În urma Revoluției franceze a emigrat și a refuzat să ia parte la planurile pentru o invazie a Franței. S-a întors în Franța în 1790. Arestat din ordinul Convenției Naționale în 1793, el a fost achitat, dar a fost sărăcit prin confiscarea bunurilor sale. A primit apoi o pensie.
Totuși, în 1797, Directoratul a decis să exileze ultimii Bourboni. El a fost alungat în Spania, împreună cu rudele rămase care încă mai trăiau în Franța și nu au fost deja ucise în revoluție, inclusiv cu Bathilde d'Orléans, Ducesă de Bourbon. A trăit în sărăcie într-un loc din apropierea Barcelonei. Refuzând să participe la planurile regaliștilor, el a trăit o existență izolată în Barcelona până la moartea sa în 1814, după care linia Prinților Conti a dispărut.
Inițial a fost înmormântat la biserica Saint-Michel înainte de restaurația Bourbonilor. În timpul domniei regelui Ludovic-Filip I, e fost mutat de la Saint-Michel la capela regală de la Dreux la 2 aprilie 1844.
* 1821: Leopold al III-lea de Lippe (Paul Friedrich Emil Leopold 1 septembrie 1821 – 8 septembrie 1875) a fost suveran al principatului de Lippe, unde a domnit din 1851 până la moartea sa.
Louis François Joseph
·1854: S-a născut Engelbert Humperdinck, compozitor german care a compus opera "Hansel şi Gretel" (m. 1921)
Carl Auer s-a născut la Viena la 1 septembrie 1858, fiind ultimul dintre cei patru copii (Leopoldine, Alois, Amalie și Carl) ai familiei Therese Auer (născută Neuditschka) și Alois Auer. Tatăl său (înnobilat în anul 1860 cu titlul Rittervon Welsbach) a fost în perioada 1941-1964 directorul Imprimeriei Imperiale (K.-k. Hof - und Staatsdruckerei) a Imperiului Austriac.
Carl Auer von Welsbach a cumpărat în 1893 conacul Rastenfeld (în prezent Castelul Welsbach) din Mölbling de la actrita Marie Geistinger. În 1899 sa căsătorit cu Marie Nimpfer, cu care a avut patru copii. În 1901 a obținut titlul nobiliar Freiherr (echivalent celui de baron). A murit la vârsta de 70 de ani, fiind înmormântat în cimitirul Hietzinger din Viena.
Carl F. Auer von Welsbach
·1862: S-a născut Lazăr Edeleanu, chimist român (d. 1941)
Lazăr Edeleanu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Lazăr Edeleanu (n. 1 septembrie 1861/62, București, Principatele Unite – d. 7 aprilie 1941, București, România) a fost un chimist român, evreu de origine, autor al procesului de rafinare selectivă a fracțiunilor de petrol pe baza solubilității specifice a diverselor clase de hidrocarburi în dioxid de sulf lichid. Principalele direcții de cercetare au fost în domeniile derivaților acidului fenilmetacrilic si fenilizobutiric, acizilor nesaturați din seria aromatică, acțiunii clorurii de sulf asupra anilinei, acțiunii cloratului asupra oxiacizilor, sintetizării fenilizopropilaminei (benzedrinei), chimiei rafinării și chimizării petrolului.
Nitobé a fost un scriitor prolific, opera sa completă (editată în perioada 1983-1991) cuprinzând 24 de volume. Scrierile în limba engleză au fost strânse în 5 volume, Works of Inazo Nitobe (editată la University of Tokyo Press, 1972).Cele mai multe eseuri asupra vieții și operei lui au fost adunate de John F. Howes, în Nitobe Inazo: Japan's Bridge Across the Pacific (Westview, 1995). Cartea sa, Bushido - The soul of Japan, publicată pentru prima oară la New York, a cunoscut zeci de ediții în numeroase limbi. Chiar dacă în ultima perioadă au aparut multe alte lucrări care au încercat să descifreze din noi perspective caracterul paradoxal și adeseori contradictoriu al nației nipone, Bushido - The soul of Japan a lui Nitobe ramâne o lucrare "clasică", ce constituie un reper bibliografic obligatoriu.
Karl Anton și Joséphine Caroline au avut patru copii:[1][2]
Prințesa Stephanie Josephine Karola Philippine Leopoldine Marie de Hohenzollern (8 aprilie 1895 – 7 august 1975)
Prințesa Marie Antoinette Wilhelmine Auguste Viktoria de Hohenzollern (23 octombrie 1896 – 4 iulie 1965)
Prințul Albrecht Ludwig Leopold Tassilo de Hohenzollern (28 septembrie 1898 – 30 iulie 1977)
Prințesa Henriette Leopoldine Wilhelmine of Hohenzollern (29 septembrie 1907 – 3 octombrie 1907)
Prințul Karl Anton
Prințul Karl Anton de Hohenzollern
·1875:Edgar Rice Burroughs (n. 1 septembrie1875; d. 19 martie1950) a fost un scriitor american, cunoscut pentru crearea eroului junglei Tarzan, dar și pentru crearea aventurierul eroic de pe Marte John Carter, deși el a scris lucrări în mai multe genuri.
Burroughs este bine cunoscut ca fiind creatorul faimosului personaj Tarzan, unul dintre imaginile indispensabile ale literaturii populare. Burroughs a mai publicat și science fiction și literatura polițistă. Criticii considerau scrierile lui Burroughs ca fiind scrise într-un stil neșlefuit, totuși și astăzi operele sale sunt citite pe scară largă.
Burroughs s-a născut în Chicago, Illinois pe data de 1 septembrie1875. Tatăl său, George Tyler Burroughs, era veteran al Războiului Civil. Burroughs a urmat câteva școli, inclusiv Academia Militară din Michigan. A fost încorporat în Cavaleria a 7-a în Arizona (1896-1897) și Forțele de Rezervă din Illinois (1918-1919). După scurta carieră militară, E.R. Burroughs a fost proprietarul unui magazin în Pocatello, Idaho(1898), iar în 1900 s-a căsătorit cu Emma Centennia Hulbert, de care a divorțat în 1934.
Înainte de Tarzan, Burroughs a avut o viață plină de eșecuri. Punctul de cotitură a fost momentul în care a început să scrie pentru reviste de ficțiune (Pulp magazines), la vârsta de 35 de ani. Prima sa scriere comercială a fost "Under the Moons of Mars" ("Sub lunile lui Marte"), publicată în serial în 1912 și care introducea eroul invincibil John Carter, ce este transportat către Marte, aparent prin proiecție astrală, în urma bătăliei împotriva apașilor, în Arizona. În final, seria "Marte" a atins 11 volume.
Burroughs a creat în total 68 titluri, toate făcând parte din serii populare. Titlul de referință a lui Burroughs, "Tarzan", a apărut în 1912, fiind urmat de încă 24 de aventuri ale lui Tarzan. În 1913 a fondat propria sa editură, Edgar Rice Burroughs, Inc. iar în 1934 Burroughs-Tarzan Enterprises și Burroughs-Tarzan Pictures.
Pe lângă cele 4 serii majore, Burroughs a mai scris câteva romane între anii 1912-1933, printre care "The Cave Girl" ("Fata Cavernelor"), în care un aristocrat devine luptător, două romane Western despre apași - "The War Chief" ("Căpetenia", 1927) și "Apache Devil" ("Diavolul Apaș", 1933), în care își exprimă simpatia față de nativii americani, și "Beyond the Farthest Star" ("Dincolo ce cea mai îndepărtată stea", 1964), un roman science fiction despre brutalitatea războiului. Romanele SF ale lui Burroughs sunt pline de simțul aventurii, purtându-l pe cititor în lumi îndepărtate și necunoscute. "The Land that Time Forgot" ("Lumea uitată de timp", 1924) este o poveste darwinistă plasată pe o insulă misterioasă în apropierea Polului Sud, unde dinozaurii și alte specii primitive au supraviețuit.
În 1933, Edgar Rice Burroughs a fost ales primar în California Beach. S-a recăsătorit în 1935 cu Florence Dearholt de care a divorțat în 1942. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost corespondent de război (la vârsta de 66 de ani) în Pacificul de Sud. A murit in urma unui infarct pe data de 19 martie1950.
·1878:Prințesa Alexandra de Saxa-Coburg și Gotha (Alexandra Louise Olga Victoria; 1 septembrie1878 – 16 aprilie1942) a fost membră a familiei regale britanice
Prinţesa Alexandra împreună cu cele trei surori aale sale. De la stânga la dreapta, Beatrice, Victoria, Alexandra și Maria.
Numită 'Sandra' de familie, Alexandra și-a petrecut copilăria la început în Anglia apoi între 1886 și 1889 în Malta unde tatăl ei a servit în Royal Navy.[3] În 1889 familia se mută la Coburg, Germania deoarece tatăl Alexandrei, Alfred, era moștenitorul aparent al Ducatului de Saxa-Coburg și Gotha.
În 1893, unchiul Alexandrei, Ernst al II-lea, Duce de Saxa-Coburg și Gotha (fratele bunicului patern, Prințul Albert) a murit fără să lase moștenitori. Tatăl său, Ducele de Edinburgh a moștenit Ducatul Saxa-Coburg și Gotha. Prin urmare, prințesa Alexandra a fost și prințesă britanică și prințesă de Saxa-Coburg și Gotha. De-a lungul vieții ei, Alexandra a fost eclipsată de cele două surori mai mari, Maria și Victoria. Alexandra, mai puțin frumoasă decât surorile ei a fost simplă, liniștită și nu la fel de strălucitoare
Prințesa Marie Melita de Hohenlohe-Langenburg (18 ianuarie 1899 - 8 noiembrie 1967)
Prințesa Alexandra de Hohenlohe-Langenburg (2 aprilie 1901 - 26 octombrie 1963)
Prințesa Irma de Hohenlohe-Langenburg (4 iulie 1902 - 8 martie 1986)
Prințul Alfred de Hohenlohe-Langenburg (16 aprilie 1911 - 18 aprilie 1911)
Alexandra a trăit pentru restul vieții ei în Germania. După decesul tatălui ei în 1900, soțul Alexandrei a fost numit regent al ducatului de Saxa-Coburg în timpul minoratului noului duce (singurul frate al Alexandrei, Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha, a murit în 1899[4]). În timpul Primului Război Mondial ea a lucrat ca soră la Crucea Roșie.
În februarie 1916 fiica ei cea mare s-a căsătorit la Coburg cu Prințul Friederich de Gluckburg și a devenit bunică când s-a născut primul copil al cuplului, Prințul Hans de Glucksburg, în mai 1917.[5] La cea de 35-a aniversare a nunții sale, în aprilie 1931, fiul ei Gottfried s-a căsătorit cu Prințesa Margarita a Greciei și Danemarcei.[5] În anii care au precedat Al Doilea Război Mondial, Alexandra a fost o susținătoare a Partidului nazist, l-a care a aderat la 1 mai 1937, împreună cu câțiva dintre copiii ei.[6] A murit la Schwäbisch Hall, Baden-Wurttemberg, Germania în 1942.
Scriitoarea s-a născut la Saint Avald, în Lorena, într-o familie franceză. Medicii francezi o decretaseră la naștere "non viable", mama ei trecând prin mari probleme financiare și depășind o depresie profundă. În 1901 familia ei se stabilește în România, și scriitoarea primește cetățenia română. Tatăl său, Henri Stahl a fost autorul unei celebre metode de stenografie și stenograf șef al Parlamentului, prietenul de o viață al istoricului Nicolae Iorga. Face liceul în particular, începe școala la vârsta de 9 ani din cauza sănătății ei șubrede. În anul 1918 este trimisă de părinți ca să locuiască la țară, în familia ordonanței, care-i salvase viața tatălui ei pe front, Iordache Dumitru. Soția acestuia este prototipul eroinei romanului "Voica". Debutează în literatură cu poeme în proză, publicate în revista "Flacăra", în 1931. Urmează "Conservatorul de Artă Dramatică" din București, între anii 1922 - 1925, unde studiază Actoria, la clasa actorului Ion Livescu. În 1931 îl cunoaște pe poetul Ion Vinea, alături de care va rămâne 14 ani. În 1945, îl cunoaște pe romancierul Petru Dumitriu, cu ocazia premierii acestuia pentru cea mai bună nuvelă a anului. Acesta se mută la ea acasă, în 1946, ( inițial lângă Cișmigiu, ulterior pe Bulevardul Pake Protopopescu nr. 89, unde se află și acum o plachetă "in memoriam" a scriitoarei). Legătura dintre ei va dura aproximativ 10 ani, în pofida diferenței mari de vârstă (24 de ani!). În 1954 are loc un episod interesant: căsătoria celor doi, urmată aproape imediat de divorț. Explicația: probabil este dorința de a-i asigura scriitoarei un venit decent și statutul de relativă protecție în fața abuzurilor, ca fostă soție de nomenclaturist.Unele dintre romanele ei, tipărite între cele două războaie mondiale, vor fi primite elogios de Garabet Ibrăileanu și de Mihail Sadoveanu, mai ales că debutul cu romanul "Voica", se va produce în paginile "Vieții Românești" (1924). Participă cu acest roman la concursul de debut în proză al ziarului "Dimineața", și deși nu îl câștigă, va intra în atenția câtorva mari critici sau scriitori din epocă. Romanul, care va fi retipărit după 1944, și apoi, in a treia ediție, abia în 1972, conține o imagine neidealizată a existenței rurale, prezentând faptele în stil naturalist, dar și justficându-le. Romanul "Voica" obține Premiul Societății Scriitorilor Români, în același an. A scris și literatură în limba franceză, iar o parte dintre romanele ei au fost publicate în Franța, în traducere proprie.Alte opere:
Mătușa Matilda, patru nuvele, Mătușa Matilda, Nu poate fi, Prăbușire, La bătălia de la port Arthur, premiul Femina- Văcărescu 1928,
Între zi și noapte, (1942, ed. n. 1971) un roman social care conține imagini ale unui mediu citadin sau cosmopolit, capabil de rafinamente sentimentale unite cu vulgaritatea, trădând descompunerea, abulia, lipsa de preocupări mai importante decât propriul trup, ale cărui drepturi sunt dealtfel revendicate programatic de romancieră.
Marea bucurie , 1947 tratează drama exilatului care se ratează afectiv și social prin lașitate.
Fratele meu, omul, (1965) reia descrierea acelorași medii sociale și a combinațiilor umane senzaționale din perspectivă mai distanțată.
Nu mă călca pe umbră, 1969 e o fantezie ușoară, prin care Onofrei, personaj maleabil și proteic până la absurd, ridică în mod alegoric problema disponibilităților paradoxale ale omului în a se adapta prin ipostaziere oricărei situații.
Orizont, linie severă, 1970, o antologie a creației sale poetice din perioada 1940-1967
Pontiful, 1972 e romanul iubirii unei scriitoare pentru un medic insuportabil. Ca și în celelalte romane, interesul e susținut prin capacitatea de a crea atmosfera, prin selecția adecvată a detaliilor materiale.
·1901: S-a născut Marin Iorda, prozator şi dramaturg, director de teatre pentru copii, autor al unuia dintre primele desene animate româneşti, avându-l ca personaj pe Haplea; (m. 25 iunie 1972).
Versurile ei au fost elogiate de Rabindranath Tagore, a cărui protejată literară a fost.
În 1929, Maitreyi Devi l-a întâlnit pe viitorul scriitor român Mircea Eliade, care studia sanscrita cu tatăl ei și era găzduit de acesta. Legătura de dragoste dintre cei doi a fost sursa de inspirație a romanului eliadesc Maitreyi[2]. Maitreyi a fost neplăcut surprinsă de această relatare și a scris propria sa versiune a întâlnirii: Na Hanyate, în limba bengali, sau Dragostea nu moare, în românește. În această lucrare, Maitreyi dezminte alegațiile de natură sexuală din romanul lui Eliade.
·1915: Ken Aston, arbitru de fotbal, inventatorul cartonașelor galbene și roșii (d. 2001)
* 1923: Rocky Marciano (născut Rocco Francis Marchegiano; n. ,Brockton[*], SUA – d. ,Newton[*], SUA) a fost un boxer italo-american. El este considerat unul dintre cei mai străluciți campioni mondiali la box. Primul meci la profesioniști a fost în anul 1948. Cariera lui a durat până în anul 1956. În acest timp a câștigat meciuri importante împotriva unor pugiliști redutabili pentru acea vreme cum ar fi: Joe Walcott (1952 și 1953), Ezzard Charles (1954), Ronald la Starza (1953) și Archie Moore (1955). S-a retras din activitatea competițională în anul 1956, având un palmares de 49 meciuri câștigate și 0 pierdute, 43 din victorii fiind prin KO. A murit într-un accident de aviație în anul 1969, exact cu o zi înainte de a împlini 46 de ani.
* 1925: Prof. univ. dr. Iosif Viehmann (n. 1 septembrie 1925, Cluj-Napoca - d. 6 august 2016, Cluj-Napoca) a fost un om de stiinta, speolog, asistent al savantului Emil Racovita, profesor universitar asociat al UBB Cluj, doctor in Geologie, Cetatean de Onoare al Clujului si mare indrumator si sprijinitor al miscarii de speologie amatoare din Romania.
* 1938: Zinaida Anestiadi (n. 1 septembrie1938, Sărătenii Vechi, Telenești - d. 27 septembrie2017, Chișinău) a fost o endocrinologă moldoveancă. A studiat la Institutul de Stat de Medicină din Chișinău. După ce l-a absolvit, în 1961, se specializează în endocrinologie la Harkov, Moscova, Leningrad și Kiev. În Kiev, în anul 1981, își susține teza de doctorat cu temaRolul factorului de vârstă în prevalarea Diabetului zaharat și influența lui asupra regresului procesului patologic, devenind astfel doctor habilitat în științe medicale.
A lucrat ca medic endocrinolog la Spitalul Clinic Republican. În 1964 a fost numită șef de secție pe Secția endocrinologie, inaugurată în același an din ordinul Ministerului Sănătății.[1] Din 1974 este președinte a Societății Științifice Republicane a Endocrinologilor și specialist principal endocrinolog al Ministerului Sănătății.[1] Din 1978 este șef catedră endocrinologie la Universitatea de Medicină și Farmacie Nicolae Testemițanu,[1] iar din 1984 profesor universitar. În 2009 a fost fondată Clinica de Endocrinologie din Moldova, condusă de Zinaida Anestiadi.[1]
Anestiadi a promovat și argumentat metoda de tratament combinat cu iod radioactiv și mercazolilă a bolnavilor cu gușă toxică difuză. A elaborat o metodă nouă pentru diagnosticarea diabetului zaharat. Printre studiile publicate de ea se numără:
Dinamica hormonilor tiroidieni în sânge la bolnavii de gușă toxică difuză (Chișinău, 1969)
Depistarea precoce și tratarea stadiilor incipiente ale diabetului zaharat (Chișinău, 1978)
Este membru al Academiei de Științe Medicale din New York din 1994, președinte al Societății Endocrinologilor din Republica Moldova, membru al prezidiului Societății Endocrinologilor din Rusia (începând cu anul 1992). A participat la numeroase reuniuni științifice internaționale de specialitate (Moscova, Leningrad, București, Brașov etc.)
A decedat pe 27 septembrie 2017, la vîrsta de 79 de ani. În 1956 s-a căsătorit cu medicul Vasile Anestiadi, doctor habilitat în științe medicale, care a fondat, în 1991, Centrul științific de patobiologie și patologie al A.Ș.M.[2] Fiul lor, Vasile junior, este și el doctor în medicină.
* 1938: Ladislau Rohonyi, cunoscut și caLászló Rohonyi, (n.,Cluj,Regatul României – d.1983) a fost unscrimerromân specializat pe sabie și un antrenor la acest sport.
S-a apucat de scrimă la CSM Cluj sub îndrumarea lui Tiberiu Bartoș și Adalbert Pellegrini.[1] A participat la Jocurile Olimpice de vară din 1960 de la Roma, fiind eliminat în turul al patrulea la proba individuală și clasându-se pe locul 6 pe echipe.[2] Pentru realizările sale a fost numit maestru emerit al sportului în 1962.[1]
A început scrima cu tatăl său la Unio Satu Mare.[1] A câștigat Turneul international de la București în 1959. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 1960 de la Roma, fiind eliminat în turul al doilea la proba individuală și clasându-se pe locul 6 pe echipe, tot la floretă.[2] La Jocurile Olimpice de vară din 1960 de la Tokyo a luat parte la probele de floretă și de sabie pe echipe, clasându-se pe locul 6 și, respectiv pe locul 7. După ce s-a retras a devenit antrenor.
·1939 - S-a născut Greg Errico, baterist american (Sly & The Family Stone, Santana).
În 1977 Julia Varady s-a măritat cu baritonul Dietrich Fischer-Dieskau. S-au cunoscut la Munchen în anul 1973 în timpul repetițiilor la Mantaua de Giacomo Puccini. Cuplul a cântat împreună pe scenă ori de câte ori a fost posibil atât în spectacole de operă cât și în concerte. Au efectuat multe înregistrări împreună. Când nu călătoreau, Julia Varady și soțul ei stăteau în general la casa lor din Berlin sau la vila din Berg de pe Starnbergersee. Julia Varady a avut un copil, Zoltan, din prima căsătorie și o nepoțică, Anna, care locuiesc la Budapesta. Pe lângă pasiunea muzicii este o mare colecționară de antichități. Îi place de asemenea să grădinărească și să gătească. Uneori mai cântă în concerte, nu demult cântând "Es gibt ein Reich" din Adriane auf Naxos de Richard Strauss la Richard-Strauss-Tage în Garmisch-Partenkirchen având o critică foarte bună (iunie 2001). În prezent este profesoară la Hochschule für Musik Hanns Eisler în Berlin.
·1941 - S-a născut Diane Ray, cântăreaţă americană.
Numele Cherryh (pronunțat "Cherry") se termină cu "h" ce nu se pronunță din cauză că primului ei editor, Donald A. Wollheim, i s-a părut că numele "Cherry" pare al unei autoare de romane de dragoste. Inițialele C.J. au fost folosite pentru a ascunde faptul că e femeie la vremea când majoritatea autorilor de science fiction erau bărbați.
Asteroidul 77185 Cherryh a primit numele ei. Comentând această onoare, descoperitorii asteroidului au scris despre Cherryh: "Ea ne-a provocat să devenim demni de stele printr-un efort de imaginație prin care să înțelegem cum va reuși omenirea să trăiască printre ele
* 1945: Abd Rabbuh Mansur Hadi sau Abd Rabbu Mansur Hadi (în arabă:عبد ربه منصور هادي, născut la 1 septembrie1945) este un militar și om politic yemenit, devenit președinte al Yemenului la 27 februarie2012. Între anii 1994-2012 a deținut funcția de vicepreședinte al Yemenului. Promovat general maior în 1991, deține în prezent gradul de mareșal.
Abd Rabbuh Mansur Hadi
fotografie din 2013
·1946: S-a nascut Barry Gibb, component al trupei pop Bee Gees, cu care a reusit sa doboare mai multe recorduri in industria muzicala. Bee Gees au fost singurii muzicieni care au scris si produs sase single-uri consecutive no.1 in Statele Unite, primii compozitori care au reusit sa aiba in acelasi timp cinci piese in Top 10).
Devine membru al Uniunii Scriitorilor (1979) și, ulterior, membru în Consiliul ei de conducere (între anii 1998 – 2002).
În 1990, prin ordin semnat de Andrei Pleșu, Ministrul Culturii, este numit redactor-șef al revistei “TRANSILVANIA” din Sibiu. În același an, este ales ca Secretar al Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor.
Ca vicepreședinte și apoi președinte al Centrului European de Poezie și Dialog Cultural Est-Vest “Constantin Noica” din Sibiu (organism înființat printr-o rezoluție a Adunării Generale a Parlamentului European), a organizat două ediții ale Festivalului European de Poezie: prima, în 1992, cu tema “Încotro satul?”, desfășurată în România și Belgia, iar a doua, în 1995, cu tema “Cele două Americi – O viziune poetică”, desfășurată în România, Belgia, Olanda și Spania.
Din anul 1999 se stabilește în București. În același an e cooptat ca membru în Consiliul de administrație al “CopyRo”, Organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, București. În prezent e director în cadrul Institutului Cultural Român.
A publicat volumele de versuri: ISTM (1971), TOBELE FRAGEDE (1978), COPACUL CU 10.000 DE IMAGINI (1984), DIE WÜRDE DER ROSE /DEMNITATEA TRANDAFIRULUI, volum antologic în limba germană, traducere de Reimar Alfred Ungar (1989), PIRAMIDA ÎMPĂDURITĂ (1989), POEZII, antologie de autor (1996), ZALESNENÁ PYRAMIDA A INE BASNE, volum antologic în limba slovacă, traducere de Ondrej Štefanko (2000), ȘOCUL OXIGENULUI (2002), POROROCA, antologie de autor (2004).
Este coautor (alături de Eugène van Itterbeek) al volumului EUROPA ȘI AMERICILE – O VIZIUNE POETICĂ (Editura Cartea Românească,1994).
Poemul “CORABIA LUI NOE” a fost pus în scenă, în regia colectivă și interpretarea Companiei Thespis din Timișoara, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (1997).
Basmul NU AM NUME sau PERECHE ÎN CĂUTAREA UNEI INIMI a stat la baza scenariului radiofonic PERECHE ÎN CĂUTAREA UNEI INIMI (dramatizare: Claudia Tița, regia artistică: Cristian Munteanu), producție a Teatrului Național Radiofonic pentru Copii (București, 1997).
În 1998, piesa NOE CARE NE STRĂBATE MEMORIA E O FEMEIE e onorată cu Premiul UNITER pentru “Cea mai bună piesă de teatru a anului”, distincție acordată de Fundația “Principesa Margareta a României”. În anul următor, piesa vede lumina tiparului la Editura Unitext.
Traduce din limba italiană OMUL BIZANTIN, antologie de studii de istoria mentalităților, coordonată de Guglielmo Cavallo, care apare la editura Polirom, în anul 2000, cu o postfață semnată de Claudia Mircea-Tița, și OMUL SECOLULUI AL NOUĂSPREZECELEA, coordonat de U. Frevert și H.-G. Haupt, care apare la aceeași editură, în anul 2002.
Cea mai recentă apariție editorială a autorului este OCOLUL ROMÂNIEI ÎN 80 DE POEME. Cu un jurnal de bord de Ion Mircea (Editura Media Pro, 2005).
Are sub tipar, la Editura Corint, o antologie de poezie Nichita Stănescu.
Este coordonator al volumelor: Rugăciunea TATĂL NOSTRU. Tâlcuiri de Părintele Galeriu (Editura Harisma, 2002), Cu Părintele Galeriu între Geneză și Apocalipsă. Convorbiri realizate de Dorin Popa (Editura Harisma, 2002), Cartea celor nouă Fericiri. Tâlcuiri de Părintele Galeriu și Părintele Galeriu, Astăzi (ambele apărute la aceeași editură, în 2004) etc.
Este autorul piesei în trei acte Iisus Nazarineanul (regia artistică: Gavriil Pinte), producție a Teatrului Național Radiofonic (București, 2004).
Din anul 2000, este titular al rubricii de critică literară “Poemul de duminică”, ulterior al rubricii “Punctul de raster” (din “Ziarul de duminică”, supliment al “Ziarului financiar”) și al rubricii “Cu ochii larg închiși” (din “Ziua literară”, supliment al cotidianului “Ziua”).
Pentru volumul COPACUL CU 10.000 DE IMAGINI, autorul a obținut Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor (1984). În același an, a fost distins cu Premiul special pentru poezie al revistei “Luceafărul”, iar revistele “Amfiteatru” și “Viața studențească” l-au declarat, în urma unui sondaj național, “Cel mai popular poet român al anului 1984”.
Antologia POEZII primește Premiul SOROS al Uniunii Scriitorilor (1997), iar volumul de versuri ȘOCUL OXIGENULUI, Premiul Asociației Scriitorilor din București (2003). Pentru același volum a obținut alte patru premii: Premiul pentru poezie al revistei “Ateneu” (Bacău, 2003), Premiul pentru poezie al Festivalului “Emmia” (Deva, 2003), Marele premiu al Festivalului “Dafora”, acordat de redacțiile publicațiilor de cultură din Transilvania și Banat (Mediaș, 2003) și Marele Premiu pentru poezie al Festivalului internațional “Lucian Blaga” (Cluj-Napoca, 2004).
Poeziile autorului au fost traduse în peste 15 limbi străine.
Ion Mircea este laureat al Marelui Premiu Național de Poezie “Mihai Eminescu”(Botoșani, 15.01.2012).
A absolvit Facultatea de Litere a Universității de Stat din Chișinău (1971) și doctorantura la Institutul de literatură universală „A.M. Gorki” al Academiei de Științe din Moscova (1975).
A fost redactor la Departamentul pentru copii al Comitetului de Stat pentru Radioteleviziune din Chișinău (1971-1972), apoi cercetător științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe din Moldova (1975-1990). Este deputat în primul Parlament democratic al R. Moldova, ales pe circumscripția Rezeni (1990-1993) și consilier al Președintelui R. Moldova (1992), apoi consilier prezidențial, purtător de cuvânt al Președintelui Republicii Moldova 1997-1999). Devine președintele Centrului de Studii Strategice „Est-Vest-Est” (1999 – 2002). Din 2002 activează în calitate de profesor universitar la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. Din 2009 este cercetător științific principal și șeful Sectorului de literatură română contemporană la Institutul de Filologie al AȘ din Republica Moldova.
Opera:
Martor ocular, 1983 (culegere de studii și articole literare);
Обретение имени Эстетическое самоопределение молдавской поэзии Монографическое исследование, 1990;
Bunul simț, 1996 (culegere de studii și articole literare);
Cămașa lui Nessos, 1988 (ediția a II–a, 1996) (poezii);
Sabatul sau noaptea vrăjitoarelor politicii moldovenești, 2000 (eseuri politice);
Elegii pentru mintea cea de urmă, 2000 (poezii);
Destin întors, 2005 (poezii);
Iisus prin miriști, 2006 (poezii);
Plânsul centaurului, 2008 (poeme);
Estuar, 2008 (poeme);
Interior în roșu aprins. Opera omnia, 2012 (poeme).
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din Capitală în 1972, la clasa profesorului Ion Cojar. A debutat în teatru cu rolul Mărioara, într-o piesă montată de Alexandru Tocilescu pe scena Teatrului Cassandra. După absolvire a fost repartizată la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani. În anul 1975 s-a mutat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, iar între anii 1976 și 2003 a fost actriță a Teatrului Bulandra din București.
Cariera în film și-a început-o cu rolul Catrina din filmul Moromeții (1987). A devenit cunoscută o dată cu pelicula Moartea domnului Lăzărescu, filmul în regia lui Cristi Puiu, în care are rolul asistentei care îl plimbă pe pacientul Lăzărescu de la un spital la celălalt.
A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie, pe care l-a absolvit în 1973. Din 1972 a început să joace în spectacole de teatru și în filme, fiind protagonista multora dintre producțiile soțului său, regizorul Mircea Veroiu.
Ultimul rol în teatru al Elenei Albu a fost în spectacolul "Oameni de zăpadă", în regia lui Louise Dănceanu, care s-a jucat la Teatrul Foarte Mic în stagiunea 1998/1999.
A murit singură în casă, victimă a unei hemoragii cerebrale secundare unui puseu de hipertensiune arterială; corpul i-a fost găsit în data de 16 martie
Filmografie:
Apașii / Apachen, r. Gottfried Kolditz, (1973) [2]
Ilustrate cu flori de cîmp, r. Andrei Blaier, (1974)
În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru participarea la Campionatul European din 1984 și pentru întreaga activitate
·1950 - S-a născut Steve Goetzman, baterist american (Exile).
·1950 - S-a născut Peter Hewson, vocalist şi compozitor britanic (Chicory Tip).
·1951: Nicu Ceaușescu (n. ,[1]București, Republica Populară Română – d. ,[1]Viena, Austria) a fost al treilea fiu al dictatorului Nicolae Ceaușescu și al soției sale. Numit în funcția de prim-secretar al organizației PCRSibiu către sfârșitul regimului comunist din România, a fost considerat un potențial succesor în funcție al tatălui său. A fost arestat în zilele Revoluției din 1989 și condamnat ulterior la o pedeapsă cu închisoarea, fiind eliberat pe motive medicale.
Absolvent al Facultății de Fizică, părinții îi hărăziseră o carieră politică. Cu părinții săi a avut o relație destul de tensionată în ultima perioadă a vieții lor, chiar el declarând că nu a reușit niciodată să ajungă „la un modus vivendi” cu ei. A fost prim-secretar al CC al UTC, iar din 1987prim-secretar al organizației PCR Sibiu.
În a doua jumătate a anilor '80 a fost căsătorit cu Poliana Cristescu, o activistă de încredere, șefa organizației pionierilor.[2]
Acuzat inițial pentru genocid, omor deosebit de grav și subminare a economiei naționale, a fost condamnat în cele din urmă la doar cinci ani pentru nerespectarea regimului munițiilor și armelor de foc.
A avut o relație de lungă durată cu Donca Mizil, fiica lui Paul Niculescu Mizil.
22 decembrie 1989 - mașina cu care venea spre București este oprită la intrarea în Capitală. Nicu Ceaușescu este adus în studioul 4 al Televiziunii Române după ce fusese înjunghiat în burtă. Se zvonea că la Sibiu se trage cu tunul în oameni și că a luat copii ostatici.
25 decembrie 1989 - soții Elena și Nicolae Ceaușescu sunt condamnați la moarte și executați.
28 decembrie 1989 - Procurorul militar Mihai Popa, de la Procuratura Generală, emite mandatul de arestare pe numele lui Nicu Ceausescu, pentru infracțiunea de genocid. Procesul începe la Sibiu pe 26 mai 1990. Este considerat responsabil de moartea a 102 persoane la Sibiu, în zilele Revoluției. În închisoare fiind, dă un interviu jurnaliștilor Lucian Jiman și Rudolf Kamla, de la ziarul „Tribuna” din Sibiu.[3]
21 septembrie 1990 - este condamnat de Tribunalul Militar Teritorial București la 20 de ani închisoare pentru instigare la omor deosebit de grav și la 5 ani pentru nerespectarea regimului armelor și munițiilor.
Pe 3 iunie 1991, prin rejudecarea cauzei, îi este schimbată încadrarea juridică și pedeapsa i se reduce la 16 ani de închisoare.
La 20 noiembrie 1992 este condamnat la 5 ani închisoare pentru port ilegal de armă și încălcarea regimului armelor și munițiilor. Este pus în libertate condiționată pe motive medicale.
Pe 16 septembrie 1996, la 45 de ani, este internat de urgență la Spitalul Clinic Universitar din București cu diagnosticul de hemoragie digestivă superioară, varice esofagiene și ciroza hepatică cronică.
Pe 18 septembrie părăsește România pentru o intervenție chirurgicală la Viena.
Pe 26 septembrie 1996, Nicu Ceaușescu moare la Viena. Este înmormântat trei zile mai târziu la Cimitirul Ghencea-Civil, cu tricolorul pe sicriu.
Nadejda Cepraga s-a născut pe 1 septembrie1956, în Răspopeni, raionul Șoldănești, fostul județ Soroca, într-o familie de muzicieni – Alexei și Zinaida Cepraga.[1] În clasa a șasea s-a filmat într-o peliculă de scurt metraj la studioul „Telefilm-Chișinău” – „La cules la vie”, în rolul solistei ansamblului.[2] A debutat în clasa a noua cu cântecul „Nunta veselă”, pe versuri proprii, muzică de Eugen Doga. Părinții săi visau s-o vadă profesoară de franceză, de aceea au trimis-o să facă studii la Universitatea de Stat din Bălți, iar ea a ales muzica și a venit să facă studii la Chișinău.[3] În anul 1972 și-a început cariera profesională pe scena unui festivalul de folclor din Franța, unde a obținut medalia de aur.[4] Între 1974–1984 a fost solistă a Orchestrei Simfonice de Estradă a Teleradiodifuziunii din Moldova. Din 1984 evoluează solo, acompaniată de o trupă. În 1977 a absolvit Școala de muzică „Ștefan Neaga” (vocal și dirijare), iar în 1982 a absolvit Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu”, Facultatea vocal și dirijare corală.[5]
Profesoara ei de la conservator, vestita Tamara Ciobanu, o sfătuise atunci să renunțe la estradă și să se devină cântăreață de operă, dar Nadejda Cepraga a continuat pe calea care și-a ales-o.[3]
A participat la multe concursuri, festivaluri – laureată a Festivalului „Turnurile Vilniusului – 1974” (Lituania), laureată a Festivalului „Steaua Bulgariei” (Bulgaria), Premiul Mare la Festivalul „Intertalent” (1977, Cehoslovacia), laureată a Festivalului Tineretului și Studenților de la Berlin (1973).
Nadejda Cepraga s-a căsătorit devreme, la vârsta de 17 ani. Soțul ei este Evghenii Aleksandrovici Litvinov, un profesor și doctor în științe economice.[1] Are un fiu pe nume Vasile
·1957: Gloria María Milagrosa Fajardo García de Estefan (n. 1 septembrie1957), cunoscută pe plan profesional ca Gloria Estefan, este o cântăreață și compozitoare americano-cubaneză. Supranumită „Regina muzicii latino pop”, aceasta a intrat în topul 100 al celor mai buni artiști din lume. Peste 100 de milioane de exemplare ale albumelor ei au fost vândute în întreaga lume, dintre care 30,5 milioane de exemplare vândute numai în Statele Unite.[4][5] Laureată a șapte Premii Grammy și a numeroase single-uri clasate pe primul loc în topuri, ea este una dintre cele mai mari cântărețe de muzică latino din prezent. Estefan a primit câte o stea pe Hollywood Walk of Fame și Las Vegas Walk of Fame.
Tatăl lui Estefan, pe numele său José Fajardo, a fost bodyguardul personal al soției fostului președinte cubanez Fulgencio Batista în jurul anilor 1950. A fost luat ostatic de soldații lui Fidel Castro în timpul invaziei palatului din 1 ianuarie 1959. Tatăl acesteia a fost ținut arestat din motive politice timp de 5 luni. După eliberarea sa acesta s-a reîntors la soția și fiica sa ce locuiau în Miami (precizează Estefan în publicația „Reader's Digest”, în septembrie 2007). După doi ani de la incident, Fajardo a fost prins în timpul invaziei din Golful Porcilor și ținut în arest până ce un schimb cu președintele SUA pe atunci John F. Kennedy a fost făcut. Fajardo a servit de mai multe ori sub rangul de ofițer în Armata Statelor Unite, în războiul din Vietnam, unde se crede că acesta a fost expus unui ierbicid numit Agent portocaliu folosit de armata franceză în războiul din Vietnam. Fajardo a suferit mai multe scleroze, și a fost îngrijit de către fiica sa mulți ani la rând, decedând în 1980.
Mama lui Gloria, pe nume Gloria Gracia Pérez de Fajardo, locuiește în Miami, iar în anii 1950 a condus o grădiniță din Cuba.
Când Gloria Estefan avea 16 luni, mama ei a plecat din Miami, Florida pentru a susține Revoluția Cubaneză. Ca majoritatea cubanezilor aflați în exil, Estefan este o înrăită adversară a comunismului, mai ales al comunismului din regimul lui Castro. Deseori vorbește de drepturile pentru o Cuba post-comunistă. Estefan este una dintre primii artiști care au fost invitați să cânte în cinstea Papei. Interpretarea fiind o parte din sărbătorirea împlinirii a 50 de ani a lui Papa Ioan Paul al II-lea, aceasta a cântat piesa „Más Allá”. Când Estefan și Papa Ioan Paul al II-lea s-au întâlnit, aceasta l-a rugat ca acesta să se roage pentru o Cubă liberă. Estefan a încercat, deși fără succes să ajute un tânăr numit Elián González aflat în Statele Unite, și el aflat într-o situație similară în care a fusese și Estefan.
Gloria a petrecut o mare parte din copilăria ei în Miami (deși locuise însoțită de părinți și sora sa mai mică, Becky și în câteva baze militare în jurul anilor 1960 pe când tatăl acesteia era în armată). Gloria a absolvit un liceu de fete Catolic la Academia Our Lady of Lourdes în 1975 apoi s-a înscris la Universitatea din Miami.pe vremea când era studentă a lucrat ca translator de limba spaniolă și limba engleză la Departamentul Vamal din Aeroportul International din Miami. A absolvit universitatea în 1978 cu o diplomă în comunicații și un curs de psihologie în limba franceză. După absolvire a fost unul dintre cei mai activi avocați ai universități și una din persoanele în care universitatea avea cea mai mare încredere. Pe lângă această activitate, Estefan a apărut în reclama televizată a universității.
Prima intrpretare în public a lui Estefan a fost la o nuntă mare din Cuba unde l-a întâlnit pe viitorul său soț, Emilio Estefan Jr., care a invitat-o să se alăture formație pe atunci numită „The Miami Latin Boys”. După ce Estefan a intrat în formație, formația și-a schimbat numele din The Miami Latin Boys în Miami Sound Machine.
În anul 1984 formația a lansat primul disc la casa de discuri Epic/Columbia numit Eyes Of Innocence. Discul conținea și un single numit „Dr. Beat”, pe lângă acest single, se află pe disc și balada „I Need Your Love”. Cel mai mare succes al lor a fost albumul Primitive Love, album lansat în 1985. Acesta conținea trei mari single-uri și anume: „Conga”(care a primit și Marele Premiu la a cinsprezecea ediție a Festivalului Muzical din Tokyo)(ocupând în clasamente din Statele Unite poziția 10), „Words Get In The Way”(ocupând în clasamente din Statele Unite poziția 5) și single-ul Bad Boy(ocupând în clasamente din Statele Unite poziția 8) ce urmau să devină unele din cele mai mari single-uri din Statele Unite și din toată lumea.Single-ul „Words Get In The Way” s-a clasat pe poziția 1 în clasamentul din SUA numit Hot Adult Contemporary Tracks, demonstrând ascultărtorilor că formația putea la fel de bine să cânte balade pop precum putea piese de dance. Piesa „Hot Summer Nights” a fost de asemenea lansată în același an cu albumul și a fost introdusă într-un film de succes numit Top Gun
Al treilea album al lui Estefan numit Let It Loose lansat în 1987, a primit discul de platină datorită celor 6 milioane de exemplare vândute în Statele Unite. Acesta conținea single-uri precum: „Anything For You” (ocupând poziția 1 în clasamente), „1,2,3” (ocupând poziția 3 în clasamente), „Betcha Say That” (ocupând poziția 36 în clasamente), „Rhythm Is Gonna Get You” (ocupând poziția 5 în clasamente), „Can't Stay Away From You” (ocupând poziția 6 în clasamente), piesele a „Anything For You” și „1-2-3” s-au clasat între timp și pe locul 1 în Adult Contemporary.
Începând cu anul 1988 Estefan a avut un rol mai important în formație, de aceea formația și-a schimbat numele în Gloria Estefan and The Miami Sound Machine. Începând cu următorul an, formația a dat faliment, iar membrii au fost concediați, însă Estefan și-a continuat cariera ca artist solo.
În 1989, albumul Let It Loose a fost relansat sub numele Anything For You datorită succesului single-ului „Anything For You”. Albumul a fost vândut cu 7 milioane de exemplare, devenind astfel cel mai bine vândut album din Regatul Unit. În afară de succesul din Regatul Unit, albumul s-a bucurat de un succes și în Olanda, fiind pe prima poziție timp de 22 de săptămâni. Albumul a fost de asemenea destul de apreciat și în Australia și Canada, aducându-i lui Estefan statutul de vedetă.
Pe la sfârșitul anului 1989 Estefan a lansat primul său album cu vânzări substanțiale numit Cuts Both Ways. Albumul include single-uri precum: Don't Wanna Lose You (single ce a ajuns în clasamentul Billboard Hot 100 pe poziția 1), Oye mi Canto, Here We Are, Cuts Both Ways(single ce a ajuns în clasamentul Hot Adut Contemporary Tracks și s-a aflat pe poziția 1) și Get on Your Feet. Piesa Cuts Both Ways' după succesul din Statele Unite, s-a bucurat de vânzări cu cote de peste 10 milioane de exemplare și în țări precum Australia, Olanda, Belgia, Japonia dar și în restul lumii.
În timpul turneului de promovare a albumului Cuts Both Ways din data de 20 martie 1990, Estefan a fost rănită grav lângă localitatea Scranton, Pennsylvania suferind o fractură la șira spinării motivul fiind o camionetă aflată în viteză care s-a lovit exact de autobuzul în care se afla Estefan. Aceasta a fost dusă la secția de urgență a spitalului Community Medical Center înnoptând sub grija medicilor de acolo. A doua zi, Estefan a fost trimisă la Spitalul de Chirurgie Specială din New York City, unde chirurgii de acolo i-au oferit ajutorul necesar. Recovalescența a durat aproximativ un an și a fost complementată cu terapie psihică. Estefan s-a reîntors în turneu după 10 luni de la accident.
Estefan a reapărut în clasamente o dată cu lansarea albumului Into the Light din 1991. Single-ul „Coming Out of the Dark” aflat pe acest album, a fost interpretat pentru prima dată într-un loc public la American Music Awards din ianuarie 1991 bucurându-se de o admirație ieșită din comun. „Eram îngrijorată de faptul că voi plânge înnainte să termin interpretarea. Nu m-am pregătit pentru acest lucru.” a precizat Estefan după interpretarea piesei. Single-ul Out of the Dark s-a clasat pe locul 1 în Statele Unite după numai câteva luni de la lansare. Turneul de promovare al albumului Into the Light World Tour a promovat albumul în peste 100 de orașe din cinci țări și a fost vizualizat de peste 10 milioane de oameni din întreaga lume. Alte single-uri din album cunoscute sunt single-uri precum „Seal Our Fate” și „Live for Loving You1”. Albumul Into the Light a fost clasat pe locul 5 în clasamentul Billboard devenind astfel unul din cele mai cunoscute albume din prima perioadă a carierei lui Estefan. Albumul a primit un disc de platină în Regatul Unit și două în Statele Unite.
După succesele albumului Into the Light, Estefan a lansat în 1992 primul album de single-uri numit Gloria Estefan Greatest Hits. Albumul includea hit-uri precum Always Tomorrow, „I See Your Smile” și nu în ultimul rând hit-ul internațional de muzică dance „Go Away”. De asemenea tot în acest an, Estefan a sprijinit cântărețul și compozitorul cubano-american Jon Secada, cântând împreună cu acesta primul single al acestuia numit „Just Another Day” care datorită acestei colaborări, acesta a avut un succes remarcabil. Estefan a petrecut restul anului în Miami pentru a ajuta la reconstruirea după devastările Uraganului Andrew
În anul 1993 Estefan a lansat primul album de succes internațional numit Mi Terra. Mi Terra a fost primul album al lui Estefan cântat în limba spaniolă. Albumul s-a bucurat de un Premiu Grammy pentru Cel Mai Bun Album Tropical Latin. Mi Terra a fost un succes în întreaga lume având vânzări de peste opt milioane de exemplare. În Spania a devenit cel mai bine vândut album internațional. Multe dintre single-uri au devenit cunoscute printre acestea numărându-se și: „Mi Terra” și „Con Los Años Que Me Quedan” amândouă bucurându-se de prima poziție din clasamentul „Hot Latin Tracks” din Statele Unite. Albumul s-a clasat și în clasamentul Billboard pe poziția 27 și pe a unsprezecea poziție în clasamentul de albume britanice. În ambele țări albumul a fost cel mai de succes album în limba spaniolă din acea vreme primind astfel discul de platină.
În același an Estefan a lansat primul ei album de Crăciun numit Christmas Through You're Eyes fiind primul album cu cântece de colecție clasice al lui Estefan care nu a fost produs de soțul său Emilio Estefan Jr. Albumul includea piese clasice precum Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow! și White Christmas dar și piese noi. Compliația a primit discul de platină vânzându-se cu peste un milion de exemplare în Statele Unite.
Albumul Hold Me, Thrill Me, Kiss Me a fost lansat în 1994, acesta fiind o refacere a cântecelor anumitor cântăreți preferate de către Estefan din anii '60 și '70 (piesele interpretate erau piese precum „Traces”, o piesă interpretată original de formația Classics IV, piesa „You've Made Me So Very Happy” interpretată original de Blood, Sweat & Tears și altele). Albumul conținea single-uri clasice precum: Piesa „Turn the Beat Around” fiind de altfel o refacere a variantei originale disco interpretată original de cântăreața de genul disco numită Vicki Sue Robinson în 1976. Piesa a fost alt single de succes care a primit discul de aur în SUA, fiind introdusă în filmul cu Sharon Stone numit The Specialist. Piesa Everlasting Love(interpretată original de Robert Knight în 1967 iar mai târziu, în 1974 de Carl Carlton) a fost de asemenea un single de succes, iar un alt single fiind o refacere a piesei „It's Too Late” care s-a clasat destul de bine în radioul Adult Contemporary. De altfel piesa „Cherchez La Femme” fiind de fapt un single de dance și un tribut al lui Tommy Mottola a fost lovitura finală de pe album, produs inițial ca un single pentru cluburi, acesta a intrat in clasamentele pentru piese de dance.
În 1995 Estefan lansează Abriendo Puertas, albumul care i-a adus acesteia al doilea Premiu Grammy pentru Cel Mai Bun Album Tropical Latin. Acesta are incluse două single-uri de gen dance clasate pe prima poziție numite „Abriendo Puertas” și „Tres Deseos”, două single-uri gen latino numite „Abriendo Puertas” și „Más Allá”. Ziarul The Miami Herald spunea despre piesa Abriedo Puertas că este „o fuziune latino-americană construită briliant pe o combinație instrumentală având straturile de stil și ritmurile necorespunzătoare.”
Albumul care a primit discul de platină intitulat Destiny avea la bază piesa „Reach” care de alt fel a fost și coloana sonoră a Jocurilor Olimpice de vară din Atlanta 1996. Estefan a interpretat piesa în ceremonia de închidere în fața a două miliarde de oameni veniți din întreaga lume. Ceremoniile televizate au inclus pe Estefan interpretând două piese de pe albumul Destiny și anume: „You'll Be Mine (Party Time)” și „Reach”.
Pe 18 iulie 1996 Estefan s-a îmbarcat în primul ei turneu numit Evolution World Tour (fiind primul ei turneu care a durat cinci ani) care a apărut în părți ale lumii precum: Statele Unite, Europa, America latină, Australia, Africa de Sud și Asia.
Pe 2 iunie 1998, Estefan a lansat al optulea album numit Gloria!. Albumul a avut influențe de muzică disco, câteva piese combinate cu ritm de muzică salsa sau latine. Albumul a fost singurul din anii '90 care nu a primit discul de platină, însă a primit discul de aur și a fost foarte apreciat de public.
Estefan a avut un mare succes în reîntinerirea muzicii disco a a anilor '90 din SUA. Albumul s-a clasat pe poziția 23 în clasamentul The Billboard 200. Single-ul „Oye!” s-a aflat pe prima poziție în clasamente precum Hot Dance Music/Club Play și Hot Latin Tracks. Alte single-uri de succes au fost single-uri prcum Don't Let This Moment End, clasat în „Billboard Hot 100” pe poziția 6 și „Heaven's What I Feel” clasat în Billboard Hot 100 pe poziția 27. Heaven's What I Feel devenind de asemenea un single în clasamentele latine. Celelalte single-uri ale albumului sunt „Cuba Libre” și „Don't Stop”. Una din piesele mai speciale este „Don't Release Me” în duet cu Wyclef Jean. Pentru a promova albumul Gloria! Estefan a interpretat albumul la o discotecă faimioasă din New York City numită Studio 54.
Estefan a apărut într-un film numit Music of the Heart cântând cu formația *NSYNC piesa intitulată Music Of My Heart, această piesă fiind mai târziu nominalizată la Academy Award. De asemenea Estefan a lansat un single latino numit Santo Santo interpretat cu formații sau interpreți precum: formația din brazilia So Pra Contrariar, cu Luciano Pavarotti în „Pavarotti și Prietenii pentru Guatamela și Kosovo”, sau cu Stevie Wonder la Super Bowl XXXIII în Miami. Estefan este singura cântăreață care a interpretat la Super Bowl de două ori. Estefan de asemeni a mai cântat piesa „The Star-Sprangled Banner” în a treia repriză de la jocul de baseball World Series ediția din 2003 care a fost jucat în Miami între echipele Florida Marlins și New York Yankees, dar și în ediția a jocului de fotbal american Super Bowl XLI din 2007 care s-a jucat între echipele Indianapolis Colts și Chicago Bears.
Următorul album al lui Estefan a fost Alma Caribeña, lansat în 2000 și a câștigat premiul de Cel Mai Bun Videoclip datorită single-ului „No Me Dejes de Querer”. Albumul s-a clasat pe prima poziție în clasamentele din Spania, Statele Unite și câteva țări din America de Sud. De asemeni a câștigat un Premiu Grammy pentru Cel Mai Bun Album Tropical. În același an a mai câștigat la American Music Awards premiiul Award of Merit. În afară de aceste succese albumul s-a bucurat și de intrarea în clasamentul Billboard Hot 100 aflându-se pe poziția 7. Albumul conținea și single-urile „Como Me Duele Perderte” și „Tres Gotas De Agua Bendita” cu Celia Cruz, single-uri create în Spania.
După o perioadă de un an de la lansarea Alma Caribeña, Estefan lansează o a doua colecție de single- urinumită Greatest Hits Vol. II. Colecția conținea single-uri din 1993 până în 2000, trei piese noi și o refacere a single-ului „Conga” aflat pe acest album sub numele de „Y-Tu-Conga”. Albumul avea la bază single-ul „Out of Nowhere” care a fost nominalizat pentru un Premiu Grammy la categoria Cea Mai Bună Piesă Dance.Un cântec cu influențe R&B numit „I Got No Love”, a fost probabil unul din puținele melodii ale genului din cariera sa, de asemeni un cântec plin de pasiune este „You Can't Walk Away From Love” a fost introdus în filmul Original Sin.
Gloria a început o relație romantică cu liderul trupei Miami Sound Machine, Emilio Estefan, în 1976. După cum a dezvăluit ea mai târziu, „el a fost primul și unicul meu prieten (boyfriend)”. Ea și Emilio s-au căsătorit pe 2 septembrie 1978.[6][7]Împreună ei au un fiu pe nume Nayib (n. 2 septembrie 1980) și o fiică pe nume Emily (n. 5 decembrie 1994).[8] Familia locuiește în sectorul Star Island din Miami Beach, Florida.[7][9][10] Pe 5 iunie 2010 Nayib s-a căsătorit cu Lara Diamante Coppola[11][12] în curtea casei părinților săi.[13] Pe 21 iunie 2012, s-a născut primul nepot al Gloriei: Sasha Argento Coppola Estefan.
Gloria Estefan
Gloria Estefan primit flori de ziua sa de naștere la un show din Ahoy Rotterdam, 1 septembrie 2008
·1970 - S-a născut DJ Sprigg Nice, rapper american (Lost Boyz).
* 1971: Hakan Şükür (n. 1 septembrie 1971) este un fost jucător de fotbalturc, care a jucat pe postul de atacant. Şükür a jucat 112 meciuri pentru Turcia și a marcat 51 de goluri devenind astfel cel mai bun marcator din istoria naționalei de fotbal a Turciei.* 1971: Iván Trevejo (n. 1 septembrie1971, Havana) este un scrimer francez de origine cubană, specializat pe spadă.
* 1979: Bobo Burlăcianu (n. 1 septembrie1979, Dorohoi) este un interpret și compozitor român, membru fondator al formațiilor Fără Zahăr și The Bread Pits. A terminat în 1998 clasa de informatică a Liceului Teoretic "Grigore Ghica Vv." Dorohoi. În 2002 este absolvent al Facultății de Biologie din cadrulUniversității "Al.I.Cuza" din Iași, iar între 2007 și 2011 studiază Regie Film laUniversitatea Hyperiondin București.
Învață să cânte la chitară în timpul liceului și face parte din trupa de umor Patrula 0, unde îl cunoaște pe Bobi Dumitraș, viitorul coleg din Fără Zahăr. Între 1999 și 2004 activează în trupa de teatru Ludic la Casa de Cultură a Studenților din Iași.
În 2001 formează trupa Fără Zahăr și debutează în cenaclul folk Moldavia. Primul album apare în 2003 și se numește Episodu' unu: Amenințarea faitonului. Urmează albumele Episodu' 2 de la Dorohoi și Neamul lui Peneș Curcanul. Între 2004 și 2012 semnează, alături de Bobi, rubrica Voi n-ați întrebat, Fără Zahăr vă răspunde în Suplimentul de cultură. O parte din texte sunt publicate în volumul Voi n-ați întrebat, Fără Zahăr vă răspunde, de Bobi și Bobo, apărut la Editura Polirom în 2006.
În 2004 o cunoaște pe Ada Milea, cu care va colabora în spectacolele-concert Quijote, adaptare după Miguel de Cervantes, Nasul după N.V.Gogol, Deliruri după poeme de Ion Mureșan, Alcool după poeme de Ion Mureșan, Insula după Gellu Naum și Cântece de iarnă.
În 2007 debutează ca compozitor de muzică de spectacol cu piesa de teatru With a little help from my friends de Maria Manolescu, în regia lui Radu Apostol, la Teatrul Național Iași. Colaborează mai apoi cu teatre din București, Sibiu, Cluj-Napoca, Timișoara, Arad, Piatra Neamț, Suceava.
În 2012 înființează formația de rock alternativ The Bread Pits.
Benjamin este, de asemenea, un YouTuber popular, canalul său cu un conținut liberal clasic[3][4] și libertarian, depășind 690 de mii de abonați (în august 2017)
Carl Benjamin
* 1979: Margherita Granbassi (n. 1 septembrie1979, Trieste) este o fostă scrimeră italiană specializată pe floretă, triplă campioană mondială (în 2004, 2006 și 2009) și dublă campioană europeană (în 2001 și 2005). A fost laureată cu bronz atât la individual, cât și pe echipe din cadrul Jocurilor Olimpice din 2008 de la Beijing.
* 1983: José Antonio Reyes Calderón (pronunție în spaniolă:/xoˈse anˈtonjo ˈreʝes kaldeˈɾon/; n. ,[1]Utrera, Spania – d. ,[2]Alcalá de Guadaira, Spania) a fost un fotbalist profesionist spaniol, care a evoluat pentru clubul din Primera División,Espanyol. Fotbalistul Jose Antonio Reyes a murit într-un accident de circulație la vârsta de 35 de ani. Accidentul a avut loc pe autostrada A-376, care face legătura dintre orașul natal al lui Reyes, Utrera, și Sevilla. Autoturismul fotbalistului a părăsit carosabilul la ora 11:40, ora locală, și a luat foc.
* 1986: Mohammad Assaf (în arabăمحمد عساف; n. , Misratah, Libia) este un cântărețpalestinian născut la 1 septembrie 1989 în Misrata (Libia). Cântăreațapop populară care a câștigat al doilea sezon al Arab Idol, difuzată de rețeaua de MBC, a primit porecla Asaroukh, care înseamnă "The Rocket", de către cântărețul libanez Ragheb Alama. În 2013, a fost numit Ambasador al Bunăvoinței pentru Pace de către Agenția Națiunilor Unite pentru Ajutoare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni (UNRWA). El a fost numit și ambasador al culturii și artei de către guvernul palestinian, iar președintele palestinian Mahmud Abbas ia oferit o poziție cu "statut diplomatic".Membru al Siblings Mohammed Assaf sa născut în Misrata, Libia. necesare] părinților palestinieni. Familia mamei sale (profesor de matematică) provine din satul Bayt Daras, distrus de armata israeliană în 1948; familia tatălui său este din Beersheba. El a trăit în Misrata până în 1993, când părinții săi s-au mutat în Gaza în tabăra de refugiați Khan Younis, unde a urmat școala primară UNRWA. El a câștigat primul titlu al celui de-al doilea sezon al emisiunii TV-real-TV australian Idol, difuzată pe MBC 1 în 2013 [1]. Transmițându-și victoria, Al Jazeera English la intervievat în Doha, Qatar în timpul turneului său și a dedicat un întreg episod al programului Inside Story, detaliind cursul Assaf prin Arab Idol. El a fost descris ca "cântăreața de nunți din Gaza care a crescut într-o tabără de refugiați și a devenit o stea internațională și un erou palestinian. El a fost poreclit "Asaroukh" ("Rocket") de către solistul libanez Ragheb Alama, membru al juriului Arab Idol. Assaf a fost numit Ambasador al Bunăvoinței pentru Pace de către Agenția Națiunilor Unite pentru Ajutoare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) [3], oferindu-i un pașaport diplomatiGuvernul palestinian la numit, de asemenea, "ambasador al culturii și artelor. Pe rețelele sociale, el a fost comparat cu cântăreața egipteană Abdel Halim Hafez al assad.
Emil Rengle a câștigat premiul de originalitate in valoare de 10.000 de euro și marele premiu in valoare 120.000 de euro la emisiunea-concurs Românii au talent.
Într-un clip postat pe canalul său de YouTube, Emil Rengle a recunoscut că este bisexual.
·1996: Zendaya Coleman, (cunoscută drept Zendaya), actriță și cântăreață americană.
Zendaya s-a născut pe 1 septembrie1996, Oakland, California.A crescut făcând parte din " California Shakespeare Theater în Orlando, unde mama ei a lucrat ca manager. Zendaya a ajutat-o pe mama ei la slujbă și în vânzarea de bilete.
Primul ei single a fost Swag it out cu care a avut un mare succes mondial, organizand chiar și un turneu prin America. Zendaya își iubește fanii și îi face mare plăcere să citească mesajele puse de fani pe rețelele de socializare. Inaltime- 1.78m
Acum locuiește în Los Angeles împreună cu familia ei și un câine, Giant Schnauzer numit Midnight. Interesele ei includ cântatul, dansul și designing-ul. Dansatoare la Shake it up. Cea mai bună prietenă a sa, precum și parteneră la Totul pentru dans, este actrița Bella Thorne, care interpretează rolul lui CeCe Jones.
Zendaya a apărut în filmul original Disney Channel ' Aplicația ',unde a avut rorul principal.
.jpg)
_%2B_F%C3%BCrst_Ernst_(II)_von_Hohenlohe-Langenburg.jpg)
.svg){kind=small}
România 
.jpg)
România
România 
România 
._(10851646273).jpg)
._(7016736555).jpg)
.png){kind=small}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu