4. /26 AUGUST 2023 - TEATRU/FILM
AURA BUZESCU
Aura Buzescu (nume de fată: Aura Almăjan[1] n. 26 august 1894, Caransebeș – d. 22 decembrie 1992, București) a fost o actriță de teatru și regizoare română. A regizat, printre altele, piesele Bălcescu de Camil Petrescu (1955) și Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu (1955).
BIOGRAFIE
După ce a studiat cu Lucia Sturdza Bulandra, a debutat artistic în 1914, la Compania Bulandra.
A lucrat după Primul Război Mondial la Compania Excelsior.
În anii 1950 a fost profesoară la „Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale” din București, unde i-a avut ca studenți printre alții pe Mircea Albulescu, Gina Patrichi și Victor Rebengiuc.[2]
A fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa I (1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”,[3] cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”[4] și cu Ordinul 23 August clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[5]
A primit și titlul de Artistă a Poporului. Se spunea că: "Atunci când juca Aura pe scenă, senzația era că s-au oprit troleibuzele pe Magheru", mărturisește actorul Florin Zamfirescu (fost rector al UNATC) într-un interviu la TVR în 20-IX-2018. [6]
Aura Buzescu a murit în 1992 la București.
A fost căsătorită cu Alexandru Buzescu, fruntaș liberal, economist de meserie, a administrat investițiile Brătienilor. Acesta a construit casa din Grădina Icoanei, lipită de Teatrul Luciei Sturza Bulandra, în care artista a locuit.
O stradă din București, din Sectorul 2, a fost numită în cinstea ei.
Din categoria actritelor desavarsite, care au evoluat pe scenele teatrului romanesc, face parte Aura Buzescu, o actrita care astazi, din nefericire, nu este amintita frecvent. Nascuta la Caransebes, pe 26 august 1894, este pasionata de teatru, motiv pentru care se inscrie la Conservatorul din Bucuresti, incepand cu anul 1912, si studiaza Arta Dramatica, unde o are ca profesoara pe remarcabila Lucia Sturdza Bulandra. In anul 1914, isi face debutul, cu rolul Serge, din “Ana Karenina”, de Lev Tolstoi, pe scena teatrului “Regina Maria” infiintat de profesoara sa si de sotul acesteia, Tony Bulandra. Incepand cu anul 1918 joaca pe scena Teatrului Excelsior, acesta fiind teatrul particular al actritei Elvira Popescu si al lui Alexandru Mihalescu.
Rolurile pe care actrita Aura Buzescu le-a interpretat au fost memorabile, astfel, a jucat in piese de Jean Richepin si H. Bataille si a dat viata personajelor Mira din “Mesterul Manole’ de Lucian Blaga, sau Hedda Gabler, de Henrik Ibsen, care au fost interpretate pentru prima data pe scena teatrului romanesc. De asemenea, in piesa “Ifgenia”, de Mircea Eliade, are onoarea sa lucreze cu regizorul Ion Sahighian, iar pentru “Ingerul a vestit pe Maria”, de Paul Claudel, colaboreaza cu regizorul Ion Sava, pentru ambele roluri, dificil de interpretat, fiind extrem de apreciata.
Interpretarea personajului Mira de catre actrita Aura Buzescu il impresioneaza pe Lucian Blaga, care ii dedica randuri menite sa isi exprime admiratia. Acesta nu este singurul cucerit de talentul actritei, astfel, in anul 1920 actrita Maria Ventura scrie despre ea, ca este “facuta pentru teatrul modern, aspru, profund, amar si omenesc”. Devenita la scurt timp de la debut o actrita consacrata si admirata de personalitatile teatrului romanesc de la acea vreme, apare in anul 1922 in spectacolul “Pelicanul’, realizat de regizorul german Karlheinz Martin. In toata perioada interbelica a fost o stea a teatrului, fiind distribuita in aproape toate spectacolele Teatrului Excelsior. Aici are ocazia sa il cunoasca pe Alexandru Buzescu, cel cu care urma sa se casatoreasca, acesta fiind la randul lui o personalitate reprezentativa a lumii teatrale romanesti.
Dupa ce revine pentru scurt timp la Compania Bulandra, in anul 1922, impreuna cu regizorul Karlheinz Martin, prezenta sa fiind necesara pentru a pune in scena spectacolul “Pelicanul”, isi face debutul, in stagiunea 1922-1923, pe scena Teatrului National, in Hedda Gabler, de Ibsen. Nu ramane fidela unui singur teatru, asfel incat colaboreaza cu teatrul sotilor Bulandra, unde joaca Ofelia din “Hamlet’, impreuna cu Tony Bulandra, insa putea fi vazuta la Teatrul National din Bucuresti sau la cel al Mariei Ventura. Firesc pentru o artista de talia ei, a avut un repertoriu variat si a putut sa interpreteze roluri foarte diferite, cu acelasi succes. Desi si-a schimbat multe roluri, de-a lungul carierei, trecand de la personajul Mira la Olga din “Trei surori” de Cehov, la Claire Zachanassian, din “Vizita batranei doamne”, de Friedrich Durrenmatt, a ramas la fel de frumoasa, fara sa fie afectata de trecerea anilor.
Intre anii 1942-1943, Aura Buzescu da viata, pe scena Teatrului National unui alt personaj, pe care il va ilustra exceptional, personajul fiind Regina Elisabeta din “Maria Stuart”. In anul 1956 are ocazia sa se bucure si de succesul international, prin turneul Nationalului din capitala la Paris, unde ea interpreteaza rolul unei secretare aproape mute din “Ultima ora”, de Mihail Sebastian. Spectacolele pe care le-a oferit la National intre anii 1922-1970 include urmatoarele piese: “Arborele genealogic” de Lucia Demetrius, “Invitatie la Castel’ de Jean Anouilh, “Frenezie” de Charles Peyret Chapuis, “Oedip, tiran al Tebe” de Sofocle, “Sufltete in valtoare” de Aida Vrioni, “Marsul Nuptial” de Henri Bataille, “Samson” de Henri Bernstein, “Hamlet”, de Shakespeare, “Faust’ de Goethe, si “Secretul” de Henri Bernstein, toate acestea vorbind despre diversitatea repertoriului sau.
Intre anii 1950-1957, Aura Buzescu lucreaza ca profesoara la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Ion luca Caragiale din capitala, unde demonstreaza ca are un talent innascut de a pregati tinere talente. Contributia adusa la imbunatatirea invatamantului teatral romanesc este considerabila, iar printre cei care au avut onoarea sa o aiba ca profesoara se numara Gina Patrichi, Mircea Albulescu sau Victor Rebengiuc, actori de prima mana ai teatrului si filmului romanesc.
Aura Buzescu nu a fost doar o actrita si o profesoara, ci si regizoare, printre alte piese regizate aflandu-se si “Citadela Sfaramata” de Horia Lovinescu si “Balcescu” de Camil Petrescu, ambele realizate in anul 1955. Dupa 98 de ani de existenta si o cariera impresionanta, se stinge din viata la 22 decembrie 1992, fiind una dintre cele mai bune actrite din toata istoria teatrului din Romania.
MIHAI MĂLAIMARE
| Mihai Mălaimare | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Mihai Adrian Mălaimare |
| Născut | (72 de ani) Botoșani |
| Căsătorit cu | Anca Dana Florea |
| Copii | Mihai Mălaimare Jr.  |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | politician actor de teatru[*] actor de film actor actor de pantomimă[*] director de teatru[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Cariera politică | |
| Deputat al României | |
| Parlamentar | |
| Partid politic | PNL |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Mihai Mălaimare (n. , Botoșani, România) este un actor de teatru și film, director al Teatrului Masca, fost deputat în legislaturile 2000-2004 pe listele PDSR și 2004-2008 pe listele PSD. Până în 2013, Mihai Mălaimare a fost membru al Consiliului Național al Audivizualului (C.N.A.). În cadrul activității sale parlamentare, în legislatura 2000-2004, Mihai Mălaimare a fost membru al grupurilor parlamentare de prietenie cu Bosnia și Herțegovina, Republica Finlanda, Statul Israel și Republica Orientală a Uruguayului. În legislatura 2004-2008, Mihai Mălaimare a fost membru al grupurilor parlamentare de prietenie cu Republica Bulgaria, Republica Austria și Muntenegru.
Actorul Mihai Mălaimare a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului românesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.[6]
Este tatăl directorului de imagine Mihai Mălaimare Jr.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Explozia (1972)
- Filip cel bun (1975)
- Tufă de Veneția (1977)
- Nea Mărin miliardar (1979)
- Falansterul (1979)
- Ora zero (1979)
- Rețeaua S (1980)
- Grăbește-te încet (1982)
- Întîlnirea (1982)
- Căruța cu mere (1983)
- Sosesc păsările călătoare (1985)
- Mușchetarii în vacanță (1985)
- Secretul lui Nemesis (1987)
- Totul se plătește (1987)
- Un studio în căutarea unei vedete (1989)
- Șobolanii roșii (1991)
- Turnul din Pisa (2002)
Imagini[modificare | modificare sursă]
ADINA IOANA GALUPA
| Adina Galupa | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (36 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță |
| Limbi vorbite | limba română |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Adina Ioana Galupa (n. 26 august 1986, București) este o actriță română de film și televiziune.
Biografie artistică[modificare | modificare sursă]
Studii[modificare | modificare sursă]
A absolvit Universitatea Națională de Arte Teatrale și Cinematografie "IL Caragiale"[2]. Joacă pe scena teatrului Elisabeta din București.
Televiziune[modificare | modificare sursă]
A debutat în telefilmul Visuri otrăvite, realizat în 2006 în studiourile din Buftea, alături de Maia Morgenstern și Șerban Ionescu. Apoi a interpretat rolul Anei în A doua șansă și pe cel al Ralucăi Ionescu în Iubire ca în filme.
Tot la postul de televiziune Acasă TV a jucat rolul Feliciei Dumbravă în telenovelele Inimă de țigan în 2007 și Regina în 2008, iar în serialul de epocă Aniela a interpretat-o pe Tereza Elefterios. În 2010 a jucat rolul lui Cici în producția MediaPro Pictures, Iubire și Onoare.[3]
Film[modificare | modificare sursă]
Actrița a jucat în mai multe filme românești: Loverboy în regia lui Cătălin Mitulescu, Aniversarea în regia lui Dan Chișu sau S-a furat mireasa în regia lui Jesús del Cerro, dar și în filme străine precum Ghost Rider: Demonul răzbunării cu Nicholas Cage, Killing Salazar cu Steven Seagal și Arms and Dudes cu Miles Teller și Jonah Hill.[4]
CORINA CONSTANTINESCU - PAVELESCU
| Corina Constantinescu-Pavelescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Corina Constantinescu |
| Născută | 1919 Nisporeni, Lăpușna |
| Decedată | 2007 București, România |
| Cetățenie |  Republica Moldova |
| Ocupație | actriță |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Muzică București |
| Ani de activitate | 1953-2003 |
| Modifică date / text | |
Corina Constantinescu-Pavelescu (n. , Nisporeni, raionul Nisporeni, Republica Moldova – d. , București, România) a fost o actriță română.[3]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Corina Constantinescu s-a născut în 1919, la Nisporeni, Regatul României. Corina a urmat studii de actorie la Conservatorul din București, la clasa profesoarei Maria Filotti, fiind colegă de generație cu Raluca Zamfirescu, Irina Răchițeanu și Eugenia Bădulescu. A fost actriță la Teatrul Mic din București. Corina a fost căsătorită cu medicul Mihai Pavelescu. Este mama actriței Ioana Pavelescu. A fost bună prietenă cu Petre Țuțea, Liviu Ciulei, Clody Berthola și Jenny Acterian. Era sora violonistului Mihai Constantinescu și cumnata pictorului Paul Gherasim.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Nepoții gornistului (1953) - Stanca Dorobantu
- Răsare soarele (1954) - Stanca Dorobantu
- Pe răspunderea mea (1956)
- Puștiul (1962) - mama lui Dan
- Străinul (1964) - Ana Sabin, mama lui Andrei
- Comoara din Vadul Vechi (1964) - Maria, sora lui Prisac
- Amintiri din copilărie (1965) - Smaranda Creangă
- Cine va deschide usa (1967)
- Tinerețe fără bătrînețe (1969)
- Cine va deschide ușa? (1972) - Mama
- Tănase Scatiu (1976) - Sofia
- Accident (1977) - mama lui Cuceanu
- Pentru patrie (1978)
- Calculatorul mărturisește (1982)
- Acțiunea „Zuzuc” (1984)
- Promisiuni (1985)
- O vară cu Mara (1989)
- 18:36 (2003) - scurtmetraj
- Daria, iubirea mea (2006) - Elvira
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu