1. /17 SEPTEMBRIE 2023 - TEATRU/FILM
VALENTIN TEODOSIU
| Valentin Teodosiu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (67 de ani)  București, România |
| Ocupație | actor |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Valentin Teodosiu (n. 17 septembrie 1953) este un actor român de teatru, film și televiziune, personalitate publică cunoscută mai ales ca vocea postului de televiziune Pro TV încă de la începuturile canalului, din 1995.[1] A absolvit în 1978 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC), la clasa profesorilor Petre Vasilescu și Cornel Vendel.
DUBLAJE DESENE ANIMATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Clubul lui Mickey Mouse: Pete
- Întors pe dos: Furie
- Mica Sirenă: Sebastian
- Frumoasa și Bestia: Cuptorul, Brutarul
Valentin Teodosiu, „un clovn pentru eternitate”!!
GHEORGHE GRÂU
| Gheorghe Grâu | |
_(cropped).jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Gheorghe Grâu |
| Născut | (59 de ani) Ciucur-Mingir, raionul Cimișlia, RSS Moldovenească |
| Căsătorit cu | Stella Vladimirovna Ilnițkaia[*] |
| Copii | Leanca Grâu |
| Naționalitate |  Republica Moldova |
| Cetățenie |  URSS Moldova |
| Etnie | Român |
| Religie | Creștin-ortodox |
| Ocupație | Actor, poet |
| Activitate | |
| Domiciliu | Chișinău |
| Alma mater | Universitatea de Cinematografie „S. A. Gherasimov” din Moscova |
| Ani de activitate | 1982-prezent |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Gheorghe Grâu (n. 17 septembrie 1961, Ciucur-Mingir, raionul Cimișlia) este un actor și poet din Republica Moldova.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Gheorghe Grâu s-a născut pe 17 septembrie 1961, în satul Ciucur-Mingir, raionul Cimișlia. Între anii 1980 și 1982 a studiat la Institutul Superior de Teatru „B. Șciukin” din Moscova. Imediat după finalizarea studiilor devine actor la studioul Moldova-Film și joacă unul din rolurile principale în filmul „Ar fi avut o altă soartă” (1982). Filmul i-a adus premiul pentru „Cel mai bun debut” și „Cel mai bun rol masculin” la Festivalul de Film din Chișinău (1983).
Ulterior, în perioada 1985-1988, își continuă studiile la cursul lui Anatolie Romașin de la Universitatea de Cinematografie „S. A. Gherasimov” din Moscova (VGIK). Datorită talentului și frumuseții sale masculine, Gheorghe Grâu a devenit una din vedetele cinematografiei sovietice din anii ’80.
După destrămarea Uniunii Sovietice, a avut puține ocazii să joace în film. Un timp a lucrat la Teatrul Poetic „Alexe Mateevici” și la teatrul de stat „Eugene Ionesco” din Chișinău, ca apoi să dispară din fața publicului. Numele lui Gheorghe Grâu a reapărut în presă abia în 2011, când actorul, ajuns în stradă (încă din 2005), trecea printr-o perioadă dificilă a vieții.[1][2][3] Pe 19 iunie 2013, la Cinematograful „Odeon”, tânărul regizor Dima Vutcariov a prezentat scurtmetrajul „În cosmos” cu Gheorghe Grâu în distribuție. În decembrie 2014 el a revenit pe scenă și ca poet, după 15 ani, susținând un recital de poezie proprie.[4][5]
Gheorghe Grâu are trei copii, un băiat și două fete (inclusiv cunoscuta actiță rusă Leanca Grâu), de la trei soții.[6]
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- „Ar fi avut o altă soartă” (1982)
- „Autobuz singuratic sub ploaie” (1986)
- „Prizonierul misterios” (1986)
- „Corbii prada n-o împart” (1988)
- „Codrii” (1990)
- „În cosmos” (2013, scurtmetraj)
- „Colecția de arome” (2013, scurtmetraj)
Gheorghe Grâu a reuşit s-o ia "DE LA ZERO"
ION DESIDERIU SÎRBU
| Ion Desideriu Sîrbu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2] Petrila, Hunedoara, România |
| Decedat | (70 de ani)[1][2] Craiova, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | filozof scriitor dramaturg |
| Modifică date / text | |
Ion Desideriu Sîrbu (n. 28 iunie 1919, Petrila, județul Hunedoara (interbelic) – d. 17 septembrie 1989 Craiova) a fost un autor, eseist, dramaturg, filozof, publicist și romancier român, autor în special de literatură de sertar, din cauza epurării sale. A semnat Ion D. Sîrbu, cel mai adesea, dar și I. D. Sîrbu.[3]
STUDII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Născut în familia unui miner, I. D. Sîrbu a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand I din Cluj. După cum declara el însuși, a fost primul student la filozofie care provenea dintr-o colonie de mineri, cu o tradiție muncitorească foarte veche.
În anii 1940 a activat în Cercul Literar de la Sibiu, alături de Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruș etc.
Dacă Lucian Blaga i-a fost profesor și mentor, ulterior I. D. Sîrbu îi va deveni asistent la catedră profesorului Liviu Rusu. În 1947, devenea cel mai tânăr conferențiar universitar din țară.[necesită citare] Este însă scos din Universitate, epurat de noua orânduire, care îl consideră un filozof cu idei reacționare. Motivul real se pare că a fost refuzul unui denunț abominabil împotriva mentorului său, Lucian Blaga, care în acel moment îi conducea teza de doctorat.[necesită citare]
EPURAREA SA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
După câțiva ani de profesorat în învățământul liceal, a fost redactor în București, la revista Teatru iar apoi la Revista de pedagogie.
În urma unui articol critic referitor la o piesă comunistă, și datorită unei presupuse colaborări cu reacționarii maghiari în perioada Revoluției maghiare anticomuniste din Budapesta 1956, a fost arestat și condamnat politic, întâi la un an, iar apoi pedeapsa a crescut la șapte ani.
ELIBERAREA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
După eliberarea din închisoare, lucrează câteva luni în mină, după care, din 1964, i se stabilește domiciliul obligatoriu la Craiova, unde reușește, în cele din urmă, să se angajeze la Teatrul Național din Craiova ca secretar literar. Rămâne sub supravegherea Securității locale si centrale, ofițerul de caz fiind locotenentul (pe atunci) Olimpian Ungherea, care, printr-o ironie a sorții, va deveni la rândul său scriitor după demisia din Securitate [4].
Publică, după o lungă perioadă de interdicție, piese de teatru, povestiri și două romane pentru copii, cu ecou de critică extrem de redus. Dupa 1989 cărțile sale au provocat o adevărată emoție în rândul intelectualilor români și au constituit exemple de literatură de sertar. Un rol semnificativ în promovarea operei sale l-a avut soția sa, Elisabeta Sîrbu, modelul personajului Limpi din romanul Adio Europa.
Victor Petrini, personajul principal al romanului lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pământeni, pare a fi modelat în parte după I.D. Sîrbu.[5]
A murit la 17 septembrie 1989 în urma unui cancer al esofagului.
IN MEMORIAM[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
La 27 august 2009, lui Ion Dezideriu Sîrbu i s-a conferit, post-mortem, titlul de "Cetățean de Onoare al municipiului Petroșani", pentru întreaga activitate culturală (H.C.L.Nr.210).[6]
La Petrila există o școală care îi poartă numele,[7] iar la Petroșani un teatru[8]. Tot la Petrila este si casa memoriala I.D. Sarbu unde a locuit dramaturgul.
La Petroșani ființează din 1991 Fundația Culturală "Ion D. Sîrbu".
OPERA ANTUMĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Teatru[modificare | modificare sursă]
- La o piatră de hotar (1967),
- Frunze care ard (1968),
- Arca bunei speranțe (1970),
- Întoarcerea tatălui risipitor (1972),
- Sâmbăta amăgirilor (1972),
- A doua față a medaliei (1973),
- Teatru (1976).
Povestiri[modificare | modificare sursă]
- Șoarecele B. și alte povestiri
- Povestiri Petrilene
OPERE PUBLICATE POSTUM[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Jurnalul unui jurnalist fără jurnal
- Adio, Europa!
Romane[modificare | modificare sursă]
- Capodopera sa, romanul Adio, Europa!, un roman alegoric în stilul romanului Maestrul și Margareta al lui Mihail Bulgakov
- De ce plânge mama? (1973), roman pentru copii
- Dansul ursului, roman pentru copii și bătrâni
- Lupul și catedrala, roman distopic
Corespondență[modificare | modificare sursă]
- Iarna bolnavă de cancer, volum de corespondență inedită cu Delia Petroiu, Mina și Ion Maxim, Delia și Ovidiu Cotruș
- Traversarea cortinei, volumul de corespondență cu Ion Negoițescu, Virgil Nemoianu, și Mariana Sora, toți aflați dincolo de Cortina de fier
Traduceri in limbi straine[modificare | modificare sursă]
- Дневникът на един журналист без дневник.
Историята на мишлето В. превод и предговор Огнян Стамболиев, изд. "Авангардприннт", 2012, България - Jurnalul unui jurnalist fara jurnal. Soarecele B. - traducere si prefata Ognean Stamboliev, Editura Avangardprint, Bulgaria, 2012
CU CĂRȚILE PE FAȚĂ - ID Sîrbu
DEM RĂDULESCU
| Dem Rădulescu | |
 Dem Rădulescu (dreapta) și Sebastian Papaiani (stânga) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Dumitru R. Rădulescu |
| Născut | [1] Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România |
| Decedat | (68 de ani)[1] București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Cetățenie |  România |
| Religie | Biserica Ortodoxă Română |
| Ocupație | actor de teatru, de film, de televiziune; profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București. |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Dem Rădulescu (n. 21 septembrie 1931, Râmnicu Vâlcea – d. 17 septembrie 2000, București[2]) a fost un actor de comedie român de teatru, film și televiziune, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
S-a născut la Râmnicu Vâlcea într-o familie de negustori. După terminarea liceului la Râmnicu Vâlcea, „Bibanul” (poreclă primită în liceu) a trebuit să aleagă între sportul de performanță și actorie. El a obținut chiar o stea de aur, la un campionat de amatori, la Râmnicu Vâlcea; a luptat în ring la categoria semi-mijlocie.[3] A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării.
În 1956, a câștigat premiul I pentru interpretare cu piesa Steaguri pe turnuri (îl interpreta pe „banditul” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sică Alexandrescu; practic acesta a fost debutul carierei sale.
A fost prieten cu Ion Cojar și Liviu Ciulei; cu ultimul a colaborat pentru Farfuridi din „O scrisoare pierdută”, unde a avut colegi de excepție: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Petre Gheorghiu, Ștefan Bănică, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Aurel Cioranu și Fory Etterle. Liviu Ciulei l-a numit „un actor de geniu”.
A fost căsătorit cu Paula Rădulescu -actriță și balerină la Teatrul de Revistă Constantin Tănase-până în prezent. A fost căsătorit cu actrița Adriana Șchiopu (Mioara Popovici din „Vine poliția!”, Lucreția din „Băieți Buni”) cu care are o fiică născută la 14 octombrie 1986, Irina Rădulescu, aceasta călcând pe urmele părinților săi, fiind actriță la Teatrul Mic din 2008.
S-a stins din viață la București în urma unui infarct, la 17 septembrie 2000.[2]
Este înmormântat la cimitirul Bellu.
DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[4]
Dem Rădulescu a fost recompensat post-mortem cu titlul de cetățean de onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea.[5]
De Ziua Mondială a Teatrului din 2016, Dem Rădulescu a primit postum o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului (Cocor) și Placheta Orașului București, în semn de recunoaștere și prețuire pentru întreaga sa activitate în domeniul teatrului și filmului.[6]
Dem Rădulescu - Telenunta (1968)
Carmen Stănescu şi Dem Rădulescu - În autobuz (1970)
Tamara Buciuceanu, Dem Rădulescu, Nicu Constantin şi Ion Băieşu - Sărbătoritul
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Secretul cifrului (1959)
- Telegrame (1960)
- Pe litoral mi-a rămas inima (1961)
- Celebrul 702 (1962)
- Politică și... delicatese (1963)
- Vacanță la mare (1963)
- La vârsta dragostei (1963)
- Un surîs în plină vară (1964) - Petrică
- Dragoste la zero grade (1964)
- Gaudeamus igitur (1965)
- Serbările galante (1965)
- Neamul Șoimăreștilor (1965) - Lie
- La porțile pământului (1966)
- Corigența domnului profesor (1966)
- De trei ori București (1967) .... (segment "Aterizare forțată")
- Subteranul (1967)
- Șapte băieți și o ștrengăriță (1967) – colonelul von Schlering
- Șeful sectorului suflete (1967)
- Vin cicliștii (1968) - Mișu
- K.O. (1968) - maestrul Flintă
- Frații (1970)
- Antinevralgicul (1970) (TV)
- Brigada Diverse intră în acțiune(1970) - Gogu Steriade
- Brigada Diverse în alertă! (1971) - Gogu Steriade
- B.D. la munte și la mare (1971) - Gogu Steriade
- Astă seară dansăm în familie (1972) - Temistocle
- Explozia (1972) - Neagu
- Veronica (1973) - Motanul Dănilă
- Veronica se întoarce (1973) - Motanul Dănilă
- Originea și evoluția vehiculelor (1973) (TV)
- Comedie fantastică (1975) - Extraterestrul
- Premiera (1976) - regizorul Fanache Verzea
- Serenadă pentru etajul XII (1976)
- Primarul activ (1976) (TV)
- Tufă de Veneția (1976)
- Bufetul "Mimoza" (1976) (TV)
- Fair-play (1977)
- Războiul Independenței (Serial TV) (1977)
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978) - inspectorul Ionescu
- Aurel Vlaicu (1978) - I. L. Caragiale
- Expresul de Buftea (1979)
- Brațele Afroditei (1979)
- Șapca și pălăria (1979) (TV)
- Șantaj (1981)
- Maria Mirabela (1981) - voce
- Saltimbancii (1981) - Cezar Siboli
- Am o idee (1981)
- Destine romantice (1982)
- Grăbește-te încet (1982)
- Un saltimbanc la Polul Nord (1982) .... Siboli
- O scrisoare pierdută (spectacol TV, 1982) - Tache Farfuridi
- Sfântul Mitica Blajinu (1982) (TV) - Gheorghe Mitrofan
- Fram (serial TV, 1983) - Cezar Siboli
- Bocet vesel (1983)
- Secretul lui Bachus (1984) - inspectorul Sterea
- Galax, omul păpușă (1984) - Profesorul
- Primăvara bobocilor (1987)
- Cucoana Chirița (1987) - Grigorie Bârzoi
- Uimitoarele aventuri ale muschetarilor(1987) - Mischellieu (voce)
- Chirița în Iași (1988) - Grigorie Bârzoi
- Secretul armei secrete (1988) - Marele Sfetnic
- Omul din Buzău (1988) (TV)
- Harababura (1991)
- Milogul S.R.L. (1991) (TV)
- Milionar... la minut (1992)
- O invitație (1993) (TV)
- A doua cădere a Constantinopolului(1994)
- Politică înaltă (1996) (TV)
- Atmosfera încărcată (1996)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu