1. /19 OCTOMBRIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente, Nașteri

Evenimente

·      * 202 i.I.Chr. - Al doilea război punic – În bătălia de la Zama , legiunile romane se confrunta cu armata invadatoare cartagineză. Aceasta a fost bătălia finală și decisivă a celui de-al doilea război punic, armata romană condusă de Publius Cornelius Scipio, supranumit Scipio Africanul, înfrângand fortele cartagineze conduse de Hannibal Barca. Războiul s-a încheiat cu un tratat de pace dintre Cartagina si Senatul Roman. Spre deosebire de tratatul care a pus capăt primului război punic , termenii impusi de romani au fost duri:

– să renunțe la flotă

– să recunoască cucerirea peninsulei Iberice de către Roma

– să devină stat dependent de Roma

– să cedeze toți elefanții de război

– să plătească 10000 de taleri pe an

– să accepte că nu va putea declara război unei țări fără acordul Romei

– să îl demită pe Hannibal de la comanda armatei cartagineze .

În urma acestui război, Roma, a devenit o putere imperială hegemonica in bazinul Marii Mediterane.

Publius Cornelius Scipio Africanus - foto: ro.wikipedia.org

Publius Cornelius Scipio Africanus cunoscut și ca Scipio Africanul (n. 235 î.Hr., Roma – d. 183 î.Hr.) general și politician roman, strateg în timpul Războaielor Punice.

·    * 439 - Vandalii, conduși de către regele Gaiseric, ocupă Cartagina în nordul Africii

Genseric  - foto: en.wikipedia.org

“Gaiseric, celebru printre romani pentru dezastrul pe care l-a facut in oras, a fost un om de înălțime moderată și șchiop, ca urmare a unei căderi de pe cal. Era un om de gândire profundă , lacom de câștig, abil în a semăna semințele vrăjmășiei printre adversari “. (Din “Originea și faptele goților” de Iordanes).

·       1466: Se incheie Tratatul de la Torun, prin care e pune capat Razboiului de treizeci de ani intre Regatul Poloniei condus de regele Cazimir al IV-lea si Ordinul cavalerilor Teutoni.

·       1469: Ferdinand al II-lea de Aragon s-a insurat cu Isabella de Castilia, eveniment care a dus la formarea regatului Spaniei.

·       1497: Polonezii ridică adediul cetăţii Suceava, in Moldova. Armata polonă a regelui Ioan Albert începe retragerea din Moldova, hartuita de oastea lui Ștefan cel Mare, care ii cauzeaza mari pierderi in batalia de la Codrii Cosminului si, la 30 octombrie, in lupta de la Cernăuţi in care resturile acesteia sunt decimate si alungate din ţară.

·   * 1512 - Martin Luther a devenit doctor în teologie.

Martin Luther, 1529 – portret de Lucas Cranach cel Bătrân – foto: ro.wikipedia.org

Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483, Eisleben, Saxonia – d. 18 februarie 1546), pastor și doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la nașterea Bisericii Evanghelice-Luterane. Primele idei ale Reformei protestante au fost enunțate de Martin Luther în 1517, în calitatea sa de preot catolic și profesor de exegeză la Universitatea din Wittenberg. Excomunicarea sa din Biserica Catolică a survenit în anul 1521.

* 1595 - Bătălia de la Țuțora (1595) – parte din Războaiele magnaților polonezi în Moldova și Războaiele Polono-Otomane.

Spahi în bătălie purtând steagul cu Semilună (pictură de Józef Brandt) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Țuțora a fost o bătălie dintre Uniunea statală polono-lituaniană (sprijinită de trupele Moldovei) și Imperiul Otoman, (sprijinit de Hanatul Crimeii), care a avut loc între 19 – 20 octombrie 1595 în Moldova, la Țuțora, pe malurile Prutului.

·  * 1781 - Lordul Cornwallis, general al armatei coloniale engleze, capitulează în Yorktown, Virginia, în fața generalului George Washington, comandantul armatelor americane. Această capitulare marchează victoria americanilor in războiului de independență fata de Anglia.

Charles Cornwallis,- foto; en.wikipedia.org

 

George Washington - foto: ro.wikipedia.org

George Washington (n. 22 februarie 1732, Westmoreland, Virginia Virginia — d. 14 decembrie 1799, Mount Vernon, Virginia) general și om de stat american, militant și factor activ în obținerea independenței față de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul președinte al Statelor Unite ale Americii

·       1783 - A fost ridicat în aer cel de-al doilea balon cu aer cald construit de fraţii Montgolfier, având la bord trei pasageri: o raţă, un cocoş şi o oaie. Aterizarea s-a produs fără probleme, demonstrând că şi alte vietăţi decât păsările pot suporta înălţimile. Primul balon, fără echipaj, a fost înălţat la 5.06.1783.

·    * 1812 - Trupele conduse de imparatul francezilor Napoleon Bonaparte încep retragerea din Moscova.

Retragereea armatei franceze in anul 1812 – foto – pictura de Illarion Pryanishnikov (1874): en.wikipedia.org

·   * 1813 - Armata franceză condusă de Napoleon Bonaparte a fost înfrântă de armatele Rusiei, Prusiei, Austriei și Suediei în Bătălia de la Leipzig, supranumită Bătălia Națiunilor.

“Bătălia de la Leipzig” – Russian, Austrian, and Prussian troops in Leipzig.

Painting by Alexander Sauerweid – foto: ro.wikipedia.org

Bătălia de la Leipzig, supranumită Bătălia Națiunilor, a fost cea mai mare confruntare militară din Războaiele Napoleoniene, opunând o armată a celei de-a șasea coaliții unei armate conduse de Napoleon I. Armata Coaliției era formată din prusaci, austrieci, ruși, suedezi și, începând cu 18 octombrie, din saxoni, care, deși inițial aliați ai francezilor, au întors armele; armata franco-aliată era formată din francezi, polonezi, italieni (atât din Regatul Italiei cât și din Regatul Neapolelui).

Alexander I of Russia, Francis II of Austria and Frederick William III of Prussia meet after the battle – foto: en.wikipedia.org

Cele trei zile de lupte s-au încheiat cu victoria decisivă a Coaliției, Napoleon văzându-se obligat să se retragă în Franța. Pe lângă cei aproape 70,000 de morți, răniți, dispăruți și prizonieri, francezii l-au pierdut și pe prințul polonez Poniatowski, Mareșal al Franței. Coaliția a pierdut la rândul său un număr mare de oameni, dar victoria sa a fost incontestabilă.

·       1845: La Dresda avut loc premiera operei Tannhäuser, a compozitorului Richard Wagner.

·     * 1869 - Principele Suveran Carol I a inaugurat oficial linia de cale ferată Bucureşti-Giurgiu şi prima gară a Bucureştilor, Gara Filaret. În ziua de 7 septembrie 1869, cu o lună şi jumătate înainte de inaugurarea oficială, din Gara Filaret a plecat primul tren spre Giurgiu, avându-l ca pasager pe Principele Suveran Carol I.

foto preluat de pe www.radiooltenia.ro

Ceremonia de la 19/31 octombrie 1869 a fost solemnă şi plină de entuziasm, conform site-ului www.familiaregală.ro. A fost prezent şi “capul” Bisericii Ortodoxe Române, mitropolitul Nifon. Carol I i-a invitat în tren pe membrii Guvernului şi pe cei ai Corpului Diplomatic. Drumul pe calea ferată de 67 kilometri a fost străbătut în 90 de minute. Vagoanele scurte (7-8 metri), aveau 3-5 compartimente cu uşi care dădeau direct afară şi erau iluminate cu ulei de rapiţă. Instalaţiile sanitare şi de încălzire lipseau.

După ce în 13 decembrie/25 decembrie 1872, Gara București Nord este legată la linia căii ferate, Gara Filaret își pierde din însemnătate. În 1960 gara este dezafectată și este transformată în autobază, deși inițial s-a propus amenajarea unui muzeu. În prezent în clădirea gării funcționează Autogara Filaret. Clădirea este declarată monument istoric.

·       1895 - Inaugurarea podului de la Cernavodă care, la acea dată, era cel mai mare complex de poduri din Europa şi al treilea ca lungime din lume; a fost proiectat şi construit, începând cu anul 1880, de către inginerul Anghel Saligny.

·       1904 - A apărut, la Bucureşti, săptămânalul satiric «Furnica”; apare, cu întreruperi, până în 1930.

·       1912: Italia ia în posesie de la Imperiul otoman in Libia, Tripolitania.

·       1919 - A fost înfiinţată Opera Română din Cluj; spectacolul inaugural a avut loc la 25.05.1920 cu opera “Aida” de G. Verdi; clădirea Operei din Cluj face parte din patrimoniul cultural naţional, fiind declarată clădire monument istoric şi de artă.

* 1921 - In urma unei lovituri de stat in Portugalia, prim-ministrul portughez António Granjo şi alţi politicieni sunt ucişi.

·       1933: Comitetul de organizare a Olimpiadei de la Berlin (1936) anunță că baschetul va fi admis printre competitiile sportive olimpice.

·       1933: Germania se retrage din Liga Naţiunilor.

·       1934: URSS a devenit membru al Ligii Naţiunilor.

·       1935: Liga Naţiunilor instituie sancţiuni economice asupra Italiei fasciste care a invadat Etiopia.

·       1941: La Moscova este instituita starea de asediu ca urmare a atacului militar german împotriva Uniunii Sovietice.

·       * 1943 - Streptomicina, primul antibiotic capabil să vindece tuberculoza, a fost izolat de cercetătorii de la Universitatea Rutgers. Streptomicina este un antibiotic cu acțiune bactericidă din clasa aminoglicozidelor care acționează asupra bateriilor Gram-negative, fiind utilizat în tratamentul unor infecții bacteriene.

Printre acestea se numără tuberculoza (în combinație cu alte antituberculoase: izoniazidă, rifampicină și pirazinamidă), tularemia, ciuma, bruceloza și endocardita enterococică. Alte infecții includ infecțiile oculare. Căile de administrare disponibile sunt locală (sub formă de colir), intravenoasă și intramusculară. Se află pe lista medicamentelor esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății.

·       1944: Trupele germane ocupă orașul Belgrad.

·       1944: Trupele SUA debarca in Filipine.

·       1950: Armata comunista chineza invadeaza Tibetul, preluand controlul asupra oraşului din Qamdo .

·       1950: Republica Populară Chineză intervine in războiul din Coreea trimitand mii de soldati in lupta impotriva fortelor S.U.A si ale a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

·       1956: URSS si Japonia semneaza o declaratie comuna care pune capat oficial starii de razboi intre cele doua tari, care exista de facto dupa august 1945.

·       1960: SUA au instituit embargoul comercial împotriva Cubei.

·       1967: Ministrul Afacerilor Externe al României socialiste, Corneliu Mănescu, a fost ales preşedinte al celei de-a XXII-a sesiuni a Adunării Generale a ONU; a fost pentru prima dată când un reprezentant al unei ţări socialiste era ales în această funcţie; (d. 26.06.2000).

·       1972: Scriitorul german Heinrich Böll primește Premiul Nobel pentru Literatură.

* 

* 1981 - A inceput revolta minerilor din Motru, care contestă condiţiile dificile de lucru şi înfometarea. Protestul a fost oprit în câteva ore, după intervenţia în forţă a autorităţilor.

Minerii din Motru au participat la o amplă mişcare anticomunistă – foto preluat de pe adevarul.ro

Revolta minerilor de la Motru, din 19 octombrie 1981 a reprezentat o grevă și în același timp un protest desfășurate în bazinul carbonifer al Olteniei. Factor determinant imediat al evenimentelor a fost reprezentat de introducea raționalizării consumului unor produse alimentare în zonele miniere, areale care alături de orașul București fuseseră până atunci exceptate de la această măsură.

În după amiaza zilei de 19 octombrie, în centrul oraşului, în faţa unui bloc în care se aflau sediile tuturor instituţiilor se strând 3000-4000 de mineri. Manifestaţia se desfăşoară paşnic. Ceauşescu discută direct cu Bobu despre situaţia de la Motru. Alături de mineri mai protestează şi locuitorii oraşului. Numărul protestatarilor creşte.

„În faţa ripostei hotărâte a minerilor, autorităţile comuniste renunţă la aplicarea Decretului de raţionalizare a pâinii. Decizia este luată la cel mai înalt nivel. Cu toate acestea, minerii nu încetează revolta. Aceasta înseamnă că revendicările lor sunt mult mai serioase. Au pornit de la lipsa pâinii, dar, de fapt, s-au săturat de regimul comunist opresiv“, mai notează istoricul Gheorghe Gorun.

Minerii devin din agresivi şi de necontrolat. Treptat, acţiunile se radicalizează. În jurul ora 18.00 este aruncată prima piatră într-un geam. Cei aflaţi pe scara de la intrare, activişti şi miliţienii se retrag în interiorul blocului. „Cei de la Roşiuţa veneau compact, cal legiunile romane. Aceasta exprimă coeziunea sufletească a minerilor, solidaritatea generată de greutăţi“, a spus Victor Baroianu, şeful Miliţei Motru.

Autorităţile organizează un „comandament de criză“ şi pregătesc represiunea. Din comandament fac parte şeful Miliţiei Judeţene, al Securităţii, Emil Bobu, Nicolae Gavrilescu, primul secretar, şeful Procuraturii militare etc. Potrivit unor mărturii, toate geamurile clădirii în care se aflau sediile instituţiilor sunt sparte şi se dă foc sediului miliţiei aflat la parter, după ce au fost rupte gratiile. Pompierii civili au încercat să intervină, dar maşina a fost distrusă. Aceasta era plină cu fecale. Oamenii securităţii infiltraţi îi îndemnau pe oameni să meargă acasă că sunt filmaţi.

„În jurul ore 22.00, Motrul este în stare de război. Atitudinea autorităţilor îi îndârjeşte pe răzvrătiţi. Ei nu fac decât să toarne gaz pe foc. . În piaţă se găseau câteva mii de oameni. Alte mii umpleau străzile şi aleile învecinate. (…) În disperare de cauză, diriguitorii politici aduc la Motru sute de tone de pâine, carne, conserve şi brânzeturi“, menţionează Gheorghe Gorun.

·       1988: Izbucnește criza politică din Iugoslavia, care marchează începutul procesului de dezintegrare a fostei federații iugoslave.

·       1993: Benazir Bhutto devine prim-ministrul Pakistanului.

·       1994 - Semnarea Tratatului de prietenie, bună vecinătate şi cooperare între România şi Turcia, cu ocazia vizitei preşedintelui Republicii Turcia, Turgut Özal, în ţara noastră.

·       2001: Parlamentul României a adoptat hotărârea de participare a ţării, ca aliat al NATO, la lupta împotriva terorismului, inclusiv prin mijloace militare, dacă va exista o cerere în acest sens, ca urmare a atacului de la 11 septembrie 2001.

·    * 2003 - Maica Tereza este beatificată de Papa Ioan Paul al II-lea.

Saint Teresa of Calcutta; 1986 at a public pro-life meeting in Bonn, Germany – foto: ro.wikipedia.org

Sfânta Tereza de Calcutta, născută Anjezë Gonxhe Bojaxhiu și cunoscută ca Maica Tereza, (n. 26 august 1910, Üsküp, Imperiul Otoman – d. 5 septembrie 1997, Calcutta, India), călugăriță catolică de origine albaneză care a fondat ordinul Misionarii Carității în Kolkata (Calcutta), India în 1950. Timp de peste 45 de ani, ea a îngrijit săracii, bolnavii, orfanii și muribunzii, conducând și extinderea Misionarilor carității, mai întâi în toată India, apoi și în alte țări. A întemeiat ordinul „Misionarele Carității”.

A primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 1979. A primit D.D.h.c. (Doctor of Divinity honoris causa) de la Universitatea din Serampore. A fost beatificată de Biserica Catolică în 19 octombrie 2003. La 4 septembrie 2016 a avut loc canonizarea Fericitei Maici Tereza de Calcutta, la Vatican, în Piața Sfântul Petru.

·   * 2005 - Se deschide la Bagdad procesul intentat fostului dictator Saddam Hussein si altor lideri irakieni pentru crime împotriva umanităţii.

Saddam Hussein judecat în 2004, la un an după ce a fost capturat – foto: ro.wikipedia.org

Sadam Husein (n. 28 aprilie 1937, satul Al-Awja, Irak; d. 30 decembrie 2006, Bagdad), președinte al Irakului în perioada 1979 – 2003 și prim-ministru al acestei țări între 1979 – 1991 și 1994 – 2003. Impreună cu șapte dintre membrii regimului său, va fi judecat de Tribunalul Special Irakian (TSI), pentru rolul jucat în masacrul din 1982 din satul Dujail, situat la nord de capitala irakiană, condamnat la moarte si executat prin spanzuratoare.

* 2013 - Marea Adunare a Moților și Proclamaţia de la Câmpeni.

Marea Adunare a Moților și citirea Proclamației de la Câmpeni (19 octombrie 2013) – foto preluat de pe: romaniacurata.ro

Pe 19 octombrie 2013, la Câmpeni a fost sărbătoare. În jur de 5.000 de locuitori ai Munţilor Apuseni şi prieteni de-ai lor din toate colţurile ţării (Cluj, Bucureşti, Braşov, Timişoara, Sibiu, Deva, Alba Iulia, Turda, Oradea, Piteşti etc.) s-au adunat pentru a le transmite un mesaj cât se poate de clar guvernanţilor: pe aici nu se trece cu cianură. Unii dintre ei au venit la Marea Adunare cu vacile şi caii, care, la rândul lor, nu vor să aibă de a face cu cianura.

* 2019 - Regina-Mamă Elena a fost reînhumată la Curtea de Argeş.

Regina mamă Elena a României (la naștere principesă a Elenilor și de Danemarca, n. 2 mai 1896, Atena – d. 28 noiembrie 1982, Lausanne, Elveția) a fost soția principelui moștenitor Carol al României (viitorul rege Carol al II-lea) și mama regelui Mihai I al României – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Regina-Mamă Elena a fost reînhumată, sâmbătă, în noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală de la Curtea de Argeş, la ceremonii asistând câteva mii de oameni. Slujba de înmormântare a fost oficiată de înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, în vechea catedrală ctitorită de Neagoe Basarab.

La ceremonia religioasă au asistat Custodele Coroanei Române, Margareta, Principele Radu, Principesa Sofia, Principesa Maria alături de Ducele Amedeo de Aosta, Principesa Mafalda (fiica Ducelui De Aosta) şi Lord Peter Rosslyn (şeful Casei Principelui de Wales şi Ducesei de Cornwall), dar şi Nicolae Medforth-Mills, nepotul regelui Mihai.

Regina Elena a murit în Elveţia, pe 29 noiembrie 1982, timp în care România se afla sub dictatura comunistă. Ea a fost înmormântată la cimitirul Boix-de-Vaud din Lausanne.

* 2020: COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 19 octombrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 182.854 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).

132.082 de pacienți au fost declarați vindecați.

În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 2.466 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.

Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 322 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.

Până astăzi, 5.931 persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.

În intervalul 18.10.2020 (10:00) – 19.10.2020 (10:00) au fost raportate 59 de decese (26 bărbați și 33 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronaviru.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 2.860.226 de teste. Dintre acestea, 8.040 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 5.681 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 2.359 la cerere.

 * 2020: Nou protest masiv la Minsk. Bieloruşii sfidează gloanţele cu care ameninţă Lukaşenko

Zeci de mii de bieloruşi au ieşit în stradă, duminică, în ciuda ameninţărilor făcute săptămâna trecută de autorităţile de la Minsk, care au avertizat că trupele anti-revoltă ale regimului vor putea folosi muniţie de război împotriva civililor. Potrivit Reuters, forţele de ordine au reţinut aproximativ 100 de manifestanţi.

Acestea sunt primele proteste organizate după anunţul făcut de un adjunct al ministrului de Interne, care avertiza că forţele de represiune trimise împotriva manifestanţilor pro-democraţie din Bielorusia vor putea folosi muniţie de război, în ciuda caracterului paşnic al protestelor.

* 2020: Manifestații în Franța după decapitarea profesorului care le-a vorbit elevilor de Charlie Hebdo

Mii de persoane au participat la manifestații ce au avut loc în Franța cu rolul de a arătat sprijinul pentru Samuel Paty, profesorul ce a fost decapitat după ce a arătat elevilor caricaturi cu Profetul Mohamed într-o lecție despre Charlie Hebdo și evenimentele tragice din 2015.

Persoanele ce s-au adunat în Place de la République din Paris au purtat sloganul „Je suis enseignant” (Eu sunt profesor). Premierul francez Jean Castex a afirmat, în schimb, „Suntem toți Franța”.

Mii de oameni s-au adunat și în Place Bellecour din Lyon pentru a-și aduce omagiul, cu o altă prezență mare s-a înregistrat la Nantes. Manifestări au avut loc și la Toulouse, Strasbourg, Marsilia, Bordeaux și în alte părți.

* 2020: Capitala intră în scenariul roșu. Măștile devin obligatorii peste tot. Se închid școlile, restaurantele și teatrele

Consiliul Municipal pentru Situații de Urgență a decis luni ca masca să fie obligatorie în București în toate spațiile publice închise și deschise. De asemenea, restaurantele, cafenelele, teatrele, cinematografele și sălile de jocuri de noroc vor fi închise pentru următoarele 14 zile. Măsurile se vor aplica de luni noapte.

Totodată, școlile din București intră în scenariul roșu, astfel cursurile vor fi desfășurate online. Decizia CMSU vine după ce rata de infectare în Capitală a ajuns luni la 3,19 la mia de locuitori.

Nașteri

·    * 1433 - S-a născut umanistul italian Marsilio Ficino, întemeietorul Academiei platoniciene, primul traducător al operei lui Platon în limba latină; (m. 1 octombrie 1499).

Marsilio Ficino – foto: ro.wikipedia.org

Marsilio Ficino (n. 19 octombrie 1433 — d.1 octombrie 1499, Careggi), unul dintre cei mai influenți filosofi umaniști ai Renașterii italiene, întemeietorul faimoasei Academii platoniciene, primul traducător al operei lui Platon în limba latină.

* 1658: Adolf Frederick al II-lea (19 octombrie 1658 – 12 mai 1708), Duce de Mecklenburg, a fost primul Duce de Mecklenburg-Strelitz și a domnit din 1701 până la moartea sa. Mecklenburg-Strelitz a fost parte a Sfântului Imperiu Roman.

Adolf Frederick al II-lea a fost fiul cel mic al lui Adolf Frederick I, Duce de Mecklenburg-Schwerin și a celei de-a doua soții, Maria Katharina de Brunswick-Dannenberg.^[1] A văzut lumina zilei la opt luni după moartea tatălui său.

În 1695, ramura Mecklenburg-Güstrow a Casei de Mecklenburg s-a stins și nepotul lui Adolf Frederick, Friedrich Wilhelm, Duce de Mecklenburg-Schwerin, a pretins moștenirea, o mișcare la care Adolf Frederick s-a opus.^[2]

Disputa a luat sfârșit în 1701, când Adolf Frederick a ajuns la o înțelegere cu nepotul său iar Ducele Friedrich Wilhelm a moștenit principatul Ratzeburg și Ducatul de Mecklenburg-Strelitz.^[3].

În urma decesul său, Adolf Frederick a fost succedat ca Duce de fiul său, Adolf Frederick al III-lea.

În 1684 Adolf Frederick al II-lea s-a căsătorit cu Prințesa Maria de Mecklenburg-Güstrow (19 iulie 1659 - 16 ianuarie 1701). Ei au avut cinci copii:^[1]

• Ducele Adolf Frederick al III-lea de Mecklenburg-Strelitz (7 iunie 1686, Strelitz – 11 decembrie 1752, Schwerin).
• Ducesa Magdalena Amalia de Mecklenburg-Strelitz (25 aprilie 1689, Strelitz - 28 aprilie 1689, Strelitz).
• Ducesa Maria de Mecklenburg-Strelitz (n./d. 7 august 1690, Strelitz).
• Ducesa Eleonore Wilhelmina de Mecklenburg-Strelitz (8 iulie 1691, Strelitz - 9 iulie 1691, Strelitz).
• Ducesa Gustave Caroline de Mecklenburg-Strelitz (12 iulie 1694, Strelitz – 13 aprilie 1748, Schwerin) s-a căsătorit cu Christian Ludwig al II-lea, Duce de Mecklenburg.

La un an și jumătate după decesul primei soții, la 20 iunie 1702, Adolf Frederick al II-lea s-a recăsătorit cu Prințesa Johanna de Saxa-Gotha (1 octombrie 1680 – 9 iulie 1704), o fiică a lui Frederick I, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg și a Magdalena Sybille de Saxa-Weissenfels. Cuplul nu a avut copii^[1] și Prințesa Johanna a murit la trei ani după nuntă.

La 10 iunie 1705, la Neustrelitz, Adolf Frederick al II-lea s-a căsătorit pentru a treia oară cu Prințesa Christiane Emilie de Schwarzburg-Sondershausen (13 martie 1681 - 1 noiembrie 1751), o fiică a lui Christian Wilhelm I, Prinț de Schwarzburg-Sondershausen și a contesei Antonie Sybille de Barby-Mühlingen (1641–1684). Cuplul a avut doi copii:^[1]

• Ducesa Sofia Christina Louise de Mecklenburg-Strelitz (12 octombrie 1706, Strelitz – 22 decembrie 1708, Strelitz).
• Ducele Karl I Ludwig Frederick de Mecklenburg-Strelitz (23 februarie 1708, Strelitz – 5 iunie 1752, Mirow), Prinț de Mirow.

Prin nepoata sa Charlotte, Adolf Frederick este strămoșul tuturor monarhilor britanici începând cu George al IV-lea, care a accedat la tronul Regatului Unit în 1820.

Adolf Frederick II

Duce de Mecklenburg-Strelitz

Părinți Adolf Frederick I Marie Katharina of Brunswick-Dannenberg[*]  Frați și surori Anna Maria de Mecklenburg-Schwerin Christian Louis I, Duke of Mecklenburg[*] Friedrich Johann Georg[*]  Căsătorit cu Maria de Mecklenburg-Güstrow Johanna de Saxe-Gotha Christiane Emilie de Schwarzburg-Sondershausen Copii Adolf Frederick al III-lea Gustave Caroline de Mecklenburg-Strelitz Carl I Ludwig Frederick

* 1726. Louise a Danemarcei (19 octombrie 1726 – 8 august 1756) a fost prințesă daneză, fiica regelui Christian al VI-lea al Danemarcei și a soției sale, Sophie Magdalene de Brandenburg-Kulmbach. În urma căsătoriei cu Ernest Frederic al III-lea, Duce de Saxa-Hildburghausen ea a devenit Ducesă de Saxa-Hildburghausen.

Miniatură a prințesei inspirată de un portret pictat în jurul timpului căsătoriei ei

Louise a fost descrisă de diplomații străini ca o persoană plină de viață, nu prea bine adaptată la curtea rigidă și religioasă a părinților ei. Relațiile dintre ea și părinți nu au fost bune din cauza personalității lor diferite. Ei îi displăceau obiceiurile stricte de la curte; tatăl ei s-a plâns de "natură ei rebelă" într-o scrisoare către prietenul său, contele Christian Günther Stolberg. Numele Louisei a fost implicat într-un delicat joc diplomatic, care a avut loc în ultimii ani ai domniei lui Christian al VI-lea.

Inițial atenția a fost îndreptată spre potențiala căsătorie cu fiul cel mic al regelui George al II-lea al Marii Britanii, Ducele de Cumberland, dar acest plan a fost abandonat în urma încercării lui Christian al VI-lea de a transforma în regină a Suediei în timpul alegerii moștenitorului tronului sudez, care era vacant, în 1742-43, printr-un angajament cu Prințul Zweibrücken-Birkenfeld care a acționat în calitate de candidat al Franței sau prințul de Mecklenburg, care era, de asemenea, considerat ca o opțiune potrivită. Nici unul din aceste planuri nu s-a fructificat. Candidatul Holstein-Gottorp Adolf Frederic a fost ales rege în 1743 de către Parlamentul suedez (Riksdag).

În timpul domniei fratelui ei Frederic al V-lea, în 1749, Louise a avut o relație -și posibil un copil- cu un valet din nobila familie daneză Ahlefeldt, care a fost arestat și închis în fortăreața Munkholm. Mai târziu în acel an, ea a fost căsătorită în grabă cu Ernest Frederic al III-lea, Duce de Saxa-Hildburghausen. A primit o zestre mare pentru a grăbi nunta și a calma scandalul. Ei s-au căsătorit la Palatul Hirschholm, la nord de Copenhaga, la 1 octombrie 1749.

Ca ducesă de Saxa-Hildburghausen, ea a fost în fruntea unei curți cunoscută pentru eticheta oficială a acesteia, costurile mari și multe petreceri. A fost descrisă ca fiind mândră și "cheltuitoare", îi plăceau balurile, mascaradele, vânătoarea și jocurile de noroc.

A murit la 8 august 1756 după nașterea unui singur copil care a murit după o lună: prințesa Frederica Sophie Juliane Caroline (5 decembrie 1755 - 10 ianuarie 1756).

Louise a Danemarcei

Portret de Johann Salomon Wahl, înainte de 1756 Părinți Christian al VI-lea al Danemarcei Sofia Magdalena de Brandenburg-Kulmbach  Frați și surori Frederic al V-lea al Danemarcei  Căsătorită cu Ernest Frederic al III-lea, Duce de Saxa-Hildburghausen Copii Prințesa Fredericka Sophie

·       1730 - S-a născut Augustin Pajou, sculptorul oficial francez al lui Ludovic al XVI-lea (m.08.05.1809).

·       1820 (19/31 octombrie): S-a născut pictorul Gheorghe Tattarescu, pionier al neoclasicismului în pictura românească şi întemeietor, alături de Theodor Aman, al învăţământului artistic românesc; (m. 1894) – 195 de ani. NOTĂ: Unele surse dau ca an al naşterii 1818.

·       1825 - S-a născut Ştefan Dimitrie Grecianu, istoric, membru de onoare al Academiei Române (m.01.08.1908).

·       1847: S-a născut Daniil I. Barcianu-Popovici, biolog şi botanist,  primul cercetător român de biologie experimentală (a publicat remarcabile lucrări de anatomie şi embriologie vegetală); (m. 1903).

* 1855: Prințesa Pauline Emma Auguste Hermine de Waldeck și Pyrmont^[1][2] (germană Pauline Emma Auguste Hermine Prinzessin zu Waldeck und Pyrmont; 19 octombrie 1855 – 3 iulie 1925)^[1][2] a fost membră a Casei de Waldeck și Pyrmont și Prințesă de Waldeck și Pyrmont prin naștere.^[1][2] Prin căsătoria cu Alexis, Prinț de Bentheim și Steinfurt, Pauline a devenit membră a Casei princiare de Bentheim și Steinfurt și Prințesă consort de Bentheim și Steinfurt din 28 septembrie 1890 până la 21 ianuarie 1919.

Pauline s-a născut la Arolsen, în principatul de Waldeck și Pyrmont la 19 octombrie 1855 și a fost al doilea copil al Prințului George Victor de Waldeck și Pyrmont și a primei lui soții, Prințesa Elena de Nassau.^[1][2] Pauline a fost sora mai mare a: Prințesei Marie, Prințesă Moștenitoare de Württemberg, Emma, regină consort a a Țărilor de Jos, Helena, Ducesă de Albany, Friedrich, Prinț de Waldeck și Pyrmont și a Elisabetei, Prințesă de rbach-Schönberg.^[1][2]

La 7 mai 1881, la Arolsen, Pauline s-a căsătorit cu Alexis, Prinț Moștenitor de Bentheim și Steinfurt, al patrulea copil și fiul cel mare al lui Ludwig Wilhelm, Prinț de Bentheim și Steinfurt și a soției acestuia, Bertha de Hesse-Philippsthal-Barchfeld.^[1][2] Pauline și Alexis au avut opt copii:^[1][2]

• Prințul Eberwyn de Bentheim și Steinfurt (10 aprilie 1882 – 31 iulie 1949)^[1][2]; s-a căsătorit în 1906 cu Pauline Langenfeld (1884–1970); în 1918 s-a căsătorit cu Ellen Bischoff-Korthaus (1894–1936) și în 1920 s-a căsătoriy pentru a treia oară cu Anne-Louise Husser (1891–1951)
• Viktor Adolf, Prinț de Bentheim și Steinfurt (18 iulie 1883 – 4 iunie 1961)^[1][2]; s-a căsătorit în 1920 cu Prințesa Stephanie de Schaumburg-Lippe (1899–1925); în 1931 s-a căsătorit cu Prințesa Rosa Helene de Solms-Hohensolms-Lich (1901–1963)
• Prințul Karl Georg de Bentheim și Steinfurt (10 decembrie 1884 – 14 februarie 1951)^[1][2]; s-a căsătorit în 1914 cu Prințesa Margarete de Schönaich-Carolath (1888–1980)
• Prințesa Elisabeta de Bentheim și Steinfurt (12 iulie 1886 – 8 mai 1959)^[1][2]
• Prințesa Viktoria de Bentheim și Steinfurt (18 august 1887 – 30 ianuarie 1961)^[1][2]
• Prințesa Emma de Bentheim și Steinfurt (19 februarie 1889 – 25 aprilie 1905)^[1][2]
• Prințul Alexis Rainer de Bentheim și Steinfurt (16 decembrie 1891 – 30 iunie 1923)^[1][2]
• Prințul Friedrich de Bentheim și Steinfurt (27 mai 1894 – 17 mai 1981)^[1][2]; s-a căsătorit în 1934 cu Louise von Gülich (1893-1949)

Prințesa Pauline de Waldeck și Pyrmont

Prințesă de Bentheim și Steinfurt

Părinți George Victor, Prinț de Waldeck și Pyrmont Prințesa Elena de Nassau  Frați și surori Prince Wolrad of Waldeck and Pyrmont[*] Friedrich, Prinț de Waldeck și Pyrmont Princess Elisabeth of Waldeck and Pyrmont[*] Emma de Waldeck și Pyrmont Prințesa Helena de Waldeck și Pyrmont Prințesa Marie de Waldeck și Pyrmont  Căsătorită cu Alexis, Prinț de Bentheim și Steinfurt Copii Prințul Eberwyn Viktor Adolf, Prinț de Bentheim și Steinfurt Prințul Karl Georg Prințesa Elisabeta Prințesa Viktoria Prințesa Emma Prințul Alexis Rainer Prințul Friedrich

* 1862. Pierre-Thiébaut-Charles-Maurice Janin (n. 19 octombrie 1862,^[1] Paris, Franța^[2] – d. 28 aprilie 1946,^[1] Paris, Franța)^[3] a fost un general francez care a condus Misiunea Militară Franceză din Rusia în timpul Primului Război Mondial^[4] și al Războiului Civil Rus. A fost, de asemenea, comandantul-șef al Legiunii cehoslovace din Rusia și comandantul-șef al trupelor aliate de pe teritoriul rus.^[3]

Component al mai multor delegații oficiale trimise în Rusia, fost una dintre autoritățile de prestigiu ale Franței în ceea ce privește afacerile militare rusești și o figură proeminentă – dar în mare parte cu un rol destul de puțin eficient, în contextul intervenției aliaților în Războiul Civil din Rusia.^[4] Numele său însă, a devenit în acest context strâns asociat cu lupta cehoslovacilor pentru autonomie.^[5]

În ochii unora dintre istorici, poartă pe umeri responsabilitatea pentru executarea amiralului Alexandr Kolceak.^[6] Această chestiune însă – conform lui Winston Churchill, trebuie interpretată prin prisma tuturor dificultăților poziției deținute de Janin, ofițer care în realitate nu ar fi avut nici o posibilitate de a alege ce să facă în respectivul context

Maurice Janin

·       * 1862 - S-a nascut inventatorul francez, Auguste Lumiere care, alaturi de fratele sau Louis, este consideraț inventator al primului aparat de filmat și a primului aparat de proiecție cinematograficăi; (d. 10.04.1954).

August Lumière - foto: biography.com

August Lumière (n. 19 octombrie 1862 – d. 10 aprilie 1954), impreuna cu fratele sau Louis Lumière, sunt considerați inventatorii primului aparat de filmat și a primului aparat de proiecție cinematografică. Primul aparat „cinematograf” al fraților Lumière era folosit atât la filmare, cât și la proiecție prin adaptarea unei surse de lumină.

Primul aparat „cinematograf” al fraților Lumière folosit la filmat și la proiecție (alăturându-i-se o sursă de lumină) – foto: ro.wikipedia.org

* 1868: Simion Mehedinți (n. 16 octombrie 1868, Soveja - d. 14 decembrie 1962, București) a fost un academician, geograf și geopolitician român. Spirit filozofic, format la școala lui Titu Maiorescu, a desfășurat o vastă activitate culturală ca educator al maselor și cu deosebire al tineretului, prin scrierile și numeroasele sale conferințe ținute în fața studențimii române din centrele universitare ale țării. Simion Mehedinți a fost un adept al ideilor naționaliste și legionare numai în ceea ce privește educația și cultul muncii.

Și-a făcut studiile la București, apoi în Franța și Germania. A fost profesor la Universitatea din București, la prima catedră de geografie din România. Academician - a fost membru titular al Academiei Române din anul 1915. A fost director al revistei Convorbiri literare.

A avut un rol important în dezvoltarea gândirii geografice și geopolitice în România. S-a preocupat de stabilirea obiectului și conținutului geografiei, de precizarea locului ei în sistemul științelor, de determinarea legilor și categoriilor geografice și a metodelor de cercetare în geografie și geopolitică.

A elaborat un sistem propriu de gândire geografică, concretizat în lucrarea sa fundamentală Terra - introducere în geografia ca știință (2 vol., 1931). Între 1940 și 1944 a colaborat cu revista Geopolitică și geoistorie. „Analizând metoda originală pe care Simion Mehedinți tocmai o „brevetase”, în premieră pe Glob - metoda geografică -, ajungem la câteva concluzii preliminare:

• funcția face organul cu o anumită formă, impusă de necesitatea funcției de a răspunde la solicitarea evolutivă;
• drept urmare, nu se poate înțelege un fenomen care se petrece la suprafața scoarței terestre fără a înțelege forma sa spațială (cât se desfășoară în suprafață, raportat la scară planetară) - dinamica în spațiu;
• pentru a nu greși, trebuie urmărită evoluția formei spațiale a fenomenului respectiv și în adâncimea sa istorică (raportat, de asemenea, la scară planetară) - dinamica în timp.”^[2]

Numit la 17 mai 1900 profesor la Facultatea de Litere din București, la prima catedră de geografie înființată în România, Simion Mehedinți a format în această calitate generațiile de mari geografi ai țării în frunte cu George Vâlsan, Constantin Brătescu, Vintilă Mihăilescu, Mihail D. David și alții.

A fost profesor la Școala Superioară de Război între 1919-1939, unde preda Geografia generală (...), fiind menționat în lucrarea Istoricul Școalei Superioare de Război 1889-1939, publicată cu ocazia serbării a 50 de ani de la înființarea acesteia.^[3]

A colaborat la numeroase ziare și reviste (mai ales Convorbiri literare pe care a condus-o mulți ani): "Cuvântul Studențesc", "Duminica poporului", "Lamura", precum și la cele de specialitate, cu multe studii de geografie, metodologie geografică și mai ales antropogeografie: "Analele Academiei Române", "Buletinul Societății Române de Geografie", "Analele Dobrogei", "Natura", "Anuarul de Geografie și Antropogeografie", "Volkermagasin" (Germania) și multe altele.

Marginalizat după instaurarea comunismului (cea mai mare parte a studiilor sale fiind interzise de noua orânduire politică), s-a stins din viață în anul 1962.

Opere - selectiv:

• Die Kartographische Induktion (teza). Leipzig, 1900
• Etrogeneitatea celor patru sfere. București, 1900
• Problemele geografiei contemporane ca știință despre Cosmos. București, 1900
• Introducere în studiul geografiei. București, 1904
• Die rumänische Steppe. Leipzig, 1904
• Către noua generație. București, 1912
• Poporul. București, 1913
• Primăvara literară, București, 1914
• Omul politic. București, 1915
• Școala poporului, București, 1918
• Legea Eforiilor, București, 1918
• Însușirile omului de Stat, București, 1919
• Altă creștere: Școala muncii, București, 1919
• Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca și uneltele sale (Discurs de recepție la Academia Română), București, 1920
• Vechimea poporului româan și legătura cu elementele alogene, București, 1924
• Titu Maiorescu, București, 1925
• Școala română și capitalul biologic al poporului român, Biblioteca eugenică și biopolitică a ASTREI, Cluj, 1927
• Cadrul antropogeografic. Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul. Vol. I, 1918-1928, București
• Terra (metodologie geografică). Operă de importanță științifică mondială, aclamată de specialiștii mondiali în domeniu. Bucuresti, 1930
• Opere complete. „Fundația pentru Literatură și Artă”, București
• Geografia României, București
• Geografia României pentru clasa a III-a, București
• Aproprie-te de Isus prin biserica noastră și prin alegerea educatorilor, București
• Quelque observations sur l'evolution de la geographie en Roumanie. În "La vie scientifique en Roumanie", Academia Română, tomul IV: "Sciences pures" I, pag. 329-371. București, 1937
• Geografie și geografi la începutul sec. XIX-lea, Editura "SOCEC", București, 144 pag.
• Geografie și geografi la începutul sec. XX - Însemnări cu privire la desvoltarea științelor și a învățământului în România, Editura "SOCEC", București, 1938
• Trilogia științei. Cercetător - erudit - savant. În "Memoriul Secției Istorice a Academiei". Tip. Monitorul Oficial, București, 1939, 110 pagini
• Învățătorul și straja țării, Editura "CUGETAREA", București, 276 pagini
• Ce este Transilvania? Biblioteca "Revistei Istorice Române", București, 1940. (Traducere în limba engleză: "What is Transylvania?" de Traian Golea, Editura "Romanian Historical Studies", Miami Beach,  Florida, 1986

Simion Mehedinți

Geograful Simion Mehedinți

·       1881: S-a nascut baronul Ferenc Hatvany, pictor și renumit colecționar maghiar; (d.1958).

* 1882: Umberto Boccioni (n. 19 octombrie 1882, Reggio Calabria - d. 16 august 1916, Chievo) a fost un pictor și sculptor italian, teoretician și principal exponent al artei futuristice în Italia și unul din promotorii divizionismului.

Umberto Boccioni s-a născut la 19 octombrie 1882 la Reggio Calabria, localitate din sudul Italiei. Copilăria și-o trăiește în condiții grele, determinate de mutările dese dintr-o localitate în alta impuse de serviciul tatălui său, Raffaele Boccioni, funcționar inferior în administrația de stat. Curând după nașterea lui Umberto, familia se mută la Forlì, în vara anului 1885 se transferă la Genova, ulterior la Padova. În 1897, tatăl său primește un nou ordin de transfer la Catania, în Sicilia, unde Umberto frecventează Institutul Tehnic. Începe să colaboreze la unele ziare locale și scrie un roman, Pene dell'anima ("Suferințele sufletului"), datat 6 iulie 1900.

În 1901, Umberto pleacă la Roma, unde frecventează atelierul unui desenator de afișe și ia primele lecții de pictură. În această perioadă cunoaște pe Gino Severini; împreună își fac ucenicia în atelierul de la Porta Pinciana al pictorului divizionist Giacomo Balla. Datorită lui Balla, Umberto Boccioni descoperă impresionismul și tehnica divizionistă neoimpresionistă. Începând cu anul 1903, frecventează Scuola libera del Nudo, unde întâlnește pe Mario Sironi, și el elev al lui Giacomo Balla, de care îl va lega o trainică amiciție.

Din aprilie 1906, călătorește prin Europa: prima destinație este Parisul (aprilie-august 1906), cunoscând cu această ocazie operele lui Van Gogh, Cézanne și Toulouse-Lautrec. Urmează Rusia, de unde se întoarce în luna noiembrie a aceluiași an. În aprilie 1907 se înscrie la Scuola libera del Nudo a Institutului de Belle Arti din Veneția. Rămâne doar câteva luni, apoi - spre sfârșitul anului - pleacă la Milano.

"Primul tablou care poate fi considerat ca o afirmație a simultaneității a fost Viziuni simultane - scrie Boccioni în anul 1914. Tabloul (1911) reprezintă, în esență, sinteza mai multor principii futuristice. Mai ales dinamismul este sugerat prin descompunerea și deformarea structurii spațiului, tensiunea artistică destabilizează construcția formelor care recreează orașul, absorbindu-le în haosul spectacolului străzii. Pictorul urmărește redarea vacarmului, luminilor, culorilor și formelor orașului în mișcare. Boccioni inserează în această compoziție un motiv iconografic tipic pentru futurism: deschizăturile ferestrelor care contribuie la sporirea intensității trăirilor senzoriale. Unghiurile ascuțite, formele concentrice, suprafețele tăiate ale pereților îi servesc pictorului la redarea propriei viziuni a orașului modern, al cărui caracter brutal și amețitor este evidențiat prin exploatarea specifică a perspectivei.

• 

  Viziuni simultane, 1911 - Niedersächsisches Landesmuseum, Hannover
   
• 

  Dinamismul unui jucător de fotbal, 1911 - Museum of Modern Art, New York
   
• 

  Dinamismul unui ciclist, 1913 - Colecţie particulară
   
• 

  Sub pergolă la Neapole, 1914 - Civica Galleria d'Arte Moderna, Milano

În anul 1913, Boccioni renunță la temele sale preferate până atunci (mulțimea, orașul, strada) și caută echivalentele plastice ale mișcării, luminii și obiectelor. În tabloul "Dinamismul unui ciclist" (1913), Boccioni efectuează o sinteză a mișcării bicicletei, prezintă persoana care pedalează și mediul în care se desfășoară acțiunea. În tabloul pictat se remarcă deja valori plastice exclusiv abstracte. Operă de o cromatică neobișnuită, înviorată de multitudinea de pete expresive și strălucitoare, ea este tributară din punct de vedere tehnic stilului pointilist. Tabloul reprezintă afirmația plastică a necesității redării mișcării continue și a refuzului fragmentizării relațiilor temporo-spațiale.

Umberto Boccioni

Umberto Boccioni: Autoportret, 1905 - Metropolitan Museum of Art, New York

* 1897: Henrieta Delavrancea - Gibory (n. 19 octombrie 1897^[1] - d. 26 martie 1987^[2]) a fost una dintre primele arhitecte din București. A fost fiica lui Barbu Ștefănescu Delavrancea și soră a scriitoarei și pianistei Cella Delavrancea. Alături de Horia Creangă, George Matei Cantacuzino și Octav Doicescu, face parte din generația de arhitecți care a avut o contribuție importantă la formarea școlii de arhitectură modernă româneasc

Părinți	Barbu Ștefănescu Delavrancea
Frați și surori	Cella Delavrancea

Clădiri semnificative	* Casa Eliza Brătianu * Casa Ion Pillat * Casa Canciov * Casa Stelian Popescu * Casa Cantuniari * Casa Vilcovici * Pavilionul de ceai al Palatului Regal (azi dispărut) Pavilionul Grănicerilor

·       1897: S-a născut la Bucuresti, Jacques Byck, lingvist şi filolog român, de origine evreu. (d. 10 octombrie 1964, Bucuresti). A fost profesor universitar la Catedra de limba română a Universității din București. Împreună cu Alexandru Graur, a coordonat culegerea Studii de gramatică.

·       1899: S-a născut scriitorul Miguel Angel Asturias, un luptător împotriva influenţei exercitate de SUA în Guatemala. Miguel Ángel Asturias (n. 19 octombrie 1899; d. 9 iunie1974, Madrid) cel mai important scriitor din Guatemala, creația sa literară fiind răsplătită cu un Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1967; este cunoscut pentru scrierile “Oameni de porumb” – 1949 şi “Maladrón” – 1969; (m. 9 iunie 1974).

Opera:

• Arquitectura de la vida nueva (1928)
• Leyendas de Guatemala („Legendele Guatemalei”) (1930)
• Sonetos („Sonete”) (1936)
• El señor Presidente („Domnul Președinte”) (1946)
• Hombres de maíz („Oameni de porumb”) (1949)
• „Trilogia bananieră”
  • Viento fuerte („Vînt puternic”) (1950)
  • El papa verde („Papa verde”) (1954)
  • Los ojos de los enterrados („Ochii îngropaților”) (1960)
• Carta Aérea a mis amigos de América (1952)
• Week-end en Guatemala („Weekend în Guatemala”) (1956)
• El alhajadito (1961)
• Mulata de tal („O oarecare mulatră”) (1963)
• Rumania, su nueva imagen („România și noul său chip”) (1964)
• Latinoamérica y otros ensayos („America Latină și alte eseuri”) (1968)
• Malandrón (1969)
• Viernes de Dolores (1972)
• América, fábula de fábulas (1972)
• Sociología guatemalteco (1977)
• Tres de cuatro soles (1977)

Miguel Ángel Asturias

·       1908: S-a născut prozatorul şi istoricul român Dumitru Almaş, autor de romane istorice şi de biografii romanţate; („Fratii Buzesti”, „Oana”, „Necunoscuta de la Sucevita”). A iniţiat in 1967, şi a condus, ca redactor şef, revista „Magazin istoric” până în anul 1971; (d. 12.03.1995).

* 1909: Marguerite Catherine Perey (n. 19 octombrie 1909, Villemomble – d. 13 mai 1975, Louveciennes) a fost o fiziciană franceză. În 1939, Perey a descoperit franciul. A fost studentă a lui Marie Curie. A murit de cancer în 1975

Marguerite Perey

·       1910: S-a nascut Subrahmanyan Chandrasekhar, astrofizician american de origine indiană, laureat al Premiului Nobel; (d. 1995).

* 1910: Paul Charles Jules Robert, numit de obicei Paul Robert (născut la 19 octombrie 1910, în Orléansville (departamentul Alger, Algeria franceză), azi Chlef, în Algeria – decedat la 11 august 1980, la Mougins^[4] (Alpes-Maritimes, Franța) a fost un avocat, lexicograf^[5] și editor francez.

·       1911 - S-a născut scriitorul britanic William Golding, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1983 (romane “Împăratul muştelor”, “Cădere liberă”) (m.19.06.1993).

·       1911 - S-a născut George Cates, compozitor şi şef de orchestră americană.

* 1912: Nicolae Florea, sau Floria (n. 19 octombrie 1912, Odesa - d. octombrie 1941, Viazma), a fost un astronom sovietic, de origine românească după tată.

Tatăl său, Fiodor (Tudor) Florea, a fost profesor de latină la Odesa. Provenea din familia de viță moldovenească Florea din cartierul Moldoveanca al Odesei.

A început să practice astronomia ca amator independent, iar mai apoi a colaborat activ cu Observatorul astronomic popular din orașul Odesa. Domeniul predilect de interese - stelele variabile, cunoscute ca stele de tip Algol, sau cefeide, după denumirea constelației (Cefeus) în care au fost observate primele stele cu strălucire variabilă. A fost membru ULCT între anii 1926 și 1940. La 20 de ani devine cercetător științific al Observatorului astronomic de la Tașkent, iar la 23 de ani - cercetător științific superior și secretar științific la Institutul astronomic Șternberg din cadrul Universității Lomonosov din Moscova.

A fost membru al Colegiului de redacție și secretar al celei mai prestigioase reviste astronomice din URSS la acea vreme Astronomiceskii Jurnal. Domeniul de interese în afară de stelele variabile a mai inclus asteroizii, repartizarea materiei în planul galactic, Galaxia.

În 1941 s-a înscris voluntar în Armata roșie. A decedat în luna octombrie lângă orașul Viazma în luptele pentru apărarea Moscovei.

Este tatăl istoricului-slavist, membru-corespondent al Academiei de Științe din Rusia Boris Nicolaevici Florea.

·       1916: S-a nascut Endre Vészi, scriitor, poet și scenarist maghiar; (d.1987).

* 1916: Emil Grigorievici Gilels (Rusă: Эми́ль Григо́рьевич Ги́лельс; n. 19 octombrie 1916, Odesa – m. 14 octombrie 1985, Moscova) a fost un pianist rus evreu, născut în Ucraina, unul dintre cei mai mari pianiști ai secolului al XX-lea.

Emil Gilels

* 1921: Gunnar Nordahl (n. 19 octombrie 1921 - d. 15 septembrie 1995) a fost un fotbalist suedez care a jucat în principal pentru AC Milan.

·       1928: S-a nascut Andriana Fianu, personalitate a lumii literare româneşti, redactor erudit şi discret al revistei “România literară”, executor testamentar al lui Al. Rosetti; (d.28.06.2000).

·       1929: S-a născut violonistul, dirijorul şi compozitorul Dumitru Capoianu; a scris în egală măsură, chiar de la începutul carierei, muzică simfonică, de cameră, muzică de scenă, de film şi de revistă; a câştigat prestigioase premii pentru compoziţiile sale, inclusiv Palme d”Or la Cannes pentru filmul „Omuleţul” de Gopo, pentru care a compus muzica; (m. 2012).

* 1931: Manuel García Escobar (n. 19 octombrie 1931 - 24 octombrie 2013^[2]), mai bine cunoscut ca Manolo Escobar, a fost un cântăreț spaniol de coplă andaluză și cântec spaniol. De asemenea, a lucrat ca actor în mai multe filme muzicale. Hit-urile sale includ El Porompompero, Mașina mea (1969), Miniskirt sau live Spania, și al compozitorului Belgian Leo Rozenstraten.

Manolo Escobar este al cincilea din cei zece copii de Antonio García și María de el Carmen Escobar, care Madrecita Maria del Carmen dedicat piesa. Tatăl său a plecat familie tradiție să se dedice ospitalitatea și cultura. Apoi ea a întâlnit un profesor pensionar Republican, care a oferit adăpost în schimbul adresându-se formarea de toți frații lui, inclusiv muzical. Manolo a început să joace lăută. El a jucat, de asemenea, pian în primii ani. Fratele lui Baldomero ridicat este șef al companiei, și împreună cu Salvador și Manolo a început să cânte la festivaluri și nunți sub numele de scenă "Copiii lui Antonio Garcia". Chiar și atunci, Manolo copil visat de a fi o cântăreață. În acești ani postbelici greu, Antonio García s-a întâlnit pe un profesor de școală, care au pierdut soția și fiul său în timpul războiului civil. Antonio a rămas în casa lui și a devenit tutorele de toate chiquilleria. Cel mai nou membru al familiei, Antonio Manzano, s-a dovedit, de asemenea, un profesor de muzică desăvârșit. Deci García frați, la cea mai mare la cel mai mic, au fost capabili să învețe muzică la domiciliu și de a organiza o rondalla. Cu 14 ani s-a mutat cu frații săi, la Barcelona, unde a lucrat ca ucenic de diverse meserii. El a început în show business între Badalona (Barcelona) și Barcelona Chinatown cu Manolo Escobar group și chitarele lor, care au fost, de asemenea, frații lui Salvador și Baldomero. Mai târziu, și cu succes a grupului, este adăugarea la ei un alt de frații lui, Juan Gabriel. Juan Gabriel și Maria José, un alt de frații García Escobar, scrisă la scurt timp după melodii pentru grup interpret

Manolo Escobar

* 1931: David John Moore Cornwell (născut la 19 octombrie 1931), pseudonim literar, John le Carré /lə ˈkɑrˌeɪ/ , este un autor britanic de romane de spionaj.

În deceniile 1950 și 1960, când Cornwell a lucrat pentru Serviciul Secret și Secret Intelligence Service al Regatului Unit, a început să scrie romane de spionaj sub numele său literar, John le Carré. Cel de-al treilea roman al său, The Spy Who Came in from the Cold (1963, traducere aproximativă, Spionul care a venit din frig) a devenit un remarcabil succes internațional, rămânând până în prezent una din lucrările sale cele mai bune. Datorită acestui roman, care l-a făcut independent financiar, Cornwell a părăsit munca de culegere de informații și MI6 pentru a deveni scriitor profesionist.

Le Carré s-a „specializat” în diverse lucrări de spionaj, deși a abordat și alte genuri. În anul 2008, revista The Times l-a plasat pe le Carré ca cel de-al 22-lea scriitor pe lista de celor 50 cei mai mari scriitori britanici de după 1945. ^[1] În 2011, britanicul a fost recompensat cu Medalia Goethe, o medalie oficială a Republicii Federale Germania și un premiu anual oferit de Institutul Goethe, o organizație non-profit din München, dedicată promovării limbii și culturii germane.

Romane:

• Call for the Dead (1961) ISBN 0-143-12257-6
• A Murder of Quality (1962) ISBN 0-141-19637-8
• The Spy Who Came in from the Cold (1963) ISBN 0-143-12475-7
• The Looking Glass War (1965) ISBN 0-143-12259-2
• A Small Town in Germany (1968) ISBN 0-143-12260-6
• The Naïve and Sentimental Lover (1971) ISBN 0-143-11975-3
• Tinker Tailor Soldier Spy (1974) ISBN 0-143-12093-X
• The Honourable Schoolboy (1977) ISBN 0-143-11973-7
• Smiley's People (1979) ISBN 0-340-99439-8
• The Little Drummer Girl (1983) ISBN 0-143-11974-5
• A Perfect Spy (1986) ISBN 0-143-11976-1
• The Russia House (1989) ISBN 0-743-46466-4
• The Secret Pilgrim (1990) ISBN 0-345-50442-9
• The Night Manager (1993) ISBN 0-345-38576-4
• Our Game (1995) ISBN 0-345-40000-3
• The Tailor of Panama (1996) ISBN 0-345-42043-8
• Single & Single (1999) ISBN 0-743-45806-0
• The Constant Gardener (2001) ISBN 0-743-28720-7
• Absolute Friends (2003) ISBN 0-670-04489-X
• The Mission Song (2006) ISBN 0-340-92199-4
• A Most Wanted Man (2008) ISBN 1-416-59609-7
• Our Kind of Traitor (2010) ISBN 0-143-11972-9
• A Delicate Truth (2013) ISBN 0-143-12531-1

John le Carré

John le Carré în Hamburg, în 2008 Frați și surori Charlotte Cornwell[*] Rupert Cornwell[*]   Căsătorit cu Alison Sharp (între 1954 – 1971) Valerie Eustace (din 1972 – prezent) Copii 4 sons

·       1933: Adrian Petringenaru (n. 19 octombrie 1933, București; d. 29 mai 1989, București) a fost un regizor român.

În 1969 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” - secția Istoria și teoria artei. În 1983 a publicat la editura Meridiane volumul Imagine și simbol la Brâncuși.

Ca regizor de filme artistice

• Tatăl risipitor (1974)
• Cale lungă (1976)
• Rug și flacără (și scenarist, 1979)
• Femeia din Ursa Mare (1982)
• Cireșarii (1984)
• Aripi de zăpadă (și scenarist, 1985)
• Cetatea ascunsă (și scenarist, 1987)
• Există joi? (1988)

Ca regizor de filme de animație

• Brezaia (1968)
• În pădurea lui lon (1970)
• Bizanț după Bizanț (1971)
• Cale lungă (1976)
• Traian și Decebal (1977)
• Legenda (1978)
• Finala (1981)
• Banchetul armelor (1984)
• Perpetua renaștere (1985)
• Comoara din vis (1988)

Ca regizor de documentare

• Cornel Medrea (1965) - despre Cornel Medrea
• 6000 de ani de artă (1966)
• Pași spre Brâncuși (1966)
• Monumentele capitalei (1974)

·       1934 - S-a născut Dave Guard, vocalist şi chitarist american (Kingston Trio).

* 1937: Teresa Barbara Ciepły (născută Wieczorek, 19 octombrie 1937 - 8 martie 2006) a fost o atletă poloneză în probele de sprint (plat și garduri), de sărituri (la înălțime și la lungime), precum și la proba de pentatlon.

·       1940 - S-a născut Larry Chance (Larry Figueiredo), vocalist american (Earls).

·       1940 - S-a născut Keith McCormack, chitarist şi vocalist american (String-A-Longs).

·       1942: S-a nascut Peter Medgyessy, politician, fost premier al Ungariei. Nascut la Budapesta, într-o familie originara din Transilvania, Medgyessy nu avea decît cinci ani când tatal sau a fost numit consilier la Ambasada Ungariei la Bucuresti.

* 1942: James Beeland „Jim” Rogers Jr. (n. 19 octombrie 1942, Baltimore, Maryland, Statele Unite ale Americii) este un om de afaceri, investitor și scriitor american.

Jim Rogers a avut prima slujbă la vârsta de cinci ani, strângând sticlele goale de pe stadioane, după meciurile de baseball. La terminarea lice­ului a obținut o bursă la Yale, unde a fost cârmaci al echipei de canotaj. Ulterior, a urmat cursurile Colegiului Balliol din Oxford și a început să lucreze pe Wall Street. Este co-fondator al Quantum Fund, în partene­riat cu George Soros, dar ulterior vederile celor doi nu au mai coincis și au decis să-și separe drumurile.

În următorii zece ani, Rogers a făcut avere și și-a consolidat repu­tația de investitor. La 37 de ani a decis să renunțe la serviciul de zi cu zi, dar a continuat să fie deosebit de activ. Pe lângă administrarea pro­priului portofoliu, a fost profesor de finanțe la Școala de Afaceri a Universității Columbia și a făcut o călătorie în jurul lumii, pe motoci­cletă, parcurgând peste 160 000 de kilometri, pe șase continente, și intrând, cu această expediție, în Cartea Recordurilor. Această călă­torie a făcut obiectul primei sale cărți, Investment Biker (Motociclistul investitor). Au urmat alte titluri de succes: Hot Commodities (Mărfuri la mare căutare), Adventure Capitalist (Capitalistul aventurier), A Bull in China (Un taur în China), A Gift to My Children (Un dar pentru copiii mei). În perioada 1999–2002 a întreprins o a doua călătorie de amploare (Aventura Mileniului), de data aceasta cu mașina, împreună cu soția sa, Paige. Au străbătut 245 000 de kilometri, în 16 țări, ceea ce i-a adus lui Rogers un nou record Guiness. În 2007, Jim Rogers și-a vândut reședin­ța din New York și s-a mutat, cu soția și cele două fiice, în Singapore, atât pentru că piețele asiatice oferă posibilități de investiții mai bune, cât și pentru că și-a dorit ca fetele sale să vorbească fluent chineza mandarină. În prezent, mărturisește că nu ar mai trăi niciodată la New York. 

De-a lungul timpului a acuzat de nenumărate ori autoritățile de proasta gestiune a economiei și a avertizat cu privire la pericolele care planează asupra piețelor financiare.

Jim Rogers a fost căsătorit de trei ori. Prima dată în 1966, cu Lois Biener, divorțând după trei ani. În 1974 s-a căsătorit cu Jennifer Stolnick, de care a divorțat în 1977. Cea de-a treia soție este Paige Parker. Este tatăl a două fete.

James Beeland Rogers Jr.

* 1943: Ion Solcanu (n. 19 octombrie 1943, Bogdănești, județul Suceava) este un istoric român, specialist în arta medievală și un fost senator PSD de județul Iași în toate legislaturile în perioada 1990-2008.

·       1945 - S-a născut Keith Reid, textier britanic (Procol Harum).

* 1945: Angus Stewart Deaton (n. 19 octombrie 1945 în Edinburgh, Scoția) este un cunoscut microeconomist, profesor la Universitatea Princeton. În 2015 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Științe Economice „pentru analiza sa privitoare la consum, sărăcie și bunăstare”

Angus Deaton

·       1945 - S-a născut Jeannie C. Riley (Jeanne Carolyn Stephenson), cântăreaţă country americană.

* 1945. John Lithgow (n. 19 octombrie 1945, Rochester, New York, SUA) este un actor american, muzician, cântăreț și autor. Lithgow a primit numeroase premii, inculsiv două Tony Award, cinci Emmy Award, două Golden Globe Awards, două Screen Actors Guild Awards și un American Comedy Award, patru Drama Desk Awards și o nominalizare la două Academy Awards și patru Grammy Awards. Lithgow are o stea pe Hollywood Walk of Fame și a fost adăugat la American Theater Hall of Fame.

John Lithgow

* 1947: Ilie Gâtan (n. 19 octombrie 1947, Apele Vii, județul Dolj) este un fost senator român în legislatura 1990-1992 ales în județul Olt pe listele partidului FSN precum și deputat în legislatura 1992-1996, ales pe listele PDSR. În cadrul activității sale parlamentare în legislatura 1990-1992, Ilie Gâtan a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Populară Chineză, Australia, Republica Italiană și Republica Franceză-Senat.

În noiembrie 1995, Ilie Gâtan a devenit deputat independent. Ilie Gâtan a înregistrat o singură luare de cuvânt în Senat.

Ilie Gâtan a absolvit Facultatea de Științe Economice din Craiova și Facultatea de Drept de la Universitatea din București.

* 1947: Eugenia Ostapciuc (în rusă Евгения Владимировна Остапчук; n. 19 octombrie 1947, Fîntînița, raionul Drochia) este o politiciană din Republica Moldova, fost președinte al Parlamentului Republicii Moldova între anii 2001 și 2005. După alegerile parlamentare din martie 2005 a fost aleasă președinte al grupului parlamentar al comuniștilor. A fost membru PCUS.

·       1947 - S-a născut Wilbert Hart, vocalist american (Delfonics, Four Gents).

* 1948: Valeriu Jereghi (în rusă Валерий Исаевич Жереги; n. 19 octombrie 1948, Strășeni, RSS Moldovenească, URSS, actualmente în Republica Moldova) este un regizor de film și scenarist moldovean, actual Director al Centrului Național al Cinematografiei din Republica Moldova.

Valeriu Jereghi s-a născut la data de 19 octombrie 1948, în orașul Strășeni din RSS Moldovenească (pe atunci în URSS, actualmente în Republica Moldova). Membru ULCT (1965-1978). A studiat la Facultatea de regie teatru dramatic a Institutului de Arte din Chișinău (1967-1970), la clasa lui Gh.I.Revo și, în paralel, la Facultatea de Regie a Institutului Unional de Cinematografie - VGIK (1969-1975), la clasa regizorului A.Zguridi.

Începând din anul 1975, după absolvirea VGIK, a fost angajat ca regizor la studioul cinematografic „Moldova-film”. A colaborat cu studiouri din Iugoslavia, România, Austria, Ungaria, Germania, Franța și Rusia. Din anul 1978 este membru al Uniunii Cineaștilor.

În anul 1990 a plecat la Moscova. Revine în Moldova în 2006 și fondează compania de film «PRIM-PLAN STUDIO» și «Agenția de Actori Valeriu Jereghi». A regizat și produs spectacolul cu elemente de film montat la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău În piele de șarpe de T.Williams, după piesa „Orfeu în infern” (2007).

Este autorul cărților Nuvele cinematografice ([1]) și „Amore e guerra (moartea necunoscută a unui soldat italian)”; publică în revistele «Nistru», «Codrii», «Tinerimea Moldovei», «Ecranul și scena», «Arta cinematografiei», «Scenarii de filme»

• Tatăl: Isai Jereghi - profesor de limba și literatura moldovenească (româna cu alfabet rusesc) și membru fondator al școlii moldovenești în Strășeni
• Mama: Jereghi Dorina (născută Severin) - interpretă de muzică populară
• Sora: Galina Jereghi (Lungu) - jurnalist

Copii

• Jereghi Margarita (n. 1979) - biolog, genetician
• Jereghi Cristian (n. 1990)- student VGIK.
• Jereghi Emilia (n. 2009)

Valeriu Jereghi

·       1948 - S-a născut Peter Solley, clăpar britanic (Snafu).

·       1948 - S-a născut Daniel Woodgate, baterist britanic (Madness).

* 1950: Charles, Prinț Napoléon (Charles Marie Jérôme Victor Napoléon; n. 19 octombrie 1950) este politician francez, și recunoscut de unii bonapartiști ca șef al Casei Imperiale a Franței și moștenitor de drept a împăratului Napoléon I, sub numele de Napoléon al VII-lea. Alți bonapartiști îl consideră pe fiul său, Jean Christophe, a fi actualul șef al casei și moștenitor.

Charles este fiul lui Louis, Prinț Napoléon (1914–1997), și deci stră-strănepot pe linie masculină a lui Jérôme Bonaparte, rege al Westphalia, fratele mai mic al lui Napoleon. Cum liniile masculine ale urmașilor legitimi atât ai lui Napoleon I cât și ai lui Napoleon al III-lea s-au stins, descendenții lui Jérôme reprezintă Casa Imperială Bonapartes.

Mama lui Charles este Alix de Foresta (n. 1926), fiica lui Albéric, conte de Foresta. În mod ironic, familia Foresta s-a remarcat în timpul restaurării franceze ca niște curteni loaiali Casei de Bourbon, și în mod particular lui Henri, conte de Chambord.^[1]

Charles s-a născut la Boulogne-Billancourt, Franța și are o soră geamănă, Prințesa Cathérine. A fost botezat de arhiepiscopul Angelo Roncalli (mai târziu Papa Ioan al XXIII-lea).^[2] Charles mai are doi frați mai mici, Prințesa Laure (n. 1952) și Prințul Jérôme (n. 1957). Surorile lui sunt căsătorite iar fratele său este celibatar.

Și-a luat doctoratul în Economie la Sorbona. A scris referate și cărți, inclusiv Histoire des Transports Urbains, Bonaparte et Paoli, Les Bonaparte, des esprits rebelles și Pour une nouvelle République. Are apariții publice frecvente în sprijinul credințelor și a candidaților politici.

Charles a lucrat ca bancher, planificator financiar, dezvoltator imobiliar și ca profesor invitat la Institutul American pentru politică externă.

La 19 decembrie 1978, Charles s-a căsătorit cu verișoara sa îndepărtată, Prințesa Béatrice a celor Două Sicilii, fiica Prințului Ferdinand, Duce de Castro, pretendent la tronul celor Două Sicilii. Deși ambele familii sunt romano catolice, cuplul a refuzat o căsătorie religioasă și s-au căsătorit numai civil la Paris.

Charles și Béatrice au doi copii:

• Prințesa Caroline Marie-Constance Napoléon (n. 24 octombrie 1980) căsătorită la 19 septembrie 2009 în Italia cu Eric Alain Marie Quérénet-Onfroy de Bréville (n. 20 iunie 1971), fiul lui François Quérénet-Onfroy de Bréville și a soției acestuia, Christiane Vincent de Vaugelas^[3]; împreună au doi copii
  • Elvire Quérénet-Onfroy de Breville (n. 2010)
  • Augustin Quérénet-Onfroy de Breville (n. 2013).^[4]
• Jean-Christophe, Prinț Napoléon (n. 11 iulie 1986)

Charles și Béatrice au divorțat la 2 mai 1989.

La 28 septembrie 1996, Charles s-a recăsătorit cu Jeanne-Françoise Valliccioni (n. 26 martie 1958). Anterior ea a fost căsătorită cu Erik Langrais de care a divorțat în 1990. Când Charles și Jeanne-Françoise s-au căsătorit, ei aveau deja o fiică:

• Sophie Cathérine Napoléon Bonaparte (n. 18 aprilie 1992, Paris).^[5]

În 1998 cuplul a adoptat o fată de origine vietnameză:

• Anh Napoléon Bonaparte (n. 22 aprilie 1998, Ho Și Min)

Deși oficial a fost recunoscut drept moștenitor al pretențiilor bonapartiștilor în timpul vieții tatălui său, când testamentul tatălui său a fost făcut public la 2 decembrie 1997 (la șapte luni după deces), el a declarat că Prințul Charles a fost eliminat din linia dinastică în favoarea singurului său fiu, Prințul Jean-Christophe Napoléon, pe atunci în vârstă de 11 ani.

În 2000, Charles a participat la alegerile ca primar al Ajaccio, capitala regiunii Corsica. Ulterior, el a servit ca membru al Consiliului orașului iar în 2004 a deținut postul de viceprimar al orașului.

La începutul anului 2008, Charles a anunțat planurile sale pentru alegerile din martie 2008 ca primar al orașului Nemours. A fost învins în alegeri de Valérie Lacroute.

Părinți	Louis, Prinț Napoléon Alix, Princess Napoleon[*]
Frați și surori	Prince Jérôme Napoléon[*]
Căsătorit cu	Prințesa Béatrice a celor Două Sicilii Jeanne-Françoise Valliccioni
Copii	Prințesa Caroline Prințul Jean-Christophe Sophie Cathérine Anh (adoptat)

* 1951: Anatol Țăranu (n. 19 octombrie 1951) este un istoric, comentator politic și politician din Republica Moldova, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova.

Anatol Țăranu

* 1954: Samuel Sam Allardyce (n. Dudley, Marea Britanie pe 19 octombrie 1954) este un fost jucător de fotbal și antrenor englez. In prezent, conduce Crystal Palace din Premier League.

* 1958: Hiromi Hara (n. 19 octombrie 1958) este un fost fotbalist japonez.

* 1960: Laurențiu Florian Coca (n. 19 octombrie 1960) este un senator român, ales în 2012.

* 1960: Takeshi Koshida (n. 19 octombrie 1960) este un fost fotbalist japonez.

* 1962: Vasile Caciureac (n. 19 octombrie 1962, Sighetu Marmației) este un fost fotbalist român care a evoluat pe postul mijlocaș.

* 1962: Evander Holyfield (n. 19 octombrie 1962) este un fost boxer profesionist american. El este Campion mondial incontestabil (en) atât la categoria grea cât și la supergrea, câștigându-și porecla "The Real Deal." El este unicul cvadruplu Campion Mondial la Supergrea, câștigând titlurile WBA, WBC și IBF în 1990, titlurile WBA și IBF în 1993, și WBA în 1996 și 2000.

* 1966. Dimitris Lyacos (în greacă: Δημήτρης Λυάκος; n. 19 octombrie 1966, Atena, Regatul Greciei) este un poet și dramaturg grec contemporan.^[1] Este autorul trilogiei Poena Damni. Renumită pentru forma sa de gen și de avangardă combinație de teme din tradiția literară cu elemente din ritual, religie, filozofie și antropologie,^[2] opera lui Lyacos reexaminează narațiunile mari în contextul unora dintre motivele de lungă durată ale canonului occidental.^[3][4] În ciuda lungimii sale - trilogia totală nu contează mai mult de două sute de pagini - Poena Damni a preluat o perioadă de treizeci de ani pentru a completa,^[4][5][6] cu cărțile individuale revizuite și republicate în ediții diferite în această perioadă și aranjat în jurul unui grup de concepte, inclusiv țap ispășitor, căutare, întoarcerea morților, mântuire, suferință fizică, boli mintale. Personajele lui Lyacos sunt întotdeauna la o distanță de societate ca atare,^[7] fugari, precum naratorul Z213: Ieșire, izbăviți într-un loc de iarnă distopică precum personajele din „Cu oamenii de la pod” sau amăgiți, ca protagonistul Primului Moartea a cărei luptă pentru supraviețuire se desfășoară pe o insulă asemănătoare cu deșertul. Poena Damni a fost interpretată ca o „alegorie a nefericirii” împreună cu lucrări ale unor autori precum Gabriel Garcia Marquez și Thomas Pynchon,^[8][9] fiind considerată, în același timp, un exponent major al sublimului postmodern. și una dintre cele mai importante lucrări anti-utopice ale secolului XXI.

Dimitris Lyacos

* 1966: Roger Cross (n. 19 octombrie 1966, Christiana, Jamaica) este un actor jamaicano-canadian care a apărut în numeroase seriale TV și filme realizate de obicei în Canada. Este cel mai cunoscut pentru rolurile Agent CTU Curtis Manning din 24 și Joshua/Cain din Prima invazie. Din 2012, Cross apare în serialul canadian Continuum ca personaj principal. În prezent interpretează rolul sergentului Boyd Bloom din serialul polițist canadian Motive.

Roger Cross

* 1966: Jonathan Kolia „Jon” Favreau (n. 19 octombrie 1966, Flushing, Queens, New York) este un actor și regizor american.

Jon Favreau

Jon Favreau în 2016

* 1967: Stefano Pesce (n. 19 octombrie 1967, Bologna) este un actor italian.

Filme:

• Facciamo Paradiso, regia Mario Monicelli (1995)
• Amore a prima vista, regia Vincenzo Salemme (1999)
• Almost Blue, regia Alex Infascelli (2000)
• Da zero a dieci, regia Luciano Ligabue (2002)
• Ma che colpa abbiamo noi, regia Carlo Verdone (2003)
• La porta delle 7 stelle, regia Pasquale Pozzessere (2005)

·       1968 - S-a născut Sinitta, cântăreaţă americană.

* 1969: Trey Parker (născut Randolph Severn Parker III; 19 octombrie 1969) este un scenarist, producător, artist vocal, muzician și actor american cunoscut în special ca și co-creator al serialului animat South Park alături de partenerul său de creație și cel mai bun prieten: Matt Stone.

Parker și-a început cariera în film în anul 1992 realizând un scurt metraj numit "Jesus vs. Frosty". Însă primul său succes a venit prin "Cannibal! The Musical". Apoi a realizat alt scurt metraj numit "Jesus vs. Santa". Filmul este important deoarece l-a determinat să creeze seria Tv animată "South Park" împreună cu Matt Stone. Serialul rulează la Tv de peste un deceniu. Trey Parker primit patru premii Emmy pentru rolul său din South Park.

În South Park, Trey Parker interpretează următoarele personaje: Eric Cartman și Stan Marsh, două dintre personajele principale ale serialului. Alte personaje sunt: Randy Marsh, Marvin Marsh, Starvin' Marvin, Clyde Donovan, Mr. Garrison, Ned Gerblansky, Dr. Alphonse Mephesto, Stephen Stotch, Mr. Hankey, Santa Claus, Sexual Harassment Panda, Mr. Mackey, Officer Barbrady, Ms. Choksondik, Timmy, Jimmy Valmer, Tuong Lu Kim, Phillip, and Satan.

Trey Parker

Parker la The Amazing Meeting, 20 ianuarie 2007

* 1976: Desmond Harrington (născut 19 octombrie 1976) este un actor american. Este cunoscut pentru filme ca The Hole, Wrong Turn și Ghost Ship. S-a alăturat distribuției din serialul Dexter în cel de-al treilea sezon ca Joey Quinn.

Desmond Harrington

Desmond Harrington în 2010

* 1977: Raúl Tamudo Montero (n. 19 octombrie 1977) este un fotbalist spaniol care evoluează la clubul CE Sabadell FC pe postul de atacant.

* 1979: Hiromi Yanagihara Yanagihara Hiromi (柳原 尋美^?); n. 19 octombrie 1979, Chiba, Japonia – d. 16 iulie 1999, Nakasatsunai[*], Japonia) a fost o cântăreață japoneză, membră fondatoare a trupei Country Musume. S-a alăturat trupei în 1999, împreună cu Rinne Toda și Azusa Kobayashi. La 16 iulie 1999, Yanagihara a murit într-un accident rutier, cu o săptămână înainte de prima lansare, Futari no Hokkaidou.

* 1981: Viorel Simion (n. 19 octombrie 1981, București, RS România)^[1] este un boxer român.

* 1981: Heikki Johannes Kovalainen (n. 19 octombrie 1981, Suomussalmi, Finlanda) este un pilot de curse finlandez. A evoluat în Formula 1 între anii 2007 și 2013 pentru echipele Renault, McLaren, Team Lotus și Lotus F1. A debutat în campionatul mondial de F1 în 2007, înlocuindu-l la Renault F1 pe Fernando Alonso.

* 1983: Marin Nicoară (n. 19 octombrie 1983) este chitaristul formației rock Alternosfera. Studiile și le-a făcut la școala nr. 36 din Chișinău, clasa muzicală, acordeon. În școală este membru al unei formații rock. Cântă și la fanfară (tubă). Timp de doi ani a frecventat Colegiul de muzică "Ștefan Neaga", la aerofone. Este cel mai "vechi" membru al formației, după Marcel, fiind adus la repetiții la Alternosfera de către un prieten, în ianuarie 1999.

* 1983: Gökhan Saki (n. 19 octombrie 1983,^[1] în Schiedam, Olanda^[2]) este un luptător de arte marțiale mixte și fost kickboxer turco-olandez^[2] de categoarie grea din Olanda, care luptă pentru clubul Mike's Gym din Amsterdam. El este dublu campion al Olandei și Europei la Muay Thai, finalist al turneului K-1 World GP 2006 în Amsterdam și campion în K-1 World Grand Prix 2008 în Hawaii. Este primul luptător turc din istorie care deține un titlu în K-1

* 1983: Jorge Luis Valdivia Toro (pronunție în spaniolă: /ˈxorxe ˈlwjs βalˈdjβja/, n. 19 octombrie 1983) este un fotbalist chilean care joacă pentru Palmeiras ca mijlocaș de creație^[1] (număr 10 clasic)

* 1984: Claudia Pavel alias Claudia Cream (n. 19 octombrie 1984 în Mangalia) a început să lupte pentru visul de a fi de la numai 7 ani, când a luat primele lecții de muzică. Și-a cultivat talentul și vocea remarcabilă, iar la 15 ani și-a făcut debutul pe scena muzicală din România alături de grupul Candy. Deși succesul a fost considerabil, Claudia a decis să se îndrepte către o carieră solo, într-un moment când a fi component într-o formație dance îți asigura un loc călduț în muzica din România. S-a lansat sub titulatura "Cream" în anul 2002, odată cu lansarea primului ei single "Mai Aproape" și a primului album solo "Crede În Mine". A urmat cel de-al doilea single, "Cânt pentru tine", după care în 2003, pe 20 noiembrie, lansează cel de-al doilea album "Aștept". De pe acest album ea promovează 2 piese "Închide Ochii", o colaborare cu Marius Moga și "Jumătatea Mea", un featuring cu trupa Simplu. Al treilea album, intitulat "Te vreau", este lansat pe 01 ianuarie 2005. "Nu Din Prima Seară" este piesa ce promovează materialul. Pe 12 ianuarie 2006 apare și cel de-al patrulea material sub numele de "48 De Ore", de pe care sunt lansate 2 single-uri: "Cântecul Inimii" și "Știu Ce-ți Place" (Vanilla Cream), un featuring cu "Matteo". După 2 ani de muncă în străinatate, Claudia Pavel se întoarce cu un material nou-nouț și cu un nume de scenă nou: "Claudia Cream". La sfârșitul anului 2008, lansează piesa "Candy" care prinde foarte bine la public și urcă pe primul loc în topuri. Piesa face parte de pe albumul "Wrong Girl For That", un material realizat și masterizat exclusiv în Suedia, Germania, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Artista a lucrat cu echipa care a masterizat și albumele trupei ABBA. Cel de-al doilea single "Just A Little Bit" este surpriza albumului pentru că pe ea cântă și celebrul artist Fatman Scoop. Lansarea oficială a albumului a avut loc pe 06 august în Discoteca Tineretului din Costinești, Constanța. Următorul single, "Don't Miss Missing You", a aparut în toamna anului 2009.^[1]

În vara anului 2011, Claudia a câștigat un rol principal în filmul de acțiune, "Terapia pentru crimă" în care ea a jucat un ucigaș profesionist. A cântat și pentru soundtrack-ul filmului. Filmul a avut previzualizarea pe 24 noiembrie 2013 la Festivalul de Film Psihanalitic în București la Cinema Studio, în care este versiunea românească a Festivalului European de Film Psihanalitic de la Londra prezidat de regizorul celebru italian Bernardo Bertolucci. Filmul a avut premiera pe 29 septembrie, la Bucuresti, la Cinema Studio și este încă vizualizat în prezent în toate cinematografele din România și vor fi distribuite în peste 70 de țări. Formala Claudiei include o diplomă în Teatru și Cinematografie și o diplomă de master în TV Producție de la Universitatea Hyperion. Ea vorbește fluent în engleză și română, are cunoștințe de bază de spaniolă și franceză. Ea locuiește în prezent atât în Los Angeles și București, unde ea își termină al șaselea album de lucru cu producții Keybeats și urmează o carieră în actorie

Claudia Cream a lansat până în prezent 5 albume pe plan solo și un album în grupul "Candy". Cel mai de succes este ultimul album "Wrong Girl For That" datorită originalității sale și sound-ului nou abordat. Albumul este unul dintre cele mai profesioniste materiale realizate de vreun artist român și totodată lansat în peste 10 țări europene, lucru nemaireușit de vreun alt artist de origine română. Pe acesta și-a pus amprenta chiar și "Ryan Tedder", solistul trupei britanice OneRepublic, care a mai compus și pentru Beyoncé, Jordin Sparks sau Leona Lewis.

Claudia Cream

Claudia Pavel