1. /9 OCTOMBRIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente, Nașteri

Evenimente

·    768 - După moartea lui Pepin cel Scurt, fiii acestuia, Carol și Carloman, sunt incoronati regi al Imperiului Carolingian.

A statue of Pepin the Short in Wurzburg – foto: en.wikipedia.org

Pepin cel Scurt (n. 714, d. 24 septembrie 768), (poreclit “cel Scurt”, datorită staturii sale scunde), fiu al lui Carol Martel și tatăl lui Carol cel Mare, a fost un Hausmeier (castelan sau majordom) care a devenit, mai târziu, regele francilor.

Carol cel Mare – foto – ro.wikipedia.org

Carol cel Mare (n. 742/748 – † 28 ianuarie 814, Aachen), rege al francilor din 768 până la moarte, și fondator al Imperiului Carolingian. Carol cel Mare a împartit in primii 3 ani conducerea tarii cu fratele său Carloman (pana la moarea acestuia în anul 771), și a continuat opera tatălui său, astfel incat in urma cuceririlor sale regatul francilor devine cel mai important din Occident. Papa l-a proclamat împărat la data de 25 decembrie 800.

Carol cel Mare este încoronat ca Împărat al Occidentului de către Papa Leon al III-lea – foto: ro.wikipedia.org

Expansiunea Imperiului Carolingian – foto: ro.wikipedia.org

·   1003 - Vikingul Leif Erikson sosește în L’Anse aux Meadows, (in actuala Canada) și devine primul european cunoscut care ajunge în America de Nord.

Leif Eriksson decoperǎ America (Christian Krogh, 1893) – foto: ro.wikipedia.org

Leif Ericson (Limba nordică veche: Leifr Eiríksson) (c. 970 – c. 1020) a fost un explorator scandinav, considerat, în prezent, drept primul european care a debarcat în America de Nord (excluzând Groenlanda), cu 492 de ani înaintea lui Cristofor Columb. Conform Saga Islandezilor, a întemeiat o așezare în Vinland, ce a fost identificat cu situl viking de la L’Anse aux Meadows, din extremitatea nordică a insulei Newfoundland din Newfoundland și Labrador, Canada.

Teritoriile şi călătoriile vikingilor - foto: ro.wikipedia.org

·   1238 - Jaime I de Aragon supranumit Cuceritorul, cucereste Valencia ocupata de musulmani si fondeaza regatul Valencia din Peninsula Iberica.

James I the Conqueror - foto: en.wikipedia.org

S-a nascut pe 2 februarie 1208 si a decedat la 27 iulie 1276.A fost rege al Aragonului, conte de Barcelona, senior de Montpellier ,rege al Maiorcai si apoi al Valenciei.

·       1264 - Regatul Castiliei cucereşte oraşul Jerez, eliberandu-l de sub ocupaţia musulmană sub care se afla din anul 711.

Regatul Castiliei în anul 1210 – foto: ro.wikipedia.org

·    1495 - Ludovic Maurul, regele Neapolelui, recunoaște drepturile regelui Franței, Carol al VIII-lea, asupra Milanului, în urma semnării tratatului de la Vercelli.

Ludovic Maria Sforza - foto: ro.wikipedia.org

Ludovic Maria Sforza (de asemenea cunoscut sub numele de Ludovico il Moro; 27 iulie 1452 – 27 mai 1508), Duce al Milano din 1489 până în 1500.

·      1514 - La Abbeville, Franța, are loc căsătoria regelui Ludovic al XII-lea al Franţei cu cea de-a treia sa soție, Mary Tudor, sora regelui Angliei, Henric al VIII-lea.

Ludovic al XII-lea - foto: ro.wikipedia.org

Ludovic al XII-lea (n. 27 iunie 1462, d. 1 ianuarie 1515), numit “Tatăl Poporului” (franceză Le Père du Peuple), al treizeci și cincilea rege al Franței și unicul monarh al ramurii Valois-Orléans a Casei Valois. A domnit de la 1498 la 1515 și a urmărit o politică externă foarte activă.

Portrait of Mary Tudor by an unknown artist in the French school – foto: en.wikipedia.org

·         1582: Datorită implementării calendarului gregorian, această zi din acest an nu există înItalia, Polonia, Portugalia și Spania.

·   1621 - Polonia a restituit Moldovei Cetatea Hotin.

Cetatea Hotin, cetate localizată pe malul abrupt al râului Nistru în orașul Hotin din regiunea Cernăuți (în vestul Ucrainei) – foto: ro.wikipedia.org

Spre sfîrşitul secolului XVI, Moldova era integrată în sistemul politic al Republicii Nobiliare Polone. Intervenţiile militare polone aduc la domnia Moldovei pe Ieremia Movilă (1595-1606), instaurînd dinastia movileştilor, care nu avea legături de sînge cu vechea dinastie din Moldova. Planurile de hegemonie polone asupra întregului spaţiu românesc au fost zădărnicite de războiul Ruso-Polon din 1609-1618.

În Moldova a urmat o perioadă de instabilitate şi dese schimbări de domnii la intervenţia Otomanilor şi Poloniei deteriorînd relaţiile dintre Poartă şi Polonia. Aceasta neînţelegere s-a înteţit şi prin atacurile frecvente ale cazacilor zaporojeni şi tătarilor. În urma unei expediţii otomane în frunte cu Iskander Paşa împotriva cazacilor, se încheie Pacea de la Jarucha (Busza) 1617, prin care urmau a se sista intervenţiile polone în arealul dunăreano-pontic.

Poarta se pregăteşte să atace pentru prima dată în istorie Polonia. Gaspar Graţiani (domn al Moldovei intre 4 februarie 1619 si 20 septembrie 1620), maurovlah din Dalmaţia, a fost numit de Poartă pentru a calma spiritele nemulţumite din cauza întăririi infruenţei otomane în principatele româneşti.

Gaspar Graziani (cca. 1575–1620) a fost domn al Moldovei între 4 februarie 1619 și 20 septembrie 1620 – foto: ro.wikipedia.org

Principele Gabriel Bethlen (1613-1629) al Transilvaniei îl denunţă pe Graţiani la Constantinopol, iar Poarta intenţionează să-l mazilească. Graţiani începe ostilităţile împotriva otomanilor la Iaşi şi isi retrage fortele spre Polonia in direcţia Mohylow, unde în noaptea de 6/7 octombrie 1920, oastea polono-moldoveană a suferit o înfrîngere zdrobitoare în faţa celei otomano-tătare a lui Iskander Paşa.

Atît hatmanul, cît şi domnul Moldovei isi pierd viaţa. Aceasta a reprezentat prima confruntare armată directă între oştile otomane şi cele polone. Victoria de la Mohylow (Mohilău) l-a încurajat pe sultanul Osman II-lea să întreprindă personal o campanie împotriva Republicii Nobiliare Polone împreună cu tătarii, şi oştile domnului Valahiei – Radu Mihnea şi noului domn al Moldovei – Alexandru Iliaş.

Efectivul otoman 100 000 oameni, trupe combinate din care 12 000 ieniceri, numeroşi spahii, cuirasaţi, tunari, la care se adăugau 80 000 tătari, în frunte cu hanul Djanibek Ghirai, 6 000 ostaşi a domnului Valahiei – Radu Mihnea. Obiectivul sultanului fiind cucerirea Poloniei şi transformarea acesteia într-o bază de atac împotriva Imperiului Habsburgic.

Oastea polonă, 30 000 ostaşi donduşi de marele hatman al Coroanei Jan Karol Chodkiewicz, care la Nistru urmau să facă joncţiunea cu 20 000 de cazaci, a intrat prima în Moldova prădînd pînă la Iaşi asigurîndu-şi astfel provizii bogate după care se retrage la Hotin. În oastea polonă se afla şi feciorul lui Simion Movilă – Petru Movilă, pretendent la domnia Moldovei, care mai tîrziu va deveni mitropolit la Kiev.

Bătălia de la Hotin din 1621 – Apǎrarea steagului Uniunii (Defending the Polish banner at Chocim, by Juliusz Kossak, 1892) – foto: ro.wikipedia.org

Otomanii asediază oastea polona la Hotin între 24 august / 3 septembrie şi 19/29 septembrie 1621. Neînţelegerile dintre paşale, precum şi nesupunerea unor mari grupuri de ieniceri jigniţi de comportamentul sultanului au făcut mai puţin efectiv asediul Hotinului. Deşi sultanul a obţinut un succes militar, pacea încheiată ulterir va constitui o victorie politică de moment pentru că ambele părţi nu vor respecta tratatul.

Domnul Valahiei Radu Mihnea îl convinge pe sultan să nu ierneze în Moldova şi îl convinge să semneze tratatul de pace cu Plonia. Prevederile tratatului de pace de la Hotin (9 octombrie 1621), ca şi cele ale păcii de la Jaruha (1617), interziceau orice intervenţie polonă în Ţările Române. Pentru că ambele părţi au interpretat tratatul în mod diferit, acest act va fi considerat ulterior în istoriografie ca un armistiţiu.

În urma Păcii de la Hotin, această regiune este restituită de poloni Moldovei. Influienţa Polonă în principatele româneşti a fost slăbită, iar în Moldova şi Valahia s-a accentuat dominaţia otomană ce s-a manifestat prin pătrunderea a numeroase elemente greco-levantine în conducerea acestor principate. Cu ocazia campaniei Porţii împotriva Poloniei, turcii au ocupat Renii si cîteva sate care ţineau de ocolul Galaţilor.

·      1708 - Petru cel Mare al Rusiei ii învinge pe suedezi in Bătălia de la Lesnaia.

Battle of Lesnaya by Nicolas Larmessin (1722–1724) – foto: en.wikipedia.org

·       1760 - În timpul Războiului de Șapte Ani, trupele rusești comandate de generalul Saltîkov și cele austriece comandate de Franz Moritz Graf von Lacy au ocupat pentru scurtă vreme capiatla Prusiei, Berlin.

Bătălia de la Kunersdorf, de Alexander Kotzebue, 1848 – foto: ro.wikipedia.org

·         1799: Scufundarea HMS Lutine, cu pierderea a 240 de bărbați și a unei încărcături în valoare de 1.200.000 £.

·         1804: Este intemeiat orasul Hobart, capitala Tasmaniei.

·         1806:  Prusia declară război Franţei napoleoniene.

·         1824:  Sclavia este abolită în Costa Rica.

·         1829: Un grup de alpiniști condus de Friedrich Parrot, reușesc prima ascensiune a muntelui Ararat.

·         1831: Este asasinat Ioannis Kapodistrias, primul președinte al Republicii Elene, unul dintre artizanii luptei de eliberare a grecilor de sub dominația otomană. Contele Ioannis Antonios Kapodistrias (n. 11 februarie 1776–d. 9 octombrie 1831), diplomat grec ce a activat pentru Imperiul Rus și care apoi a devenit primul șef de stat al Greciei. În 1831, Kapodistrias a dispus pedeapsa cu închisoarea, pentru rebelul Petrobey Mavromichalis si a fost asasinat de fratele lui Petrobey , Konstantis și fiul sau Giorgios, pe treptele bisericii Sfantul Spiridon din Nafplion.

·         1854: Războiul din Crimeea: Incepe asedierea fortaretei ruse  Sevastopol de catre trupele aliate ale Turciei, Angliei, Frantei si Sardiniei.

·         1855: Isaac Merritt Singer obtine un brevet privind modul de actionare a masinii de cusut (cu pedala si curea). Masina de cusut a fost inventata de Elias Howe, in 1846

·         1871: A fost declanșat cel mai mare incendiu care a cuprins vreodată orașul Chicago.

·     1874 - A fost înfiinţată Uniunea Generală a Poştelor, devenită, în 1878, Uniunea Poştală Universală (din 1947 – instituţie specializată a ONU, cu sediul la Berna). România este membru fondator.

Uniunea Poștală Universală – foto: ro.wikipedia.org

Uniunea Poștală Universală („UPU”, Franceză: Union postale universelle) este o organizație internațională care coordonează politicile poștale ale statelor membre și sistemul poștal global.

·         1876: Alexandre Graham Bell testeaza prima linie telefonica.

·   1888 - Monumentul Washington, la acea vreme cea mai înaltă structură din lume, a fost deschisă oficial publicului la Washington, DC, SUA.

Monumentul lui Washington – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Monumentul lui Washington este un obelisc aflat lângă National Mall din Washington, D.C., construit în memoria primului președinte al Statelor Unite ale Americii, George Washington.

Monumentul, făcut din granit, marmură și gnais este cea mai înaltă structură din rocă și cel mai înalt obelisc din lume, având o înălțime de 169,294 metri. Acesta a fost proiectat de arhitectul Robert Mills în anii 1840. Construcția în sine a început în 1843, dar a fost terminată abia în 1894, la aproape 30 de ani după moartea arhitectului. Întârzierea a fost cauzată în mare parte de lipsa de fonduri și de Războiul Civil American. Diferența de nuanță de la marmura aflată la peste 46 de metri este o dovadă a faptului că construcția a fost oprită pentru mai mulți ani.

Când a fost terminat, în 9 octombrie 1888, monumentul era cea mai înaltă structură din lume, titlu ce fusese deținut până atunci de catedrala din Köln, și a rămas cea mai înaltă până în 1889, când a fost terminat Turnul Eiffel din Paris.

·         1890: se pune piatra de temelie a podului Feteşti-Cernavodă, lucrare proiectată şi condusă de inginerul Anghel Saligny.

·         1890 - A fost realizat primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul, reusit de francezul Clement Ader.Acesta s-a ridicat de asupra pamântului si a aterizat dupa un zbor de peste 50 de metri. Zborul sau a fost anterior aceluia efectuat de fratii Wright din America in 1903.

·      1915 - Primul Război Mondial – Oraşul Belgrad a fost cucerit de către trupele germane şi austriece.

·    1916 - Trupele germano-bulgare ocupă orasul-port romanesc Constanţa, devastat de bombardamente si pustiu. Autoritatile si populatia locala au fost in prealabil evacuate. Ceea ce indeobste se cunoaste mai putin este ca ocuparea vechii cetati a Tomisului a reprezentat un episod tragic,soldatii bulgari, in ciuda regulilor razboiului si a acordurilor internationale in vigoare atunci, privind teritoriile ocupate, populatia civila si prizonierii de razboi, s-au dedat la acte de o cruzime.

Trupele bulgare nu s-au oprit doar la deposedarea de bunuri a civililor inceputa imediat dupa intrarea in oras, dar au permis etnicilor bulgari din Constanta sa dispuna dupa bunul plac si in mod nemeritat de avutul romanilor. Ocupantii au interzis scolilor romanesti sa mai functioneze, au jefuit bisericile credinciosilor romani, au ucis numerosi cetateni romani, au violat femei si torturat copii, iar statuia lui Ovidius a fost daramata de pe soclu.

Doar la interventia militarilor germani statuia avea sa fie repusa la locul sau. Limba bulgara a fost declarata limba oficiala pe intreg teritoriul stravechii Moesii romane, facandu-se totodata importante schimbari de denumiri toponimice conform intereselor Regatului Bulgar. Constanta si intreaga Dobroge aveau sa ramana sub aceasta grea ocupatie timp de doi ani, pana la eliberarea sa de catre trupele romane la sfarsitul razboiului.

·         1918: a fost promulgată legea de administrare judecătorească în Basarabia

·   1918 - A apărut la Cernăuţi primul număr al publicaţiei “Glasul Bucovinei”, întemeiat de Sextil Puşcariu, Vasile Bodnărescu, Alexandru Popovici şi Radu Sbiera, care înlocuia publicația oficiala de limba germana Czernowitzer Zeitung. Editor și redactor responsabil a fost Dionisie Bejan.

În primul număr al ziarului a fost publicat articolul „Ce vrem?”, semnat de 14 intelectuali bucovineni, care cuprindea aspirațiile tuturor românilor aflați sub dominația austriacă: „Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești. Nu vrem să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin”.

Cotidianul Glasul Bucovinei a fost editat de Partidul Democrat al Unirii din Bucovina în perioada 1918-1923.

·         1934: Regele Alexandru I al Iugoslaviei a fost asasinat la Marsilia de un militant extremist bulgar.

·         1934 – Saint Louis Cardinals invinge cu 4-3 pe Detroit Tigers in finala Campionatului nord-american de baseball

·         1944: Al Doilea Război Mondial: Germania: Orașul Hanovra este atacat de avioanele diviziei 156 britanice și este distrus 80-90%.

·      1944 - Acordul Churchill-Stalin, de procentaj (9 octombrie 1944)

Winston Churchill, W. Averell Harriman, Joseph Stalin, and Vyacheslav Molotov at Fourth Moscow Conference, Russia, Oct 1944, photo 1 of 2 ww2dbase – preluat de pe ww2db.com

La 9 octombrie 1944 Churchill și Stalin s-au întâlnit la Conferința de la Moscova. Relatarea lui Churchill privind aceast incident este urmatoarea: Churchill a scris pe o bucată de hârtie (unii pomenesc de un șervețel) propunerea ca sferele de influență să se împartă procentual după cum urmează:

- România: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 90% influență, iar Marea Britanie 10%;

- Grecia: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 10% influență, iar Marea Britanie 90%;

- Ungaria și Iugoslavia: Uniunea Sovietică și Marea Britanie ambii cu 50%;

- Bulgaria: Uniunea Sovietică cu 75% influență, iar Marea Britanie cu 25%.

·         1955 – nationala de fotbal a Romaniei incheie la egalitate, 1-1, meciul amical cu Bulgaria

·         1962: Uganda devine republică.

·         1963 – Steagul Rosu Brasov pierde cu 2-1 in fata lui Lokomotiv Plovdiv in Cupa Oraselor Targuri

·         1963 – nationala de fotbal a Romaniei incheie la egalitate, 0-0, meciul amical jucat impotriva selectionatei Turciei

·         1967: Che Guevara a fost executat în Bolivia la o zi după ce a fost prins.

·         1970: A fost inaugurată "Uzina de cinescoape", în zona industrială Pipera, din București.

·      1970 - Comunistii maoisti din Cambodgia au proclamat Republica khmerilor rosii.

Monumentul Karl Marx - foto: ro.wikipedia.org

·         1971: La Karl-Marx-Stadt s-a dezvăluit monumentul de șase metri înălțime care îl reprezintă pe Karl Marx.

·         1975: Omul de stiinta sovietic  si dizidentul anticomunist Andrei Saharov este distins cu Premiul Nobel pentru Pace.

·         1977 – sud-africanul Jody Schekter se impune in Marele Premiu de Formula 1 al Canadei, urmat de podium de Patrick Depailler si Jochen Mass

* 1981 - Pedeapsa capitală a fost abolită în Franţa.

Execuția lui Ludovic al XVI-lea în Piața Revoluției. Pe piedestalul gol din fața lui fusese statuia bunicului său, Ludovic al XV-lea, dărâmată în timpul Revoluției franceze – foto: ro.wikipedia.org

·         1983: Are loc un atac cu bomba orchestrat de serviciile secrete nord-coreene la Rangoon, in Myanmar (Birmania), cu scopul  de a-l asasina pe   presedintele sud-coreean Chun Doo-Hwan, în timpul unei vizite oficiale. Chun supravietuieste, dar explozie ucide 17 persoane din anturajul său, inclusiv patru miniştri, şi răneşte alte 17. Patru funcţionari birmanezi mor, de asemenea, în explozie.

·         1989 – Statele Unite ale Americii invinge cu 3-0 Spania la Tokyo in cea de-a 27-a finala Fed Cup

·         1989: În Leipzig are loc cea mai mare „Demonstrație de luni” cu aproape 70.000 de participanți. La demonstrație nu se ajunge la temutele acțiuni armate împotriva demonstranților, astfel începe schimbarea regimului politic al RDG-ului.

·         1989: Agentia de stiri  oficială a  Uniunii Sovietice anunta  aparitia unui OZN în orasul Voronej.

·         1989 – primul meci din liga profesionista nord-americana de fotbal in care pe banca unei echipe sta un antrenor de culoare, Art Shell de la Los Angeles Raiders, care inving cu 14-7 pe New York Jets

·         1991: Ion Iliescu s-a intalnit cu lideri ai partidelor politice cu reprezentare in Parlament. Scopul declarat al acestei intalniri a fost formarea unui guvern de uniune nationala. Pretentiile FSN care a adjudecat majoritatea portofoliilor, si anume pe cele mai importante, au condus la esecul demersului. 

·         1994: Comisia politica si Comisia juridica a Consiliului Europei au decis monitorizarea in continuare a Romaniei, conform rezolutiei Hallonen, intrucat Romania nu indeplineste inca conditiile aflate in protocoalele semnate. 

·         1996 – nationala de fotbal a Romaniei invinge cu 4-0 Islanda in preliminariile Campionatului Mondial din Franta 1998

·         1999 – nationala de rugby a Romaniei invinge cu 27-25 selectionata Statelor Unite ale Americii, intr-un meci din grupa E a Cupei Mondiale, pe Lansdowne Road din Dublin

·         2000: Văduva lui John Lennon, Yoko Ono, a inaugurat la Tokyo primul muzeu consacrat în exclusivitate legendarului component al formației Beatles.

·         2004: Pentru prima dată au loc alegeri democratice în Afganistan.

·         2004 – nationala de fotbal a Romaniei este invinsa de Cehia in preliminariile Campionatului Mondial din 2006, cu scorul de 1-0

·         2005 – Kimi Raikkonen se impune in Marele Premiu de Formula 1 al Japoniei, urmat pe podium de Giancarlo Fisichella si Fernando Alonso

·         2006: Coreea de Nord a anunțat că a efectuat o explozie nucleară subterană de încercare, în ciuda îngrijorării comunității internaționale și a avertizărilor ONU.

·         2006: Google anunță că preia compania YouTube. Fondatorii acesteia Chad Hurley și Steve Chen, vor continua să conducă independenți afacerile firmei JouTube.

·         2008 – se joaca meciuri in cadrul Cupei Mondiale de fotbal in sala din Brazilia: Argentina 2-1 Guatemala, Ucraina 4-2 China, Spania 3-0 Uruguay si Cehia 2-3 Iran

·         2010 – CSM Lugoj se impune cu 3-2 in fata lui Pro Volei Botosani in etapa a doua a Diviziei A1 de volei feminin

·         2010 – Poli Izometal Timisoara pierde cu 33-30 meciul cu Steaua Bucuresti, din etapa a sasea a Ligii Nationale de handbal masculin, partida jucata in capitala

·         2010 – nationala de fotbal a Romaniei este invinsa cu 2-0 de selectionata Frantei, in preliminariile Campionatului European din 2012

·         2011 – se joaca ultimele doua sferturi de finala din cadrul Cupei Mondiale de rugby: Africa de sud 9-11 Australia si Noua Zeelanda 33-10 Argentina

·         2011 – Jenson Button castiga Marele Premiu de Formula 1 al Japoniei, urmat de Fernando Alonso si Sebastian Vettel

* 2019 - Premiul Nobel pentru Chimie a fost decernat cercetătorilor John B. Goodenough, M. Stanley Whittingham și Akira Yoshino „pentru dezvoltarea de baterii cu ioni de litiu”.

Nașteri

·     1201 - S-a născut Robert de Sorbon ,teolog francez şi fondator al renumitei universitati franceze Sorbona; (d. 15 august 1274).

Robert de Sorbon (October 9, 1201 – August 15, 1274)  - foto: en.wikipedia.org

A fost confesorul regelui Ludovic al IX – lea, si s-a consacrat infiintarii unei societati eclesiastice destinate invatamantului gratuit, pentru tinerii saraci dar merituosi. Printr-un act datat 21 octombrie 1250,regina Blanche, regenta tronului Frantei in timpul celei de-a VII-a Cruciade, ii ceda”maestrului Robert de Sorbon, o casa si dependintele acesteia, situata in vecinatatea vechilor terme romane, devenita embrionul Universitatii din Paris, care va raspandi timp de secole lumina culturii in Franta si in intreaga lume. Acest act este cel mai vechi document cunoscut despre Sorbona.

·   1221 - S-a născut Salimbene de Parma (Salimbene de Adam), calugar franciscan autor al unei “Cronici”, o istorie a oraşului Parma scrisă în limba latină; (d.1288).

Salimbene de Parma – foto: stupormundi.it

Salimbene de Parma, (n. 9 octombrie 1221 – d. 1288) calugar franciscan autor al unei “Cronici”, o istorie a oraşului Parma, scrisă în limba latină. A fost discipolul lui Gioacchino da Fiore, sigura sa opera care a ajuns pana in zilele noastre, Chronique (Chronica), fiind o sursa foarte importanta pentru istoria Italiei secolului al XIII-lea.

·         1261: Regele Denis al Portugaliei (d. 1325)

·         1585: S-a nascut Heinrich Schutz, compozitor german. 

·         1608 - S–a născut John Milton, poet britanic („Paradisul pierdut”) (m.08.11.1674).

* 1623: Ferdinand Verbiest (n. 9 octombrie 1623, Pittem, Comitatul Flandra – d. 28 ianuarie 1688, Beijing, Dinastia Qing) a fost un matematician, astronom și misionar iezuit în China, în timpul dinastiei Qing. Verbiest este cunoscut ca Nan Huairen (în chineză: 南怀仁).

Ca matematician și astronom a dovedit la curtea împăratului Kangxi că astronomia europeană avea rezultate mult mai precise decât astronomia tradițională din China. Verbiest a corectat calendarul chinezesc și mai târziu a fost solicitat pentru a reconstrui și reechipa Observatorul Antic de la Beijing, ca șef al consiliului de matematică și director al observatorului imperial chinez.

Verbiest a devenit prieten apropiat al împăratului Kangxi, care a solicitat frecvent învățătura sa în geometrie, filosofie și muzică. Verbiest a lucrat de asemenea ca diplomat și cartograf, precum și ca translator. Ferdinand Verbiest stăpânea latina, germana, olandeza, spaniola, ebraica și italiana. A scris mai mult de treizeci de cărți.

În timpul anii 1670 a proiectat ceea ce unii pretind a fi primul vehicul autopropulsat vreodată - mai multe cerere acest lucru ca primul automobil din lume, în ciuda dimensiunii sale mici și a lipsei de dovezi că a fost de fapt construit.

Ferdinand Verbiest a fost cel mai mare copil de Verbiest, executor judecătoresc și colector de taxe de Pittem lângă Kortrijk, Belgia. Verbiest studiat științe umaniste cu iezuiții, în Bruges și Kortrijk, și a mers la Colegiul Lelie în Leuven, pentru un an, la filozofie studiu și matematică. a intrat în Societatea lui Isus (iezuiții) pe 2 septembrie 1641. Verbiest a continuat să studieze teologia la Sevilia, unde a fost hirotonit ca preot în 1655. el a terminat studiile în astronomie și teologia la Roma. Intenția lui a fost de a deveni un misionar în misiunile din spaniolă în America Centrală, dar acest lucru nu a fost să fie. Chemarea lui a fost la Extremul Orient, unde Biserica Romano-Catolică a fost "în misiune", pentru a compensa pierderea de credincioșii la protestantismul în curs de dezvoltare din Europa.

În 1658, Verbiest a plecat pentru China de la Lisabona, însoțit de părintele Martino Martini, treizeci și cinci de alți misionari, vicerege portughez al Indiilor și alte câteva persoane. Barca lor a ajuns la Macao în 1659, timp în care toate, dar zece dintre pasageri, inclusiv viceregele și cele mai multe dintre misionarii, au murit. Verbiest a luat primul său post în Shanxi, ceea ce duce misiunea până în 1660, când a fost chemat pentru a ajuta - și mai târziu, înlocuiți - Tatăl Johann Adam Schall von Bell, directorul iezuit de la Beijing Observatorul și șef al Consiliului matematică, în lucrarea sa în astronomie. Din nefericire pentru ei, situația politică sa mutat în mod dramatic în 1661, la moartea tânărălui Împărat Shunzhi, în vârstă de 23 de ani. Fiul și succesorul său, Xuanye (Împăratul Kangxi), avea vârta de numai 7 ani, astfel încât guvernarea a fost plasată în mâinile de patru regenți. Spre deosebire de Shunzhi, regenții nu au fost în favoarea iezuiților, care a suferit persecuție a crescut ca un rezultat.

Ferdinand Verbiest

* 1735: Carol Wilhelm Ferdinand (în germană Karl Wilhelm Ferdinand, Fürst und Herzog von Braunschweig-Wolfenbüttel) (n. 9 octombrie 1735 – d. 10 noiembrie 1806), Duce de Braunschweig-Wolfenbüttel, a fost un prinț suveran al Sfântului Imperiu Romano-German și un soldat profesionist care a servit ca feldmareșal al Reagatului Prusiei. Născut la Wolfenbüttel, Germania, a fost Duce de Braunschweig-Wolfenbüttel din 1780 până la moartea sa. S-a căsătorit cu Prințesa Augusta a Marii Britanii care era sora regelui George al III-lea al Marii Britanii.

Karl Wilhelm Ferdinand

Duce de Braunschweig-Wolfenbüttel

Părinți Karl I, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel Prințesa Philippine Charlotte a Prusiei  Frați și surori Duchess Sophie Caroline Marie of Brunswick-Wolfenbüttel[*] Anna Amalia de Brunswick-Wolfenbüttel Elisabeth Christine de Brunswick-Lüneburg Auguste Dorothea von Braunschweig-Wolfenbüttel[*] Leopold of Brunswick-Wolfenbüttel[*] Frederick Augustus, Prince of Brunswick-Wolfenbüttel-Oels[*] Albrecht Heinrich von Braunschweig[*] Wilhelm Adolf von Braunschweig-Wolfenbüttel[*]  Căsătorit cu Prințesa Augusta a Marii Britanii Copii Augusta, Prințesă de Württemberg Caroline, regină a Regatului Unit Frederick William, Duce de Brunswick-Wolfenbuttel

·     1757 - S-a născut regele Carol al X-lea al Franţei între anii 1824–1830 ; ( d. 06.11.1836).

Carol al X-lea al Franței - foto: ro.wikipedia.org

Carol al X-lea al Franței (n. 9 octombrie 1757 – d. 6 noiembrie 1836), rege al Franței și al Navarei între 1824 și 1830.

* 1771: Friedrich Wilhelm (9 octombrie 1771 - 16 iunie 1815), Duce de Braunschweig-Wolfenbüttel și de Oels a fost suveran al ducatului Braunschweig-Wolfenbüttel în perioada 1806-1807 și în Ducatul Braunschweig după eliberarea de sub dominația franceză în 1813 până la moartea sa în Bătălia de la Quatre Bras.

Prințul Friedrich William de Brunswick-Wolfenbüttel s-a născut la Braunschweig ca al patrulea fiu al lui Charles William Ferdinand, Duce de Brunswick-Lüneburg și al Prințesei Augusta a Marii Britanii. A fost vărul și cumnatul prietenului său George al IV-lea, Prinț Regent al Regatului Unit (din 1811).

Prințul Friedrich Wilhelm

Prinț de Brunswick-Wolfenbüttel, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel

Portret de Johann Christian August Schwartz (1809) Părinți Carol al II-lea, Duce de Braunschweig-Wolfenbüttel Prințesa Augusta a Marii Britanii  Frați și surori Karl Georg August, Hereditary Prince of Brunswick-Wolfenbüttel[*] Caroline de Braunschweig Ducesa Augusta de Brunswick-Wolfenbüttel  Căsătorit cu Maria de Baden Copii Carol al II-lea, Duce de Brunswick Wilhelm, Duce de Brunswick

·         1811: Friederike de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (9 octombrie 1811 – 10 iulie 1902) a fost fiica lui Friedrich Wilhelm, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg și a Prințesei Louise Caroline de Hesse-Cassel. A fost sora mai mare a regelui Christian al IX-lea al Danemarcei.^[1][2] Friederike a devenit Ducesă de Anhalt-Bernburg prin căsătoria cu Alexander Karl, Duce de Anhalt-Bernburg, ultimul Duce de Anhalt-Bernburg.

Friederike s-a născut la 9 octombrie 1811 la Castelul Gottorp în apropiere de Schleswig în ducatul Schleswig^[1][2] ca Prințesa Friederike de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Beck, a doua fiică a lui Friedrich Wilhelm, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg și a Prințesei Louise Caroline de Hesse-Cassel.

Tatăl Friedericăi a fost șeful Casei ducale de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Beck, o ramură pe linie masculină a Casei de Oldenburg care a ocupat tronul Danemarcei din 1448. Prin tatăl ei, Friederike a fost descendenta directă pe linie masculină a regelui Christian al III-lea al Danemarcei.

Mama Friedericăi a fost fiica Landgrafului Carol de Hesse, mareșal danez și Guvernator Regal a ducatelor Schleswig și Holstein, și a soției acestuia, Prințesa Louise a Danemarcei, o fiică a regelui Frederic al V-lea al Danemarcei. La 6 iulie 1825, Ducele Friedrich Wilhelm a fost numit Duce de Glücksburg de către cumnatul său Frederic al VI-lea al Danemarcei (fosta linie Glücksburg s-a stins în 1779).

Soțul Prințesei Friederike, Alexander Karl, Duce de Anhalt-Bernburg.

Friederike s-a căsătorit la 30 octombrie 1834, la palatul Louisenlund cu Alexander Karl, Duce de Anhalt-Bernburg, fiu al lui Alexis Friedrich Christian, Duce de Anhalt-Bernburg și al Prințesei Marie Friederike de Hesse-Kassel

Până în noiembrie 1855 Ducele a fost stat numai la castelul Hoym din cauza unei boli psihice progresive (unele surse afirmă ca el a suferit de schizofrenie). Acolo, Alexander Karl și-a petrecut restul vieții sub îngrijire medicală, în compania șambelanului său, pictorul Wilhelm von Kügelgen. Din cauza incapacității sale, Friederike a acționat ca regentă.

Alexander Karl a murit la Hoym la 19 august 1863 la vârsta de 58 de ani. Deoarece cuplul nu a avut copii, Ducatul de Anhalt-Bernburg a fost moștenit de către ruda sa, Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt-Dessau-Köthen care a fuzionat ducatul cu propriul său ducat și a format Ducatul de Anhalt.

Ducesa văduvă Friederike a murit la 10 iulie 1902, la Ballenstedt, la vârsta de 90 de ani

Prințesa Friederike

Ducesă de Anhalt-Bernburg

Părinți Friedrich Wilhelm, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg Prințesa Louise Caroline de Hesse-Cassel  Frați și surori Princess Marie of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*] Karl Friedrich, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg Prince Wilhelm of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*] Christian al IX-lea al Danemarcei Princess Louise of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*] Julius de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg Johann von Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*] Prins Nicholas of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*]  Căsătorită cu Alexander Karl, Duce de Anhalt-Bernburg

·         1828 - S–a născut Alexandru Papiu Ilarian, om politic, jurist, istoric şi filolog, membru fondator al Societăţii Academice Române, militant pentru Unirea Principatelor şi susţinător al reformelor lui Cuza („Istoria românilor din Dacia Superioară”, „Tezaur de monumente istorice pentru România”) (m.23.10.1877).

·  1835 - S-a născut Camille Saint-Saëns, muzician francez; (d.16.12.1921).

Camille Saint-Saëns - foto: ro.wikipedia.org

Camille Saint-Saëns (n. 9 octombrie 1835, Paris, Franța – d. 16 decembrie 1921, Alger), compozitor francez din epoca romantică, rămas cunoscut datorită operei sale cu caracter biblic, intitulată “Samson și Dalila“.

·     1852 - S-a născut Hermann Emil Fischer, chimist german, laureat al Premiului Nobel (d. 1919)

Hermann Emil Fischer - foto: ro.wikipedia.org

Hermann Emil Fischer (n. 9 octombrie 1852, Euskirchen – d. 15 iulie 1919, Berlin), chimist german, profesor universitar la Erlangen, Würzburg și Berlin, laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe anul 1902, având contribuții în domeniul chimiei organice și biologice.

·     1859 - S-a născut Alfred Dreyfus, ofiţer francez de origine evreiască condamnat pe nedrept în afacerea Dreyfus; (d.12.07.1935).

Alfred Dreyfus c. 1894 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Alfred Dreyfus (n. 9 octombrie 1859 – d. 12 iulie 1935) a fost un ofițer francez de origine evreiască, condamnat pe nedrept în anul 1894 pentru trădare de țară, la deportare pe viață, din pricina unor documente care s-au dovedit false, și care erau menite să-l acopere pe adevăratul vinovat, maiorul Ferdinand Walsin Esterhazy⁠(fr). În epocă, cazul a fost un scandal major, denumit Afacerea Dreyfus.

Convins de nevinovăția lui Dreyfus, scriitorul Emile Zola a publicat pe 13 ianuarie 1898, pe prima pagină a ziarului L’Aurore, un articol intitulat: J’accuse, adresat președintelui Republicii, Félix Faure, în care ataca cu asprime conducerea țării și așa numita Afacere Dreyfus, fapt ce a condus la confruntări aprinse și la o reînviere a antisemitismului.

Dreyfus a fost condamnat la 22 decembrie 1895 la degradare militară — sentință adusă la îndeplinire la 5 ianuarie 1896 în curtea Școlii militare din Paris — și la deportare pentru muncă forțată în Ile du Diable (Insula Diavolului), iar în anul 1899, cu ocazia rejudecării procesului, la 10 ani de închisoare, fiind grațiat la 19 septembrie 1899 de președintele Émile Loubet și reabilitat abia la 12 iulie 1906.

* 1863: Vasili Robertovici Williams (în rusă Василий Робертович Вильямс; n. 27 septembrie (9 octombrie s.v.) 1863, Moscova — 11 noiembrie 1939, Moscova) a fost un agronom și cercetător al solului rus (en), membru al Academiei de Științe a URSS (1931), membru al Academiei de Științe a Belarusului (1929), laureat al Premiului „Lenin” (1931).

A fost membru PCUS din 1928, deputat în Sovietul Suprem de primă legislatură și consilier în consiliul orășenesc Moscova.

Vasili Robertovici Williams

·    1871 - S-a născut Grazia Deledda, prozatoare italiană, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1926 („Elias Portolú”, „Iedera”, „Cosima”);(d.15.08.1936).

·         1876 - S–a născut, la Hanovra, Hans Stille, geolog şi paleontolog german, membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin, membru de onoare al Academiei Române (24 mai 1943).

* 1878: Ducesa Maria Gabriela de Bavaria (germană Marie Gabrielle Mathilde Isabelle Therese Antoinette Sabine Herzogin in Bayern; 9 octombrie 1878 – 24 octombrie 1912) a fost Prințesă a Bavariei prin căsătoria cu Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei.

Părinții ei au fost Karl Theodor, Duce de Bavaria, rudă a regelui Bavariei și oftalmolog de renume mondial și cea de-a doua soție a sa, Infanta Maria Josepha a Portugaliei, fiica regelui Miguel I al Portugaliei, monarhul exilat al Portugaliei. Mătușa paternă a fost împărăteasa Elisabeta de Austria (Sissi); una dintre surorile ei a fost regina Elisabeta a Belgiei, soția regelui Albert I.

Prințesa Moștenitoare a Bavariei împreună cu cei trei fiii ai ei, Luitpold, Albrecht și Rudolf, ca. 1912.

La 10 iulie 1900, la Munchen, Maria Gabriela s-a căsătorit cu vărul ei de-al doilea, Prințul Rupert al Bavariei.^[1] A fost fiul cel mare al Prințului Ludwig de Bavaria (mai târziu Prinț Regent și Rege al Bavariei) și a Mariei Theresia de Austria-Este. La căsătorie a participat și Prințul Joachim al Prusiei, care l-a reprezentta pe tatăl său, împăratul Wilhelm al II-lea.^[1] După căsătorie, cuplul s-a stabilit la Bamberg, Bavaria, unde Rupert era șeful unui corp de armată.^[2] Primii lor doi copii s-au născut acolo.^[2]

Cuplul a călătorit foarte mult. De exemplu, au călătorit în Japonia și s-au întors prin Statelor Unite în 1903..^[3] Călătoria în Japonia a fost una științifică iar cei doi au fost însoțiți de un renumit profesor de la Universitatea din München.^[2] Maria Gabriela a scris acasă cu entuziasm despre călătoria lor. La fel ca părinții ei, ea a fost mare iubitoare de știință și natură, precum și poezie și muzică.^[2]

În timp ce erau în Japonia, Maria Gabriela s-a îmbolnăvit grav.^[4] După întoarcerea în Bavaria, ea a suferit o intervenție chirurgicală pentru apendicită după care s-a recuperat complet

Bunicul lui Rupert, Luitpold, a devenit de facto conducător al Bavariei când atât regele Ludwig al II-lea al Bavariei cât și succesorul său Otto, au fost declarați nebuni în 1886. Constituția Bavariei a fost modificată la 4 noiembrie 1913 pentru a include o clauză care precizează că, dacă o regență din motive de incapacitate durează cel puțin zece ani, cu nici o speranță că regele ar fi vreodată în stare să domnească, Regentul ar putea proclama sfârșitul regenței și să își asume coroana.

În ziua următoare, regele Otto I de Bavaria a fost detronat de către tatăl lui Rupert, Prințul Regent Ludwig, care a preluat apoi titlul de regele Ludwig al III-lea. Parlamentul a aprobat la 6 noiembrie și Ludwig al III-lea a depus jurământul constituțional la 8 noiembrie. Rupert a devenit Prinț Moștenitor.

Maria Gabriela a murit de insuficiență renală cu un an înainte și nu fost niciodată Prințesă Moștenitoare a Bavariei. Mai târziu, soțul ei s-a recăsătorit cu verișoara ei primară, Prințesa Antoinette de Luxemburg, la 26 august 1918.

Maria Gabriela a fost înmormântată în Theatinerkirche din München. Singurul copil care a supraviețuit copilăriei a fost cel de-al doilea fiu al ei, Albrecht.

Copii:

• Prințul Luitpold Maximilian Ludovic Carol al Bavariei (8 mai 1901 – 27 august 1914), a murit de poliomelită.
• Prințesa Irmingard Maria Tereza José Cäcilia Adelheid Mihaela Antonia Adelgunde a Bavariei (21 septembrie 1902 – 21 aprilie 1903), a murit de difterie.
• O fetiță (1906), născută moartă.
• Albert, Duce de Bavaria (3 mai 1905 – 8 iulie 1996)
• Prințul Rudolf Frederic Rupert al Bavariei (30 mai 1909 – 26 iunie 1912), a murit de diabet.

Maria Gabriela de Bavaria

Părinți Karl Theodor, Duce de Bavaria Maria Josepha a Portugaliei  Frați și surori Duke Franz Joseph in Bavaria[*] Duke Ludwig Wilhelm in Bavaria[*] Duchess Sophie Adelheid in Bavaria[*] Elisabeta de Bavaria Duchess Amalie in Bavaria[*]  Căsătorită cu Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei Copii Prințul Luitpold de Bavaria Prințesa Irmingard de Bavaria Albrecht, Duce de Bavaria Prințul Rudolf de Bavaria

·   1879 - S-a născut Max von Laue, fizician german, laureat al Premiului Nobel; (d. 1960).

Max Theodor Felix von Laue  - foto: ro.wikipedia.org

Max Theodor Felix von Laue (n. 9 octombrie 1879, Pfaffendorf, lângă Koblenz — d. 24 aprilie 1960, Berlin), fizician german, profesor universitar la Berlin și Göttingen, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1914.

Max von Laue

Max von Laue (1879 - 1960)

* 1888: Alexandru Plămădeală (n. 9 octombrie 1888, cartierul Buiucani^[1], Chișinău, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus - d. 15 aprilie 1940, Chișinău^[2], România Mare) a fost un sculptor moldovean. El este considerat cel mai important sculptor basarabean din prima jumătate a sec. XX.

Studiile și le-a făcut la Școala superioară de pictură, sculptură și arhitectură din Moscova, în atelierul sculptorului rus Volnuhin. În anii 1916-1918 a lucrat la monetăria din Petrograd. După 1918 se întoarce la Chișinău, unde, în anul 1929, este numit în funcția de director al Școlii de desen, transformată ulterior în Școală de arte plastice, pe care o conduce timp de 11 ani. ^[3]

Capodopera lui Alexandru Plămădeală o constituie „Monumentul lui Ștefan cel Mare” din Grădina Publică cu același nume din Chișinău (1927). Tot lui îi aparține și bustul funerar al poetului Alexei Mateevici de la Cimitirul Ortodox Central din Chișinău. În domeniul plasticii de forme mici A. Plămădeală realizează o serie de portrete a oamenilor de creație și a intelectualilor români și basarabeni: portretele cântăreței Lidia Lipcovschi, bustul lui Alexandru Donici, portretul lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu, portretul Valentinei Tufescu, portretul soției, autoportretul cu soția - Olga Plămădeală, portretul pictorului I. Teodorescu-Sion, portretul poetului Ion Minulescu.

Alexandru Plămădeală

Portretul lui Alexandru Plămădeală pe un timbru din Republica Moldova (2003).

·    1892 - S-a născut Ivo Andrić, scriitor sârb, fost diplomat si academician, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură;(d. 13 martie 1975).

Ivo Andrić - foto: ro.wikipedia.org

Ivo Andrić (n. 9 octombrie 1892, Travnik – d. 13 martie 1975, Belgrad), scriitor sârb, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1961.

·         1893: Mário Raul de Morais Andrade (n. 9 octombrie 1893 - d. 25 februarie 1945) a fost poet, prozator, eseist și muzicolog brazilian, cel mai însemnat promotor al modernismului în literatura braziliană.

Opera:

• 1917: Există o picătură de sânge în fiecare poem ("Há uma Gota de Sangue em Cada Poema") - poezii;
• 1922: Antiimn către São Paulo ("Pauliceia Desvairada") - poezii;
• 1928: Macunaíma ("Macunaíma") - roman;
• 1943: O mișcare modernistă ("O Movimento Modernista") - eseu;
• 1943: Aspecte ale literaturii braziliene ("Aspectos da Literatura Brasileira") - critică literară;
• 1947: Noi povestiri ("Contos Novos") - povestiri.

Mário Raul de Morais Andrade

* 1898: Alexandru Clavel (n. 9 octombrie 1898,^[1] București – d. 23 februarie 1978, Iași) a fost un pictor interbelic român, profesor, prim secretar al Academiei de Arte Frumoase din Iași și președinte al Sindicatului Mixt de Artiști, Scriitori, Ziariști secția Plastici, Iași. A realizat nenumărate studii și tablouri ilustrând flori, natură statică, peisaje sau portrete.

Alexandru Clavel s-a născut la 9 octombrie 1898, în București, unde a urmat studiile primare (1905-1909) și liceale (1910-1913 - Liceul Dinicu Golescu). În anul 1921 s-a stabilit la Iași, unde, influențat de tatăl său, Alexandre Clavel (1875-1916), arhitect francez cu o activitate remarcabilă, Alexandru Clavel a început studiile la Academia de Arte Frumoase la 10 septembrie 1921 - 4 ani curs comun și 3 ani specializare – și a absolvit secția de pictură în luna iunie a anului 1927 avându-i ca profesori pe Octav Băncilă, Gheorghe Popovici și Ștefan Dimitrescu.^[2]

La Belle Arte a petrecut aproape 25 de ani timp în care a obținut gradația I, a fost prim secretar al Academiei (1940-1948), membru de Sindicat delegat de către Sindicatul Artelor Plastice secția Iași ca reprezentant la congresul Uniunii Sindicatelor de artiști profesioniști. Ca pictor a expus lucrări la diferite expoziții personale, colective și de stat, întotdeauna bine apreciate de asemenea premiat de Ministerul Artelor în mai multe rânduri, lucrările fiindu-i achiziționate pentru colecțiile de stat.

În perioada 1 septembrie 1927 – 1 decembrie 1940 a fost profesor, prin Ordinul Ministerului Instrucțiunii Publice i se acordă dreptul de Maestru de Desen și Caligrafie la Școala profesională de fete „Steaua” din Iași (1924-1927) și la Liceul de băieți „M. Kogălniceanu” Iași (1927-1940) între timp, în 1919, căsătorindu-se cu Elena Constantinescu.

Între anii 1928-1942 funcționează ca profesor de desen la mai multe licee din Iași, perioadă în care a funcționat și ca secretar la Academia de Arte Frumoase din Iași până la pensionare.

În februarie 1932, primește o scrisoare din partea Asociației Artiștilor Plastici Români CURENTUL ARTISTIC ROMÂNESC București prin care i se atribuie dorința de a face cunoscut ecoul inițiativei de a organiza filiala asociației în Iași și totodată de a lua toate măsurile pentru organizarea unui prim Salon în capitala Moldovei.

În 1938 se înființează Salonul Oficial al Moldovei la alegerea juriului Salonului Oficial din București iar Clavel este ales a membru în juriul Salonului Oficial al Moldovei în anul 1945.

Tot în 1938 este invitat în societatea TINERIMEA ARTISTICĂ.

În 1939 devine Membru al Sindicatului Artelor Plastice și în Corpul Artiștilor Plastici în anul 1943 (adresa Minist. Artelor nr. 15090/43)

În 1948 a devenit președinte al secției plasticienilor din Sindicatul MIXT de Artiști, Scriitori, Ziariști din Iași.

Din 1950 până în 1959 a executat diferite machete și panouri în cadrul Direcției Regionale C.F.R. Iași.

Membru al sindicatului muncitoresc CFR și PTT din anul 1955.

În 1964 a fost responsabil al secției Artă plastică a Cenaclului Literar și de Artă Viața Iași

Cu o importantă experiență artistică și sindicală, Clavel este nevoit să înceteze activitatea artistică din pricina unui eveniment neplăcut care a avut să-i umbrească realizările pentru o perioadă considerabilă.

„Subsemnatul CLAVEL ALEXANDRU, pictor, domiciliat în Iași, str. Păcurari nr. 137, am urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Iași în anii 1921-1927 absolvind secția picturii. Din anul 1925 am activat necontenit ca pictor în expoziții personale, colective și oficiale. Menționez aici mai jos, în ordine cronologică, activitatea mea profesională:

Alexandru Clavel, Peisaj urban, pictură, ulei pe pânză

Alexandru Clavel, Flori, ulei pe pânză

În anul 1925, expoziție colectivă cu grupul de artiști plastici ieșeni în Iași sala Brascu.

În anul 1926, expoziție colectivă în orașul Constanța sala Traian.

În anul 1927, expoziție personală la Iași, strada Lăpușneanu.

În anul 1928, expoziție personală în Iași, atelierul fotografic Suchăr.

În anul 1929, expoziție colectivă cu grupul artiștilor ieșeni la Academia de Arte Frumoase. Tot în acest an am luat parte și la Salonul Oficial al Ministerului Artelor București.

În anul 1930, participant la Salonul Oficial de Desen și Gravură din cadrul Ministerului Instrucțiunii Publice București.

În anul 1932, participant la Salonul Oficial al Artiștilor Moldoveni din Iași Academia de Arte Frumoase.

În anul 1934, participant la Expoziția Luna Iașilor, Palatul Municipal Iași.

În anul 1935 participant la Expoziția Salonul Oficial de Pictură și Sculptură București.

Idem în anul 1937.

În anul 1938, expoziție colectivă cu un grup de artiști ieșeni la București Sălile Dalles.

În anul 1939, particip la Salonul Oficial al Artiștilor Ieșeni din cadrul Academiei de Arte Frumoase Iași.

În anul 1940 idem la Salonul Oficial al Moldovei.

În anii 1941-1944 am participat cu lucrări la Salonul Oficial al Moldovei.

În 1945 am luat parte cu lucrări de alb-negru la Expoziția Artiștilor Ieșeni organizată în sala ARLUS Iași, cu tema Cum văd artiștii ieșeni orașul lor drag.

În anul 1946 am expus lucrări personale la Salonul Oficial al Moldovei din cadrul Academiei de Arte Frumoase Iași.

În anul 1947 am participat cu lucrări personale la Expoziția organizată de filiala Iași a Uniunii de Artiști, Scriitori, Ziariști.

În anul 1948 am luat parte la Expoziția grupului plastic Flacăra din București. Tot în acest an am expus lucrări personale la Regionala Moldovei din cadrul Ministerului Artelor și Informațiilor.

Idem la expoziția de alb-negru organizată de artiștii ieșeni în cadrul Fondului creației.

În anul 1949, participant la Expoziția Regională a Moldovei în Iași, organizată de Ministerul Artelor.

La expozițiile interregionale organizate de U.A.P. filiala Iași, am prezentat 5 lucrări în anul 1959 și 4 lucrări în 1960.

Ca distincții:

Diplomă specială cu medalie de aur pentru participarea la expoziția Academiei de Arte Frumoase Iași în cadrul Lunii Iașilor 1934.

Diploma acordată de Primăria Municipiului Iași, 1935.

Premiul Ministerul Artelor pentru lucrările expuse la Salonul oficial (adresa Insp. Artelor nr. 4182 din 1937)

Lucrări ale pictorului Alexandru Clavel.

Idem pentru lucrările expuse în cursul anulor 1940-1942-1945.

Diploma de participant la expoziția ARLUS din anul 1945.

Membru al Sindicatului Artelor plastice filiala Iași din anul 1939 și U.S.A.Z. în anii 1946-1947.

Idem în corpul Artiștilor plastici București.

Reținut lucrări de Ministerul Artelor, comisia pentru achiziționări de lucrări, în anii 1938, 1942, 1943, 1945.

Iași, 8 martie 1969

Alexandru Clavel, Natură statică cu crapi, pictură, ulei pe pânză

Alexandru Clavel

·         1906: S-a nascut Léopold Sedar Senghor, poet si om politic, fost preşedinte al statului Senegal (1960–1980). A fost unul dintre promotorii conceptului “la négritude”, mișcare pentru afirmare în plan mondial a valorilor specific africane, având ca punct de pornire personalitatea omului negru. Tot el este inițiatorul miscarii francofone si unul dintre luptătorii din avangarda mişcării pentru unitate africană; (d.20.12.2001).

* 1907: Jacques Tati (n. 9 octombrie 1907, Le Pecq[*], Franța – d. 5 noiembrie 1982, Paris, Franța) pe numele adevărat Jacques Tatischeff, a fost un regizor, actor, scenarist și producător francez de film, de origine rusă. Debutează pe scenă ca mim, etalând virtuozitatea unui comic acrobatic, datorat aptitudinilor sale sportive, practicând rugby, tenisul și boxul. Abordează regia de scurt metraj cu filmul Școala poștașilor. Cu filmul de lung metraj Zi de sărbătoare, este premiat la Veneția în 1949 și obține Marele Premiu al Cinematografiei Franceze. Câteva filme:

• 1936 Ai grijă de stângul (Soigne ton gauche), regia René Clément
• 1949 Zi de sărbătoare (Jour de fête)
• 1953 Vacanța domnului Hulot (Les Vacances de Monsieur Hulot)
• 1958 Unchiul meu (Mon Oncle)
• 1967 Playtime
• 1971 Trafic
• 1974 Parada (Parade)
• 2010 The Illusionist (scenariu)

Jacques Tati
Date personale

* 1908: Alexandru Sahia, pe numele real Alexandru Stănescu, (n. 9 octombrie 1908, Mânăstirea, județul Călărași - d. 12 august 1937, București) a fost un publicist și scriitor român, de orientare socialist-comunistă, ales post-mortem membru al Academiei Republicii Populare Române în 1948.

Bustul lui Alexandru Sahia în Parcul Carol din București

După ce a absolvit clasele primare în localitatea natală, Alexandru Stănescu a fost înscris în 1920 la Liceul Militar „Dimitrie Sturdza” din Craiova.

În 1926, elevul Alexandru Sahia a debutat literar cu schița "Sculptorul Boamba" publicată în revista Șoimii, editată de Liceul Militar „Mihai Viteazul” din Târgu-Mureș, unde era înscris sub numele de Alexandru G. Stănescu. La Șoimii, Sahia a semnat cu pseudonimul Al. Mânăstireanu, după numele satului său Mânăstirea din județul Călărași.^[1]

Nefiind făcut pentru viața cazonă, în 1927 a părăsit Liceul Militar, iar în anul 1928 și-a dat bacalaureatul.

S-a înscris la Facultatea de drept din cadrul Universității București. Nu a găsit ce căuta nici în viața universitară, astfel că în anul 1929 a intrat în viața monahală, devenind călugăr la Mănăstirea Cernica. La mai puțin de un an de la intrarea la mănăstire, însă, s-a retras din comunitate.

Începând din 1931 și până în 1937 - anul decesului - Sahia a fost gazetar publicând în cunoscute ziare și reviste ale vremii: Rampa, Facla, Dimineața, Azi, Cuvântul liber, Adevărul și Era nouă. În 1932 înființat chiar și două publicații suprimate de către cenzură după câteva numere, Bluze albastre și Veac nou, dar scrie mai ales reportaje.

După dezamăgirea religioasă, Sahia continuă să caute o formă de dreptate pământească: în 1935, efectuează o vizită în U.R.S.S, în urmarea căreia laudă realizările sovietice, fapt apreciat de sovietici, care au nevoie să prezinte o imagine pozitivă a Uniunii Sovietice în lumea occidentală. De la el ne rămâne opera "URSS azi", una din rarele cărți scrise de scriitori români despre URSS, dintre care cea mai cunoscută este opera lui Panait Istrati, scrisă cu 6 ani înainte, tot după o vizită în URSS, dar în limba franceză : Confession d'un vaincu (în româneste: "Spovedania unui învins"), (tradusă în limba engleză sub titlul The Confession of a Loser) care denunță abuzurile regimului comunist, conținând faimoasa replică a lui Istrati la una dintre lozincile comuniștilor ("nu se poate face omletă fără să spargi ouăle") anume "Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?".

Atât Istrati, cât și Sahia au fost simpatizanți ai socialismului și comunismului, dar Sahia era un naiv care nu a perceput că realitatea vieții cetățenilor sovietici nu era ce li se arăta oaspeților străini în URSS. Cu un an înainte de deces, el se înscrie în Partidul Comunist Român (PCR). A murit la numai 29 de ani ca urmare a unei tuberculoze netratate.

În 1946, după preluarea puterii politice în România, PCR l-a transformat în erou al clasei muncitoare. Desigur istoriografia comunistă tăcea trecerea sa prin viața monahală. Faptul că a murit de tuberculoză le-a permis biografilor oficiali să scrie că se trage din țărani săraci. De fapt era fiul unui țăran înstărit, ajuns chiar primar liberal în comuna sa

Opera:

Nuvele de inspirație proletară, antirasială și antirăzboinică

• Uzina vie
• Revolta din port
• Ploaia din iunie
• Șomaj fără rasă
• Moartea înghițitorului de săbii
• Întoarcerea tatii din război
• Pe câmpia de sânge a Mărășeștilor
• Moartea tânărului cu termen redus
• Execuția din primăvară

Reportaje

• U.R.S.S. - azi, Craiova, 1935 (ediția a doua, 1935 și ediția a treia, 1936)

Volume postume

• Nuvele, București, 1948
• Revolta din port, București, 1948
• Șomaj fără rasă, București, 1948
• Unzine vie. Ploia din iunie, cu o prefață de I. Vitner, București, 1948
• Nuvele, București, 1949
• Nuvele și articole, București, 1951
• Pagini alese, București, 1952
• Nuvele, București, 1953, 1955, 1957
• Scrieri alese, cu un cuvânt înainte de G. Macovescu și o postfață de P. Marcea, București, 1961, 1964
• Întoarcerea tatei din război, București, 1974
• Scrieri, prefață, tabel cronologic, și bibliografie de Valentina Marin Curticeanu, București, 1978
• Scrieri alese, prefață, tabel cronologic, și bibliografie de Valentina Marin Curticeanu, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1988

Traduceri ale operelor sale în limbi străine

• Ploaie de iunie cu titlul Pluie de juin în Nouvelles roumaines: anthologie des prosateurs roumains cu un cuvânt înainte de Jean Boutière și o prefață de Tudor Vianu Paris, Éditions Seghers, 1962, p. 374.

Alexandru Sahia

·         1918: S-a nascut actrita rusa Lila Kedrova. În anul 1965, a primit Premiul Oscar pentru cel mai bun rol secundar feminin, în filmul “Zorba grecul”; (d.16.02.2000).

·         1921 - S–a născut Tadeusz Rozewicz, poet, romancier şi dramaturg polonez, ale cărui lucrări îmbină elemente de avangardă poloneză cu teatrul absurdului („Cartoteca”, „Martorii”).

În anii 1943-1944 a fost membru al detașamentelor de partizani ale Armatei Naționale. După încheierea războiului, în 1945, a studiat istoria artelor la Universitatea Jagiellonă din Cracovia. Primul volum de versuri "Niepokój" (Neliniște) a fost publicat imediat după război în 1947. În 1949 se căsătorește cu Wiesława, se mută de la Cracovia la Gliwice (1949) și ulterior la Wrocław(1968). În 1960 a debutat ca dramaturg cu piesa de teatru "Kartoteka" (Cartoteca). Operele lui Różewicz au fost traduse în limbi străine, inclusiv engleză, franceză, germană, sârbă, sârbo-croată, suedeză, daneză și finlandeză. A primit premii de stat poloneze și premii internaționale.

Tadeusz Różewicz

* 1935: Gheorghe Munteanu (n. 9 octombrie 1935, comuna Cosăuți, județul Soroca) este un om de știință român din Republica Moldova, doctor în chimie.

Gheorghe Munteanu

·         1935: Prințul Edward, Duce de Kent (n. 9 octombrie 1935) este membru al familiei regale britanice, nepot al regelui George al V-lea al Regatului Unit. Deține titlul de Duce de Kent din 1942.

Prințul Eduard s-a născut la 9 octombrie 1935, la Londra. Tatăl lui a fost Prințul George, Duce de Kent, al patrulea fiu al regelui George al V-lea și al reginei Mary. Mama sa a fost Ducesa de Kent (născută Prințesa Marina a Greciei și Danemarcei), fiica Prințului Nicolae al Greciei și Danemarcei și a Marii Ducese Elena Vladimirovna a Rusiei. Ca nepot al unui suveran britanic pe linie masculină, este prinț al Regatului Unit.

Prințul a fost botezat la Palatul Buckingham la 20 noiembrie 1935 de arhiepiscopul de Canterbury, Cosmo Lang. Nașii lui au fost: regele George al V-lea și regina Mary (bunicii paterni); Prințul de Wales (unchiul patern); Mary, Prințesă Regală și Contesă de Harewood (mătușa paternă); Ducele de Connaught; Ducesa de Argyll; și Prințul Nicolae al Greciei și Danemarcei (bunicul matern)

Ducele de Kent în 1989.

La 25 august 1942 tatăl Prințului Eduard, Ducele de Kent, a murit într-un accident de avion pe o vreme rea în Scoția. Prințul Eduard în vârstă de șase ani i-a succedat ca Duce de Kent, Conte de St Andrews și Baron Downpatrick. Mai târziu a preluat locul lui din Casa Lorzilor în 1959.

A fost destinat îndatoririlor regale de la o vârstă fragedă. La vârsta de 16 ani purtat sicriul unchiului său, regele George al VI-lea la funeraliile de stat din 1952. În 1953 a participat la încoronarea verișoarei sale regina Elisabeta a II-a.

Ducele de Kent s-a căsătorit cu Katharine Worsley la York Minster la 8 iunie 1961. Katharine este singura fiică a lui Sir William Arthrington Worsley și a soției lui, Joyce Morgan Brunner.

Ducele și Ducesa de Kent au trei copii, din care nici unul nu are îndatoriri regale:

• George Windsor, Conte de St Andrews, născut la 26 iunie 1962; căsătorit cu Sylvana Tomaselli
• Lady Helen Taylor, născută la 28 aprilie 1964; căsătorită cu Timothy Taylor
• Lordul Nicholas Windsor, născut la 25 iulie 1970; căsătorit în 2006 cu Paola Doimi de Lupis de Frankopan

Prințul Eduard

Părinți George, Duce de Kent Prințesa Marina a Greciei și Danemarcei  Frați și surori Prințesa Alexandra, Lady Ogilvy Prințul Michael de Kent  Căsătorit cu Katharine, Ducesă de Kent Copii George Windsor, Earl de St Andrews Lady Helen Taylor Lordul Nicholas Windsor

* 1936: Constantin Dinu (n. 9 octombrie 1936) este un fost senator român în legislatura 1990-1992 ales în județul Vrancea pe listele partidului FSN. În cadrul activității sale parlamentare, Constantin Dinu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Franceză-Senat și Regatul Spaniei.

·         1937 - S-a născut Pat Burke, saxofonist şi flautist jamaican (Foundations).

* 1938: Olga Szabó (nume dinaintea căsătoriei Orbán; n. 9 octombrie 1938, Cluj, Regatul României) este o fostă scrimeră română, laureată cu argint la Jocurile Olimpice din 1956 de la Melbourne și dublu laureată cu bronz la Mexico 1968 și la München 1972. A fost și dublă campioană mondială.

S-a apucat de scrimă la o vârstă relativ înaintată de 14 ani, după ce profesoara sa de franceză și-a dus clasa la sala de scrimă, unde soțul acestei are antrenor.^[1][2] S-a remarcat repede și a început să se pregătească cu maestrul Ludovic Ozoray la „Progresul” Cluj. În anul 1954 a câștigat campionatul național al României în categoria juniori, și un an mai târziu la seniori.^[3]

La prima participare olimpică, la Melbourne 1956, a cucerit prima medalie olimpică a unui scrimer român, fiind laureată cu argint.^[1] Aurul a fost câștigat de britanica Gillian Sheen, o scrimeră pe care Olga Orban o învinsese de două ori în timpul competiției.^[1] Pentru acest rezultat a fost numită maestră a sportului. În anul 1961, alături de Maria Vicol, Ana Pascu și Ecaterina Orb-Lazăr, a obținut prima medalie românească la un Campionatul Mondial, un bronz, apoi aurul la individual în 1962.

După ce s-a retras, a devenit antrenoare la clubul ei, CSA Steaua. În anul 1990 a plecat în Ungaria cu soțul ei, Alexandru Szabo, și a lucrat la Budapest Honvéd.

Olga Szabo-Orban

Olga Szabó (stânga)

·         1938: Heinz Fischer (n. 9 octombrie 1938, Graz, Stiria, Imperiul German) este un politician austriac, fost președinte al Austriei din 8 iulie 2004 până pe 8 iulie 2016. În trecut el a mai executat funcția de ministru al științei și cercetării și cea de președinte a Consiliului Național din 1990 până în 2002. Pe parcursul mandatului său de președinte, el și-a suspendat statutul de membru al Partidului Social Democrat.

Heinz Fischer

* 1938: Takehiko Kawanishi (n. 9 octombrie 1938) este un fost fotbalist japonez.

·         1939: Gheorghe Chiper, politician român

* 1939: John Pilger Richard (n. 9 octombrie 1939, Sydney, Australia)^[1][2] este un jurnalist australiano-britanic^[3] și producător de filme documentare care locuiește la Londra.^[4] Pilger s-a mutat în Marea Britanie din 1962.^[5][6]

Începând cu primii săi ani de activitate (corespondent de război în Vietnam), Pilger este un critic înverșunat al politicii externe americane și britanice, politici pe care le consideră a fi conduse de o agendă imperialistă. Practicile mass-mediei mainstream au fost, de asemenea, criticate în lucrările sale.

Pilger s-a născut și a crescut în Bondi, o suburbie a orașului Sydney, de către Claude și Elsie Pilger. Graham (1932-2017), fratele său, a fost un activist pentru drepturile persoanelor cu handicap, care a sfătuit ulterior guvernul lui Gough Whitlam.^[7] Strămoșii tatălui lor erau germani,^[8] iar mamele erau irlandeze, engleze și germane; doi stră-străbunici materni au fost condamnați în Irlanda și transportați în Australia.^[9][10][11] Mama lui a fost profesor de limba franceză.^[9] Ambii frați au frecventat Sydney Boys High School,^[12][7] unde John Pilger a început un ziar de student, "The Messenger". El s-a alăturat ulterior unei scheme de stagiar jurnalist pe patru ani cu presa consolidată australiană.

John Pilger

John Pilger, 6 august 2011

·         1940: S-a născut John Winston Lennon, solistul şi liderul trupei Beatles, muzician şi compozitor englez, autor al unor piese ca “Imagine”, “Strawberry fields forever”. S-a nascut in Liverpool, Anglia. Compozitor, solist si chitarist, acesta a inceput sa cante inca din scoala cand si-a format prima trupa impreuna cu Paul McCartney si George Harrison. Trupa si-a schimbat de mai multe ori numele, pe rand aceasta fiind cunoscuta ca "Johnny and the Moondogs", "The Silver Beetles" , iar mai apoi “The Beatles”. Treptat, trupa si-a castigat celebritatea, iar John Lennon a devenit idolul tinerilor din intreaga lume. in 1969 s-a casatorit cu artista japoneza Yoko Ono si la scurta vreme a decis sa paraseasca formatia si sa inceapa o cariera solo. Cei doi s-au implicat si in diverse campanii sociale si pacifiste. in 1975, dupa nasterea fiului sau Sean, a decis sa se retraga din showbizz si sa se dedice familiei. Nu a reusit insa sa ramana multa vreme departe de muzica, astfel incat in 1980 a inregistrat un nou album. La foarte putina vreme dupa acest eveniment, John Lennon a fost impuscat mortal de un fan. 

Lennon repetând “Give Peace a Chance” în Montreal, Quebec, Canada, în 1969 – foto: ro.wikipedia.org

·         1943: Marius Porumb, critic și istoric de artă român, membru (2009) al Academiei Române

·         1944: S-a nascut John Entwistle, muzician britanic, component al trupei The Who. 

·         1946: S-a nascut Tansu Ciller, fost premier al Turciei. 

·         1948 - S-a născut Jackson Browne, vocalist, chitarist, pianist şi compozitor american (Nitty Gritty Dirt Band).

·         1950: Vasile Iordache (n. 9 octombrie 1950,^[1] Iași, România) este un portar de fotbal român, Maestru al Sportului, retras din activitate în anul 1984. Este în prezent antrenor cu portarii la FCSB, club la care și-a petrecut mare parte a carierei. A fost supranumit Eroul de pe Wembley^[2] datorită evoluției sale memorabile în meciul disputat sub culorile naționalei României contra Angliei. Este considerat unul dintre cei mai talentați portari de fotbal din România din toate timpurile

·         1950: Jody Williams, laureată a Premiului Nobel pentru Pace din anul 1997

·         1951 - S-a născut Michael Lee Smith, vocalist american (Starz).

* 1952: Sharon Rachel Osbourne (născută Arden la 9 octombrie 1952) ^[3] este o britanică, amfitrioană de spectacole de televiziune, personalitate media, jurat de concursuri de talent prezentate de televiziune, autoare, manager muzical, femeie de afaceri, promotoare de formații muzicale și soția muzicianului heavy metal Ozzy Osbourne.

Deși a avut un rol substanțial în promovarea soțului său, ca manager muzical al acestuia (după darea sa afară din Black Sabbath în 1979), Sharon Osbourne a devenit cunoscută publicului larg cu ocazia spectacolului de televiziune The Osbournes, un spectacol de reality televizion, care urmărea viața de zi cu zi a familiei sale. Ulterior, Sharon Osbourne a devenit un jurat al unor spectacole de televiziune de promovare a talentelor, așa cum sunt versiunea originală a concursurilor-spectacole The X Factor, între 2004 și 2007; respectiv a show-ului similar America's Got Talent, între 2007 și 2012.

Sharon Osbourne

Sharon Osbourne în 2012 Părinți Don Arden și Hope Shaw Căsătorită cu Ozzy Osbourne (c. 1982) Copii Aimee Osbourne (1983) Kelly Osbourne (1984) Jack Osbourne (1985)

·         1954: S-a născut actorul Adrian Pintea, cunoscut pentru rolurile din spectacolele de teatru „Pescăruşul”, „Hamlet”, „Mania”, ”Corida”, „Lumini şi umbre”sau din filmul „Iancu Jianu” (d. 8 iunie 2007). Adrian Virgil Pintea (n. 9 octombrie 1954, Beiuș – d. 8 iunie 2007, București), renumit actor român de teatru, film și televiziune care a adus o contribuție deosebita scenei și cinematografiei românești.

·         1954: Scott Stewart Bakula (născut pe 9 octombrie 1954) este un actor american, cunoscut mai ales pentru personajul Sam Beckett, din serialul de televiziune Capcana timpului. Pentru interpretarea acestui rol, el a primit premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor (dramă) în 1991 și patru nominalizări la premiul Emmy. Un alt rol important al său este cel al căpitanului Jonathan Archer, în serialul Star Trek: Enterprise. Bakula a apărut și ca invitat special în sezoanele doi și trei ale serialului NBC Chuck, în rolul lui Stephen Bartowski, tatăl personajului principal.

Cel mai recent rol interpretat de Bakula este personajul Terry, din serialul TNT Men of a Certain Age. Seful Pride din NCIS:New Orleans

Bakula a abandonat facultatea pentru a urma o carieră în actorie, după ce a primit rolul principal într-un turneu național cu piesa muzicală Godspell. Turneul a fost anulat înainte de a începe, iar Bakula s-a mutat la New York. La scurt timp, el a obținut un rol într-o producție a muzicalului Shenandoah, în Carolina de Nord.

În 1983, Bakula și-a făcut debutul pe Broadway, interpretând rolul lui Joe DiMaggio în muzicalul Marilyn: An American Fable. Debutul în televiziune a venit odată cu reclamele pentru firma de băuturi răcoritoare Canada Dry și pentru cafeaua decofeinizată Folgers.

Bakula în rolul doctorului Sam Beckett, alături de partenerul său Dean Stockwell, în Capcana timpului

Prestația sa în muzicalul de pe Broadway Romance/Romance, pentru care a primit și o nominalizare la premiile Tony, l-a ajutat să obțină rolul principal, alături de Dean Stockwell, în mult apreciatul serial de televiziune Capcana timpului.^[2] În acest serial științifico-fantastic, Bakula joacă rolul doctorului Sam Beckett, un savant care construiește o mașină a timpului. În urma unei defecțiuni, el devine prizonierul propriului experiment, călătorind în diverse perioade din trecut, pentru a îndrepta situații ce luaseră o întorsătură nefericită.^[3] Prestația sa în rolul genialului savant i-a adus un premiu Globul de Aur (împreună cu trei nominalizări), patru nominalizări la premiul Emmy pentru „Cel mai bun actor” și cinci premii consecutive ale organizației Viewers For Quality Television pentru „Cel mai bun actor într-un serial dramatic”.

Bakula în rolul căpitanului Jonathan Archer în Star Trek: Enterprise

În 1995, Bakula a apărut pe coperta revistei Playgirl. În 1997, el și-a împrumutat vocea personajului Danny Cat din Cats Don't Dance, un film animat foarte apreciat, dar puțin cunoscut, în care acesta cântă o melodie alături de Natalie Cole. În 1998, Bakula a interpretat rolul aruncătorului veteran Gus Cantrell, în filmul Major League: Back to the Minors, ultimul din trilogia Major League. El a jucat de asemenea rolul lui Jim Olmeyer, partnerul de același sex al lui Jim Berkley, interpretat de Sam Robards, în filmul Frumusețe americană (1999), câștigător al premiului Oscar.

În serialul Star Trek: Enterprise, Bakula a dat viață personajului Jonathan Archer, căpitanului primei nave interstelare pământene, capabilă să străbată distanțe mari. În 2006, el a reluat acest rol în jocul Star Trek Legacy pentru PC și Xbox 360. Tot în 2006, la Teatrul Ford din Washington, D.C., Bakula a jucat în spectacolul muzical Shenandoah, în care a avut și primul lui rol ca actor profesionist în 1976. El a interpretat de asemenea melodia „Pig Island” pe discul pentru copii Philadelphia Chickens al Sandrei Boynton, intitulat „Pentru toate vârstele, mai puțin 43”.

Printre celalte prestații muzicale ale lui Bakula se numără cea de la Hollywood Bowl din 1996 și 2004, cea de la Carnegie Hall în 1995, cu ocazia unui spectacol caritabil în care a cântat melodia Anyone Can Whistle a lui Stephen Sondheim, și cea de la gala premiilor Kennedy Center Honors în 1993 și 2003, în onoarea lui Sondheim și a lui Carol Burnett.^[4]

Scott Bakula a declarat pentru publicația TV Guide Magazine că ar putea juca din nou rolul lui Sam Beckett într-un film inspirat din celebrul serial Capcana timpului, alături de Dean Stockwell. La convenția Comic Con din 2010, el a anunțat că se lucra la un scenariu pentru film, dar că, deși avea să apară în film, nu deținea rolul principal

Bakula pe 30 aprilie 2011, la convenția pe teme științifico-fantastice FedCon XX, 28 aprilie - 1 mai 2011, Düsseldorf, Germania

Bakula a interpretat mai multe cântece din cariera sa în cadrul unui spectacol intitulat O seară cu Scott Bakula pe 18 ianuarie 2008, pentru a sprijini restaurarea istoricului Teatru Ford din New York.^[6] Bakula a avut trei apariții în 2008. El e jucat rolul avocatului Jack Ross în episodul „Glow in the Dark” din serialul Boston Legal, difuzat pe 12 februarie 2008, la postul de televiziune ABC.^[7] În perioada 4 martie - 20 aprilie, a interpretat rolul lui Tony Hunter în premiera mondială a spectacolului Dancing In The Dark, la teatrul Old Globe din San Diego, California. Dancing in the Dark este bazat pe filmul The Band Wagon al anilor 1950, cu Fred Astaire și Cyd Charisse.^[8] Bakula a apărut și în rolul personajului Chris Fulbright în cinci episodade ale serialului de comedie State of the Union al lui Tracey Ullman, la postul de televiziune Showtime.^[9]

În 2009, Bakula a jucat în comedia neagră The Informant!, în rolul lui Brian Shepard, un agent FBI care colaborează cu personajul principal, Mark Whitacre (interpretat de Matt Damon).^[10]

În aprilie 2009, Bakula s-a alăturat serialului TV Chuck, jucând rolul lui Stephen Bartowski, tatăl înstrăinat al personajului principal.^[11] În perioada 31 iulie - 2 august 2009, el a interpretat rolul lui Nathan Detroit în trei reprezentații ale muzicalului Guys and Dolls la Hollywood Bowl. Din luna decembrie a anului 2009, Bakula a început să apară în rolul cuceritorului celibatar Terry, unul dintre cele trei personaje ale serialului de comedie dramatică Men of a Certain Age al postului TNT, alături de Ray Romano (Joe) și Andre Braugher (Owen).^[12] În 2011, el a avut o scurtă apariție vocală în filmul Source Code, ca o aluzie la personajul său din Capcana timpului, rostind celebra sa replică „Oh, boy” („am încurcat-o”).^[13]

Tot în 2011, Bakula a apărut în documentarul de lung metraj Căpitanii, conceput și regizat de William Shatner. În acest film, Bakula răspunde întrebărilor căpitanului original din serialul Star Trek despre viața și cariera sa înainte de a intepreta personajul căpitanului Jonathan Archer în Star Trek: Enterprise. Interviul are loc la ferma lui Shatner din California, unde cei doi fac o plimbare călare și discută despre neajunsurile unei cariere în televiziune.^[14]

În septembrie 2011, Bakula a jucat în spectacolul Terrible Advice al lui Saul Rubinek, la teatrul Menier Chocolate Factory din Londra.

Filmografie:

• I-Man (1986)
• Gung Ho (serial TV) (1986)^[16]
• My Sister Sam (1 episod 1986)
• Designing Women (1986–1988)
• Matlock (2 episoade 1987)
• Eisenhower and Lutz (1988)
• Capcana timpului (1989–1993)
• Sibling Rivalry (1990)
• Necessary Roughness (1991)
• Mercy Mission: The Rescue of Flight 771 (1993)
• Color of Night (1994)
• A Passion to Kill (1994)
• Nowhere to Hide film de televiziune (1994)
• Murphy Brown (14 episoade 1994–1996)
• The Invaders (mini-serie)(1995)
• Lord of Illusions (1995)
• The Bachelor's Baby filmul săptămânii la CBS (1996)
• Mr. & Mrs. Smith (1996)
• Cats Don't Dance (1997)
• Major League: Back to the Minors (1998)
• NetForce (1999)
• Frumusețe americană (1999)
• Above Suspicion (2000)
• In the Name of the People (2000)
• Life as a House (2001)
• What Girls Learn film original Lifetime (2001)
• Star Trek: Enterprise (2001–2005)
• Papa's Angels (2000)
• The Trial of Old Drum (2000) – George Graham Vest
• The New Adventures of Old Christine (3 episoade, 2 în 2006, 1 în 2009)
• Blue Smoke film original Lifetime (2007)
• American Body Shop (1 episod, 2007)
• Boston Legal (1 episod, 2008)
• State of the Union (5 episoade, 2008)
• The Informant (2009)^[17]
• Chuck (8 episoade, 2009–2010)
• Men of a Certain Age (2009–2011)
• Source Code (2011) (voce)
• Căpitanii (2011)

Scott Bakula

·         1955 - S-a născut Shona Laing, cântăreaţă şi compozitoare din Noua Zeelandă (Manfred Mann's Earthband).

* 1958: Ion Stăvilă (n. 9 octombrie 1958) este un diplomat moldovean, care din iulie 2010 până la 3 iunie 2015 a îndeplinit funcția de Ambasador al Republicii Moldova în Ucraina și prin cumul în Turkmenistan și Uzbekistan* 1959: Boris Efimovici Nemțov (în rusă: Борис Ефимович Немцóв, n. 9 octombrie 1959, Soci – d. 27 februarie 2015, Moscova) a fost un politician din Rusia, fondator al mișcării politice „Solidarnosti”, copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală, membru al Comitetului de coordonare a opoziției politice din Rusia, deputat al Dumei regionale din Iaroslavl.

În anii ’90, Boris Nemțov a fost unul dintre apropiații președintelui Boris Elțin, fiind unul dintre arhitecții reformelor de piață din Rusia.^[2] Elțin l-a avut în vedere pentru succesiunea la funcția de președinte al Federației Ruse, însă în cele din urmă s-a hotărât pentru Vladimir Putin. Nemțov a salutat inițial numirea lui Putin, pentru a deveni ulterior un opozant important al președintelui.^[3]

A fost un critic al intervenției Rusiei în Ucraina și al anexării Crimeii.^[4] Într-o atmosferă ostilă, întreținută printre alții și de televiziunea publică rusă, Nemțov a fost asasinat pe 27 februarie 2015, la mică distanță de Kremlin, în timp ce făcea pregătiri pentru un marș anti-guvernamental.

Boris Nemțov Борис Немцов

Boris Nemțov în 2013

* 1962: Mariana Târcă (n. 9 octombrie 1962, în comuna Mândra, județul Brașov) este o fostă jucătoare de handbal^[1] din România, actuala antrenoare a echipei Corona Brașov.

·         1962: S-a nascut Tommy Lee, baterist american. 

* 1963: Vasile Tarlev (n. 9 octombrie 1963, satul Bașcalia, raionul Basarabeasca, RSS Moldovenească) este un om politic moldovean, care a îndeplinit funcția de prim-ministru al Republicii Moldova (19 aprilie 2001 - 31 martie 2008).^[1][2] A studiat ingineria și a devenit un membru a diverse consilii economice.* 1964: Ion Butmalai (n. 9 octombrie 1964, Tigheci, Leova - d. 9 decembrie 2014, Cahul^[1]) a fost un politician din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova din 2009 până în 2014, membru al fracțiunii parlamentare a Partidului Liberal Democrat din Moldova.

* 1964: Guillermo del Toro Gómez (n. 9 octombrie 1964, Guadalajara, Jalisco) este un regizor, producător, scenarist și romancier mexican. Este cunoscut în special pentru regia filmelor Blade II (2002), Labirintul lui Pan (2006), Hellboy (2004), Hellboy II: The Golden Army (2008) și Pacific Rim (2013).

Guillermo del Toro

Guillermo del Toro în 2014

* 1965: Victor Ostap (n. 9 octombrie^[1] 1965, Telenești^[2][3]) este un om de afaceri din Republica Moldova, cunoscut mai ales din postura (istorică) de fondator, finanțator și patron al clubului de fotbal FC Rapid Ghidighici.

·         1966: David William Donald Cameron (n. 9 octombrie 1966, Londra) a fost prim-ministrul al Regatului Unit și liderul al Partidului Conservator din 2010 până în 2016.

Cameron a studiat filozofie, științe politice și economie la Oxford. S-a alăturat apoi departamentului de cercetare al Partidului Conservator, devenind consultant special al lui Norman Lamont, și apoi al lui Michael Howard.

În 1997 a candidat pentru un post în Parlament, dar nu a fost ales. S-a revanșat în 2001, când a devenit membru al Parlamentului din partea ținutului Witney. A devenit rapid membru marcant al opoziției. La alegerile din 2010, Partidul Conservator a primit cele mai multe voturi, dar nu a avut majoritatea pentru a forma singur guvernul. După demisia lui Gordon Brown, Cameron a fost numit prim-ministru de către Regina Elisabeta a II-a. Pentru alcătuirea unui guvern, Partidul Conservator a format o coaliție cu cel Liberal Democrat.

David Cameron

·         1967: Gheorghe Popescu, cunoscut mai ales ca Gică Popescu (n. 9 octombrie 1967, Calafat) este un fost fotbalist român, actualmente impresar.

A participat cu echipa națională de fotbal a României la trei turnee finale ale Campionatelor mondiale (1990, 1994 și 1998) și la două ale Campionatelor europene de fotbal (1996 și 2000). De-a lungul carierei a jucat la CS Universitatea Craiova, Dinamo București, Steaua București, PSV Eindhoven, Tottenham Hotspur, FC Barcelona, U.S. Lecce, Galatasaray S.K. (cu care a câștigat Cupa UEFA în 2000) și SV Hannover 96, câștigând 13 trofee.

A fost căpitanul celebrei echipe FC Barcelona, cu care a câștigat Cupa Cupelor.

După retragerea din fotbal, a intrat în afaceri și și-a deschis propria școală de fotbal (Școala de Fotbal Gică Popescu) la Craiova. Este văzut ca un apropiat al fraților Giovanni și Victor Becali.

În 2005 a candidat pentru președinția Federației Române de Fotbal împotriva actualului președinte Mircea Sandu, însă la alegerile din 21 noiembrie a adunat doar 102 voturi, față de 187 ale contracandidatului său. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate.^[2][3]

Începând cu ianuarie 2008, Popescu a fost anchetat de Direcția Națională Anticorupție, fiind acuzat de înșelăciune, evaziune și spălare de bani, într-un dosar care privește transferurile a 12 fotbaliști, din perioada 1999–2005. Popescu se numără printre cei zece impresari și patroni de cluburi de fotbal împotriva cărora procurorii DNA au anunțat începerea urmăririi penale, pentru mai multe infracțiuni - înșelăciune, evaziune fiscală și spălare de bani, precum și prejudicierea a patru cluburi cu suma de zece milioane de euro.^[4][5][6] În martie 2014, Popescu a fost condamnat la trei ani și o lună de închisoare^[7]. A fost eliberat condiționat în noiembrie 2015^[8].

Gheorghe Popescu deține un holding alcătuit din zece firme, cu proiecte în domeniile hotelier și imobiliar-birouri, spații comerciale și rezidențial^[9]. În anul 2008, averea lui era estimată la 40 milioane de euro^[9]. Deține și compania Energie Investments Group (EIG), prin intermediul căreia intenționează să intre pe piața energiei eoliene

* 1967: Eduardo Gory "Eddie" Guerrero Llanes, nume de ring: Eddie Guerrero (n. 9 octombrie 1967 – d. 13 noiembrie 2005) a fost un wrestler profesionist originar din El Paso, Texas. Pe 13 noiembrie 2005, Eddie a fost găsit mort în camera sa de hotel.

* 1968: Luminita Zaituc-Zelaskowski (inițial Luminița Zaițuc; n. 9 octombrie 1968,^[1] București, RS România) este o fostă alergătoare germană pe distanțe lungi de origine română. Ea trăiește în Germania din 1990 și, din 1996, este cetățean german.

·         1969: PJ Harvey, cântăreață britanică

* 1969: Steven Rodney "Steve" McQueen CBE (n. 9 octombrie 1969)^[2] este un regizor, producător, scenarist britanic. Pentru filmul său 12 ani de sclavie a câștigat un Premiu Oscar,^[3] Premiu BAFTA și Globul de Aur. McQueen este primul realizator de filme de culoare care câștigă Premiul Oscar pentru cel mai bun film.

Steve McQueen CBE

* 1970: Carmen Daniela Dan (n. 9 octombrie 1970, București, RS România) este un senator român, ales în 2016.

* 1972: Luminița Moangă Talpoș (n. 9 octombrie 1972, Craiova) este o atletă de origine română, alergătoare de lungă distanță, în special maraton.

Cea mai bună performanță a avut-o la cursa de maraton de la Viena 2008, cu timpul de 2:26:43.

* 1974: Octavian Calmîc (n. 9 octombrie 1974, Bardar, raionul Ialoveni, Moldova)^[2] este un economist din Republica Moldova, care din 21 ianuarie 2016 - 21 decembrie 2017 a deținut funcția de Viceprim-ministru, Ministru al Economiei al Republicii Moldova și Infrastructurii în guvernul Guvernul Pavel Filip. Din 2009 până la 21 ianuarie 2016 a fost Viceministru al Economiei pentru cooperare economică internațională, iar per ansamblu a activat în cadrul Ministerului Economiei începând cu anul 1996. Între 1998-2001 a fost membru activ al echipei pentru negocierea aderării Republicii Moldova la Organizația Mondială a Comerțului.^[3]

Este căsătorit și are un copil

·         1975: Marcel Laurențiu Romanescu, politician roman

* 1975: Mark Anthony Viduka (n. 9 octombrie 1975) este un fotbalist australian, care evolua pe postul de mijlocaș.* 1979: Brandon James Routh (n. 9 octombrie 1979) este un actor american. Este cunoscut pentru rolul său ca Superman în Superman Revine din 2006. A mai apărut și în serialele de televiziune cu supereroi Arrow și The Flash interpretând personajul Ray Palmer/The Atom.

Brandon Routh

Routh la WonderCon 2016 Căsătorit cu Courtney Ford (c. 2007) Copii 1

* 1979: Mihai-Bogdan Diaconu (n. 9 octombrie 1979, București, România) este un politician român, deputat de București din partea Uniunii Social-Liberale în legislatura 2012–2016.

* 1981: Alexandru Namașco (n. 10 octombrie 1981) este un fotbalist din Republica Moldova, care în prezent evoluează la clubul FC Costuleni pe postul de atacant.

* 1981: Ryoichi Maeda (n. 9 octombrie 1981) este un fotbalist japonez.

* 1986: Gonçalo Brandão (n. 9 octombrie 1986, Lisabona, Portugalia) este un jucător portughez de fotbal legitimat la CF Os Belenenses.

* 1986: Stéphane Zubar (n. 9 octombrie 1986, Pointe-à-Pitre, Guadelupa) este un fotbalist francez care evoluează la echipa Bournemouth pe postul de fundaș.

* 1988: Mara-Daniela Calista (n. 9 octombrie 1988) este un deputat român, ales în 2016.

* 1991: Yusuke Minagawa (n. 9 octombrie 1991) este un fotbalist japonez.