4. /19 OCTOMBRIE 2023 - TEATRU/FILM

MIHAIL SADOVEANU

Mihail Sadoveanu în 1949

1880 La 5 noiembrie, la Pascani, judetul Iasi, s-a nascut Mihail Sadoveanu. A fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician si om politic roman. Sadoveanu este considerat unul dintre cei mai importanti prozatori romani din prima jumatate a secolului XX. Opera sa se poate grupa in cateva faze care corespund unor directii sau curente literare dominante intr-o anumita epoca: o prima etapa samanatorista, cea de inceput, a primelor incercari, nuvele si povestiri, o a doua mitico-simbolica, din perioada interbelica (reflectata in romane precum "Creanga de aur" sau "Divanul persian", precum si o ultima faza care corespunde realismului socialist, in acord cu perioada socialist-comunista la care Sadoveanu va adera ideologic. Parintii lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia si Profira Ursache, fata de razesi.

1892-1897 Mihail a urmat studiile primare la Pascani, unde l-a avut ca dascal pe Mihai Busuioc, cel pe care l-a descris in povestirea "Domnu Trandafir". Apoi a urmat gimnaziul "Alecu Donici" la Falticeni. In timp ce studia la gimnaziu, in 1897, intentioneaza sa alcatuiasca, impreuna cu un coleg, o monografie asupra lui Stefan cel Mare, renuntand insa, din lipsa de izvoare istorice.

1897 Debuteaza in revista bucuresteana "Dracu".

1897-1900 Si-a continuat pregatirea la Liceul National din Iasi si la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, insa cursurile au fost intrerupte la sfarsitul aceluiasi an, intorcandu-se la Falticeni. Incepe sa colaboreze la foaia "Viata noua" alaturi de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi s.a., semnand cu numele sau, dar si cu pseudonimul M.S. Cobuz.

1904 Sadoveanu se stabileste la Bucuresti, se casatoreste si va avea unsprezece copii. In acelasi an are loc debutul editorial cu patru volume deodata: "Povestiri", "Dureri inabusite", "Crasma lui Mos Precu", "Soimii", fapt pentru care Nicolae Iorga numeste aceasta perioada ”anul Sadoveanu”.

Publica aproape 100 de volume, printre care: ”Floare ofilita”, ”Apa mortilor”, ”Neamul Soimarestilor”, ”Tara de dincolo de negura”, ”Hanu-Ancutei”, ”Imparatia apelor”, ”Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda”, ”Baltagul”, ”Creanga de aur”, ”Locul unde nu s-a intamplat nimic”, ”Fratii Jderi”, ”Nada Florilor”. Mihail Sadoveanu, ”Ceahlaul literaturii romane”, cum l-a numit Geo Bogza, ”Stefan cel Mare al literaturii romane” cum i-a spus George Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala.

1910 Este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi. In acest an publica volumele "Povestiri de seara" (la Editura Minerva), "Genoveva de Brabant", brosura "Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobandi pamant" s.a. Colaboreaza la revista „Samanatorul”, dar se va simti mai apropiat spiritual de revista care aparea la Iasi, „Viata Romaneasca”.

1919 Editeaza, impreuna cu George Topîrceanu, la Iasi, revista "Insemnari literare". In decembrie, revista isi anunta incetarea aparitiei. "Viata romaneasca", isi porneste iar munca pentru cultura si folos. In editura revistei iesene publica volumul de nuvele "Umbre" si brosura "In amintirea lui Creanga", iar la "Editura Luceafarul", volumul "Priveghiuri".

1921 Mihail Sadoveanu, devine membru al Academiei Romane.

1926 Reprezinta Societatea Scriitorilor Romani, impreuna cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin.

1928 Publica povestirea "Hanul Ancutei", apartinand perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o imbinare ideala a genului epic si liric.

1936 Mihail Sadoveanu, George Toparceanu, Mihai Codreanu si Grigore T. Popa, scot, incepand cu luna ianuarie , revista lunara "Insemnari iesene". La moartea lui Garabet Ibraileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la revista "Viata romaneasca".

1947 Scrisul sau vireaza spre ideologia noului regim comunist, publicand opere afiliate curentului sovietic, al realismului socialist, celebre fiind romanul "Mitrea Cocor" sau cartea de reportaje din URSS, "Lumina vine de la Rasarit". Ca recompensa pentru aceasta orientare, devine presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale, functia politica maxima ocupata de un scriitor roman in timpul regimului comunist si se bucura de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.

1948 Publica romanul "Pauna Mica".

1949 Mihail Sadoveanu este ales presedinte al Uniunii scriitorilor.

1952 Publica romanul istoric "Nicoara Potcoava", o capodopera a genului.

1954 Publica volumul "Aventura in lunca Dunarii".

1955 Scriitorului i se confera titlul de Erou al Muncii Socialiste.

1961 In acest an a primit  Premiul Lenin pentru Pace.

1961 La 19 octombrie, Mihail Sadoveanu se stinge din viata. A fost inmormantat in Cimitirul Bellu, alaturi de Eminescu.

Opera lui Mihail Sadoveanu este monumentală, curpinzând în total peste o sută de volume. Cele mai cunoscute și semnificative opere ale lui Sadoveanu sunt, după cum urmează:

• Șoimii (1904)
• O istorie de demult (1907)
• Apa morților (1911)
• Neamul Șoimăreștilor (1915)
• Umbre (1919)
• Strada Lăpușneanu (1921)
• Oameni din lună (1923)
• Ți-aduci aminte (1923)
• Țara de dincolo de negură (1926)
• Dumbrava minunată (1926)
• Dimineți de iulie. Stigletele (1927)
• Împărăția apelor (1928)
• Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă (1929)
• Depărtări (1931)
• Creanga de aur (1933)
• Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933)
• Nopțile de Sânziene (1934)
• Viața lui Ștefan cel Mare, biografie (1934)
• Cuibul invaziilor (1935)
• Valea Frumoasei (1938)
• Frații Jderi (1935-1942)
• Divanul persian (1940)
• Anii de ucenicie (1944)
• Caleidoscop (1946)
• Nada Florilor (1951)
• Nicoară Potcoavă (1952)

ERNEST MAFTEI

Sari la navigareSari la căutare

Ernest Maftei
Date personale
Poreclă	Bădeia
Născut	6 martie 1920[1]  Prăjești, Bacău, România
Decedat	19 octombrie 2006 (86 de ani)[1]  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor actor de film poet autor de epigrame[*]
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Ernest Maftei (n. 6 martie 1920,^[1] Prăjești, Bacău, România – d. 19 octombrie 2006,^[1] București, România) a fost un actor român, poet, epigramist și adept în tinerețe al Mișcării Legionare.

CUPRINS

• 1Copilăria
• 2Biografie
• 3Cariera politică
• 4Cariera artistică
• 5Filmografie
• 6Publicații
• 7Note
• 8Legături externe

COPILĂRIA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

S-a născut la 6 martie 1920 în comuna Prăjești, lângă Bacău. La școala normală (școala de învățători) din Bacău a debutat cu versuri în revista Liliacul, editată împreună cu patru colegi.

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Ernest Maftei a urmat cursurile Școlii Normale din Bacău după care, în perioada 1941 - 1945, a studiat vioara la Academia de Artă Dramatică din Iași.^[2] A debutat ca actor în rolul unui bancher, în perioada studenției, în piesa „Zece milionari” la Teatrul „Muncă și lumină”, teatru ce era o filială a teatrului lui Victor Ion Popa. Debutul cinematografic l-a făcut în filmul „Răsună valea”.

Deși a fost un prețuitor constant al farmecului feminin, actorul nu a fost căsătorit decât o singură dată. A avut un fiu, Gheorghe (Gheorghiță) Maftei care este un artist plastic cunoscut ^[3].

CARIERA POLITICĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Ernest Matei își începe cariera politică în Mișcarea Legionară unde a ocupat un rol important în județul Bacău. La 17 ani aderă la mișcarea legionară „Frăția de Cruce”^[4]. Este închis în lagărul de la Vaslui în 1938, cinci luni, pe timpul lui Armand Călinescu. Este deținut politic în închisorile Galați, Jilava și Văcărești.^[5]

În dosarele de la Securitate era numit chiar al treilea cel mai periculos om pentru comunismul român. După decapitarea Mișcării Legionare de către regimul carlist rămâne printre puținii supraviețuitori din zonă, astfel că în momentul în care este alungat Carol al II-lea și instaurată Legiunea Arhanghelului Mihail la putere este desemnat responsabil pe 4 județe, în principal din cauza lipsei de cadre superioare, el având doar 21 de ani la data respectivă. În momentul în care primește ordine de la București să ridice 136 de evrei suspectați de activități comuniste și subversive, el preia pe toți cei din listă și îi ascunde la Prăjești unde îi angajează la cariera de piatră care aparținea tatălui său. În urma acestei acțiuni tatăl său este arestat mai târziu și încarcerat.^{[6][7][necesită sursă mai bună]}

Despre asasinarea lui Nicolae Iorga el spune că în acele momente se afla cu Horia Sima în aceeași mașină și că au ajuns prea târziu la Vălenii de Munte, și că erau informați că viața acestuia era în pericol.^{[necesită citare]}

A fost judecat de către comuniști de patru ori pentru apartenență la Mișcarea Legionară, însă a fost achitat tot timpul din cauza intervențiilor evreilor salvați de el și care au depus mărturii pentru a-l ajuta. Pentru a scăpa de opresiunile comuniste preia numele de Irimia Valahul.^{[necesită citare]}

A participat activ la evenimentele din 21 decembrie 1989 apărând în fața demonstranților cu un steag fără stemă (nedecupat) și a rămas în stradă până la finalizarea evenimentelor.^[5] A participat la protestele din iunie și a fost bătut și lăsat inconștient pe malul Dâmboviței fiind salvat ulterior de un trecător.

CARIERA ARTISTICĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A devenit unul dintre monștrii sacri ai filmului românesc și unul dintre cei mai populari actori români.

Alături de Colea Răutu și alți actori, a înființat Uniunea Cineaștilor din România.

A colaborat la realizarea emisiunii „Ferma”, specializată pe teme din viața rurală și agricultură, transmisă pe canalul TVR 2.^[8]

În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturându-se camarazilor săi împreună cu care luptase și suferise în închisori.

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Valurile Dunării (1960)
• Secretul cifrului (1960)
• Străzile au amintiri (1962)
• Tudor (1963)
• Neamul Șoimăreștilor (1965)
• Răscoala (1966)
• Haiducii (1966)
• Răpirea fecioarelor (1968)
• Răzbunarea haiducilor (1968)
• Baltagul (1969)
• Războiul domnițelor (1969)
• Prieteni fără grai (1969)
• Prea mic pentru un război atît de mare (1970)
• Castelul condamnaților (1970)
• Zestrea domniței Ralu (1971)
• Săptămîna nebunilor (1971)
• Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
• Puterea și adevărul (1972)
• Despre o anume fericire (1973)
• Ultimul cartuș (1973)
• Conspirația (1973)
• Departe de Tipperary (1973)
• Dincolo de nisipuri (1974)
• Frații Jderi (1974)
• Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975)
• Cantemir (1975)
• Zile fierbinți (1975)
• Prin cenușa imperiului (1976)
• Mere roșii (1976)
• Osînda (1976)
• Bunicul și doi delincvenți minori (1976)
• Accident (1977)
• Buzduganul cu trei peceți (1977)
• Iarba verde de acasă (1977)
• Războiul independenței (serial TV) (1977)
• Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - ep. 10-11
• Pentru patrie (1978)
• Vlad Țepeș (1979)
• Drumuri în cumpănă (1979)
• Mihail, cîine de circ (1979)
• Ultima noapte de dragoste (1980)
• Drumul oaselor (1980)
• Burebista (1980)
• Dumbrava minunată (1980) - bunicul Lizucăi
• Cucerirea Angliei (1982)
• Amurgul fântânilor (1983)
• Cireșarii (1984) - moș Timofte
• Sosesc păsările călătoare (1985)
• Căsătorie cu repetiție (1985)
• Mușchetarii în vacanță (1985)
• Rămînerea (1991)
• Crucea de piatră (1994)
• Triunghiul morții (1999)
• Păcală se întoarce (2006)
• Modigliani (2004)
• Kínai védelem („Apărarea chineză”) (1999)
• Trenul vieții (1998)
• Trahir („A trăda”) (1993)
• Drumul câinilor (1991)
• Tusea și junghiul (1991)
• Căutătorii de aur (1986)
• Convoiul (1981)
• Cumpăna (1979)
• Fair-play (1977)
• Misterul lui Herodot (1976)
• Mastodontul (1975)
• Duhul aurului (1974)
• Despre o anumită fericire (1973)
• Vifornița (1973)
• Pădurea pierdută (1971)
• Așteptarea (1970)
• Căldura (1969)
• Reconstituirea (1968)
• Meandre (1966)
• Merii sălbatici (1964)
• Omul de lângă tine (1961)
• Când primăvara e fierbinte (1960)
• Desfășurarea (1954)
• Nepoții gornistului (1953)
• Detectiv fără voie (2001) - bătrânul de pe Strada Meduzei
• Trăsniții (2003) - Tatăl comandantului