MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

6. /18 OCTOMBRIE 2023 - GÂNDURI PESTE TIMP

DESPRE MODESTIE, MÂNDRIE - Citate:

Cine vrea să dovedească prea multe, nu dovedeşte nimic.

BALZAC

Întâlneşti adesea oameni care au cu mult mai multă independenţă în părerile lor decât ar trebui şi ar fi iertat să aibă pe lângă inteligenţa de care dispun; insuportabili!

După ce apune soarele, orice licurici crede că el îi e locţiitorul.

LUCIAN BLAGA

După cum mândria apare mai vârtos când e însoţită de modestie, la fel şi modestia sporeşte şi se arată mai limpede pe sine când e însoţită de mândrie.

B. CASTIGLIONE

De folos adesea este să te uiţi şi înapoi.

DANTE ALIGHIERI

Un mare defect: să te închipui mai mult decât eşti şi să te preţuieşti mai puţin decât valorezi.

GOETHE

Există oameni care cred că cunosc bine pasărea, pentru că au văzut oul din care a ieşit.

Puteţi fi siguri că modestia oamenilor îşi are întotdeauna cauzele ei.

H. HEINE

Nu încape îndoială că una din urmările virtuţii e trufia. E între ele o punte făurită de diavol.

Există oameni care vor cu orice preţ să aibă trecere, şi, oriunde s-ar afla, să se ţină seama de ei. Acolo unde nu pot face pe profeţii, fac pe mucaliţii.

V. HUGO

Nu putem răbda vanitatea altora, fiindcă o depăşeşte pe a noastră.

Umilinţa este o supunere făţarnică folosită pentru a stăpâni pe ceilalţi; este un artificiu al orgoliului casre se înjoseşte pentru a ridica fruntea; şi cu toate că acesta îmbracă mii de forme, el nu-i niciodată mai bine deghizat şi mai capabil de a înşela decât atunci când se ascunde sub chipul umilinţei.

Îi iertă adesea pe cei care ne plictisesc, dar nu-i iertăm niciodată pe cei plictisiţi de noi.

F. de LA ROCHEFOUCAULD

O! Amor propriu; tu pârghie cu ajutorul căruia Arhimede voia să ridice globul pământesc!

LERMONTOV

Cel ce vrea să fie original cu tot dinadinsul, va fi extravagant, dar nu original.

L. PIRANDELLO

Modestia nu e dezinteres, ci o atitudine.

L. REBREANU

Pasiunii de a ne distinge îi datorăm tot ce omenirea are mai bun şi mai rău: virtuţile şi viciile, cunoştinţele şi erorile, cuceritorii şi filozofii.

J. J. ROUSSEAU

E înţelept să te mulţumeşti cu ceea ce se poate.

M. SADOVEANU

S-ar găsi orgoliu în toate faptele frumoase, dacă s-ar analiza astfel.

GEORGE SAND

Amorul propriu se strecoară chiar şi în inimile care slujesc drept templu celor mai înalte virtuţi.

STENDHAL

Închină-te fireştei glorii, a simplităţii.

P. VERLAINE

Nu există pe lume decât un singur lucru mai rău decât să se vorbească pe seama ta de rău, şi acela e să nu se vorbească deloc.

OSCAR WILDE

HENRI BERGSON

Date personale
Henri Bergson

Născut	18 octombrie 1859^[1]^[6]^[7]^[8] Paris, Franța
Decedat	4 ianuarie 1941 (81 de ani)^[1]^[9]^[6]^[8] Paris, Deutsche Besetzung Frankreichs 1940–1945
Înmormântat	Hauts-de-Seine
Cauza decesului	bronșită
Părinți	Michał Bergson[*]
Frați și surori	Moina Mathers[*]
Căsătorit cu	Louise Neuberger[*]
Cetățenie	Franța
Etnie	Francezi
Religie	iudaism
Ocupație	filozof profesor[] sociolog[]
Limbi	limba franceză^[2]
Studii	lycée Condorcet[*] École Normale Supérieure Universitatea din Paris
Pregătire	Émile Boutroux[] Félix Ravaisson[]
Profesor pentru	Gabriel Marcel, Émile Bréhier[], Louis Lavelle, Albert Thibaudet, Marcel Proust, Joseph Baruzi[]
Mișcare/curent literar	continental philosophy[*]
Influențe[ascunde] Zenon din Eleea^[3] Platon^[3] Aristotel^[3] Plotin^[3] René Descartes^[3] Baruch Spinoza^[3] Gottfried Wilhelm von Leibniz^[3] George Berkeley^[3] David Hume^[3] Immanuel Kant^[3] Claude Bernard^[3] Jules Lachelier[]^[3] Félix Ravaisson[]^[3] Herbert Spencer^[3] Charles Darwin^[3] Albert Einstein^[3] Blaise Pascal Søren Kierkegaard Arthur Schopenhauer Georg Simmel[*] Gottlob Frege
Note
Premii	Premiul Nobel pentru literatură^[4]^[5] Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[] concours général[] Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[] doctorado honoris causa por la Universidad Nacional Autónoma de México[] Honorary doctor of the University of Oxford[] honorary doctor of the University of Cambridge[]
Semnătură

Modifică date / text

Henri-Louis Bergson (n. 18 octombrie 1859 — d. 4 ianuarie 1941) a fost scriitor și filosof francez de etnie evreiască, ale cărui idei au pătruns și în literatură, prin intermediul operei lui Proust, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1927.

MOTIVAȚIA JURIULUI NOBEL[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

"ca o recunoaștere a ideilor lui bogate și incitante și strălucitei măiestrii cu care au fost înfățișate "^[10].

DATE BIOGRAFICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Henri-Louis Bergson s-a născut la Paris, la 18 octombrie 1859. Este elev al liceului Bonaparte în perioada 1868 - 1877, apoi studiază la Ecole Normale Supérieure (1878 - 1881), unde este coleg cu Jaurès și unde obține în 1881 examenul de agregat în filozofie. În 1889 își susține doctoratul în litere cu două teze: Essai sur les données immédiates de la concience (Eseu despre datele imediate ale conștiinței) și Quid Aristoteles de loco senserit. A fost numit profesor la Collège de France în 1897. Duce o viață consacrată studiului, în care singurele evenimente importante sunt aparițiile fundamentalelor lucrări care-i alcătuiesc opera: Matière et Mémoire (Materie și memorie, 1896), Le Rire (Râsul, 1900), L'Évolution créatrice (Evoluția creatoare, 1907), L'Énergie spirituelle (Energia spirituală, 1919).

Devine celebru, în Europa și America, încă de la publicarea primelor titluri. Funcții și distincții numeroase îi încununează opera, culminând cu alegerea ca membru al Academiei franceze (1914), Premiul Nobel (1927) și Legiunea de Onoare (1930).

A făcut politică și, după Primul Război Mondial, a fost interesat de chestiunile internaționale.

Filozofia sa este una dualistă – lumea acoperă două tendințe aflate în conflict – forța vieții (élan vital) și lupta lumii materiale împotriva acelei forțe. Ființele umane înțeleg materia prin intelectul lor, cu ajutorul căruia evaluează lumea. Acestea exprimă doctrinele științifice și privesc lucrurile ca entități independente în spațiu. În contrast cu intelectul se află intuiția, care provine din instinctul animalelor inferioare. Intuiția ne oferă o idee despre forța vieții care străbate toate ființele. Intuiția percepe realitatea timpului; durata este exprimată din punctul de vedere al vieții și nu se poate divide sau măsura. Durata este explicată prin fenomenul memoriei.