6. /19 OCTOMBRIE 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT

DUMITRU CAPOIANU

Compozitorul Dumitru Capoianu s-a născut la 19 octombrie 1929, la Bucureşti. A studiat la Conservatorul regal din Capitală, în perioadele 1941-1947 şi 1947-1953, cu Victor Gheorghiu (teorie-solfegii), Mihai Jora (armonie), Alfred Mendelsohn (contrapunct), Mihai Andricu (compoziţie), Zeno Vancea şi Vasile Popovici (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru (folclor), George Enacovici (vioară), conform volumului "Muzicieni români" de Viorel Cosma (Editura muzicală a Uniunii Compozitorilor, 1970).

A fost violonist în orchestra Teatrului Naţional din Bucureşti (1945-1947) şi în orchestra Ansamblului UGSR din Bucureşti (1947-1949). A lucrat ca regizor la studiourile "Romfilm" şi "Alexandru Sahia" din Bucureşti (1954-1956), ca maestru de sunet la Radioteleviziunea Română (1954-1956). A fost director al Filarmonicii "George Enescu" din Bucureşti (1969-1973) şi a scris articole de specialitate în publicaţiile "Muzica", "Contemporanul", "Scânteia tineretului", precizează volumul amintit.

Între distincţiile primite amintim: Premiul al II-lea la concursul internaţional al festivalului mondial al tineretului de la Moscova (1957), Palmes d'Or de la Cannes (1967), Premiul de Stat (1969), Ordinul Meritul Cultural cl. V (1968), Ordinul Meritul Cultural cls. III (1973), Premiile Uniunii Compozitorilor (1970, 1974, 1977, 1980, 1981, 1983, 2000), Premiul Academiei Române (1977), potrivit site-ului http://www.romania-muzical.ro.

A compus muzică de teatru pentru "Drumul oţelului" (1965) - scenă de balet, libretul de Dumitru Capoianu după un poem de Nina Cassian, premiera la Timişoara, Opera de Stat; "Curtea domnească" (1969) - spectacol de sunet şi lumină, premiera la Târgovişte, conform volumului "Muzicieni români".

Din creaţia vocal-simfonică a lui Dumitru Capoianu amintim: "Cinci cântece din Ardeal" (1961) - cor de femei, oboi solo şi orchestră de coarde, "Ca să faci portretul unei păsări" (1969) - cantată pentru cor de copii, pian, flaut şi percuţie, "Valses ignobles et pas sentimentales" (1986) - suită pentru mezzosoprană şi orchestră de coarde.

Muzica simfonică purtând semnătura lui Capoianu include: Suita I pentru orchestră (1953) - cuprinzând ciclul "Trei imagini tinereşti", Suita a II-a pentru orchestră (1954), Divertisment pentru orchestră de coarde şi două clarinete (1956), Concert pentru vioară şi orchestră (1957), Variaţiuni cinematografice (1965), "Pasărea Phoenix" (1975) - suită din muzica filmului cu acelaşi titlu, "Chemări '77" (1977) - poem simfonic, "Duelul" (1977) - fantezie jazz, Mic concert pentru două piane, şase viori şi orchestră (1984), "Faţete" (1985) - suită jazz, Habanera pentru vioară şi orchestră (1987), Concert pentru chitară şi orchestră (1989), "Pasărea Phoenix" (1993) - poem simfonic, Concert pentru violoncel şi orchestră (2001).

A compus muzică de film pentru peliculele "Lacătul minune" (1955), "Scurtă istorie" (1957), "Galathea" (1957), "Şapte arte" (1958), "Într-o dimineaţă" (1959), "O poveste ca-n basme" (1959), "Homo sapiens" (1960), "O poveste colorată" (1960), "Ursuleţul neascultător" (1961), "Legendă contemporană" (1961), "Jad, cuarţ, agată" (1961), "S-a furat o bombă" (1961), "De dragul prinţesei" (1962), "Lacul cu nuferi" (1962), "Allo, allo!" (1962), "Partea ta de vină" (1962), "Paşi spre lună" (1963), "Purgatoriu" (1963), "Dracul cu scripcă" (1964), "De-aş fi... Harap Alb" (1965), "Vremea zăpezilor" (1966), "Legenda ciocârliei" (1966), "Cine va deschide uşa" (1967), "Aventura" (1968), "Doi bărbaţi pentru o moarte" (1969), "Ostrovul lupilor" (1970), "Alarmă în Deltă" (1975), "Infinit" (1977), "Ecce Homo" (1978), "E pur si muove" (1979), "Trei mere" (1979), "Energica" (1980), "O zi la Bucureşti" (1986), colaborând cu regizori ca Mircea Mureşan, Gheorghe Naghi, Ion Popescu Gopo, Mihai Iacob, Jean Moraru, Manole Marcus, Ion Bostan.

A scris şi muzică de operetă pentru copii - "Povestea soldăţelului de plumb" - pe versuri de Vasile Chiriţă. Dumitru Capoianu a murit la 14 iunie 2012, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Gabriela Badea)

DUMITRU CAPOIANU - Habanera

Dumitru Capoianu (1929-2012): Guitar concerto (1985)

LIVIU VASILICĂ

Date personale
Liviu Vasilică
Statuia Liviu Vasilică din Alexandria
Născut	2 iulie 1950 Plosca, Teleorman, Republica Populară Română
Decedat	19 octombrie 2004 (54 de ani) București, România
Căsătorit cu	Florina Vasilică (1981-2004)
Copii	Florin Vasilică Svetlana Vasilică Valentin Vasilică Livia Vasilică
Cetățenie	România
Etnie	Român
Ocupație	cântăreț
Activitate
Gen muzical	Muzică populară
Tipul de voce	Tenor
Ani de activitate	1974 - 2004
Interpretare cu	Grupul Teleormanul
Modifică date / text

Liviu Vasilică (n. 2 iulie 1

Date personale
Liviu Vasilică
Statuia Liviu Vasilică din Alexandria
Născut	2 iulie 1950 Plosca, Teleorman, Republica Populară Română
Decedat	19 octombrie 2004 (54 de ani) București, România
Căsătorit cu	Florina Vasilică (1981-2004)
Copii	Florin Vasilică Svetlana Vasilică Valentin Vasilică Livia Vasilică
Cetățenie	România
Etnie	Român
Ocupație	cântăreț
Activitate
Gen muzical	Muzică populară
Tipul de voce	Tenor
Ani de activitate	1974 - 2004
Interpretare cu	Grupul Teleormanul
Modifică date / text

950, Plosca, Teleorman, Teleorman, Republica Populară Română - d. 19 octombrie 2004, București, România) a fost un cântăreț român de muzică populară, de profesie medic pediatru. Și-a început activitatea artistică de solist vocal de muzică populară încă din perioada studenției (la Medicină, 1974-1980), clasându-se pe primul loc la toate etapele naționale ale Festivalurilor Artei Studențești, pentru originalitatea repertoriului și a stilului de interpretare. A debutat în cadrul emisiunii TV Tezaur folcloric de pe postul național TVR1. A făcut primele înregistrări la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”.

Pasiunea pentru folclor l-a determinat să colecționeze costume populare autentice teleormănene, realizând, în numai câțiva ani, o bogată colecție care se află în prezent în patrimoniul Ansamblului de Cântece și Dansuri „Burnasul” din Alexandria

Repertoriu (selecție)[modificare | modificare sursă]

Arză-te-ar focul de dor
Aș muri, dar nu acuma (preluare de la Maria Lătărețu)
Bună seara, mândră bună (preluare de la Ioana Radu)
Codrule cu frunză multă
Dunăre, Dunăre (preluare de la Ileana Constantinescu)
Fir-ai să fii tu de murg
Gheorghiță cu păr frezat
Hai, hai cu trăsioara
Mărgărit îmbobocit
Mărine, la nunta ta
Pe la noi, pe Teleorman
Sui la deal, cobor la vale

Biografie[modificare | modificare sursă]

Liviu Vasilică s-a născut în a doua zi a lunii iulie a anului 1950, în comuna Plosca, județul Teleorman. Părinții săi erau intelectuali, oameni de vază ai vremii, tatăl director de școală și mama profesoară. De mic copil a fost fascinat de Maria Tănase, pe care o asculta cu atenție la radio. Maestrul a învățat primele cântece de la un rapsod teleormănean pe nume Gogu Ivașcu. Visul părinților pentru fiul lor, Liviu, era ca acesta să devină farmacist, lucru care s-a și întâmplat. Pentru o perioadă Liviu Vasilică a fost și medic pediatru al Spitalului Județean Alexandria. Cei care l-au cunoscut spun că iubea foarte tare copiii și că se purta cu mare blândețe cu cei mici.

A fost căsătorit cu Florina Vasilică timp de 23 de ani și împreună au avut patru copii: Florin Vasilică, Svetlana Vasilică, Valentin Vasilică și Livia Vasilică. Dintre toți copiii maestrului, numai Florin este cel care duce mai departe moștenirea tatălui său, el fiind conducătorul grupului Teleormanul.