7. /19 OCTOMBRIE 2023 - POEZIE
GHERGHEI IULIA
În loc de biografie
Absolventa a Colegiului de Informatica-facultatea de Matematica-Universitatea Bucuresti- 1997
In prezent, regizor tehnic la Radio Romania Cultural-Radiodifuziunea Romana
In prezent, regizor tehnic la Radio Romania Cultural-Radiodifuziunea Romana
19 octombrie 1995
De vreme ce aerul
Ne mai mângâie
Şi frunza ne gâdilă ochiul
Şi mărul îşi sticleşte mireasma
Propun să uităm
Să uităm că în fiece gură de aer
Se lăfăie letala otravă
Să uitam cum că frunza
Ar putea în spin pentru
Ochi să apară
Să uităm deci că viermele
Şi-a săpat drum spre comoară
În carnea mărului tău
Devreme ce moartea
Nu are miros, gust, culoare
Nu ne rămâne
Decât s-o gătim noi
Cum vrem
De vreme ce aerul
Ne mai mângâie
Şi frunza ne gâdilă ochiul
Şi mărul îşi sticleşte mireasma
Propun să uităm
Să uităm că în fiece gură de aer
Se lăfăie letala otravă
Să uitam cum că frunza
Ar putea în spin pentru
Ochi să apară
Să uităm deci că viermele
Şi-a săpat drum spre comoară
În carnea mărului tău
Devreme ce moartea
Nu are miros, gust, culoare
Nu ne rămâne
Decât s-o gătim noi
Cum vrem
Câmpuri de întuneric
Plutesc în rochia-mi albă
și rânjetul morții îl port ca pe-o mască
Umbrele mele, niciuna, nu vor îmbrățișa firul ierbii
Sărutul meu, mireasma unui trandafir, va pluti de-aiurea
Tot ce voi atinge îmi va simți candoarea spectrală
Vă voi umple rănile cu dulcea-mi ambrozie
Vino, să alunecăm peste câmpuri de întuneric
Hai să ne unim sufletele cu lavă topită
să sorbim rouă, să fim ceaţa acestei dimineți
Apoi,eu mă voi topi prin miriști
încet..
și rânjetul morții îl port ca pe-o mască
Umbrele mele, niciuna, nu vor îmbrățișa firul ierbii
Sărutul meu, mireasma unui trandafir, va pluti de-aiurea
Tot ce voi atinge îmi va simți candoarea spectrală
Vă voi umple rănile cu dulcea-mi ambrozie
Vino, să alunecăm peste câmpuri de întuneric
Hai să ne unim sufletele cu lavă topită
să sorbim rouă, să fim ceaţa acestei dimineți
Apoi,eu mă voi topi prin miriști
încet..
Carusel
să mai mușc din ziua asta o dată
să simt cum dinții îmi trosnesc
izbind asfaltul ce se lăfăie
se scurge de pe noi alcătuind
șosele de întuneric
să mai sorb un răsărit sau două
cu lingura să-mi umplu gura
de razele unui soare
scârbit de atâtea gropi de gunoi
de atâtea ecologice minciuni
aruncate în oceane
purtate căluș de pelicani
pentru ca moartea sa pară firească
ce să mai...
am obosit de atâtea ecrane albastre
imitații de cer
clone de paradis
electronic
plasmatic
prilej de-a ocoli viața
să simt cum dinții îmi trosnesc
izbind asfaltul ce se lăfăie
se scurge de pe noi alcătuind
șosele de întuneric
să mai sorb un răsărit sau două
cu lingura să-mi umplu gura
de razele unui soare
scârbit de atâtea gropi de gunoi
de atâtea ecologice minciuni
aruncate în oceane
purtate căluș de pelicani
pentru ca moartea sa pară firească
ce să mai...
am obosit de atâtea ecrane albastre
imitații de cer
clone de paradis
electronic
plasmatic
prilej de-a ocoli viața
ION STRATAN
Biografie
Nastere: 1 octombrie 1955, Ploiesti
Deces: 19 octombrie 2005, Ploiești
S-a nascut in Ploiesti la 1 octombrie 1955. Urmeaza scoala (clasele l-XII) la Liceul „AL- loan Cuza din localitate, iar in 1981 este absolvent al Facultatii de Limba si Literatura Romana din cadrul Universitatii Bucuresti. In timpul studiilor (si nu numai) este participant activ, alaturi de colegi de generatie, la (de acum) cunoscutul „Cenaclu de luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu.
Debutase in revista „Amfiteatru in 1969 cu Poeme in proza, iar editorial in 1981 cu volumul Iesirea din apa.
Dupa absolvirea facultatii este profesor de literatura romana si bibliotecar la Ploiesti, iar din 1990 este redactor la revista „Contrapunct a Uniunii Scriitorilor. A obtinut mai multe premii pentru poezie; este de asemenea autor de proza, traduceri, eseuri, critica literara si publicistica politica, membru fondator al miscarii „Alianta civica, 1991.
Ion Stratan este considerat indeobste cel mai dificil, cel mai abscons poet al generatiei sale, un spirit ermetizant in maniera barbiana, departandu-se de colegii lui de cenaclu (si de generatie) prin viziunea ampla, cosmologica, descinsa dintr-o magie a Logosului pe care il stapaneste cu pricepere, apropiat totusi de generatia sa prin (citez din aprecierile criticului literar Eugen Simion) „spiritul ludic, ironia (in varianta witzului), intertextualitatea, deconstructia poemului. Criticul literar Nicolae Manolescu, urmarind proprietatile textului lui Ion Stratan, observa ca „inventia e fonologica si morfologica , iar „sintaxa traieste din elipse , poetul avand deci „ vocatia modificarii structurilor limbii, la nivelul nucleelor si al imenselor forte ce salasluiesc in ele.
O particularitate a poeziei sale ar fi spiritul cerebral, cultivand cognoscibilul, doritor de a reconstrui marile teme si motive ale poeziei. Criticul literar Dan Cristea observa judicios ca poezia proprie spiritului lui Ion Stratan este „cea cu valoare expresiva, atemporala, nascuta din logica interna a cuvintelor; poezie anti-mimetica, anti-realista care isi creeaza propriul ei timp supranatural, fantastic si parabolic, concluzionand ca avem in fata „un poet remarcabil al hierofaniilor cuvantului.
Poetica lui Ion Stratan este una aleatorie ca si aceea a lui Nichita Stanescu, numai ca ultimul poet ploiestean nu are coerenta vizionara a autorului elegiilor. El e un autor de poetici si mai putin de poezie; ceea ce este in tonul epocii, cu singura observatie ca Ion Stratan se disipeaza in prea multe directii, deconstruindu-se cu fiecare nou volum publicat. Lejeritatea schimbarii tonului, de la un volum Ia altul. conduce catre absenta intensitatii discursive: abia acum imi explic mai bine imposibilitatea de a-1 recepta critic. Desi l-am lecturat de mai multe ori, cu ocazia aparitiei diverselor volume, nu am constatat acea tensiune latenta care sa-mi ateste, in mod permptoriu, trairea subiectului in propria-i scriitura. De aceea, l-am suspectat totdeauna de facatura mimetica. Dupa '89, poetul se destinde si, treptat, fie si din cauza inaintarii in virsta, discursul sau se personalizeaza si incepe sa capete gravitatea virtuala care-i lipsea; ba chiar am putea spune ca scriitura se satureaza de un exces thanatic, precum in volumele Ruleta ruseasca si O zi buna pentru a muri (Pontica).
In Ruleta ruseasca (1993) se recupereaza partial tensiunea poetica, absenta in scriitura impersonala anterioara, iar subiectul poetizant agonizeaza, inclestat pe viata si pe moarte in incercarea de a accede la real (Iar noi ne mai gindim ce [inseamna? Cuvintul nimerit fata de o realitate / Sufleteasca, sau cu unele radacini / in asa numitul real. De aici am / Putea incepe distinctia real / realitate / Sigur ca Herul vazut de fiecare / Si simtit este realitatea reala si / Desigur cel mai real este entimentul), desi, cum. se poate observa din citatul oferit intre paranteze. actantul scriptural nu participa direct, nemijlocit, la jocul fatidic; ultimul vers de altfel singurul ce contine o autentica pulsiune poetica - este un imprumut intertextual prea flagrant din Nichita Stanescu. intr-adevar, in general, luj Ion Stratan ii lipseste acea incordare subiectiva in scriitura care sa-1 personalizeze de aici impresia fada a unui discurs inautentic; nu intimplator, in acest volum, si recurge (in ciclul 1866-1883) la seva pulsatila a unor versuri sau sintagme eminesciene (sau apartinind altora) pentru a-si alimenta si inteti simbioti combustia poetica proprie irelevanta. De exemplu, in textul intitulat 1883 aprilie se caligrafiaza o sumbra viziune escatologica, pornindu-se de la doua versuri din Luceafarul (Da orizont nemarginit I Singuratatii marii II si gindesc uneori cum va fi cerul / dupa ce nu vom mai fi // cum va rasari luna, cum orizontul / va deveni roz inainte de rasarit // poate la mare, intre materii / foarte lichide si foarte materiale // luminati pina la schelete, carbonizati / pe gratarele noptii ne vom gindi / ca am fost subiecti, nu obiecti vreodata), dar rezultatul intertextualizarii este notabil mai degraba in plan teoretic decit poetic, impresia la lectura fiind efectul inteligentei in primul rind si nu al trairii.
Daca in general poetii generatiei '80 construiesc un text care vizeaza coborarea in Realul real, cativa dintre acestia vad, dincolo de Real, o realitate a Verbului. De aici si aspiratia lor catre totalitate. Ion Stratan se numara printre cei din ultima orientare. Dar poetul are capacitatea de a ne contrazice oricand.
Volume de versuri:
Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981;
Aer cu diamante, volum colectiv, Bucuresti, Editura Litera, 1982;
Cinci cantece pentru eroii civilizatori, Bucuresti, Editura Albatros, 1983
Lumina de la foc, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990;
Lux, Bucuresti, Editura Albatros, 1992;
Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993 (Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor pe anul 1993).
Jucaria a aparut in volumul Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981.
Kant Orient-Express a aparut in volumul Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981.
Cimitirul de masini a aparut in volumul Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993.
Timp si vant a aparut in volumul Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993.
REFERINTE
„La originea manierei lui Ion Stratan fiind Jocul secund, vom descoperi in Iesirea din apa un impresionism subtil, inteligent, bazat pe asocieri socante si pe alte reguli de constructie decit acelea uzuale in limba. () Ermetismul aparent implica o perfecta claritate interioara. Poeziile sint taiate in forme regulate, au muchiile cristalului. Din geometria lor secreta emana caldura, tandrete, senzualitate."
NICOLAE MANOLESCU
Deces: 19 octombrie 2005, Ploiești
S-a nascut in Ploiesti la 1 octombrie 1955. Urmeaza scoala (clasele l-XII) la Liceul „AL- loan Cuza din localitate, iar in 1981 este absolvent al Facultatii de Limba si Literatura Romana din cadrul Universitatii Bucuresti. In timpul studiilor (si nu numai) este participant activ, alaturi de colegi de generatie, la (de acum) cunoscutul „Cenaclu de luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu.
Debutase in revista „Amfiteatru in 1969 cu Poeme in proza, iar editorial in 1981 cu volumul Iesirea din apa.
Dupa absolvirea facultatii este profesor de literatura romana si bibliotecar la Ploiesti, iar din 1990 este redactor la revista „Contrapunct a Uniunii Scriitorilor. A obtinut mai multe premii pentru poezie; este de asemenea autor de proza, traduceri, eseuri, critica literara si publicistica politica, membru fondator al miscarii „Alianta civica, 1991.
Ion Stratan este considerat indeobste cel mai dificil, cel mai abscons poet al generatiei sale, un spirit ermetizant in maniera barbiana, departandu-se de colegii lui de cenaclu (si de generatie) prin viziunea ampla, cosmologica, descinsa dintr-o magie a Logosului pe care il stapaneste cu pricepere, apropiat totusi de generatia sa prin (citez din aprecierile criticului literar Eugen Simion) „spiritul ludic, ironia (in varianta witzului), intertextualitatea, deconstructia poemului. Criticul literar Nicolae Manolescu, urmarind proprietatile textului lui Ion Stratan, observa ca „inventia e fonologica si morfologica , iar „sintaxa traieste din elipse , poetul avand deci „ vocatia modificarii structurilor limbii, la nivelul nucleelor si al imenselor forte ce salasluiesc in ele.
O particularitate a poeziei sale ar fi spiritul cerebral, cultivand cognoscibilul, doritor de a reconstrui marile teme si motive ale poeziei. Criticul literar Dan Cristea observa judicios ca poezia proprie spiritului lui Ion Stratan este „cea cu valoare expresiva, atemporala, nascuta din logica interna a cuvintelor; poezie anti-mimetica, anti-realista care isi creeaza propriul ei timp supranatural, fantastic si parabolic, concluzionand ca avem in fata „un poet remarcabil al hierofaniilor cuvantului.
Poetica lui Ion Stratan este una aleatorie ca si aceea a lui Nichita Stanescu, numai ca ultimul poet ploiestean nu are coerenta vizionara a autorului elegiilor. El e un autor de poetici si mai putin de poezie; ceea ce este in tonul epocii, cu singura observatie ca Ion Stratan se disipeaza in prea multe directii, deconstruindu-se cu fiecare nou volum publicat. Lejeritatea schimbarii tonului, de la un volum Ia altul. conduce catre absenta intensitatii discursive: abia acum imi explic mai bine imposibilitatea de a-1 recepta critic. Desi l-am lecturat de mai multe ori, cu ocazia aparitiei diverselor volume, nu am constatat acea tensiune latenta care sa-mi ateste, in mod permptoriu, trairea subiectului in propria-i scriitura. De aceea, l-am suspectat totdeauna de facatura mimetica. Dupa '89, poetul se destinde si, treptat, fie si din cauza inaintarii in virsta, discursul sau se personalizeaza si incepe sa capete gravitatea virtuala care-i lipsea; ba chiar am putea spune ca scriitura se satureaza de un exces thanatic, precum in volumele Ruleta ruseasca si O zi buna pentru a muri (Pontica).
In Ruleta ruseasca (1993) se recupereaza partial tensiunea poetica, absenta in scriitura impersonala anterioara, iar subiectul poetizant agonizeaza, inclestat pe viata si pe moarte in incercarea de a accede la real (Iar noi ne mai gindim ce [inseamna? Cuvintul nimerit fata de o realitate / Sufleteasca, sau cu unele radacini / in asa numitul real. De aici am / Putea incepe distinctia real / realitate / Sigur ca Herul vazut de fiecare / Si simtit este realitatea reala si / Desigur cel mai real este entimentul), desi, cum. se poate observa din citatul oferit intre paranteze. actantul scriptural nu participa direct, nemijlocit, la jocul fatidic; ultimul vers de altfel singurul ce contine o autentica pulsiune poetica - este un imprumut intertextual prea flagrant din Nichita Stanescu. intr-adevar, in general, luj Ion Stratan ii lipseste acea incordare subiectiva in scriitura care sa-1 personalizeze de aici impresia fada a unui discurs inautentic; nu intimplator, in acest volum, si recurge (in ciclul 1866-1883) la seva pulsatila a unor versuri sau sintagme eminesciene (sau apartinind altora) pentru a-si alimenta si inteti simbioti combustia poetica proprie irelevanta. De exemplu, in textul intitulat 1883 aprilie se caligrafiaza o sumbra viziune escatologica, pornindu-se de la doua versuri din Luceafarul (Da orizont nemarginit I Singuratatii marii II si gindesc uneori cum va fi cerul / dupa ce nu vom mai fi // cum va rasari luna, cum orizontul / va deveni roz inainte de rasarit // poate la mare, intre materii / foarte lichide si foarte materiale // luminati pina la schelete, carbonizati / pe gratarele noptii ne vom gindi / ca am fost subiecti, nu obiecti vreodata), dar rezultatul intertextualizarii este notabil mai degraba in plan teoretic decit poetic, impresia la lectura fiind efectul inteligentei in primul rind si nu al trairii.
Daca in general poetii generatiei '80 construiesc un text care vizeaza coborarea in Realul real, cativa dintre acestia vad, dincolo de Real, o realitate a Verbului. De aici si aspiratia lor catre totalitate. Ion Stratan se numara printre cei din ultima orientare. Dar poetul are capacitatea de a ne contrazice oricand.
Volume de versuri:
Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981;
Aer cu diamante, volum colectiv, Bucuresti, Editura Litera, 1982;
Cinci cantece pentru eroii civilizatori, Bucuresti, Editura Albatros, 1983
Lumina de la foc, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990;
Lux, Bucuresti, Editura Albatros, 1992;
Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993 (Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor pe anul 1993).
Jucaria a aparut in volumul Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981.
Kant Orient-Express a aparut in volumul Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981.
Cimitirul de masini a aparut in volumul Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993.
Timp si vant a aparut in volumul Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993.
REFERINTE
„La originea manierei lui Ion Stratan fiind Jocul secund, vom descoperi in Iesirea din apa un impresionism subtil, inteligent, bazat pe asocieri socante si pe alte reguli de constructie decit acelea uzuale in limba. () Ermetismul aparent implica o perfecta claritate interioara. Poeziile sint taiate in forme regulate, au muchiile cristalului. Din geometria lor secreta emana caldura, tandrete, senzualitate."
NICOLAE MANOLESCU
Acoperisiul de ciocolata
O sa urcam într-o seara pe acoperisiul
De ciocolata
Sa vedem daca lumea e lunga sau
Lumea e lata.
Si vom vedea cum lumea exista
Pentru ciocolata cea neagra
Pentru copii sii pentru vecie
(Cum a ramas ea întreaga)
Cum s-a sfârsiit sclavagismul
Pentru ciocolata cu lapte
Si cum a-nceput Evul mediu
Împartind dupa fapte
Ciocolata-amaruie ereticilor
sii ciocolata cu alune
Pentru cel ce-ntelegea noroadele
Si facea fapte bune
Cum a-nceput lupta de clasa
Pentru ciocolata cu crema
Si cum erau platiti în tablete
Cei ce-aveau loc în schema
Cum s-a facut zidul cel mare
Din ciocolata chineza
Si cum gustul de stat al istoriei
A pus-o în paranteza
Cum s-au dat edicte sii bule
Cu notatii in spe
Pentru iubitorii de martipanuri
Si de genul Nestlé
Cum s-a pornit lupta cu sabia
Pentru Kohler sii Kandia
Cum au tras tunuri al Navarrone
Pentru un tub Toblerone
Si cum am ajuns ciocolatii
În miezul de noapte
Povestind istorii atemporale
Sub stelele coapte
Sub numele meu
Spuneti-mi ca e doar un vis, ca n-am ajuns
la “o jumatate de veac” mereu cu pana pe hârtie
grena sii ma voi trezi din roua sii plâns
în dupa amiaza somnului dintre ore sii tenis
la Mariana, în Casa Zapezilor. Ca sunt într-a XII-a
Si ca sierpii rosiii nu m-au musicat, ca merg
mai usior, ca nu m-au lovit, interzis, umilit
Spuneti-mi ca-i numai un vis, ca nu sunt în
realitate norii cei grei, lungile spaime de seara,
ura sii urletul lumii. Spuneti-mi ca nu sunt
ranit, ca ma voi trezi la Mariana în somnul
de dupa amiaza, în Casa Zapezilor, între ore
sii tenis. Ca sunt într-a XII-a.
Zebra musicata de fiara
zbiara, zbiara zebra
musicata de fiara
dungile ei se arunca pe
terenurile de tenis, pe hainele
detinutilor, pe gardurile mov
zebra musicata de fiara e fara
dungi, dungile ei fac un sicriu
din dungi de zebra pentru zebra
dungile ei fac zabrele pentru
cusica poetului Ezra Pound
dungile zebrei musicata de fiara
coloreaza urletul coardelor vocale
strigatul vânatorului numara pâna
la zece. cele zece porunci. dar fiara
nu aude e surda sii dezlipesite dungile
de pe zebra durdulie ramasa în camasia
de noapte
zbiara, zbiara zebra, musica, musica fiara
sub curcubeul vargat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu