PERIOADA ROMANTICĂ
2. JAN LADISLAV DUSSEK
Jan Ladislav Dussek | |
|---|---|
 Portret gravat al lui Dussek, publicat în 1867 | |
| Născut | 12 februarie 1760 |
| A murit | 20 martie 1812 (52 de ani) |
| Eră | Clasic |
| Soț/soție | Sofia Dussek (m. 1792) |
| Copii | Olivia Buckley |
Jan Ladislav Dussek (botezat Jan Václav Dusík , [ 1 ] cu numele de familie scris și Duschek sau Düssek ; 12 februarie 1760 – 20 martie 1812) a fost un compozitor ceh din perioada clasică și pianist virtuoz. A fost un reprezentant important al muzicii cehe în străinătate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea . Unele dintre lucrările sale pentru pian mai inovatoare au trăsături adesea asociate cu romantismul . [ 2 ]
Dussek a fost unul dintre primii virtuozi ai pianului care au călătorit mult în Europa. A susținut concerte la curți și în săli de concerte de la Londra la Sankt Petersburg și Milano și a fost renumit pentru priceperea sa tehnică. În timpul unei șederi de aproape zece ani la Londra, a jucat un rol esențial în extinderea pianului și a primit unul dintre primele piane cu 6 octave ale lui John Broadwood , CC-c4. Harold Schonberg a scris că a fost primul pianist care a stat la pian cu profilul îndreptat spre public, ceea ce i-a adus denumirea de „le beau visage” (frumosul chip). Toți pianiștii de mai târziu au stat pe scenă în acest fel. A fost unul dintre cei mai apreciați pianiști din Europa înainte de ascensiunea lui Beethoven.
Muzica sa este marcată de lirism întrerupt de contraste dinamice bruște. Pe lângă numeroasele sale compoziții pentru pian, a compus și pentru harpă: muzica sa pentru acest instrument conține o mare varietate de figurație într-o armonie în mare parte diatonică, evitând pasajele cromatice. Muzica sa este considerată un repertoriu standard pentru toți harpiștii, în special cele Șase Sonate/Sonatine ale sale și mai ales Sonata în Do minor. Mai puțin cunoscută publicului larg decât cea a contemporanilor săi mai renumiți din perioada clasică, muzica sa pentru pian este foarte apreciată de mulți profesori și nu de puține ori programată. [ necesită citare ] Franz Liszt a fost numit un succesor indirect al lui Dussek în compoziția și interpretarea muzicii virtuoase pentru pian. [ necesită citare ] Muzica sa a rămas populară într-o oarecare măsură în Marea Britanie și SUA din secolul al XIX-lea , unele dintre ele fiind încă tipărite, mai multe fiind disponibile online în ediții de epocă.
Viaţă
[ editare ]
Primii ani
[ editare ]Familia Dussek a avut o lungă istorie ca muzicieni profesioniști, începând cel puțin încă de la bunicul lui Jan Ladislav, Jan Josef Dusík (n. 1712), și continuând în ramura moraviană a familiei cel puțin până în anii 1970. Mama lui Jan Ladislav, Veronika Dusíková (născută Štěbetová), cânta la harpă , un instrument, pe lângă pian, pentru care fiul ei a compus multă muzică. [ 1 ] Tatăl său, Jan Josef, a fost, de asemenea, un organist și compozitor renumit. [ 3 ] Sora sa, Katerina Veronika Anna Dusíkova , a fost, de asemenea, muziciană și compozitoare.
Jan Ladislav, cel mai mare dintre cei trei copii, s-a născut pe 12 februarie 1760 în orașul boem Čáslav , unde tatăl său preda și cânta la orgă. [ 4 ] [ 5 ] Primele sale instrucțiuni muzicale au venit de la tatăl său, care a început să-l învețe pianul la 5 ani și orga la 9 ani. [ 6 ] Și vocea sa a fost considerată bună, așa că a cântat și în corul bisericii. [ 7 ]
A studiat muzica la gimnaziul iezuit din Jihlava , unde a studiat cu Ladislav Špinar, dirijorul corului; se spunea că a avut note slabe. Din 1774 până în 1776 a studiat la gimnaziul iezuit din Kutná Hora , unde a fost și organist în biserica iezuită Santa Barbara. [ 8 ] În 1776 a mers la Gimnaziul Orașului Nou din Praga, unde se spunea din nou că era un elev leneș. În 1777 s-a înscris la Universitatea din Praga, unde a rezistat un semestru. [ 9 ]
Olanda și Hamburg
[ editare ]După aceste studii timpurii în Boemia, s-a angajat în 1778 la conducerea unui anume căpitan Männer, un militar austriac. [ 10 ] Dussek a călătorit cu căpitanul în ceea ce a devenit ulterior Belgia în 1779, unde a fost - conform unor surse - numit organist la catedrala Sf. Rumbold din Mechelen . [ 1 ] Georges Van Doorslaer, un muzicolog renumit din Mechelen, a studiat problema în 1911 și respinge această afirmație: [ 11 ] Numele lui Dussek nu este niciodată menționat în evidențele de cheltuieli ale orașului (adică nu a primit plata pentru comision), iar postul de la Sf. Rumbold nu era vacant în momentul șederii lui Dussek în Mechelen. Totuși, a susținut un concert acolo: a susținut un recital de clavecin în Sala Kleerkoper (Botermarkt) pe 16 decembrie 1779. [ 12 ] Apoi a călătorit în Republica Olandeză , unde un concert bine primit la Amsterdam l-a adus în atenția familiei regale. A fost invitat la Haga , unde a dat lecții celor trei copii ai stadthouderului William al V-lea . [ 13 ] În timp ce se afla la Haga, a susținut un concert în fața kaizerului Iosif al II-lea al Austriei , care a recunoscut priceperea lui Dussek. [ 14 ]
În 1782, după ce a părăsit serviciul lui Männer, se afla la Hamburg, unde a susținut un concert la „noul fortepiano englezesc”. [ 14 ] În timp ce se afla la Hamburg, este posibil să fi studiat cu C.P.E. Bach . [ 15 ] De asemenea, a publicat primele sale lucrări, trei concerte pentru pian și 3 sonate pentru vioară (C 2–7), toate fiind încadrate la Opus 1. [ 16 ]
Europa de Est și Centrală
[ editare ]Din Hamburg s-a mutat la Sankt Petersburg , unde a fost unul dintre favoritele Ecaterinei cea Mare . Acolo a fost prezentat unui tehnician pe nume Hessel, care dezvoltase o versiune cu claviatură a muzicuței de sticlă , un instrument pe care Dussek l-a stăpânit ulterior. [ 17 ] [ 18 ] Dussek a fost forțat să părăsească Rusia destul de brusc, chiar înainte de poliția secretă a Caterinei, pe fondul suspiciunilor de implicare a sa într-un complot de asasinare a Caterinei. [ 19 ] Într-o poveste posibil apocrifă despre plecarea sa, se îndrepta spre a cânta pentru Caterine când a găsit un inel, pe care l-a pus. Catherine a recunoscut inelul ca aparținând unui conspirator cunoscut, ceea ce i-a stârnit suspiciuni cu privire la Dussek. [ 20 ]
După ce Dussek a părăsit Sankt Petersburgul, a preluat un post de director muzical pentru prințul Antoni Radziwiłł în Lituania , unde a stat aproximativ un an. Plecarea sa din Lituania ar fi putut fi determinată de o aventură pe care se zvonea că ar avea-o cu soția prințului, prințesa de Thurn und Taxis . [ 21 ] A făcut turnee în Germania în următorii câțiva ani ca virtuos la pian și la muzicuță de sticlă , [ 1 ] ajungând în cele din urmă la Paris în 1786. [ 22 ] Turneul german a fost un succes semnificativ pentru el. O recenzie a unui concert la Berlin spunea: „A obținut o mare distincție ca pianist și a fost puțin mai puțin admirat pentru interpretarea sa la muzicuța [de sticlă]... unii critici pretind că atribuie priceperii sale la acest instrument multe dintre specialitățile sale stilistice, atât ca pianist, cât și ca compozitor”. [ 23 ] Un alt critic a scris, despre un concert la Kassel : „A fascinat toți ascultătorii cu un preludiu și un cor lent, armonic și modulat cu studio.” [ 24 ] Este posibil să fi fost și la Ludwigslust în 1786, unde ar fi interpretat Extrasul dintr-o Canată de Paște (C 26) pentru Ducele de Mecklenburg-Schwerin . [ 25 ]
Franța și Italia
[ editare ]La Paris, Dussek a devenit unul dintre favoritele Mariei Antoaneta , care a încercat să-l descurajeze să plece într-un turneu de spectacole la Milano în 1788. [ 19 ] Cu toate acestea, ea nu a reușit, deoarece Dussek dorea să-și viziteze fratele Franz la Milano. Călătoria lui Dussek la Milano a fost destul de reușită; spectacolele sale „au produs o adevărată senzație”. [ 26 ] S-a întors la Paris, unde a rămas până cu puțin timp înainte de izbucnirea Revoluției din 1789. În timpul petrecut la Paris, este posibil să-l fi întâlnit și să fi cântat cu un violonist pe nume Napoleon Bonaparte . De asemenea, a publicat o serie de sonate pentru vioară (C 27–29) dedicate lui Eugénie de Beaumarchais, fiica scriitorului Pierre Beaumarchais . [ 27 ]
Londra
[ editare ]
Dussek a părăsit Franța pentru Anglia în mai sau iunie 1789, unde s-a stabilit la Londra. [ 19 ] Se spune uneori că a luat-o cu el pe soția harpistă a compozitorului Jean-Baptiste Krumpholtz , care s-a înecat în Sena ca urmare a acestui fapt; cu toate acestea, acest lucru este probabil neadevărat, deoarece Anne-Marie Krumpholtz a plecat la Londra în 1788. [ 28 ] [ 29 ] De asemenea, nu este sigur dacă a părăsit Parisul din cauza crizei iminente din Franța sau dacă a fost doar o coincidență. Biografii timpurii au susținut, în general, că a plecat din cauza revoluției iminente. [ 30 ] Se spune că a avut un concert la Londra la începutul lunii iunie 1789; acest lucru ar fi necesitat plecarea sa din Paris înainte de unele dintre etapele critice de la începutul Revoluției. [ 31 ]
Dussek s-a stabilit în Londra până în 1799. Până în 1790, era deja bine stabilit ca interpret și profesor. Era atât de solicitat încât Davison, într-o schiță biografică din 1860, nota că „a devenit unul dintre cei mai la modă profesori ai vremii, iar lecțiile sale erau atât căutate cu aviditate, cât și remunerate la o rată de plată fără precedent, cu excepția lui John Cramer ”. [ 32 ] De asemenea, stabilise o relație cu producătorul de piane John Broadwood , primind unul dintre primele piane de 5½ octave (FF-c4): Broadwood a notat în jurnalul său de afaceri din 13 noiembrie 1793: „Am făcut niște piane de coadă de 5½ octave în ultimii trei ani, primele care i-au plăcut lui Dussek, care fiindu-i plăcute, Cramer junior a avut unul”. [ 33 ] Colaborarea sa cu Broadwood avea să continue să dea roade când, în 1794, a primit și primul pian de 6 octave (CC-c4) [ 34 ]
În primăvara anului 1791, Dussek a apărut într-o serie de concerte, printre care Sophia, tânăra fiică a editorului muzical Domenico Corri . Într-un concert din 15 iunie a acelui an, cei doi au interpretat împreună un duet la pian; s-au căsătorit în septembrie 1792. [ 36 ] Sophia Corri a fost o cântăreață, pianistă și harpistă care a devenit cunoscută în nume propriu. Au avut o fiică, Olivia , dar mariajul nu a fost fericit, implicând legături între ambele părți. [ 37 ]
Unele dintre concertele din 1791 și 1792 i-au avut în distribuție atât pe Dussek, cât și pe Joseph Haydn ; Haydn mai în vârstă a scris destul de favorabil despre Dussek într-o scrisoare adresată tatălui acestuia din urmă, în urma unuia dintre concertele din 1792. Alte momente importante ale anului 1792 (dincolo de căsătoria sa cu Sophia) au inclus începutul unei afaceri de publicare muzicală cu tatăl Sophiei, Domenico. Această afacere, deși a avut succes la început, a avut un succes slab în anii următori, iar circumstanțele eșecului său l-au determinat pe Dussek să părăsească Londra în 1799, lăsându-l pe Corri în închisoare pentru datornici. [ 38 ]
Se pare că perspicacitatea în afaceri a lui Dussek a avut un impact redus asupra interpretărilor și compozițiilor sale în timpul șederii sale la Londra. În fiecare an, el susținea o serie de concerte, cel puțin unele dintre ele având-o în vedere și pe Sophia, și care prezentau frecvent lucrări noi. Unele lucrări au avut atât de mult succes încât au fost repetate la concertele ulterioare din serie. Despre o lucrare, un critic a scris în 1798: „Concertul militar al lui Dussek a fost repetat. Credem că merită foarte mult elogii”. Concertul (C 153), despre care criticul a relatat că a fost o interpretare repetată, a fost interpretat din nou în săptămâna următoare. [ 39 ]
În 1796, Dussek și soția sa au început să aibă probleme conjugale serioase. Într-o relatare a cărei veridicitate este incertă, se spune că Sophia, care se îndrăgostise de un alt bărbat, i-a cerut lui Dussek bani pentru a-și repara harpa. Apoi a folosit banii pentru a părăsi casa, scoțându-și lucrurile din cutia harpei și susținând că a plecat la cină cu o prietenă. Un Dussek suspicios s-a dus cu socrul său la casa bărbatului, unde Sophia s-a încuiat. Ea și Dussek s-au certat, iar ea l-a blestemat, susținând că este însărcinată cu celălalt bărbat. Dussek, cedând, i-a promis libertatea de a face ce vrea; acest lucru a dus la un fel de împăcare. Pare puțin probabil ca Dussek să le fi văzut vreodată pe Sophia și pe fiica sa, Olivia, după ce a părăsit Londra în 1799; Sophia a trebuit să aștepte până când a aflat că Dussek murise înainte de a se putea recăsători, ceea ce a și făcut în 1812. [ 40 ]
Unele dintre compozițiile lui Dussek includeau aranjamente de uverturi de operă și teatru pentru pian. A decis să încerce și el talentul la operă în 1798; rezultatul a fost Captivul de la Spilberg , cu un libret de Prințul Hoare . Opera a avut premiera la Drury Lane pe 14 noiembrie 1798, iar muzica a fost bine primită, [ 41 ] criticul revistei European Magazine scriind: „muzica domnului Dussek era de așa natură încât să-l îndreptățească să fie considerat printre primii compozitori ai vremii”. [ 42 ]
Eșecul afacerii
[ editare ]În 1799, afacerea cu Corri, care nu avusese niciodată prea mult succes, s-a confruntat cu dificultăți financiare. Dussek și Corri au reușit să-l convingă pe libretistul Lorenzo Da Ponte să le împrumute bani pentru a-și acoperi datoriile. Neachitarea acestei datorii l-a trimis pe Corri la închisoarea Newgate și l-a determinat pe Dussek să fugă. Da Ponte credea că Dussek a fugit la Paris; de fapt, s-a întors la Hamburg. Afacerea a sfârșit prin a-i duce la faliment atât pe Corri, cât și pe Da Ponte. [ 44 ]
Dussek a făcut apoi un turneu în Germania, unde a devenit unul dintre primii pianiști „glamour”, precedându-l pe Franz Liszt . [ 45 ] Potrivit lui Louis Spohr , Dussek a fost primul care a întors pianul într-o parte pe scenă „pentru ca doamnele să-i poată admira profilul frumos”. [ 45 ] Nu după mult timp, a preluat un post la Prințul Louis Ferdinand al Prusiei , care l-a tratat mai mult ca pe un prieten și coleg decât ca pe un angajat. Împreună, uneori se bucurau de ceea ce se numeau „orgii muzicale”. Când Prințul Louis Ferdinand a fost ucis în Bătălia de la Saalfeld , Dussek a scris emoționanta Sonată în Fa diez minor, Elégie harmonique , Op. 61 (C 211). [ 46 ]
Anii următori
[ editare ]În 1807, în ciuda afilierii sale anterioare cu Maria Antoaneta, Dussek s-a întors la Paris în serviciul lui Talleyrand , puternicul ministru francez de externe. [ 46 ] Fără îndoială, făcându-l cunoștință pe Sébastien Érard la Londra, a devenit strâns asociat cu activitățile de fabricare a pianelor fraților Érard, semnând un pian cu coadă Érard din 1808, care încă se poate vedea la castelul lui Talleyrand din Valençay, [ 47 ] și susținând prima interpretare publică pe noul lor pian cu etrier în 1810. A scris o sonată puternică (Sonata în La bemol major, Op. 64, C 221) numită Le Retour à Paris (Întoarcerea la Paris). Această sonată impunătoare a primit și porecla Plus Ultra ca răspuns aprins la o sonată pentru pian de Joseph Woelfl , despre care se spune că este ultimul cuvânt în dificultățile pianistice, intitulată Non Plus Ultra . Restul vieții sale l-a petrecut interpretând, predând și compunând în Prusia și Franța. Frumusețea lui se estompase și devenise extrem de gras. De asemenea, a dezvoltat o pasiune pentru băuturile tari, ceea ce probabil i-a grăbit moartea. Dussek a murit de gută pe 20 martie 1812, în Saint-Germain-en-Laye . [ 48 ]
Stil
[ editare ]Dussek a fost un predecesor al compozitorilor romantici pentru pian, în special Chopin , Schumann și Mendelssohn . [ 46 ] Multe dintre lucrările sale sunt în contradicție izbitoare cu stilul clasic târziu predominant al altor compozitori ai vremii, precum Beethoven , Hummel și Schubert . [ cercetare originală? ] Evoluția stilului regăsită în scrierile pentru pian ale lui Dussek sugerează că acesta a urmat o linie independentă de dezvoltare, una care a anticipat, dar nu a influențat romantismul timpuriu . [ cercetare originală? ]
Printre lucrările sale mai notabile se numără mai multe piese solo pentru pian de amploare, sonate pentru pian , numeroase concerte pentru pian , sonate pentru vioară și pian, o dramă muzicală și diverse lucrări de muzică de cameră , inclusiv un Trio pentru pian, corn și vioară și extrem de neobișnuita sonată pentru pian, vioară, violoncel și percuție intitulată Bătălia navală și înfrângerea totală a olandezilor de amiralul Duncan (1797, C 152), care este un exemplu extrem de rar de muzică de cameră de dinainte de secolul al XX-lea care include percuție. [ necesită citare ]
Lucrări solo pentru pian
[ editare ]
Dussek a fost unul dintre numeroșii compozitori născuți în străinătate, inclusiv Muzio Clementi și John Field , care au contribuit semnificativ la dezvoltarea unei școli distincte „londoneze” de compoziție pentru pian. În parte, acest lucru s-a datorat naturii particulare a fabricării de piane în Anglia. Joseph Haydn, de exemplu, și-a compus faimoasa sonată în Mi bemol după ce a cântat la un pian cu o gamă mai largă împrumutat de Dussek. [ 49 ] O mare parte din compoziția pentru pian a lui Dussek s-a bazat pe calitățile tonale mai modulabile și mai puternice și pe gama mai largă de claviatură a pianelor fabricate în Anglia. Posibilitățile sporite oferite de instrument ajută la explicarea unora dintre inovațiile sale stilistice. [ cercetare originală? ]
Dussek a scris numeroase lucrări solo pentru pian, inclusiv 34 de sonate pentru pian, precum și o serie de compoziții programatice. De exemplu, lucrarea sa „ Suferințele Reginei Franței” (compusă în 1793, C 98) este o relatare episodică a Mariei Antoaneta cu texte interpolate referitoare la nenorocirile Reginei, inclusiv durerea ei de a fi separată de copii și ultimele ei momente pe eșafod înaintea ghilotinei.
Împreună cu Clementi, Dussek ar fi putut fi o sursă de inspirație și influență stilistică pentru Beethoven , a cărui extindere asupra inovațiilor idiomatice ale școlii londoneze a dus la o penumbrare rapidă a acestora odată cu apariția propriilor lucrări pentru claviatură ale lui Beethoven. [ 50 ] Asemănări stilistice, melodice, dinamice și chiar structurale au fost observate, de exemplu, între Sonata Opus 10, nr. 3 de Beethoven și Sonatele Opus 31, nr. 2 și Opus 35, nr. 2 ale lui Dussek. [ 51 ] În mod similar, începutul Sonatei Opus 10, nr. 1 de Beethoven citează direct Sonata Opus 39, nr. 3 de Dussek (vezi imaginea).
De asemenea, este posibil ca influența lui Dussek să poată fi observată în celebra Sonată Opus 81a, Les Adieux , de Beethoven : „atât programul, cât și realizarea se datorează în mare măsură operei Adio, Opus 44, de Dussek .” [ 52 ]
Concerte pentru pian
[ editare ]Dussek a compus o serie de concerte pentru pian între 1779 și 1810, dintre care optsprezece au supraviețuit. Dussek a introdus o inovație stilistică remarcabilă în forma concertului pentru pian. În contradicție cu stilul concertului clasic predominant, exemplificat de concertele pentru pian ale lui Mozart, Dussek a eliminat cadența solistică din mișcarea de deschidere în toate concertele sale scrise după 1792. [ 53 ] Alte caracteristici individuale sunt, de asemenea, demne de remarcat. Concertul său în Do major, Op. 29, publicat în 1795, începe cu un Larghetto introductiv în măsura de 3/8, o declamație tematică solemnă, unică concertului clasic. Ultima sa lucrare de gen care s-a păstrat, Opus 70 în Mi bemol major, a fost una dintre primele care a prelungit substanțial mișcarea de deschidere: cu o lungime de 570 de măsuri, este cu aproximativ o treime mai lungă decât contribuțiile sale anterioare [ 54 ] și prefigurează practica unei mișcări de deschidere dominante în compoziția concertelor, întâlnită, de exemplu, în concertele lui Chopin și în cele două concerte minore Opus 85 și Opus 89 de Johann Nepomuk Hummel, precum și în a cincea de Beethoven .
Inovații la pian
[ editare ]Pe lângă propria muzică, Dussek este important în istoria muzicii datorită prieteniei sale cu John Broadwood, creatorul pianului „English Action”. Deoarece propria sa muzică necesita forță și o gamă care nu erau disponibile la pianele de atunci, [ 55 ] l-a împins pe Broadwood să extindă mai multe game și sonoritate a instrumentului. Un instrument Broadwood cu îmbunătățirile lui Dussek a fost trimis lui Beethoven . [ 56 ]
Dussek a fost, de asemenea, primul compozitor care a scris indicații pentru utilizarea pedalelor de pian . [ 57 ]
Lista de lucrări
[ editare ]Marea majoritate a muzicii lui Dussek implică într-un fel pianul sau harpa. A scris 35 de sonate pentru pian și 11 pentru duet de pian, precum și numeroase alte lucrări pentru ambele configurații. Creația sa de muzică de cameră include 65 de sonate pentru vioară, 24 de triouri pentru pian (sau harpă) și o varietate de lucrări pentru harpă, harpă sau pian, sau harpă și pian. Unele sonate au avut părți de trio adăugate de J.B. Cramer. Lucrările orchestrale s-au limitat la concerte, inclusiv 16 pentru pian (unul dintre ele s-a pierdut, iar două dintre ele au rămas cu atribuire dubioasă), șase pentru harpă (trei dintre ele pierdute) și unul pentru două piane. A scris un număr modest de lucrări vocale, inclusiv 12 cântece, o cantată, o liturghie și o operă, Captivul de la Spilberg . Compozițiile sale au inclus și aranjamente ale altor lucrări, în special uverturi de operă, pentru pian.
Catalogarea compozițiilor lui Dussek are o istorie proprie. Opera lui Dussek a fost dificil de organizat din punct de vedere istoric, în parte datorită numărului de editori care i-au publicat inițial opera și faptului că unele dintre lucrările sale au fost publicate de mai mulți editori. Unor lucrări publicate de mai mulți editori li s-au atribuit numere de opus diferite ; uneori, lucrărilor diferite li s-a atribuit același număr de opus de către editori diferiți. [ 58 ] Dussek a complicat și mai mult acest lucru prin aranjarea lucrărilor pentru diferite combinații de instrumente.
Compania Artaria a publicat un catalog tematic incomplet al lucrărilor sale, [ 58 ] determinându-l pe Howard Craw să elaboreze un nou catalog tematic în 1964. Lucrările sunt numerotate în ordinea în care au fost scrise, prefixate cu „C” sau „Craw”; lucrările de origine îndoielnică sunt listate într-o secțiune numerotată separat, prefixată cu „Craw D”. [ 59 ]
Lucrări teoretice
[ editare ]- Instrucțiunile lui Dussek despre arta de a cânta la pian sau clavecin (Londra, Corri c. 1796)
- Kleine theoretisch-praktische Klavierschule von Pleyel, Dussek und Cramer (Viena, Haslinger, nedatat) [ 60 ]
- Méthode pour le Piano Contenant tous les principes généraux du Doigté, 24 Leçons faciles et graduées des Exercices progressifs ainsi que des passages difficiles, terminée par une Fantaisie et Fugue composée Par IL Dussek (Paris, nedatat) [ 61 ]
- Dodici lezzioni progres. con arie caracteristici di diff. nazioni (autograf în biblioteca Conservatorului din Florența) [ 62 ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu