MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024

ISTORIE PE ZILE 12 Iulie

Evenimente

·         1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este incoronat Papa. A murit pe 3 décembrie 1154. A dispus restaurarea  Pantheonului  de la  Roma si a confirmat privilegiile  de Ordinului religios cavaleresc al Sfantului Ioan  de  Ierusalim  (Ordinul Cavalerilor Ospitalieri).

·         1191: Se incheie  după doi ani Asediul Acrei, garnizoana lui Saladin  predandu-se trupelor cruciate conduse de Conrad de Montferrat. Conrad de Montferrat (n. cca. 1140– d. 28 aprilie 1192 ), un nobil din nordul Italiei, a fost unul dintre principalii participanți la a treia Cruciada, fiind de facto rege al Ierusalimului, incepand cu 24 noiembrei 1190, dupa  căsătoria sa cu Isabella de Ierusalim. A  fost ales oficial abia în 1192, cu câteva zile înainte de a muri. Începând cu 1191  a purtat titlul de marchiz de Montferrat.

·         1260:  A avut loc batalia de la Kreussenbrunn, unde armata regelui Cehiei, Ottokar cel Mare a infrant fortele armate ale regelui Ungariei.

·         1427: Sigismund de Luxemburg a intrat in Tara Romaneasca si s-a indreptat cu armata sa spre Cetatea Severinului, important punct strategic in lupta antiotomana.

·          1470: Turcii captureaza Insula Eubeea (Evia), a doua cea mai mare insulă din Marea Egee. In timpul războiului turco – venețian de 1463-1479 și după un asediu prelungitși lupte sângeroase, orașul bine fortificat  Negroponte (Chalkis) a fostsmuls Veneției impreuna cu  întreaga insulă, cazand în mâinile Imperiul Otoman.

·         1475: Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), a recunoscut suzeranitatea regelui Ungariei și a obținut sprijinul lui Matei Corvin în lupta împotriva turcilor. La 12 iulie 1475 este încheiat tratatul de la Iași, prin care Ștefan cel Mare, domn al Moldovei urma să primească ajutor militar antiotoman în schimbul recunoașterii ca suzeran pe Matia Corvin, rege al Ungariei. Marea victorie de la Vaslui (10 ianuarie 1475), repurtată de Ștefan cel Mare asupra turcilor, a rămas fără urmări pe plan strategic, pentru că Veneția, aflată în război cu Imperiul Otoman, a încheiat armistițiu de șase luni cu sultanul. Astfel sultanul Mehmed al II-lea a avut răgazul necesar pentru a cuceri cetățile Caffa, Tana și Mangop din Crimeea. Însăși Hanatul Crimeei a devenit dependent de Poartă. Astfel turcii obțin un aliat pe celălalt flanc al Moldovei. În situația dificilă creată pentru Moldova, domnul Ștefan solicită sprijin militar monarhilor europeni. Dintre toți conducătorii statelor europene, doar regele Matia Corvin al Ungariei a poruncit o campanie antiotomană, în toamna anului 1475, care se va finaliza prin cucerirea Șabațului în Serbia. Ștefan cel Mare reușește să zădărnicească tentativa flotei otomane de a cuceri Cetatea Albă și Chilia, unicile cetăți libere la Marea Neagră. Pericolul otoman se va agrava în timp.

·         1493: A fost publicata Cronica din Nurnberg, unul dintre cele mai bunedocumentate cărți tipărite in Evul Mediu.  Este o parafrază biblica, incluzând povestiri si cronicile mai multor orașe europene, scrisă în latină de către Hartmann Schedel, cu o versiune germanătradusa de Georg Alt. Compiland  mai  multe texte antice sau contemporane autorului, in carte este scrisa o poveste a lumii, bazată pe Geneza și faptele care au avut loc de la nașterea lui Isus Cristos, până la acea data. De asemenea ,aceasta lucrare oferă  multe ilustrații ale orașelor europene șiprima hartă tipărită a Germaniei. Este un incunabul ilustrat scris in limba latina cu caractere gotice. llustratiile sunt variate, infatisand  principi, papi, imagini ale oraselor cunoscute etc. Pentru romani  lucrarea este deosebit de importanta si pentru faptul ca  prezinta, la pagina 270, Valahia si da  informatii privind vechii locuitori, getii care l-au pus pe fuga pe Darius, razboaiele cu romanii, originea latina a limbi vorbite de valahi, dar si rolul lui Iancu de Hunedoara in victoriile asupra turcilor.

·         1543: Regele Henric al VIII-lea al Angliei se căsătorește cu cea de-a șase și ultima soție, Catherine Parr, la Hampton Court Palace. Cei doi s-au căsătorit, pe când Henric avea 52 de ani și Catherine Parr 31. A fost o mamă adoptivă bună pentru copiii lui Henric, insa între ei au apărut discordii pe teme religioase, iar  într-o bună zi, Henric chiar a dat ordin să fie arestată, dar s-a răzgândit atunci când ea s-a încuiat în dormitorul ei plângând în hohote. Henric al VIII-lea a murit pe 27 ianuarie 1547, ceea ce i-a permis lui Catherine să se căsătorească, în același an, cu Thomas Seymour. Catherine Parr a murit în septembrie 1548, ca urmare a unor complicații survenite după o naștere.

·         1561: Este sfintita Catedrala Sfântul Vasile din Moscova.

·         1562:  Diego de Landa,  Episcop in Yucatan, dispune arderea cărţilor  sacre ale poporului Maya.

·         1580: Este publicata  Biblia Ostrog, una dintre cele mai timpurii imprimari ale  Bibliiei  într-o limbă slavă. Biblia Ostrog a fost una  dintre cele mai vechi traduceri est- slave a Bibliei  şi prima ediţie completă tipărită a Bibliei  în slavonă, cu asistenţă din partea  Printul  rutean Konstantin Ostrogski. Biblia Ostrog este unica  printre Bibliile  slavone Vechiul Testament  fiind  tradus, nu din ebraica ci din  Septuaginta din greaca. Această traducere a cuprins şaptezecisişase cărţi ale Vechiului şi Noului Testament şi un manuscris al  Codex Alexandrinus.

·         1776: James Cook începe cea de-a treia călătorie a sa în jurul lumii, cea în care își va pierde viața. A fost ucis în Hawaii în timpul unui conflict i cu băștinașii în timpul celei de-a treia călătorii de explorare în Pacific în la 14 februarie 1779. A lăsat în urmă o moștenire de cunoștințe științifice și geografice care au influențat succesorii săi pana în secolul al XX-lea. I-au fost dedicate numeroase memoriale în toată lumea.

·         1859: In timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza  se  infiinteaza  Oficiul  Central de Statistică, sub conducerea lui Dionisie Pop Martian,  una dintre primele instituţii publice create după Unirea Principatelor.

·         1906:  Alfred Dreyfus - după aproape 12 de ani de la condamnarea sa în afacerea Dreyfus - este reabilitat.

·         1937: Expoziția Mondială de la Paris: Guernica lui Pablo Picasso este expusă pentru prima dată publicului.

·         1941: Al doilea război mondial: Prima manifestare oficială a Alianței pentru formarea unei coaliții antifasciste, acordul anglo-sovietic de ajutor reciproc.

·         1954: Consiliul Economic si Social al ONU a recomandat primirea Romaniei in Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO). 

·         1960: Franța a acceptat să acorde independența statelor Nigeria, Volta Superioară, Coasta de Fildeș, Ciad, Africa Centrală și Congo.

·         1962: Trupa The Rolling Stones debutează la Clubul Marquee din Londra.

·         1987: Jefuirea Depozitului de Valori Knightsbridge - Hoții au plecat cu o pradă în valoare de aproximativ 66 de milioane de dolari (echivalentul a aproximativ 130 de milioane de dolari 2012). În august a fost arestat italianului Valerio Viccei, care mai târziu a scris o carte despre jaf.

·         1990: Liderul sovietic Boris Eltin demisioneaza din Partidul Comunist al URSS. Boris Elţîn a fost unul dintre cei mai importanti lideri comunisti sovietici inainte de prabusirea URSS.

·         1999: Un versant al Muntelui Retezat s-a prabusit peste mai multe cladiri ale Coloniei de muncitori Santier 3 a sucursalei Raul Mare-Retezat a SC Hidroconstructia SA Bucuresti, din judetul Hunedoara, provocand moartea a 13 persoane. 

·         2000: La Manila a fost semnat un acord de stabilire a relațiilor diplomatice între Filipine și RPD Coreeană.

·         2000: Modulul rus „Zvezda", al treilea element al Stației Spațiale Internaționale (ISS), a fot amplasat pe orbită, la numai zece minute după decolarea rachetei purtătoare Proton-K de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan.

·         2005: Albert al II-lea de Monaco, insotit de familia regala, a primit binecuvântarea unui  arhiepiscop la ceremonia solemnă de incoronare  ca print de Monaco. Ceremonia a avut un caracter simbolic, deoarece prinţul, care şi-a asumat regenţa în ultimele zile ale tatalui sau  Rainier, a urcat pe  tron după moartea tatălui său la 6 aprilie.

·         2006: Începe criza din Orientul Mijlociu dupa ce Hezbollahul şiit libanez a capturat doi soldaţi israelieni la frontiera israeliano-libaneză si a trecut frontiera dintre Liban si Israel, atacand armata israeliană și orașele israeliene de la frontiera.

·         2007: Bao Xishun, omul cel mai inalt din lume, avand o inaltime de 2,36 metri, s-a insurat la varsta de 56 de ani,in cadrul unei ceremonii traditionale care a avut loc in orasul chinez Erdos din Mongolia interioara. Bao Xishun, un cioban din China, a fost recunoscut de catre Guinness World Records ca fiind cel mai inalt om din lume, pozitie pe care a detinut-o pana in 17 septembrie 2009, cand a fost depasit de turcul Sultan Kösen, care a fost omologat de către Guinness World Records, cu o inaltime de 2.47 m. Mireasa acestuia, Xia Shujuan, in varsta de 29 ani , masura 1,68 metri inaltime.

Nașteri

·         1468: Juan del Encina, poet, dramaturg spaniol (d. 1530)
* 1533: Antonio Possevino (n. 12 iulie 1533, Mantova - d. 26 februarie 1611, Ferrara) a fost un preot iezuit italian, teolog, autor spiritual și polemic. Este cunoscut mai cu seamă pentru misiunile diplomatice întreprinse ca legat pontifical în țări din Scandinavia și Europa de Răsărit. A fost mediator între regele Ștefan Báthory și țarul Ivan cel Groaznic în anul 1582.

După finalizarea studiilor secundare la Mantova, Possevino merge la Roma (1550) unde frecventează cercuri intelectuale. Cardinalul Ercole Gonzaga îl ia ca secretar și preceptor al nepoților săi, Francesco și Scipione. Împreună cu ei călătorește și urmează cursuri de filosofie la Padova (1557) și la Napoli (1559).

În iulie 1559 era din nou la Padova. Predicile lui Benedetto Palmio îi schimbă viața și-l îndreaptă spre vocația religioasă. Prietenia cu Gagliardi îl conduce în Compania lui Isus. Amândoi sunt admiși la 29 septembrie 1559, la Roma, de către Diego Lainez. După câteva săptămâni de noviciat urmează studii teologice la Colegiul Roman. Și-a întrerupt studiile întrucât a fost trimis (1560) de către Lainez la vechiul său protector, ducele Emmanuel-Philibert, pentru a obține o susținere financiară necesară fondării unui colegiu în Piemont.

Papa Grigore al XIII-lea, inițiatorul calendarului gregorian, i-a încredințat medierea împăcării dintre împăratul Rudolf al II-lea și Ștefan Báthory. Principalul punct litigios era legat de stăpânirea cetății Sătmarului. Negocierile s-au desfășurat la Cașovia.^[5] Regele Báthory l-a însărcinat ca în drum spre Cașovia să treacă prin Transilvania, spre a negocia înființarea unui colegiu iezuit la Cluj, ce va deveni nucleul Universității din Cluj. Datorită prestigiului lui Ștefan Báthory, care își păstrase titlul de principe al Transilvaniei, Possevino a obținut autorizarea colegiului din partea administrației transilvănene, care era condusă de înalți funcționari, în majoritate protestanți. Tot Possevino l-a convins pe Ștefan Báthory să nu mai aștepte sosirea iezuiților de la Universitatea din Padova la colegiul clujean, ci să trimită 11 profesori iezuiți de la Universitatea din Vilnius (înființată tot de Ștefan Báthory), în frunte cu fostul rector Jakub Wujek, care a devenit primul rector al Universității din Cluj.^[6]

Raportul său întocmit cu această ocazie, intitulat Transilvania, a fost editat de istoricul Andrei Veress în anul 1913 și reeditat de mai multe ori.^[7] Publicarea raportului lui Possevino a iscat o polemică între profesorii Nicolae Iorga și Zenovie Pâclișanu pe marginea existenței unui mitropolit român la Alba Iulia înainte de Mihai Viteazul

După moartea protectorului său Ștefan Báthory în anul 1586 Possevino a fost retras din serviciul diplomatic de către generalul iezuit Claudio Acquaviva. I s-a interzis prezența la Roma, din cauza implicării sale politice, și a fost exilat pe teritoriul venețian. Possevino s-a stabilit la Padova, unde a continuat să conducă exercițiile spirituale ignațiene, influențând astfel vocația episcopului și sfântului Francisc de Sales, ce era acolo student la drept. În cele din urmă, a inițiat la Padova proiectul științific de asamblare și organizare a bibliotecii de învățături catolico-ortodoxe pe care le va aduna în enciclopedia Bibliotheca selecta (1593), dedicată papei Clement al VIII-lea și regelui Sigismund al III-lea Vasa. Secțiunile sale au fost examinate cu atenție de către cei mai importanți profesori ai Colegiului Roman precum Christopher Clavius și Robert Bellarmin. Compendiul teologic Apparatus Sacer (1603–1606) a apărut un deceniu mai târziu la Veneția. În timpul anilor 1590, în timp ce era ocupat cu activitatea de bibliograf, el a fost activ și în activitatea pastorală în orașul natal Mantua și la curtea ducelui Vincenzo Gonzaga. Două misiuni cu privire la statutul iezuiților în Franța l-au readus în contact cu regele Henric al IV-lea al Franței.

Antonio Possevino

Date personale Născut 10 iulie 1533[1]  Mantova, Ducatul de Mantova[*][2][1]  Decedat 26 februarie 1611 (77 de ani)[3][4][5][6]  Ferrara, Statele Papale[2][1]  Frați și surori Giovanni Battista Possevino[*][2]  Religie Biserica Romano-Catolică  Ocupație diplomat

·         1596: Mihail I Fiodorovici Romanov (în rusă: Михаи́л Фёдорович Рома́нов, Mihail Fiodorovici Romanov; n. 12 iulie 1596 – d. 13 iulie 1645) a fost primul țar rus din dinastia Romanov. El a fost fiul lui Fiodor Nikitici Romanov (devenit apoi patriarhul Filaret) și al Kseniei. Domnia lui a marcat finalul Timpurilor Tulburi.

Mihail a fost ales în unanimitate țar al Rusiei de adunarea națională la 21 februarie 1613, dar delegații consiliului i-au găsit pe tânărul țar și pe mama lui la mănăstirea Ipatiev de lângă Kostroma abia pe 24 martie. La început, Marta a protestat, crezând că fiul ei este prea tânăr pentru o funcție atât de grea, în vremuri atât de dificile. În cele din urmă, Mihail a acceptat tronul.

Alegerea lui Mihail și urcarea lui pe tron stau la baza legendei lui Ivan Susanin, dramatizată de compozitorul rus Mihail Glinka în opera O viață pentru țar.

Capitala era într-o stare atât de jalnică la acea vreme încât Mihail a trebuit să aștepte câteva săptâmâni la mănăstirea Troița, la 120 km distanță, înainte să poată locui la Moscova. El a fost încoronat la 22 iulie 1613. Suedia și Polonia au fost îndepărtate în urma păcii de la Stolbovo (17 februarie 1617) și de armistițiul de la Deulino (1 decembrie 1618). Cel mai important rezultat al armistițiului de la Deulino a fost întoarcerea din exil a tatălui țarului, care a preluat sarcinile guvernării până la moartea sa în octombrie 1633, Mihail ocupând o poziție secundară. 

Pictură de Grigori Ugriumov reprezentându-l pe Mihai la 16 ani primind coroana la mănăstirea Ipatiev în 1613

Țarul Mihail a suferit toată viața din cauza unei răni la picior (cauzată de un accident de călărie din tinerețe), și în ultima parte a vieții nu a mai putut să meargă. El s-a bazat foarte mult pe sfetnicii săi, care uneori erau oameni capabili și cinstiți, cum a fost tatăl lui, dar alteori erau corupți, cum ar fi rudele sale din partea mamei, din familia Saltîkov. El s-a căsătorit de două ori, prima oară cu prințesa Maria Vladimirovna Dolgorukova în 1624, care a murit după patru luni de la căsătorie, și apoi în 1626 cu Eudoxia Streșneva (1608–1645), care i-a născut 10 copii. Nereușita lui Mihail de a-și căsători fiica, Irina a Rusiei cu contele Valdemar Christian de Schleswig-Holstein, fiu morganatic al regelui Christian al IV-lea al Danemarcei, consecință a refuzului celui din urmă să accepte convertirea la ortodoxie, l-a afectat grav și a contribuit la grăbirea morții sale la 12 iulie 1645.  Cele mai importante funcții în stat (prikazuri) erau Posolski Prikaz (ministru de externe) și Razriadnî Prikaz (cancelarie a Dumei și departament de personal al administrației centrale și regionale, care includea comanda armatei). Aceste funcții erau esențiale în luptele dintre diversele facțiuni boierești, astfel că ele nu erau deținute prin tradiție de boieri, ci de diaci (funcționari de carieră).

Primul conducător al Posolski Prikaz sub domnia lui Mihail I al Rusiei a fost Piotr Tretiakov până când a murit în 1618; el a dus o politică de alianță cu Suedia împotriva Poloniei. Următorul, Ivan Gramotin avea o reputație de polonofil; această numire a fost necesară pentru a aduce eliberarea din captivitate a lui Filaret. La jumătatea anilor 1620, Filaret a început pregătirile de război împotriva Poloniei; Gramotin a decăzut din grațiile țarului, a fost concediat și trimis în exil în 1626. Aceeași soartă a fost împărtășită de Efim Telepnev în 1630 și de Fedor Lihaciov în 1631: ei au încercat să atenueze atitudinea agresivă a lui Filaret. Ivan Griaziov, numit în 1632, a fost promovat din rândul al doilea al birocrației pentru a îndeplini poruncile lui Filaret. După moartea lui Filaret și a lui Griaziov, postul a fost preluat din nou de Gramotin în 1634 și, după retragerea acestuia din urmă în 1635, de Lihaciov, cursul general fiind unul către pace.

Razriadnî Prikaz a fost condus mai întâi de Sîdavnî Vasiliev; Filaret l-a înlocuit cu tovarășul lui de captivitate Tomilo Lugovskoy, dar acesta l-a supărat la un moment dat pe Filaret și a fost exilat. În 1623 Fedor Lihaciov a fost făcut conducător al Prikazului până când s-a mutat la Posolski Prikaz, iar în 1630 Razriadul a fost dat lui Ivan Gavrenev, un administrator remarcabil, care a ținut acest post vreme de 30 de ani.

Mihail I

Date personale Nume la naștere Mihail Fiodorovici Romanov Născut 12 iulie 1596 Moscova, Rusia Decedat 14 iulie 1645 (49 de ani) Moscova, Rusia Înmormântat Cathedral of the Archangel[*]  Părinți Patriarch Philaret of Moscow[*] Xenia Shestova[*]  Căsătorit cu Maria Vladimirovna Dolgorukova Eudoxia Lukianovna Streșneva Copii Alexis al Rusiei Cetățenie  Țaratul Rusiei  Religie Biserica Ortodoxă  Ocupație monarh  Apartenență nobiliară Titluri Tsar of All Russia[*] (27 martie 1613–1645) Familie nobiliară Casa Romanov Țar al tuturor Rusiilor Domnie 21 februarie 1613 – 12 iulie 1645 Încoronare 22 iulie 1613 Predecesor Vladislav I Succesor Alexis

·         1675: Evaristo Felice Dall'Abaco, compozitor și violonist italian (d. 1742). Opera muzicală a lui Dall’Abaco cuprinde 6 culegeri tipărite, compuse între 1708 și 1735. Ea cuprinde 24 de sonate pentru vioară, 12 triosonate, 12 concerti da chiesa și mai multe concerti grossi și pentru vioară. Deși în mare parte necunoscută, opera lui instrumentală este apreciată ca exelentă.
* 1730: Josiah Wedgwood (n. 12 iulie 1730, Burslem, Staffordshire – d. 3 ianuarie 1795, Etruria, England) a fost un ceramist englez, inovator al tehnicii industriale a ceramicii de artă.

Wedgwood a fost cel mai mic dintre 12 copii. Familia lui a deținut Churchyard Pottery în Anglia. După moartea tatălui său a învățat meseria ceramicii. Lui îi este atribuită industrializarea muncii olăritului, iar el a fost unul dintre primii industriași, care au introdus marketingul strategic. Fabrica de porțelan Wedgwood există ca parte a companiei consorțiului WWRD United Kingdom Ltd. până în prezent.

Wedgwood nu a fost interesat numai de îmbunătățirea lutului, ci, a încercat de asemenea, să îmbunătățească modelarea prin leant la modelele antice. El a creat, de asemenea, așa-numitele reliefuri, numite Jasperware, realizate în două straturi colorate, de obicei, alb pe albastru, și făcute în stil antic. Un exemplu de astfel de vase este Portland Vase.

După ce Josiah Wedgwood, a avut un succes destul de mare cu fabricile sale din ceramică, arhitectul englez Joseph Pickford (1734-1782) a construit pentru el între anii 1767-1770 Etruria Works și Etruria Hall din Staffordshire, unde a trăit și lucrat până la moartea sa. În 1768 a inventat faianța, Wedgwoodware, numită după el, iar în 1782 un pirometru. Pentru pirometru a creat, de asemenea, o scală de temperatură adecvată, Scala Wedgwood.

Josiah Wedgwood a fost oponent al aboliționismului. El a fost prieten cu aboliționistul Thomas Clarkson. Pentru a pune în aplicare această mișcare umană, Wedgwood a prezentat medalion „Am I Not a Man and a Brother?” (Nu sunt eu un om și frate?), care arată pe un sclav negru, îngenunchiat în lanțuri, cu mâinile împreunate.^[1] Josiah Wedgwood a fost bunicul lui Charles Darwin (1809–1882).

Josiah Wedgwood (Gravură după un tablou de George Stubbs)

·         1812: Mirza Fatali Akhundov, scriitor și filozof azer (d. 1878)

·         1813: Claude Bernard, medic și fiziolog francez (d. 1878)

·         1817: S-a nascut scriitorul si filosoful american Henry David Thoreau; (d. 1862).

·         1822 - S–a născut Milton Waldo Hanchett, inventator american al scaunului de dentist (m.28.12.1904).

·         1828: Nikolai Cernîșevski, filosof materialist rus (d. 1889)

·         1852: Hipólito Yrigoyen, politician argentinian, al 19-lea și 21-lea președinte al Argentinei (d.1933)

·         1854: S-a nascut George Eastman, inventator american, cel care a creat filmul si camera Kodak, pionier in realizarea echipamentului fotografic. 
* 1856: Gisela Louise Marie, Prințesă Imperială și Arhiducesă de Austria(12 iulie 1856 – 27 iulie 1932) a fost a doua fiică și copilul cel mare în viață al împăratului Franz Joseph al Austriei și al împărătesei Elisabeta. Titlul ei german a fost Gisela Louise Marie, Erzherzogin von Österreich, Prinzessin von Bayern.

Arhiducesa Gisela de Austria, c. 1860

Deși botezată Gisella (cu dublu L), ea și-a scris numele cu un singur L. A fost numită după o strămoașă habsburgă din secolul al X-lea. Ca și sora ei mai mare și fratele ei mai mic, Gisela a fost crescută de bunica paternă, Prințesa Sofia de Bavaria. A avut o relație foarte strânsă cu fratele ei mai mic, Prințul Rudolf, al cărui suicid a afectat-o foarte puternic.

Tatăl ei a păstrat unele articole personale ale familiei, cum ar fi prima pereche de pantofi purtată de fiecare dintre copiii săi. Printre aceste amintiri a fost și un poem scris pentru el de tânăra Gisela de Crăciun - poemul a fost declarat a fi elementul cel mai prețuit din această colecție. Arhiducesa Gisela a fost, de asemenea, cunoscută pentru picturile sale din ultimii ani.

La 20 aprilie 1873 s-a căsătorit cu Prințul Leopold de Bavaria, fiul Prințului Regent Luitpold de Bavaria și al Arhiducesei Augusta de Austria. Cei doi tineri erau verișori de gradul al doilea.

În conformitate cu o scrisoare către mama sa scrisă în 1872, împăratul Franz Josef a vrut o căsătorie între fiica sa și prințul Leopold, deoarece existau atât de puțini prinți catolici disponibili la momentul respectiv și ei îl doreau pe singurul pe care îl puteau da Giselei (pe care o numea "fata noastră dragă") cu încredere. Un an mai târziu ea a născut primul ei copil, Elisabeta Marie, și a avut patru copii în total. A fost bine întâmpinată la München de familia soțului ei și a locuit la palatul Leopold din Schwabing; strada opusă palatului a fost numită Giselastraße în onoarea ei în 1873.

Gisela și Leopold au avut patru copii:

• Prințesa Elisabeta Maria de Bavaria (1874–1957), care s-a căsătorit cu Otto Ludwig Philipp Graf von Seefried auf Buttenheim
• Prințesa Auguste Maria de Bavaria (1875–1964), care s-a căsătorit cu Joseph August, Arhiduce de Austria
• Prințul Georg de Bavaria (1880–1943), care s-a căsătorit cu Arhiducesa Isabella de Austria
• Prințul Konrad de Bavaria (1883–1969), care s-a căsătorit cu Prințesa Bona Margherita de Savoia-Genova

Gisela a fost profund implicată într-o varietate de probleme sociale și politice și a fondat organizații de caritate pentru a sprijini oamenii săraci, orbi și surzi, organizații în care ea a avut un rol activ.

În timpul Primului Război Mondial a făcut un spital militar în palatul ei în timp ce soțul ei a fost un mareșal pe frontul de est. Când a izbucnit Revoluția în 1918, toată familia ei a fugit din oraș, dar Gisela a rămas și a luat parte la alegerile din 1919 pentru Adunarea Națională de la Weimar, unde femeilor de peste 20 de ani li s-a permis să voteze pentru prima dată.

Gisela și soțul ei au sărbătorit nunta de aur în 1923. Soțul ei a murit în 1930 și Gisela i-a supraviețuit numai doi ani; a murit la vârsta de 76 de ani, la München, la 27 iulie 1932 și a fost înmormântată lângă Prințul Leopold.

Arhiducesa Gisela a Austriei

Prințesă Gisela de Bavaria

Date personale Nume la naștere Gisella Louise Marie von Österreich  Născută 12 iulie 1856 Laxenburg, Austria Decedată 27 iulie 1932 (76 de ani) Munchen, Bavaria Înmormântată St. Michael's Church, Munich[*]  Părinți Franz Joseph al Austriei Elisabeta, împărăteasa Austriei  Frați și surori Prințul Rudolf al Austriei Arhiducesa Sofia a Austriei Arhiducesa Marie Valerie de Austria  Căsătorită cu Prințul Leopold de Bavaria Copii Prințesa Elisabeta Prințesa Auguste Prințul Georg Prințul Konrad Cetățenie  Austria  Religie Biserica Catolică  Ocupație consort[*] filantroapă[*] politiciană  Apartenență nobiliară Titluri Arhiduce prințesă Familie nobiliară Casa de Habsburg-Lorena Grand Mistress of the Order the Starry Cross[*]  Domnie 10 septembrie 1898 – 21 noiembrie 1916 Predecesor Elisabeta, împărăteasa Austriei Succesor Zita de Bourbon-Parma

* 1867: Angelo Maria Dolci (n. 12 iulie 1867, Civitella d'Agliano, Italia - d. 13 septembrie 1939, Roma) a fost un arhiepiscop romano-catolic și cardinal italian, diplomat al Sfântului Scaun

Născut la Civitella d'Agliano într-o familie originară din Orvieto, a intrat la seminarul din Bagnoregio în 1879 la vârsta de 12 ani. Apoi a intrat la Academia Pontificală Ecleziastică.

Hirotonit preot la vârsta de 22 de ani, la 5 iunie 1890, s-a făcut cunoscut superiorilor săi prin remarcabila sa inteligență și calitățile sale umane, astfel încât, la doar 32 de ani (19 aprilie 1900) a fost numit episcop de Gubbio de către papa Leon al XIII-lea.

Angelo Maria Dolci

Date personale Născut 12 iulie 1867[1]  Italia  Decedat 13 septembrie 1939 (72 de ani)[1]  Civitella d'Agliano, Italia  Cetățenie  Regatul Italiei  Religie Biserica Catolică  Ocupație diplomat preot catolic[*

* 1868: Stefan Anton George (n. 12 iulie 1868, Bingen am Rhein - d. 4 decembrie 1933, Locarno) a fost poet, editor și traducător german, promotor al simbolismului.

Stefan George frecventează cercul lui Mallarmé, al prerafaelițilorenglezi, participă la "Pleiada simboliștilor" și este influențat de Nietzsche. Versurile sale sunt marcate de un ezoteric neoromantic. Evocând miturile și istoria într-un limbaj poetic rafinat, are ca temă pricipală conflictul dintre păgânism și creștinism, dintre spiritul elenisticși cel catolic medieval.

Poezie:

• 1890: Imnuri ("Hymnen");
• 1891: Pelerinaje ("Pilgerfahrten");
• 1892: Elagabalus ("Algabal");
• 1895: "Die Bücher der Hirten- und Preisgedichte, der Sagen und Sänge und der Hängenden Gärten"
• 1897: Anul sufletului ("Das Jahr der Seele");
• 1900: Covorul vieții și cântece de vis și moarte ("Der Teppich des Lebens und die Lieder von Traum und Tod");
• 1901: Abecedarul ("Die Fibel");
• 1903: Zile și fapte ("Tage und Taten");
• 1907: "Maximin. Ein Gedenkbuch"
• 1907: Al șaptelea inel ("Der siebente Ring");
• 1914: "Der Stern des Bundes";
• 1917:Războiul ("Der Krieg");
• 1921: Trei cântece ("Drei Gesaenge: An die Toten, Der Dichter in Zeiten der Wirren, Einem jungen Führer im ersten Weltkrieg");
• 1928: Imperiul cel nou ("Das neue Reich");
• 1927 - 1934: Opere complete ("Gesamtausgabe der Werke").

Stefan George

Date personale Născut 12 iulie 1868[2][3][4][5][6][7][8][9][10][11]  Büdesheim[*], Germania[12]  Decedat 4 decembrie 1933 (65 de ani)[2][13][3][4][5][6][7][8][9][10][11]  Minusio[*], Elveția[14]  Cetățenie  Germania  Ocupație poet scriitor lingvist traducător  Limbi limba italiană limba franceză limba germană[1]   Specie literară poezie   Note Premii Premiul Goethe[*

·         1870: Louis al II-lea, Prinț de Monaco (n. 12 iulie 1870, Baden-Baden – d. 9 mai 1949, Monaco) a fost al 11-lea suveran Prinț de Monaco de la 26 iunie 1922 până la moartea sa. Titulatura oficială era Son Altesse Sérénissime le Prince Louis II.

Născut drept Louis Honoré Charles Antoine Grimaldi în Baden-Baden, Germania, a fost singurul copil al lui Albert I, Prinț de Monaco(1848–1922) și a soției acestuia, Lady Mary Victoria Hamilton (1850-1922). Mama lui a fost fiica lui William Alexander, al 11-lea Duce de Hamilton și a Prințesei Marie Amélie Elizabeth Caroline de Baden.

Louis s-a născut în primul an de căsnicie al părinților săi. Mamei sale, o tânără de 19 ani, nu-i plăcea Monaco și a fost nefericită cu soțul ei. La scurtă vreme ea a a părăsit țara permanent și mariajul a fost anulat în 1880. Louis a crescut în Germania alături de mama sa, tatăl vitreg, contele (mai târziu Prinț) Tassilo Festetics von Tolna, și sora vitregă, Maria-Mathilde. Nu și-a văzut tatăl până la vârsta de 11 ani când a fost obligat să se întoarcă în Monaco pentru a fi pregătit pentru viitoarele îndatoriri regale.

Tatăl lui Louis, Prințul Albert I, a fost o personalitate dominantă care a transformat Monaco într-un centru cultural și unde realizările intelectualilor erau recunoscute în toată lumea. Nefericit, locuind cu tatăl său distant și rece, imediat ce a devenit suficient de mare, Louis a plecat în Franța înrolându-se la Academia Militară Saint-Cyr. Patru ani mai tîrziu, după ce a absolvit, a cerut să lupte cu Legiunea străină în războaiele coloniilor din Africa.

În timp ce era în Algeria, a întâlnit-o pe Marie Juliette Louvet (1867–1930), o cântăreață de cabaret.^[1] Juliette avea doi copii, Georges și Marguerite, cu fostul ei soț, fotograful francez Achille Delmaet. Prințul Louis s-a îndrăgostit însă tatăl său nu i-a permis să se căsătorească. S-a afirmat că Louis și-a ignorat tatăl și s-a căsătorit cu Juliette în 1897, totuși nu există nici o evidență pentru această afirmație. Fiica lor nelegitimă, Charlotte Louise Juliette, s-a născut la 30 septembrie 1898 la Constantine, Algeria. Nu există nici o mențiune pentru Marie Juliette Louvet în biografia autorizată a nepotului ei, Rainier al III-lea, Prinț de Monaco, care a fost monegasc prin naționalitate însă prin genealogie a fost francez, mexican, italian, german, scoțian și englez.

În 1908 Louis s-a întors acasă lăsând în spate amanta și copilul. La izbucnirea Primului Război Mondial el s-a re-înrolat în armata franceză dovedindu-se a fi unul dintre cei mai remarcabili soldați ai celei de-a cincea Armate. A fost făcut Mare Ofițer al Legiunii de Onoare și în cele din urmă a devenit general de brigadă.

O criză politică s-a ivit deoarece, fără nici un alt moștenitor, tronul Monaco ar fi urmat să treacă la vărul primar al lui Louis, Wilhelm, duce de Urach, un nobil german care era fiul mătușii Prințului Albert, Printesa Florestine de Monaco. Pentru a împiedica acest lucru, în 1911 s-a adoptat o lege prin care era recunoscută fiica nelegitimă a lui Louis drept moștenitoare a acestuia și ca făcând parte din familia regală.

Mai târziu această lege a fost invalidă conform statutului din 1882. Astfel, o altă lege a fost adoptată în 1918 prin care s-a modificat statutul pentru a permite adoptarea unui moștenitor, cu drepturi de succesiune. Charlotte a fost adoptată în mod oficial de către Louis în 1919 și a devenit Charlotte Louise Juliette Grimaldi, Prințesă de Monaco și ducesă de Valentinois.

Wilhelm, Duce de Urach, plasat astfel mai în spate în linia de succesiune la tronul din Monaco, a fost ales ca rege al Lituaniei pentru câteva luni în 1918, fiind cunoscut sub numele de Mindaugas al II-lea. El a renunțat la pretenția sa asupra principatului în 1924, trecând drepturile asupra altor veri francezi care coborau, de asemenea, din familia Grimaldi, conții de Chabrillan.

La sfârșitul Primului Război Mondial, guvernul francez a forțat abdicarea Mariei-Adelaide, Mare Ducesă de Luxemburg, o altă țară mică vecină cu Franța, pe motiv de legături personale cu Germania, legături considerate inadmisibile imediat după război.

La 27 iunie 1922, Prințul Albert I a murit la Paris. Louis Grimaldi i-a succedat la tron sub numele de Louis al II-lea, Prinț de Monaco.

În timp ce domnia sa nu a atins măreția domniei tatălui său, Louis al II-lea a lăsat o amprentă de neșters pe micul principat. În 1924 s-a format Clubul de Fotbal Monaco și în 1929 a avut loc primul Grand Prix de Monaco, o cursă de automobile câștigată de Charles Grover (aka "Williams"), la volanul unui Bugatti pictat în ceea ce avea să devină celebra culoarea verde pentru cursele britanice.

El a colectat artefacte aparținând lui Napoleon I, care sunt în prezent asamblate și afișate la Muzeul Napoleon de la Palatul Regal din Monte Carlo.

În special în primii ani ai domniei Prințului Louis, el a dobândit reputația de probitate administrativă: a obținut plecarea lui Camille Blanc, care a condus o perioadă îndelungată Cazinoul din Monte Carlo, despre care existau întrebări cu privire la administrarea afacerilor cazinoului.

În 1931, prestigiul vieții culturale din Monaco a primit un impuls atunci când a fost angajat René Blum pentru a forma "Ballet de l'Opéra à Monte-Carlo". Chiar înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1939, a fost construit un stadion mare și modern de fotbal unde s-au desfășurat Jocurile Mondiale Universitare.

Louis al II-lea

Prinț de Monaco

Date personale Nume la naștere Louis Honoré Charles Antoine Grimaldi  Născut 12 iulie 1870 Baden-Baden, Germania Decedat 9 mai 1949 (78 de ani) Monaco Înmormântat Catedrala Sfântul Nicolae din Monaco[*]  Părinți Albert I, Prinț de Monaco Mary Victoria Douglas-Hamilton  Frați și surori György Festetics[*] Maria Matilda Festetics de Tolna[*]  Căsătorit cu Ghislaine Dommanget Copii Prințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois Cetățenie  Monaco  Religie catolicism  Ocupație personal militar[*] politician  Apartenență nobiliară Titluri Prinț de Monaco[*] Familie nobiliară Casa Grimaldi Domnie Domnie 27 iunie 1922 – 9 mai 1949 Predecesor Albert I Succesor Rainier III

·         1876: Max Jacob, poet francez (d. 1944)

·         1882:  S-a născut matematicianul Traian Lalescu, autorul primei lucrări importante de sinteză în acest domeniu din literatura ştiinţifică universală, unul dintre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale; (m. 1929).

·         1884: Amedeo Modigliani, pictor și sculptor italian (d. 1920)

·         1884: Louis B. Mayer, producător ruso-american de film (d. 1957)
* 1886: Jean Pierre Hersholt (n. 12 iulie 1886 – 2 iunie 1956) a fost un actor născut în Danemarca care a trăit în Statele Unite, unde a lucrat timp de șaptesprezece ani la emisiunea radiofonică Dr. Christian. Mai este cunoscut pentru rolul bunicului lui Heidi (Shirley Temple) din Heidi.^[2]

A jucat în 75 de filme mute și 65 cu sunet (140 în total) și a regizat patru filme. Pentru contribuțiile sale aduse filmului a primit de două ori Premiul Oscar onorific, în 1940 și 1950, fiind președintele Academiei Americane de film timp de patru mandate, între 1945 și 1949.^[3] În onoarea sa a fost înființat Premiul Umanitar Jean Hersholt, acordat pentru „persoane din industria cinematografică ale căror eforturi umanitare au adus beneficii industriei”.^[4] Are două stele pe Hollywood Walk of Fame, una pentru activitatea cinematografică pe 6501 Hollywood Boulevard și una pentru radio la 6701 Hollywood Boulevard.

A tradus peste 160 de basme de Hans Christian Andersen în limba engleză grupate în șase volume ca The Complete Andersen în 1949, aflate în prezent la Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii, fiind considerate unele din cele mai bune traduceri ale operelor lui Andersen.^[5] A fost numit cavaler al ordinului Dannebrog în 1948 și datorită acestora

Jean Hersholt

Rosemary DeCamp și Jean Hersholt în Dr. Christian

·         1892: Bruno Schulz, pictor polonez de origine evreu (d. 1942)

·         1895: Richard Buckminster ("Bucky") Fuller (n. 12 iulie 1895 – d. 1 iulie1983)^[15] a fost un vizionar, designer, arhitect, poet, autor și inventatoramerican. Fuller este cel mai bine cunoscut pentru inventarea domului geodezic, iar pe plan social ca fiind cel de-al doilea președinte al organizației Mensa.^[16]

De-a lungul întregii sale vieți, Fuller a fost intens preocupat de întrebarea "Are umanitatea vreo șansă de a supraviețui suficient de mult și de plin de succes pe planeta Pământ și dacă "da" cum o va face?" Considerându-se el însuși un individ obișnuit, fără modalități financiare deosebite și fără titluri academice ^[17], Fuller a ales deliberat devotarea vieții sale acestei cauze. A căutat mereu să descopere ceea ce ar putea face un individ obișnuit, așa cum se considera, pentru a îmbunătății condițiile de trai a majorității omenirii acolo unde organizații mari și puternice precum guverne sau companii private nu erau capabile de a o face.

Urmărind cu tenacitate de-a lungul întregii sale vieți ideile sale majore, Fuller a scris și publicat peste 30 de cărți, fiind și cel care a propus și popularizat termeni așa cum sunt "Spaceship Earth" ("Nava spațială Pamânt"), ephemeralization ("efemeralizare")și synergetics("sinergetică"). De asemenea, a lucrat și realizat numeroase invenții, sau a perfecționat altele, mai ales în domeniul arhitecturii și al designului industrial, dintre care cea mai cunoscută este domul geodezic. Uneori, substanțele din clasa specială de compuși ai carbonului cunoscute ca fulerene mai sunt numite și buckyballs, întrucât structura acestora este foarte similară cu suprafața domurilorgeodezice.

Mai târziu în viața sa, după ce a lucrat pe conceptele sale de mai multe decenii, Fuller a realizat o vizibilitate publică considerabilă. El a călătorit în lume pentru prezentarea de prelegeri, și a primit numeroase titluri Doctor Honoris Causa. Cele mai multe din invențiile sale, cu toate acestea, nu au fost niciodată aplicate în producție, iar el a fost puternic criticat; în cele mai multe domenii el a încercat să influențeze, cum ar fi arhitectura, sau pur și simplu a fost respins ca un utopist fără speranță. Susținătorii Fuller, pe de altă parte, susțin că munca lui nu a primit încă atenția pe care le merită. Conform filosofului N.J.Slabbert, Fuller a avut un stil obscur scris, care a împiedicat de circulație a ideilor sale  Buckminster Fuller a fost un activist timpuriu pentru mediul înconjurător. Fiind conștient de resursele finite pe care natura le putea oferi, a promovat un principiu pe care l-a numit "efemeralizare"— prin care, în esență, conform futuristului si discipolului sau Stewart Brand, Fuller se referea la "a face mai mult cu mai putin."^[21] Resursele ca și materialul care se arunca din produsele brute puteau fi reciclate pentru a face produse mai valoroase, crescand astfel eficienta intregului proces. Fuller a mai introdus și sinergetica, un limbaj metaforic pentru comunicarea experiențelor folosind concepte geometrice, cu mult înainte ca termenul sinergie sa devina popular.  În 1943, industriașul Henry J. Kaiser i-a cerut lui Fuller să dezvolte un prototip pentru o mașină mai mică, iar Fuller a creat o mașină cu cinci locuri; mașina nu a intrat în stadiile de producție și dezvoltare.

O altă idee a lui Fuller a fost proiectarea alternativă harta Dymaxion. Designul acesteia servea scopului de a arăta continentele Pământului cu deformări minime atunci când sunt proiectate sau imprimate pe o suprafață plană. Fuller zbura frecvent, traversând diverse fusuri orare. Cele trei ceasuri ale sale erau notorii: unul pentru zona în care se afla; altul pentru zona de unde plecase; și altul pentru zona unde se îndrepta. La mijlocul anilor '80, acest obicei devenise deja anacronic, deoarece Casio și alții începeau să producă ceasuri digitale care arătau ora din orice zonă a lumii unde cineva dorea, fără efortul de a reseta ceasul (aceste ceasuri sunt setate la Coordinated Universal Time și arată acea ora plus ora zonei selectate; ceasurile controlate prin radio mai noi simplifică procesul.)

Richard Buckminster Fuller

Date personale Nume la naștere Richard Buckminster Fuller  Născut 12 iulie 1895[1][2][3][4][5][6][7][8][9]  Milton[*], SUA[10][11]  Decedat 1 iulie 1983 (87 de ani)[1][2][3][4][5][6][7][8][9]  Los Angeles, SUA[12][13][14][15]  Înmormântat Cimitirul de pe Muntele Auburn[*]  Cauza decesului cauze naturale[*] (cancer)  Părinți Richard Buckminster Fuller[*][16] Caroline Wolcott Andrews[*][16]  Căsătorit cu Anne Hewlett[*][16]  Copii Allegra Fuller Snyder[*]  Cetățenie  SUA  Ocupație arhitect inventator scriitor diarist[*] profesor universitar[*] om de știință poet artist artist plastic[*] inginer filozof  Activitate Domiciliu Maine   Alma mater Universitatea Harvard Bates College[*] Milton Academy[*]   Organizație Universitatea Washington din St. Louis[*] Southern Illinois University Carbondale[*]   Influențat de Alfred Korzybski[*], Bertrand Russell   Cunoscut pentru Dom geodezic, Spaceship Earth, efemerizare, sinergetică Premii Medalia Prezidențială pentru Libertate[*] Humanist of the Year[*] (1969) Frank P. Brown Medal[*] (1960) Medalia de Aur AIA[*] (1970) Medalia Regală de Aur[*] (1968) St. Louis Literary Award[*] (1976) Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*] Profesor pentru Thomas Myers[

·         1904: S-a nascut Pablo Neruda (pseudonimul lui Neftalí Ricardo Reyes Basoalto) ( d. 23 septembrie, 1973), poet, ambasador și om politic chilian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1971.

·         1909: S-a născut  în comuna Vitănești (județul Teleorman) marele  filosof şi eseist român de origine aromana Constantin Noica; (d. 4 decembrie 1987, Păltiniș, județul Sibiu). Din octombrie 1940 activează la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German. Va rămâne la Berlin până în 1944. Va participa de mai multe ori la seminarul de filosofie a profesorului Martin Heidegger, unde a mai participat și un alt filosof român , Alexandru Dragomir. În paralel, împreună cu Constantin Floru și Mircea Vulcănescu editează patru din cursurile universtare ale lui Nae Ionescu și anuarul Isvoare de Filosofie.
Anii domiciliului forțat, deținut politic (1949 – 1964). În perioada 1949 – 1958 are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Aici, Noica și-a căpătat ideea filosofică și totodată și-a trasat principalele coordonate ale filosofiei sale de mai tîrziu. În 1958 Noica este arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Alături de el vor fi arestați toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, iar lotul lor va purta la proces numele de „grupul Noica”. Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964. Ultimii ani din viață începând cu anul 1975, Constantin Noica și i-a petrecut la Păltiniș lângă Sibiu, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi (vezi Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu). S-a  stins din viață la 4 decembrie 1987si a  fost înmormîntat pe 6 decembrie 1987, la Schitul Păltiniș, după dorința sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoți în frunte cu ÎPS Mitropolit Antonie al Ardealului, Crișanei și Maramureșului. După 1989, Gabriel Liiceanu s-a ocupat de reeditarea integrală a cărților lui Noica. Intre operele sale se remarca :“Sentimentul românesc al fiinţei”, “Creaţie şi frumos în rostirea românească”, “Devenirea întru fiinţă, vol. I: Incercarea asupra filozofiei tradiţionale”; “vol. II: Tratat de ontologie”).

În perioada 1949 - 1958 are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Aici, Noica și-a căpătat ideea filosofică și totodată și-a trasat principalele coordonate ale filosofiei sale de mai târziu. În 1958 Noica este arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Alături de el vor fi arestați toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, iar lotul lor va purta la proces numele de „grupul Noica”.

Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.

Opere antume

• 1934 - Mathesis sau bucuriile simple
• 1936 - Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz și Kant
• 1937 - De caelo
• 1940 - Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou
• 1943 - Două introduceri și o trecere spre idealism. Cu traducerea primei introduceri kantiene a Criticei Judecării
• 1944 - Pagini despre sufletul românesc
• 1944 - Jurnal filosofic
• 1962 - Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica
• 1969 - Douăzeci și șapte de trepte ale realului
• 1969 - Platon: Lysis (cu un eseu despre înțelesul grec al dragostei de oameni si lucruri)
• 1970 - Rostirea filozofică românească
• 1973 - Creație și frumos în rostirea românească
• 1975 - Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești
• 1975 – Despărțirea de Goethe
• 1978 - Sentimentul românesc al ființei
• 1978 - Spiritul românesc la cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan.
• 1980 - Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel: Fenomenologia spiritului
• 1981 - Devenirea întru ființă, vol. I: Încercarea asupra filozofiei tradiționale; vol. II: Tratat de ontologie
• 1984 - Trei introduceri la devenirea întru ființă
• 1986 - Scrisori despre logica lui Hermes

Opere postume

• 1988 - De Dignitate Europae
• 1990 - Jurnal de idei
• 1990 - Rugați-vă pentru fratele Alexandru
• 1992 - Simple introduceri la bunătatea timpului nostru
• 1992 - Eseuri de duminică
• 1992 - Introducere la miracolul eminescian
• 1997 - Manuscrisele de la Cîmpulung
• 1998 - Echilibrul spiritual. Studii și eseuri (1929-1947))

Publicistică

• 1994 - Semnele Minervei, publicistică, volumul I, ediție de Marin Bucur
• 1996 - Între suflet și spirit, publicistică, volumul II, ediție de Marin Bucur
• 2003 - Moartea omului de mâine. Publicistică volumul III, ediție de Marin Bucur
• 2007 - Despre lăutărism^[6]  

  Constantin Noica
  Date personale
  Născut	12 iulie 1909 Vitănești, Regatul României
  Decedat	4 decembrie 1987 (78 de ani) Sibiu, Republica Socialistă România
  Părinți	Grigore Noica și Clemența Casasovici[2]
  Căsătorit cu	Wendy Muston
  Copii	Alexandrina (căsătorită Alexandra-Noica Wilson), Răzvan (părintele Rafail)[3]
  Naționalitate	română
  Cetățenie	România
  Ocupație	scriitor, eseist, filozof și poet
  Limbi	limba română[1]
  Studii	Facultatea de Filosofie și Litere din București
  Activitatea literară
  Activ ca scriitor	interbelică, postbelică
  Mișcare/curent literar	Trăirism, fenomenologie
  Operă de debut	în revista liceului „Spiru Haret”, Vlăstarul, în 1927
  Opere semnificative	Devenirea întru ființă - Tratat de ontologie
  Influențe[ascunde] Upanishade, Platon, Goethe, Hegel, Martin Heidegger, Nae Ionescu și Mihai Eminescu
  A influențat pe[ascunde] Vasile Dem Zamfirescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Sorin Vieru, Sorin Lavric, Andrei Cornea si Cătălin Cioabă
  Note
  Premii	Premiul Herder
  Membru post-mortem al Academiei Române

·         1912: S-a nascut Nicolae Steinhardt (Nicolae Dela Rohia), preot si scriitor roman. 
S-a nascut in comuna Pantelimon, intr-o familie de evrei destul de instarita, tatal sau, inginer si arhitect, fiind proprietarul unei fabrici de cherestea. Intre 1919- 1929, urmeaza cursurile primare la scoala ”Clementa“, iar cursurile liceale la ”Spiru Haret“ in Bucuresti, unde l-a avut coleg pe Constantin Noica. Dupa ce si-a luat bacalaureatul, s-a inscris la Universitatea Bucuresti, in 1934 luandu-si licenta in Drept si Litere. Tot in acelasi an, a publicat, sub pseudonimul Antisthius, extrase din ”Caracterele lui La Bruyere”. In 1936, si-a sustinut doctoratul in drept constitutional, dupa care a plecat intr-o calatorie mai lunga prin Europa. S-a reintors acasa in 1939 si a inceput sa lucreze la Revista Fundatiilor Regale. Dupa ce in 1959 a refuzat sa depuna marturie impotriva lui Constantin Noica, a fost condamnat la 13 ani de munca silnica pentru ”crima de uneltire contra ordinii sociale“. Acest moment i-a schimbat destinul, pentru ca in 15 martie 1960, in inchisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu l-a botezat, nas de botez fiindu-i Emanuel Vidrascu, fost sef de cabinet al maresalului Antonescu, iar martori Alexandru Paleologu, doi preoti catolici, doi preoti uniti si unul protestant. A fost eliberat in 1964, dar cum a continuat sa se revolte impotriva regimului comunist a fost nevoit sa lucreze ca incarcator-descarcator pana in 1969 cand a suferit un accident si a stat spitalizat mai multe luni. A reinceput sa scrie si sa publice in revistele ”Secolul 20” si ”Viata Romaneasca”. S-a calugarit in 1980, la 16 august, de catre I.P.S. Teofil Herineanu, arhiepiscopul Clujului, si a ajuns la manastirea Rohia din Maramures, pe care nu a mai parasit-o pana la sfarsitul vietii, in 29 martie 1989. 

·         1913: Willis Lamb, fizician american (d. 2008)
* 1916: Ludmila Mihailivna Pavlicenko (în ucraineană Людмила Михайлівна Павліченко; în rusă Людмила Михайловна Павличенко; Ludmila Mihailovna Pavlicenko; n. 12 iulie 1916 – d. 10 octombrie 1974) a fost o lunetistă sovietică din cel de-al doilea Război Mondial. Creditată cu 309 victime, ea este considerată cea mai de succes femeie lunetist din istorie

Ludmila Mihailovna Pavlicenco (Людмила Михайловна Павличенко)
Date personale
Nume la naștere	Людмила Михайловна Белова
Născută	12 iulie 1916 Bila Țerkva, Imperiul Rus
Decedată	10 octombrie 1974 (58 de ani) Moscova, URSS
Înmormântată	Cimitirul Novodevicii[*]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (Accident vascular cerebral)
Număr de copii	1
Cetățenie	URSS
Ocupație	lunetist istoric personal militar[*]
Studii	Q56709587[*]
Activitate
A luptat pentru	Uniunea Sovietică
Ramura	Armata Roșie
Ani de serviciu	1941 – 1953
Gradul	Maior
Unitatea	Divizia a 25-a
Bătălii / Războaie	Al doilea Război Mondial Bătălia de la Odessa Bătălia de la Sevastopol
Ocupații ulterioare	Commitetul Sovietic al Veteranilor de război
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul Lenin Erou al Uniunii Sovietice

·         1928: Elias James Corey, chimist american, laureat Nobel
* 1928: Hayden White (n. 12 iulie 1928,^[5][6][7][1] Martin[*], Tennessee, SUA^[8][1] – d. 5 martie 2018,^[9][6][7] Santa Cruz, SUA) a fost un istoric, filozof al istoriei și un teoretician american, ale cărui contribuții în domeniul istoriografiei sunt fundamentale. White a fost asociat cu abordarea postmodernistă a contribuțiilor sale.  

LUCRĂRI PUBLICATE

• The Fiction of Narrative: Essays on History, Literature, and Theory, 1957-2007. Baltimore: The Johns Hopkins University Press. 2010. Ed. Robert Doran
• Figural Realism: Studies in the Mimesis Effect. Baltimore: The Johns Hopkins University Press. 1999.^[10]
• "Historiography and Historiophoty", The American Historical Review, Vol. 93, No. 5 (Dec., 1988), pp. 1193–1199.
• The Content of the Form: Narrative Discourse and Historical Representation. Baltimore: The Johns Hopkins University Press. 1987.
• "Historical Pluralism", Critical Inquiry, Vol. 12, No. 3 (Spring, 1986), pp. 480–493.
• "The Question of Narrative in Contemporary Historical Theory", History and Theory, Vol. 23, No. 1 (Feb., 1984), pp. 1–33.
• "The Politics of Historical Interpretation: Discipline and De-Sublimation", Critical Inquiry, Vol. 9, No. 1, The Politics of Interpretation (Sep., 1982), pp. 113–137.
• as editor (1982) with Margaret BroseRepresenting Kenneth Burke. Baltimore: The Johns Hopkins University Press.
• "The Value of Narrativity in the Representation of Reality", Critical Inquiry, Vol. 7, No. 1, On Narrative (Autumn, 1980), pp. 5–27.
• Tropics of Discourse: Essays in Cultural Criticism. Baltimore: The Johns Hopkins University Press. 1978.
• "Interpretation in History", New Literary History, Vol. 4, No. 2, On Interpretation: II (Winter, 1973), pp. 281–314.
• "Foucault Decoded: Notes from Underground", History and Theory, Vol. 12, No. 1 (1973), pp. 23–54.
• Metahistory: The Historical Imagination in Nineteenth-Century Europe. Baltimore: The Johns Hopkins University Press. 1973.
• The Greco-Roman Tradition. New York: Harper & Row. 1973.
• as co-author (1970) with Willson Coates, The Ordeal of Liberal Humanism: An Intellectual History of Western Europe, vol. II: Since the French Revolution. New York: McGraw-Hill, 1970.
• as co-editor (1969) with Giorgio Tagliacozzo, Giambattista Vico: An International Symposium. Baltimore and London: Johns Hopkins University Press.
• as editor The Uses of History: Essays in Intellectual and Social History. Detroit: Wayne State University Press. 1968.
• "The burden of history", History and Theory, Vol. 5, No. 2 (1966), pp. 111–134.
• as co-author (1966) with Willson Coates and J. Salwin Schapiro, The Emergence of Liberal Humanism. An Intellectual History of Western Europe, vol. I: From the Italian Renaissance to the French Revolution. New York: McGraw-Hill, 1966.  

  Hayden White
  Date personale
  Născut	12 iulie 1928[5][6][7][1]  Martin[*], Tennessee, SUA[8][1]
  Decedat	5 martie 2018 (89 de ani)[9][6][7]  Santa Cruz, SUA
  Cetățenie	SUA
  Ocupație	filozof istoric scriitor profesor universitar[*]
  Activitate
  Alma mater	Universitatea din Michigan Wayne State University[*]
  Organizație	Universitatea Stanford Universitatea Californiei din Santa Cruz[*][1] Wayne State University[*] University of Rochester[*] University of California, Los Angeles Universitatea Wesleyan din Connecticut
  Premii	Bursă Guggenheim[*] (1980)[2] Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*][3] Berlin Prize[*] (2003)[

·         1930: Janina Ianoși, traducătoare și eseistă româncă

·         1933:  S-a nascut la Sighetul Marmatiei poetul si eseistul roman Alexandru Ivasiuc; (d. 4 martie  1977). A fost student la Facultatea de Filozofie din Bucuresti de unde este exmatriculat din motive ideologice. Inscris ulterior la Facultatea de Medicina din Bucuresti, participa la miscarile studentesti din anul 1956, motiv pentru care este arestat si condamnat la 5 ani inchisoare corectionala pe care le executa in puscariile de la Jilava, Gherla si in diferite lagare de munca. Dupa eliberare i se fixeaza domiciliu fortat in localitatea Rabla din judetul Braila. In anul 1963, dupa o scurta perioada in care lucreaza la o fabrica de medicamente, este transferat la Ambasada SUA, unde va lucra pana in anul 1968. Intre anii 1970-1974 a fost redactor sef si director adjunct al editurii “Cartea Romaneasca”, secretar al Uniunii Scriitorilor apoi director la Casa de Filme nr. 1. Alexandru Ivasiuc a murit in cutremurul din Bucuresti la 4 martie 1977. A publicat în 1964, în Gazeta Literară, povestirea „Timbrul”, urmată apoi de alte texte beletristice și publicistice. A publicat mai multe romane, de obicei axate pe dezbateri etice și social-politice Vestibul (1967), Interval, Cunoaștere de noapte, Păsările, Apa (1973), Iluminări, Racul (1976). Romanul său Racul este o contrautopie în genul celor scrise de autorii sud americani, istoria unui dictator, a unui anti erou și un discurs despre putere și amenințările dictaturii. A publicat și volumul de nuvele Corn de vânătoare, precum și două volume de publicistică. Eseurile sale au fost tiparite în mai multe volume sub titlul Pro domo. În urma dictatului de la Viena, familia Ivasiuc se refugiează la București, de unde s-a întors la Sighet în 1951. Aici Alexandru Ivasiuc a absolvit Liceul „Filimon Sârbu” (în prezent „Dragoș Vodă”).

După absolvirea liceului a fost admis la Facultatea de Filozofie din București, de unde a fost exmatriculat după doi ani de studii, din motive ideologice.

După exmatriculare, Alexandru Ivasiuc s-a înscris la Facultatea de Medicină Generală din cadrul Institutului Medico-Farmaceutic din București. În perioada când era student în anul IV a participat la mișcările revendicative ale studenților din București în 1956 (vezi Mișcările studențești din București din 1956). A fost printre organizatorii unui miting de solidaritate în Piața Universității, programat pentru ziua de 15 noiembrie 1956. Studenții urmau să ceară satisfacerea unor revendicări cu caracter politic și social; era însă prevăzută și posibilitatea de transformare a mitingului într-o mișcare de răsturnare a regimului comunist, în cazul în care numărul participanților era mare. A fost arestat la 4 noiembrie 1956, fiind judecat în lotul care îi purta numele. Prin sentința nr. 481 din 1 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională pe care a executat-o la Jilava, Gherla și în lagărele de muncă Periprava, Stoenești și Salcia. A fost eliberat, după executarea sentinței, însă prin decizia Ministerului Afacerilor Interne Nr 16264/1961 i s-a fixat domiciliu obligatoriu pe o durată de doi ani în localitatea Rubla (azi Valea Călmățuiului din județul Brăila).

În anul 1963, la terminarea perioadei de „domiciliu obligatoriu” Ivasiuc a revenit la București unde a lucrat, pentru scurt timp, la fabrica de medicamente Sintofarm și s-a căsătorit cu ziarista Tita Chiper. Spre mirarea cunoscuților, deși avea cazier, a fost transferat la Ambasada SUA, unde a lucrat până în 1968. Între 1968-1969 Ivasiuc a beneficiat de o bursă în SUA, unde a ținut o serie de conferințe la Columbia, Berkeley, călătorind și în Anglia, spre a susținut conferințe la Oxford. Este posibil ca Ivasiuc să fi semnat un act de colaborare cu serviciul de Securitate.^[2]

După întoarcerea din SUA, a ocupat de-a lungul timpului diverse funcții.

Între 1970 și 1973 a fost redactor șef și director adjunct al editurii Cartea Românească, secretar al Uniunii Scriitorilor, iar între 1972 și 1974 a fost director al Casei de Filme 1.  A publicat în 1964, în Gazeta Literară, povestirea „Timbrul”, urmată apoi de alte texte beletristice și publicistice.

A publicat mai multe romane, de obicei axate pe dezbateri etice și social-politice Vestibul (1967), Interval, Cunoaștere de noapte, Păsările, Apa (1973), Iluminări, Racul (1976). Romanul său Racul este o contrautopie în genul celor scrise de autorii sud americani, istoria unui dictator, a unui anti erou și un discurs despre putere și amenințările dictaturii.

A publicat și volumul de nuvele Corn de vânătoare, precum și două volume de publicistică.

Eseurile sale au fost publicate în mai multe volume sub titlul Pro domo.

Romanul Apa a fost folosit ca scenariu pentru filmul Trei zile și trei nopți, realizat în 1976 în regia lui Dinu Tănase, având în distribuție actorii Fory Etterle, Petre Gheorghiu, George Constantin, Ion Caramitru, Amza Pellea, Irina Petrescu și Gheorghe Dinică.  

ROMANE

• Vestibul, (1967)
• Interval, (1973)
• Apa, (1973)
• Păsările, (1973)
• Cunoașterea de noapte, (1973)
• Iluminări, (1976)
• Racul, (1976)  

  Alexandru Ivasiuc
  Alexandru Ivasiuc
  Date personale
  Născut	12 iulie 1933  Sighetu Marmației, România
  Decedat	4 martie 1977 (43 de ani)  București, RS România
  Cauza decesului	cutremurul din 1977
  Cetățenie	România
  Ocupație	scriitor redactor-șef
  Activitate
  Partid politic	Partidul Comunist Român
  Limbi	limba română[1]
  Studii	Universitatea din București

* 1934: Lucreția „Lucky” Marinescu (n. 12 iulie 1934, Cahul, România, azi în Republica Moldova - d. 10 ianuarie 2018^[1]) a fost o interpretă de muzică ușoară și moderatoare TV din România^[2]. Interpreta a fost, ani de-a rândul, parteneră de scenă pentru Cornel Constantiniu, Aurelian Andreescu și Dan Spătaru, fiind una dintre cele mai apreciate cântărețe de muzică ușoară ale epocii.

În anul 1940 s-a stabilit cu familia la Cluj și a început studiile la Liceul Sfânta Tereza.

A debutat la 17 ani.

A urmat cursurile Conservatorului „Gheorghe Dima”, secția canto, după care a lucrat la Teatrul de Operetă, și mai apoi la Teatrul „Constantin Tănase” din București (1959), unde a debutat în "Călătorie pe note", dirijat de Sergiu Malagamba.

În același an (1959) s-a căsătorit cu compozitorul Petre Mihăescu, dar a divorțat în anul următor deoarece soțul i-a impus să facă un copil.^[3]

S-a căsătorit a doua oară, cu Nicolae Goliceanu, consilier de la Camera de Comerț Exterior, și a avut un copil - Laurențiu (1964).

În 1968 a plecat în turneu împreună cu artistul de comedie Mircea Crișan și colectivul Teatrului "Constantin Tanase", la invitația directorului celebrei Săli Olympia din Paris. Nu a mai revenit în țară. Din dragoste pentru fiul ei, a încercat să-l răpească din țară cu ajutorul unui prieten. A fost prinsă la vama Giurgiu. A fost închisă circa 6 săptămâni la închisoarea de pe Calea Plevnei. După ce a intervenit și postul de radio Europa Liberă, Nicolae Ceaușescu a dispus eliberarea ei, pe 25 aprilie 1969. După o căsnicie de 6 ani, Lucky Marinescu a divorțat de Nicolae Goliceanu și s-a angajat la Nord Hotel, pentru a obține custodia copilului. A rămas în țară și apoi a beneficiat de alte plecări în turnee în străinătate. În 1985, cu ocazia acestor turnee, l-a cunoscut pe Constantin Barbu, colonel în armata americană, cu care s-a căsătorit. 11 ani mai târziu (1996) se reîntoarce în România, împreună cu soțul său. Cel de al treilea soț a decedat în 2003, la vârsta de 70 de ani. În ultimii ani, Lucky Marinescu a condus "Clubul Pensionarilor fără vârstă" din complexul Inter-Macedonia, dedicându-se ajutorării acestei categorii sociale.

Din anul 2006 s-a lansat în activități de moderatoare la DDTV – “Show Lucky”, emisiune în direct, în fiecare sâmbătă seara, alături de scriitoarea Rodica Elena Lupu.

Fiul său, Lawrence Marinescu, s-a stabilit în Statele Unite.

Prima melodie interpretată a fost "5 minute", text Lucky Marinescu după o melodie rusească.

A fost angajată la Teatrul „Savoy” din București în anul 1954 și și-a făcut debutul în spectacolul „Magazinul de stat”, cu Nicolae Stroe și Zizi Șerban.

A participat la toate premierele teatrului alături Nicolae Stroe, Mircea Crișan, Zizi Șerban, Ovid Teodorescu, Nicolae Nițescu, Luigi Ionescu, Dorina Drăghici, ș.a.

Între anii 1972 și 1973, Lucky Marinescu a făcut parte din echipa artistică a Teatrului „Ion Vasilescu” din București cu care făcea turnee în Europa. A cântat pe scena Olympia din Paris și la Teatrul de Revisă Bobino, Montparnasse, Paris.

Piesa „Replici” compusă de Laurențiu Profeta pe care o cânta în duet cu Cornel Constantiniu a fost un hit național, ca și "Ce-ți doresc eu ție dulce Românie". În 2008 lansa CD-urile: "Cuvinte de iubire", (Eurostar Studio) și "Nu mă uita, Lucky", în cadrul Târgului Internațional de Carte și Muzică, Brașov.

A participat de 14 ori la "Stelele muzicii ușoare" din URSS.

• 2002 - Diploma de Onoare în cadrul Galei Muzicii Ușoare Românești „O zi printre stele” a Ministerului Culturii și Cultelor
• 2008 - Discul de Aur, pentru merite deosebite și pentru promovarea muzicii populare

Albume:

• 1999 – „Melodii de neuitat"
• 2000 – „Cele mai frumoase melodii"
• 2003 – „Cântec drag”
• 2008 - "Nu mă uita, Lucky"
• 2008 - "Cuvinte de iubire"

Lucky Marinescu

Date personale Nume la naștere Lucreția Marinescu Născută 12 iulie 1934 Cahul, Regatul României Decedată 10 ianuarie 2018 (83 de ani) Căsătorită cu Constantin Barbu (c. New York, 1985) Copii Laurențiu Ocupație muziciană

·         1934 - S-a născut Van Cliburn (Harvey Lavan Cliburn), pianist american de muzică clasică.
* 1935: Satoshi Ōmura (în japoneză: 大村智, transliterat: Ōmura Satoshi , n. 12 iulie 1935, Yamanashi) este un biochimist japonez, profesor emerit la Universitatea Kitasato. A studiat la Universitatea de Științe din Tokyo. A obținut două doctorate, unui în științe farmaceutice (la Universitatea din Tokyo), și unul în chimie (la Universitatea de Științe din Tokyo). În 2015 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, laolaltă cu William C. Campbell (Irlanda) și Youyou Tu (China), pentru descoperiri privind tratamente noi ale bolilor produse de viermii cilindrici și ale malariei

Satoshi Ōmura

* 1937: William Henry "Bill" Cosby, Jr. (n. 12 iulie 1937) este un actor, comediant, producător de televiziune, muzician, activist american pe tărâm obștesc și condamnat pentru delicte sexuale. Un veteran al comediei stand-up a început să facă comedie stand-up prin diferite cluburi, apoi primind un rol în 1960 în serialul de acțiune , I Spy. Mai târziu a apărut în propriul serial, comedia de situație, The Bill Cosby Show, în 1969.

Cariera și imaginea lui Cosby au fost grav afectate în urma numeroaselor acuzații de agresiune sexuală publicate în mass-media, cele mai vechi acuzații datând chiar cu decenii în urmă. Mai mult de 60 de femei l-au acuzat de viol, agresiune sexuală facilitată de droguri, abuz sexual asupra copiilor^[1] și abatere sexuală, deși aproape toate faptele se prescriseseră. Cosby a fost găsit vinovat pentru trei agresiuni indecente grave pe data de 26 aprilie 2018.^[2] Peste 50 de titluri onorifice deținute de Cosby au fost anulate.

Bill Cosby

Date personale Nume la naștere William Henry Cosby, Jr. Născut 12 iulie 1937 (82 de ani)[1][2][3][4][5][6][7]  Philadelphia, SUA[8]  Căsătorit cu Camille Hanks (1964–prezent) Cinci copii Copii Ennis Cosby[*] Erika Cosby[*] Erinn Cosby[*] Evin Cosby[*] Ensa Cosby[*]  Cetățenie  SUA  Etnie afro-american  Ocupație Actor, comediant, autor, producător, muzician, activist Avere 350.000.000 dolari americani  Alma mater Universitatea din Massachusetts la Amherst[*] Temple University[*] Ani de activitate 1962–prezent Premii Emmy Daytime Emmy Award[*]  Alte premii Spingarn Medal[*] (1985) Medalia Prezidențială pentru Libertate[*] Marian Anderson Award[*] (2009) Library of Congress Living Legend[*] Theodore Roosevelt Award[*] (1982) Kennedy Center Honors[*] Mark Twain Prize for American Humor[*] (2009) Medalia pentru pace a Națiunilor Unite[*] (1987) Paul Robeson Award[*] (2006) Zmeura de Aur pentru cel mai prost film (1988) pentru Leonard Part 6[*] Zmeura de Aur pentru cel mai prost actor într-un rol principal (1988) pentru Leonard Part 6[*] Zmeura de Aur pentru cel mai prost scenariu (1988) pentru Leonard Part 6[

·         1937: Lionel Jospin, politician francez, al 165-lea prim-ministru al Franței

·         1938: Jorj Voicu, actor român de teatru și film (d. 1991)

·         1942 - S-a născut Swamp Dogg (Jerry Williams Jr., Little Jerry), cântăreţ şi producător american.

·         1943: Radu F. Alexandru (Radu Alexandru Feldman), politician, scriitor, scenarist român

·         1943 - S-a născut Christine McVie (Perfect), vocalistă, pianistă şi compozitoare britanică (Chicken Shack, Fleetwood Mac).

·         1946 - S-a născut Jeff Christie, multi-muzician şi vocalist britanic (Christie).

·         1948 - S-a născut Walter Egan, cântăreţ şi compozitor american.
* 1948: Milton Teagle "Richard" Simmons (n. 12 iulie 1948, New Orleans, SUA) este un actor american de film, televiziune, și voce.

Richard Simmons

Date personale Nume la naștere Milton Teagle Simmons  Născut 12 iulie 1948 (71 de ani)  New Orleans, SUA  Cetățenie  SUA  Religie Biserica Catolică  Ocupație instructor[*] prezentator de radio[*] actor cântăreț dansator[*] actor de voce[*] umorist producător de film patron de restaurant[*] actor de televiziune[*]  Activitate Alma mater University of Louisiana at Lafayette[*] Florida State University[*] Universitatea din Florența Brother Martin High School[*

·         1949 - S-a născut John Wetton, basist, vocalist şi compozitor britanic (Mogul Thrash, Family, King Crimson, Uriah Heep, Roxy Music, Asia).
* 1950: Paul Charles Caravello (n. 12 iulie 1950 – d. 24 noiembrie 1991) cunoscut sub numele său de scenă Eric Carr, a fost un muzicianamerican, fost toboșar al trupei rock, Kiss din 1980 până în 1991. Caravello a fost selectat ca noul baterist Kiss după ce Peter Criss a plecat. Atunci când a ales numele de scena "Eric Carr" și-a luat și personajul "The Fox". El a rămas un membru al Kiss până la moartea sa din cauza cancerului de inimă, pe data de 24 noiembrie 1991, la vârsta de 41 de ani.

Caravello s-a născut pe data de 12 iulie 1950, fiul lui Albert și Connie Caravello. Carr fost de origine italiană. El a crescut în secțiunea Brownsville din Brooklyn, New York. Pentru că tatăl său lucra mult timp, Carr nu l-a putut vedea prea mult și "nu a fost niciodată la un meci de baseball sau chestii de genul ăsta" cu tatăl său. El a petrecut o mulțime de timp singur în camera lui, jucându-se cu soldați și monștri de jucărie.^[1]

Caravello a studiat la liceul de Artă și Design. El a plănuit de la început să fie un caricaturist, apoi s-a răzgândit imediat după aceea, și a decis să studieze fotografia. Potrivit lui, el a sfârșit prin a "pierde absolut orice zi de liceu"; "Nu am nici o treaba, nu am făcut nimic pentru cariera mea, timp pierdut și m-am îmbătat în camera obscură cu prietenii mei tot timpul. Nu am fost prinși pentru că am putut vedea printr-un fel de sticlă ori de câte ori un profesor ar fi venit. Nu am fost beat în fiecare zi, să știi. O jumătate de cană de vodcă în acele zile era suficient pentru a te îmbăta." cu toate acestea, el a descris pe sine ca fiind în general "un copil foarte bun. N-am făcut nimic de a face probleme."

Caravello a fost unul din doar doi elevi din liceu care a avut parul lung, mai ales datorită iubirii sale pentru trupa Beatles. El a reamintit că: "Am folosit foenul pentru a-mi face părul în jos, pentru a-l face plat. Foloseam o tunsoare Beatles, dar parul meu e creț, așa că nu am putut să-l fac plat ca Beatle-sii. Așa că mi-am luat foenul, mi-am clătit părul cu el, mi-am luat o bucată din ciorapul de nailon al mamei, am făcut un nod la un capăt, și mi l-am tras peste cap ca un hoț. Am dormit pentru doi ani cu asta pe capul meu în fiecare noapte."

Caravello a absolvit liceul în anul 1968. În jurul perioadei acelea, revoltele a început să apară în New York City, urmat de plecare a albilor care a început să îi facă cartierul mai predominant afro-american. Caravello a declarat că acest lucru nu a fost un motiv de îngrijorare pentru el, pentru că "niciodată nu am avut probleme cu nimeni, am avut prieteni de culoare și n-am crescut crezând în aceste tipuri de termeni.". Caravello a fost, de asemenea, împotriva rasismului.

În februarie 1991, Carr a început să se simtă bolnav. Testele medicale au relevat ceea ce la început părea să fie probleme maniabile de sănătate.^[8] Cu toate acestea, el a fost diagnosticat cu un tip foarte rar de cancer – cancerul de inima. În aprilie 1991, Carr a suferit o serie de intervenții chirurgicale pentru a elimina tumorile din atriumul său drept și din plămâni într-un efort de a restabili funcțiile inimii și pentru a preveni sa crească cancerul. Și-a revenit suficient și i-a presat pe Stanley și Simmons să-l primească înapoi în trupă. Ei l-au înlocuit în studio cu bateristul de sesiune Eric Singer pentru a începe noi înregistrări. Ei au declarat ca ei i-au spus lui Carr să ajungă sănătos și când ar fi fost, el ar fi bateristul Kiss din nou. Trupa a fost gata săfilmeze filmeze "God Gave Rock and Roll to You" și le-a cerut lui Gene și Pavel cel puțin să-l lase să fie în film, și în cele din urmă au fost de acord.

El a zburat la Los Angeles în iulie 1991 pentru a filma videoclipul. El purta o perucă în acel moment din cauza tratamentului. După filmarea videoclipului a zburat înapoi la New York pentru a încerca să se obțină sănătos; starea lui de sănătate s-a deteriorat până la punctul în cazul în care el a fost în imposibilitatea de a cânta la tobe pentru sesiunea de înregistrare pentru Revenge, următorul album de studio al trupei, iar Singer a fost adus pentru a înregistra un album. După filmarea videoclipului, Stanley, Simmons și Bruce Kulick i-au spus să mergă acasă și să se facă bine. După un tratament agresiv, cancerul a intrat în remisie și sănătatea lui Carr a apărut că se îmbunătățește. ^{[necesită citare]}

Ultima apariție publică cu Kiss a fost la MTV Video Music Awards din septembrie 1991. Nu mult timp după aceea, el a suferit un anevrism cerebral și a fost dus de urgenta la spital. Câteva zile mai târziu, el a suferit o hemoragie cerebrală și nu și-a recăpătat cunoștința. Pe 24 noiembrie 1991, Carr a murit la vârsta de 41 de ani. Întâmplător, el a murit în aceeași zi ca Freddie Mercury, solistul trupei britanice de muzică rock Queen, a cărui moarte a atras mai mult atenția mass-media.^[9] Carr a fost, de asemenea, în aproape patru ani de relație cu viitorul model/actrita Carrie Stevens la momentul morții sale.^[10]

În conformitate cu accesibilitatea lui Carr pentru fanii lui, familia lui a decis să deschidă înmormântarea pentru fani, în timp ce înhumarea să rămână un eveniment privat. Carr este înmormântat în cimitirul Cedar Hill din Orașul Newburgh, New York.

Eric Carr

Date personale Nume la naștere Paul Charles Caravello Născut 12 iulie 1950 Brooklyn, New York, Statele Unite Decedat 24 noiembrie 1991 (41 de ani) New York City, Statele Unite Cauza decesului cauze naturale[*] (cancer)  Cetățenie  SUA  Ocupație Muzician, compozitor Activitate Alte nume "The Fox", Eric Carr Studii High School of Art and Design[*]   Gen muzical Hard rock, heavy metal, glam metal Instrument(e) Tobe percuție voce clavitură chitară chitară bass Ani de activitate 1965 – 1991 Case de discuri Casablanca Records Mercury Colaborare cu Kiss

* 1951: Petru Bogatu (n. 12 iulie 1951, Sucleia, Slobozia^[2]) este un jurnalist, eseist, analist politic și scriitor din Republica Moldova, de orientare unionistă și prooccidentală, editorialist la portalul Deschide.md, profesor la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării.

Alături de alți șase experți din România, Olanda și Republica Moldova, e coautorul cărții „Revoluția Twitter, episodul întâi: Republica Moldova” care constituie o sinteză a protestelor anticomuniste din aprilie 2009 în date, imagini și investigații. A scris romanul de ficțiune Funia împletită în trei, o parabolă cu intrigă polițistă despre confruntările geopolitice de la începutul mileniului al treilea, văzute din perspectivă etică, teleologică și istorică.

Petru Bogatu s-a născut pe data de 12 iulie 1951. Pretinde că este descendent direct al lui Ioan Ionescu-Bogatul, hatman de Dubăsari la finele secolului XVII, când teritoriul din stânga Nistrului se afla sub administrația domnitorului Duca Vodă. În anii colectivizării forțate de la sfârșitul deceniului al doilea al secolului trecut, bunicul său, Efrim, fiind acuzat că ar fi chiabur, a încercat să fugă în România și, în timp ce trecea Nistrul, a fost omorât de grănicerii sovietici.^[3][4]

Petru Bogatu a absolvit Institutul pedagogic din Bălți și Școala de înalte studii politice din Rostov-pe-Don, Rusia.

Este unul din fondatorii Frontului Popular, a fost vicepreședinte al FPM (1990-1992), din 1994 până în 2002 a condus publicația "Țara". Ulterior, a fost columnist la cotidianului "Ziua" (București), editorialist și redactor șef al cotidianului național Flux (2004-2006). Din 2000 este profesor la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea de Stat din Moldova, autor de articole, eseuri și studii în materie de jurnalism și teoria comunicării. Din 2006 până în septembrie 2013^[5][6][7] a fost editorialist la Jurnal de Chișinău, iar din 2009 și la Radio Vocea Basarabiei. A semnat analize politice pentru site-ul agenției americane "Stratfor". Din anul 2016, este autor și realizator al emisiunii „Cronica lui Bogatu” de la canalul TV Prime.^[8] Este autorul a patru cărți,inclusiv un roman polițist, un volum de proză și publicistică, un manual de jurnalism pentru școala superioară. Romanul Funia împletită în trei a fost transmis integral de Compania Teleradio Moldova în anul 2013.

Se menține constant în vârful topurilor jurnalistice. Din 1995 până în 2000 a fost desemnat cel mai popular jurnalist din Republica Moldova. Potrivit ghidului „50+1 jurnaliști”, editorialele lui Petru Bogatu sunt considerate un model de referință în peisajul mediatic al Republicii Moldova. Distins cu Ordinul Republicii în Republica Moldova (2010) și Ordinul "Meritul Cultural" - în grad de Comandor în România (2014).

Este căsătorit cu jurnalista Viorica Cucereanu și au doi copii.

Cărți:

• 2008 - Jurnalism de investigație (manual) ISBN 978-9975-80-188-1
• 2010 - Revoluția Twitter, episodul întâi: Republica Moldova ISBN 978-9975-61-592-1 (co-autor, alături de Nicolae Negru, Wim van Meurs, Florent Parmentier, Petru Negură, Răzvan Dumitru, Dan Dungaciu)
• 2012 - Funia împletită în trei (roman) ISBN 978-9975-53-157-3
• 2018 -Viața secretă pe care nu pot s-o uit (proză și publicistică) ISBN 978-9975-3279-8-5

Petru Bogatu

Date personale Născut 12 iulie 1951 Sucleia[1], Slobozia, RSS Moldovenească Decedat 22 martie 2020 (68 de ani)[2]  Chișinău, Moldova[3]  Cauza decesului cauze naturale[*][2] (cancer[2])  Căsătorit cu Viorica Cucereanu  Număr de copii 2  Cetățenie Republica Moldova Etnie români  Religie Creștin-ortodox Ocupație Jurnalist, scriitor, columnist Activitate Domiciliu Chișinău

·         1952 - S-a născut Liz Mitchell, cântăreaţă jamaicană (Boney M).
* 1952: Eric Adams (născut Louis Marullo, pe 12 iulie 1952) este un muzician american, cunoscut mai ales ca vocalist al formației heavy metal Manowar al cărei membru este încă de la fondarea ei în 1980.

Eric Adams
Date personale
Nume la naștere	Louis Marullo
Născut	12 iulie 1952 (67 de ani)[1] Auburn, New York, SUA
Cetățenie	SUA
Ocupație	Muzician
Activitate
Gen muzical	Heavy metal, power metal
Instrument(e)	Vocal, chitară, clape
Ani de activitate	1965–prezent
Case de discuri	Magic Circle Music
Colaborare cu	Manowar, HolyHell

·         1956: Paul Ciuci, ortografiat uneori Paul Csucsi^[1] (n. 12 iulie 1956, Câmpia Turzii, România) este un muzician român, vocalist, chitarist, și compozitor al formației Compact (1978-1988 și 1995-prezent, a nu se confunda cu Compact B, respectiv cu Compact C), care a activat și la formațiile Telegraf din Turda, în anii timpurii 1970, respectiv la trupa Sfinx Experience, în perioada 1991-1995

Compact, de data aceasta reunit cu „fiul rătăcitor” Paul, a avut, de asemenea, parte de turnee în străinatate, mai ales în Europa și Statele Unite, în special după căderea comunismului.

De asemenea, după anii 1990, trupa Compact a cântat în deschiderea concertelor unor formații renumite, așa cum sunt, Nazareth, Europe, Scorpions.

Paul Ciuci
Date personale
Nume la naștere	Paul Ciuci
Născut	12 iulie 1956 (63 de ani) Campia Turzii, România
Cetățenie	România
Ocupație	Muzician, solist vocal, compozitor
Activitate
Origine	Câmpia Turzii,  România
Gen muzical	pop rock, blues rock,
Instrument(e)	Vocal, chitară solo
Interpretare cu	Compact (între 1978-1988 și 1995-prezent)

·         1957: Maria-Eugenia Olaru, scriitoare româncă
* 1957: Dan Apostol (n. 12 iulie 1957, București, Republica Populară Română – d. 4 martie 2013, București, România) a fost un scriitor și publicist român. Fost aviator militar, s-a specializat în domenii de frontieră din istorie, arheologie, vechi civilizații, artă, biologie, antropologie, paleontologie și criptozoologie. Studiile și lucrările sale publicate în România și străinătate l-au consacrat ca unul dintre cei mai reputați cercetători est-europeni ai unor aspecte mai puțin cunoscute din istoria militară a ultimului mileniu, ai proto-civilizațiilor atlantice și mediteraneene, precum și problemelor de frontieră ale cunoașterii.
Volume:

• Deocamdată... enigme, Editura Sport-Turism, 1984, 1986; Editura Pavcon, 2018
• Zborul 19, Editura Albatros, 1985 (în colaborare)
• Din tainele naturii, Editura Sport-Turism, 1987
• Neștiuta natură, Editura Ion Creangă, 1988
• Urme de pași în Cosmos, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989
• Terra - planeta vieții, Editura Sport-Turism, 1990. La fel ca și Amintiri despre viitor de Erich von Däniken această carte face o cercetare a întrebărilor neelucidate ale istoriei scrise și nescrise. Ea ridică problema unor monumente și obiecte care nu se încadrează în cronologia și istoria clasică, neputând fi realizate nici astăzi, cu toate performanțele științei și tehnologiei moderne.
• Stăpânii adâncurilor, Editura Baricada, 1991
• Dintr-o lume dispărută, Editura Baricada, 1993
• OZN - Exploratorii infinitului, Editura RAI CORESI, 1997
• Atlatida și Pacifida, Ed. RAI CORESI, 1998, 2003
• Lumea dragonilor, Editura Image, 2000
• Cronici din lumi paralele, Editura CNI CORESI, 2001
• Pacifida - continentul dispărut, Editura Cartea de Buzunar, 2003
• Monștrii adâncurilor, Editura CDB, 2003
• Supraviețuitorii Cuaternarului, Ed. CDB, 2003
• Extratereștri în preistorie, Ed. CDB, 2003, Ed. Eagle 2014
• Dispariții neelucidate în Marile Războaie, Ed. CDB, 2003, 2005
• Atlantida - imperiul pierdut, Ed. CDB, 2004
• Misterul cetăților aurului. Ascensiunea și decăderea marilor civilizații egeene, Ed. CDB, 2004
• Căderea Îngerului, beletristică, Ed. Nova, 2004
• Războiul lumilor, Ed. CDB, 2005, Ed. Eagle 2014
• Fenomenul OZN - o istorie actualizată din dosarele secrete, Ed. CDB, 2004
• Dinozaurii - o realitate în istoria ultimelor milenii, Ed. CDB, 2005
• Femei-războinice în bătălii care au schimbat lumea, Ed. CDB, 2005
• Orașele caracatițelor, Ed. CDB 2006, Ed. Eagle 2014
• Războinicii lumii de dincolo, Ed. Eagle, 2014
• OZN - Adevăruri ascunse, Ed. Eagle, 2014
• Vânătorii lumii de dincolo, Ed. ePublishers, 2014
• Atlantida și alte lumi dispărute, Ed. ePublishers, 2015
• Eroi condamnați la uitare, Ed. ePublishers, 2015
• Dinosauria, Editura Pavcon, 2018

Dan Apostol

Date personale Născut 12 iulie 1957 București Decedat 4 martie 2013 București Naționalitate  România Cetățenie  România  Ocupație scriitor și publicist

* 1957: Septimiu Câmpeanu (n. 12 iulie 1957) este un fotbalist român retras din activitate. A fost golgeterul Diviziei A ediția 1979-1980, marcând 24 goluri pentru U Cluj.

* 1957: Richard Douglas Husband (12 iulie 1957 – 1 februarie 2003) a fost un colonel în United States Navy și astronaut NASA. A zburat pentru prima dată în naveta spațială Discovery în 1999 ca pilot. El a fost comandantul misiunii STS-107 a navetei spațiale Columbia, fiind ucis, împreună cu ceilalți șase membri ai echipajului, atunci când naveta s-a dezintegrat la reintrarea în atmosfera terestră

Richard Douglas Husband

Date personale Născut 12 iulie 1957 Amarillo, Texas, SUA Decedat 1 februarie 2003 (45 de ani) la bordul navetei spațiale Columbia deasupra Texasului, S.U.A. Cauza decesului accident  Naționalitate americană Cetățenie  SUA  Ocupație astronaut inginer  Astronaut NASA Stare Decedat Ocupații anterioare pilot de încercare Alma mater U.S. Air Force Test Pilot School[*] Texas Tech University[*] California State University, Fresno[*]   Organizație NASA   Rang Colonel, USAF Timp în spațiu 25 zile, 17 ore și 33 minute Selecție Grupul NASA 1994 Misiuni STS-96, STS-107 Emblema misiunii   Decorații Congressional Space Medal of Honor

* 1958: Olivier Krumbholz (n. 12 iulie 1958, în Longeville-lès-Metz^[1]) este un fost handbalist francez și actual antrenor de handbal, în prezent antrenorul principal al echipei naționale feminine a Franței. Începând din 1999, el a obținut cu echipa franceză nouă medalii la mari competiții internaționale, din care două de aur, la Campionatele Mondiale din 2003^[1][2] și 2017^[3][4], și una de argint, la Jocurile Olimpice din 2016^[1][5]. Practic toate medaliile din istoria echipei de handbal feminin a Franței au fost câștigate avându-l pe Krumbholz ca antrenor principal.  Olivier Krumbholz a evoluat timp de 10 sezoane ca handbalist în campionatul național francez 1A, la echipa Stade messin étudiants club (SMÉC Metz), unde a jucat alături de frații săi Jean-Paul și Pierre. În 1983, el a fost chiar selecționat de 9 ori în echipa Franței.^[6]

În 1986, la doar 28 de ani, el pune punct carierei de jucător și devine antrenorul echipei de handbal feminin ASPTT Metz, cu care va câștiga 5 titluri naționale între 1989 și 1995.

Numit la conducerea echipei naționale feminine de tineret a Franței între 1992 și 1998, el i-a succedat apoi lui Carole Martin ca antrenor principal la echipa națională de senioare, unde a rămas până în iunie 2013. Sub conducerea sa, echipa Franței a ajuns până în finala Campionatului Mondial din 1999, a câștigat apoi primul titlu mondial în 2003 și a disputat încă două finale, în 2009 și 2011. Olivier Krumbholz a fost concediat de la echipa Franței în 2013^[7], fiind înlocuit cu Alain Portes^[8].

Krumbholz este rechemat la națională în 2016, succedându-i lui Alain Portes, demis din cauza rezultatelor slabe ale selecționatei.^[9][10] Schimbarea a permis echipei Franței să câștige prima sa medalie olimpică, argintul la Rio de Janeiro 2016, și medalia de bronz la Campionatul European din 2016, apoi să obțină un al doilea titlu mondial, la Campionatul Mondial din 2017.

* 1959: Tupou al VI-lea (ʻAhoʻeitu ʻUnuakiʻotonga Tukuʻaho Tupou VI; n. 12 iulie1959) este rege al Tonga. Este fratele mai mic al ultimului rege George Tupou al V-lea. A fost oficial confirmat de fratele său la 27 septembrie 2006 ca moștenitor prezumptiv al tronului deoarece regele nu avea copii legitimi.

S-a născut ca al treilea fiu și cel mai mic copil al regelui Tāufaʻ āhau Tupou al IV-lea. A fost educat la Cambridge în perioada 1973-1977. Și-a început cariera militară alăturându-se marinei în 1982; a devenit locotenet comandant în 1987.

În 1998 și-a încheiat cariera militară pentru a face parte din guvern, inițial ca ministru al apărării și ca ministru de externe în același timp din octombrie 1998 până în august 2004. A preluat aceste posturi de la fratele său mai mare Tupoutoʻa, la acel moment prinț moștenitor al tronului. Curând, la 3 ianuarie 2000, a fost numit prim ministru, funcție pe care a deținut-o până la brusca sa demisie la 11 februarie 2006, pentru un motiv care nu a fost clar, dar probabil a fost din cauza tulburărilor din țară de la mijlocul anului 2005; o serie de proteste pro-democrație au cerut un rol mai mic al familiei regale în guvernare.

În 2008 ʻ Ahoʻ eitu a fost numit primul Înalt Comisionar pentru Australia, post pe care l-a deținut până la ascensiunea sa pe tronul tongalez în 2012.

Tupou al VI-lea

Date personale Nume la naștere ʻAhoʻeitu ʻUnuakiʻotonga Tukuʻaho Născut 12 iulie 1959 (60 de ani) Royal Palace[*], Tonga  Părinți Tāufaʻāhau Tupou IV[*] Halaevalu Mataʻaho ʻAhomeʻe[*]  Frați și surori Salote Mafile'o Pilolevu Tuita[*] George Tupou al V-lea  Căsătorit cu Nanasipauʻu Tukuʻaho Copii ʻAngelika Lātūfuipeka Halaʻevalu Mataʻaho Napuaʻokalani Tukuʻaho Siaosi Manumataongo Viliami ʻUnuaki-ʻo-Tonga Mumui Lalaka-Mo-e-ʻEiki Tukuʻaho Cetățenie  Tonga  Religie Metodism  Ocupație diplomat politician monarh  Apartenență nobiliară Familie nobiliară Casa de Tupou Imn regal Ko e fasi 'o e tu'i 'o e 'Otu Tonga[*] Rege al Tonga Domnie 18 martie 2012 – prezent Predecesor George Tupou al V-lea Prim Ministru al Tonga Domnie 3 ianuarie 2000 – 11 februarie 2006 Predecesor Baron Vaea Succesor Feleti Sevele

* 1960: Marian Cojoc (n. 12 iulie 1960, Petroșani, județul Constanța) este un istoric și profesor universitar român.

Este profesor universitar, titular al Departamentului de Istorie și Științe Politice, Facultatea de Istorie și Științe Politice a Universității „Ovidius” din Constanța.^[1] A fost expert evaluator la Oficiul Național al Burselor de Studii în Străinătate (ONBSS), CNEEA, ARACIS, Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), începând cu anul 2004. A fost prorector pentru probleme de învățământ al Universității „Ovidius” în perioadele 1 octombrie 2004 - 1 octombrie 2005 (cu delegație) și martie 2008 - februarie 2012^[2] ; a fost decan (perioada 2004 - 2008) și anterior, prodecan (perioada 4 mai 2000 - 2002) al Facultății de Istorie și Științe Politice. În intervalul temporal februarie 1991 - noiembrie 1992 a fost ofițer activ în Ministerul de Interne, arma trupe de pază și ordine/jandarmi, ofițer-cadre, șef serviciu AFV și locțiitor pentru logistică, fiind trecut în rezervă cu gradul de căpitan. A obținut diploma de doctor în istorie cu teza Evoluția Dobrogei între anii 1944 - 1964. Principalele aspecte din economie și societate^[3], coordonată de către prof. univ. dr. Ioan Scurtu. A parcurs toate treptele universitare (de la asist. univ., prin concurs începând cu anul universitar 1993/1994, lect. univ., 1996, conf. univ. 2001 si prof. univ. 2004/2005), fiind numit în repetate rânduri membru în comisii de doctorat la universitățile reprezentative din România, iar cărțile și studiile lui reprezintă instrumente de lucru extrem de utile pentru cercetătorii din țară și din străinătate. A fost unul dintre artizanii înnoirii Universității „Ovidius” din Constanța^[4].

Marian Cojoc este autorul a zeci de studii și articole (10 volume din care 6 ca autor și 4 coautor, la care se adaugă coordonarea a altor 7 alături de alte 20 în calitate de editor, prefațator, referent științific, studiu introductiv).

Lucrări:

Autor

• The Totalitarian Experiments in Romania. The Danube – Black Sea Canal, 1949-1953, Italian Academic Publishing, 2014, 211 pp, 7 maps. ISBN 978-88-98471-10-2;
• Revoluția română din decembrie 1989 în Dobrogea, București, Editura Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, 2011, pp. 295, cu o prefață de Prof.univ.dr. Ioan Scurtu și o postfață de Prof.univ.dr. Ion Calafeteanu;
• Rezistența armată din Dobrogea, 1945 – 1960, București, Academia Română, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 2004, pp. 410;
• Istoria Dobrogei în sec. XX: I. Canalul Dunăre - Marea Neagră, 1949-1953, București, Editura Mica Valahie, 2001, pp. 200, cu o prefață de prof. univ. dr. Ioan Scurtu, volum nr. 86 în colecția Academiei Române, Românii în istoria universală. The Romanians in World History, coordonator prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu;
• Evoluția Dobrogei între anii 1944-1964. Principalele aspecte din economie și societate, București, Editura Universității București, 2001, pp. 226, cu o prefață de prof. univ. dr. Ioan Scurtu;
• Dobrogea de la reforma agrară la colectivizarea forțată (1945-1957), Constanța, Editura Muntenia & Leda, 2001, pp. 277, cu o prefață de prof. univ. dr. Ioan Scurtu, volum nr. 93 în colecția Academiei Române, Românii în istoria universală. The Romanians in World History, coordonator prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu.

Coautor

• România, 1945-1989. Enciclopedia Regimului Comunist. Represiunea, F-O, Octavian Roske (coordonator), Colecția „Enciclopedii”, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2012, pp. 716;^[5]
• România, 1945-1989. Enciclopedia Regimului Comunist. Represiunea, Vol. 1 A-E, Octavian Roske (coordonator), Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2011, pp. 665;^[6]
• Propagandă, contrapropagandă și interese străine la Dunăre și Marea Neagră (1919-1939), vol. I, București, Editura Universității din București, 2003, pp. 343, cu o prefață de prof. univ. dr. Constantin Bușe, volum nr. 102 în colecția Academiei Române, Românii în istoria universală. The Romanians in World History, coordonator prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu;^[7]
• Programul și documentele în domeniul asigurării calității la Universitatea Ovidius Constanța, coordonator prof. univ. dr. Adrian Bavaru, autori: prof. univ. dr. Virgil Breabăn, conf. univ. dr. Eden Mamut, conf. univ. dr. Marian Cojoc, lector univ. dr. Teodora Maria Onciu, Constanța, Editura Ovidius University Press, 2003, pp. 260;

Coordonator

• Tătarii în istoria românilor, coordonator conf. univ. dr. Marian Cojoc, Edititura Muntenia, Constanta, 2004, isbn: 973-692-036-4, pp. 286;
• Gramsci și Sartre - mari gânditori ai secolului XX, (coordonatori: Gheorghe Stoica, Marian Cojoc, Răzvan Pantelimon, Enache Tușa) București, Editura ISPRI, 2007, pp.174;
• Comisia Bilaterală a Istoricilor din România și Federația Rusă, Sesiunea a –IX-a, ediție româno-rusă (coordonatori: dr. Florin Constantiniu, membru corespondent al Academiei Române, prof. univ. dr. Marian Cojoc), Constanța, Editura Muntenia, 2005, pp. 276;

Marian Cojoc
Date personale
Născut	12 iulie 1960 (59 de ani) Petroșani, județul Constanța
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	Istoric, profesor universitar

* 1961: Masaaki Mori (n. 12 iulie 1961) este un fost fotbalist japonez.

·         1962: Anca Constantinescu, politician român
* 1962: Julio César Chávez González (n. 4 iulie 1962, Poza Rica[*], Mexic), cunoscut și sub numele de Julio César Chávez Sr., este un fost boxer profesionist mexican care a concurat între 1980 și 2005. Este considerat ca cel mai mare boxer mexican din toate timpurile și unul dintre cei mai mari boxeri din toate timpurile.

Chávez este campion mondial de șase ori în trei divizii de greutate, iar câțiva ani a fost considerat cel mai bun boxer activ din lume pound for pound. În timpul carierei sale a deținut titlul WBC super featherweight din 1984 până în 1987; titlul WBA ușor din 1987 până în 1989; titlul WBC ușor din 1988 până în 1989; titlul welterweight light din WBC de două ori între 1989 și 1996; și titlul IBF, în perioada 1990-1991. În plus, a deținut The Ring magazine lightweight title, în perioada 1988-1989, și titlul de "welterweight light" de două ori între 1990 și 1996. Chávez a fost numit Luptătorul Anului 1987 și 1990 de către Box Writers Association of America și revista The Ring, respectiv.

Chávez deține înregistrările pentru cele mai multe apărări ale titlurilor mondiale (27, împărțite cu Omar Narváez), cele mai multe victorii în meciuri pentru titlu (31) și cele mai multe meciuri pentru titlu (37); are cel de-al doilea cel mai bun în a apăra un titlu prin knockout (21, după Joe Louis cu 23). Deține cea mai lungă bandă neînvinsă în istoria boxului, la 13 ani. Recordul său de luptă a fost de 89 de victorii, 0 pierdute și 1 remiză înainte de prima lui înfrângere profesionistă cu Frankie Randall în 1994, înaintea căreia a câștigat 87 de lupte până la remiza cu Pernell Whitaker în 1993. Victoria lui Chavez în 1993 cu Greg Haugen pe Estadio Azteca a stabilit recordul pentru cea mai mare asistență la un meci de box: 132,274.

Chávez era cunoscut pentru forța sa deosebită de perforare, atac de corp devastator, bărbie remarcabil de puternică și tulburarea neobosită a adversarilor săi. El se situează pe locul 24 pe lista ESPN "Top 50 cei mai buni boxeri din toate timpurile", și se situează pe locul 18 ca "Cei 80 de boxeri cei mai buni din ultimii 80 de ani" ai revistei The Ring. În 2010 a fost introdus în prestigioasa International Boxing Hall of Fame pentru clasa din 2011. Este tatăl actualilor boxeri Omar Chávez și fostul campion WBC la categoria mijlocie Julio César Chávez Jr.

·         1965: Damian Florea, politician român
* 1966: Şahin Diniyev (în rusă Шахин Диниев; n. 12 iulie 1966, Beylaqan, RSS Azerbaidjană)^[1] este un antrenor de fotbal și fost fotbalist azer.
* 1966: Taiji Sawada, cu numele de scenă Taiji (în japoneză 沢田泰司 / Sawada Taiji, n. Ichikawa, 12 iulie 1966—d. Saipan, 17 iulie 2011^[3]) a fost muzician basist de hard rock și heavy metal japonez, membru al grupului X Japan din anul 1987 până în 1992. A lansat albume cu X Japan precum Vanishing Vision, Blue Blood și Jealousy, și cântece precum Kurenai, Standing Sex și Silent Jealousy.
Taiji a fost Loudness basist al trupei de heavy metal. Aceasta a fost urmată 1992-1994
* 1967: Cătălin Avramescu (n. 12 iulie 1967, Mizil, județul Prahova) este un filosof și un publicist român. Începând cu 17 ianuarie 2008, a fost numit consilier de stat în cadrul Cancelariei președintelui Traian Băsescu.^[1].

Este doctor în filozofie al Universității din Bucuresti. Specialist în filozofie politică și morală, a susținut cursuri la București și la Helsinki și conferințe în Ungaria, Scoția, Canada și Austria. A publicat eseuri și studii de teorie politică și istoria ideilor, în special asupra intervalului secolelor XVII–XIX.

Cătălin Avramescu s-a născut la data de 12 iulie 1967, în orașul Mizil (județul Prahova). A urmat studii la Facultatea de Filozofie a Universității București (1986-1991), apoi cursuri de doctorat în Filozofie la aceeași universitate (1994-1998). A obținut titlul științific de doctor în filozofie cu o teză de dizertație asupra teoriei contractului social de la Hobbes la Rousseau.Este lector universitar și politicianist român contemporan.

În perioada 1992–1993, a fost Visiting Graduate Student la St Antony’s College din cadrul University of Oxford. În anul 1992 devine asistent asociat la Școala Națională de Științe Politice și Administrație, apoi asistent asociat la Academia de Studii Economice din București (1993-1994), cadru didactic asociat la Centrul de Științe Sociale din cadrul Universității București (1994), cadru didactic asociat la Școala Superioară de Jurnalism (1994-1996) și Visiting Lecturer la Department of Social Philosophy (Helsinki University) (2000 și 2007).

Începând din anul 2005, este lector la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, predând cursurile de istorie a gândirii politice, filozofie politică și etică.

În data de 12 iunie 2007, Președintele României, Traian Băsescu, l-a propus pe Cătălin Avramescu pentru postul de titular în cadrul Consiliului de Administrație al Societății Române de Televiziune. Comisiile reunite de cultură și mass-media ale Parlamentului au respins propunerea președinției, cu 10 voturi împotrivă, 4 voturi pentru și cinci abțineri ^[2].

În perioada 1993-1994 a fost membru al redacției revistei "Sfera Politicii". În anul 2005 devine membru al Grupului de Dialog Social (GDS) și în 2007 directorul seriei "Idei politice fundamentale" de la Editura Nemira. A fost editorialist la ziarul Cotidėianul până în 2007, dată la care Robert Turcescu a preluat postul de director editorial al ziarului ^[3]. În prezent este editorialist la ziarul Bursa.

La data de 15 iunie 2011 a fost numit în funcția de ambasador în Finlanda și Estonia^[4] cu doar un vot în plus. "cu 16 voturi “pentru" și 15 “împotrivă". Nominalizarea lui Avramescu a fost de la început contestată, membrii comisiei parlamentare de avizare susținând că aceasta este una dintre numirile “politice" care nu vor putea fi acceptate. La acel moment, Avramescu era membru al cancelariei prezidențiale și un susținător public foarte vocal al contestatului și nepopularului (la acea dată) președinte Băsescu.

La data de 5 aprilie 2016 a fost rechemat din funcția de ambasador de către Președintele Iohannis

Cătălin Avramescu a fost implicat în timp în mai multe controverse. Una dintre controverse se referă la poziția asumata față de discuțiile pe tema ținutului secuiesc.^[6]

Avramescu a declarat într-o emisiune de televiziune că în Irak ar trebui folosite armele nucleare: "Tocmai puterea imensă a armelor nucleare este aceea care le face de nefolosit în teatrele de război actuale. Însă recurgerea la armele convenționale este de utilitate limitată împotriva unor grupuri decise să macine inamicul prin lupte de gherilă, terorism și propagandă. De aceea, amenințarea proliferării trebuie contracarată prin recurgerea la altă generație de arme nucleare care să înlăture tabuul nuclear și care să facă posibilă intervenția la distanță fără riscul angajării unor trupe înarmate convențional. Această generație de arme nucleare există deja: este vorba de armele tactice cu neutroni care nu au dezavantajul căderilor radioactive și suflul exrtrem de destructiv. Ele pot elimina inamicul de pe o rază redusă lăsând în picioare clădirile. Cu aceste arme, o campanie confuză și prelungită în genul celei din Irak nu ar fi necesară. Mai rămâne ca democrațiile să-și depășească reținerile impuse de propria imaginație morală

Cătălin Avramescu
Date personale
Născut	12 iulie 1967 (52 de ani)[1]
Cetățenie	România
Ocupație	jurnalist

·         1967: John Petrucci, chitarist, cântăreț, compozitor american (Dream Theater)

·         1969: S-a nascut Lisa Nicole Carson, actrita americana. 
* 1973: Veronica Gușă de Drăgan (n. 12 iulie 1973, Turda, județul Cluj) este o femeie de afaceri română, văduva lui Iosif Constantin Drăgan.

După moartea soțului său, Veronica Drăgan a devenit cea mai bogată româncă.^[1] Potrivit clasamentului Forbes România din anul 2010, Veronica Drăgan are o avere estimată la circa 900 de milioane de euro.^[1]

Moștenire

Deține Grupul Drăgan, care include ButanGas, Fundația Drăgan, Fundația General Ștefan Gușă, editura Nagard, cotidienele locale Renașterea Bănățeană și Redeșteptarea, televiziunea Ten TV, Universitatea Europeană Drăgan, clinica medicală Veroniki Life și galeria de artă Veroniki Art.

Reorganizarea holdingului

La un an de la decesul soțului, ea a decis să mute tot businessul de familie într-o nouă structură, denumită Veroniki Holding SpA.^[2] Astfel, pe lângă Butan Gas (grup industrial cu activități în Italia, Albania, Serbia, Grecia, Bulgaria și România și o cifră de afaceri a Butan Gas România estimată la circa 70 de milioane de euro), din grup face parte acum și Romconstruct Top, companie achiziționată pentru dezvoltarea unui parc eolian în Siliștea, Constanța 

Veronica Drăgan
Date personale
Născută	12 iulie 1973 (46 de ani)
Ocupație	femeie de afaceri

·         1973: S-a nascut Christian Vieri, fotbalist italian. S-a născut în Bologna, Italia, dar familia sa s-a mutat pentru o perioadă în Australia. A mers la cursurile școlii Prairiewood High School în vestul orașului Sydney. Tatăl lui, Roberto Vieri a jucat pentru clubul din Sydney Marconi Stallions. Fratele său, Massimiliano Vieri, este tot fotbalist profesionist și a fost în echipa națională de fotbal a Australiei în 2004.

Vieri a jucat la "Marconi Stalions" când era copil dar familia sa s-a mutat repede înapoi în Italia.

* 1974: Gregory Helms (n. 12 iulie 1974) este un wrestler american ce activează în prezent în divizia SmackDown! a promoției World Wrestling Entertainment. Este wrestlerul care a avut cel mai lung parcurs ca și campion al categoriei Cruiserweight din istorie. Este un foarte bun prieten cu Matt Hardy & Jeff Hardy și Shannon Moore deoarece toți 4 sunt din North Carolina și au făcut școala de wrestling împreună. Gregory Helms a debutat în WCW sub numele de "Sugar" Shane Helms unde a câștigat centura WCW Cruisereweight și WCW Hardcore alături de Shannon Moore. Și-a făcut apariția în WWE în anul 2002 și a câștigat centura hardcore și europeană o dată și de 2 ori centura pe echipe cu Kane și Rosey, și de 2 ori centura cruiserweight. 
* 1976: Petru Vladimir Bălan (n. 12 iulie 1976, Suceava) este un jucător românde rugby în XV. Evoluează pe postul de pilier (prop) sau de taloner (hook). Nu are nici o rudenie cu Bogdan Bălan, și el un pilier român. S-a apucat de fotbal înainte de a începe rugbyul.^[2] S-a format la CSM Bucovina Suceava și a participat la campionatul mondial din juniori din 1995. S-a alăturat în 1998 formației CS Dinamo București, cu care a câștigat titlul național. În anul 2001 a plecat în Franța, la clubul FC Grenoble, datorită colegului de lotul național Ovidiu Tonița, care juca deja la acest club.^[3] S-a remarcat rapid pentru putere său și rezistența sa fizică. După două sezoanele a semnat cu Biarritz Olympique, unul dintre cele mai tari cluburi din Franța. În finala de sezonul 2004-2005 de Top 14 ^[4], s-a impus împotriva pilierelor clubului Stade Français, Pieter De Villiers și Sylvain Marconnet, permițând Biarritz să câștige „scutul lui Brennus”.^[3] Cu Biarritz a mai cucerit titlul național^[5] și în sezonul 2005-2006 finala disputată impotriva formație Stade Toulousain. De asemenea in sezonul 2005-2006 impreuna cu echipa sa de club Biaritz Olimpique a avansat în finala ligii europene de rugby Heineken Cup, meci pierdut împotriva echipei irlandeze Munster Rugby.

În 2008 a semnat un contract cu Northampton Saints, dar clubul englez s-a retras în cele din urmă din motive medicale, după ce un examinare RMN i-a arătat probleme cu spatele.^[6] După câteva luni cu clubul Saint-Jean-de-Luz, în eșalonul al treilea,^[7] a găsit din nou cel mai nivelul cel mai înalt cu clubul de Top 14 CA Brive, unde a fost recrutat ca joker medical pilierului accidentat Pablo Henn.^[6] Un sezon mai târziu, s-a alăturat clubului US Dax. În 2011 s-a întors la țara, semnând cu RCM Timișoara, înainte de a-se stabili din nou în Franța, de data asta cu clubul de Fédérale 1 ROC La Voulte-Valence.^[8]

Și-a făcut debutul la echipa națională a României într-un meci de calificare pentru Cupa Mondială de Rugby din 1999 cu Olandei în aprilie 1998. A participat la Cupa Mondială de Rugby din 1999, unde a jucat în toate cele trei meciuri, inclusiv în victoria cu 27-25 în fața Statele Unite. A fost și inclus în selecția națională la Cupa Mondială din 2003 și la cea din 2007. De-a lungul carierei, a strâns 53 de selecții pentru „Stejarii” și a marcat 40 de puncte, înscriind opt eseuri.

* 1977: Brock Eduard Lesnar(n. 12 iulie 1977) este un "sportiv" american, cunoscut mai ales pentru cariera sa ca wrestler în promoția World Wrestling Entertainment. Actualmente practică wrestling în WWE(stiu doar kimura lock,suplex city si f5 si ma doare undeva de toti) și este fostul campion la categoria grea din UFC (Ultimate Fighting Championship).

La Raw Brock Lesnar a semnat un contract pentru a se bate cu Seth Rollins la Battleground pentru titlul mondial WWE.Paul Heyman, managerul lui Lesnar l-a văzut pe Seth Rollins cu o bâtă(acesta fiind planul lui Kane).Seth Rollins fuge,iar Kane primește un F5 de la Lesnar.Kane pune piciorul pe scara de oțel.„Bestia“ Lesnar a luat altă scară de oțel pe care o aruncă pe piciorul lui Kane.

* 1978: Christopher John „Topher” Grace (n. 12 iulie 1978)^[1][2][3] este un actor american. Este cunoscut pentru interpretare lui Eric Forman din sitcomul That '70s Show, Eddie Brock/Venom în filmul Spider-Man 3regizat de Sam Raimi, Carter Duryea în filmul Șef, și puțin mai mult! și Edwin în filmul Predators din 2010.

Topher Grace
Topher Grace 2019
Date personale
Născut	12 iulie 1978 (41 de ani) New York City, New York, S.U.A.
Cetățenie	SUA
Ocupație	actor de televiziune[*] actor de film actor actor de voce[*] producător de film
Ani de activitate	1998–prezent
Premii Emmy
Daytime Emmy Award[*] (2013)

* 1978: Mayte Michelle Rodriguez (n. 12 iulie 1978), cunoscută mai ales ca Michelle Rodriguez, este o actriță, scenaristă și disc jockeyamerican,^[2] cunoscută mai ales pentru rolurile sale în filme precum Girlfight, The Fast and the Furious, Resident Evil, Battle: Los Angeles, Machete, S.W.A.T., precum și pentru distribuția în serialul de televiziune Lost.

Michelle s-a născut în Bexar County, Texas, fiica lui Carmen Milday și a lui Rafael Rodriguez, orginar din Puerto Rico, care a servit în armata americană. S-a mutat în Republica Dominicană la vârsta de opt ani, împreună cu mama ei, la unsprezece ani ajungând în Puerto Rico. A fost dată afară din școală, susținând însă examenul GED.

În jurul anului 2001 Michelle Rodriguez s-a întâlnit cu colegul de platou din The Fast and The Furious, Vin Diesel.^[3] Doi ani mai târziu se întâlnește cu iubitul cântăreței Kylie Minogue, Oliver Martinez, cu care a fost văzută la una dintre petrecerile lui Puff Daddy. În anul 2006 începe o relație cu actorul irlandez Colin Farrell, fost coleg în filmul S.W.A.T..

În 2006 a mărturisit pentru revista Cosmopolitan că nu este lesbiană, dar că a „experimentat ambele sexe”.^[4] Este fotografiată în anul 2007 din nou cu Oliver Martinez, de această dată cei doi cinând la Hotelul Chateau Marmont.

Michelle Rodriguez

Date personale Nume la naștere Mayte Michelle Rodriguez Născută 12 iulie 1978 (41 de ani) [1] San Antonio, Texas, Statele Unite Părinți Rafael Rodriguez[*] Carmen Milady Pared[*]  Cetățenie  SUA  Etnie Dominican American[*] Puerto Ricans[*]  Ocupație Actriță, scenaristă Ani de activitate 1999–prezent Alte premii Independent Spirit Awards[*] (2001) Screen Actors Guild Award (2006) Screen Actors Guild Award for Outstanding Performance by an Ensemble in a Drama Series[*] (2006) pentru Lost

Michelle Rodriguez în 2009

* 1980: Irina Embrich (nume de fată Irina Zamkovaja n. 12 iulie 1980, Tallinn) este o scrimeră estonă specializată pe spadă.

A fost vicecampioană mondială în 2006 la Torino după ce a pierdut în finala cu unguroaica Tímea Nagy.^[1] Cu echipa Estoniei a cucerit medalia de aur la Campionatul European din 2013 de la Zagreb, după ce s-au împuns în fața României.^[2] A fost și vicecampioană mondială pe echipe în 2014 la Kazan, Estonia fiind învinsă de Rusia.

* 1982: Antonio Cassano (născut 12 iulie 1982) este un fotbalist italian.

Cassano s-a născut în Bari la o zi după ce Italia a învins Germania în finala Campioantului Mondial de Fotbal din 1982. A fost crescut în cartierul Bari Vecchia și a început să joace de la o vârstă fragedă.

* 1982: Petar Jovanović (n. 12 iulie 1982, Tuzla, Iugoslavia, actuala Bosnia-Herțegovina) este un jucător de fotbal de origine sârbă. Și-a făcut debutul în Liga I în anul 2005, pentru echipa FC Vaslui la care a jucat până în 2012. A mai evoluat la clubul CSMS Iași.
* 1983: Predrag Vujadinović (n. 12 iulie 1983, în Vrbas)^[1] este un handbalist sârbcare joacă pentru HC Dobrogea Sud Constanța pe postul de extremă stânga. În trecut, el a fost component al echipei naționale a Serbiei.
* 1984: Rami Sebei (12 iulie 1984) este un wrestler profesionist canadiande origine siriană, mai cunoscut sub numele său de scenă El Generico. Este renumit pentru aparițiile sale în Ring of Honor și Wrestling Guerrilla, precum și pentru stilul său mexican de lupte, și fraza lui "¡Olé!". În prezent lucrează pentru WWE sub numele Sami Zayn. A fost de două ori campion mondial după ce a câștigat de două ori Campionatul Mondial din PWG. Este, de asemenea, cunoscut pentru a fi o dată Campion NXT.
* 1985: Paulo Vitor Barreto (n. 12 iulie 1985 la Rio de Janeiro) este un atacant brazilian liber de contract.
* 1985: Maurice Junior Dalé (n. 12 iulie 1985, Martigues, Franța) este un fotbalist francez de etnie ivoriană aflat sub contract cu echipa FC Nantes.
* 1985: María Belén Pérez Maurice (n. 12 iulie 1985, San Nicolás, provincia Buenos Aires) este o scrimeră argentiniană specializată pe sabie, campioana panamericană în 2014. S-a apucat de scrimă la vârsta de 13 ani la îndemnul mamei ei, care era ea însăși o scrimeră amatoare.^[1] Nu i-a plăcut ramura sportivă la prima vedere, dar s-a interesat după ce a obținut prima sa victorie. Tatăl său fiind un colonel în armata argentiniană, s-a antrenat la Cercul Militar de la Buenos Aires sub îndrumarea lui Lucas Saucedo, care rămâne antrenorul său până în prezent.^[2]

Primii pași la scrimă s-au făcut la floretă, o armă la care a ajuns în sferturile de finală la etapa de Cupa Mondială de la Buenos Aires din 2006, apoi ea a schimbat pentru sabia în sezonul 2006-2007. În paralel a început o carieră de manechin, dar a trebuit să-și înceteze activitatea din lipsă de timp.^[1] În sezonul 2010-2011 a câștigat două turnee satelite și a cucerit o medalie de bronz la Campionatul Panamerican de la Reno.

S-a calificat la Jocurile Olimpice din 2012 de la Londra ca una dintre cele două scrimere mai bine clasate din America. Astfel a fost prima scrimeră argentiniană calificată la Jocurile Olimpice prin clasamentul FIE.^[3] A pierdut în turul întâi cu italianca Gioia Marzocca și s-a clasat pe locul 21.^[4]

În sezonul 2013-2014 a fost laureată cu aur la Campionatul Panamerican după ce a învins-o pe campioana olimpică, americanca Mariel Zagunis

* 1989: Dumitru Captari (n. 12 iulie 1989, Chișinău) este un halterofil româncare în trecut a concurat pentru Republica Moldova. În prezent participă la probele de 77 kg. Prima participare internațională a fost la Europenele de cadeți din 2011 desfășurate la București, unde a obținut medalia de argint la stilul smuls (145 kg) și medalia de bronz cu totalul de 331 kg, în cadrul categoriei +77 kg.^[1]

Anul următor, Captari a reușit să obțină medalia de bronz la smuls (138 kg), în cadrul categoriei +69 kg.^[2]

În 2015, Dumitru Captari s-a alăturat lotului României, prima lui competiție sub steag românesc fiind Campionatul Mondial de la Houston.^[3][4]

La Campionatul European din 2016 de la Førde, halterofilul a obținut trei medalii de bronz la categoria +77 kg — 156 kg la stilul smuls, 192 kg la aruncat și în total 348 kg.^[5] În urma acestor rezultate, Dumitru Captari s-a calificat în premieră la Jocurile Olimpice, la categoria +77 kg. Aici a reușit prima încercare de 148 kg la stilul smuls, dar le-a ratat pe următoarele două de 150 kg, și nu a mai concurat la stilul aruncat

* 1989: Phoebe Jane Elizabeth Tonkin^[2] (n. 12 iulie 1989,^[2][3] Sydney, Australia) este o actriță și model din Australia. Ea este cel mai bine cunoscută pentru rolul lui Cleo Sertori în serialul H₂O: Adaugă apă.

Phoebe Tonkin s-a născut in anul 1989 în Sydney, iar la vârsta de 4 ani a urmat diverse cursuri de dans cum ar fi: baletul, hip-hop, contemporan, disco ș.a.m.d. Phoebe a urmat cursuri de actorie la Australian Theatre for Young People (ATYP) la Warf Theatre la vârsta de 12 ani. Cursurile au inclus și Shakespeare, Script to Stage, Clowning Around și Musical Theatre. Desigur știa de când era foarte mică să citească Shakespeare.

Învățând la școala Qweenwood din Balmoral, cunoscută pentru abilitățile ei excelente în dramă, ea a luat cursuri particulare de actorie și a fost mereu implicată în producțiile școlii, acestea ar fi: Antigone, White Crane și Venetian Twins. În fiecare an, Phoebe participă la festivalul Shakespeare, câștigând finala în 2005 în Midsummer Nights Dream. La vârsta de 16 ani, fiind cea mai tânără din producția H2O, Phoebe a câștigat rolul lui Cleo. Desigur, a depus mult efort pentru a se antrena la înot, deoarece nu înota prea bine.

Prima apariție a lui Phoebe este în serialul australian numit H₂O: Adaugă apă, unde joacă rolul lui Cleo, una dintre personajele principale.

Pe data de 20 octombrie 2007, Phoebe a fost prezentă la gala Nickelodeon UK Kids Choice Awards, unde a prezentat premiul la cea mai bună trupă, alături de Cariba Heine și Claire Holt. A apărut în 2 episoade din „Packed to the rafters”, iar acum filmează pentru filmul „Tomorrow, when the war began”.

Este de asemenea și model, a fotografiat pentru diferite cataloage și reviste, cum ar fi Girlfriend.

Phoebe Tonkin

Date personale Nume la naștere Phoebe Jane Elizabeth Tonkin Născută 12 iulie 1989 (30 de ani)[1] Sydney, Australia Naționalitate Australiană Cetățenie  Australia  Ocupație Actriță, fotomodel Activitate Domiciliu Los Angeles Sydney   Alte nume Phoebe Tonkin   Ani de activitate 2006–prezent Înălțime 1,73 m

* 1990: Tiago Manuel Dias Correia, cunoscut ca Bébé (n. 12 iulie 1990, Agualva-Cacém, Portugalia), este un atacant aflat sub contract cu SD Eibar.
* 1991: Željka Nikolić (n. 12 iulie 1991, în Priboj, RSF Iugoslavia)^[1] este o handbalistă din Serbia care joacă pentru echipa românească SCM Craiovape postul de extremă dreapta.
* 1991: Nwankwo Obiora (n. 12 iulie 1991, Kaduna, Nigeria) este un fotbalistnigerian care evoluează la echipa Levadiakos pe postul de mijlocaș.
* 1991: James David Rodríguez Rubio (pronunție în spaniolă: /ˈxames roˈðɾiɣes/; n. 12 iulie 1991,^[1] Cúcuta, Columbia), cunoscut ca și James Rodríguez sau simplu James,^[2] este un fotbalist columbian care evoluează la clubul FC Porto și la echipa națională de fotbal a Columbiei.

James Rodriguez a reușit să se facă remarcat la mondialul de fotbal din 2014. Real Madrid l-a cumpărat, iar după câtva timp l-a împrumutat la Bayern München.

* 1992: Liviu Teodorescu (n. 12 iulie 1992, București) este un cântăreț, compozitor și actor român, devenit cunoscut în urma participării la emisiunea-concurs Vocea României.
Liviu Teodorescu s-a născut pe 12 iulie 1992, în București, fiul lui Mircea Teodorescu. În 2006, Teodorescu a participat la Eurovision-ul copiilor, unde a făcut parte din grupul "Numai cu acordul minunilor". În 2011 a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din București și a fost admis la Conservator, secția Compoziție muzică ușoară.

În 2011, Teodorescu a participat în primul sezon al emisiunii Vocea României, unde a fost în echipa lui Marius Moga. ^[1]

După participarea la Vocea României, în martie 2012, Teodorescu a fost invitat să joace în serialul Pariu cu viața, unde a interpretat propriul rol, intrând totodată și în trupa Lala Band.^[2][3] În aprilie 2012, Teodorescu a compus piesa "Little bit of love" special pentru serialul de la Pro TV.

În 2013, Teodorescu a părăsit Lala Band.^[4][5] După plecarea din trupă, Teodorescu a lansat melodia, "Ești piesă", care s-a bucurat de un mare succes în rândul fanilor. Aceasta a fost compusă de Marius Moga și produsă în studioul deMoga Music ^[6][7] Mai târziu, Teodorescu a colaborat cu Andra pentru piesa "Așa e dragostea"^[8][9]. Tot în 2014, artistul a lansat și single-ul "Un loc în viața ta" marca deMoga Music, iar videoclipul, în regia lui Iulian Moga^[10]

În 2015, Teodorescu a colaborat cu Robert Toma și Adda pentru piesa "Tot ce-a mai rămas".^[11][12]După această colaborare, Teodorescu a lansat două piese: "În brațele tale", cu care a intrat în Top 5 pe Youtube, la doar câteva zile după lansare^[13][14] și "Târziu".^[15]

În 2016, Teodorescu a câștigat cel de-al nouălea sezon al emisiunii-concurs Te cunosc de undeva!^[16][17] Tot în acest an, artistul a lansat piesele "Dor de ea"^[18], "Gelos"^[19] și "Cine m-a pus".^[20][21] Teodorescu a colaborat cu fratele acestuia, Matei Teodorescu și cu Adda pentru piesa "Matematica iubirii"^[22][23] dar și cu Sore pentru piesa "Adu-mi aminte să te uit", compusă în studiourile HaHaHa Production. Textul piesei a fost scris de Sore, Teodorescu și Robert Toma.^[24]

În 2017, Teodorescu, împreună cu dansatoarea profesionistă Marica Derdene, s-a clasat pe podium în cadrul emisiunii-concurs Uite cine dansează!

Liviu Teodorescu

Liviu Teodorescu într-un interviu pentru Zona IT (2017) Date personale Născut 12 iulie 1992 (27 de ani) Cetățenie  România  Ocupație cântăreț     compozitor     actor Activitate Origine  București Gen muzical Pop Instrument(e) Chitară și pian Ani de activitate 2011-prezent Case de discuri deMoga Music, HaHaHa Production, Cat Music și Universal Music România Interpretare cu Andra, Lala Band, Robert Toma, Adda

* 1993: Ștefania Vătafu (n. 12 iulie 1993,^[1] România) este o jucătoare română de fotbal pe postul de mijlocaș. În prezent joacă pentru Olimpia Cluj în Superliga română.^[2] A jucat în Liga Campionilor cu CFF Clujana și CFF Olimpia Cluj.
* 1995: Luke Paul Hoare Shaw (n. 12 iulie 1995) este un fotbalist englez care joacă pentru Manchester United și echipa națională de fotbal a Angliei pe postul de fundaș stânga.
* 1996: Constantin Adam (n. 12 iulie 1996, Călărași) este un canotor român. Începând cu anul 2014, în palmaresul canotorului se observă rezultate importante, cu clasări apropiate de podium. Printre rezultatele notabile se află cele două medalii de aur obținute la Balcaniada din același an.^[1]

Echipajul masculin de patru rame fără cârmaci — Vlad Dragoș Aicoboae, Marius Vasile Cozmiuc, Toader Andrei Gontaru și Constantin Adam — s-a calificat la Jocurile Olimpice de vară din 2016 în urma rezultatului înregistrat la Campionatele Mondiale de canotaj academic din 2015 de la Aiguebelette-le-Lac (Franța).

* 1997: Bianca Tomina Curmenț (n. 12 iunie 1997, în Filiași)^[4] este o handbalistă română, care evoluează pe postul de portar, pentru SCM Craiova.^[5]

În anul 2016, Bianca Curmenț a făcut parte din echipa națională de tineret a României care a obținut medalia de bronz la Campionatul Mondial din Rusia

* 2000: Vinícius José Paixão de Oliveira Júnior (n. 12 iulie 2000, São Gonçalo), cunoscut ca Vinícius Júnior sau Vinícius Jr, este un fotbalist profesionist brazilian. Evoluează (2018/2019) ca atacant la clubul spaniol Real Madrid.

În iunie 2017, Vinicius a apărut pe locul 39 pe lista celor mai buni jucători din lume după versia The Daily Telegraph.  La 23 mai 2017, clubul spaniol Real Madrid a semnat un contract de achiziție a lui Vinícius, efectiv după împlinirea vârstei de 18 ani, la data de 12 iulie 2018 (18 ani este vârsta minimă pentru transferul internațional). El a fost transferat pentru aproximativ 46 milioane de euro.

La 20 iulie 2018, Vinícius a fost prezentat oficial ca jucător al clubului Real Madrid. Acesta, în prezent, continuă sa exceleze în La Liga pe poziția de extremă stânga (LW).

Decese

·         1536: A incetat din viata umanistul olandez Erasmus din Rotterdam, teolog si erudit olandez, unul dintre cei mai insemnati umanisti din perioada Renasterii si Reformei din secolele al XV-lea si al XVI-lea. 
S-a nascut la 27 octombrie 1466, in Rotterdam, Olanda. Fiu nelegitim al preotului Roger Gerard, a frecventat cursurile unor scoli monahale din Deventer si s’Hertogenbosch iar, dupa moartea tatalui sau, a intrat in manastirea ordinului Augustinilor din Steyn, in apropierea orasului Gouda. A devenit preot in anul 1492, lucrand ca secretar al episcopului din Cambrai. A fost trimis la Paris, unde s-a dedicat studiului literaturii grecesti clasice, dupa care a plecat intr-un pelerinaj in Europa. In drumurile sale l-a cunoscut pe Thomas Morus si a sustinut cursuri la Universitatea din Cambridge. Prin pozitia sa critica fata de Biserica Catolica, a fost considerat precursor al reformei religioase. S-a stabilit in Basel, Elvetia, oras pe care l-a parasit doar in timpul reformei lui Ulrich Zwingli. 
Fiu nelegitim al preotului Roger Gerard, Erasmus frecventează școlile severe ale ordinelor monahale din Deventer și s'Hertogenbosch iar, după moartea tatălui său, intră în mănăstirea ordinului augustinian din Steyn, în apropierea orașului Gouda. După ce a devenit preot în anul 1492, lucrează ca secretar al episcopului din Cambrai, care îl trimite la Paris, unde începe studiul teologiei și filozofiei scolastice. În acest timp, dezvoltă tot mai mult o atitudine critică față de rigiditatea dogmelor religioase și obține dispensa de viață în mănăstire, consacrându-se studiului limbii și filozofiei grecești clasice. Începând din anul 1499, întreprinde numeroase călătorii în Franța, Anglia, Italia și Elveția unde intră în contact cu cele mai importante centre și personalități culturale ale timpului, ține lecții și conferințe, are posibilitatea să studieze vechi manuscrise. În Anglia cunoaște pe Thomas Morus și predă la Universitatea din Cambridge, în Italia devine prieten cu tipograful și editorul venețian Aldo Manuzio iar Universitatea din Torino îi decernează titlul de Doctor în Teologie. În anii 1514-1521 trăiește în Basel (Elveția), părăsește însă orașul în timpul reformei lui Ulrich Zwingli, revine mai târziu la Basel, unde își sfârșește zilele la 12 iulie1536.

Erasmus a dedicat cea mai mare parte a operelor sale problemelor religioase. Devine cunoscut, în 1500, cu "Collectanea adagiorum", o colecție de proverbe și zicale latine și din Biblie, "Enchiridion militis christiani" ("Manualul combatantului creștin", 1503). Opera cea mai importantă este "Encomium moriae"sau "Laus Stultitiae" ("Elogiul nebuniei", 1509), dedicată lui Thomas Morus, o satiră la adresa teologiei scolastice, imoralității clerului și a curiei catolice, în același timp apologie a pasiunii exaltate ("nebuniei") a adevăratului creștin care-și dedică viața credinței. Erasmus înțelege credința creștină ca o acceptare nedemonstrabilă - împotriva și mai presus de necesitatea oricărei rațiuni - a lui Dumnezeu devenit om, care moare pentru mântuirea oamenilor și învie din morți prin el însuși. Pentru aceasta trebuie schimbată formația clasică a teologilor și literaților, lipsiți de sensibilitatea cerută de scriptura evanghelică. Aceste lucrări, în care Erasmus trimite la studiul izvoarelor originare ale creștinismului, au făcut să fie considerat deschizător de drum al reformei protestante, deși el a rămas tot timpul un catolic consecvent, cu toată apropierea de pozițiile teoretice reformiste. Atacurile sale împotriva erorilor autorităților ecleziastice și superstițiilor i-au adus învinuirea de protestantism din partea Vaticanului, Erasmus își ilustrează însă clar poziția ideologică în opera "De Libero Arbitrio" (1524), care conține o critică severă a concepțiilor lui Martin Luther asupra lipsei de libertate a deciziilor omului, admițând însă necesitatea unei înnoiri a moravurilor bisericești.

Erasmus în camera sa de studiu - Gravură de un maestru necunoscut

În anii 1517-1524 traduce în limba latină ("Novum instrumentum omne") versiunea greacă a Noului Testament, traducere însoțită de comentarii critice, superioară ca stil și fidelitate în comparație cu Vulgata (Versiunea latină oficială a Bibliei) aflată în circulație. Această traducere i-a servit și lui Luther ca bază pentru transcrierea în limba germană a Bibliei.

Lupta lui Erasmus împotriva ignoranței, superstițiilor și structurilor autoritare tradiționale a fost caracterizată prin convingerile sale umaniste, în special prin credința în necesitatea libertății spirituale. Cu toate că după moartea sa, în perioada Contrareformei, operele sale au fost înscrise pe Indexul cărților interzise prin hotărârile Conciliului de la Trent (1545-1563), Erasmus a exercitat - ca figură centrală a umanismului - o mare influență asupra istoriei culturii europene.

Erasmus din Rotterdam

smus din Rotterdam Date personale Născut 28 octombrie 1466[1][2]  Rotterdam, Țările de Jos[3][4]  Decedat 12 iulie 1536 (69 de ani)[5]  Basel, Elveția[6][4]  Înmormântat Basel Minster[*]  Cauza decesului cauze naturale[*] (Dizenterie[7])  Cetățenie  Cele Șaptesprezece Provincii  Religie Biserica Catolică  Ocupație traducător filozof teolog[*] profesor eseist traducător biblic[*] scriitor Lady Margaret's Professor of Divinity[*] latinist[*] preot profesor universitar[*]  Activitate Alma mater Universitatea din Paris Queens' College[*] Universitatea Cambridge Universitatea din Torino   Organizație Old University of Leuven[*]   Influențat de epicurism, Marcus Tullius Cicero, Giovanni Pico della Mirandola   Profesor pentru Gabriel Mudaeus[*], Richard Croke[*

Erasmus din Rotterdam - portret de Hans Holbein (Tânărul)

·         1645: Mihail I al Rusiei (n. 1596)
* 1682: Jean-Felix Picard, cunoscut ca abatele Picard, (21 iulie 1620, La Flèche – 12 iulie 1682, Paris) a fost un astronom și un geodez francez.

A fost primul care a calculat, cu precizie, raza Pământului. A studiat în orașul natal, La Flèche, la colegiul iezuit Henry-Le-Grand.

În 1655 el a fost numit profesor de Collège royal. A fost unul dintre primii 21 de membri ai Academiei Franceze de Științe la fondarea acesteia la Paris, în 1666.

Una dintre cele două piramide care marchează extremităţile bazei geodezice a lui Jean Picard aflată la Juvisy-sur-Orge. Cealaltă este la Villejuif.

În 1667-1668 a lucrat împreună cu astronomul Adrien Auzout.

Este inventatorul unei lunete care i-a permis să realizeze nivelmente cu o precizie de ordinul de 1 centimetru pe kilometru.

În 1669-1670 Academia de Științe l-a însărcinat cu măsurarea arcului de meridian între Paris și Amiens. Măsurătorile prin triangulație l-au condus la un rezultat de 111 până la 112 km pentru un grad de latitudine, ceea ce dă o rază terestră de 6.372 km, raza măsurată în prezent fiind de 6.371 km.

În anul 1671 Picard a plecat în Danemarca să facă relevmentul observatorului lui Tycho Brahe, pe insula Hven. L-a invitat pe astronomul Rømer să-l însoțească la reîntoarcerea la Paris.

Picard a colaborat și a corespondat cu mulți oameni de știință, printre care Isaac Newton, Christiaan Huygens, Ole Rømer, Rasmus Bartholin, Johann Hudde,^[5] și chiar cu principalul său concurent, Giovanni Cassini. Aceste corespondențe l-au condus pe Picard la contribuții din domenii ale științei aflate în afara geodeziei, precum aberația luminii pe care a observat-o în timp ce se afla în Danemarca, la Uraniborg.  Specialist în relevee de nivelment, Colbert a făcut apel la Jean Picard, deoarece avea îndoieli în privința proiectului unui canal de la Loara la Versailles.^[6] Acest proiect propus regelui Ludovic al XIV-lea de către Riquet, cel care a conceput Canal du Midi, viza alimentarea fântânilor și bazinelor din parcul Castelului de la Versailles, mari consumatoare de apă. Picard a demonstrat că priza de apă intenționată, de pe Loara, era mai joasă decât domeniul Versailles^[6] și, prin urmare, de nerealizat.

Dar fiind îngrijorat să găsească o soluție problemei, prospectând împrejurimile Versailles-ului, Picard a constatat că mlaștinile situate la Trappes și la Bois d'Arcy, la sud-vest de Versailles, sunt mai înalte decât rezervoarele de la Versailles.^[6] Trebuiau barate gurile de scurgere ale apelor spre valea Bièvre și amenajate astfel iazurile Trappes Saint-Quentin, de la Bois d'Arcy și de la Bois Robert. Două rigole asigură scurgerea apelor de ploaie spre Versailles. Un apeduct subteran aduce apele de la iazul Saint-Quentin la rezervoarele Gobert și la „bassin des Suisses”. Acest apeduct prezintă o pantă de 2,93 metri pe o lungime totală de 11 km, cu alte cuvinte, pe o pantă mai mică de 0,3 mm/m, ceea ce constituie o lucrare remarcabilă pentru acea epocă.

Jean Picard a lăsat un Traité du nivellement, publicat cu titlu postum de către Philippe de La Hire.  

SCRIERI

• Mesure de la terre de Jean Picard (1671) lucrare disponibilă pe site-ul Google Cărți
• Connaissance des Temps
• Voyage à Uraniborg
• Traité du nivellement de Jean Picard (1684) lucrare disponibilă pe site-ul Google Cărți  

  Jean Picard
  Jean Picard
  Date personale
  Nume la naștere	Jean-Felix Picard
  Născut	21 iulie 1620[1][2][3]  La Flèche, Franța[4]
  Decedat	12 iulie 1682 (61 de ani)[2]  Paris, Regatul Franței[4]
  Cetățenie	Franța
  Religie	catolicism
  Ocupație	astronom fizician
  Activitate
  Alma mater	Colegiul regal „Henry-le-Grand”
  Organizație	Collège de France

·         1712: Richard Cromwell (n. 4 octombrie 1626 – d. 12 iulie 1712) a fost cel de-al doilea Lord Protector al Angliei, Scoției și Irlandei. Fiind al treilea fiu al lui Oliver Cromwell i-a urmat acestuia, deoarece frații săi Robert și Oliver au murit înaintea morții tatălui lor.

Richard a fost Lord Protector mai puțin de nouă luni, între 3 septembrie1658 și 25 mai 1659.

Richard Cromwell

Date personale Născut 4 octombrie 1626 Huntingdon, Cambridgeshire Decedat 12 iulie 1712 (85 de ani) Cheshunt, Hertfordshire Părinți Oliver Cromwell[1] Elizabeth Cromwell[*][1]  Frați și surori Henry Cromwell[*] Bridget Cromwell[*][1] Frances Cromwell[*][1] Elizabeth Claypole[*] Mary Cromwell, Countess Fauconberg[*]  Căsătorit cu Dorothy Maijor Copii Anne Cromwell[*][2]  Naționalitate  Anglia Cetățenie  Regatul Marii Britanii  Religie Puritan Ocupație politician  Lord Protector al Angliei, Scoției și Irlandei. În funcție 3 septembrie 1658 – 25 mai 1659 Precedat de Oliver Cromwell Succedat de Consiliul de Stat al Angliei, Scoției și Irlandei Partid politic Roundhead[*] Alma mater Felsted School[

·         1742: Evaristo Felice Dall'Abaco, compozitor italian (n. 1675)

·         1797: Inceteaza din viata scriitorul Ienachita Vacarescu (n.17840), aparținător al vechii familii boierești, familia Văcărescu si precursor al iluminismului romanesc, al carui Testament poetic este mereu valabil “cresterea limbii romanesti si-a patriei cinstire”. Este al doilea român după Dimitrie Cantemir, care scrie o istorie a Imperiului Otoman. Este autorul celei dintâi gramatici românești tipărite (1787), care, pe lângă diversele categorii gramaticale, cuprinde și un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale. Poezia sa, redusă ca dimensiuni și predominant erotică, e scrisă în maniera neoanacreontică a epocii, dar folosește și evidente sugestii folclorice.

* 1804: Alexander Hamilton (n. 11 ianuarie 1755 ori 1757 – d. 12 iulie 1804) a fost un politician, om de stat, finanțist și intelectual american, fondator al Partidului Federalist din Statele Unite. Hamilton a fost unul dintre cei mai buni specialiști în drept constituțional ai timpului său, fiind un delegat influent la Convenția Constituțională de redactare a ConstituțieiStatelor Unite, unul din cei doi creatori majori ai Federalist Papers, Actelor Federaliste, prima constituție a țării. Hamilton a explicat Constituția Statelor Unite cetățenilor sceptici ai New York-ului, rămânând o sursă standard a semnificației documentului.

Alexander Hamilton a fost de asemenea primul secretar al TrezorerieiStatelor Unite ale Americii, membru al primului guvern federal al țării sub președinția lui George Washington.

Hamilton este privit de istorici ca unul dintre cei mai eficienți și fervenți susținători, dintre toți Founding Fathers, a modernizării națiunii prin folosirea puterii federale ca forța unificatoare. De asemenea, a argumentat valid și pertinent în favoarea unei interpretări elastice a Constituției, respectiv a adus dovezi clare de menținere a unui echilibru financiar stabil al țării prin finanțarea deficitului statelor, precum și a deficitului statului federal prin intermediul unor legi speciale ale Congresului, a Băncii Federale (numită atunci First Bank of the United States) și prin asigurarea unui debit constant de venituri federale prin tarifele aplicate produselor importate. Toate acestea le vedea rezolvate și prin implicarea tuturor oamenilor bogați ai națiunii, potențiali investitori, respectiv prin crearea unei sistem solid de bănci, legate de banca federală.

În afacerile externe, Hamilton a admirat maniera britanicilor de a-și conduce propria lor diplomație, fiind total contra metodelor și stilului politicienilor generați de Revoluția Franceză. În timpul președenției celui de-al doilea președinte al Statelor Unite, John Adams, s-a întors în arena politică în 1798 pentru reorganizarea armatei necesară apărării țării împotriva francezilor; deși aceeași armată a fost folosită ulterior, de același Hamilton, pentru amenințarea statului Virginia.

Viziunea extrem de avansată a lui Hamilton asupra dezvoltării națiunii americane cuprindea existența unor puternice forțe de apărare, ajutor pentru o industrie aflată în stadiul infantil, o situație solidă a finanțele țării bazată pe un deficit bugetar controlat implicând participarea tuturor oamenilor bogați ai națiunii și crearea unui sistem bancar puternic.

Eseul său economico-politico-social Report on Manufactures ("Raport despre fabricanți") a imaginat Statele Unite ale viitorului ca o națiune puternic industrializată deși ceea ce era atunci tânăra republică federală era doar o țară aproape total rurală. Hamilton a refuzat orientările de tip local, agricol și, mai ales, orientarea spre existența suverană a drepturilor statelor, toate propuneri ale "eternului rival" Thomas Jefferson.

Alături de prietenul său John Jay a fost unul dintre cei mai fervenți oponenți ai sclaviei. În timpul Războiului revoluționar american s-a adresat Congresului Continental în scris, susținând un plan al unui prieten de-al său care propunea emanciparea slavilor, educarea lor și înrolarea în armata revoluționară care lupta contra britanicilor. Oricum, statul Carolina de Sud a rămas "faimos" prin acordarea unui clar veto propunerii. S-a opus comerțului cu sclavi, fiind co-fondatorul și președintele celei de-a doua societăți aboliționiste a țării. Deși există niște "umbre" asupra viziunii rasiale a lui Hamilton, întrucât nu era un adept al egalitarismului ne-echivoc, concepția sa era una dintre cele mai progresiste ale timpului său, a fost concluzia istoricului James Horton.^[1]

Hamilton este fondatorul primului partid politic din Statele Unite, Federalist Party, pe care l-a dominat până la moartea sa. Partidul a avut un rol important în unirea tuturor iubitorilor unui guvern federal central puternic, primind atât sprijin federal cât și sprijin din partea unor editori de ziare, așa cum erau John Fenno și Noah Webster, care subliniau poziția lui Hamilton, combătând-o pe cea a opozanților.

Alexander Hamilton

Portret al lui Alexander Hamilton de John Trumbull, 1792 Date personale Născut 11 ianuarie 1757 Nevis, British West Indies Decedat 12 iulie 1804 New York, New York Înmormântat Trinity Church Cemetery[*]  Cauza decesului Duel (plagă împușcată[*])  Părinți James A. Hamilton[*]  Căsătorit cu Elizabeth Schuyler Hamilton Număr de copii 8  Copii Philip Angelica Alexander James Alexander John Church William Stephen Eliza Hamilton Holly Philip ("Micul Phil") Cetățenie  SUA  Religie Episcopal la data decesului Ocupație economist filozof personal militar[*] avocat politician aide-de-camp[*] ofițer scriitor om de afaceri  Întâiul Secretar al Trezoreriei SUA În funcție 11 septembrie 1789 – 31 ianuarie 1795 Președinte George Washington Precedat de nimeni Succedat de Oliver Wolcott, Jr. Premii Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*] Partid politic Federalist Alma mater Colegiul Columbia al Universității Columbia[*] Universitatea Columbia Profesie ofițer, avocat, specialist în finanțe, teoretician politic

·         1850: A murit inginerul inventator britanic Robert Stevenson. A inventat printre altele dispozitivul pentru producerea luminilor intermitente şi fulgerătoare şi hidroforul; (n. 1772).
* 1855: Pavel Stepanovici Nahimov (în rusă Павел Степанович Нахимов, transliterare Pavel Stepanovič Nachimov; n. 23 iunie (stil vechi) / 5 iulie(stil nou) 1802, Gorodok – d. 30 iunie (stil vechi) / 12 iulie(stil nou) 1855, Sevastopol) a fost un celebru amiral rus, care s-a distins la comanda forțelor navale ale Rusiei, în Bătălia de la Sinop, în timpul Războiul Crimeii.  

Pavel Nahimov
Pavel Nahimov
Date personale
Născut	5 iulie 1802  Khmelita[*], Rusia
Decedat	12 iulie 1855 (53 de ani)  Sevastopol, Imperiul Rus[1]
Înmormântat	St. Vladimir's Cathedral[*]
Cetățenie	Imperiul Rus
Ocupație	ofițer de marină[*]
Studii	Naval Cadet Corps[*]
Activitate
Ramura	Marina Imperială Rusă[*]
Gradul	lieutenant[*] căpitan-locotenent[*] (din 21 decembrie 1827) contraamiral (Rusia)[*] (din 1845) vice admiral[*] (din 1852) Q23024093[*] (din martie 1855) amiral
Bătălii / Războaie	Războiul Crimeii Războiul de Independență al Greciei Bătălia de la Navarino Bătălia de la Sinop Asediul Sevastopolului (1854)
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială)[*] (1849) Ordinul Sf. Vladimir,a 4-a clasa[*] (1825) Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a IV-a[*] (21 decembrie 1827) Order of Saint Anna, 2nd class[*] (1830) Order of St. Vladimir, 3rd class[*] (1842) Order of Saint Stanislaus, 1st class[*] (1847) Ordinul Sf. Vladimir, clasa a II-a[*] (1853) Order of St. George, 2nd class[*] (1853) Ordinul Vulturul Alb (1855) Ordinul Bath Order of the Redeemer[*] Ordinul Sfântului Gheorghe

·         1885: A decedat generalul roman Mihail Cristodulo Cerchez, erou al Războiului pentru Independenţa Romaniei; (n. 1839). A condus trupele române în Războiul de Independență de la 1877 la Grivița, Bucov, Opanez, Smârdan, Plevna, Vidin.

·         1887 - A murit Aaron Florian, istoric. A realizat prima periodizare şi a tras atenţia asupra ştiinţelor auxiliare ale istoriei (genealogia, heraldica, numismatica, epigrafia, diplomatica, ştiinţa sigiliilor) (n.21.01.1805).

* 1892: Cyrus West Field (n. 30 noiembrie 1819–12 iulie 1892) a fost un om de afaceri american care, împreună cu alți anteprenori, a fondat Complania Atlantică de Telegrafie și a pus în 1858 primul cablu telegrafic care traversa Oceanul Atlantic.

Field s-a născut în Stockbridge, Massachusetts avându-l ca tată pe clerul David Dudley Field și ca frați pe David Dudley Field II, Henry Martyn Field, și Stephen Johnson Field. La vârsta de 15 ani s-a mutat în New York, unde a lucrat în cel mai mare centru comercial din oraș,^[1]dar după trei ani s-a întors în Stockbridge, urmând ca în 1840 să se stabilească din nou în New York.

Field a investit în industria hârtiei și prin vânzarea actiunilor și obligațiunilor a devenit unul dintre cei mai bogați oameni din oraș. Profiturile i-au permis să se pensioneze la 34 de ani, cu o avere de 250.000 de dolari, și să cumpere o casă în Gramercy Park.^[1] În anii 1850 a finanțat expediția lui Frederic Edwin Church în Anzi care i-au oferit pictorului destulă inspirație vizuală. Prin dăruirea unor dintre cele mai cunoscute picturi ale Bisericii, Field a sperat să atragă investitori în America de Sud pentru a sprijini societățile sale de acolo.

După și-a întors atenția spre telegrafie. Împreună cu Peter Cooper, Abram Stevens Hewitt, Moses Taylor și Samuel F.B. Morse, în 1854 a instalat o line de telegraf de 400 de mile care făcea legătura între St. John's, Newfoundland și Labrador cu Nova Scotia. În următorul an a format Complania Americană de Telegrafie și a început să cumpere alte companii, centralizându-le într-un sistem consolidat de la Maine la Coasta Golfului; sistemul era al doilea ca mărime după Western Union.^[1]

În 1857, după obținerea de finanțări în Anglia și susținerea guvernelor americane și britanice, Atlantic Telegraph Companya întins primul cablu transantlantic cu ajutorul unui platou submarin de mică adâncime între Irlanda și Newfoundland.^[1] A fost inaugurat oficial pe 16 august 1858 de Regina Victoria, care i-a transmis președintelui James Buchanan un mesaj în Codul Morse. S-a defectat după trei săptămâni, și nu a fost reconectat până în 1866.^[1][2]

Activitățile sale l-au adus în centrul atenției, făcând cunoștință cu mai multe personalități de pe ambele părți ale Atlanticului, prinre care și William Ewart Gladstone, ministru de finanțe englez. Dialogurile cu Gladstone au fost importante în Războiul Civil American, când a primit trei scrisori de la Gladstone între 27 noiembrie 1862 și 9 decembrie 1862.^[3]

În 1866, Field a întins un nou cablu trans-atlantic mai durabil care furniza comunicare aproape instantanee peste Atlantic. În decembrie 1884, Canadian Pacific Railway a redenumit Field, British Columbia, Canada în onoarea sa. Investițiile roaste de la sfârșitul vieții l-au adus la faliment. Bad stânga Field stare de faliment la sfârșitul vieții sale.

În timpul Crizei din 1857, afacerea cu hârtie a fost suspendată și s-a mutat în Gramercy Park, Peter Cooper.^[4]

La data de 26 august 1858, Field s-a întors în Great Barrington, Massachusetts, anunțând finalizarea cablului telegrafic transantlantic ^[5]

Field și soția sa, Maria Bryan Stone au avut șapte copii. Cyrus Field Road, în Irvington, New York, unde a murit, este numit după el. Ardsley, New York a fost numit după familia lui Field.

Cyrus West Field

Cyrus West Field (c.1858) Date personale Născut 30 noiembrie 1819 Stockbridge, Massachusetts Decedat 12 iulie 1892 (72 de ani) Irvington, New York Părinți David Dudley Field Frați și surori Emilia Field Brewer[*] David Dudley Field II[*] Stephen Johnson Field[*] Henry Martyn Field[*] Jonathan Edwards Field[*] Matthew Dickinson Field[*]  Căsătorit cu Mary Bryan Stone (c. 2 decembrie 1840) Copii patru fii, trei fiice Naționalitate american Cetățenie  SUA  Ocupație om de afaceri, om de finanțe, pionier al telecomunicațiilor Activitate Premii Medalia de Aur a Congresului[

·         1905: A decedat istoricul roman Gheorghe Popovici, membru corespondent al Academiei Române; (n. 1863).

·         1910: Charles Stewart Rolls, constructor american de automobile și aviator (n. 1877)
* 1923: Ernst Otto Beckmann (n. 4 iulie 1853 – d. 12 iulie 1923) a fost un chimist și farmacist german, recunoscut pentru inventarea termometrului Beckmann și pentru descoperirea reacției de transpoziție Beckmann

Ernst Otto Beckmann

Date personale Născut 4 iulie 1853[1][2]  Solingen, Germania[3]  Decedat 12 iulie 1923 (70 de ani)[1]  Berlin, Republica de la Weimar[4]  Înmormântat Dahlem Cemetery[*]  Cetățenie  Germania  Ocupație chimist profesor universitar[*]  Activitate Domiciliu Germania   Alma mater Universitatea Leipzig Technical University of Braunschweig[*]   Organizație Universitatea Leipzig Universitatea din Gießen[*] Universitatea Friedrich-Alexander de Erlangen din Nürnberg Technical University of Braunschweig[

·         1935: Alfred Dreyfus, ofițer francez, personajul central în afacerea Dreyfus (n. 1859)
* 1942: Petre Ștefănucă (n. 14 septembrie 1906, Ialoveni – d. 12 iulie 1942) a fost un folclorist, etnograf, dialectolog, publicist, pedagog și sociolog român basarabean, director al Institutului Social din Basarabia. După ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice în 1940 și apoi, din nou în 1942, a fost acuzat de "românofilie", "fascism" și "antisovietism", pentru poziția sa categorică împotriva teoriei moldoveniste si a introducerii alfabetului rus în Basarabia. Pe baza acestor acuzații a fost arestat de către NKVD și condamnat la moarte, fiind schimbată sentința apoi în detenție în Gulag. Petre Ștefănucă s-a născut pe 14 septembrie 1906, în satul Ialoveni (pe atunci), județul Chișinău, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus. A învățat la Liceul de băieți „Alexandru Donici” din Chișinău. În 1932 a absolvit Facultatea de Filozofie și Litere a Universității din București, obținând licența în filozofie și litere, specialitatea de filologie modernă, la următoarele materii: dialectologie, filologie română și latina. I-a avut ca profesori pe Dumitru Caracostea și Nicolae Cartojan. La facultate, a fost membru al Societății studenților basarabeni. În anul 1931 a participat la expediția lui Dimitrie Gusti de la Cornova.

După terminarea studiilor, Petre Ștefănucă a activat ca profesor de liceu în Tighina, Cetatea Albă și Chișinău. În 1934 a fost numit secretar general, iar în 1938 în funcția de director al Institutului Social Român din Basarabia, o filială a Institutului Social Român fondat de Dimitrie Gusti. În anul 1940, Petre Ștefănucă a devenit membru-fondator al Societății scriitorilor și publiciștilor din Basarabia și membru al comitetului de conducere.

A publicat în „Viața Basarabiei“, „Moldovanul“, „Cuget Moldovenesc“, „Școala Basarabeană“, „Sociologie Românească“. Împreună cu soția sa, Nina, o fostă profesoară de lucru manual, a crescut și educat doi copii: Alexandra și Victor.

Pe 9 octombrie 1940, după anexarea Basarabiei, Petre Ștefănucă a fost arestat de NKVD, fiind învinuit că în 1932 a devenit membru al societății „Renașterea refugiaților de peste Nistru”, fiind unul dintre liderii acestei organizații și unul dintre cei mai activi membri în perioada 1932, când s-a înregistrat un număr mare de refugiați de peste Nistru. Un alt cap de acuzație a fost că s-a manifestat drept liderul ideologic al organizației și că a susținut alipirea RASS Moldovenești la România, prin crearea unui stat românesc de la Tisa până la Bug și că a denigrat în presă Uniunea Sovietică și viața din URSS. S-a accentuat faptul că a publicat articole cu caracter antisovietic în presă. A mai fost acuzat că fiind participant la Congresul refugiaților din 1937, ar fi rostit un discurs contrarevoluționar, prin care ar fi denigrat partidul bolșevic și colectivizarea din URSS și că ar fi optat pentru sporirea activismului organizației.

Printr-o sentință din 13 aprilie 1941, Petre Ștefănucă a fost condamnat la pedeapsa capitală prin împușcare, cu confiscarea averii. La solicitarea sa, printr-o hotărâre a Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești, din 29 aprilie 1941, lui Petre Ștefănucă i-a fost înlocuită pedeapsa cu moartea cu zece ani de gulag. Totuși, aceasta nu l-a salvat. Fiind internat într-un lagăr din RASS Tătară, Petre Ștefănucă a decedat la 12 iulie 1942.  În vara anului 1941, când Basarabia a revenit sub administrație românească, Nina Ștefănucă a adresat un demers Guvernământului Basarabiei cu scop de constatare a faptului că Petre Ștefănucă a fost supus represiunilor politice de către sovietici. Printr-un decret-lege dat de mareșalul Ion Antonescu la 25 noiembrie 1941, urmașilor lui Petre Ștefănucă li s-a prevăzut anumite sume bănești. După destrămarea Uniunii Sovietice, savanții-folcloriști Andrei Hîncu și Grigore Botezatu au editat opera lui Petre Ștefănucă în două volume. Petre Ștefănucă este inclus în „Dicționarul scriitorilor români din Basarabia din 1812-2006“.  Petre Ștefănucă este autor al unor studii valoroase, printre care se pot aminti:

• "Folclor din judetul Lapușna",
• "Literatura populară a satului Iurceni",
• "Cercetări folclorice pe valea Nistrului-de-Jos",
• "Două variante basarabene la basmul Harap-Alb al lui Ion Creangă",
• "Datinele de Crăciun și Anul nou pe valea Nistrului-de-Jos",
• "Amintiri din războiul mondial (Adunate de la soldații moldoveni din comuna Cornova, județul Orhei)" și altele.  

  Petre Ștefănucă
  Timbru din Republica Moldova dedicat lui Petre Ștefănucă
  Date personale
  Născut	14 noiembrie 1906 Ialoveni, județul Chișinău, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus
  Decedat	12 iulie 1942 (35 de ani) RASS Tătară, Uniunea Sovietică
  Căsătorit cu	Nina Cușnir (1909-1942)
  Copii	Alexandra și Victor
  Cetățenie	România
  Etnie	Român
  Religie	Ortodox
  Ocupație	Folclorist, etnograf, dialectolog, publicist, pedagog, sociolog
  Activitate
  Alte nume	Petre V. Ștefănucă
  Cunoscut pentru	Rezistență anticomunistă, militant pentru re-unirea Basarabiei cu România

·         1945: Lipót Ács (Lipót Auerbach), scriitor, designer, pedagog maghiar (n. 1868)
*1949: Douglas Hyde (în irlandeză Dubhghlas de hÍde; n. 17 ianuarie 1860 – d. 12 iulie 1949), denumit și An Craoibhín Aoibhinn („Frumoasa rămurică”), a fost un intelectual de limbă irlandeză care a fost primul președinte al Irlandei între 1938 și 1945. A înființat Gaelic League, una dintre cele mai influente organizații culturale din Irlanda acelei perioade. Hyde s-a născut la Longford House în Castlerea, comitatul Roscommon, pe când mama lui, Elizabeth, născută Oldfield (1834–1886), era acolo în vizită. Tatăl său, Arthur Hyde, era rector (preot anglican) la Kilmactranny, comitatul Sligo între 1852 și 1867, și acolo a copilărit Hyde. Arthur Hyde și Elizabeth Oldfield s-au căsătorit în Roscommon în 1852 și au avut trei copii, Arthur (1853-1879), John Oldfield (1854-1896) și Hugh (1856) Hyde.^[2] În 1867, tatăl lui a fost numit prebendar și rector la Tibohine, și familia s-a mutat la Frenchpark, comitatul Roscommon. El nu a mers la școală din cauza unei boli suferite în copilărie și a învățat acasă cu tatăl și mătușa lui.^[3] Încă de tânăr, a fost fascinat de limba irlandeză vorbită în zonă de bătrâni. O influență deosebită a avut-o asupra sa administratorul de terenuri de vânătoare Seamus Hart și soția prietenului său, dna. Connolly. A suferit mult la 14 ani când a murit Hart și și-a pierdut temporar interesul în limba irlandeză, prima limbă pe care începuse să o învețe mai detaliat. El a vizitat însă Dublinul de mai multe ori și a realizat că mai există grupuri de oameni ca el, interesați de irlandeză, limbă marginalizată la acea vreme și considerată înapoiată și demodată.

Respingând presiunea familiei care dorea ca el să urmeze o carieră preoțească, Hyde a urmat în schimb o carieră academică. A intrat la Trinity College, Dublin unde a învățat să vorbească fluent franceza, latina, germana, greaca și ebraica. A devenit în 1931 președinte al The College Historical Society.^[4] Pasiunea sa pentru limba irlandeză, deja o limbă în grav declin, l-a determinat să fondeze Gaelic League (în irlandeză, Conradh na Gaedhilge), în speranța că va salva limba de la dispariție.

Hyde s-a căsătorit în 1893 cu germana Lucy Cometina Kurtz, împreună cu care a avut două fiice, Nuala și Una. Hyde a devenit membru al Societății pentru Conservarea Limbii Irlandeze pe la 1880, și între 1879 și 1884 a publicat peste o sută de poezii în irlandeză, sub pseudonimul „An Craoibhín Aoibhinn”.^[5] Mișcarea pentru limba irlandeză, la început considerată excentrică, a căpătat treptat o popularitate mare în toată insula. Hyde a ajutat la înființarea publicației Gaelic Journal în 1892, și în luna noiembrie a aceluiași an a scris un manifest intitulat Necesitatea dezanglicizării națiunii irlandeze,^[5] susținând că Irlanda trebuie să-și urmeze propriile tradiții în ce privește limba, literatura și portul.

În 1893, a contribuit la înființarea Ligii Gaelice, organizație ce avea scopul de a încuraja păstrarea culturii irlandeze, a muzicii, dansului și limbii. Mulți membri ai noii generații de lideri irlandezi care au jucat un rol în lupta pentru independența Irlandei la începutul secolului al XX-lea, printre care Patrick Pearse, Éamon de Valera, Michael Collins și Ernest Blythe, au fost atrași în politică și inspirați de ideile independenței irlandeze prin implicarea lor în Conradh na Gaedhilge (Liga Gaelică).

Hyde însă nu era mulțumit de politizarea crescândă a mișcării sale (care fusese infiltrată de Frăția Republicană Irlandeză, ca și Voluntarii Irlandezi și Asociația Sportivă Gaelică) și a demisionat din funcția de președinte al ei în 1915; a fost înlocuit de cofondatorul Eoin MacNeill. Hyde nu era în niciun fel asociat grupării Sinn Féin și mișcării pentru independență. A acceptat, cu toate acestea, să fie numit senator în Seanad Éireann, camera superioară a legislativului Statului Liber Irlandez (Oireachtas) venită din partea prietenului său, președintele Consiliului Executiv W. T. Cosgrave, după înființarea noului stat.

Mandatul său a fost însă de scurtă durată. În noiembrie 1925, noua lege electorală a făcut ca membrii camerei superioare să fie aleși prin vot și nu numiți. Hyde a participat la alegeri, într-un unic colegiu electoral național, dar o campanie de denigrare dusă de o organizație religioasă, Societatea Catolică a Adevărului, campanie bazată pe falsa acuzație că Hyde ar susține divorțul și pe faptul că era protestant, promovată în editorialele din Irish Independent de secretarul Societății, i-a compromis șansele la alegeri și și-a pierdut locul în legislativ.

A revenit în mediul universitar, ca profesor de irlandeză la University College Dublin, unde i-a fost student, printre alții, viitorul procuror general și președinte al Irlandei, Cearbhall Ó Dálaigh. Deși a fost pus în situația de a stabili precedentul privind rolul și comportamentul președintelui, Hyde a ales să-și interpreteze atribuțiile în sensul unei prezențe retrase și discrete. Din cauza vârstei și a sănătății în declin (după un grav atac cerebral suferit în aprilie 1940), el s-a văzut obligat să-și programeze perioade de odihnă în timpul zilei. Lipsa de experiență în chestiuni politice l-a determinat să se bazeze mult pe sfaturile consilierilor săi, mai ales pe cele ale secretarului Michael McDunphy.

Cu mustața sa bogată și personalitatea caldă, Hyde a fost atât un președinte iubit de irlandezi, cât și o persoană agreabilă pentru alți șefi de state. El a corespondat pe teme filatelice cu regele George al V-lea, iar președintele american Franklin D. Roosevelt a spus despre el că este un „domn în vârstă, rafinat și cultivat”.

Cu toate că rolul președintelui Irlandei a fost, și încă este, mai mult ceremonial, Hyde a trebuit să ia și câteva decizii importante în timpul exercitării funcției. În 1944 s-a confruntat cu o criză când guvernul lui de Valera a căzut după un vot în parlament privind legea transporturilor, iar președintele a trebuit să hotărască dacă să dizolve sau nu parlamentul. Conform constituției, președintele Irlandei poate sau nu să dizolve parlamentul (Dáil Éireann) atunci când Taoiseachul „nu mai are susținerea unei majorități”. Dacă parlamentul este dizolvat, se convoacă alegeri anticipate, efectul fiind acela că timp de câteva săptămâni, până la întrunirea noului Dáil, țara nu are legislativ. Din teama că o asemenea criză ar putea facilita o invazie nazistă, care n-ar fi putut fi tratată de un legislativ, în Oireachtas s-au adoptat legi de urgență (conform articolului 28.3.3°) - legea alegerilor generale din 1943 [1] - care permitea convocarea alegerilor separat de dizolvarea parlamentului, vechiul Dáil fiind dizolvat chiar înainte de constituirea celui nou. Conform legii, președinele poate refuza să convoace alegeri generale la sfatul unui Taoiseach care nu mai are susținerea majorității în Dáil Éireann. Hyde a avut și această opțiune dar, după ce s-a consultat cu Michael McDunphy, principalul său consilier, a ales să convoace alegeri anticipate.

Conform articolului 26 al constituției, după consultarea Consiliului de Stat, președintele poate contesta o lege sau o parte dintr-o lege la Curtea Supremă, pentru ca aceasta să decidă dacă legea este sau nu constituțională. Hyde a folosit această prerogativă de două ori. Prima oară a fost cazul modificării din 1940 a legii privind ofensele aduse statului, când curtea a decis ca legea este constituțională.^[7] A doua oară a fost contestată secțiunea 4 a legii școlarizării din 1942, pe care Curtea a considerat-o neconstituțională.^[8] Din cauza articolului 34.3.3° al constituției, validitatea constituțională a legii privind ofensele aduse statului^[9] nu mai poate fi contestată în nicio instanță, întrucât decizia privind constituționalitatea ei a fost luată de Curtea Supremă. Mandatul prezidențial al lui Hyde s-a încheiat la 25 iunie 1945, iar el, ajuns la vârsta de 85 de ani, nu a mai candidat pentru un nou mandat. Din cauza sănătății precare, nu s-a mai întors la Ratra, casa lui din Roscommon, rămasă goală de la moartea soției lui la începutul mandatului. El s-a mutat în fosta reședință a secretarului lordului locotenent, o clădire de pe terenul pe care se află și Áras an Uachtaráin, pe care a denumit-o Mica Ratra și în care a trăit ultimii patru ani ai vieții. A murit liniștit la ora 10pm în ziua de 12 iulie 1949, la vârsta de 89 de ani.  

Douglas Hyde
Douglas Hyde, circa 1912
Date personale
Nume la naștere	Douglas Ross Hyde
Născut	17 ianuarie 1860 Castlerea, Roscommon, Regatul Unit
Decedat	12 iulie 1949 (89 de ani) Dublin, Irlanda
Cauza decesului	pneumonie
Părinți	Arthur Hyde[*][1] Elizabeth Oldfield[*][1]
Căsătorit cu	Lucy Cometina Kurtz (1893-1937)
Copii	Nuala Hyde Una Hyde
Cetățenie	Irlanda  Statul Liber Irlandez  Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
Religie	anglican irlandez
Ocupație	politician poet traducător scriitor profesor universitar[*]
Primul Președinte al Irlandei
În funcție 25 iunie 1938 – 24 iunie 1945
Succedat de	Seán T. O'Kelly
Premii	Doctor în Litere[*] de la Royal University of Ireland[*] (1906) Freedom of the City[*] de la Comitatul Limerick (1909) Freedom of the City[*] de la Dublin (1906) Freedom of the City[*] de la Cork (1906) Freedom of the City[*] de la Kilkenny[*] (1906)
Partid politic	nominalizare multi-partid
Alma mater	Trinity College Dublin[*]
Profesie	Profesor la UCD; activist pentru promovarea limbii irlandeze

* 1961: E. Maurice „Buddy” Adler (n. 22 iunie 1909,^[1][2] New York, SUA^[3] – d. 12 iulie 1960,^[1][2] Los Angeles, SUA^[4]) a fost producător de film american și șef de producție pentru studiourile 20th Century Fox.

În 1954, producția sa From Here to Eternity a câștigat premiul Oscar pentru cea mai bună imagine, iar în 1956 Love Is a Many-Splendored Thing a fost nominalizat pentru cea mai bună imagine. Adler a produs și filmul Bus Stop din 1956, cu Marilyn Monroe. 

Buddy Adler
Date personale
Născut	22 iunie 1909[1][2]  New York, SUA[3]
Decedat	12 iulie 1960 (51 de ani)[1][2]  Los Angeles, SUA[4]
Înmormântat	Forest Lawn Memorial Park[*]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (cancer pulmonar)
Căsătorit cu	Anita Louise[*] (1940–1960)
Cetățenie	SUA
Ocupație	producător de film scenarist antreprenor actor de film
Activitate
Premii	Premiul Oscar pentru cel mai bun film

·         1961: A murit scriitoarea canadiana Mazo de la Roche( n.15 ianuarie 1879 ) autoare a 23 de romane si mai mult de 50 povestiri, 13 piese de teatru şi multe alte scrieri. Romanele sale din seria “Jalna” s-au vandut in milioane de exemplare în 193 de ediţii în engleză şi 92 de ediţii străine.

·         1966: Daisetz Teitaro Suzuki, un învățat al școlii Rinzai (n. 1870)
* 1973: Lon Chaney, Jr. (10 februarie 1906 – 12 iulie 1973), născut Creighton Tull Chaney, fiul celebrului actor de film mut Lon Chaney, a fost un actor american cel mai notabil pentru rolul lui Larry Talbot în filmul din 1941 The Wolf Man și în diferite alte filme crossover. De asemenea a portretizat alți monștri cum ar fi Mumia, Monstrul lui Frankenstein sau Contele Alucard în numeroase filme de groază produse de Universal Studios. Este, de asemenea, notabil pentru portretizarea lui Lennie Small în Of Mice and Men.

Inițial menționat în filme ca Creighton Chaney, el a fost ulterior prezentat pe generice ca "Lon Chaney, Jr." din 1935. Chaney a fost de origine engleză, franceză și irlandeză.

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Aceasta este o listă a filmelor cunoscute în care a jucat Lon Chaney, Jr., grupate după decenii. Aparițiile sale în programe/filme de televiziune sunt listate separat.

Anii 1920[modificare | modificare sursă]

• The Trap (1922) (Hand Only)^[2]

Anii 1930[modificare | modificare sursă]

• The Galloping Ghost (1931)
• Girl Crazy (1932)
• The Roadhouse Murders (1932)
• Bird of Paradise (1932)
• The Most Dangerous Game (1932)
• The Last Frontier (1932)
• The Black Ghost (1932)
• Lucky Devils (1933)
• Desert Command (1933)
• The Three Musketeers (1933)
• Son of the Border (1933)
• Scarlet River (1933)
• Sixteen Fathoms Deep (1934)
• The Life of Vergie Winters (1934)
• Girl o' My Dreams (1934)
• The Marriage Bargain (1935)
• Hold 'Em Yale (1935)
• A Scream in the Night (1935)
• Accent on Youth (1935)
• The Shadow of Silk Lennox (1935)
• The Singing Cowboy (1936)
• Undersea Kingdom (1936)
• Ace Drummond (1936)
• Killer at Large (1936)
• Rose Bowl (1936)
• The Old Corral (1936)
• Cheyenne Rides Again (1937)
• Love Is News (1937)
• Midnight Taxi (1937)
• Secret Agent X-9 (1937)
• That I May Live (1937)
• This Is My Affair (1937)
• Angel's Holiday (1937)
• Born Reckless (1937)
• Wild and Woolly (1937)
• The Lady Escapes (1937)
• One Mile From Heaven (1937)
• Thin Ice (1937)
• Charlie Chan on Broadway (1937)
• Life Begins in College (1937)
• Wife, Doctor, and Nurse (1937)
• Second Honeymoon (1937)
• Checkers (1937)
• Love and Hisses (1937)
• City Girl (1938)
• Happy Landing (1938)
• Sally, Irene and Mary (1938)
• Mr. Moto's Gamble (1938)
• Walking Down Broadway (1938)
• Alexander's Ragtime Band (1938)
• Josette (1938)
• Speed to Burn (1938)
• Passport Husband (1938)
• Straight Place and Show (1938)
• Submarine Patrol (1938)
• Road Demon (1938)
• Jesse James (1939)
• Union Pacific (1939)
• Charlie Chan in City in Darkness (1939)
• Of Mice and Men (1939)
• Frontier Marshal (1939)

Anii 1940[modificare | modificare sursă]

• North West Mounted Police (1940)
• One Million B.C. (1940)
• Too Many Blondes (1941)
• Billy the Kid (1941)
• Man Made Monster (1941)
• San Antonio Rose (1941)
• Riders of Death Valley (1941)
• Badlands of South Dakota (1941)
• The Wolf Man (1941)
• North to the Klondike (1941)
• Overland Mail (1942)
• The Ghost of Frankenstein (1942)
• Keeping Fit (1942)
• Eyes of the Underworld (1942)
• The Mummy's Tomb (1942)
• Frontier Badmen (1943)
• Frankenstein Meets the Wolf Man (1943)
• What We Are Fighting For (1943)
• Son of Dracula (1943)
• Crazy House (1943)
• Calling Dr. Death (1943)
• Weird Woman (1944)
• The Mummy's Ghost (1944)
• Cobra Woman (1944)
• The Ghost Catchers (1944)
• Dead Man's Eyes (1944)
• House of Frankenstein (1944)
• The Mummy's Curse (1944)
• Here Come The Co-Eds (1945)
• The Frozen Ghost (1945)
• Strange Confession (1945)
• House of Dracula (1945)
• The Daltons Ride Again (1945)
• Pillow of Death (1945)
• Desert Command (1946)
• My Favorite Brunette (1947)
• Laguna U.S.A. (1947)
• Albuquerque (1948)
• The Counterfeiters (1948)
• Abbott and Costello Meet Frankenstein (1948)
• 16 Fathoms Deep (1948)

Anii 1950[modificare | modificare sursă]

• Captain China (1950)
• There's a Girl In My Heart (1950)
• Once a Thief (1950)
• Inside Straight (1951)
• Bride of the Gorilla (1951)
• Only the Valiant (1951)
• Behave Yourself! (1951)
• Flame of Araby (1951)
• The Bushwhackers (1952)
• The Thief of Damascus (1952)
• Battles of Chief Pontiac (1952)
• High Noon (1952)
• Springfield Rifle (1952)
• The Black Castle (1952)
• Raiders of the Seven Seas (1953)
• Bandit Island (1953)
• A Lion Is in the Streets (1953)
• The Boy from Oklahoma (1954)
• Casanova's Big Night (1954)
• The Big Chase (1954)
• Passion (1954)
• The Black Pirates (1954)
• Jivaro (1954)
• Big House, U.S.A. (1955)
• I Died a Thousand Times (1955)
• The Indian Fighter (1955)
• Not as a Stranger (1955)
• The Silver Star (1955)
• The Black Sleep (1956)
• Indestructible Man (1956)
• Manfish (1956)
• Pardners (1956)
• Daniel Boone, Trail Blazer (1956)
• The Cyclops (1957)
• The Defiant Ones (1958)
• The Alligator People (1959)
• Money, Women, and Guns (1959)

Anii 1960[modificare | modificare sursă]

• House of Terror (1960)
• The Phantom (1961)
• The Devil's Messenger (1961)
• Rebellion in Cuba (1961)
• The Haunted Palace (1963)
• Law of the Lawless (1963)
• Face of the Screaming Werewolf (1964)
• Witchcraft (1964)
• Stage to Thunder Rock (1964)
• Spider Baby (1964)
• House of Black Death (1965)
• Young Fury (1965)
• Black Spurs (1965)
• Town Tamer (1965)
• Johnny Reno (1966)
• Apache Uprising (1966)
• Welcome to Hard Times (1967)
• Dr. Terror's Gallery of Horrors (1967)
• Hillbillys in a Haunted House(1967)
• The Far Out West (1967)
• Cannibal (1968)
• Buckskin (1968)
• The Fireball Jungle (1969)
• The Female Bunch (1969)
• A Stranger in Town (1969)

Anii 1970[modificare | modificare sursă]

• Dracula vs. Frankenstein (1971)

Lon Chaney

Date personale Nume la naștere Creighton Tull Chaney Născut 10 februarie 1906 Oklahoma City, Oklahoma Territory, Statele Unite ale Americii Decedat 12 iulie 1973 (67 de ani) San Clemente, California, Statele Unite ale Americii Cauza decesului cauze naturale[*] (ciroză)  Părinți Lon Chaney Frances Cleveland Creighton[*][1]  Căsătorit cu Dorothy Hinckley (m.1928-1937; divorț; 2 copii) Patsy Beck (m.1937-1973; moartea sa) Copii Ronald Creighton Chaney[*]  Cetățenie  SUA  Ocupație Actor Activitate Ani de activitate 1931-1971

* 1985: Alexandru Bidirel (n. 5 decembrie 1918,^[1] Ciprian Porumbescu, Suceava^[2] - d. 12 iulie 1985, Suceava)^[3] a fost un rapsod popular instrumentist din Bucovina, virtuoz al viorii^[4] (după o altă sursă, s-ar fi născut la Capu Codrului)^[3]

A fost apreciat de către muzicienii și cercetătorii fenomenului muzical din arealul românesc, drept etalon al conduitei stilistice și artistice în ce privește interpretarea la vioară, a muzicii tradiționale bucovinene

A provenit dintr-o familie de lăutari^[3] din sudul Bucovinei cu vechi tradiții muzicale, printre membrii acesteia numărându-se Ionică Bidirel-Nagâț și Vasile Bidirel (și ei mari nume ale artei muzicale interpretative),^[6] fiind conform declarațiilor sale, nepot al lăutarului Grigore Vindereu din Suceava.^[7]

A locuit la Suceava. Fiul său, Dragoș Bidirel, a devenit un reputat pianist

Lăutar profesionist, și-a lăsat amprenta asupra tezaurului folcloric bucovinean prin modalitățile sale de exprimare, perfect pliate pe zona sa folclorică în baza unei tehnici violonistice, susținute de o viziune individuală de mare valoare.^[8] Bidirel, zis și „ultimul lăutar al Bucovinei”,^[1] s-a impus astfel în domeniul tradițiilor violonistice populare,^[9] dezvoltând o manieră de interpretare inedită, apropiată de interpretarea cultă, fără însă a denatura creația populară.^[10] Performanțele sale individuale s-au dovedit importante pentru întreaga cultură autohtonă, Bidirel alăturându-se celor care au contribuit atât la exportarea tezaurului folcloric autohton, peste granițe, cât și celor carea prin repertoriile lor, au mediat relația dintre muzica tradițională și cea clasică.^[11]

S-a remarcat și prin introducerea unor elemente noi de interpretare împrumutate din practica altor stiluri muzicale, precum cele de café-concert sau de muzică clasică.^[8] Anul 1974, când a întegistrat la Electrecord alături de orchestra Ansamblului de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava un LP cu 20 de melodii,^[5] poate fi considerat punctul culminant al carierei sale.^[12]

Deși i s-a propus să se mute în București, ca primă vioară la Orchestra Națională Radio, violonistul a refuzat, pentru că nu ar fi fost posibil să-și aducă și familia în Capitală.

Alexandru Bidirel

Alexandru Bidirel în 1969 Date personale Născut 5 decembrie 1918  Stupca, Ciprian Porumbescu, Suceava, România  Decedat 12 iulie 1985 (66 de ani)  Suceava, România  Cetățenie  România  Ocupație lăutar  Activitate Gen muzical muzică țărănească, muzică populară Instrument(e) vioară

* 1985: Ștefan Manciulea (n. 16 decembrie 1894, Straja, comuna Berghin, județul Alba – d. 12 iulie 1985, Blaj) a fost un profesor, geograf, istoric, istoric literar și preot greco-catolic român. Urmează școala primară în satul natal, iar apoi cursul inferior la Gimnaziul Superior Român Unit din Blaj. Ca elev la Blaj, a luat contact cu Badea Cârțan, trimis cu cărți de Ioan Bianu de la București, prin Vama Cucului, la canonicul Ioan Micu Moldovan. În mai 1913 a susținut examenul de maturitate, iar în august Consistoriul Mitropolitan din Blaj aprobă înscrierea ca stipendiat la Seminarul Teologic de 4 ani. După absolvire, în 1917, este numit docente confesional la școala primară din Hăpria, iar la 1 decembrie 1918, alături de dascălii, preoții și sătenii din satele din Podișul Secașelor, participă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. În 1919 a obținut o bursă din partea Consiliului Dirigent pentru a se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie, secția istorie și geografie, a Universității din Bucuresti, unde i-a audiat pe profesorii Nicolae Iorga, Simion Mehedinți, Dimitrie Onciul, Vasile Pârvan ș.a. După absolvirea facultății, în 1921, a funcționat ca profesor secundar și director la Liceul „Moise Nicoară” din Arad, iar la începutul lui 1927 a fost hirotonisit preot și numit paroh greco-catolic la Straja.

În anul 1929 Consiliul Mitropolitan l-a detașat ca profesor de geografie la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj, unde, începând din toamna lui 1937, a îndeplinit și funcția de director al Bibliotecii Arhidiecezane, iar din 1938, inspector secundar în Ținutul Mureș. În decembrie 1936 își susține teza de doctorat cu titlul Câmpia Tisei, avându-l conducător științific pe Simion Mehedinți, și obține titlul de doctor în geografie cu mențiunea „Summa cum laude“.

Pentru lucrarea Granița de vest a primit Premiul „Năsturel” al Academiei Române, iar în semn de prețuire Nicolae Iorga a tradus cartea și a publicat-o în limba franceză. Această carte-document a fost folosită de delegația română la Tratatele de pace de la Paris (1947), ca argumentație pentru fixarea graniței vestice a României.

La începutul perioadei comuniste, ajunge deținut politic și este condamnat la 7 ani de închisoare grea pentru „apartenență la biserica greco-catolică română și pentru publicarea de lucrări științifice ațâțătoare de ură rasială între naționalitățile conlocuitoare din țară”, fiind închis la Jilava, Aiud, Baia Sprie și Caransebeș. A fost eliberat în primăvara anului 1958, dar, în iunie 1961, organele de securitate îl anchetează din nou și îl condamnă, în mai 1962, la o detenție de 5 ani, sentință executată la Penitenciarul Gherla până la începutul anului 1964, când a beneficiat de amnistia generală.

A publicat lucrări de geografie, geopolitică și demografie istorică, de istorie modernă a Transilvaniei și de istoria culturii. Colaborează la publicațiile „Revista istorică”, „Buletinul Societății Regale Române de Geografie”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională din Cluj”, „Revue de Transylvanie”, „Transilvania”, „Cultura Creștină”, „Lucrările Institutului de Geografie al Universității din CIuj” ș.a.  

LUCRĂRI PUBLICATE

• Granița de vest, Blaj, Tipografia Seminarului Teologic, 1936; ediție de Valeriu Achim, Baia Mare, Editura Gutinul, 1994;
• Frontiera politică și etnică româno-maghiară, București, Editura „Universul”, 1938;
• Câmpia Tisei, București, Tipografiile Române Unite, 1939;
• Biblioteca Centrală din Blaj, Blaj, Tipografia Seminarului, 1939;
• Granița de Apus a românilor din Vechea Ungarie, Vălenii de Munte, Datina Românească, 1939 (extras din „Revista istorică”);
• La frontière Ouest de la Roumanie, București, Așezământul tipografic „Datina Românească”, 1940;
• Muzeul Blajului, Blaj, Tipografia Seminarului, 1940 (extras din „Cultura creștină”);
• Așezările românești din Ungaria și Transilvania în sec. XIV-XV, Blaj, 1941; ediție, studiu introductiv și note de Nicolae Edroiu, Cluj-Napoca, Editura Sarmis, 2001;
• Timotei Cipariu și Academia Română, Blaj, Tipografia Seminarului, 1941;
• Contribuții noi la viața și activitatea lui Timotei Cipariu, Blaj, Tipografia Seminarului, 1942;
• Timotei Cipariu. Început de autobiografie, Blaj, Tipografia Seminarului, [f.a.];
• Timotei Cipariu și Astra, Blaj, Tipografia Seminarului, 1943; ediție și prefață de Ion Buzași, Blaj, 2001;
• Activitatea politică a lui Timotei Cipariu, Blaj, Tipografia Seminarului, 1944;
• Elemente etnice streine așezate în Banat între anii 1000-1870, în Banatul de altădată. Studiu istoric, vol. I, Timișoara, Ed. Institutului Social Banat-Crișana, 1944;
• Câmpia Transilvaniei, București, Colecția „Țară și Neam”, 1944;
• Timotei Cipariu, Discursuri, ed. îngrijită, antologie și glosar, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1984 (în colaborare cu Ion Buzași);
• Povestea unei vieți, ediție îngrijită de Ștefania Manciulea și Ion Buzași, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 1995;
• Avram Iancu și Blajul, ediție de Nicolae Mocanu, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2000;
• Aici e pământul sfânt al Blajului, ediție și prefață de Ion Buzași, Blaj, Editura Buna Vestire, 2003;
• Timotei Cipariu, Contribuții monografice, Blaj, Centrul Cultural „Jacques Maritain”, 2005;
• Istoria Blajului – monografie istorică și culturală, Blaj, Editura Astra, 2001;
• Oamenii Blajului: Augustin Bunea, text îngrijit de Ion Buzași și Ion Moldovan, Blaj, Editura Buna Vestire, 2010.  

  Ștefan Manciulea
  Date personale
  Născut	16 decembrie 1894  Straja, Berghin, Alba, România
  Decedat	12 iulie 1985 (90 de ani)  Blaj, România
  Înmormântat	Biserica Sfinții Arhangheli (a grecilor) din Blaj
  Cetățenie	România
  Religie	Biserica Catolică
  Ocupație	istoric profesor[*] geograf preot
  Activitate
  Educație	Gimnaziul din Blaj
  Alma mater	Seminarul Teologic din Blaj, Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București
  Profesor pentru	Gimnaziul din Blaj

·         1986: George Calboreanu (n. 3 ianuarie 1896, Turnișor, Sibiu - d. 12 iulie1986, București ) a fost un actor român de teatru și film.

Născut în 1896, George Calboreanu a debutat pe scenă la Iași, în stagiunea 1917 - 1918, ca elev al ilustrei actrițe Aglae Pruteanu. A debutat ca actor profesionist la Cluj-Napoca. Aici a fost premiat și a obținut o bursă de studii la Viena. A debutat ca actor bucureștean în compania Bulandra. Și, în sfârșit, și-a făcut intrarea la Național, la 30 de ani, datorită lui Alexandru Davila, în spectacolul Vlaicu-Vodă. În 1928 a devenit societar al instituției - de care nu s-a mai despărțit.^[1]

A contribuit la lansarea de piese, autori, personaje românești, manifestând încredere față de scriitorii tineri și generozitate. A jucat rolul lui Chirică din Omul cu mârțoaga de George Ciprian, demersul său scenic, fiind decisiv în impunerea comediei (1927). L-a interpretat pe Spirache Necșulescu în Titanic Vals de Tudor Mușatescu (1932). Apoi, Idolul și Ion Anapoda de George Mihail Zamfirescu (1934), Marele duhovnic și Glafira de Victor Eftimiu, Borgia de Alexandru Kirițescu, Meșterul Manole de Lucian Blaga, Maestrul de Mircea Ștefănescu, Letopiseți de Mihail Sorbul, Ovidiu de Nicolae Iorga și altele, de Paul Prodan, Ticu Arhip, Caton Theodorian^[1].

Una din marile reușite ale carierei sale a fost rolul lui Ștefan cel Mare. L-a făurit ca personaj, întâia oară, într-o piesă azi uitată, Maria de Mangop de Mircea Dem. Rădulescu (1953). Apoi l-a desăvârșit în Apus de soare, la Naționalul din București, dând o efigie modernă personajului dramatic, monumentalizând și, deopotrivă, umanizând rolul. E cert că pentru generațiile postbelice ilustrul domnitor are chipul scenic dat de Calboreanu, așa cum pentru perioada anterioară îl avea pe acela creat de Nottara^[1].

George Calboreanu i-a mai zămislit, în ultimii patruzeci de ani, pe Petru Arjoca din Cetatea de foc de Mihail Davidoglu, Ion Vodă cel Cumplit din piesa omonimă a lui Laurențiu Fulga, Vlaicu-Vodă a lui Davila, a dat substanță unor eroi din piese moderne de Horia Lovinescu, Aurel Baranga, N. Moraru și alții.

A avut, din totdeauna, o uimitoare capacitate de întruchipare în tragedie, fie în dramaturgia barocă - Regele Lear sau Iulius Cezar de Shakespeare - fie în drama romantică - Hoții de Schiller, Lorenzaccio de Alfred de Musset. Dar în egală măsură a strălucit în comedie; stau marturie rolurile din Căsătoria de Gogol, Bădăranii de Goldoni, Medicul în dilemă și Maior Barbara de Shaw.

A trecut, fără dificultăți, prin partituri complexe ale repertoriului modern, de la Bologa din Pădurea spânzuraților la eroi ai lui Pirandello. Karel Čapek, Tennessee Williams. O realizare importantă a fost Galileu de Brecht, la Teatrul Radiofonic.

A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I (1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”^[2] și cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[3]

De asemenea (anterior anului 1960) a primit și titlul de Artist al Poporului.

Filmografie:

• Brigada lui Ionuț (1954)
• Bădăranii (1960) - jupân Simon
• Setea (1960)
• Omul de lângă tine (1961)
• Lupeni 29 (1962)
• Lumina de iulie (1963)
• Străinul (1964) - senatorul Varga
• Calea Victoriei sau cheia visurilor (1965)
• Neamul Șoimăreștilor (1965) - Moș Mihu
• Șopârla (1966)
• Legenda (1968)
• Frații (1970)
• Frații Jderi (1974) - starostele Nechifor Căliman
• Ultimele zile ale verii (1976)

George Calboreanu

Date personale Născut 3 ianuarie 1896 Turnișor, Sibiu Decedat 12 iulie 1986 (90 de ani) București Ocupație actor compozitor  Activitate Roluri importante Chirică, Spirache Necșulescu, Ștefan cel Mare, Regele Lear, Iulius Cezar, Galileu Bologa

* 1988: Joshua Logan (n. 5 octombrie 1908 - d. 12 iulie 1988) a fost un regizor de film, dramaturg american. 

FILMOGRAFIE

• 1938: I Met My Love Again
• 1955: Picnic (Picnic)
• 1956: Bus Stop
• 1957: Sayonara
• 1958: South Pacific
• 1960: Tall Story
• 1961: Fanny
• 1964: Ensign Pulver
• 1967: Camelot
• 1969: Paint Your Wagon  

  Joshua Logan
  Joshua Logan
  Date personale
  Născut	5 octombrie 1908[1][2][3][4][5][6][7]  Texarkana[*], SUA
  Decedat	12 iulie 1988 (79 de ani)[1][2][3][4][5][6][7]  New York, SUA[8]
  Căsătorit cu	Barbara O'Neil[*] (18 iunie 1940–1942) Nedda Harrigan[*] (1945–12 iulie 1988)
  Cetățenie	SUA
  Ocupație	regizor de film dramaturg scenarist regizor de teatru
  Activitate
  Alma mater	Universitatea Princeton
  Premii	Premiul Pulitzer pentru Dramaturgie Tony Award for Best Director[*] (1948) Tony Award for Best Author[*] (1948) Tony Award for Best Director[*] (1950) Tony Award for Best Director[*] (1953)

·         1999: Mircea Nedelciu (n. 12 noiembrie 1950 Fundulea - d. 12 iulie 1999, București) a fost un scriitor român, considerat a fi unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai curentului optzecist, ai postmodernismului în literatura română și un afiliat activ al mișcării artistice a minimalismului.  Este absolvent al Facultății de Filologie (secția română - franceză) a Universității București, promoția 1973. Încă din epoca studenției, devine membru activ al cenaclului Junimea, condus de profesorul și criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu. Între anii 1970-1973 face parte din grupul de tineri scriitori de la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București, care editează gazeta de perete Noii (alături de Gheorghe Crăciun, Gheorghe Ene, Ioan Flora, Gheorghe Iova, Ioan Lăcustă, Sorin Preda și Constantin Stan).

După absolvirea facultății, trăiește o vreme din slujbe provizorii (profesor navetist, ghid turistic etc.). Din 1982, lucrează ca librar la Editura Cartea Românească, un loc de întâlnire a scriitorilor tineri și provinciali, apoi ca funcționar la Uniunea Scriitorilor. Din 1990 conduce o asociație româno-franceză de difuzare editorială și susține câteva proiecte menite să primenească și să dinamizeze viața profesională a scriitorilor autohtoni. În 1988 se îmbolnăvește de o formă de leucemie, cu care se va lupta mai bine de un deceniu. Se stinge din viață pe 12 iulie 1999, la București, răpus de leucemie la vârsta de 48 de ani, și este înmormântat pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu.  Debutează în 1979 cu volumul de proză scurtă Aventuri într-o curte interioară. Ulterior, publică proză scurtă, romane, critică literară, articole teoretice și de opinie. Devine membru al Uniunii Scriitorilor din România și este membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România - ASPRO. Are o intensă activitate jurnalistică, colaborând cu majoritatea revistelor literare și culturale din țară, și cu publicații din Franța, Ungaria, Polonia, Rusia și Germania.

Figurează cu texte teoretice, articole de opinie și proză scurtă în numeroase antologii de proză românească, printre care: Desant '83 (antologie îngrijită de Ovid S. Crohmălniceanu, 1983), Competiția continuă. Generația `80 în texte teoretice (antologie apărută în 1994), Arhipelag - proză scurtă contemporană (1970-1980) (antologie și prefață de Mircea Iorgulescu, 1981), Nuvela românească în deceniul opt (antologie și studiu introductiv de Cornel Regman, 1983), Generația `80 în proza scurtă (antologie de Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa, 1998) și secțiunea antologică a volumului Experimentul literar românesc postbelic (1998).  

OPERA

• Aventuri într-o curte interioară (1979), proză scurtă
• Efectul de ecou controlat (1981), proză scurtă
• Amendament la instinctul proprietății (1983), proză scurtă
• Și ieri va fi o zi (1989), proză scurtă
• Povestea poveștilor generației '80 (1998)
• Zmeura de câmpie (1984), roman
• Tratament fabulatoriu (1986), roman
• Femeia în roșu (1990), roman scris împreună cu Adriana Babeți și Mircea Mihăieș și reluat în volumul V al Operelor publicate de editura Paralela 45 în 2016 sub îngrijirea lui Ion Bogdan Lefter, cu o fotografie a autorului de Emeric Robicsek și un incipit de William Totok.
• Zodia scafandrului (2000), roman neterminat, publicat postum.  A fost tradus în limbile maghiară, germană, franceză, sârbă, rusă și engleză, apărând astfel în antologii de proză românească publicate în străinătate. Este prezent în antologia americană de proza românească The Phantom Church and Other Stories (University of Pittsburgh Press, 1996, traducere de Sharon King și Georgiana Fârnoagă). Postum, îi apare în Franța volumul La Danse du coq de bruyère suivi de Problèmes d`identité (traducere de Alain Paruit, Ed. L`Esprit des Péninsules / EST Samuel Tastet, Paris, 2000).  

  Mircea Nedelciu
  Date personale
  Născut	12 noiembrie 1950 Fundulea
  Decedat	12 iulie 1999 (48 de ani) București
  Înmormântat	Cimitirul Bellu
  Cauza decesului	cauze naturale[*] (Limfom)
  Naționalitate	română
  Cetățenie	România
  Ocupație	prozator
  Limbi	limba română[1]
  Studii	Universitatea din București
  Activitatea literară
  Mișcare/curent literar	postmodernism
  Specie literară	Proză

  * 2000: Prințul Tomislav al Iugoslaviei (sârbă Томислав Карађорђевић; 19 ianuarie 1928 – 12 iulie 2000) a fost membru al Casei de Karađorđević.  Prințul Tomislav s-a născut la 19 ianuarie 1928, ca al doilea fiu al regelui Alexandru I al Iugoslaviei (1888–1934) și a reginei Maria (1900–1961), care a fost a doua fiică a regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria a României.
  A fost botezat la 25 ianuarie într-un salon al Palatului Nou din Belgrad, cu apă din Vardar, Dunăre și Marea Adriatică. Prințul a fost numit după Tomislav al Croației, rege al Croației medievale.^[1]
  Și-a început educația elementară la palatul Belgrad. În perioada 1937-1941 a urmat școala Sandroyd în Cobham, Anglia, apoi școala Oundle în perioada 1941–1946 și Clare College, Cambridge în 1946-1947.  La 5 iunie 1957, la Salem, s-a căsătorit cu Prințesa Margarita de Baden. Tomislav și Margarita au divorțat în 1981. Ei au avut doi copii:
  • Prințul Nikolas (n. 15 martie 1958, Londra); s-a căsătorit cu Ljiljana Licanin (n. 1957) la 30 august 1992 în Danemarca; ei au o fiică, Prințesa Marija (n. 31 august 1993, Belgrad)
  • Prințesa Katarina (n. 28 noiembrie 1959, Londra); s-a căsătorit cu Sir Desmond de Silva (n. 1939) și au o fiică, Victoria Marie Esme de Silva (n. 6 septembrie 1991). Cuplul a divorțat.
  La 16 octombrie 1982, s-a căsătorit cu Linda Mary Bonney (n. 1949, Londra), cu care a avut doi fii:
  • Prințul George (n. 25 mai 1984, Londra)
  • Prințul Michael (n. 15 decembrie 1985, Londra).   

    Prințul Tomislav Принц Томислав
    Date personale
    Născut	19 ianuarie 1928 Belgrad
    Decedat	12 iulie 2000 (72 de ani) Biserica Sfântul Gheorghe din Oplenac, Serbia
    Înmormântat	Biserica Sfântul Gheorghe din Oplenac
    Părinți	Alexandru I al Iugoslaviei Maria de România, Regina Iugoslaviei
    Frați și surori	Petru al II-lea al Iugoslaviei Prințul Andrei de Iugoslavia
    Căsătorit cu	Prințesa Margarita de Baden Linda Mary Bonney
    Copii	Prințul Nikolas Prințesa Katarina Prințul George Prințul Michael
    Cetățenie	Iugoslavia
    Religie	creștinism ortodox[*]
    Ocupație	aristocrat[*]
    Apartenență nobiliară
    Titluri	prinț
    Familie nobiliară	dinastia Karađorđević

·         2004: Mioara Avram (n. 4 februarie 1932, Tulcea, d. 12 iulie 2004, București) a fost o lingvistă română. De-a lungul mai multor decenii a avut un rol esențial în analiza, normarea și popularizarea diferitelor aspecte din gramatica limbii române, mai cu seamă în domeniul ortografiei. A condus Sectorul de gramatică al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” din București al Academiei Române.

Mioara Avram s-a născut în Tulcea unde a absolvit în 1949 cursurile liceale în cadrul Liceului Mixt^[1], sub îndrumarea atentă a mamei sale, Măndița Grigorescu, profesoară de limba română. A urmat apoi cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1953. Activitatea sa la Institutul de Lingvistică al Academiei Române a început din anii studenției și avea să continue până după pensionare.

S-a căsătorit cu foneticianul și etimologul Andrei Avram și a avut trei fii: Alexandru, Andrei și Petru.

Teza de doctorat a Mioarei Avram, Evoluția subordonării circumstanțiale cu elemente conjuncționale în limba română, a fost publicată în 1960. În anii care au urmat a colaborat cu mari lingviști, precum Alexandru Graur și Laura Vasiliu, la lucrări fundamentale de gramatică a limbii române:

• Gramatica limbii române, două ediții: 1954, 1963, cunoscută mai ales sub numele „Gramatica Academiei”;
• Formarea cuvintelor în limba română, trei volume: 1970, 1978, 1989;
• Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982;
• Anglicismele în limba română actuală, București, Editura Academiei, 1997 (în colaborare cu Marius Sala).

Ca unic autor a publicat o serie de alte lucrări, precum:

• Evoluția subordonării circumstanțiale cu elemente conjuncționale în limba română, Editura Academiei, 1960 (pentru care a primit Premiul „B. P. Hasdeu“ al Academiei Române)
• Gramatica pentru toți, ediția I, București, Editura Academiei, 1986; ediția a II-a revăzută și adăugită, București, Editura Humanitas, 1997;
• Probleme ale exprimării corecte, București, Editura Academiei, 1987;
• Ortografie pentru toți. 30 de dificultăți, ediția I, București, Editura Academiei, 1990; ediția a II-a, Chișinău, Editura Litera, 1997;
• Cuvintele limbii române: între corect și incorect, Editura Cartier, Chișinău, 2001.

Mioara Avram
Date personale
Născută	4 februarie 1932[1]
Decedată	12 iulie 2004 (72 de ani)[1]
Cetățenie	România
Ocupație	filologă[*]
Activitate
Alma mater	Facultatea de Litere a Universității din București

* 2006: Hubert Leon Lampo (n. 1 septembrie 1920, Antwerp, Belgia - d. 12 iulie 2006, Essen, Germania) a fost un scriitor flamand, unul dintre fondatorii realismului magic din Flandra. Cea mai cunoscută carte a sa este "De komst van Joachim Stiller" (Venirea lui Joachim Stiller, 1960).  

Hubert Lampo (fotografie de Tom Ordelman)

* 2009: Tommy Cummings (n. 12 septembrie 1928, Sunderland – d. 12 iulie 2009, Blackburn) a fost un fost fotbalist și antrenor englez.

Tommy și-a început cariera la clubul Hilton Colliery Juniors, iar calitățile sale de mijlocaș au făcut ca acesta să facă parte din echipa de juniori a Angliei la campionatul din 1947 din Strasbourg. În același an a asemnat un contract de profesionist cu clubul Burnley FC, club pentru care a debutat în decembrie 1948.

În martie 1963 a fost numit antrenor-jucător la Mansfield FC, cu care a promovat din liga a patra. A fost numit antrenor la Aston Villa în vara anului 1967 însă a fost concediat în noiembrie 1968.

·         2010: Lucia Mureșan (n. 31 ianuarie 1938, Cluj - d. 12 iulie 2010, Cluj) a fost o actriță română de teatru și film. A jucat și în producții de teatru televizat și radiofonic. A lecturat timp de mulți ani o parte din textele documentarelor prezentate în emisiunea Teleenciclopedia, difuzată de Televiziunea Română. Actrița a fost descendenta unei familii de intelectuali români transilvăneni. A fost botezată de Ion Agârbiceanu, pe atunci protopopul greco-catolic al Clujului.

Lucia Mureșan a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1958, la secția Arta actorului,^[1] sub îndrumarea Irinei Răchițeanu.^[2] A fost repartizată împreună cu întreaga promoție la Piatra Neamț.^[3]

Teza de doctorat a Luciei Mureșan se intitulează Rolul cuvântului în realizarea imaginii scenice – orice glas ascultă glas.  În 1958 a revenit la Cluj.^[3] Aici și-a făcut debutul ca actriță în același an, interpretând la Teatrul Național din oraș rolul Domnica Radu din Secunda '58 de Dorel Dorian. Pe această scenă a mai jucat rolurile Ofelia din Hamlet de William Shakespeare și Ondine din piesa cu același nume de Jean Giraudoux. În 1965 intră în echipa Teatrului „Constantin Nottara” din București;^[4] trupa de aici, alcătuită de către directorul Horia Lovinescu (pus în funcție cu doar un an în urmă^[5]), îi mai cuprindea pe tinerii actori Anda Caropol, Emil Hossu, Gilda Marinescu și Alexandru Repan.^[2]

Dintre montările de teatru în care a fost distribuită Lucia Mureșan, de un succes deosebit s-a bucurat comedia Micul infern de Mircea Ștefănescu, în regia lui Mihai Berechet. Spectacolul a fost prezentat în nouăsprezece stagiuni, însumând aproape șapte sute de reprezentații. Din distribuție mai făceau parte: George Alexandru, Ion Dichiseanu, Emilia Dobrin, Silvia Dumitrescu-Timică, Dorin Moga, Ștefan Radof și Ion Siminie.^[6]

Cariera actriței a însumat peste o sută de spectacole de teatru și înregistrări de teatru radiofonic și de televiziune și în jur de cincisprezece producții cinematografice.^[3] În film a jucat cu precădere roluri secundare.^[2] Acestora se adaugă activitatea ca realizator de emisiuni radiofonice și televizate, domeniu în care a debutat în 1958;^[1] în acest sens, sunt binecunoscute aparițiile Luciei Mureșan în emisiunea Teleenciclopedia, difuzată de postul public din România, unde actrița lectura texte ale documentarelor prezentate.  Și-a început activitatea didactică în 1963, susținând cursuri de Arta și tehnica vorbirii la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Continuă să predea în această instituție până în 1992, când se transferă la Universitatea Hyperion din București, unde prezintă cursuri de „Arta actorului”, „Vorbire scenică” și „Analiza procesului scenic”. Din 1996 până în 2002 activează în Universitatea Ecologică din București, care îi oferă în anul 1997 funcția de decan al Facultății de Arte.^[1] În 2002, a devenit profesor și decan al Facultății de Teatru din Universitatea „Spiru Haret” din capitală.  Actrița a fost căsătorită din 1960 cu fotograful Ion Miclea (1931–2000), cunoscut pentru obținerea unor importante premii internaționale, dar și pentru ocupația de fotograf personal al liderului politic comunist Nicolae Ceaușescu.^[3][7]

A fost înmormântată în data de 14 iulie 2010 în Cimitirul Central din Cluj după ritualul greco-catolic.  

Teatrul Național din Cluj[modificare | modificare sursă]

• Secunda '58 de Dorel Dorian (1958) – Domnica Radu
• Hamlet de William Shakespeare – Ofelia
• Ondine de Jean Giraudoux – Ondine

Teatrul „Constantin Nottara“ din București[modificare | modificare sursă]

• Meșterul Manole de Lucian Blaga – Mira
• Stana de Ion Agârbiceanu (adaptare) – Stana
• Și eu am fost în Arcadia de Horia Lovinescu – Laura
• Ultima cursă de Horia Lovinescu – Claudia
• Adela de Garabet Ibrăileanu (adaptare) – Adela
• Othello de William Shakespeare – Desdemona
• Casa Bernardei Alba de Federico García Lorca – Angustias
• Echilibru fragil de Edward Albee – Julia
• Întoarcerea la Micene de Evangelos Averoff-Tossizza – Frumoasa Elena
• Micul infern de Mircea Ștefănescu – Viorica Vernescu
• Sentimente și naftalină de Sidonia Drăgușanu – femeia în gri
• Pensiunea doamnei Olimpia de Ion Dumitru Șerban (1982) – Angela
• Vino la pod, iubita mea! de Kiszely Gábor (2001) – Cordelia

Teatrul Național București „Ion Luca Caragiale“[modificare | modificare sursă]

• Profesionistul de Dușan Covacevici

Teatrul Național Radiofonic[modificare | modificare sursă]

• Bogdan Dragoș de Mihai Eminescu
• Comisarul și înalta societate de Robert Lamoreaux
• Duminica orbului de Cezar Petrescu
• Electra (adaptare)
• Emilia Galotti de Gotthold Ephraim Lessing (adaptare)
• George Enescu și prințesa iubită (adaptare)
• Ioan Botezătorul de Hermann Sudermann
• Ioana pe rug de Dina Cocea
• Ion de Liviu Rebreanu (adaptare)
• Legături primejdioase de Choderlos de Laclos (adaptare)
• Maria Stuart de Friedrich Schiller
• Micul infern de Mircea Ștefănescu
• Mihai Eminescu. Veronica Micle. Replici (2001) de Pușa Roth
• Odiseea de Homer (adaptare)
• Oedip la Colona de Sofocle
• Părintele Serghei de Lev Tolstoi
• Pasărea albastră de Maurice Maeterlinck
• Povestea celor șapte stele de Alexandre Dumas, tatăl (adaptare)
• Prințul din adâncul pământului de Costin Tuchilă (adaptare)
• Simpozionul de Alisa Tanskaia
• Troienele de Euripide – Corifeea
• Troienii la Cartagina de Virgiliu
• Tulnicile Iancului de Dominic Stanca
• Ultima oră de Mihail Sebastian
• Un roman de dragoste de Honoré de Balzac (adaptare)

Teatrul Național de Televiziune[modificare | modificare sursă]

• Troienele de Euripide (1967) – Corifeea
• Micul infern de Mircea Ștefănescu – Viorica Vernescu

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Gioconda fără surâs (1967) – Ioana
• Serata (1971)
• Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980) – regina Isabela
• Liniștea din adîncuri (1982)
• Buletin de București (1983)
• Raliul (1984)
• Figuranții (1987)
• A doua variantă (1987)
• Drumeț în calea lupilor (1988) – doamna Iorga
• Divorț... din dragoste (1992)
• Natures mortes" (2000, film de televiziune)
• Raport despre starea națiunii (2002) – Mărioara Zegrea
• Une place parmi les vivants (2003)
• Corps et âmes (2003, film de televiziune) – Madame Faussait
• Buricul pământului (2005) – doctorița  

  Lucia Mureșan
  Lucia Mureșan la începutul anilor 1980.
  Date personale
  Născută	31 ianuarie 1938  municipiul Cluj
  Decedată	12 iulie 2010 (72 de ani)  municipiul Cluj
  Căsătorită cu	Ion Miclea
  Cetățenie	România
  Ocupație	profesoară universitară[*] actriță de teatru[*] actriță de film
  Activitate
  Ani de activitate	1958–2005

·         2014: Emil Bobu (n. 22 februarie 1927, Vârfu Câmpului, județul Botoșani - d. 12 iulie 2014, București) a fost un demnitar comunist român.

Emil Bobu provine dintr-o familie modestă de țărani; după școala elementară a fost strungar.^[1] În noiembrie 1945 a devenit membru PCR. A fost procuror, membru al CC al PMR, secretar al CC al PCR, președinte al Sfatului Popular Regional Suceava, ministru de interne. În mai 1961 a fost decorat cu Medalia „A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România”. Emil Bobu a fost deputat în Marea Adunare Națională în 1961.^[2]

În anul 1972 a fost numit consilier al lui Nicolae Ceaușescu iar în perioada 1973-1975 a fost Ministru de Interne.^[3]

După 1989 a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „participare la genocidul națiunii române” (conform Raportului Comisiei Tismăneanu). Pedeapsa i-a fost comutată în aprilie 1990 de Curtea Supremă de Justiție la 10 ani de detenție, în urma schimbării încadrării la „complicitate la omor deosebit de grav”. A efectuat șapte ani de detenție, după care a fost eliberat condiționat pentru motive medicale. După eliberarea din închisoare, a dus o viață retrasă, fără apariții publice.^[4]

La 12 iulie 2014 a încetat din viață la Spitalul Universitar de Urgență București, în urma unui atac cerebral.^[5]

A fost căsătorit cu Maria Bobu, fostă ministru de justiție. 

Emil Bobu
Demnitarul Emil Bobu, 1974
Date personale
Născut	22 februarie 1927 Vârfu Câmpului, România
Decedat	12 iulie 2014 (87 de ani) București, România
Cauza decesului	cauze naturale[*] (infarct miocardic)
Căsătorit cu	Maria Bobu
Naționalitate	română
Cetățenie	România
Ocupație	politician
Consilierul lui Nicolae Ceaușescu
În funcție 1972 – 1973
Ministru de Interne
În funcție 1973 – 1975
Viepreședinte al Consiliului de Stat
În funcție 1975 – 1979
Viceprim-ministru al Guvernului
În funcție 1980 – 1982
Secretar al CC al PCR
În funcție 1982 – 1989
Premii	A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România
Partid politic	Partidul Comunist din România
Alma mater	Școala de elevi meseriași CFR, Facultatea de Științe Juridice, Academia Ștefan Gheorghiu
Profesie	strungar, politician comunist, procuror la Procuratura Generală a RPR cu grad de căpitan

Sărbători

• În calendarul orthodox: (+) Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos; Sf Mc Proclu și Ilarie; Sf Cuv Mihail Maleinul; Sf Veronica; Sf Cuv Paisie Aghioritul (Dezlegare la pește)
  

  Sfânta Icoană Prodromița de la Muntele Athos - foto preluat de pe doxologia.ro

  Icoana Maicii Domnului Prodromița cunoscută mai mult sub numele de Icoana Nefăcută de mână omenească Prodromița sau, mai simplu, Prodromița este cea mai importantă icoană a comunității românești de la Muntele Athos din Grecia, despre care se consideră a fi făcătoare de minuni. Icoana este găzduită la schitul românesc

  Prodromul și, datorită faimei ei, atrage anual zeci de mii de pelerini și turiști din toată lumea. Faima deosebită și-a căpătat-o datorită faptului că, se crede, chipul Fecioarei Maria nu a fost zugrăvit de o mâna pământească, ci de penelul unui înger,conform voinței lui Dumnezeu. Totodată, istoria a consemnat numeroase minuni, în special vindecări miraculoase de boli incurabile, care i-au crescut și mai mult faima.

• Kiribati: independența față de Marea Britanie (1979)
• São Tomé și Príncipe: independența față de Portugalia (1975)

RELIGIE ORTODOXĂ

(+) Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos

Sf Mc Proclu și Ilarie

Sf Cuv Mihail Maleinul

Sf Veronica

Sf Cuv Paisie Aghioritul (Dezlegare la pește)

(+) Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos

Icoana Maicii Domnului Prodromița

• • 

    Icoana Maicii Domnului Prodromița

    Icoana Maicii Domnului Prodromița

Această sfântă icoană a Maicii Domnului se află la Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, de la care și-a luat și numele de Prodromița.

Icoana Prodromița este una dintre puținele icoane din lumea ortodoxă numită „Nefăcută-de-mână”, adică pictată în chip minunat.

Vezi și:

Schitul Prodromu – Așezăminte românești din Muntele Athos

Icoana Sfântului Ioan Botezătorul de la Schitul Prodromu

Minunea pictării icoanei

În anul 1863, în timpul lucrărilor de construire ale Schitului Prodromu de la Muntele Athos, cuvioșii Nifon și Nectarie căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, așa cum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cei doi monahi l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, om bătrân și credincios, cu care s-au învoit să zugrăvească icoana după modelul dat de ei. Iconarul a primit ca îndatorire să lucreze la icoană cu post, adică nemâncând, nici bând până la sfârșitul lucrului din fiecare zi.

Pictorul a început lucrarea, iar în câtva timp a terminat de pictat veșmintele și celelalte părți ale icoanei. Dar, când a ajuns să picteze Sfintele Fețe ale Maicii Domnului și Domnului Hristos, nu izbutea nicidecum să le înfățișeze după cuviință. Mâhnit, iconarul a încetat a mai lucra, apoi a acoperit cu o pânză icoana, a încuiat atelierul și s-a retras în camera sa, nepricepând ce va să fie lucrul acesta căci, silindu-se, mai mult le-a stricat, ca și cum și-ar fi uitat meșteșugul.

În dimineața următoare însă, a descoperit icoana desăvârșit pictată, cu fețele luminoase și pline de dumnezeiesc har, fără să înțeleagă cum se petrecuse lucrarea. Minunea aceasta s-a întâmplat în noaptea de 27 spre 28 iunie.

Mărturia pictorului Iordache Nicolau

Înfricoșat de aceste întâmplări, el a lăsat și o mărturie scrisă care se păstrează la Schitul Prodromu, un document datat 29 iunie 1863, care reprezintă mărturia iconarului Nicolau Iordache, iscălită cu propria sa mână:

Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orașul Iași, am zugrăvit această Sfântă Icoană a Maicii lui Dumnezeu, cu însăși mâna mea, la care a urmat o minune preaslăvită, în modul următor: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirei mele, m-am apucat să lucrez Feţele Maicii Domnului și a Domnului nostru Iisus Christos; după ce am dat mâna întâia și a doua, de noapte apucându-mă ca să o zugrăvesc desăvârșit, privind eu la chipuri, cu totul au ieșit dimpotrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul; și așa, fiind seară, m-am culcat scârbit, nemâncând nimic în ziua aceea, socotind că a doua zi, sculându‑mă, să mă apuc mai cu dinadinsul.

După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-mă ca să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi Sfânta ei Icoană, și când m-am dus să mă apuc de lucru – o, preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu! – s-au aflat chipurile drese desăvârșit precum se vede; și eu văzând această minune, n-am mai adaos a-mi mai pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși cu greșeală am făcut aceasta, ca să dau lustru la o asemenea minune. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane.

Odorul cel mai de preț al Schitului Prodromu

În urma acestei preaslăvite minuni, icoana a fost dusă cu deosebită cinste în Sfântul Munte Athos, săvârșind multe minuni pe cale, fiind până astăzi odorul cel mai de preț al Schitului Prodromu.

Pomenirea minunatei zugrăviri a acestei Sfinte Icoane s-a stabilit la 12 iulie. În Sfântul Munte Athos se respectă calendarul iulian nerevizuit, conform căruia sărbătoarea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița este ținută în data de 25 iulie. Acesta este cel de-al doilea hram al Schitului Românesc Prodromu.

De-a lungul vremii au fost făcute câteva copii, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România. O copie a icoanei se află în Paraclisul Noii Catedrala Patriarhale.

Descrierea Icoanei Maicii Domnului Prodromița

Icoana Maicii Domnului Prodromița este descrisă în Sinaxarul zilei de 12/25 iulie de la Slujba Maicii Domnului Prodromița alcătuită Ieromonahul prodromit Dometie Ionescu în anul 1900. Dimensiunile icoanei sunt de 100/70 cm. Chipul Maicii Domnului și al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, nuanța de galben a grâului. Există mărturii că Sfintele Fețe se schimbă, uneori întunecându-se, alteori luminându-se.

O alta caracteristică este aceea că icoana, cercetată la microscop, nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind credința că Sfintele Fețe au fost pictate miraculos de mână nepământească.

Sf Mc Proclu și Ilarie

Sf Cuv Mihail Maleinul

Viața Cuviosului Părinte Mihail Maleinul

• • 

    Viața Cuviosului Părinte Mihail Maleinul

    Viața Cuviosului Părinte Mihail Maleinul

Văzând toți înfrânarea Sfântului Cuvios Mihail Maleinul, smerita cugetare, dulceața vorbirii și celelalte fapte ale lui, se bucurau și, avându-l pe el ca pe o pildă, își îndreptau bine petrecerea lor. Cei întristați din felurite pricini se mângâiau văzându-l; cei împietriți și neumiliți se îndemnau spre lacrimi fierbinți, auzind învățăturile lui.

Acest fericit părinte era dintr-o latură a Capadochiei, care se numea Harsian. El s-a născut din părinți de bun neam și vestiți, foarte credincioși și bogați. Și nu numai tatăl lui, ci și moșul lui, adică tatăl tatălui său, cu numele Evstatie, era foarte cinstit și vestit în împărăție, având slujba de patriciu și fiind preastrălucit între voievozi. Asemenea și celălalt moș al lui, tatăl mamei sale, cu numele Adralest, era mai înainte în vrednicia de patriciu, apoi s-a făcut stratilat al întregului Răsărit, pentru multa lui vitejie și înțelepciune; iar bunica lui era rudenie a împăratului Roman. Toți aceștia din care s-au născut părinții acestui cuvios erau cucernici și dreptcredincioși, fiind împodobiți cu toată fapta bună și buna cuviință. Iar părinții lui se înrudeau cu împăratul Leon, care era atunci în Constantinopol, și se numeau Evdochim și Anastasia.

Dar să venim la minunata naștere a cuviosului, care s-a făcut din făgăduință, încât a fost numit fiu al rugăciunii. Căci, pentru ca să știe fiecare din ce fel de oameni a ieșit de trei ori fericitul, am scris foarte puțin, însă toate rudeniile lui se trăgeau din sânge împărătesc.

Deci maica Cuviosului Mihail a fost mulți ani stearpă și fără fiu. De aceea, amândoi părinții erau întristați că și-au trecut toată tinerețea și n-au făcut nici un copil care să moștenească bogăția lor. Ei de multe ori mergeau la biserici și se rugau lui Dumnezeu să le dea fiu; dar Dumnezeu nu le-a ascultat rugăciunea lor. Mai pe urmă s-au dus la o biserică a Născătoarei de Dumnezeu, care este în locul numit Cuna și la a cărei icoană locuitorii aveau multă evlavie. Deci Anastasia și Evdochim s-au rugat la aceasta ca să le dea moștenitor după dorința lor.

Iar Cea întru totul fără prihană, Maica Domnului, a ascultat rugăciunea lor, căci s-a arătat preotului celui de rând al bisericii, cu numele Metodie, ținând un omofor și având în dreapta sa trei mahrame. Și a poruncit să le dea Anastasiei, cu această tocmeală, ca întru tot Sfânta să ia iarăși înapoi o basma din acele trei. Deci îndată ce preotul a arătat femeii vedenia, atunci cea care mai înainte nu avea copii, s-a făcut cu mulți și buni fii. Intâiul fiu ce s-a născut, părinții l-au numit Manuil și, ajungând la vârsta legiuită, împăratul l-a cinstit cu vrednicia de candidat, iar părinții aveau mult dor să-l însoare, după obiceiul lumii, și să vadă nepoți dintr-însul.

Și căutau o fecioară bogată și frumoasă, din sânge împărătesc asemenea lui, ca să-l însoțească cu femeie pe cel ce după puțin avea să fie aproape fără de carne și fără de sânge. Dar când făceau tocmelile nunții, ca niște oameni pământești, atunci Tatăl cel ceresc, Care sfințise pe tânăr în pântecele mamei sale, râvnind a râvnit și l-a răpit din mijlocul lor. Adică, în zilele acelea, Evdochim s-a dus la Constantinopol pentru o trebuință oarecare și a luat și pe Manuil împreună cu el; apoi s-a întors la casa sa, lăsând acolo pe tânăr, ca să învețe rânduielile împărăției.

După puțină vreme, binecredinciosul împărat Leon a murit, iar Manuil văzându-l cum era purtat mort, a plâns, socotind nescăparea de la moarte, și a zis în mintea sa: „Dacă și împărații mor, ce folos voi avea eu, aflându-mă în deșertăciunea lumii? Mai bine să mă duc într-un loc liniștit și acolo să mă rog pentru mântuirea mea”. Deci plângând el și tânguindu-se, s-a dus la o biserică și a făcut rugăciune către Domnul, zicând: „Stăpâne, de-ți este plăcut Ție să mă fac monah, arată-mi voia Ta!”. Acestea le-a zis ținând în mâinile sale Psaltirea și, deschizând-o, a aflat al zecelea psalm, ce zice: Spre Domnul am nădăjduit; cum veți zice sufletului meu: Mută-te în munți ca o pasăre..., și celelalte. Deci, citind acest stih, s-a bucurat, făgăduind lui Dumnezeu să se facă monah. Și găsind pricină către rudeniile sale că dorește să meargă la părinții săi, a plecat din Constantinopol, fără voia lor. Iar aceia, văzând că nu-i ascultă să rămână, i-au dat oameni mulți să meargă cu dânsul, după vrednicia lui. Deci, ajungând la râul ce se numea Galos, care curge alături de muntele Chimineu, a trecut podul lui Monocamar și a poruncit oamenilor care îi urmau pentru slujba lui să se ducă la tatăl său, că el va veni mai pe urmă.

Și oprind cu sine câțiva, s-a dus în satul Chersin, care este lângă poalele muntelui. Acolo slujitorii pregătind masa, Manuil a luat de o parte pe un om din sat și l-a întrebat de este acolo aproape vreun monah îmbunătățit. Iar acela i-a zis: „Aici în munte este un bătrân sfânt, numit Ioan, cu porecla Elatit, și mulți se mântuiesc cu sfaturile lui”. Deci Manuil, îndată cum a auzit, n-a mai căutat masă, ci a luat numai pe unul, pe cel dintâi om al tatălui său, și s-a suit la acel bătrân și, căzând la picioarele lui, plângea fierbinte.

Iar cuviosul s-a minunat văzând podoaba hainelor, mulțimea lacrimilor și tinerețea vârstei lui. Deci îl întreba cine și de unde este și care este pricina unui necaz ca acela. Iar el a răspuns: „Nu am nici un necaz, părintele meu, ci caut numai mântuirea mea!”. Bătrânul a zis: „Nu cumva ești rob al cuiva și ți s-a întâmplat vreo mare primejdie? Spune adevărul, ce om este acesta ce este cu tine? Cum și unde ai aflat aceste haine scumpe?”. Iar el a răspuns: „Sunt robul lui Dumnezeu și fiul unui tată bogat. Și având mult dor să mă pustnicesc, am venit de la loc depărtat cu acest om, căruia i-am făgăduit, de-mi voi dobândi dorința, să-i dăruiesc calul”. Zicând el acestea, bătrânul a primit să-l țină, văzând fierbințeala și dorul lui. Atunci a rugat pe omul său să ia calul și să se întoarcă cu tovarășii săi la tatăl său. Deci acela a primit fără voia sa și s-a întors plângând. Iar Manuil, rănin-du-se de dumnezeiescul dor, silea în fiecare zi pe sfântul bătrân să-l facă monah; căci se temea ca nu cumva să-l ia cu sila tatăl său și astfel să-l lipsească de dorul său.

Deci bătrânul văzând setea ce avea, a patra zi l-a îmbrăcat în chipul îngeresc, și numindu-l Mihail în loc de Manuil, l-a tuns. Iar după ce și-a căpătat dorința, a mărturisit pricina pe față. Și auzind bătrânul că este de sânge împărătesc, fiu al unui boier așa de bogat, s-a minunat de dumnezeiasca lui râvnă și dorință, dar s-a și temut puțin de tatăl lui, ca nu cumva să se mânie dobitocește și să-l omoare. Apoi, având nădejde în Dumnezeu, i-a zis: „Dacă tu, care ești tânăr, te-ai lepădat de lume și de părinți, pentru dragostea lui Dumnezeu, cum eu, fiind bătrân, să nu defaim moartea, pentru porunca lui Dumnezeu?”. Deci a rămas acolo minunatul Mihail, nevoindu-se cu sârguință, și a făcut mare rană vicleanului diavol, cu lepădarea aceasta de lume.

Iar slugile ajungând la Evdochim, tatăl său, și vestindu-i părăsirea copilului, atâta durere în inimă a primit acela, încât răcnea ca un nebun ieșit din minte și ca și cum l-ar fi împuns cu sulițe, zicând: „O, silă! Mi-am prăpădit lumina mea, mi-am pierdut nădejdea bătrâneții și întărirea casei mele. Am văzut bine în vis, că a căzut stâlpul cel mare al casei mele”. Deci slugile, văzându-l pe el că plângea așa de tare, se tânguiau cu toții, iar mai ales soția lui, cum a auzit, a căzut fără de glas, încât toți au crezut că a murit. Și nu după multă vreme, venindu-și în simțire, își rupea carnea, își smulgea părul din cap fără milă și a făcut atâta tânguire și bocet, încât era jalnică privire și vrednică de lacrimi, căci plângeau toate rudele și casnicii. Iar Evdochim mai întâi a bătut tare pe toți care fuseseră împreună cu copilul, pentru că nu s-au dus la mănăstire să-l ia cu sila, ci l-au lăsat; apoi a luat mult popor și a alergat la muntele lui Chimina.

Și ajungând acolo, a poruncit oamenilor să stea afară, împrejurul mănăstirii, să nu scape vânatul. Iar el a intrat pe furiș și, mergând la biserică, a stat într-un colț al tindei bisericii, căci se cânta Utrenia; și într-adins se dusese noaptea, ca să nu-l simtă și să se ascundă undeva. Și s-a întâmplat în acel ceas, după iconomia lui Dumnezeu, de cânta fiul său acest tropar: Suflete, cele de aici sunt vremelnice, iar cele de acolo sunt veșnice... Iar tânărul era atât de dulce la glas, încât întrecea privighetoarea cu dulceața. Deci tatăl său, cunoscându-l după glas, a strigat, oftând din adâncul inimii, și a plâns. Iar Mihail, cunoscând pe tatăl său din greaua oftare, a lăsat cântarea și a alergat la bătrân, care nu s-a tulburat nicidecum, ci a săvârșit Utrenia. Apoi a ieșit-și s-a închinat boierului. Iar boierul a început să-l certe și să-l ocărască, zicând: „O, omule neînvățat și pricinuitorul morții mele mai înainte de vreme! Pentru ce mi-ai stins lumina mea așa, fără de cercetare? O, amăgitorule și înșelătoriile, unde ai învățat să desparți pe fiii cei preaiubiți de părinți? Oare nu mă știi cine sunt și pricina care m-a adus aici fără veste?”. Iar cuviosul i-a răspuns cu glas blând: „O, preacinstite, eu nu știu cine ești; numai Stăpânul Hristos te cunoaște, El care știe cele ascunse. Iar pe fiul tău nu l-am primit fără deslușire, precum zici tu, preastrălucitule, ci m-am învățat evanghelicește, ca să nu scot pe cel ce se apropie!”. Iar boierul, văzând îmbunătățirea și nerăutatea marelui bătrân, înțelegând și bunătatea obiceiurilor lui, nu i-a mai zis nici un cuvânt aspru, ci a luat numai pe fiul său și s-a dus. Iar Mihail, văzând pe bătrân că plângea de lipsirea lui cea năprasnică și groaznică, l-a mângâiat, zicându-i: „Părinte, roagă-te și nu te întrista nicidecum pentru mine, că nici un lucru din lume nu mă va despărți de dragostea Stăpânului meu”.

Deci ajungând la casa lor și văzându-l maica sa așa tuns și îmbrăcat în negru, în loc să se bucure, plângea amar și se tânguia. Și îl rugau amândoi să scoată hainele cele negre și să pună haine strălucite. Și i-au spus multe și l-au schingiuit, dar n-au putut să-l înduplece la socoteala lor. Iar ca să-l dezbrace cu sila, se temeau de greutatea păcatului, căci erau cinstitori ai lui Dumnezeu și preacucernici. Atunci ei au încercat să-l amăgească cu felurite meșteșugiri și nenumărate măiestrii, dar n-au putut; căci el, fiindcă încercase mierea pustniciei și era tot beat de dumnezeiasca îndrăgire, nu simțea dorul cel trupesc, care se veștejise ca o floare de buruiană. Iar când au văzut că se muncesc fără de folos, l-au izgonit mânioși.

Și fugind el de supărarea lumii ca de foc, a alergat la mănăstire și l-a primit bătrânul, bucurându-se împreună cu el. Și a proorocit bătrânul către ceilalți părinți pentru dânsul, zicând: „Fraților, să știți că acest tânăr va spori muntele și-l va umple de oi cuvântătoare”. Așa s-a și întâmplat, după înainte grăirea aceluia, că muntele acela s-a umplut de monahi, care se află acolo până astăzi și se împlinește astfel proorocia lui Isaia, care zice: A izvorât apă în pustie și pământul însetat s-a prefăcut în bălți, că mulțime de pustnici s-au sălășluit într-însul.

Deci îndată după ce Mihail a venit la mănăstire, bătrânul l-a făcut trapezar. Iar el slujea fraților cu atâta sârguință și osârdie, dându-le înaintea lor când mâncau și aducându-le bucatele cu smerenie de slugă, încât se minunau toți cum primea să facă niște slujbe așa de proaste, un om de treabă ca acela, care crescuse în atâta strălucire și fiind slujit de mulți. Iar el gătea bucatele, spăla vasele, mătura și săvârșea fără pregetare și cu osârdie alte lucruri proaste asemenea cu acestea. Dar, fiindcă era supărat de somn, tiranisindu-se mult de dânsul din ispită diavolească, se ostenea și el cât putea ca să-l biruiască. Astfel petrecea toată ziua numai într-o cămașă și desculț, iar noaptea se odihnea pe scânduri, chiar și când era frig.

Și trecând doi ani, l-a făcut monah, fiind acolo și tatăl său, care, văzându-l monah desăvârșit, s-a bucurat și, lăcrimând, l-a sfătuit, zicând: „Fiul meu, vezi să nu pierzi pe Dumnezeu, pe Care L-ai iubit mai mult decât pe părinți și decât lumea”. Apoi, sărutându-l, s-a dus plângând. Și ajungând la femeia sa, i-a spus: „Am văzut pe Manuil și mi s-a înveselit sufletul. Și am pus în mintea mea, că el este acela cu adevărat, care ni l-a dăruit Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și, după vedenie, l-a luat iar. Deci să nu ne întristăm, ci mai vârtos să slăvim pe Stăpâna, că acest fiu al nostru are să se facă lauda și întărirea noastră. El are să fie podoabă la tot neamul și bună îndemnare către fapte bune și mângâiere la multe suflete”.

De atunci au încetat de a mai fi triști și se bucurau duhovnicește. Și după puțină vreme, Evdochim a murit fără de veste, iar acea bună maică a luat pe Mihail și a împărțit toată averea copiilor săi, apoi s-a făcut și ea monahie. Și petrecând cu plăcere de Dumnezeu și ajutată fiind de Mihail, și-a sfârșit viața plăcută lui Dumnezeu. Cuviosul avea încă și o soră, care s-a măritat și a născut pe împăratul Nichifor, încoronatul de Dumnezeu, și pe Leon. Iar Mihail, purtătorul de Dumnezeu, a împărțit săracilor toate lucrurile cele mișcătoare care i-au venit în partea lui, de vreme ce avea un frate cu numele Constantin, cu care a împărțit toate lucrurile părinților. Deci pe cele mișcătoare le-a dat săracilor și robilor săi, pe care i-a eliberat; iar pe cele nemișcătoare le-a lăsat fratelui său și a luat plata pe ele întocmai cum le prețuise. Și galbenii i-a luat la mănăstire și i-a dat bătrânului, să facă cu ei ce va voi. Acela a împărțit jumătate la monahii săraci, iar pe ceilalți i-a cheltuit pentru creșterea mănăstirii. Iar fratele lui Mihail, fiind patriciu, s-a făcut voievod vestit al întregii Capadochii.

Deci izbăvindu-se cuviosul de toată grija părinților, după al treilea an al săvârșirii lor a poftit să se ducă la un loc liniștit. Și aflând departe de mănăstire o piatră mare care era potrivită pentru pustnicie, și-a luat iertare de la bătrân și, ducându-se, ședea pe piatră cinci zile ale săptămânii, mâncând o dată pe zi și făcând rucodelie, după porunca bătrânului. Iar sâmbăta venea în mănăstire, unde stătea două zile împreună cu frații. Și împlinind acolo patru ani, s-a îndulcit gustând mierea liniștii. Apoi, luând cu el pe o rudenie a sa foarte îmbunătățită, cu numele Agapie, s-a dus, cu binecuvântarea bătrânului, în pustia cea mai dinăuntru a muntelui. Și au stat acolo doi ani cu o petrecere atât de aspră, încât din pătimirea cea rea și din slăbiciune, cu anevoie se cunoștea la ei chipul omenesc. Și făcând amândoi împreună atâta vreme, au voit să se liniștească și fiecare deosebi. Deci Agapie s-a dus în alt loc și a făcut mari și strălucite isprăvi, iar Mihail a rămas singur. Și povățuit fiind de Dumnezeu, a aflat un loc mai liniștit, numit de cei de acolo Xirolimni, lângă care era și un pustnic îmbunătățit.

Deci Mihail făcându-și o colibă mică în acel loc, petrecea în liniște, ducând o viață îngerească și nevoindu-se cu vitejie împotriva diavolilor. Și a făcut atâtea fapte bune, încât în puțină vreme s-a dus vestea lui în multe părți ale lumii și multe popoare se adunau, dorind să urmeze petrecerii lui. Iar el nu voia să primească pe nimeni la început; dar mai pe urmă, văzând osârdia lor, primea pe fiecare, învățându-i să se mulțumească a se hrăni numai cu pâine și cu apă.

Și văzând toți înfrânarea lui, smerita cugetare, dulceața vorbirii și celelalte fapte ale lui, se bucurau și, avându-l pe el ca pe o pildă, își îndreptau bine petrecerea lor. Cei întristați din felurite pricini se mângâiau văzându-l; cei împietriți și neumiliți se îndemnau spre lacrimi prea fierbinți, auzind umilicioasele lui învățături; cei somnoroși și lenevoși, văzând mulțimea privegherii lui și răbdarea stării celei de toată noaptea, se schimbau cu dumnezeiască schimbare. In scurt, toți luau pildă de faptă bună de la el și s-au adunat acolo mai mult de cincizeci de frați.

De aceea a trimis de a luat pe părintele Agapie cel mai sus zis și l-a făcut proestos, ca să chivernisească lavra Xirolimniei, pentru că acolo era locul strâmt și nu puteau să petreacă mulți monahi. Iar el luând pe oarecare din ucenici, a cercetat tot muntele, până când a găsit un loc îndemânatec, dinspre Bitinia, foarte liniștit și cu izvoare de apă rece și prea dulce, pe care văzându-l, s-a bucurat și l-a cumpărat. Apoi îndată a început zidirea lavrei și a bisericii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe care zugrăvind-o cu osârdie, se arăta aceea ca un alt cer împodobit cu stele. De aceea, în puține zile s-au adunat acolo atâția frați, încât pustia s-a făcut cetate cu mulți oameni. Iar sfântul le-a scris legile pustniciei și toate așezămintele pustnicești, punându-le lege ca un al doilea Moise.

Și aducea în fiecare zi dar lui Dumnezeu popor de moștenire, scoțând vrednici din nevrednici și trecându-i neudați prin tulburata mare a vieții la pământul făgăduinței, cu povestirile și scrisorile lui cele folositoare și mântuitoare de suflet. Deci acea pustie care mai înainte era neîmpodobită s-a făcut înfloritoare ca un crin bine mirositor. Acolo unde nimeni nu îndrăznea mai înainte să stea nici o zi, acum, prin Mihail, s-a adunat mulțime nenumărată și n-a rămas loc în acel munte râvnit și minunat al lui Chimina, care să nu aibă monahi ca să slăvească pe Domnul. Dar acest lucru nu l-a făcut cuviosul cu înlesnire și fără pătimire, ci cu multe sudori, cu lacrimi și cu multe osteneli a încetățenit acea pustie.

Căci văzându-l vicleanul diavol cum se îngrijea atât de mântuirea fraților, s-a luptat mult și se nevoia, neputinciosul, să împiedice pe omul lui Dumnezeu, ca să nu săvârșească un lucru ca acesta plăcut Domnului. Dar a rămas rușinat și nelucrător, fiind biruit lesne cu rugăciunea și lacrimile fierbinți ale cuviosului; căci nu putea suferi văpaia ce ieșea din gura lui, când se ruga Domnului, de vreme ce gura lui era sfințită, căci nu s-a jurat, nici nu a ocărât și nu a certat pe cineva cândva, ci mai vârtos se ruga pentru cei ce-l urau pe el și, fiind nepomenitor de rău, le răsplătea cu faceri de bine. Și era atât de milostiv și iubitor de oameni, încât nu putea să vadă pe cineva necăjit și să nu pătimească durerea împreună cu acela, și să-i ajute după trebuința lui. Pe săraci, mai cu seamă, îi miluia în fiecare zi cu îmbelșugare și pentru ei a zidit dedesubtul muntelui o casă mare primitoare de străini, în care să se odihnească străinii și călătorii ce treceau. Acolo avea slujitori și toate cele trebuincioase, adică hrană și haine spre îndestulare.

Acest mare părinte s-a învrednicit și de darul preoției, fiind curat și fără de prihană. Cu aceasta și-a împodobit viața și, cugetând ziua și noaptea la dumnezeiasca Scriptură, a arătat că preoția se cuvine a fi împreună înjugată cu așezarea monahicească. Și, ca să nu grăiesc mai mult, a ajuns la atâta nepătimire și înălțime de privire duhovnicească, încât vedea pe cele depărtate ca pe niște apropiate și spunea mai înainte cele ce erau să fie, ca un prooroc. Incă a săvârșit și multe minuni, din care vom spune puține spre încredințarea celor multe,.

În lavra cuviosului era un monah oarecare cu obicei rău, cu numele Chiriac. Acel necuvios fura lucrurile fraților și pe toți îi tulbura. Iar Cuviosul Mihail îl sfătuia de multe ori să-și îndrepteze viața, ca să nu se muncească. Dar el nu se supunea, ci mai vârtos atât de mult l-a urât pe sfânt pentru că-l învăța, încât a vrut să-l ucidă. Deci într-o noapte s-a dus la chilia cuviosului, ținând cuțitul în mână, și, căutând printr-o crăpătură a ușii, a văzut pe cuviosul rugându-se și stând în mijloc de foc. Drept aceea s-a îngrozit de ce a văzut și i s-a uscat mâna. Iar cuviosul, știind din dumnezeiescul dar cele cugetate de dânsul, i-a grăit dinăuntru, zicând: „Intră, fiule, și leapădă cuțitul pe care îl ții ascuns”. Iar el, aruncând cuțitul, a intrat, strigând: „Am păcătuit!”. Și căzând la picioarele lui, și-a mărturisit păcatul. Iar cel fără de răutate l-a iertat, zicându-i cu blândețe: „Du-te, fiule, și pocăiește-te din toată inima pentru păcatele tale, căci în puține zile se va sfârși surghiunul tău!”. Iar acela a mai trăit patruzeci de zile și atunci s-a împlinit proorocia cuviosului.

În altă zi, cuviosul a trimis la râul Gal, pentru o slujbă oarecare, pe un ucenic liniștitor care se numea Isihie, spunându-i să se întoarcă la mănăstire tot în acea zi. Iar el, ducându-se cu osârdie, după poruncă, s-a întâmplat de a căzut o ploaie mare și, ca să nu-l plouă, a intrat într-un loc prăpăstios și neumblat care era ca o peșteră, și a înserat acolo. Și văzând că se află în primejdie de moarte și de neascultare, deoarece, fiind noapte, nu vedea să iasă din acele prăpăstii fără primejdie, a strigat acestea cu credință: „Sfinte Mihaile, ajută-mi!”. Atunci îndată, o, minune! I s-a arătat cuviosul cu lumini, dincolo de prăpastie și i-a luminat calea ca să vadă, până ce a ajuns la mănăstire. Atunci el s-a făcut nevăzut, iar Isihie a intrat în mănăstire. Și i-a zis lui cuviosul mai înainte de a zice Isihie ceva: „Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?”. El a răspuns: „Dacă nu apucai înainte să-mi ajuți, viața îmi era în primejdie”. Iar cuviosul i-a poruncit să nu spună la nimeni minunea aceea.

Altădată, în vremea verii, umblând sfântul, a stat sub umbra unui copac ca să se odihnească la amiază. Stând el acolo, un țăran sărac i-a adus trei pere, care erau foarte mari și frumoase. Și întrebându-l unde a găsit așa frumoase, țăranul i-a răspuns, oftând: „Aveam un pom de la părinții mei și era atât de roditor, încât mă țineam dintr-însul. Dar, pizmuindu-l un oarecare om invidios, nu mai rodește nicidecum; astfel că mă primejduiesc de sărăcie”. Deci cuviosul s-a milostivit spre sărac și, ducându-se la pom, l-a binecuvântat și, făcând rugăciune către Dumnezeu și gonind pe vicleanul diavol, care se încuibase într-însul, pomul acela s-a făcut mai roditor decât întâi. Drept aceea, săracul acela mergea cu venitul său spre îndestulare și aducea cuviosului poame în fiecare an, ca să nu se facă nemulțumitor către făcătorul lui de bine.

Cuviosul avea un ucenic, cu numele Constantin, care era cântăreț. Acela era neputincios cu trupul și mai neputincios cu sufletul, fiind puțin credincios, de vreme ce avea trei galbeni și îi păzea cu dinadinsul să-i aibă pentru trebuința sa. Iar cuviosul îl sfătuia să nu-și pună nădejdea într-înșii, ci să-i pună la mijloc și să nădăjduiască spre Atotputernicul Dumnezeu și spre Sfânta Născătoare de Dumnezeu, dar el nu primea. Iar după câteva zile, cuviosul a avut trebuință de doisprezece bani și, negăsind, s-a împrumutat. Pentru aceasta, bunul Constantin grăia de rău pe cuviosul, zicând: „El nu are doisprezece bani și pe mine mă sfătuia să risipesc cei trei galbeni, ca să nu-i păstrez pentru nevoia mea”. Bârfind acestea, a adormit și a văzut în vis că era sărbătoare și se adunaseră toți în biserică. Acolo s-a arătat Stăpâna cea cu totul fără prihană, ținând într-o mână pe Domnul Hristos, iar de cealaltă o ținea cuviosul și astfel umbla prin biserică. Și când a ajuns în tindă, întru tot Sfânta a poruncit cuviosului să-și întindă rasa. Și făcându-se aceasta, a aruncat pe dânsa nenumărați galbeni, apoi s-a întors către Constantin, zicând: „Necredinciosule și prea nemilostivule cu chipul, nu-ți ajung aceștia să te hrănești?”. Acestea auzindu-le acela, s-a sculat tremurând. Și alergând către cuviosul, a aruncat cei trei galbeni și făcând metanie, își cerea iertare.

Voind cuviosul a zidi o biserică mare, spre slava lui Dumnezeu și a Preacuratei Maicii Lui și spre odihna fraților celor întru Hristos, s-a dus un ucenic care voia să aducă bârne pentru zidire și a luat binecuvântare dimineața de la cuviosul. Dar cuviosul, ca un mai înainte văzător, a cunoscut ceea ce era să se întâmple și i-a zis: „Fiule, ia aminte să nu cazi în ispită, pentru cârtirea și necredința ta”. Iar el ducându-se, din lucrarea diavolească s-a oprit și, cârtind, a căzut peste dânsul un lemn mare, pentru necredința lui. După aceea, Leon zăcea, căci așa se numea ucenicul, chinuindu-se cumplit. Iar cuviosul, cunoscând din Duhul Sfânt acestea, a ieșit din chilie cu sârguință și a trimis pe un monah puternic, zicând: „Aleargă să scapi pe Leon, că a căzut un lemn peste el și este în pericol de moarte”. Iar locul acela era departe ca la 15 stadii. Deci, ducându-se în fugă, l-a izbăvit.

Dar nu numai aceste întâmplări le-a cunoscut mai înainte cuviosul, ci și altele foarte multe, mai ales despre războaiele și tulburările împăraților și smintelile ce s-au întâmplat pe vremea lui Roman și Constantin, pe care sfântul le-a spus mai înainte, fiind rugat de unii. Apoi, iar a mângâiat pe Constantin, zicându-i să nu se întristeze, că degrabă își va lua iar strămoșeasca împărăție. Astfel, toate câte a proorocit cuviosul s-au împlinit. Acestea le spunem pe scurt, de vreme ce în hronograf se arată mai pe larg.

Între ceilalți ucenici ai cuviosului era unul bun scriitor și osâr-dnic, care se numea Teofan. Acela i-a slujit patruzeci de ani, de mic copil până la sfârșit, și nu s-a despărțit de dânsul niciodată, ca să-i moștenească faptele lui cele bune, precum s-a și întâmplat. Acestuia i-a poruncit odată să scrie o carte folositoare, iar el, ca un ucenic bine cunoscător și adevărat, și-a silit firea peste puterea sa, așa încât în puțină vreme a sfârșit lucrul. Dar, de osteneală multă, i s-a umflat obrazul și mai tot capul, atât de urât și fără de măsură, încât nu i se vedeau nici ochii, nici urechile; nasul și gura i se astupaseră desăvârșit și nu se vedea chip sau asemănare de om la dânsul, ci a rămas jalnică vedere. Deci era în primejdie de moarte, căci, cu mare osteneală îi deschideau gura și îi turnau puțină apă când îi venea leșin. Și lipsind pe atunci Cuviosul Mihail, fiind dus la Constan-tinopol, bolnavul se chinuia, căci puterea omenească cu meșteșug doctoricesc, nu putea să-l vindece. Deci văzându-l așa jalnic și chinuindu-se cumplit, s-au sfătuit să-i spintece obrazul și grumazul, ca să se tămăduiască sau măcar să moară și să nu se mai chinuiască.

Deci cugetând ei acestea, marele Mihail s-a arătat bolnavului noaptea, zicându-i: „Să nu lași să te spintece, că mori; crede numai!”. Și odată cu cuvântul, și-a scos potcapul său și l-a pus pe capul bolnavului. Și îndată, o, minunile Tale, Hristoase Atotputernice, Teofan s-a arătat fără de nici o boală, nici pe dinafară, nici pe dinăuntru. Și sculându-se din pat, el, care înainte stătea nemișcat, striga în miezul nopții: „De nu venea părintele nostru, cu adevărat muream; dar dați-mi să mănânc, că nu mă mai doare niciunde!”. Deci frații, auzind glasul, socoteau că de dureri și-a ieșit din minți și, aprinzând o lumină, l-au văzut pe dânsul tot sănătos și au slăvit pe Domnul, Care nu numai pe robii Săi de demult, dar și pe cei ce sunt de față îi preamărește.

Doream să ies puțin din ceea ce-mi stă înainte, ca să împodobesc sfințitul chip al cuviosului cu laude. Dar, de vreme ce faptele sale ajung spre lauda lui și spre folosul nostru, nu voiesc să spun mai multe, ci voi spune despre fericita lui moarte. Acest minunat cuvios a călugărit și pe Cuviosul Atanasie, care a zidit Lavra Atonului. Căci, aflându-se odată Cuviosul Mihail în Constantinopol, l-a văzut Atanasie și cucerindu-se de faptele lui cele bune, a mers cu el la muntele lui Chimina și a rămas mulți ani sub ascultarea lui. Și când Atanasie a cunoscut că sfântul bătrân avea să se săvârșească, a fugit ca să nu-l facă egumen. Și a luat din evlavie culionul lui Mihail, pe care îl purta totdeauna la sărbătorile cele mari, câtă vreme a trăit, până în cea din urmă zi, pe care a cunoscut-o mai dinainte. Atunci, punându-și mantia și acel sfințit culion, le-a purtat până ce și-a dat sufletul, pentru multa evlavie ce avea către acel duhovnicesc părinte al său. Nu scriem aici mai mult despre aceasta, fiindcă s-a scris mai arătat în viața lui, cum a zidit lavra cu cheltuiala împăratului Nichifor, care era nepot al acestui Cuvios Mihail, precum s-a zis.

Deci Sfântul Mihail, având niște rudenii de neam bun ca acelea, nu s-a slăvit în deșert niciodată, ci mai vârtos se smerea tuturor, ca și cum ar fi fost un țăran prea prost. El s-a lepădat de lume când era de optsprezece ani și a stat în pustie 50 de ani, petrecând îngerește, cel cu nume de înger, neschimbându-și deloc canonul înfrânării, până la cea mai de pe urmă suflare. El postea totdeauna, afară de boală grea sau praznic împărătesc sau când i se întâmplau oarecare cinstiți și mari boieri. Intâi, când s-a făcut monah, mânca o dată la două zile, apoi, în anii din mijloc, la cinci zile, iar pe urmă, și mai ales în sfintele posturi, o dată la doisprezece zile. Iar hrana lui era din poame și verdețuri, fierte sau nefierte, legume și zeamă de orz, iar ca băutură avea apa. Imbrăcămintea lui era foarte sărăcăcioasă și aspră. Când era sănătos, dormea șezând pe scaun, iar când era bolnav, dormea pe pat, pe care avea o rogojină și două piei. El era foarte iubitor de prăznuiri, și mai ales când era praznicul Stăpânului Hristos, sau al Născătoarei de Dumnezeu, priveghea toată noaptea, veselindu-se în cântări. Iar în altă zi nu-l vedea nimeni vesel, numai atunci când avea praznice, pe care le săvârșea cu multă evlavie. Din această pricină, întru tot lăudata Stăpână venea ea însăși în acea biserică și îi dădea binecuvântarea sa, precum ne-am încredințat dintru această minune:

În Constantinopol era așijderea un iubitor de Hristos, care, prăznuind cu multă evlavie, pe când stătea în strană și se ruga la privegherea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a văzut-o pe ea în vedenie, zicându-i lui: „Este trebuință să mă duc la muntele Chimina, ca să prăznuiesc împreună cu monahul Mihail, credincioasa mea slugă, care mă primește cu mult dor și evlavie”. Văzând aceasta, acel cucernic care o prăznuia s-a dus la Chimina și, vorbind împreună cu cuviosul, a văzut că, pe bună dreptate, împărăteasa îl pune pe monahul Mihail înaintea tuturor, și a mărturisit minunea. Deci așa petrecând acest cuvios întocmai cu îngerii și cu nume de înger, cu cuvioșie și cu plăcere de Dumnezeu, s-a dus către veșnica împărăție, pe care s-o dobândim și noi cu dumnezeiescul dar și iubire de oameni. Amin.

Sf Veronica

Viața Sfintei Veronica

• • 

    Sfânta Veronica

    Sfânta Veronica

Sfânta Veronica a fost femeia care I-a șters fața Mântuitorului Iisus Hristos, în timpul patimilor Sale, pe drumul Golgotei.

Sfânta Veronica era originară din Cezareea lui Filip – Paneas (în apropiere de Muntele Hermon, în nordul Țării Sfinte). Potrivit unei vechi tradiții, Sfânta Veronica este femeia pe care Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat-o de boală grea, așa cum ne spune și Evanghelia după Matei: „Iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă; Iar Iisus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Și s-a tămăduit femeia din ceasul acela” (Matei 9, 20). De asemenea, se pare că Sfânta Veronica a fost femeia care I-a șters fața Mântuitorului Iisus Hristos, în timpul patimilor Sale, pe drumul Golgotei. Pe această pânză s-a imprimat chipul Mântuitorului, rămânând cunoscută în istorie ca Sfânta Mahramă – prima icoană a Mântuitorului, una nefăcută de o mână omenească.

Sf Cuv Paisie Aghioritul (Dezlegare la pește)

Viața Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

• • 

    Viața Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

    Viața Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la 25 iulie 1924. Este unul dintre cei mai iubiţi părinţi care au vieţuit în Sfântul Munte Athos. Pe 12 iulie 1994, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat la mănăstirea din Suroti, lângă Tesalonic, potrivit dorinţei sale.

Copilăria

Sfântul Paisie s-a născut în Farasa din Capadocia cea născătoare de sfinți, pe 25 iulie 1924, în ziua pomenirii Sfintei Ana. Cuviosul Arsenie l-a botezat cu numele său, însoțit de binecuvântarea sa, deoarece a văzut mai dinainte că va deveni călugăr, așa cum s-a și întâmplat.

Persoana care, după Cuviosul Arsenie, i-a influențat în chip binefăcător toată viața a fost mama sa, către care simțea o deosebită dragoste și o ajuta cât de mult putea. De la ea a învățat smerita cugetare. Ea îl sfătuia să nu își dorească să învingă colegii la jocuri, ca apoi să se mândrească, nici să nu urmărească să treacă primul linia de sosiri la alergări, căci, așa cum spunea ea, același lucru era dacă ajungea primul sau ultimul.

Pe lângă aceasta, l-a învățat și înfrânarea. Îl sfătuia să nu mănânce înainte de ora mesei. Iar încălcarea acestei reguli o considera desfrânare. L-a ajutat de asemenea să dobândească simplitate, hărnicie, spirit gospodăresc.

Când a învățat să citească bine, a găsit o Biblie și a început să citească în fiecare zi din cele patru Evanghelii. Când se întorcea de la școala, nu voia nici să mănânce, ci mergea mai întâi și citea din Viețile Sfinților.

Chemarea sa monahală s-a manifestat din frageda vârstă

Simțea o mare dragoste către Dumnezeu și rugăciunea lui era o manifestare a acesteia. La marile sărbători priveghea, aprindea candela și se ruga în picioare toată noaptea, dar fratele său cel mai mare îl împiedica de la aceasta. Când se scula noaptea să citească Psaltirea, acela nu-l lăsa, ci-l băga înapoi sub pături. Dar tactica fratelui său nu numai că nu i-a stins râvna, ci, dimpotrivă, i-a mărit dragostea pentru Dumnezeu.

Starețul povestea: „Când eram încă la școala, citeam Viețile Sfinților și doream să devin ascet. Ieșeam adesea din sat (eram pe atunci de vreo 11 ani). Într-o zi am privit cu insistență la o stâncă mare. A doua zi, dis de dimineață, am pornit spre ea cu dorința de-a mă face stâlpnic. Stânca era înaltă. Am urcat cu greutate pe ea și-am început să mă rog. Mi se sfârșiseră toate puterile și-am început să mă gândesc: Pustnicii aveau ca hrană rădăcini, puțină apă, o curmală… Tu nu ai nimic aici sus pe stâncă. Cum vei putea trăi? În cele din urmă am hotărât să cobor, dar deja se înnoptase. Coborâtul era mai greu, fiindcă nu vedeam. Cu mare greutate am reușit să cobor. Maica Domnului m-a păzit să nu mă zdrobesc de stânci”.

Micul Arsenie a terminat școala primară cu media 8 și purtarea exemplară. Nu a vrut însă să-și continue studiile, deoarece în Konița nu exista gimnaziu. Își dorea să devină tâmplar, fiindcă iubea meșteșugul Domnului nostru. Mai târziu și-a deschis atelierul său de tâmplărie. Făcea ferestre, uși, tavane, dușumele, iconostase și chiar sicrie, pentru care însă nu a luat niciodată bani, participând astfel la durerea acelor oameni.

Transmisionist în războiul civil

Vedea că starea generală a țării era foarte grea și de aceea se gândea că peste puțin aveau să-l cheme să slujească patria. A mers, așadar, în bisericuța Sfintei Varvara, care se afla înafara satului, și s-a rugat Maicii Domnului spunând: „Maica Domnului, primesc să fiu chinuit, să mă primejduiesc, numai să nu omor vreun om, ca să mă învrednicesc să devin monah”. Atunci a făgăduit că, dacă-l va păzi Maica Domnului în război, va sluji trei ani în mănăstirea ei, Stomiu, pe care o arseseră nemții, și va ajuta să fie zidită din nou.

În anul 1945, Arsenie a fost chemat să slujească patria. S-a prezentat la Navplio și a fost numit transmisionist, după aceea a fost transferat în Agrinio. Acolo, ceilalți soldați îl întrebau:

– Ce mijlocitor ai avut de te-au repartizat la transmisiuni?

– Nu am niciun mijlocitor.

– Lasă astea, i-au spus ei.

– Ei, pe Dumnezeu Îl am, le-a răspuns el.

Și într-adevăr „Domnul era cu el și el era bărbat îndemânatic” (Facere 39, 2).

Dragostea lui pentru ceilalți ajungea până la jertfă. Făcea și treburile celorlalți, lucra mult. Când cineva pleca în permisie, Arsenie îl înlocuia cu bunăvoință. Mulți îi exploatau bunătatea și-l considerau prost, el însă simțea bucurie din jertfă și, în același timp, prin aceasta afla ocazia să rămână singur și să se roage. Comandantul său spunea: „Ce se va întâmpla cu acest om? Nu cere niciodată să se odihnească”.

Starețul povestea că odată li s-a terminat hrana și mâncau zăpadă. Altădată au rămas flămânzi 13 zile și au trăit hrănindu-se doar cu castane sălbatice. Adesea sufereau de sete. Atunci erau nevoiți să bea apă stătută din urmele făcute de copitele animalelor. Cel mai mare dușman era însă frigul. Dormeau în corturi și uneori, dimineața, se trezeau îngropați în zăpadă. Atunci îi numărau pe cei care muriseră înghețați de frig. Într-o dimineață a scos, săpând cu cazmaua în zăpadă, 26 de soldați care muriseră înghețați. Odată a stat 3 zile în zăpadă, trimițând mereu semnale la comandament. Atunci a suferit și el degerături. Carnea de pe picioare i se desprindea și de aceea l-au trimis la spital.

Se bucura să stea în ploaie și în frig, să se ostenească, numai să nu se ostenească ceilalți.

Unii soldați, atunci când stricau ceva, pentru a se îndreptăți, aruncau vina pe Arsenie. Ofițerul îl certa, iar el, ca să nu-i vădească, răbda cu smerenie mustrările. Comandantul însă îl prețuia și avea încredere în el. În misiunile grele îl trimitea pe Arsenie, fiindcă știa că era cel mai capabil să ducă la bun sfârșit ceea ce îi încredința.

„Într-o luptă, povestea starețul, săpasem o mică groapă. Apoi a venit unul și m-a întrebat: Pot să intru și eu? M-am strâns și cu greu am încăput amândoi. Apoi a venit încă unul. L-am lăsat și pe acela în groapă, iar eu am ieșit afară. La un moment dat mi-a trecut un proiectil foarte aproape de cap. Nu purtam cască, ci numai căciulă. Mi-am pipăit capul și-am văzut că nu sângeram. L-am pipăit din nou, dar nimic. Proiectilul îmi trecuse razant cu capul și numai părul mi l-a ras pe o lățime de 6 cm. Nici măcar o zgârietură nu mi-a lăsat. Făcusem acea jertfă din toată inima. Mai bine să fiu omorât eu, mi-am spus, decât să fie ucis altul, iar apoi să fiu ucis de conștiință toată viața. Cum voi îndura după aceea mustrarea conștiinței, când mă voi gândi că aș fi putut să-l salvez și nu am făcut-o? Și, firește, Dumnezeu îl ajută mult pe cel ce se jertfește pentru alții”.

Starețul ne-a povestit o întâmplare, care s-a petrecut cu puțin timp înainte de eliberare: „Ne întorceam din Florina, fiindcă se terminase războiul. Pe drumul de întoarcere l-am auzit pe căpitan înjurând de cele sfinte. M-am apropiat de el și i-am zis: Din această clipă refuz să execut ordinele dumneavoastră, deoarece înjurând de cele sfinte, ocărâți credința mea și jurământul pe care l-am depus pentru patrie, credință și familie. Auzind acestea, s-a simțit jignit și m-a numit obraznic. Mai târziu, când mi-a spus: Îți ordon…, i-am răspuns: Doar v-am spus că nu voi mai executa ordinele dumneavoastră. Atunci ofițerul mi-a spus: Să considerăm subiectul încheiat.

Când am ajuns la cantonament, am mers imediat și am raportat cele întâmplate comandantului. Acela mi-a spus că refuzul de-a executa ordinul superiorului este pasibil de judecata tribunalului militar. Atunci am declarat din nou că nu mai execut ordinele căpitanului, fiindcă este călcător de jurământ, căci blesteamă pe Dumnezeu, căruia ne-am jurat amândoi. Apoi i-am spus cu indignare: Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni”(Faptele Apostolilor 5, 29).

Pregătirea pentru viața monahală

Arsenie a rămas pentru puțin în Konița și apoi a vizitat Sfântul Munte, îmbrăcat în haine militare. A vizitat multe colibe, schituri și chilii, deoarece înclina spre viețuirea isihastă. Alerga oriunde auzea că există stareți virtuoși, precum albina la florile înmiresmate. Arsenie însă, în urma multor căutări ostenitoare, nu a găsit ceea ce dorea. Starețul spunea mai târziu: „La început, până să-mi crească aripi duhovnicești, nu m-a ajutat nimeni, ci toți mă îmbrânceau. Călugări sfinți am întâlnit mai târziu”. Deși nu a găsit să găsească ceea ce căuta, suferința pe care a răbdat-o i-a fost de folos și l-a învățat multe. Și fiindcă se primejduia să-și piardă, precum spunea, și puțina minte pe care o avea, a luat hotărârea de a se întoarce în lume. Aceasta o făcea și din motive familiale, deoarece primise și o scrisoare de la tatăl său care-i cerea ajutorul.

Întors în lume, Arsenie a început să lucreze din nou ca tâmplar în Konița și în satele dimprejur, sprijinindu-și astfel familia. În satele unde lucra, era cu multă luare aminte. Vorbea puțin, iar atunci când lucra, psalmodia încet. Când nu i se dădea mâncare de post, petrecea ziua cu mâncare uscată. Rudelor sale le spunea că va deveni monah, dar din sensibilitate pretexta că nu este încă pregătit, ca nu cumva să-și dea seama că ei sunt pricina rămânerii lui în lume și astfel să se mâhnească.

După ce și-a îndeplinit toate îndatoririle față de familia sa, pe cât a fost omenește cu putință, a hotărât să părăsească din nou lumea. „Când am plecat să mă fac călugăr, nimeni nu avea să-mi reproșeze ceva”, spunea Starețul.

Intrarea în monahism

Astfel, în martie 1953, după o rugăciune fierbinte, după ce își împarte săracilor toți banii, Arsenie se îndreaptă din nou spre Sfântul Munte, hotărât să intre mai întâi în viața de chinovie. Ajunge astfel viețuitor în Mănăstirea Esfigmenu. Starețul spunea: „Era mănăstirea cu rânduiala cea mai grea. În prima săptămână a Postului toți părinții stăteau aproape toată ziua în biserică. Se dădea numai o farfurie de fiertură pe zi”.

Tânărul începător înainta cu bucurie în ostenelile vieții de obște. La început l-au rânduit ajutor la trapeză și la brutărie. Mai târziu l-au rânduit la tâmplărie, deoarece cunoștea meșteșugurile de tâmplar. Era priceput la orice lucru și lucra foarte repede. Din mărinimie Arsenie a cerut binecuvântare ca să ajute și la arhondaric, atunci când în mănăstire veneau mulți închinători. Avea de asemenea în grijă și două paraclise dinafara mănăstirii. În fiecare zi aprindea candelele, se îngrijea să fie mereu curățenie și să se săvârșească în ele, din când în când, Sfânta Liturghie.

Nevoințele călugăriei

După ce și-a pus ca temelie a vieții monahale smerita cugetare și ascultarea, Arsenie a început să facă nevoință mai presus de puterea sa. Ziua se ostenea trupește, iar noaptea rămânea treaz, rugându-se și slăvind pe Dumnezeu. Simțea multă oboseală, dar era neînduplecat în asceză. Mereu adăuga noi nevoințe, dar făcea aceasta întotdeauna cu binecuvântarea și supravegherea egumenului. Toate le făcea cu bună dispoziție.

„Lucram din greu la strung toată ziua, iar seara mergeam la arhondaric și ajutam până la 10-11 noaptea. Nu-mi rămânea timp nici pentru cele duhovnicești. De aceea, atunci când mergeam la chilie, nu mă culcam, ci doar mă întindeam, punând picioarele pe ceva mai înalt pentru a se odihni puțin și pentru a coborî sângele care se aduna în ele după multe ore de stat în picioare. Apoi stăteam în picioare într-un lighean cu apă rece ca să nu mă ia somnul și mă rugam cu Doamne Iisuse. Dormeam o jumătate de oră sau o oră și apoi mergeam la biserică pentru a citi Miezonoptica”.

În biserică nu se așeza deloc în strană, ci stătea în picioare, iarna nu aprindea soba. Chilia în care stătea avea atât de multă umezeală încât mucegaiul de pe pereți era ca bumbacul.

Diavolul, văzând că nu-l poate opri pe Arsenie de la nevoințe, nu se mulțumea să-i aducă numai războiul gândurilor, ci îi apărea și în chip simțit. Îl vedea și vorbea cu el. Fratele Arsenie nu se tulbura, nici nu se înspăimânta de arătarea diavolului, ci îi spunea: „Să mai vii, fiindcă îmi faci bine. Mă ajuți să-mi aduc aminte de Dumnezeu atunci când Îl uit și să mă rog Lui”.

Pe 27 martie 1954, Arsenie a fost tuns rasofor, primind numele de Averchie. Egumenul îi propusese să primească schima mare, dar el (din smerenie) nu a voit.

După aspre nevoințe și ascultări mucenicești, îndurând multă umilință și nedreptățire de la unii părinți din mănăstire, sub a căror ascultare se afla, puterile au început să îi scadă. „Când mi s-au golit de tot bateriile, povestea Starețul, am trăit următorul lucru: într-o noapte, în timp ce mă rugam în picioare, am simțit ceva coborând de sus și cuprinzându-mă cu totul. Simțeam veselie, iar ochii îmi deveniseră ca două izvoare, din care curgeau în continuu lacrimi. Vedeam și trăiam în chip simțit harul. Faptul acesta mi-a dăruit atâta putere duhovnicească, încât m-a întărit și susținut timp de aproape zece ani, până când, la Sinai, am trăit și altfel de stări, mai înalte”.

Plecarea la liniște

După astfel de experiențe, părintele Averchie a luat binecuvântare să plece din mănăstire pentru a merge în pustie. A lăsat în mănăstire osteneli și slujire, sânge și sudori și a ieșit, având nădejde că Dumnezeu și Maica Domnului îl vor povățui în „pământ pustiu” (Psalmi 62, 3).

Ajunge însă la Mănăstirea Filoteu, unde face iarăși ascultări de obște.

După un an de nevoințe ascunse de ochii celorlalți, a fost tuns monah în schima mică. A primit numele de Paisie, iar naș de călugărie i-a fost bătrânul Sava. Starețul îl cinstea și prețuia pe acest bătrân, deoarece, după mărturisirea sa, era „virtuos, cult și evlavios”.

În scurta lui ședere la Filoteu nu a încetat să se gândească la pustie, ci dimpotrivă simțea mai puternic dorința pentru isihie. Atunci când părintele Paisie auzea că trăiau părinți virtuoși, care duc o viață ascetică și au ajuns la o măsură duhovnicească înaltă, se străduia să-i întâlnească pentru a se folosi duhovnicește. A păstrat cuvintele și pilda lor în cugetarea sa ca pe o comoară de mult preț, pentru ca mai târziu să le publice în cartea sa „Părinți aghioriți”.

A făcut mai multe încercări de a pleca la pustie, dar toate au eșuat. Drumul către isihie rămânea închis și plin de piedici, căci planul lui Dumnezeu era altul. Părintele Paisie ne-a povestit mai târziu întâmplarea care l-a făcut să meargă la Mănăstirea Stomiu, și nu la Katunakia (după cum ar fi vrut): „Mă rugam în chilie când, dintr-odată, am simțit că nu mă mai pot mișca deloc. Îmi era cu neputință să mă ridic. O putere nevăzută mă ținea nemișcat. Am înțeles că ceva se întâmplă. Am rămas așa țintuit aproape 2 ore și jumătate. Puteam să mă rog, să cuget, dar nu puteam să mă mișc deloc. În timp ce mă aflam în această stare am văzut ca la televizor într-o parte Katunakia, iar în cealaltă parte Mănăstirea Stomiu din Konița. Atunci eu mi-am întors cu dorire ochii spre Katunkia, dar un glas – era al Maicii Domnului – mi-a spus limpede:

– Nu vei merge la Katunakia, ci vei merge la Mănăstirea Stomiu.

– Maica Domnului, eu ți-am cerut pustie și tu mă trimiți în lume? i-am spus eu”.

Atunci am auzit din nou același glas, spunându-mi cu asprime:

– Vei merge să te întâlnești cu persoana cutare, care te va ajuta mult.

La Mănăstirea Stomiu

Astfel Starețul, în luna august din 1958, a ajuns la ajuns la mica și liniștita Mănăstire Stomiu. Oamenii din preajmă s-au bucurat mult de venirea lui și mulți dintre ei îl vizitau adesea. Starețul a început rezidirea mănăstirii arse, fără să aibă banii și materialele necesare. Însă cu ajutorul Maicii Domnului și cu bunăvoința unor creștini evlavioși, a reușit încet, încet să rezidească mănăstirea. „Când turnam placa, povestea Starețul, au venit să ajute 70 de persoane. La un moment dat, meseriașii mi-au spus: Mai trebuie 20 de saci de ciment. Ce puteam să fac? Mă aflam într-o situație dificilă. Să lăsăm placa pe jumătate nu se putea, să aducem alt ciment era foarte greu, deoarece trebuiau să meargă 4 ore și jumătate cu catârii, dar aceia erau la țarini. Atunci am alergat în biserică. Am aprins o lumânare, am îngenuncheat și am rugat-o pe Maica Domnului să ne ajute. Apoi am mers la muncitori și le-am spus să continue lucrul, punând cantitatea normală de ciment. Când au terminat, le-au rămas 5 saci de ciment!”

Cu toate că mănăstirea se afla într-un loc retras și liniștit, Starețul se retrăgea uneori într-o peșteră. Mergea acolo noaptea și priveghea, rostind Rugăciunea lui Iisus și făcând nenumărate metanii. Când nu avea închinători se închidea câteva ore în chilie. Studia, se ruga și făcea lucrare duhovnicească în sine însuși. În acest timp lăsa ușa chiliei puțin deschisă ca să vadă poarta mănăstirii, pentru a observa dacă vine cineva.

Starețul se îngrijea atât de lucrările de construcție, cât și de cei care aveau nevoie de ajutor. Aceștia erau foarte mulți, săraci și nefericiți. Starețul le dădea bani, alimente și medicamente, se îngrijea de copiii săraci și orfani, dădea terenurile mănăstirii familiilor sărace.

Starețul avea și activitate misionară, luptând împotriva unor eretici evangheliști care apăruseră în Konița, propovăduind musulmanilor și pe unii din ei aducându-i la adevărata credință.

Părintele iubea în mod deosebit și animalele sălbatice. În pădurea din jurul mănăstirii, trăiesc mulți urși. Odată Starețul a întâlnit un urs pe o cărare îngustă în timp ce urca la mănăstire cu un măgăruș încărcat. Ursul s-a strâns într-o margine ca să treacă Starețul. Acesta, la rândul său, i-a făcut semn cu mâna să treacă el mai întâi. „Iar ursul, povestea Starețul lumii, și-a întins laba, m-a prind de mână și m-a tras puțin ca să trec eu primul”. Atunci Starețul i-a zis: „Mâine să nu mai apari pe aici, pe jos, deoarece aștept lume. Altfel te voi prinde de-o ureche și te voi lega la iesle”.

Chiar dacă faima virtuții sale se răspândise dincolo de Konița și mulți oameni veneau să-i ceară sfatul, totuși Părintele a părăsit mănăstirea Stomiu. În ajunul hramului a mers în biserică pentru a face slujba, iar când a terminat, a văzut afară mai mulți vizitatori care aprinseseră focuri în curte și jucau. Atunci și-a luat rasa și a plecat noaptea mâhnit spre Sfântul Munte, la Mănăstirea Filotheu. La rugămințile insistente ale locuitorilor din Konița, părintele Paisie este trimis din nou la Stomiu, pe data de 7 august 1961.

Deși înnoise mănăstirea, îi alungase pe eretici și îi ajutase pe mulți, gândurile îi spuneau că nu face nimic și adesea se mustra pe sine: „Eu sunt călugăr, ce caut aici în lume”?

Pustnic pe Muntele Sinai

Pe 30 septembrie 1962, atunci când a văzut că și-a terminat misiunea în pustia lumii și și-a împlinit făgăduința făcută Maicii Domnului, a părăsit definitiv Mănăstirea Stomiu și a pornit către Muntele Sinai, după cum Maica Domnului l-a încredințat.

Când Părintele Paisie a ajuns la Sinai era mare secetă. În condiții obișnuite în această provincie plouă foarte rar, dar în acel an era simțită în mod deosebit lipsa de apă. În acea noapte starețul făcu rugăciune și a plouat mult.

Părintele Paisie a cerut binecuvântare pentru a locui singur în pustie. Și a ales sihăstria Sfinților Galaction și Epistimi, care era formată dintr-o bisericuță, în continuarea căreia se afla o chilie foarte mică. Această sihăstrie este așezată la înălțime, exact în fața sfântului vârf, la o distanță de mai puțin de o oră de la mănăstire. La 200 de metri mai sus se află peștera Sfântului Galaction, iar puțin mai în spate este schitul unde a viețuit Sfânta Epistimi împreună cu alte pustnice. Foarte aproape, „ca la o aruncătură de piatră” de locul lui pustnicesc se afla un izvoraș. În 24 de ore aduna 2-3 litri de apă. „Mâncarea mea, spunea Starețul, era ceai cu posmag pe care-l făceam singur. Făceam turte și le uscam la soare. Uneori fierbeam și orez pisat într-o cutie de conservă, care era și ibric și cratiță și farfurie și pahar. Aveam și un rând de haine de corp groase, pentru că noaptea se făcea foarte frig. Nu aveam nici felinar, nici lanternă, ci numai o brichetă ca să văd puțin prin întuneric. O dată am pus în pământ un răsad de roșii, dar după aceea m-a mustrat conștiința și le-am smuls. Mi se părea nepotrivit ca sărmanii beduini să nu aibă roșii, iar eu care eram călugăr, să am, fie și numai un fir. Ziua rosteam Rugăciunea și făceam lucru de mână. Rugăciune și lucru. Acesta era tipicul meu. Noaptea făceam câteva ore metanii fără să le număr. Nu citeam pravilă, ci o înlocuiam cu Doamne Iisuse”.

La mănăstire, Starețul cobora în fiecare Duminică sau o dată la 15 zile și se împărtășea. Avea o chiliuță mică în turn care era foarte izolată, acolo unde altădată erau închiși cei care erau exilați în Sinai. Participa la ascultările de obște ale mănăstirii, la lucrările de tâmplărie și la curățarea măslinilor. Făcea din lemn icoane sculptate pe care le dădea la mănăstire spre vânzare. Erau foarte căutate de închinători. Banii pe care îi luam pe ele îi dădeam la taximetriștii care veneau din Cairo, spunându-le să-mi cumpere haine, șepci, biscuiți, alimente, etc. După ce îmi umpleam traista cu binecuvântări întrebam unde se află corturile beduinilor, după care mergeau acolo, îi strigam pe copiii cei mici și împărțeam acele binecuvântări”.

După multe ispitiri de la diavolul, în urma multor nevoințe trupești și duhovnicești, Părintele Paisie trăia deja o viață imaterială. Era robit de iubirea dumnezeiască. Rugăciunea lui era neîncetată, precum răsuflarea lui și nu se întrerupea nici măcar în somn. Se adăpa cu harul, după cum aflăm din scrierile Starețului: „Simt că se încrustează ceva deosebit înlăuntrul meu”. Cu siguranță, Părintele Paisie a trăit aici, în Muntele Sinai, taine înalte, numai de el știute, pe care Dumnezeu i le descoperea, precum oarecum Prorocului Moise.

Starea sănătății Starețului însă se înrăutățea tot mai mult. Suferea de dureri de cap, care se datorau lipsei de oxigen de la mare altitudine unde pustnicea. Despre aceasta Starețul scrie într-o epistolă de-a sa din 1 martie 1964: „Văd că Dumnezeu mă coboară tot mai jos. De o săptămână mă aflu la mănăstire pentru că mi-a apărut astma. În cazul că voi suferi și aici, voi veni în Grecia. În orice caz, eu las lucrurile în seama lui Dumnezeu”.

A iubit Sinaiul pentru că acolo a trăit adevărata viață pustnicească. Până la sfârșitul vieții Starețul a trăit nostalgia petrecerii la Sinai, iar acum cu multă durere părăsește Sinaiul.

Din nou în Sfântul Munte

Reîntors din Sinai, Părintele Paisie a mers la Schitul Ivirului și s-a stabilit în Chilia Sfinților Arhangheli. Aici are parte și de liniște, însă nu este scutit de vizitele ucenicilor. Primind descoperire de la Dumnezeu să primească pe toți cei ce vin la dânsul, în jurul Părintelui s-au adunat mai mulți frați și părinți doritori să viețuiască împreună cu Starețul. Starețul însă suferea în continuare de plămâni. Boala nefiind tratată, starea de sănătate a Părintelui Paisie s-a înrăutățit. Pentru aceasta a fost nevoit să iasă din nou din Sfântul Munte pentru analize. Acestea au arătat că trebuie să fie operat cu orice preț. Intervenția chirurgicală a avut loc la Centrul pentru boli pulmonare din Tesalonic. I-au scos aproape în întregime plămânul stâng și două coaste. La spital s-a legat duhovnicește de niște tinere evlavioase, iubitoare de monahism. Acelea îl vizitau și i-au dat sângele de care a avea nevoie în timpul operației (este vorba de 4 litri de sânge). Starețul, simțindu-se îndatorat față de ele, le-a ajutat mai târziu duhovnicește, cât a putut de mult. Astfel a întemeiat celebra sihăstrie a Sfântului Ioan Teologul, din Suroti. În continuare, până la adormirea sa, Starețul le-a îndrumat duhovnicește și tot acolo și-a lăsat și mult pătimitorul său trup. A luat sânge de la surori, iar el le-a dat duh, adică ajutor duhovnicesc.

Povățuitor de suflete

În iulie 1967, datorită problemelor de sănătate, se stabilește la coliba lui Ipatie Vlahul din Katunakia, unde se nevoiește un an de zile.

La chemarea Kinotitei, Părintele Paisie se mută la Mănăstirea Stavronikita, pentru a reorganiza viața de obște. După ce a ajutat să intre în rânduială obștea de curând înființată, s-a stabilit pentru mai multă liniște la Chilia Cinstitei Cruci (2 martie 1969). Din această chilie Părintele Paisie avea să povățuiască multe suflete, călugări sau mireni vizitatori, dedicându-se întru totul slujirii aproapelui.

Prin anul 1972 se discuta subiectul nepurtării reverendei preoțești. Față de această problemă Părintele Paisie spunea: „Preotul fără rasă nu este de rasă”, iar pe preoții care renunțau la reverendă îi mustra astfel: „Îți place copacul așa cum este decojit? Așa sunt și preoții fără reverendă”.

Starețul nu era de acord cu introducerea mașinilor în Sfântul Munte. A luat poziție și vorbea cu îndrăzneală: „Mulți vor cutreiera cu mașinile tot Muntele pentru turism, iar alții vor vinde răcoritoare. Și ce va deveni Sfântul Munte, pe care l-au sfințit Sfinții Părinți prin nevoințele lor? Un adevărat spital de nebuni”.

După ce a petrecut 11 ani de nevoință la Coliba Cinstitei Cruci, se mută la coliba Panaguda, un loc mai retras și cu multă vegetație. Însă și aici este asaltat de credincioși. De dimineața până seara Starețul primea oameni, îi servea cu obișnuita tratație athonită și jertfea mult timp, stând împreună cu ei și ascultându-le problemele, urmând prorocului Isaia care zicea: „Mângâiați pe poporul meu, zice Domnul”, lăsând să se înțeleagă că a primit această poruncă.

Părintele Paisie a luat poziție drastică și față de buletinele de identitate, însemnate cu codul de bare 666 despre care zicea: „Chiar și primirea buletinului este lepădare. Din moment ce există pe buletin simbolul diavolului – 666 și eu iscălesc, înseamnă că sunt de acord cu acest lucru. Altceva e cu bancnotele care au numărul 666 – dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului – și altceva buletinul care este ceva personal”.

De asemenea, în anul 1988 Părintele Paisie ia poziție și față de filmul hulitor „Ultima ispită”, după Kazanțakis și chiar participă la protestul în stradă față de acest film. În urma acestui protest, Guvernul a interzis rularea filmului hulitor.

Boala și fericitul sfârșit

După ce este operat de hernie, în noiembrie 1987, la Spitalul Teaghenio din Tesalonic, starea sănătății Părintelui se înrăutățește foarte mult. Era foarte slăbit și pierdea mult sânge datorită cancerului înaintat la intestinul gros. Cu toate acestea nu și-a pierdut zâmbetul și îi mângâia pe ceilalți bolnavi, fără să primească îngrijire medicală. Pe 22 octombrie 1993, a mers la Mănăstirea Suroti pentru privegherea Cuviosului Arsenie. Dar aceasta avea să fie ultima sa ieșire din Sfântul Munte. Nu avea să se mai întoarcă nici după moartea lui. Între timp, Părintele a făcut ocluzie intestinală. Părintele Paisie este internat din nou la spitalul Teaghenio, pentru a i se extirpa tumoarea. La 4 februarie 1994 a avut loc operația. Tumoarea de la intestinul gros a fost eliminată, dar boala evolua înfricoșător de repede. A făcut metastază la ficat și plămâni.

Deși pentru o vreme Starețul s-a supus cu smerenie prescripțiilor medicilor, într-o zi l-a chemat pe chirurgul care l-a operat și i-a spus:

– De acum înainte vom opri tratamentul.

– De ce, gheronda?

– Acum vei face ascultare. Nu mai pot primi pe nimeni. S-a terminat misiunea mea. Până aici a fost. De acum înainte mă veți lăsa liniștit.

Durerile deveneau tot mai mari, dar nu primea să i se facă injecții calmante. Cu toate că a încercat de mai multe ori să revină în Sfântul Munte, nu a putut, pentru că voia lui Dumnezeu era să rămână în lume la Mănăstirea Suroti, lângă Cuviosul Arsenie, Sfântul său ocrotitor. A cerut să i se aducă schima mare și camilafca. A stabilit locul mormântului și a dat porunci privitoare la înmormântarea sa.

La sărbătoarea Sfintei Eufimia, 11 iulie, într-o zi de luni, s-a împărtășit pentru ultima dată, stând în genunchi pe pat, fiindcă îi era cu neputință să meargă la biserică. De câteva zile încetase să mai primească lume. Acum când se apropia sfârșitul, dorea ca nici surorile să nu mai intre la el în chilie. Când avea nevoie de ceva, bătea în perete și venea monahia care îl slujea. Voia să fie singur, să se roage nestingherit și să se pregătească mai bine pentru ieșirea lui.

Starețul ajunsese la ultima sa noapte mucenicească. O chema pe Maica Domnului în durerile lui, spunând: „Măicuța mea cea dulce!” Timp de două ore și-a pierdut cunoștința, iar când și-a revenit a sus cu voce stinsă: „Mucenicie, adevărată mucenicie…”. Apoi a adormit în pace. Era 12 iulie 1994, marți la ora 11 noaptea, iar după calendarul aghioritic 29 iunie, pomenirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

A fost înmormântat în spatele bisericii Sfântului Arsenie, fără să afle cineva și fără să cheme pe nimeni la înmormântarea lui. Aceasta a fost dorința Starețului, ca înmormântarea lui să se facă în taină. Ceea ce s-a întâmplat după trei zile, când adormirea lui s-a făcut cunoscută, este de nedescris. Din toate părțile venea puhoi de lume pentru a se închina la mormântul lui. Coliba lui din Sfântul Munte, Panaguda, a căzut pradă tâlharilor duhovnicești. Închinătorii au intrat pe sub gardul de sârmă și s-au cățărat pe balcon. Luau tot ce găseau: căni, cuțite, lemne, covorașe, funii, hârtii, până și buturugele pe care Starețul le folosea ca scăunele.

Deasupra mormântului său simplu, pe o placă de marmură, a fost încrustat poemul care a fost scris de el însuși:

Aici s-a terminat viața mea,

Aici și răsuflarea mea.

Aici trupul mi se va îngropa,

Iar sufletul mi se va bucura.

Sfântul meu aici locuiește,

Iar aceasta mă cinstește.

Și cred că el se va milostivi

Și pe Izbăvitorul Îl va îmblânzi,

Ca sufletul meu cel ticălos

Să aibă alături pe Maica Domnului Hristos.

Monahul Paisie Aghioritul

Testamentul duhovnicesc al Starețului

Atunci când eu, renumitul Paisie, m-am cercetat pe sine-mi, am văzut că toate poruncile Domnului le-am călcat și toate păcatele le-am făcut. Nu are importanță dacă unele le-am făcut într-o măsură mai mică, deoarece nu am deloc circumstanțe atenuante. Căci multe faceri de bine am primit de la Domnul. Rugați-vă să mă miluiască Hristos. Iertați-mă și iertați să fie toți cei ce cred că m-au mâhnit. Vă mulțumesc mult și iarăși rugați-vă! Monahul Paisie