REVISTA
IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI
ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE
NR 170 DIN 11 MARTIE 2018
RELIGIE ORTODOXĂ 11 Martie
Sf
Ier Sofronie, patriarhul Ierusalimului; Duminica
a treia din Post – a Sfintei Cruci – Luarea Crucii și urmarea lui Hristos
Viaţa Sfântului Ierarh
Sofronie, Patriarhul Ierusalimului
Sfântul Sofronie, cel numit cu numele întregii
înţelepciuni, s-a născut în Damasc, din părinţi dreptcredincioşi şi deplin
înţelepţi, ale căror nume au fost Plintos şi Mira, şi erau cetăţeni vestiţi.
Din tinereţile sale fericitul Sofronie şi-a câştigat viaţa potrivit cu numele
său, iubind înţelepciunea cea duhovnicească şi cea dinafară, păzindu-şi
fecioreasca sa curăţenie, întreagă şi neprihănită din pântecele maicii sale.
Căci amândouă acestea, adică înţelepciunea duhovnicească şi fecioreasca
curăţie, se numesc întreaga înţelepciune, mai ales după cuvântul Sfântului Ioan
Scărarul, care zice: "Întreaga înţelepciune este o numire de obşte a
tuturor faptelor bune". Pe acestea şi pe toate faptele bune le-a câştigat
pe deplin înţeleptul Sofronie.
El a deprins mai întâi filosofia cea din
afară. De aceea a fost numit şi "sofist", adică preaînţelept, pentru
că numirea de sofist în acele timpuri era foarte mult cinstită şi cei mai aleşi
filosofi cu acest nume erau numiţi, precum altă dată Libaniu sofistul, prietenul
Sfântului Vasile cel Mare. După aceea fericitul Sofronie, după filosofia cea
din afară vrând să câştige înţelepciunea cea duhovnicească, umbla prin
mănăstiri şi prin sihăstrii pustniceşti, adunând de la plăcuţii lui Dumnezeu
părinţi folos pentru sufletul său.
Mergând şi la Sfânta Cetate a Ierusalimului
şi umblând prin mănăstirile ce erau acolo, a intrat în viaţa de obşte a marelui
Teodosie. Acolo a găsit pe monahul Ioan, care se numea Moscu şi Evirat, preot
cu rânduiala, bărbat îmbunătăţit şi foarte iscusit într-amîndouă
înţelepciunile, şi în cea din afară şi în cea duhovnicească.
Lipindu-se Sofronie de acela cu toată
osârdia, ca fiul de tată şi ucenicul de dascăl, îi urmă lui întru toate căile,
până la sfârşitul aceluia, umblând prin mănăstiri şi prin pustietăţi, împreună
cu dânsul cercetând pe sfinţii părinţi şi scriindu-le vieţile lor spre folos;
precum este cartea cea scrisă de amândoi, care se numeşte "Limonariu"
sau "Grădină de flori" şi care este mărturisită de al şaptelea Sinod,
în care se arată totul. În acea carte Sfântul Sofronie adeseori se numeşte
sofist de către dascălul său, ca cel asemenea cu dânsul în învăţătura
filosofiei. Dar nu numai sofist numeşte acel cuvios Ioan pe fericitul Sofronie,
ci în unele locuri şi domn al său, iar alteori şi părinte. Că nu-l avea ca pe
un ucenic, ci ca pe un prieten şi împreună călător şi ostenitor, fiind ales cu
viaţa. Pe lângă această vedea şi mai înainte cu duhul că acela avea să fie mare
păstor şi stâlp neplecat al Bisericii lui Hristos.
Cu acest cuvios Ioan a petrecut Sfântul
Sofronie mai înainte de călugăria să mai întâi în Palestina, în aceeaşi viaţă
de obşte a Sfântului Teodosie - în pustiul Iordanului şi în mănăstirea ce se
numea nouă, care era zidită de Sfântul Sava.
După aceea Ioan şi Sofronie, lăsând Palestina
de frica Perşilor care năvăliseră, s-au dus în părţile Antiohiei celei mari.
Căci în timpurile acelea Hosroe cel tânăr, împăratul Persiei, s-a sculat cu
război contra stăpânirii greceşti, pentru o pricină că aceasta: Foca tiranul,
precum scrie pe larg Nichifor Calist, istoricul grec, a ucis pe Mavrichie,
împăratul grecesc (582-602) şi i-a răpit scaunul împărătesc (602-610); iar
Mavrichie împăratul a fost mai înainte un mare făcător de bine a lui Hosroe al
Persiei. Căci lui Hosroe, fiind izgonit de la împărăţia persană şi scăpând în
stăpânirea grecească, Mavrichie îi fusese ca un tată; şi-i ajutase cu bani
împărăteşti şi cu putere de oaste de-şi luase iarăşi scaunul în Persia, şi se
făcuse pace întărită între greci şi perşi. Iar când a auzit Hosroe de uciderea
făcătorului său de bine, Mavrichie, i-a părut foarte rău de dânsul şi, stricând
toate aşezămintele de pace cu grecii, a început a cugeta să răzbune uciderea
lui Mavrichie. Deci a năvălit oaste persană contra multor părţi greceşti, mai
ales contra Siriei, Feniciei şi Palestinei şi le robeau.
Atunci sfinţii părinţi care petreceau viaţă
pustnicească în acele părţi, lăsând mănăstirile şi pustniceştile lor locuinţe,
au fugit fiecare pe unde putea. Într-acel timp aceşti doi sfinţi, Ioan şi
Sofronie, s-au dus din Palestina. Iar după plecarea lor a fost luată de perşi
Sfânta Cetate a Ierusalimului, iar cinstitul lemn al făcătoarei de viaţă Cruci
a lui Hristos a fost robit împreună cu prea sfinţitul patriarh; şi
patrusprezece ani a fost ţinut în Persia în robie, nu cu puţină mâhnire şi jale
pentru toată creştinătatea.
Mai înainte de acea robie a Ierusalimului,
aceşti sfinţi, trecând prin părţile Antiohiei după obiceiul lor, precum s-a
zis, asemenea albinelor ce zboară pe flori şi adună miere, înconjurau oriunde
auzeau că sunt părinţi făcători de fapte bune şi, adunând frumuseţea sufletului
cea mai dulce decât mierea ca într-un singur fagure plin de miere, au
alcătuit-o prin scris, în cartea ce se numeşte "Limonariu". Iar după
ce şi acolo s-au apropiat aceleaşi războaie persane, s-au dus în Egipt şi
Alexandria, unde, făcând asemenea, au dobândit multe învăţături, pe care le-au
lăsat spre folos neamului creştinesc celui mai de pe urmă, scriind faptele şi
vorbele multor sfinţi părinţi, pe care singuri cu ochii le-au văzut şi cu
urechile le-au auzit.
Sfântul Sofronie era încă netuns în chipul
monahicesc când a mers în Alexandria. Acest lucru se dovedeşte din capitolul
şasezeci şi nouă al "Limonariului", unde dascălul lui Sofronie, Ioan
Eviratul, zice astfel: "Am mers în Alexandria eu şi domnul Sofronie,
fratele meu, mai înainte de călugăria lui, şi ne-am dus la ava Paladie,
bărbatul cel îmbunătăţit şi robul lui Dumnezeu". Şi iarăşi, în capitolul o
sută zece, din nou zice: Eu şi domnul meu Sofronie am mers în lavra care este
departe de Alexandria de optsprezece stadii, la un foarte îmbunătăţit egiptean
de neam şi am zis acelui stareţ: "Părinte, spune-ne un cuvânt, cum putem
să petrecem unul cu altul, căci domnul Sofronie sofistul vrea să se lepede de
lume şi să se facă monah". Atunci ne-a zis stareţul: "Bine faceţi,
fiilor, că lăsaţi cele lumeşti pentru mântuirea sufletelor voastre. Şedeţi dar
în chilii, liniştiţi-vă şi, păzindu-vă mintea, rugaţi-vă neîncetat, având
nădejdea spre Dumnezeu. Acela vă va da înţelegerea Sa şi va lumina mintea
voastră".
De aici se vede mai lămurit fapta cea bună a
Sfântului, întregului la minte, Sofronie, căci, fiind încă mirean, atât de mare
osteneală a călătoriei suferea într-acele vremi pe la mănăstiri şi prin
pustietăţi şi atât de multă sârguinţa adăuga pentru cercetarea lucrurilor celor
folositoare, cum ar putea să se povăţuiască la calea mântuirii; şi, mai înainte
de a se tunde în călugărie, fericitul Sofronie se arăta desăvârşit monah, având
viaţă monahicească, desăvârşita în fapte bune.
După aceea s-a călugărit de dascălul său.
Apoi, întâmplându-se lui o boală trupească de care era gata să moară, a văzut o
vedenie, precum scrie despre aceasta dascălul său, în capitolul o sută doi,
zicând: Vrând să se sfârşească fratele meu Sofronie înţeleptul, eu şi ava Ioan
scolasticul stând lângă el, ne-a zis: "Mi se părea că merg undeva pe cale
şi am văzut că nişte fecioare dănţuiau înaintea mea, zicând: "Bine că a
venit Sofronie! Acum s-a încununat Sofronie!" Pentru aceasta dănţuiau
fecioarele acelea înaintea lui, căci el este numit cu numele întregii
înţelepciuni".
Aceasta a scris dascălul său despre el. Apoi,
după boala aceea, însănătoşindu-se şi fiind în chipul monahicesc, şi mai multe
osteneli adăuga, îngrijind de mântuirea sa şi de a altora, pentru că,
înmulţindu-se atunci în Egipt eresul lui Sevir, se împotriveau ereticilor
amândoi, împreună cu dascălul, ca nişte înţelepţi şi iscusiţi în dumnezeiasca
Scriptură, întrebându-se cu ei şi biruindu-i. Pentru aceea prea sfinţitului
Patriarh al Alexandriei, Ioan Milostivul, îi erau foarte iubiţi şi se cinsteau
mult de dânsul, ca nişte adevăraţi prieteni ai lui şi ajutători contra
ereticilor şi mângâietori în întristări.
Se povesteşte în viaţa aceluia, scrisă de
Leontie, episcopul Neapolei, că Sfântul Ioan Milostivul avea obicei de şedea
miercurea şi vinerea lângă uşile bisericii, dând voie tuturor celor ce voiau să
vină la dânsul, ascultând trebuinţele fiecăruia, ajutându-le, potolind
certurile şi sfezile şi făcând pace între oameni. Iar dacă se întâmpla cândva,
şezând acolo, de nu venea nimeni la el şi nu cerea nimic, apoi se scula mâhnit
şi cu lacrimi se ducea în casa sa, zicând: "Acum smeritul Ioan n-a
câştigat nimic, nici a dus ceva lui Dumnezeu pentru păcatele sale". Astfel
şi fericitul Sofronie, despre care ne este cuvântul, mângâindu-l pe prietenul
lui, îi zicea: "Cu adevărat, astăzi ţi se cade, părinte, a te veseli, căci
oile tale petrec în pace, fără ceartă şi fără sfadă ca şi îngerii lui
Dumnezeu". De aici arătat este în câtă cinste şi dragoste a fost Sfântul
Sofronie, împreună cu dascălul său, la acel prea sfinţit patriarh.
La aceşti sfinţi părinţi era obiceiul şi
sârguinţă ca în fiecare zi, să se folosească cu un lucru nou, văzând sau auzind
sau învăţând ceva. Şi li s-a întâmplat un lucru ca acesta, precum zice Ioan:
Eu şi domnul Sofronie înţeleptul, am mers în
casa lui Ştefan filosoful, care era lângă calea ce duce spre biserica
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, zidită de fericitul Patriarh Evloghie, spre
răsărit de a marelui Tetrafil. Sosind în casa filosofului, am bătut în poartă,
iar portarul ne-a zis: "Încă se odihneşte stăpânul meu, mai zăboviţi
puţin". Atunci a zis domnul meu Sofronie: "Să mergem la Tetrafil şi
acolo vom zăbovi". Locul acela este cinstit de alexandreni, căci se zice
că împăratul Alexandru Macedoneanul, aducând din Egipt moaştele Sfântului
Prooroc Ieremia, le-a pus în acel loc când a zidit cetatea Alexandria în numele
său.
După ce am mers acolo, pe nimeni n-am aflat,
decât numai pe trei orbi. Şi am şezut încetişor aproape de ei, având la noi
cărţile noastre. Deci, vorbind mult între ei aceşti orbi, a zis unul către
altul: "Prietene, cum ai orbit tu?" Acela i-a răspuns: "Am fost
corăbier în tinereţile mele şi, plutind dinspre Africa, din multă privire spre
mare, s-a făcut albeaţa pe ochii mei şi am orbit". Apoi i-a povestit şi
celălalt cum a orbit, zicând: "Am fost sticlar şi, lucrând odată cu sticla
fără pază, m-am ars şi din dogoarea focului mi-am pierdut vederea".
Amândoi orbii spunându-şi pricina orbirii
lor, au întrebat şi pe al treilea, iar acela le-a răspuns: "Când eram
tânăr, mi-a fost urât a mă osteni şi a lucra, ci am iubit lenea; dar, fiind
iubitor de plăceri, nu aveam cu ce mă hrăni, de aceea am început a fura şi a
face multe răutăţi. Iar într-una din zile am văzut ducându-se spre îngropare un
mort. Şi am mers în urma celor ce-l duceau, vrând să văd unde-l vor pune; şi a
fost îngropat mortul lângă biserica Sfântului Ioan. După ce a înnoptat, am
descoperit mormântul, am intrat înăuntru, am luat toate hainele de pe mortul
acela şi numai o cămaşă am lăsat pe el.
Şi, ieşind din mormânt, mi-a zis gândul cel
rău: "Întoarce-te de ia şi cămaşa, căci este foarte bună". Şi eu
ticălosul m-am întors, vrând a dezbrăca şi cămaşa, ca să las mortul gol; dar,
ridicându-se mortul, a stat înaintea mea şi, ridicând mâinile, mi-a zgâriat
obrazul cu degetele şi mi-a scos amândoi ochii; atunci eu ticălosul, cu multă
nevoie şi durere, abia am ieşit din mormânt. Aşa am orbit".
Acestea auzindu-le noi, domnul Sofronie mi-a
făcut semn şi ne-am dus de la dânşii, apoi mi-a zis Sofronie: "Cu
adevărat, părinte Ioan, astăzi nu mai este nevoie să învăţăm mai mult, că ne-am
folosit destul. Că oricine făcând rău, nu poate a se tăinui de Dumnezeu".
De aceea, arătat este, cum că amândoi Sfinţii Ioan şi Sofronie, se îngrijeau de
folosul lor în toate zilele. Căci zicând el "nu este nevoie astăzi ca mai
mult să învăţăm, pentru că ne-am folosit destul", dovedeşte că toată ziua
se sârguia a se folosi cu ceva.
Petrecând fericitul Sofronie în Alexandria, a
scris minunile Sfinţilor Chir şi Ioan, dându-le mulţumire pentru vindecarea
ochilor săi. Căci atunci când a căzut bolnav, a alergat la sfinţii doctori fără
de arginţi cu rugăciune şi cu credinţă şi a câştigat de la dânşii vindecarea
cerută, în biserica lor din Alexandria, având către dânşii mare osârdie. Dar
după câtva timp, părţile acelea ale Egiptului, unde este Alexandria, au început
a fi supărate de năvălirea perşilor. Deci au fost nevoiţi Sfinţii Părinţi Ioan
şi Sofronie să fugă şi de acolo, că şi prea sfinţitul Patriarh Ioan Milostivul
începuse să fugă de frica barbarilor.
Vrând să meargă cu el la Constantinopol, au
venit şi ei în corabie, nevrând să se lase de el, căci nu suferea să se
despartă de dânşii. Deci sfinţitul patriarh Ioan, căzând în boală pe drum, a
murit în cetatea Amatunta, iar viaţa lui cea înaltă şi milosteniile cele multe
le-a lăudat înţeleptul Sofronie cu cuvinte alese. După îngroparea cea
patriarhicească, s-a dus la Roma cea veche cu dascălul său Ioan şi cu fraţii
care se întâmplaseră cu dânşii, doisprezece la număr. Acolo petrecând câtva
timp, Cuviosul Ioan, dascălul lui Sofronie, fiind mai bătrân, s-a dus către
Domnul. Şi, când era să moară, a poruncit iubitului şi duhovnicescului său fiu,
Sofronie, ca trupul lui să nu-l îngroape în Roma. Ci, în raclă de lemn
închizându-l, să-l ducă în muntele Sinai. Iar dacă nu-i va fi cu putinţă să-l
ducă până la muntele Sinai din cauza barbarilor, atunci să-l ducă în Palestina,
la mănăstirea cea de obşte a Sfântului marelui Teodosie, unde Cuviosul Ioan se
călugărise şi acolo să-i îngroape moaştele. Deci, aşa s-a şi făcut.
Căci Sfântul Sofronie, urmând lui Iosif cel
din Legea Veche, care a dus trupul lui Iacob în mormântul părinţilor săi, a
luat din Roma trupul Cuviosului Ioan, duhovnicescul său părinte, şi, împreună
cu fraţii, s-a întors în ţările greceşti. Iar după ce a ajuns la Ascalon, a
auzit că nu este cu putinţă să treacă la muntele Sinai din cauza barbarilor.
Atunci au mers la Ierusalim, care era stăpânit de perşi, şi au îngropat trupul
părintelui lor în mănăstirea de obşte a lui Teodosie. Iar el împreună cu fraţii
săi locuia în Ierusalim, având atunci scaunul Patriarhiei Modest, în locul
patriarhului Zaharia, care, împreună cu lemnul Crucii, era în robie la perşi.
După puţin timp de la plecarea Sfântului
Sofronie de la Roma în Palestina, Dumnezeu a binevoit ca să întoarcă din robie
la Ierusalim Sfântul Lemn al Crucii şi pe Patriarhul Zaharia. Căci voievodul
Ieraclie, ucigând pe tiranul împărat Foca şi luând singur împărata grecească
(610-641), s-a ostăşit asupra ţinutului grecesc şi, biruind de multe ori cetele
lui Hosroe, a robit cetăţile acelea şapte ani. După aceea, Siroes, fiul lui
Hosroe, ucigând pe tatăl său şi luând împărăţia grecească, căuta să se împace
cu Ieraclie, împăratul grecesc. Iar condiţiile de pace puse de împăratul
Ieraclie erau acestea: împăratul Persiei să lase grecilor Ierusalimul şi să
întoarcă cinstitul lemn al Sfintei Cruci, cum şi pe Patriarhul Zaharia. Şi aşa
s-a şi făcut.
Deci, după patrusprezece ani, a fost adus din
Persia lemnul Crucii cu mare cinste, pe care însuşi împăratul Ieraclie l-a dus
pe umerii săi în Sfânta Cetate - precum se scrie despre aceasta în ziua de 14 a
lunii septembrie -, iar fericitul Patriarh Zaharia şi-a luat iarăşi scaunul
său. După câţiva ani acel cinstit Lemn al făcătoarei de viaţă Cruci a Domnului
nostru Iisus Hristos a fost dus de acelaşi împărat Ieraclie din Ierusalim la
Constantinopol ca să nu se mai robească de vrăjmaşi acea mare vistierie a
creştinilor. După aceea Ierusalimul a fost luat iarăşi de vrăjmaşi, după cum
vom vedea mai pe urmă.
Patriarhul Zaharia, după întoarcerea sa din
robie, mai trăind puţin, s-a dus către Domnul. După dânsul Modest iarăşi a luat
scaunul, dar n-a stat pe el decât numai doi ani, pentru că a murit. Apoi a fost
ales Sfântul Sofronie ca patriarh al Ierusalimului. În acel timp s-a ridicat şi
eresul monoteliţilor, adică al celor ce mărturisesc o voie şi o lucrare în
persoana lui Hristos, în cele două firi ale Lui - în cea dumnezeiască şi în cea
omenească -, ca şi cum fiecare fire n-ar fi avut deosebită lucrare şi voie. Iar
cei ce mărturisesc că Hristos nu este desăvârşit în amândouă firile, aceia Îl
prihănesc.
Despre acel eres s-a scris mai pe larg în
viaţa Cuviosului Maxim Mărturisitorul, în ziua de 21 a lunii ianuarie. Dar pe
acel eres al monoteliţilor, l-a întins mai ales Chir, patriarhul Alexandriei,
adunând sinod şi poruncind a crede că el. Lui i-a urmat Serghie, patriarhul
Constantinopolului, iar după dânsul Piros şi alţii, pentru care au pătimit
mulţi din cei ce nu se învoiau cu acel eres. Acelui eres i s-a împotrivit
foarte mult prea sfinţitul Patriarh al Ierusalimului, Sfântul Sofronie. Căci,
adunând la dânsul sinod, a blestemat acel eres al monoteliţilor şi a trimis
scrisori întărite ale sinodului pretutindeni. După aceea au fost citite acele
scrisori la al şaselea Sinod ecumenic şi de Sfinţii Părinţi s-au mărturisit şi
s-au primit ca nişte scrieri ortodoxe.
Sfântul Sofronie a scris şi alte multe
cuvinte şi învăţături folositoare Bisericii lui Hristos, cum şi viaţa câtorva
sfinţi, printre care şi a Sfintei Maria Egipteanca, care a fost asemenea ca
îngerii în pustie, mai presus de firea omenească. El, păstorind bine Biserica
lui Dumnezeu, a închis gurile ereticilor, izgonindu-i departe ca pe nişte lupi,
de la turma cea cuvântătoare. Apoi iarăşi, cu voia lui Dumnezeu, s-a făcut
năvălirea barbarilor asupra Siriei şi a Palestinei. Însă acum nu era a perşilor,
ci a mahomedanilor, care mai întâi au luat cetatea Damasc.
Apoi au înconjurat cetatea lui Dumnezeu,
Ierusalimul, şi au bătut-o aproape doi ani. După ce oastea grecească s-a rănit
de dânşii în Siria şi a fost ucis Serghie voievodul, prea sfinţitul Patriarh
Sofronie, împreună cu creştinii din Palestina, s-au închis în Sfânta Cetate. Se
află cuvântul lui pe care l-a grăit către popor în ziua Naşterii lui Hristos,
când s-a făcut înconjurarea cetăţii, în care, ca un alt Ieremia, plângea cu
jale risipirea şi pustiirea sfintelor locuri, ce s-a făcut cu voia lui Dumnezeu
pentru păcatele poporului. Dar mai vârtos plângea că n-a putut să prăznuiască
în Betleem ziua Naşterii lui Hristos, după obicei, de vreme ce locul
Betleemului acum era în mâinile agarenilor.
Sfârşindu-se alt an al înconjurării, când
creştinii erau strâmtoraţi, s-a simţit nevoia a se da pe sine vrăjmaşilor şi a
le deschide cetatea. Dar mai întâi prea sfinţitul Patriarh Sofronie a trimis la
voievodul agarenilor, Omar, făcând cu dânsul aşezământ de pace, întru care la
început se cerea ca credinţei creştineşti şi Sfintei Biserici a lui Dumnezeu să
nu i se facă nici un fel de silă şi de strâmbătate. Omar voievodul a făgăduit
că acel aşezământ, precum şi altele să le păzească întregi. Şi, întărind
cuvântul acesta, creştinii au deschis porţile cetăţii voievodului agarenesc;
iar el, fiind făţarnic şi viclean, s-a prefăcut blând ca o oaie şi smerit, dar
în inimă era lup răpitor.
Îmbrăcându-se în nişte vechituri de păr de
cămilă, a intrat în cetate pe jos şi întreba unde este biserica lui Solomon ca
să-şi săvârşească acolo rugăciunile lui cele de Dumnezeu urâte. Iar prea
sfinţitul Sofronie, ieşind întru întâmpinarea lui şi văzându-l într-un chip ca
acela făţarnic, a zis: "Iată va fi uriciunea pustiirii, cea mai înainte
vestită prin proorocul Daniil, care va fi în locul cel sfânt". Deci a
plâns mult cu toţi creştinii şi-l îndemna pe voievod ca, lepădând acele
vechituri, să se îmbrace în hainele boiereşti cele cuviincioase lui.
Şi astfel Sfânta Cetate a lui Dumnezeu,
Ierusalimul, s-a luat de agareni şi s-a strâmtorat creştinătatea de grea robie.
Pentru că păgânul voievod al agarenilor n-a păzit aşezământul de pace făcut cu
prea sfinţitul Patriarh Sofronie pe care făgăduise a-l păzi. Şi a început a
face multe strâmbătăţi creştinilor din Ierusalim. Văzând aceasta, Sfântul
Sofronie se tânguia de-a pururea şi rugă pe Dumnezeu să-i ia sufletul lui de pe
pământ, ca să nu vadă mai mult chinuirea creştinilor, uriciunea pustiirii şi
necinstirea locurilor celor sfinte. Şi, fiind auzit, degrabă şi-a săvârşit
viaţa şi a trecut de la pământescul Ierusalim, cel plin de lacrimi, spre cel de
sus, plin de bucurie, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc întru
Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.
Învățând virtutea la măsura la care ajungeau
doar cei din pustie, Sfântul Sofronie a pășit, în cele din urmă, pe calea
monahală, mergând mai întâi la Mănăstirea Sfântului Teodosie, iar apoi în
Alexandria, fiind ucenic al Cuviosului Ioan Moshu. Vindecat de o boală a
ochilor de către Sfinții Chir și Ioan, a fost ales apoi patriarh al
Ierusalimului. Fiind luată cetatea în robie de agareni, sfântul s-a rugat să
fie mutat la cele veșnice, întrucât nu mai răbda să vadă pustiirea.
Născut în secolul al VI-lea, în cetatea Damascului, Sfântul
Ierarh Sofronie a deprins toată învățătura și virtutea pe care o dobândeau doar
cei din pustie. În cele din urmă, s-a retras la Mănăstirea Sfântului Teodosie,
începătorul vieții de obște, dar setea sa de a urma Domnului tot nu putea fi
împlinită, astfel că a pornit spre Alexandria. Aici a găsit un om pe nume Ioan
Moshu, plin de înțelepciune, așa că a rămas o vreme în cortul lui.
Îmbolnăvindu-i-se ochii, Sfântul Sofronie a fost vindecat de
către Sfinții doctori fără de arginți Chir și Ioan, iar drept răsplată a trecut
în scris toate minunile pe care aceștia le săvârșeau zilnic. Fiind numit apoi
patriarh al Ierusalimului, cuviosul s-a luptat aprig nu doar cu somnul și cu
demonii, ci și cu ereticii, punându-i pe fugă.
Sfântul Sofronie a lăsat în urmă și scrieri de mare preț,
precum Limonariul, Viața Sfântului Ioan cel Milostiv și Viața
Sfintei Maria Egipteanca. După trei ani în care a slujit credincioșilor,
Sfântul Sofronie s-a mutat la cele veșnice, după rugăciunile pe care le făcuse
pentru a fi mutat de pe pământ. cuviosul era îndurerat de faptul că păgândul
voievod al agarenilor nu îi urmase cuvântul, iar acum Ierusalimul fusese luat
în robie, așa încât Sfântul Sofronie nu mai răbda să vadă pustiirea și
necinstirea locurilor sfinte. Așa că Domnul l-a mutat la Ierusalimul cel
veșnic, ascultându-i ruga.
Duminica
a treia din Post – a Sfintei Cruci
Sfinții
Mucenici Hrisant și Daria. Sfântul, slăvitul și dreptcredinciosul Mucenic
Hrisant este un sfințit mucenic care a fost ucis în jurul anului 283 d.Hr.. El
este prăznuit pe 19 martie împreună cu soția sa, Sfânta Daria; Sfânta Muceniță
Daria a trăit în secolul al III-lea, fiind martirizată împreună cu soțul ei,
Sf. Hrisant, în anul 283 d.Hr. Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă se face pe
19 martie.
Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1
Zis-a Domnul: cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine,
să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască
sufletul său îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi
pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea
întreagă, dacă-şi pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb
pentru sufletul său? Iar de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în
acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni
în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.
Apoi a zis către ei: adevărat vă spun
vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor
vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.
Ap. Evrei 4, 14-16; 5, 1-6
Fraţilor, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus,
Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea. Că nu avem Arhiereu care să
nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci, ispitit întru toate după
asemănarea noastră, afară de păcat. Să ne apropiem, deci, cu încredere de
tronul harului, ca să luăm milă, şi să aflăm har, spre ajutor, la timp
potrivit.
Căci orice arhiereu, fiind luat dintre
oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri şi
jertfe pentru păcate; el poate să fie îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi,
de vreme ce şi el este cuprins de slăbiciune. Din această pricină dator este,
precum pentru popor, aşa şi pentru sine să jertfească pentru păcate. Şi nimeni
nu-şi ia singur cinstea aceasta ci, dacă este chemat de Dumnezeu, după cum şi
Aaron. Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se facă arhiereu,
ci Cel ce a grăit către El: «Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut». În alt
loc se zice: «Tu eşti Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec».
Predica Părintelui Ilie
Cleopa la Duminica a III-a a Sfîntului şi Marelui Post
( a Sfintei Cruci )
Despre valoarea sufletului
( a Sfintei Cruci )
Despre valoarea sufletului
...Ce va folosi omul de
va dobîndi lumea toată şi îşi va pierde sufletul său?
Sau ce va da omul, în schimb, pentru sufletul său? (Marcu 8, 36-37)
Sau ce va da omul, în schimb, pentru sufletul său? (Marcu 8, 36-37)
Iubiţi credincioşi,
În predica Sfintei Evanghelii de astăzi
vom vorbi, pe cît ne va lumina Preabunul Dumnezeu, despre cinstea omului şi
despre valoarea sufletului omenesc. Iată ce spune Mîntuitorul: Ce va
folosi omul de ar dobîndi toată lumea, dar îşi va pierde sufletul său? (Marcu
8, 36). Apoi zice: Ce va da omul, în schimb, pentru sufletul său (Marcu
8, 37). Auziţi, fraţii mei, cît de mare şi nemăsurată valoare are sufletul
nostru şi la cîtă cinste şi preţuire l-a ridicat Însuşi Mîntuitorul nostru
Iisus Hristos? Şi dacă este aşa, cine va putea vreodată a se împotrivi acestui
adevăr?
Sfînta Scriptură are obicei de multe ori
să numească pe om "suflet". Iată ce spune la Facere: Iar
sufletele care au intrat cu Iacob în Egipt şi care au ieşit din coapsele lui,
au fost de toate şaizeci şi şase de suflete, afară de femeile feciorilor
săi (Facere 46, 26). Iată că Sfînta Scriptură îl numeşte pe om
"suflet". Şi de ce îl numeşte Sfînta Scriptură pe om
"suflet"? Răspunsul este acesta: pentru valoarea cea mare ce o are
sufletul faţă de trup. Dar poate cineva să-i spună sufletului om? Nu, omul se
poate numi suflet, dar sufletul nu se poate numi om. Pentru că sufletul are
fire nevăzută, iar trupul are fire văzută şi simţită, şi numai cînd acestea se
unesc într-un singur ipostas atunci se cheamă om. Dar nici sufletul nu se
cheamă om fără trup, nici trupul nu se zice fără suflet. Căci omul este un
ipostas unit din două firi, suflet şi trup.
Ce este omul? Omul este un sîmbure şi un
centru al întregii lumi pe care a zidit-o Dumnezeu în cer şi pe pămînt. Omul
este fiinţă care ţine legătura cu cele patru feluri de lumi pe care le-a făcut
Dumnezeu în Univers. El comunică cu întreaga creaţie însufleţită: cu regnul
mineral, cu lumea vegetală, cu lumea animalelor şi cu lumea nevăzută a îngerilor,
adică cu lumea cea gînditoare. Deci omul este un centru al lumii văzute şi al
celei nevăzute, de aceea Sfînta şi dumnezeiasca Scriptură îl numeşte pe om
"mare" (Isus Sirah 3, 18). Şi în alt loc zice: Mare este omul
şi cinstit bărbatul milostiv.
Dar de ce îl numeşte mare? Pentru că în om
se reunesc toate lumile create de Dumnezeu şi pentru că, peste toate acestea,
el este chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Facere 1, 26).
Pentru că omul uneşte în sine cele patru lumi în mic, omul se numeşte
"microcosmos", adică lume mică. După Sfîntul Grigorie Teologul şi
după alţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii lui Hristos omul se cheamă şi
macrocosmos, fiindcă este mai mare decît toate creaturile văzute. Omul este o
lume mare în cea mică, deoarece el uneşte în sine nu numai lumea cea văzută şi
simţită ci şi pe cea nevăzută a îngerilor şi, pe deasupra tuturor, el este
singura creaţie făcută după chipul şi după asemănarea lui Dumnezeu (Facere
1, 26-27).
Să vedem în ce fel omul se împărtăşeşte de
însuşirile îngereşti. Îngerii se tîlcuiesc slugi ale lui Dumnezeu, după cum
este scris: Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară
de foc (Psalmi 103, 5). Îngerii sînt cei ce ne ajută în necazuri, în
scîrbe şi în ispite. Ei se bucură neîncetat de cei ce cresc în virtute şi se
mîhnesc de cei ce cad în păcate şi le ajută să se ridice din nou prin pocăinţă.
Îngerii slujesc la mîntuirea sufletelor omeneşti şi niciodată nu ne părăsesc,
pînă la ieşirea noastră din viaţa aceasta. Îngerii alcătuiesc ceata cea mai
aproape de noi, lor li s-a dat spre pază pămîntul şi slujesc mai aproape de noi
la mîntuirea sufletelor oamenilor. De aceea Sfîntul Apostol Pavel a zis: Îngerii oare
nu sînt toţi duhuri slujitoare, trimişi spre slujbă, pentru cei ce vor fi
moştenitorii mîntuirii? (Evrei 1, 14).
Sufletul omului are şi el de la Dumnezeu o
lucrare asemănă-toare cu a îngerilor. El are credinţă şi dragoste de Dumnezeu
şi Îi slujeşte cu frică şi cutremur. Sufletul omului are şi el putere de a
sluji, de a ajuta pe fraţii săi, de a-i mîngîia în necazuri, de a-i întări cu
cuvîntul şi de a veni întotdeauna spre ajutorul lor. Pentru aceasta omul este
un fel de înger amestecat din două firi, cum îl numeşte Sfîntul Ioan Damaschin
(Dogmatica, cap. 12, Bucureşti, 1938).
Sfîntul Grigorie de Nyssa, marele filosof
duhovnicesc, spune şi el că "omul este frate cu îngerul după puterea sa
cuvîntătoare. Ce este mintea omului, aceea este şi îngerul cu trup" (Sf.
Grigorie de Nyssa, Comentar la viaţa lui Moise, p. 813). Căci trebuie să ştim
că numai Dumnezeu este cu desăvîrşire netrupesc, că toţi îngerii au trupurile
lor. Dar trupurile lor sînt preasubţiri, din foc ceresc şi sînt numiţi în
scrierile bisericeşti "netrupeşti".
Sufletul nostru nu este străin nici de
lucrarea arhanghelilor. El are memorie dată de Dumnezeu, ţine minte toate, iar
mintea lui, dacă este luminată de Preasfîntul Duh, împărtăşeşte şi binevesteşte
Evanghelia în care este cuvîntul lui Dumnezeu şi toate învăţăturile mîntuitoare
de suflet.
Omul, asemenea începătoriilor, stăpîneşte
oraşe, ţări şi ţinu-turi, dă legi şi conduce suflete după cum a zis
Dumnezeu: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul şi-l stăpîniţi (Facere
1, 28).
Imitînd ceata îngerilor care stăpînesc în
văzduh pe diavoli, sufletul omului curat şi luminat de darul lui Dumnezeu stăpîneşte
şi el pe diavoli, îi arde cu rugăciunea şi smerenia. Sufletul curat nu vrea să
facă voia lor şi, mai ales, nu se lasă biruit de patimile trupului şi ale
sufletului pentru că are în el pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Duhul Sfînt (Matei
10, 8; Marcu 3, 15; Luca 9, 1).
Omul, asemenea stăpîniilor, are de la
Dumnezeu darul de a face puteri şi minuni mari şi în loc de a ocîrmui vînturile
şi schimbările vremurilor el stăpîneşte mădularele trupului său, ocîrmuieşte
virtuţile, alungă furtuna gîndurilor şi patimile sufletului, punîndu-le pe
toate în rînduială spre slujba şi slava lui Dumnezeu.
Şi cu ceata domniilor se aseamănă foarte
mult sufletul omului. Căci prin darul lui Dumnezeu ajunge să domnească peste
simţuri, şi peste patimile trupului şi ale sufletului său.
Sufletul omului are încă de la Dumnezeu
darul pe care îl au sfintele tronuri, putînd şi el într-o măsură să primească
şi să odihnească pe Preasfînta Treime în mintea şi în inima sa, prin curăţirea
de patimi, prin iubire şi smerenie.
Omul se împărtăşeşte puţin şi de lucrarea
heruvimilor, după măsura darului lui Dumnezeu, prin care poate fi înţelept şi
veghetor asupra patimilor, cu mintea şi inima pline de cunoştinţă dumnezeiască,
putînd şi el să reverse înţelepciune duhovnicească prin propovăduirea cuvîntului
lui Dumnezeu spre mîntuirea a mii de suflete iubitoare de Hristos.
Dar sufletul omenesc, imitînd pe serafimi,
cînd ajunge desăvîrşit, se umple de căldură şi văpaie dumnezeiască şi are atîta
dragoste arzătoare faţă de Preabunul Dumnezeu încît, pe drept cuvînt, este
"un serafim în trup, un serafim pămîntesc".
Omul este mai mic decît îngerii cu
cunoştinţa, iar cu darul, cunoaşte mai puţine taine dumnezeieşti decît aceştia.
Aşa trebuie să înţelegem cuvintele Mîntuitorului despre Sfîntul Ioan
Botezătorul, care zice: Între cei născuţi din femei, nimeni nu s-a
ridicat mai mare ca Ioan, dar cel mai mic întru Împărăţia Cerurilor este mai
mare decît el (Matei 11, 11; Luca 7, 28). Dar pentru că din toată
zidirea, numai omul este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, omul
este mai mare decît îngerii. Sufletul omului întrece pe îngeri prin trei
însuşiri, după Sfîntul Vasile cel Mare şi anume: prin minte, prin cuvînt şi
prin voie de sine stăpînitoare, adică liberă. Căci prin minte sufletul omului
se aseamănă mai ales cu Tatăl şi cu Fiul, iar prin voia sa liberă, de sine
stăpînitoare, care este rădăcina tuturor bunătăţilor, sufletul se aseamănă
Sfîntului Duh. Astfel omul este icoana Preasfintei Treimi prin aceste trei
însuşiri.
Iubiţi credincioşi,
Vedeţi cît de mare este valoarea
sufletului omenesc? Vedeţi pînă la ce cinste şi strălucire se ridică? Şi
aceastea pentru că omul este regele creaţiei, singura fiinţă creată după
chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. De aceea zice Mîntuitorul în
Sfînta Evanghelie de astăzi: Ce va folosi omul de ar dobîndi toată
lumea dacă îşi va pierde sufletul său? Sau ce va da omul în schimb pentru
sufletul său? (Marcu 8, 35-37). Tocmai de aceea ne aminteşte Biserica
cuvintele Mîntuitorului care zice să avem grijă de mîntuirea noastră, mai ales
acum în Postul Mare, cînd tot creştinul binecredincios îşi caută de suflet. De
aceea S-a întrupat şi a pătimit pentru oameni Fiul lui Dumnezeu, ca să scoată
sufletele noastre, atît de preţioase, din robia patimilor şi din adîncul
iadului, unde erau aruncate de diavolii cei ucigaşi.
Iată pentru ce s-a pus această Evanghelie
la mijlocul marelui Post, ca să avem timp pînă la Sfintele Paşti, să ne pocăim,
să ne spovedim, să ne împăcăm cu Dumnezeu şi cu oamenii şi să primim cu
vrednicie Sfînta Împărtăşanie care este cel mai mare dar pe care ni-l dăruieşte
Mîntuitorul pe pămînt. Să luăm deci aminte cum trăim, cum ne îndreptăm viaţa,
ce am făcut pînă acum pentru sufletul nostru şi ce trebuie să mai facem pe
viitor ca să dobîndim mîntuirea noastră şi să scăpăm de osîndă.
Să luăm aminte că tocmai de aceea ne luptă
atît de mult diavolul prin slugile lui, ca să ne răpească ce avem mai scump de
la Dumnezeu. Nu averea, nu cinstea, nu prietenii, nu trupul, nu viaţa aceasta
pămîntească, ci sufletul pe care ni l-a dat Dumnezeu, care este mai scump decît
toate mărgăritarele lumii. Pentru el suferim atîtea ispite în trup; pentru el
ne luptăm o viaţă cu diavolii, cu slăbiciunile firii, cu oamenii răi şi cu
patimile ucigaşe de suflet care ne atacă din toate părţile.
După ce am văzut ce este sufletul şi cît
de mare este valoarea lui, să vedem acum cum trebuie să ne păstrăm curat de
păcate sufletul nostru; sau dacă sîntem stăpîniţi de patimi, care formează
cancerul sufletului, cum am putea să ne izbăvim de robia lor şi de veşnica
osîndă.
Sufletul pruncului după botez este curat
ca un înger. De aceea pruncul care moare îndată după botez, fiind fără păcate
este sigur mîntuit şi numărat în ceata sfinţilor. Pentru aceea şi Mîntuitorul a
luat un prunc în sfintele Sale braţe, zicînd: Lăsaţi copiii să vină la
Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu (Marcu
10, 14). Copilul botezat este deci, prototipul îngerului, al sufletului, al
omului desăvîrşit, nestăpînit de nici un păcat, de nici un gînd necurat. Iată,
pe pămînt, copilul este cea mai potrivită icoană a sfinţeniei, a sufletului
mîntuit.
Cum ne putem curăţi sufletul, conştiinţa,
inima şi trupul de păcatele ce ne apasă? Cel dintîi lucru ce trebuie să-l facem
în posturi este spovedania cu căinţă şi lacrimi şi Sfînta Împărtăşanie. Apoi
este sfînta rugăciune. Ne trebuie mai multă rugăciune, fraţii mei, mai multă
evlavie şi răbdare la rugăciune, prezenţă regulată la biserică. Citiţi apoi
zilnic psaltirea, o catismă sau două, că psalmii şi din inimă de piatră scot
lacrimi, zice Sfîntul Vasile cel Mare. Mai citiţi seara sau dimineaţa un
acatist, paraclisul Maicii Domnului, rugăciunile zilnice din cartea de
rugăciuni şi adăugaţi metanii şi închinăciuni cu rugăciunea lui Hristos, după
putere.
A treia faptă bună care ajută mult
rugăciunea este postul. Mare este puterea rugăciunii unită cu postul. Amîndouă
fac adevărate minuni; înălbesc sufletul înnegrit de păcate şi de gînduri rele.
Fiecare să postească după putere, numai să postească. Adică să mănînce de post,
iar miercurea şi vinerea să ţină post măcar negru pînă la amiază.
Altă mare faptă bună care ajută mult la
mîntuirea sufletului este milostenia. Miluiţi cît puteţi, ajutaţi cu dragoste
şi inimă bună pe orice om care vă cere.
Mare putere are milostenia sufletească.
Îndemnaţi-vă unii pe alţii la biserică, la rugăciune, la spovedanie, la
pocăinţă. Cercetaţi pe cei bolnavi, ajutaţi pe cei întristaţi cu cuvinte de
mîngîiere, cu cărţi sfinte de citit şi citiţi, mai ales, în Noul Testament. Iar
cununa bunătăţilor este dragostea creştină. Iubiţi duhovniceşte pe toţi, cereţi
iertare de la toţi şi bucuraţi-vă în Hristos, că Dumnezeu este dragoste. Iată
cea mai bună cale de curăţenie şi de mîntuire a sufletelor noastre.
Iubiţi credincioşi,
Au trecut trei săptămîni din Sfîntul şi
Marele Post al Paştelui. În acest timp unii creştini s-au rugat mai mult, au
venit la biserică, au postit, s-au împăcat cu oameni şi cu Dumnezeu, s-au
spovedit şi împărtăşit. Aceştia s-au îngrijit cum trebuie de sufletele lor. Dar
mulţi încă n-au venit, deşi Hristos îi cheamă şi îi aşteaptă.
Astăzi, în Duminica a treia din Postul
Mare, numită "a Sfintei Cruci", după cum vedeţi, se scoate cu mare
evlavie în mijlocul bisericii Sfînta Cruce. De ce se scoate Crucea la jumătatea
postului în biserică pentru închinare, unde stă o săptămînă? Se scoate pentru a
ne întări şi a ne îmbărbăta în nevoinţa postului, ca să-l putem parcurge cu
folos pînă la capăt. Căci privind la Sfînta Cruce şi cugetînd la patimile
Domnului uităm de necazurile vieţii şi primim putere pe calea mîntuirii.
Fraţii mei, este puterea Crucii lui
Hristos în lume! Crucea ne-a adus mîntuirea şi împăcarea cu Dumnezeu. Crucea a
sfărîmat prin Înviere porţile iadului. Crucea ne-a deschis raiul şi a biruit
moartea. Crucea zdrobeşte pe diavoli şi-i alungă dintre noi. Crucea este scară
de mîntuire a lumii care ne urcă la cer. Să urcăm la Dumnezeu pe scara Crucii.
Să ne împăcăm şi să ne iubim prin jertfa Sfintei Cruci. Să ne silim a ne duce
fiecare crucea noastră cu smerenie, cu răbdare şi cu nădejdea mîntuirii. Să nu
deznădăjduim în boli, în suferinţe şi în mulţimea necazurilor vieţii. Să ne
gîndim că toţi părinţii, înaintaşii şi sfinţii noştri au suferit şi şi-au dus
crucea cu răbdare şi bucurie pînă la capăt.
Deci să ne întărim şi noi, fraţii mei, în
nevoinţa postului. Înaintea noastră merge Însuşi Hristos Mîntuitorul lumii cu
Crucea în spate. Să-I urmăm şi noi cu credinţă şi bărbăţie, lucrînd ziua şi
noaptea la mîntuirea sufletelor noastre. Şi ajungînd cu bucurie la Sfintele
Paşti, să îngenunchem în faţa Crucii şi împreună să cîntăm: "Crucii tale
ne închinăm, Hristoase, şi Sfînta Învierea Ta o lăudăm şi o mărim!" Amin.
PSALMII
Psalmii
101 – 105
Psalmul 101
Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!
|
|
Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre
mine urechea Ta!
|
|
În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!
|
|
Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au
făcut.
|
|
Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc
pâinea mea.
|
|
De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
|
|
Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din
dărâmături.
|
|
Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
|
|
Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea
se jurau.
|
|
Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am
amestecat-o,
|
|
Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai
surpat.
|
|
Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.
|
|
Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam.
|
|
Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a
venit vremea.
|
|
Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă.
|
|
şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului
de slava Ta.
|
|
Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa.
|
|
Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.
|
|
Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte
va lăuda pe Domnul;
|
|
Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a
privit,
|
|
Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi,
|
|
Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,
|
|
Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să slujească
Domnului.
|
|
Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea
zilelor mele.
|
|
Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam
în neam.
|
|
Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor
Tale, sunt cerurile.
|
|
Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi
ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.
|
|
Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.
|
|
Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va
propăşi.
|
Psalmul 102
1.
|
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu,
numele cel sfânt al Lui.
|
2.
|
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile
Lui.
|
3.
|
Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate
bolile tale;
|
4.
|
Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu
milă şi cu îndurări;
|
5.
|
Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului
tinereţile tale.
|
6.
|
Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face
strâmbătate.
|
7.
|
Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
|
8.
|
Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
|
9.
|
Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.
|
10.
|
Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a
răsplătit nouă,
|
11.
|
Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei
ce se tem de El.
|
12.
|
Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi
fărădelegile noastre.
|
13.
|
În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem
de El;
|
14.
|
Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.
|
15.
|
Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.
|
16.
|
Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă
locul său.
|
17.
|
Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
|
18.
|
Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
|
19.
|
Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer
a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.
|
20.
|
Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care
faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.
|
21.
|
Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia
Lui.
|
22.
|
Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui,
binecuvintează suflete al meu pe Domnul.
|
Psalmul 103
1.
|
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu,
măritu-Te-ai foarte.
|
2.
|
Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu
lumina ca ş i cu o haină;
|
3.
|
Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de
deasupra ale lui;
|
4.
|
Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
|
5.
|
Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;
|
6.
|
Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în
veacul veacului.
|
7.
|
Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.
|
8.
|
De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.
|
9.
|
Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
|
10.
|
Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să
acopere pământul.
|
11.
|
Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;
|
12.
|
Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor
potoli.
|
13.
|
Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da
glas.
|
14.
|
Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul
lucrurilor Tale se va sătura pământul.
|
15.
|
Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
|
16.
|
Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;
|
17.
|
Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.
|
18.
|
Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit;
acolo păsările îşi vor face cuib.
|
19.
|
Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor
stâncile scăpare iepurilor.
|
20.
|
Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.
|
21.
|
Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele
pădurii;
|
22.
|
Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
|
23.
|
Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
|
24.
|
Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
|
25.
|
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!
Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
|
26.
|
Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu
este număr, vietăţi mici şi mari.
|
27.
|
Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace
în ea.
|
28.
|
Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
|
29.
|
Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de
bunătăţi;
|
Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor
sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
|
|
Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
|
|
Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
|
|
Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se
atinge de munţi şi fumegă.
|
|
Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
|
|
Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
|
|
Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie.
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
|
Psalmul 104
1.
|
Lăudaţi pe Domnul şi chemaţi numele Lui; vestiţi între neamuri lucrurile
Lui.
|
2.
|
Cântaţi-I şi-L lăudaţi pe El; spuneţi toate minunile Lui.
|
3.
|
Lăudaţi-vă cu numele cel sfânt al Lui; veselească-se inima celor ce caută
pe Domnul.
|
4.
|
Căutaţi pe Domnul şi vă întăriţi; căutaţi fala Lui, pururea.
|
5.
|
Aduceţi-vă aminte de minunile Lui, pe care le-a făcut; de minunile Lui şi
de judecăţile gurii Lui.
|
6.
|
Seminţia lui Avraam, robii Lui, fiii lui Iacob, aleşii Lui.
|
7.
|
Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, în tot pământul judecăţile Lui.
|
8.
|
Adusu-şi-a aminte în veac de legământul Lui, de cuvântul pe care l-a
poruncit într-o mie de neamuri,
|
9.
|
Pe care l-a încheiat cu Avraam şi de jurământul Său lui Isaac.
|
10.
|
Şi l-a pus pe el lui Iacob, spre poruncă, şi lui Israel legătură veşnică,
|
11.
|
Zicând: "Ţie îţi voi da pământul Canaan, partea moştenirii
tale".
|
12.
|
Atunci când erau ei puţini la număr şi străini în pământul lor
|
13.
|
Şi au trecut de la un neam la altul, de la o împărăţie la un alt popor,
|
14.
|
N-a lăsat om să le facă strâmbătate şi a certat pentru ei pe împăraţi,
zicându-le:
|
15.
|
"Nu vă atingeţi de unşii Mei şi nu vicleniţi împotriva profeţilor
Mei".
|
16.
|
Şi a chemat foamete pe pământ şi a sfărâmat paiul de grâu.
|
17.
|
Trimis-a înaintea lor om; rob a fost rânduit Iosif.
|
18.
|
Smeritu-l-au, punând în obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul
lui, până ce a venit cuvântul Lui.
|
19.
|
Cuvântul Domnului l-a aprins pe el; trimis-a împăratul şi l-a slobozit,
căpetenia poporului şi l-a liberat pe el.
|
20.
|
Pusu-l-a pe el domn casei lui şi căpetenie peste toată avuţia lui,
|
21.
|
Ca să înveţe pe căpeteniile lui, ca pe sine însuşi şi pe bătrânii lui
să-i înţelepţească.
|
22.
|
Şi a intrat Israel în Egipt şi Iacob a locuit ca străin, în pământul lui
Ham.
|
23.
|
Şi a înmulţit pe poporul lui foarte şi l-a întărit pe el mai mult decât
pe vrăjmaşii lui.
|
24.
|
Întors-a inima lor, ca să urască pe poporul Său, ca să viclenească împotriva
robilor Săi.
|
25.
|
Trimis-a pe Moise robul Său, pe Aaron, pe care l-a ales.
|
26.
|
Pus-a în ei cuvintele semnelor şi minunilor Lui în pământul lui Ham.
|
27.
|
Trimis-a întuneric şi i-a întunecat, căci au amărât cuvintele Lui;
|
28.
|
Prefăcut-a apele lor în sânge şi a omorât peştii lor;
|
29.
|
Scos-a pământul lor broaşte în cămările împăraţilor lor.
|
30.
|
Zis-a şi a venit muscă câinească şi mulţime de muşte în toate hotarele
lor.
|
31.
|
Pus-a în ploile lor grindină, foc arzător în pământul lor;
|
32.
|
Şi a bătut viile lor şi smochinii lor şi a sfărâmat pomii hotarelor lor.
|
33.
|
Zis-a şi a venit lăcustă şi omidă fără număr.
|
34.
|
Şi a mâncat toată iarba în pământul lor şi a mâncat rodul pământului lor,
|
35.
|
Şi a bătut pe toţi întâi-născuţii din pământul lor, pârga întregii lor
osteneli.
|
36.
|
Şi i-a scos pe ei cu argint şi cu aur şi nu era în seminţiile lor bolnav.
|
Veselitu-s-a Egiptul la ieşirea lor, că frica de ei îi cuprinsese.
|
|
Întins-a nor spre acoperirea lor şi foc ca să le lumineze noaptea.
|
|
Cerut-au şi au venit prepeliţe şi cu pâine cerească i-a săturat pe ei.
|
|
Despicat-a piatră şi au curs ape şi au curs râuri în pământ fără de apă.
|
|
Că şi-a adus aminte de cuvântul cel sfânt al Lui, spus lui Avraam, robul
Lui.
|
|
Şi a scos pe poporul Său, întru bucurie şi pe cei aleşi ai Săi, întru
veselie.
|
|
Şi le-a dat lor ţările neamurilor şi ostenelile popoarelor au moştenit,
|
|
Ca să păzească dreptăţile Lui şi legea Lui s-o ţină.
|
Psalmul 105
1.
|
Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
|
2.
|
Cine va grăi puterile Domnului şi cine va face auzite toate laudele Lui?
|
3.
|
Fericiţi cei ce păzesc judecata şi fac dreptate în toată vremea.
|
4.
|
Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău;
cercetează-ne pe noi cu mântuirea Ta,
|
5.
|
Ca să vedem întru bunătăţi pe aleşii Tăi, să ne bucurăm de veselia
poporului Tău şi să ne lăudăm cu moştenirea Ta.
|
6.
|
Păcătuit-am ca şi părinţii noştri, nelegiuit-am, făcut-am strâmbătate.
|
7.
|
Părinţii noştri în Egipt n-au înţeles minunile Tale, nu şi-au adus aminte
de mulţimea milei Tale şi Te-au amărât când s-au suit la Marea Roşie.
|
8.
|
Dar i-a mântuit pe ei pentru numele Său, ca să facă cunoscută puterea
Lui.
|
9.
|
El a certat Marea Roşie şi a secat-o şi i-a condus pe ei prin adâncul
mării ca prin pustiu;
|
10.
|
El i-a scos pe ei din mâna celor ce-i urau şi i-a izbăvit pe ei din mâna
vrăjmaşului;
|
11.
|
Şi a acoperit apa pe cei ce-i asupreau pe ei, nici unul din ei n-a rămas.
|
12.
|
Şi au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudă Lui;
|
13.
|
Dar degrab au uitat lucrurile Lui şi n-au suferit sfatul Lui;
|
14.
|
Ci au fost cuprinşi de mare poftă, în pustiu, şi au ispitit pe Dumnezeu,
în loc fără de apă.
|
15.
|
Şi le-a împlinit cererea lor şi a săturat sufletele lor.
|
16.
|
Şi au mâniat pe Moise în tabără şi pe Aaron, sfântul Domnului.
|
17.
|
S-a deschis pământul şi a înghiţit pe Datan şi a acoperit adunarea lui
Abiron.
|
18.
|
Şi s-a aprins foc în adunarea lor, văpaie a ars pe păcătoşi.
|
19.
|
Şi au făcut viţei în Horeb şi s-au închinat idolului.
|
20.
|
Şi au schimbat slava Lui întru asemănare de viţel, care mănâncă iarbă.
|
21.
|
Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbăvit pe ei, Care a făcut lucruri mari
în Egipt,
|
22.
|
Lucruri minunate în pământul lui Ham şi înfricoşătoare în Marea Roşie.
|
23.
|
Atunci a zis să-i piardă pe dânşii, şi i-ar fi pierdut, dacă Moise,
alesul Lui, n-ar fi stat înaintea feţei Lui ca să întoarcă mânia Lui şi să
nu-i piardă.
|
24.
|
Apoi ei au dispreţuit pământul cel dorit şi n-au crezut în cuvântul Lui,
|
25.
|
Ci au cârtit în corturile lor şi n-au ascultat glasul Domnului.
|
26.
|
Atunci El a ridicat mâna Sa asupra lor, ca să-i doboare pe ei în pustiu
|
27.
|
Şi să doboare sămânţa lor întru neamuri şi să-i risipească pe ei în toate
părţile.
|
28.
|
Au jertfit lui Baal-Peor şi au mâncat jertfele morţilor
|
29.
|
Şi L-au întărâtat pe El cu faptele lor şi au murit mulţi dintre ei.
|
30.
|
Dar a stat Finees şi L-a îmblânzit şi a încetat bătaia
|
31.
|
Şi i s-a socotit lui întru dreptate, din neam în neam până în veac.
|
32.
|
Apoi L-au mâniat pe El la apa certării şi Moise a suferit pentru ei,
|
33.
|
Că au amărât duhul lui şi a grăit nesocotit cu buzele lui.
|
34.
|
N-au nimicit neamurile de care le-a pomenit Domnul;
|
35.
|
Ci s-au amestecat cu neamurile şi au deprins lucrurile lor
|
36.
|
Şi au slujit idolilor lor şi s-au smintit.
|
37.
|
Şi-au jertfit pe fiii lor şi pe fetele lor idolilor,
|
38.
|
Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor lor şi al fetelor lor, pe care
i-au jertfit idolilor din Canaan şi s-a spurcat pământul de sânge.
|
39.
|
S-au pângărit de lucrurile lor şi s-au desfrânat cu faptele lor.
|
40.
|
Atunci S-a aprins de mânie Domnul împotriva poporului Său şi a urât
moştenirea Sa
|
41.
|
Şi i-a dat pe ei în mâinile neamurilor şi i-au stăpânit pe ei cei ce-i
urau pe ei.
|
42.
|
Vrăjmaşii lor i-au asuprit pe ei şi au fost nefericiţi sub mâinile lor.
|
43.
|
De multe ori Domnul i-a izbăvit pe ei, dar ei L-au amărât pe El cu sfatul
lor şi i-a umilit pentru fărădelegile lor.
|
44.
|
Dar Domnul i-a văzut când se necăjeau ei, a auzit rugăciunea lor,
|
Şi şi-a adus aminte de legământul Lui şi S-a căit după mulţimea milei
Sale;
|
|
Şi le-a dat să găsească milă înaintea celor ce i-au robit pe ei.
|
|
Izbăveşte-ne, Doamne Dumnezeul nostru, şi ne adună din neamuri, ca să
lăudăm numele cel sfânt al Tău şi să ne fălim cu lauda Ta.
|
|
Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac şi până în veac.
Tot poporul să zică: Amin. Amin.
|
ARTĂ
CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 21 – 11 Martie
A.
GUSTĂRI
Chiftele din ciuperci
· 500 g ciuperci din conservă;
· 1 ceapă potrivită rasă pe răzătoarea mică;
· 4 linguri făină;
· 1 linguriţă praf de copt;
· Sare;
· Piper;
· Cimbru;
· 1 legătură mărar;
· 1 legătură pătrunjel fin tocate;
· Ulei pentru prăjit
Se
taie ciupercile mărunt şi se amestecă într-un castron cu toate celelalte
ingrediente până se obţine o compoziţie omogenă.
În
uleiul încins se pun cu linguriţa mingiuţe care se rumenesc pe ambele părţi.
Se pot
sevi ca atare, reci, ca antreu, sau cu garnitură de cartofi prăjiţi cu
pătrunjel verde fin tocat presărat deasupra, ca fel principal de mâncare.
B:
SALATE
Salată de ciuperci
· ½ kg ciuperci;
· Ulei;
· Oţet;
· Sare;
· Piper;
· Mărar
Se
spală bine ciupercile, se fierb, se taie felii şi se amestecă cu celelalte
ingrediente.
După
gust se poate adăuga şi mujdei de usturoi.
C: SOSURI
Sos
verde cu maioneză de post
· 200 g spanac;
· 1 ceaşcă maioneză de post;
· Sare
Se
fierbe spanacul, se trece prin maşina de tocat şi se stoarce bine într-un
tifon.
Se
lasă să se răcească.
Se
amestecă o ceaşcă de maioneză de post cu spanacul şi se potriveşte de sare.
D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Cremă
de fasole boabe
· 200 g fasole boabe;
· 1 ceapă mare;
· 50 g margarină;
· 1 morcov;
· 1 legătură pătrunjel
Se
fierb: fasolea, ceapa, morcovul şi pătrunjelul, tocate.
Se dau
prin sită şi se adaugă din zeama de la fiert până capătă consistenţa unei
smântâni subţiri.
Se
potriveşte de sare şi se adaugă margarina.
Se
serveşte caldă cu crutoane.
E: MÂNCĂRURI
Praz
cu ţelină
· 1 kg praz;
· 1 ceaşcă ulei;
· 1 ceapă tocată;
· 1 rădăcină ţelină;
· 1 legătură frunze ţelină sau mărar;
· Sare;
· Piper;
· Zeama de la 2 lămâi;
· 2 linguri fulgi de porumb sau 1 lingură făină
Se
căleşte puţin ceapa în ulei, se adaugă prazul tăiat în rondele cu lungimea de 1
cm, ţelina tăiată felii lungi, sarea, piperul, verdeaţa, zeama de lămâie şi 2
ceşti apă.
Se
acoperă şi se lasă să fiarbă la foc mic.
Se
opreşte puţină zeamă din mâncare cu care, într-o crăticioară, se pun pe foc
fulgii de porumb.
Se
amestecă continuu până se obţine o cremă, care se adaugă la sfârşit în mâncarea
de praz.
Se mai
lasă puţin pe foc, cu grijă să nu se prindă de oală.
F: DULCIURI
Halva
de griş
· 1 pahar margarină sau ulei;
· 1 pahar griş;
· 2 pahare zahăr;
· 4 pahare apă;
· 1 ceaşcă nucă tăiată în bucăţi mici;
· Esenţă de migdale amare
Se
fierbe zahărul în apă.
Se
înfierbântă margarina şi se adaugă grişul.
Se
amestecă cu lingura de lemn.
Se pun
cu grijă siropul, nuca şi esenţa.
Se
amestecă până se observă că halvaua se desprinde singură de pe pereţii
cratiţei.
Se ia
de pe foc, se acoperă cu un prosop şi se lasă să se umfle.
Se
răstoarnă în platou şi se pudrează cu scorţişoară.
ISTORIE
PE ZILE 11 Martie
Evenimente
·
222: Împăratul Elagabalus este asasinat,
împreună cu mama sa, Julia Soaemias, de Garda
pretoriană în timpul unei revolte. Corpurile lor mutilate sunt târât pe străzile
din Roma, înainte de a fi aruncat în Tibru.
·
1291: într-un act de donație a regelui Andrei al III-lea al Ungariei, se
face prima menţiune documentară a oraşului Făgăraş, deși există documente
anterioare acestei mențiuni, care menționează Țara Făgărașului ca fiind „Terra
Valachorum”, adică Țara Românilor, iar Gobelinus, un episcop catolic german din
secolul al XIV-lea, numea Făgăraşul ca fiind „marele oraş românesc”. De
asemenea, în Letopiseţul Cantacuzinesc scris de Stoica Ludescu în secolul al
XVII-lea se preciza că „începând cu anul 1296, în timpul domniei lui Radu
Negru, s-a pornit la construirea marii cetăţi a Făgăraşului”, însă informaţii
referitoare la această cetate coboară până spre secolul al X-lea, când se pare
că exista aici, în inima țării Făgăraşului, o cetate din lemn, întărită cu
pământ, ce ar fi fost distrusă cel mai probabil de invazia tătară din 1241.
De-a lungul existenţei sale, cetatea a trecut prin mai multe stăpâniri, iar
dacă inițial a îndeplinit rolul de cetate regală de graniță, începând cu anul
1366, cetatea va aparține domnilor Ţării Românești în calitate de feud vasalic.
Astfel, cetatea va aparține domnitorilor munteni Vladislav I si Mircea cel
Bătrân, iar regele Sigismund al Ungariei a fost cel care îl va numi în 1431 pe
Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Ţepeş, ca duce al Făgărașului şi Amlașului si
apărător militar al sudului Transilvaniei. În secolul al XV-lea a început
consolidarea cetăţii cu fortificaţiile aferente, iar o atestare documentară
consemnează că în 1455 Iancu de Hunedoara a numit aici doi castelani pentru
administrarea cetății. Tot documentele istorice consemnează că voievodul Ştefan
Mailat a transformat cetatea în castel în 1528, iar pretendentul la conducerea
Transilvaniei, Gaspar Bekes, va realiza şanţul de apărare al cetăţii și va
întări și mai mult zidurile exterioare în anul 1564. Mihai Viteazul, domn al
Ţării Româneşti între 1593-1601 şi primul unificator al celor trei ţări
româneşti, a purtat conform unei vechi tradiţii voievodale, titlul de „herţeg
al Făgăraşului”, iar în anul 1599, în urma campaniei din Transilvania, Mihai
Viteazul va intra în posesia efectivă a Cetăţii Făgăraşului, căreia îi acordă o
atenţie deosebită datorită poziţiei sale strategice. Schimbări esenţiale în
arhitectura cetății va face principele Gabriel Bethlen care dispune construirea
turnurilor şi bastioanelor în stil italian şi renovarea interiorului cetății,
la începutul secolului al XVII-lea, când Cetatea Făgăraşului va
deveni reşedinţa principilor Transilvaniei şi centru politico-administrativ al
Principatului. De la 1700, Făgăraşul devine proprietate a Coroanei Habsburgice,
iar cetatea este transformată de habsburgi în garnizoană militară şi îşi pierde
eleganţa şi măreţia de odinioară. Din anul 1948, cetatea va deveni închisoare
comunistă, urmând ca abia din 1965 aici să se iniţieze ample lucrări de
renovare, iar cetatea să devină un important obiectiv turistic şi una
dintre cele mai bine conservate cetăţi feudale din Europa de Est. Făgăraș este un municipiu din județul Brașov, Transilvania,
România. Are o populație de 30.714 locuitori. Înainte de Unirea Transilvaniei
cu România orașul a fost centrul administrativ al comitatului Făgăraș, iar
între 1920 și 1950 a fost reședința județului Făgăraș. La ieșirea din Făgăraș
spre Brașov se află centrul geografic al României. Coordonatele exacte ale
punctului respectiv sunt 45º50’ latitudine nordică și 24º59’ longitudine
estică. Cetatea a fost construită în anul 1310 de voievodul Transilvaniei,
Ladislau Apor (Opor).
·
1513: A fost ales Papa Leon al X-lea
(numele sau laic era Giovanni de Medici). Era fiul lui Lorenzo
Magnificul, ducele Florentei si protector al artelor. Papa Leon a ocupat
Scaunul pontifical intre anii 1513 si 1521.
·
La 11 martie - 19 decembrie 1642 sinodul de la Iaşi, Moldova, adoptă "Mărturisirea
ortodoxă " a lui Petru Movilă. Anterior, în 1640, aceeaşi carte a
fost oficial adoptată şi la sinodul de la Kiev. După acceptarea Mărturisirii
Ortodoxe în sinodul Moldovei, lucrarea va fi publicată la Iaşi şi
consituie cea dintîi tipăritură din Ţara Moldovei.Mărturisirea ortodoxă (Pravoslavnica
Mărturisire) a fost tradusă în limbile latină (sub titlul "Expositio
fidei Ecclesiaae Rusiae minoris"), greacă, rusă şi română (1691).
Lucrarea cuprinde 261 de întrebări şi răspunsuri, conform celor trei
virtuţi teologice: credinţa, nădejdea şi dragostea. Petru Movilă (Petru
Moghilă) este un reprezentant notoriu al culturii româneşti din prima jumătate
a secolului XVII. Petru este feciorul domnitorului Munteniei şi ulterior al
Moldovei Simion Movilă. Petru Movilă este unul din ultimii reprezentanţi ai
literaturii de limbă slavonă din ţările române, mare cărturar şi teolog
ortodox. Cărturarul poseda mai multe limbi precum slavona, greaca, latina,
polona şi ucraineana. A fost arhimandrit al celebrei mănăstiri Lavra Pecerska
din Kiev (din 1627), apoi şi mitropolit al Kievului şi Haliciului (din 1633).
Petru Movilă a întemeiat prima şcoală superioară de la Kiev - Colegiul Kievlean
sau Academia Kievo-Movileană. A întemeiat tipografiile de la Kiev, Cîmpulung
(1635) şi Iaşi (1642). Prin înţelegerea cu mitropolitul Varlaam al Moldovei şi
domnului Moldovei Vasile Lupu, mitropolitul Petru Movilă trimite la Iaşi
un grup de dascăli cu multă carte latinească în frunte cu Sofronie
Pociaţki, care în 1640 au pus bazele învăţămîntului superior în Moldova, avînd
ca model colegiul de la Kiev. Este vorba de Colegiul vasilian din Iaşi în care
teologia, retorica, filozofia şi alte discipline erau predate ca şi la Kiev în
limbile latină, slavonă şi greacă. Petru Movilă
(Petru Moghilă) este un reprezentant notoriu al culturii româneşti din prima
jumătate a secolului XVII. Petru este feciorul domnitorului Munteniei şi
ulterior al Moldovei Simion Movilă. Petru Movilă este unul din ultimii
reprezentanţi ai literaturii de limbă slavonă din ţările române, mare cărturar
şi teolog ortodox. Cărturarul poseda mai multe limbi precum slavona, greaca,
latina, polona şi ucraineana. A fost arhimandrit al celebrei mănăstiri Lavra
Pecerska din Kiev (din 1627), apoi şi mitropolit al Kievului şi Haliciului (din
1633). Petru Movilă a întemeiat prima şcoală superioară de la Kiev – Colegiul
Kievlean sau Academia Kievo-Movileană. A întemeiat tipografiile de la Kiev,
Cîmpulung (1635) şi Iaşi (1642). Prin înţelegerea cu mitropolitul Varlaam al
Moldovei şi domnului Moldovei Vasile Lupu, mitropolitul Petru Movilă trimite la
Iaşi un grup de dascăli cu multă carte latinească în frunte cu Sofronie
Pociaţki, care în 1640 au pus bazele învăţămîntului superior în Moldova, avînd
ca model colegiul de la Kiev. Este vorba de Colegiul Vasilian din Iaşi în care
teologia, retorica, filozofia şi alte discipline erau predate ca şi la Kiev în
limbile latină, slavonă şi greacă. Petru Movilă a fost mitropolit de Kiev
și Galiția (Ucraina) din anul 1632 și până la moartea sa, în 1646. Este
cunoscut ca un important teolog ortodox din secolul al XVII-lea și ca un
reformator al învățământului teologic ortodox. Prăznuirea sa se face în
Biserica Ortodoxă Română pe 22 decembrie
·
1702 – A apărut (până în 1735), la Londra, primul cotidian
englez, “Daily Courant”.
·
1818 – Este publicat romanul Frankenstein de Mary Shelley.
Mary Shelley (Mary Wollstonecraft Godwin, 30 august 1797 – 1 februarie 1851) a
fost o scriitoare britanică, dramaturg, eseist, biograf și editor al operelor
soțului ei, poetul romantic și filozoful Percy Bysshe Shelley. A fost fiica lui
William Godwin, care era preocupat de filozofia politică și a scriitoarei,
filozoafei și feministei Mary Wollstonecraft. Mary Shelley este cel mai bine
cunoscută pentru romanul Frankenstein (1818), fiind considerată drept
precursoarea scrierilor știintifico-fantastice moderne.
·
1851: Premiera operei Rigoletto,
de Giuseppe Verdi, la Teatrul La
Fenice, din Veneția, Italia. Giuseppe
Fortunino Francesco Verdi (n. 10 octombrie 1813, Le Roncole — d. 27 ianuarie
1901, Milano), compozitor italian, vestit mai ales pentru creațiile sale în
muzica de operă.
·
1861 – A fost adoptată Constituţia Confederaţiei Statelor
Americane, cele zece state sudice care s-au separat de nordul aboliţionist.
Războiul de secesiune a durat între anii 1861 şi 1865.
·
1871: Începe guvernarea cabinetului
conservator prezidat de Lascăr
Catargiu (marea guvernare conservatoare, până în 4 aprilie 1876), care a pus bazele constituirii
partidului politic conservator. Lascăr Catargiu
sau Lascăr Catargi (n. 1 noiembrie 1823, Iași – d. 30 martie 1899, București),
om politic român, prim ministru al României pentru patru mandate.
·
1878: Se semneaza la Roma Convenţia de comerţ şi navigaţie româno-italiana.
Convenţia va intra în vigoare la 1 aprilie 1878.
·
1888: O
furtună masivă de zăpadă care durează trei zile și jumătate
paralizează costa de est a Statele Unite. La sfârșitul vremii
rele se înregistrează aproximativ 400 de decese. Marele viscol din 1888 este denumirea unei furtuni de zăpadă
din perioada 11 – 14 martie 1888, care s-a abătut asupra coastei de est a SUA
și care a afectat în special statele New Jersey, New York, Massachusetts și
Connecticut, unde au fost depuneri de zăpadă de până la 150 cm, iar vântul a
suflat cu viteză de până la 72 km/h.
·
1902: Se dă sentința în procesul Caion-Caragiale. Caion este condamnat
la 3 luni închisoare, 500 de lei amendă către stat și 10.000 de lei
despăgubuiri către Caragiale pentru calomnie, după ce afirmase că drama Năpasta ar fi un
plagiat.
·
1926 –
Revoluţionarul irlandez Eamon de Valera, se retrage de la conducerea organizaţiei
Sinn Fein din Irlanda.
·
1945 – Ocupantii
japonezi infiinteaza Imperiul Vietnam, un stat marioneta care a existat pana la
23 august 1945, imparat fiind inscaunat Bao Dai. Bảo Đại, împărat al
Vietnamului, (n. 22 octombrie 1913 – d. 30 iulie 1997) a fost al
treisprezecelea și totodată ultimul împărat al dinastiei Nguyen, care este
ultima dinastie al Vietnamului, a domnit între 8 ianuarie 1926 – 25 august
1945. În septembrie 1940, Imperiul Japonez ocupă militar Indochina franceza, în
urma unui acord incheiat cu guvernul francez de la Vichy. Franța nu avea,
atunci mijloacele de a rezista și amiralul Decoux, numit guvernator general de
guvernul de la Vichy a trebuit să accepte prezența Japoniei în Annam (
Vietnam). La 11 martie 1945, imparatul Bao Dai a dat citire Actului de
independență a Imperiului Việt Nam, declarand ca : “Având în vedere situația
mondială și cea a Asiei, în special, Proclamă public că a fost eliminat
protectoratul Franței și țara a devenit independenta “. La 14
august, el a anunțat anexarea coloniei franceze Cochinchina la împeriul sau,
reunificand astfel Vietnamul. Ca urmare a bombardamentelor atomice de la Hiroshima
și Nagasaki, guvernul japonez a anunțat intenția sa de a se retrage din zona.
Bao Dai nu a mai fost protejat de japonezi astfel ca, organizatia comunista
Viet Minh, il forteaza in data de 25 august 1945, pe Bao Dai să abdice.
·
1954: Prin HCM nr. 337, se desființează
coloniile de muncă. Deținuții, cu excepția celor care au slujit
interesele burgheziei, fiind eliberați.
·
1967 - Dick James, editorul The Beatles, anunţă că au fost
înregistrate 446 versiuni ale melodiei "Yesterday".
·
1985: Comitetul Central al PCUS îl alege pe Mihail Gorbaciov în funcția de
Secretar General. Alegerea sa marchează începutul destinderii între Est și
Vest. Este debutul pentru perestroika și glasnost.
Mihail Sergheevici Gorbaciov (născut pe 2 martie 1931),
conducătorul Uniunii Sovietice din 1985 până în 1991. Încercările sale de
reformă au dus la încheierea războiului rece, la încetarea monopolului politic
al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și la prăbușirea Uniunii Sovietice.
A primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990.
·
1990 – Începe manifestaţia populară din Piaţa Operei din
Timişoara, in timpul careia a fost adoptată, la 12.03.1990, ”Proclamaţia de la Timişoara” care, la Punctul 8 cerea
interzicerea prin Legea electorală, pentru primele trei legislaturi
consecutive, a dreptului la candidatură al foştilor lideri comunişti sau a
ofiţerilor de Securitate.
·
1990 – Lituania
şi-a proclamat independenţa, fiind primul stat care părăseşte Uniunea Sovietică.
·
1990 – Prin
alegerea ca preşedinte a lui Patricio Aylwin, in Chile încetează dictatura
generalului Augusto Pinochet, care a condus ţara din 1974. Augusto José
Ramón Pinochet Ugarte (n. 25 noiembrie 1915 – d. 10 decembrie 2006), cunoscut
mai mult ca Augusto Pinochet, a fost un general și dictator chilian, care a
îndeplinit funcția de Președinte al Republicii Chile între 1974 și 1990. A
condus o juntă militară la putere printr-o lovitură de stat în anul 1973, prin
înlăturarea președintelui ales în mod democratic Salvador Allende. A părăsit
postul de președinte în anul 1990, după ce a pierdut un referendum național în
anul 1988, dar a rămas pentru încă 8 ani comandantul suprem al armatei, iar
după aceea a devenit senator pe viață, acțiuni care au îngreunat urmărirea sa
în justiție pentru crimele comise în timpul dictaturii sale. Guvernul chilian
estimează că peste 3.000 de oameni au fost uciși în intervalul de timp în care
Pinochet s-a aflat la putere, printre aceștia numărându-se victime ale căror
cadavre nu au fost găsite niciodată. Alte mii de oameni au fost torturați,
arestați sau forțați să fugă în exil în timpul mandatului său.
·
1993 – Janet Reno
devine prima femeie Procuror General al SUA.
·
1995: Președintele României, Ion Iliescu, a participat la
Conferința mondială pentru dezvoltare socială de la Copenhaga.
·
1997: Paul McCartney, fost membru al
formației Beatles, este înnobilat de
regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Sir James Paul McCartney, (născut la 18 iunie 1942) este un
cântăreț și compozitor englez, care s-a remarcat inițial ca membru component al
formației The Beatles. A scris și muzică de film, astfel că în 2002 a fost
nominalizat la Premiile Oscar, Grammy și Golden Globe pentru muzica originală
la pelicula Vanilla Sky/Deschide Ochii.
·
2000: Desemnat câștigător în urma celui
de-al doilea tur al alegerilor desfășurate la 16 ianuarie 2000, Ricardo Lagos Escobar a preluat
oficial funcția de președinte al Republicii
Chile.
·
2003 – Este fondat
Tribunalul Penal Internaţional la Haga. Curtea Penală Internațională (numită
uneori și Tribunalul Penal Internațional) este o instanță de justiție
internațională permanentă, cu sediul la Haga în Olanda. Menirea și scopul
acestei instituți juridice internaționale este de a judeca persoane care au
comis genociduri, crime de război și crime contra umanității. Curtea este
compusă din 18 de magistrați, care au fost investiți în funcție pe 11 martie
2003, dintre care în rangul cel mai înalt, canadianul Philippe Kirsh. Instanța
nu poate judeca cauze retroactive ci numai cazuri provenite după 1 iulie 2002.
Până în mai 2004, 94 de țări au ratificat statutul tribunalului, printre care
și România. Tratatul nu a fost nici semnat nici ratificat de câteva țări
importante precum Statele Unite, Rusia, China, Israel și Irak. De fapt, Statele
Unite și Israelul au semnat inițial tratatul însă au anunțat ulterior că își
retrag semnătura.
·
2004 – A avut loc, la Madrid, un puternic atentat terorist, soldat cu un
număr impresionant de victime: 200 de oameni au murit, printre ei aflîndu-se şi
16 români.Alte 1500 de persoane au fost ranite. Mai multe explozii simultane, la ora de
varf, s-au inregistrat in patru trenuri madrilene, atentatul fiind revendicat
de gruparea extremista al-Qaida. Exploziile au avut loc aproape simultan
intre 7.39 si 7.42 dimineata, in statiile Atocha (3 bombe), El Pozo del Tío
Raimundo (2 bombe), Santa Eugenia (1 bomba) si o a patra in calea Téllez spre
Atocha. Atacurile au fost indreptate impotriva trenurilor care asigurau
legatura cu suburbiile si care erau pline cu navetisti ce se indreptau spre
locurile de munca din Madrid. In aceeasi zi un grup care a sustinut ca actioneaza in
numele al-Qaida a revendicat atentatele comise la Madrid, printr-un mesaj
e-mail primit de cotidianul de limba araba Al Quds al-Arabi, care apare la
Londra. In mesaj, grupul autointitulat Brigada Abu Hafs al-Masri, si-a asumat
responsabilitatea pentru comiterea celui mai sangeros atac terorist, intr-un
oras european, de la al doilea razboi mondial. Autorii au fost identificati si un numar
de 28 de persoane au fost acuzate pentru cumplitul atentat terosrist de la
Madrid. Judecatorul Javier Gomez Bermudez a pronuntat verdictul in ceea ce ii
priveste pe cei 28 de acuzati, dupa aproape trei luni de deliberari. Toti
acuzatii, in majoritate marocani, au negat ca ar fi fost implicati in aceste
atacuri, care au zguduit Spania cu trei zile inainte de alegerile legislative. Data de 11 martie a
fost declarata ”Ziua europeana a victimelor terorismului” de
catre Parlamentul European in memoria celor care si-au pierdut viata in
atentatul de la Madrid. Initial, s-a propus ca evenimentul sa fie marcat pe 11
septembrie, ziua celor mai mari atentate teroriste comise in lume (SUA, 2001).
·
2005 – Fostul
caporal nazist Paul Schaefer, fondatorul enclavei germane “Colonia Dignidad” din Chile,
condamnat pentru pedofilie şi acuzat de torturarea deţinuţilor în timpul
regimului lui Augusto Pinochet (1973-1990), a fost arestat în Argentina.
·
2009 - Toyota atinge un record
istoric, fiind primul constructor care vinde 1 milion de vehicule hibride pe
piaţa americană, atât sub brandul Toyota cât şi Lexus. Vectorul vânzărilor a
fost Toyota Prius care până la acea dată ajunsese global la un volum de vânzări
de 1.2 milioane de dolari. Tot în acel an Toyota a depăşit G.M. drept cel mai
important constructor de automobile din lume. Succesul Toyota a atras însă
multe necazuri, culminând cu cea mai mare acţiune de rechemări în service în
cazul pedalei. Există voci care spun că americanii au pornit o mare conspiraţie
împotriva Toyota tocmai din cauza succeselor de mai sus, defecţiunile la
sistemul de accelerare ieşind foarte repede la iveală şi generând o "ipohondrie"
automobilistică fără precedent.
·
2011: Un cutremur cu magnitudine 9 grade pe
scara Richter și cu epicentrul în Oceanul Pacific, a lovit coasta de est a
Japoniei. Cutremurul a fost urmat de tsunami. Evenimentul a declanșat al doilea
cel mai mare accident nuclear din istorie, și unul din singurele două
evenimente care să fie clasificate ca Nivel 7 pe scară internațională a
evenimentelor nucleare. Cutremurul din Tōhoku din 11 martie 2011 a fost
un seism de magnitudine 9,0 MW cu epicentrul în regiunea Tohoku din oceanul
Pacific, în apropierea orașului japonez Sendai, aflat pe coasta de est a
Japoniei. Cutremurul a provocat valuri tsunami ale Pacificului de până la zece
metri în înălțime. Pe scara de intensitate seismică a Agenției Meteorologice a
Japoniei (care nu măsoară energia declanșată de cutremur la epicentru, ci
intensitatea mișcărilor tectonice într-un anumit loc) seismul a măsurat la cota
de 7 (valoarea maximă a acestei scări) în anumite zone ale prefecturii Miyagi.
Cutremurul s-a produs în ziua de vineri 11 martie 2011 la ora 05:46:23 UTC.
Hipocentrul acestuia s-a aflat în largul coastei de est a regiunii Tohoku,
Japonia, la o adâncime de 24,4 km. Inițial măsurată la 7,9 grade, magnitudinea
a fost reestimată de serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite la
8,8 și apoi la 8,9 grade. Cutremurul este considerat ca fiind cel mai mare din
istoria Japoniei. Centrul american pentru alerte de tsunami în Pacific l-a
măsurat la o intensitate de 9,1 pe scara Richter. Agenția Meteorologică a
Japoniei și-a rectificat pe data de 13 martie 2011 măsurătoarea cutremurului de
la 8,8 la 9,0 pe scara Richter. Înainte de cutremurul din Sendai, cel mai mare
fusese marele cutremur din Hanshin din ianuarie 1995. În urma seismului a fost
declarată stare de urgență nucleară în Japonia din cauza unor probleme la
centralele nucleare Fukushima I și Fukushima II din Prefectura Fukushima. Ca
urmare a cutremurului, NASA a calculat că ziua s-a scurtat cu 1,8 microsecunde
din cauza rotației accelerate a Pământului. Tot datorită cutremurului s-a
calculat că Japonia s-a deplasat cu 2,4 m față de poziția anterioară
cutremurului.
·
2011: Accidentul de la Centrala nucleară
Fukushima. Cutremurul s-a produs în ziua de vineri 11 martie 2011 la ora
05:46:23 UTC. Hipocentrul acestuia s-a aflat în largul coastei de est a
regiunii Tohoku, Japonia, la o adâncime de 24,4 km. Inițial măsurată la 7,9
grade, magnitudinea a fost reestimată de serviciul de prospectare geologică al
Statelor Unite la 8,8 și apoi la 8,9 grade. Cutremurul este considerat ca fiind
cel mai mare din istoria Japoniei. Centrul american pentru alerte de tsunami în
Pacific l-a măsurat la o intensitate de 9,1 pe scara Richter. Agenția
Meteorologică a Japoniei și-a rectificat pe data de 13 martie 2011 măsurătoarea
cutremurului de la 8,8 la 9,0 pe scara Richter. Înainte de cutremurul din
Sendai, cel mai mare fusese marele cutremur din Hanshin din ianuarie 1995. În
urma seismului a fost declarată stare de urgență nucleară în Japonia din cauza
unor probleme la centralele nucleare Fukushima I și Fukushima II din Prefectura
Fukushima. Ca urmare a cutremurului, NASA a calculat că ziua s-a scurtat cu 1,8
microsecunde din cauza rotației accelerate a Pământului. Tot datorită cutremurului
s-a calculat că Japonia s-a deplasat cu 2,4 m față de poziția anterioară
cutremurului. La 15 martie autoritățile din Tokio au anunțat că la
reactorul (blocul) 2 Fukushima a avut loc o explozie care a avariat învelișul
acestuia, provocându-se astfel o creștere a radioactivității în zona
înconjurătoare. Administrația centralei vorbește despre „valori dramatice ale
radioactivității”. Drept urmare populația locală din perimetrul de 30 de km în
jurul centralei (care nu era încă evacuată) a fost avizată să rămână în
locuințe, pentru a nu se expune direct (este vorba de aparatul respirator)
radioactivității crescute. După explozia de la reactorul 2 s-a anunțat
un incendiu la reactorul 4 (care la cutremur era în revizie). De la acesta
provine acum creștere puternică a radioactivității direct în atmosferă. Se
speculează că reactorul respectiv ar avea două găuri de dimensiuni metrice în
înveliș (carcasă). La data de 26 martie Tepco a făcut cunoscut că valorile
măsurate la parterul reactoarelor 1 – 4 este de 200 mSv/h, iar apa radioactivă
scursă printr-o spărtură de la reactorul 2 are o valoare măsurată de peste
1.000 mSv/h. La 12 aprilie 2011 autoritățile japoneze au mărit clasificarea
accidentului nuclear de la Fukushima de la nivelul 5 la nivelul 7, nivelul maxim
pe scara accidentelor nucleare.Nivelul 7 a fost și nivelul declarat la
accidentul nuclear da la Cernobîl în 1986.
·
2014 – Rusia a
anexat Republica Autonomă Crimeea, parte a statului independent
Ucraina. Crimeea (oficial Republica Autonomă Crimeea), a fost o republică
autonomă a Ucrainei, care din 2014 a intrat, în urma unui referendum ilegal
organizat in prezenta armatei ruse, în componenta Rusiei. Peninsula
Crimeea, cunoscută sub denumirea de Crimeea, se află pe coasta de nord a Mării
Negre. Peninsula este localizată la sud de Regiunea Herson, Ucraina și la vest
de regiunea Kuban, Rusia. Ea este unită cu regiunea Herson prin Istmul Perekop
și separată de Kuban prin Strâmtoarea Kerci. Peninsula este înconjurată de două
mări: Marea Neagră (la vest și sud) și Marea Azov (la est).
Nașteri
·
1544 – S-a născut poetul italian Torquatto Tasso;
(m.25.04.1595). Torquato Tasso (n. 11 martie 1544, Sorrento – d. 25 aprilie
1595, Roma) a fost un poet italian, unul din cei mai însemnați reprezentanți ai
Renașterii italiene. Cea mai cunoscută operă a sa este epopea în versuri „La Gerusalemme liberata”
(„Ierusalimul eliberat”, 1581).
·
1871: S-a născut Emanoil Davidescu, matematician român,
membru fondator al Gazetei matematice; (d. 1905). Emanoil Davidescu, (n. 12
martie 1871 – d. 1905), matematician român, membru fondator al Gazetei
matematice.
·
1885 - Sir Malcolm Campbell, cel care
avea să devină unul dintre cei mai neînfricaţi piloţi din istorie şi care a
deţinut ani la rând recordul de viteză terestră, se naşte. Sir Malcom a fost
întotdeauna un maniac al vitezei şi încă de mic a intrat în competiţiile de
motociclete , câştigând mai multe curse în Marea Britanie. În 1910 a trecut pe
patru roţi şi cea mai notabilă realizare a sa a fost câştigarea Grand Prix de
Boulougne în Franţa în 1928. Setea sa de adrenalină nu a
fost însă satisfăcut în a concura cu alţii şi s-a axat pe stabilirea
recordurilor de viteză. Prima consemnare în cărţile de istorie a fost în 1924
când a bătut recordul de viteză terestră atingând 235,22 km/h. Încununarea
eforturilor sale a venit însă în 1935, la vârsta de 50 de ani, când a devenit
primul om care a trecut la sol pragul celor 300 de mile pe oră, atingând mai
exact 484.955 km/h. Apoi a trecut pe apă unde a mai trecut în dreptul său
câteva recorduri nautice. De asemenea, este unul dintre singurii recordmani
care au murit din cauze naturale, în 1948.
·
1903 - S-a născut Lawrence Welk, acordeonist polka american.
·
1920 - S-a născut Art Todd, cântăreţ american.
·
1921 – Se naşte Astor Piazzolla, muzician argentinian, compozitor și
virtuoz instrumentist la bandoneon, a revoluționat muzica de tango, creând ceea
ce s-a numit “Tango Nuevo”, replică a tradiționalului tango
argentinian (tango argentino). (m.4 iulie 1992).
·
1929 - S-a născut Constantin Th. Botez, istoric şi eseist,
cercetător al arhivelor (m.21.02.1992).
·
1931: S-a nascut la Sibiu actorul
roman Ion Besoiu. A absolvit
Academia de Teatru si Muzica din Sibiu dupa care a jucat pe numerose scene din
tara, dar ”Bulandra” din Bucuresti fiind teatrul caruia si-a dedicat viata. Numarul rolurilor
interpretate – fie in teatru, fie in cinematografie – de-a lungul carierei
artistice este impresionant. A fost distribuit in spectacole ca ”Livada de visini”
de A. P. Cehov, regia Lucian Pintilie, Teatrul Bulandra, 1967; ”Dansul mortii”
de August Strinberg, regia Iannis Veakis, Teatrul Bulandra, 1968; ”Hamlet” de
William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Bulandra, 1985; ”Sase
personaje în cautarea unui autor” de Luigi Pirandello, regia Catalina Buzoianu,
Teatrul Bulandra, 1995. A aparut in filme regizate de Andrei Blaier (Furtuna), Mircea Dragan
(Setea), Dinu Cocea (Haiducii), Mircea Muresan (Rascoala), Sergiu Nicolaescu
(Atunci i-am condamnat pe toti la moarte, Un comisar acuza), in serialul TV
”Toate panzele sus” de Mircea Muresan etc.
·
1942 - S-a născut Bob Lander (Starander), chitarist şi
compozitor suedez (Spotnicks).
·
1945 - S-a născut Harvey Mandel, chitarist şi compozitor
american (Canned Heat).
·
1947 - S-a născut Mark Stein, vocalist şi clăpar american
(Vanilla Fudge, Boomerang).
·
1947 - S-a născut "Blue" (Mick) Weaver, clăpar
britanic (Amen Corner).
·
1948 - S-a născut George Kooymans, chitarist şi compozitor
olandez (Golden Earring).
·
1951 - S-a născut Katie Kissoon, cântăreaţă britanică (Mac
& Katie Kissoon).
·
1957 - S-a născut Ion Bogdan Lefter, poet, critic şi istoric
literar, director al revistei “Observatorul cultural”.
·
1961 - S-a născut Mike Percy, basist britanic (Dead Or
Alive).
·
1961 - S-a născut Bruce Watson, chitarist şi compozitor
britanic (Big Country).
·
1962 - S-a născut Lenny Wolf, vocalist şi compozitor
american (Kingdom Come).
·
1968 - Jerod
O.Shelby, fondatorul constructorului de suprecaruri americane Shelby SuperCars,
se naşte în Richmond, Washington. Acesta nu are nici o legătură cu Caroll
Shelby, cel care a proiectat modele Mustang Shelby GT350 sau GT500. Revenind la
Jerod, acesta se poate lăuda că produs modelul SSC Aero, care este oficial cea
mai puternică maşină de serie din lume dezvoltând 1.305 CP dintr-un V8 de 6.4
litri twin turbo.
Decese
·
1425 i.I.Hr . – A decedat Thutmosis al
III -lea, al șaselea faraon al dinastiei a XVIII- a egiptene, nascut in
amul 1481 i.I.Hr. În primii douăzeci și doi de ani ai domniei sale a
fost co-regent, impartind domnia cu mama sa vitregă, Hatshepsut. După
moartea acesteia, el a creat cel mai mare imperiu, Egiptul cuceriind un
teritoriu care se intindea din Siria, pana la a patra cataracta a Nilului, in
Nubia. Thutmosis al III lea a condus Egiptul timp de aproape
cincizeci și patru ani, iar domnia sa este datata din 24 aprilie 1479 î.Hr. la
11 martie 1425 î.en. Tutmes al III-lea (1482 – 1450 î.e.n.), a fost
un faraon din dinastia a 18-a a Egiptului antic. Este considerat un Napoleon al
antichității. Tutmes al III-lea, ținut în umbră până în anul 1482 de către mama
sa vitregă, regina Hatshepsut, cucerește teritorii din Asia și Africa,
transformând regatul egiptean într-un imperiu. Într-o serie de campanii
militare care au durat mai mult de 20 de ani, Tutmes al III-lea a condus armata
Egiptului prin canioane montane periculoase și peste deșerturi vaste. Cea mai
faimoasă victorie a sa s-a soldat cu ocuparea orașului Megiddo, la nord de
Palestina, și a fost prima bătălie din istorie pentru care există o descriere
completă. Trupele sale au capturat mai mult de 2000 de cai de la dușmani.
·
222 – Moare imparatul roman Elagabalus, născut Varius
Avitus Bassus, din dinastia Severilor, cunoscut de asemenea ca Varius Avitus Bassianus Marcus Aurelius
Antoninus, nepot al împăratului Caracalla, preot din Emesa
al zeului soare (Elah-Gabal); (n. cca. 203). Si-a inceput domnia in anul 218,
fiind proclamat de legiunile din Siria, dar puterea reală este exercitată
însă de Iulia Maesa (bunica) și Iulia Soaemias (mama sa). Excesele și
capriciile împăratului-copil compromit în scurt timp noul regim.S-a căsătorit
împotriva tradițiilor, cu o vestala și se comporta într-un mod
bizar (se farda, îmbrăca costume femeiești) ceea ce a mărit nemulțumirile
opiniei publice. A murit ucis de garda pretoriana, împreună cu mama sa.
·
638 – A decedat patriarhul Ierusalimului, Sofronie (n.
in anul 560 in Damasc). A fost patriarh al Ierusalimului din
din 634 până la moartea sa, și este venerat ca sfant atat de catolici cat si de
ortodocsi. A fost calugar si teolog. În anul 637, după cucerirea
Ierusalimului de către armatele musulmane, califul musulman Umar ibn
al-Khattab a făcut turul orașului impreuna cu Sofronie. Ajuns
la Biserica Sfantului Mormant, timpul de rugăciunii musulmane Umar a ales să se
roage in afara bisericii. Sofronie i-a dat
califului cheile de la biserica iar acesta le-a dat unei
familii de musulmani din Medina,carora le-a cerut să deschidă biserica și sa
o închida, cheile Bisericii Sfantului Mormant rămânand în
continuare prin traditie la o familie musulmană. Tot din acele timpuri,
musulmanilor nu le este permis sa construiasca o
moschee acolo.
·
1514 – A decedat Donato Bramante, arhitectul italian, care a introdus
stilul renascentist la Milano și Roma; (n. 1444)
·
1908 – A încetat din viaţă scriitorul Edmondo de Amicis (“Cuore – inimă de copil”,“Romanul unui învăţător”); (n. 31
octombrie 1846). Edmondo De Amicis (n. 21 octombrie 1846 – d. 11 martie 1908) a
fost un scriitor, jurnalist și pedagog italian. Literatura sa are o tematică
socială și educativă.
·
1950: A murit
Heinrich Mann, scriitor german (romanul “Îngerul
albastru”); (n.27.03.1871).
Ludwig Heinrich Mann (n. 27 martie 1871, Lübeck – d. 11 martie 1950) a fost un
romancier german, autorul unor opere cu tematică socială, ale căror nuanțe
critice au dus în cele din urmă la exilul lui, în 1933.
·
1955 – A încetat
din viaţă Sir Alexander Fleming, bacteriolog englez, descoperitorul
penicilinei; (n. 6 august 1881). Sir Alexander Fleming (n. 6 august 1881
– d.11 martie 1955) a fost un bacteriolog scoțian, laureat al Premiului Nobel
pentru Fiziologie și Medicină pe anul 1945 împreună cu Ernst Boris Chain și Sir
Howard Walter Florey. În anul 1929 a descoperit penicilina produsă de mucegaiul
Penicillium notatum. Cercetările au fost reluate în 1939 de un colectiv de la
Oxford. În 1940, Fleming, doi biochimiști englezi – Ernest Boris Chain și
Norman George Heatley – și un medic australian – Howard Walter Florey – au
izolat și preparat în stare purificată și concentrată penicilina, una din
marile realizări ale omenirii. A avut lucrări privind lizozimul ca element
bacteriolitic prezent în țesuturi și secreții.
·
1975 – A murit fizicianul
român Eugen Bădărău. A iniţiat în cadrul Institutului de Fizică de la
Universitatea din Cernăuţi, primele cercetări din ţara noastră cu privire la
descărcările de gaze, fiind un pionier în domeniul fizicii plasmei. Eugen
Bădărău (n. 19 septembrie / 2 octombrie 1887, Foltești, Galați; d. 11 martie
1975, București) a fost un fizician român, profesor universitar, director al
Institutului de Fizică București, membru al Academiei Române (din 1948). Este
considerat fondatorul școlii românești de descărcări electrice în gaze și
fizica plasmei.
·
2006 – A murit Slobodan Miloşevici, ex-preşedinte al Serbiei şi
Muntenegrului. Ales preşedinte al fostei Republici Iugoslavia, în 1992 dizolvă
această republică – creaţie a lui I. B. Tito – şi înfiinţează Republica
Federativă Iugoslavia, alcătuită din Muntenegru şi Serbia. Lui i se atribuie
responsabilitatea pentru izbucnirea conflictului din Kosovo şi pentru
bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei. In anul 2000, preşedinţia republicii
este preluată de Voislav Kostunita, Occidentul condiţionând acordarea oricărui
sprijin financiar noii administraţii de la Belgrad de arestarea lui Milosevici
şi predarea lui către Tribunalul Penal pentru fosta Iugoslavie. La
12.02.2002 a început la Haga, procesul fostului preşedinte iugoslav,
acesta murind în celula sa din închisoarea TPI in urma unei
complicatii cardiace; (n.20.08.1941).
Sărbători
·
În calendarul ortodox: Sf Ier Sofronie, patriarhul Ierusalimului; Duminica a treia din Post – a Sfintei Cruci
– Luarea Crucii și urmarea lui Hristos
·
În calendarul romano-catolic: Sf. Rozina
·
În calendarul greco-catolic: Sf. Sofron, arhiepiscop (†
638); Amintirea
minunii ce s-a făcut pentru colivă de Sf. Teodor Tiron
ARTE 11 Martie
INVITAȚIE
LA OPERĂ 11 Martie
Rigoletto
de Giuseppe Verdi
Verdi Rigoletto
Don
Carlos de Giuseppe Verdi
DON CARLO. VERDI:
MUZICĂ
11 Martie
Lawrence Welk, acordeonist polka american
Art Todd, cântăreţ american
Art & Dotty Todd - Chanson d'Amour (1958):
Astor Piazzolla, muzician argentinian
Bob Lander (Starander), chitarist şi compozitor suedez (Spotnicks)
The Spotnicks -
Harvey Mandel, chitarist şi compozitor american (Canned Heat)
Canned Heat
Mark Stein, vocalist şi clăpar american (Vanilla Fudge, Boomerang)
Vanilla Fudge:
"Blue" (Mick) Weaver, clăpar britanic (Amen Corner)
George Kooymans, chitarist şi compozitor olandez (Golden Earring)
Golden Earring:
Bobby
McFerrin, cântăreț, vocalist, compozitor american de jazz, reggae, a cappella
Bobby McFerrin:
Katie Kissoon, cântăreaţă britanică (Mac & Katie Kissoon)
Mac & Katie Kissoon:
Mike Percy, basist britanic (Dead Or Alive)
Dead Or Alive:
Bruce Watson, chitarist şi compozitor britanic (Big Country)
Big Country
Lenny Wolf, vocalist şi compozitor american (Kingdom Come)
Kingdom Come:
ÎNREGISTRĂRI NOI:
Greatest Love Songs New Playlist - Romantic Love Songs - Best Love Songs Of All Time
Ultimate Love Songs Collection - Falling In Love Playlist - Best Romantic Love Songs Ever
J S Bach: English Suites Nos 2, 4, 5 (Murray Perahia)
Handel: The Complete Chamber Music (The Academy Chamber Ensemble) CD 1
Telemann: Triple Concertos Collegium (Musicum 90, Simon Standage)
Prokofiev - Romeo and Juliet / Suite No.2
Celine Dion Greatest Hits Cover Ever // Best Cover Of Celine Dion
POEZIE 11 Martie
Ion Bogdan Lefter, poet, critic şi istoric literar
Biografie
A absolvit Colegiul
Național „Sf. Sava” din București (1976), apoi, Facultatea de Limbi și
Literaturi Străine a Universității din București, specialitatea
Limba și literatura engleză - Limba și literatura română (1981). La sfârșitul anului
doi de facultate a fost trimis la cursurile de vară în Anglia. A fost director
al revistei „Observator cultural”. A fost redactor-șef
al revistei literare „Contrapunct” și analist politic al postului de radio Europa
Liberă, secția română. Și-a prezentat demisia de la revista „Observator cultural” în anul 2004 în urma
scandalului provocat de publicarea unor recenzii la volumul lui Horia Roman Patapievici Omul recent.
De asemenea, este prozator și analist politic. A fost unul dintre
reprezentanții curentului optzecist în literatura română. În prezent, este
profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității din București și director
editorial al revistei „aLtitudini”. În perioada
1979-1989 a fost membru activ al Cenaclului de Luni al Centrului Universitar București
și al cenacluluiJunimea al Universității din București. Este
căsătorit cu scriitoarea Simona Popescu, profesor la aceeași
facultate.
Opere publicate
În urma participării
la Cenaclul de Luni coordonat de Nicolae Manolescu, debutează în volumul colectiv Cinci.
Un an mai târziu îi apare separat volumul de debut personal Globul de
cristal, care conține o poezie eterată, ermetică în tradiția Ion Barbu, Camil Petrescu etc.
În 1986 îi apare
volumul de debut în critica literară, o monografie dedicată lui Alexandru Ivasiuc, care primește în același Premiul G. Călinescu. Din 1998 publică foarte multe cărți,
aproximativ două trei volume pe an, dintre care cele mai importante sunt Bacovia,
un model al tranziției un foarte interesant eseu despre poezia
lui George Bacovia, șiRecapitularea modernității, un studiu de
istorie literară care rezumă teza sa de doctorat.
Volume
Poezii. Proză
·
Cinci (volum colectiv , în colaborare cu
poeții Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Mariana Marin, Alexandru Mușina),(1982)
Studii critice
·
Experimentul literar românesc postbelic (în colaborare
cu Gheorghe Crăciun și Monica Spiridon), Editura Paralela 45, 1998 (varianta în
limba engleză: Experiment in Post-War Romanian Literature
·
Anii 60-90. Critica literară (Editura
Paralela 45, 2002)
·
Primii postmoderni: Școala de la Târgoviște (Editura
Paralela 45, 2003)
·
5 poeți: Naum, Dimov, Ivănescu, Mugur, Foarță (Editura Paralela
45, 2003)
·
Mic dicționar de scriitori bucureșteni din secolul XIX
sau despre cum se trăia altătdată fala de a reprezenta Capitala
·
Despre identitate. Temele postmodernității, Editura Paralela 45,
2004
·
Flashback 1985: Începuturile noii poezii, Editura Paralela 45,
2005
·
7 postmoderni: Nedelciu, Craciun, Muller, Petculescu,
Gogea, Danilov, Ghiu, Editura Paralela 45, 2010 [1]
·
O oglindă purtată de-a lungul unui drum. Fotograme din
postmodernitatea românească, Editura Paralela 45, 2010 [2]
Coordonator
·
Este coordonatorul volumului Romanian Writers of the 80s and 90s. A
Concise Dictionary (Editura Paralela 45, 1999) și al dicționarului
biobibliografic Scriitori români din anii '80 și '90 (vol. I,
A-F, Editura Paralela 45, 2000; vol. II, G-O, Editura Paralela 45, 2001, vol.
III, P-Z, Editura Paralela 45, 2001).
Premii și distincții
Afilieri
·
Membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) și președintele ei
de la fondare
TEATRU/FILM
11 Martie
Cu
Ion Besoiu
Biografie
Ion Besoiu
Data
nasterii: 11 martie 1931, Sibiu. A absolvit Academia de Teatru si Muzica din
Sibiu.
A debutat în 1950, dar consacrarea a venit abia după turnarea filmului Toate pânzele sus, în regia lui Mircea Mureșan, în care a avut ca parteneri mari actori ca Ilarion Ciobanu și Jean Constantin. Timp de 16 ani, a jucat pe scena Teatrului "Radu Stanca", din Sibiu, după care s-a mutat la București, unde a jucat la Teatrul "Lucia Sturza Bulandra" și a fost, ulterior, timp de 12 ani directorul acestui teatru.
Cele mai cunoscute roluri ale sale sunt Cloșca, în "Procesul lui Horia" (1967), Serebreakov, în "Unchiul Vanea" (1983), Polonius, în "Hamlet" (1985), Oronte, în "Mizantropul" (1989), Corifeu, în "Antigona" (1993), Ferapont, în "Trei surori" (1995), Senecus, în "Caligula" (1996), și Muhoianov Ivan Matveevici, în "Oblomov" (2003). Activitatea sa cinematografică este și ea impresionantă. Câteva dintre filmele în care a jucat Ion Besoiu sunt: "Furtuna", "Neamul Șoimărestilor", "Haiducii", "Răscoala", "Mihai Viteazul", "Ciprian Porumbescu", "Păcală", "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii", "Ultima noapte de dragoste", "Lumini și umbre".
În 2002, a primit Premiul de excelență al Cinematografiei Române. În 2001, a fost declarat cetățean de onoare al orașului Sibiu, în care s-a născut. Ion Besoiu este președinte executiv al Fundației "Sibiul Vechi. Sibiu - Hermannstadt", asociație care îi ajută pe tinerii talentați și care oferă premii etnografilor.
A debutat în 1950, dar consacrarea a venit abia după turnarea filmului Toate pânzele sus, în regia lui Mircea Mureșan, în care a avut ca parteneri mari actori ca Ilarion Ciobanu și Jean Constantin. Timp de 16 ani, a jucat pe scena Teatrului "Radu Stanca", din Sibiu, după care s-a mutat la București, unde a jucat la Teatrul "Lucia Sturza Bulandra" și a fost, ulterior, timp de 12 ani directorul acestui teatru.
Cele mai cunoscute roluri ale sale sunt Cloșca, în "Procesul lui Horia" (1967), Serebreakov, în "Unchiul Vanea" (1983), Polonius, în "Hamlet" (1985), Oronte, în "Mizantropul" (1989), Corifeu, în "Antigona" (1993), Ferapont, în "Trei surori" (1995), Senecus, în "Caligula" (1996), și Muhoianov Ivan Matveevici, în "Oblomov" (2003). Activitatea sa cinematografică este și ea impresionantă. Câteva dintre filmele în care a jucat Ion Besoiu sunt: "Furtuna", "Neamul Șoimărestilor", "Haiducii", "Răscoala", "Mihai Viteazul", "Ciprian Porumbescu", "Păcală", "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii", "Ultima noapte de dragoste", "Lumini și umbre".
În 2002, a primit Premiul de excelență al Cinematografiei Române. În 2001, a fost declarat cetățean de onoare al orașului Sibiu, în care s-a născut. Ion Besoiu este președinte executiv al Fundației "Sibiul Vechi. Sibiu - Hermannstadt", asociație care îi ajută pe tinerii talentați și care oferă premii etnografilor.
Actorul Ion Besoiu a încetat din viață la data de 18.01.2017.
·
București NonStop (2015) -
bătrân Trailer
·
Omega Rose (2015)
·
Poarta Albă (2014) - profesorul
Panait Trailer
·
Cendres et sang / Cenușă și sânge (2009) Trailer
·
Cu un pas înainte (2007) - Tudor
Avramescu (1 episode, 2007)
·
Lombarzilor 8 (2006) - Tataie
·
Călătorie de vis (2004)
·
Tancul (2003)
·
Aștept provincia (1995) - Matei Ursu
·
Această lehamite (1994) - Directorul
spitalului
·
Începutul adevărului / Oglinda (1994)
·
Polul Sud (1993)
·
Visul / Visul - Portret Liviu Ciulei (1992)
- el insusi
·
Subspecies (1991)
- Doctorul
·
Im Suden meiner Seele (1989)
·
Kilometrul 36 (1989)
·
Mircea (1989)
·
Iacob (1988)
·
Liliacul înfloreşte a doua oară (1988)
- Bunicul
·
Francois Villon, poetul
vagabond (1987)
·
Toate pînzele
sus! - Întâlnire în Atlantic (1987) - Anton Lupan
·
Toate pînzele sus! - Misterele
mărilor (1987) - Anton Lupan
·
Noi, cei din linia întâi (1986) -
Col. Campeanu
·
Toate pînzele sus! - Secretul
epavei (1986) - Anton Lupan
·
Totul se plătește (1986) - Voda
Bibescu
·
Colierul de turcoaze (1985) - printul
Bibescu
·
Masca de argint (1985)
Colierul de turcoaze
Ioan Slavici - Padureanca
CANTEMIR Film artistic cu subiect istoric
SFATURI
UTILE 11 Martie
ASTENIA
DE PRIMĂVARĂ
Cuvantul
“astenie” provine din limba greaca si inseamna “fara vlaga”. Astenia de
primavara este caracterizata de senzatia de slabiciune, de lipsa de energie si
debuteaza odata cu instalarea primaverii. Astenia de primavara vine la pachet
cu o serie de alte simptome neplacute, pe care le poti combate insa cu cateva
remedii naturale eficiente.
Cauzele asteniei de
primavara
Astenia de primavara
apare atunci cand organismul nostru are probleme in a se adapta la schimbarile
ce vin odata cu schimbarea anotimpului. Lumina in exces si razele soarelui
influenteaza productia hormonului melatonina si se creeaza usoare dezechilibre
hormonale, care declanseaza o serie de alte simptome si reactii in organism.
Simptomele asteniei de
primavara
·
Oboseala la nivel
fizic, dar si mental
·
Tristete nemotivata
·
Lipsa apetitului
·
Apatie
·
Slabiciune musculara
·
Dureri de cap
·
Epuizare
·
Caderea parului
·
Pierderea apetitului
sexual
·
Scaderea tensiunii
arteriale
·
Insomnii
·
Dificultati de
concentrare
·
Probleme cu greutatea
Remedii astenie de primavara
·
Adaptarea
alimentatiei – dieta este un aliat de pret al organismului atunci cand
trebuie sa combata astenia de primavara. Alimentele bogate in triptofan sunt
recomandate pentru ca acest aminoacid stimuleaza secretia de serotonina,
facandu-ne sa ne simtim mai bine. Printre alimentele bogate in triptofan se
numara si: ouale, produsele lactate, pestele, nucile, legumele, cerealele
integrale, fructele precum ananasul, capsunele, papaya, portocalele, grepfrutul
si strugurii. Si alimentele bogate in vitamina B sunt recomandate pentru
combaterea asteniei intrucat acestea elimina senzatia de oboseala, energizand
organismul. Bananele, legumele si cerealele integrale sunt bogate in continutul
de vitamina B. Legumele de sezon, consumate chiar crude, sunt esentiale in
aceasta perioada. Asadar, consuma leurda, loboda, urzici si orice alte legume
de sezon gasesti la tarabele din piata.
·
Bea
ceaiuri – consumul de ceaiuri te poate ajuta sa treci cu bine peste
aceasta perioada si sa invingi astenia de primavara. Ceaiul de ginseng ajuta la
recapatarea vitalitatii si este eficient in combaterea stresului. Atentie insa,
nu este indicat sa consumi mai mult de doua cani de ceai de ginseng pe zi. Si
ceaiul verde poate fi un aliat de pret in aceasta perioada intrucat iti ofera energia
necesara.
·
Fa
sport – poate suna aberant sa faci sport exact in perioada in care te
simti lipsit de puteri, insa sportul elibereaza endorfine si iti ofera o stare
de bine. Totodata, sportul iti pune sangele, dar si muschii in miscare, iar tu
te vei simti mai energic dupa ce faci cel putin 30 de minute de sport. Pentru a
beneficia la maximum de efectele benefice ale sportului si pentru a invinge
astenia, ideal ar fi sa alegi sa faci sport in aer liber, fie ca este vorba
despre jogging, plimbari in ritm alert in parc ori tenis in aer liber.
·
Hidrateaza-te –
hidratearea va ameliora simptomele asteniei precum durerile de cap sau
ametelile asa ca nu uita sa bei apa din belsug.
·
Dormi cel
putin 7 ore pe noapte – ai nevoie de somn pentru
a putea face fata cu bine simptomelor specifice asteniei de primavara asa ca fa
tot posibilul sa dormi cel putin 7 ore pe noapte. Incearca sa te culci la
aceeasi ora pentru a iti invata organismul care este programul de somn.
GÂNDURI
PESTE TIMP 11 Martie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu