REVISTA 

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI

ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE

NR 169 DIN 10 MARTIE 2018

RELIGIE ORTODOXĂ  10 Martie

Sf Mc Codrat, Ciprian, Dionisie și cei împreună cu ei; Pomenirea morților

Patimirea Sfintilor Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie, Anect, Pavel, Crescent si a celor impreuna cu dinsii 

Pe vremea lui Deciu (249-251) si a lui Valerian (253-259) s-a nascut Sfintul Mucenic Codrat si a fost crescut astfel: Fiind prigonire mare asupra crestinilor de la imparatii si domnii cei paginesti si in multe feluri marturisitorii lui Hristos fiind munciti si ucisi cumplit, multi din cei credinciosi, temindu-se de muncile cele nesuferite, paraseau cetatile, casele si averile lor si se ascundeau prin pustietati, prin munti si in prapastiile pamintului. Caci voiau a se salaslui mai bine cu fiarele, decit cu necuratii inchinatori de idoli, ca doar ar putea sa-si pazeasca acolo fara de prihana sfinta lor credinta, intru Hristos Domnul.

Intr-acele cumplite vremi o femeie binecredincioasa, anume Rufina, din cetatea Corintului, a fugit pentru frica ce avea de acei muncitori si se ascundea, ratacind prin locuri neumblate. Si, fiind ingreunata cind a fugit din cetate, i s-au implinit zilele si a nascut prunc de parte barbateasca, chiar acolo in pustie. Iar dupa nastere, mai traind ea putine zile, s-a sfirsit.

Insa Dumnezeu, Care da hrana la tot trupul, Care deschide mina Sa si satura pe tot cel viu de bunavoie, n-a trecut cu vederea pe acel prunc care ramasese orfan din scutece. Ci El i S-a facut tata si maica, pazitor si hranitor; caci a poruncit norilor Sai de sus, iar aceia, pogorindu-se din inaltime si plecindu-se jos, revarsau roua dulce in gura pruncusorului; si astfel ca si cu niste lapte sau miere il hraneau, pina ce singur a putut a se hrani cu verdeturile pustiei.

Si vietuia copilul in pustie ca Sfintul Ioan Botezatorul, pazit de Dumnezeu, povatuit de Sfintul Duh si inteleptit spre dumnezeiasca vedenie. Deci, el fiind copil, l-au gasit niste oameni credinciosi si l-au dus in cetate, unde, invatind citirea cartilor si mestesugul doctoriei, tamaduia toate bolile; dar nu cu mestesugul doctoriei pamintesti, ci cu darul cel dat lui de sus, tamaduia bolile omenesti. Insa mai pe urma a plecat de la petrecerea cea impreuna cu oamenii si de la gilcevi, ca unul ce din pruncie se deprinsese la linistea pustiei. Deci cei mai multi ani i-a petrecut in munti si pustietati, iubind singuratatea si indeletnicindu-se in gindirea de Dumnezeu, desi venea in cetate citeodata pentru trebuintele omenesti. Caci cu doctorie vindeca bolile cele trupesti, iar cu cuvintul lui Dumnezeu tamaduia neputintele cele sufletesti, facindu-se la toti de trebuinta si de folos.

Insa, nezabovind mult in cetate, iarasi a venit in singuratatea pustiei cea iubita lui, in care a stat pina la batrinete. Iar cei ce intru Hristos aveau dragoste catre el, mergeau la el in pustie, dorind a se indulci de vederea fetei lui cea cu sfinta cuviinta si a se folosi de auzirea cuvintelor lui cele de Dumnezeu insuflate. Unul ca acesta era Ciprian si, impreuna cu el, Dionisie, Anect, Pavel si Crescent, care au si patimit impreuna cu dinsul pentru Hristos Domnul. Iar patimirea lor a fost astfel:

De la Deciu, paginul imparat al Romei, a mers in Corint un ighemon, Iason, ca sa munceasca si sa ucida pe crestini. Acela, prinzindu-i, ii arunca in temnita. Intr-acea vreme a fost prins si Sfintul Codrat, impreuna cu fericitii prietenii sai: Ciprian, Dionisie, Anect, Pavel si Crescent; si i-a aruncat in temnita, cu ceilalti crestini care erau in legaturi.

Dupa citeva zile ighemonul Iason, sezind la pagineasca judecata, a scos pe crestini din temnita si i-a pus inaintea sa la intrebare. Iar intre ei mai batrin era Sfintul Codrat, mergind ca un voievod inaintea cetei alese a lui Hristos si indraznind fara de frica a raspunde pentru toti catre muncitorul. Deci muncitorul a inceput a grai catre sfintul astfel: "Codrate, ce lucru te-a innebunit, de socotesti a te da de voia ta la atit de cumplite munci? Sau spre ce nadajduiesti fara de nici o frica, a-ti alege temnita si legaturile si sa te lipsesti de patrie si de prieteni? Pentru ce nu te supui mai bine legilor celor imparatesti, inchinindu-te zeilor si nu-ti alegi a fi fericit impreuna cu noi si a te desfata intr-aceasta viata?"

Sfintul Codrat a raspuns: "Nimeni, avind intelegere fireasca, nu se va lepada de aceasta viata dulce, dar de vreme ce pe aceasta a daruit-o Dumnezeu, de aceea este trebuinta ca mai mult sa iubim pe Datatorul ei; si pentru darul cel atit de mare sa multumim prin laude si prin viata imbunatatita Datatorului de daruri; iar slava Lui s-o latim pretutindeni prin patimirea noastra. Pentru ca nu este de nici o trebuinta sa iubim atit de mult aceasta viata scurta, incit, temindu-ne de lipsirea ei, sa dam idolilor cinstea cea cuvenita lui Dumnezeu; caci pe cine vom putea mai bine si mai adevarat sa numim Dumnezeu, decit pe Acela care cu mari si vesnice daruiri ne-a imbogatit dintru inceput? Si din niste daruri atit de mari, pe cine altul vom putea sa cunoastem, daca nu pe Insusi Hristos Mintuitorul? Si pe cine se cade sa numim Mintuitor, decit numai pe Iisus, Care pentru noi a rabdat munci si moarte?

De voim a fi imbunatatiti, mai intii ni se cuvine ca pentru adevarata si dreapta credinta sa suferim munci si sa nu cadem din credinta si din imparatia Lui. Iar cei ce se sirguiesc sa insele si sa razvrateasca pe iubitorii dumnezeiestilor Taine, judecata acelora este rea si rugaciunea intru pacat. Deci se cuvine fiecaruia sa-si aleaga cele mai bune. Aceasta iarasi se cuvine a o cugeta, ca sa nu mergem in urma acelora care par a avea chip de fapte bune, ci din lucruri sa socotim faptele acelea care, de vor fi rele, mai multa frica de pierzare ne aduc. Deci vezi ca noi, tinind rinduielile stramosilor nostri, calatorim spre acelea care sint mai bune.

Drept aceea nu te mai sirgui a ne indupleca, prin faptele cele vrajmasesti ca sa ne lipim de partea ta si sa lasam pe Hristos. Caci adevarul lui Dumnezeu ne este sfetnicul cel bun si legile dreptei credinte au mare putere spre sfatuire, caci acelea ne unesc cu Dumnezeu. Apoi trebuie sa mai socotim ca tuturor ni se cuvine a muri cu legea firii cea de obste si nimeni nu poate sa fie liber de acea lege a mortii. Iar ceasul acela al mortii sosind, pier toate gindurile si faptele omenesti facute cu nedreptate si slava cea de putina vreme se salasluieste in tarina. Dar cele ce se lucreaza cu bunatate si marime de suflet, acelea nasc vesnica slava si dupa moartea oamenilor celor imbunatatiti. Astfel noi, petrecind in scopul nostru spre fapta buna si spre barbateasca patimire pentru Hristos si intr-acel scop fiind intariti, vom lasa pilda celor ce voiesc sa ne urmeze mai cu dinadinsul; ca cei ce inteleg si cred drept, de nimic altceva nu se ingrijesc, decit numai sa aiba luminoase chipuri spre cele ce sint mai bune, prin care povatuindu-se, pot sa sporeasca spre desavirsire".

Iason ighemonul a grait catre sfintul astfel: "Codrate, daca cinstesti pe acel Dumnezeu, de ale Carui faceri de bine te-ai indulcit din tineretile tale, bine faci, aratindu-te a fi recunoscator. Dar cauta ca nu cumva, propovaduind pe Hristos ca este om, sa faci desarta firea lui Dumnezeu". Sfintul Codrat zise: "De voiesti, ighemonule, sa-ti lepezi minia, iar iutimea s-o schimbi in blindete si sa vezi adevarul, apoi pentru aceste mari lucruri, desi nu este lesne a grai, totusi voi spune ceva". Ighemonul zise: "Sa ne arati luminos intelegerea voastra despre Hristos".

Sfintul Codrat a grait: "Inceputul facerii lumii a fost prin vointa lui Dumnezeu; prin Cuvintul Lui s-a savirsit si prin puterea Duhului Sfint s-a intarit. Cel ce a voit este Tatal; Cel ce a savirsit toata faptura, adica Cuvintul, Acela este Fiul; iar Cel ce a intarit este Duhul Sfint. Si toate lucrurile frumoase si alese, fiind zidite de Dumnezeu cu hotare pentru inceputul si sfirsitul lor, Ziditorul a voit ca omul sa se indulceasca de acele bunatati si, multumind, sa slaveasca pe Ziditorul. Deci a zidit neamul omenesc ca toate cele vazute sa i se dea mostenire si, suflind duh de viata in omul cel dintii, l-a pus in Rai care este locul dulcetilor negraite. Iar el, impreuna cu femeia facuta lui, vazind multe feluri de lucruri frumoase, s-au bucurat si au luat stapinire a se indulci de bunurile Raiului.

Apoi, cugetind stramosii nostri, cu ce fel de rinduiala si aleasa stare sint rinduiti de Dumnezeu in Rai, au socotit a fi lucru vrednic sa multumeasca Ziditorului si Facatorului lor de bine si asa au inceput a merge pe calea cea imbunatatita, prin porunca data de Dumnezeu, adica sa se pazeasca de a nu gusta dintr-un pom oarecare. Dar inselatorul si vicleanul diavol, tulburindu-se de minie, avind in gura inselaciune iar inauntru rautate, a turnat asupra lor veninul ce era intr-insul din zavistie, voind sa-i lipseasca de o viata ca aceea a Raiului.

Pizmuindu-le cinstea, diavolul a pus intr-insii pofta spre calcarea poruncii lui Dumnezeu. Ei s-au invoit cu sfatul cel viclean al lui si cei ce vietuiau in Rai cu Dumnezeu, au cazut din darul Sau si s-au lipsit de Rai, fiind izgoniti. Dintr-acea vreme au inceput a se primejdui in poftele cele desarte, legindu-se cu pacate ca si cu niste legaturi, cei ce mai inainte erau partasi ai slavei lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu, milostivindu-se spre zidirea Sa si cautind cu milostivire spre neputinta omeneasca, a voit, nu numai cu Dumnezeirea sa ne dezlege din legaturile vrajmasului si sa ne intoarca la libertate pe noi cei robiti de imparatia mortii, ci si a veni si a petrece cu trup la noi ticalosii si pierdutii si sa ne izbaveasca din pierzare.

Deci a binevoit Cuvintul, la plinirea vremii, sa se salasluiasca prin intrupare in preacuratul pintece al Fecioarei Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, sa se imbrace in om. Iar Preacurata Fecioara, zamislind de la Duhul Sfint, a nascut pe Dumnezeu in trup. Si asa, cu ochi omenesti s-a vazut cu adevarat Dumnezeu in trup, pe care Il numim Hristos. Acela astfel S-a aratat cunostintei omenesti, fiind Dumnezeu adevarat si imbracindu-Se in om din Fecioara. Apoi, ostindu-Se impotriva stapinirii vrajmasului, a largit hotarele de sus ale imparatiei Sale, a surpat rinduielile mortii, a rupt lanturile cu puterea dumnezeiasca, a risipit iadul si a scos de acolo pe stramosi, cu multimea de oameni care se inmultisera dintr-insii.

Si S-a numit Mintuitor de la inceput, izbavind din pierzare toate popoarele si tarile; apoi, descoperind comorile milostivirii, a voit sa aduca darurile Sale tuturor de obste si, izbavind pe toti din tulburarea muncitorului, isi pazeste intreaga mostenirea, scutita de pierzare, pentru ca nimic nu este tainuit de El, nici inceputul nasterii noastre, nici lungimea sau scurtimea vietii, nici moartea, nici altceva nu este nestiut. Ci cele ce sint rinduite, prin asezamintul cel pus de Tatal, acelea sint aratate spre lucrarea Fiului si stiute. Acela este Hristos, pe Care Il propovaduim. El este Care Se ingrijeste pentru mintuirea neamului omenesc. El este Care ne da bogatia neimputinata a bunatatii Sale si, fiind pretutindeni, celor ce-L slujesc le este de fata si le ajuta".

Ighemonul, desi se minuna de cuvintele Sfintului Codrat, nevrind sa creada in adevarul cel grait, a zis: "Despre lucruri inalte mi se pare ca graiesti minciuni, Codrate, deoarece pe Dumnezeu Il supui tulburarilor omenesti si zici ca pe Acela a putut sa-L incapa pintece de fecioara, care, purtindu-L in pintece, a nascut pe Hristos; si asa zici, ca un Dumnezeu este vazut pe pamint, purtind trup omenesc, iar altul zici ca este aiurea adevarat Dumnezeu".

Sfintul Codrat zise: "Tainele dreptei credinte nu se cuvine sa le ispiteasca oamenii cei necredinciosi; caci nu este lucru mic cunostinta aceea, nici se descopera cu inlesnire la oricine; nici noi nu lasam ca pe cele sfinte sa le iscodeasca necredinciosii. Fiul lui Dumnezeu de bunavoie S-a smerit pe Sine, luind chipul robului. El, fiind Dumnezeu, a voit a Se face om ca sa ne scoata din robia diavoleasca. Iar tu, fiind plin de necredinta si de nedumnezeire, nu poti sa intelegi acestea. Si sa stii ca nici cu mestesugurile tale cele viclene, nici cu ingrozirea ta cea minioasa nu ne vei atrage pe noi de la Hristos, Domnul nostru".

Atunci ighemonul a poruncit sa bata tare cu toiege trupul gol al alesului rob al lui Hristos, iar slujitorii cei nemilostivi implineau porunca aceea cu asprime. Dar sfintul mucenic rabda cu barbatie si graia catre muncitorul: "Au nu stii, ighemonule, cum ca tot lucrul ce se face cu sila este potrivnic libertatii si nici nu este puternic spre induplecarea sfatuirii? Pentru ca cel ce sileste nedrept, se arata pe sine cumplit, iar cel ce sfatuieste si indupleca cu indemnare, acela se arata a fi blind si iubitor de oameni.

Pentru aceasta tu, silindu-ne prin munci spre inchinarea la idoli, sa nu nadajduiesti ca ne vei atrage cu sila spre paginatatea ta, ca pentru frica sa ne lepadam de dreapta credinta; caci fiind robi Lui, precum nu tinem seama de inselatoarele amagiri, tot astfel si de toate muncile, cite ai putea sa le scornesti asupra noastra, nu ne ingrijim; pentru ca Hristos ne usureaza toate durerile, cu nadejdea rasplatirilor. El ne intareste ca sa nu ne supunem potrivnicului si ne face viteji la suflet si nebiruiti intru nevointa chinurilor".

Muncitorul, tulburindu-se mai mult, a poruncit sa spinzure pe sfintul cu capul in jos si cu unghii de fier sa-i strujeasca trupul. Dupa aceea, atitind foc sub dinsul, sa arda pe rabdatorul de chinuri. Insa acela toate rabdindu-le cu vitejie, era nebiruit.

Dupa aceasta ighemonul, intorcindu-se catre celalalt, adica spre Sfintul Ciprian, cu amagitoare cuvinte se sirguia sa-l intoarca spre a sa socoteala. Dar Sfintul Ciprian, desi era inca tinar cu anii, fara nici o frica si cu barbatie se pregatea spre primirea muncilor. Iar Sfintul Codrat graia catre dinsul si catre cei ce se pregateau cu dinsul la rani si catre cei ce se dezbracau de haine: "O, prietenii si impreuna nevoitorii mei, socotiti cu gindul cit de multe bunatati sint gatite voua de la Domnul, adica cinstea pentru dreapta credinta, slava pentru mucenicie, iar mai ales ca va invredniciti de mila lui Iisus Hristos, al Carui ajutor indata va sosi la voi. Deci, acum se cuvine sa va aratati credinta voastra cea nemiscata, intru Hristos Dumnezeu; acum vremea nevointei este de fata ca sa impliniti cu osirdie legea dragostei, iar sufletul vostru punindu-va pentru Cel iubit, sa va aratati pilda tuturor celor ce doresc sa intre, pentru Hristos, intru nevointa chinuirii.

Apoi sa fiti, prin rabdarea voastra cea tare, spre mirarea tuturor celor ce cauta la privelistea aceasta. Acum se va cunoaste deosebirea care este intre cei buni si cei rai, acum sa se adauge grija cea mai mare pentru pazirea dreptei credinte. Sa tineti o credinta si o marturisire, ca cei ce aveti sa stati inaintea lui Dumnezeu la judecata cea infricosata. Sa nu va lasati de calea cea imbunatatita, ca cei ce acum aveti sa va savirsiti alergarea voastra si degraba sa treceti de aici la Hristos. Pe Dumnezeu Cel bun sa-L marturisiti cu buna inima. Sa nu crutati floarea tineretilor voastre, cei ce acum indata aveti sa treceti spre viata cea neimbatrinita. Cugetati cu mintea ca linga usi este sfirsitul si, fiind tineri, mai cu inlesnire puteti rabda muncile pentru Hristos Dumnezeu, ca cei ce aveti trupeasca tarie.

Deci cu indrazneala sa va dati singuri la munci si cu barbatie sa le suferiti ca, biruind pe vrajmasul, sa va preamariti de la Domnul si sa va rinduiti in cer, in numarul sfintilor mucenici".

Muncitorul, auzind cuvintele graite catre fratii sai de Sfintul Codrat, cele, s-a miniat si indata a poruncit ca si pe Sfintul Ciprian, fiind gol si spinzurat ca si Sfintul Codrat, sa-l munceasca cu bataie, cu strujire si cu ardere de foc, apoi si pe Dionisie, dupa dinsul pe Anect, dupa aceea pe Pavel, iar la sfirsit pe Crescent, asemenea muncindu-i si de dinsii fiind rusinat si biruit, i-a osindit pe ei mai intii la mincarea fiarelor, iar dupa ce fiarele nu s-au atins de sfintii mucenici, i-a dat spre taiere de sabie; dar mai intii a poruncit sa-i tirasca de picioare legati, prin cetate.

Facindu-se aceasta, popor fara numar, dar mai virtos multime de copii, bateau pe sfintii mucenici cu bete si cu pietre, pina ce au fost dusi afara din cetate la locul cel de moarte. Acolo sfintii, cerind putina vreme, s-au rugat cu dinadinsul catre Domnul, apoi si-au plecat sub sabie sfintele lor capete si s-au taiat in a zecea zi a lunii martie. Iar in locul acela unde s-au taiat cinstitele lor capete si pamintul s-a inrosit cu singele lor, a curs izvor de apa curata, spre neuitata pomenire a patimirii sfintilor din cetatea Corintului.

Dupa uciderea celor sase Sfinti Mucenici - Codrat, Ciprian, Dionisie, Anect, Pavel si Crescent -, au fost munciti si pierduti in multe feluri alti crestini care fusesera prinsi; adica un alt Dionisie a fost junghiat cu cutitul, iar Victorin, Victor si Nichifor (atunci fiind Tertie ighemon, dupa Iason) fiind pusi in piua de piatra, i-au pisat pina la moarte. Dupa aceea Claudie, patimind taierea miinilor si a picioarelor, s-a savirsit; apoi Diodor, fiind aruncat in focul cel pregatit ca intr-o camara luminoasa, s-a odihnit cu pace. Lui Serapion i-a taiat capul; pe Papie l-a aruncat in mare, asemenea si Leonid a suferit de la Venust ighemonul - care a fost in Corint dupa Tertie -, multe si cumplite munci, apoi a fost inecat in mare.

Inca si niste sfinte femei, avind in inimile lor invatatura Sfintului Codrat si urmindu-i la munci pentru Hristos, au indraznit a patimi, adica: Hariesa, Nunehia, Vasilisa, Nica, Gali, Galina, Teodora; cum si altii multi, barbati si femei, unii de sabii taindu-se, iar altii in ape inecindu-se si altii cu alte munci ucigindu-se, au trecut catre Domnul. Deci, rinduindu-se de Sfintul Codrat, povatuitorul si invatatorul lor, ceata muceniceasca a luat cununile biruintei din dreapta lui Hristos Dumnezeu, Caruia Se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Sfintul Duh, in veci. Amin.

Pomenirea morților

Slujbele de pomenire pentru cei adormiți, cunoscute cu denumirea de parastase, sunt momente de întristare, de interiorizare sufletească și de comuniune cu cei adormiți. Ele se săvârșesc la soroacele rânduite de Biserică pentru răposații noștri, de obicei în sfântul locaș, în strânsă legătură cu Sfânta Liturghie, la casa celui răposat sau la mormânt.

În privința zilei săptămânale în care trebuie și putem să facem parastasele, aceasta este sâmbăta ‒ zi închinată din adâncă vechime pomenirii morților, întrucât în această zi Mântuitorul Iisus Hristos a coborât cu sufletul la iad pentru a-i elibera pe cei din veac adormiți. Lucrul acesta ni-l amintesc și cântările de la slujba Vecerniei și Utreniei sâmbetelor din Octoih, în care îi mărim pe sfinți și ne rugăm pentru morți. De aceea este bine să facem slujbele de pomenire, pe cât este posibil, în zi de sâmbătă.

Astfel, conform rânduielii și tradiției respectate de Biserica Ortodoxă, ziua săptămânală de pomenire a morților este sâmbăta. În această zi, la unele slujbe din cadrul celor șapte laude (miezonoptica de sâmbătă), ca și în unele cărți de cult (Octoihul) există cântări și rugăciuni anume alcătuite și rânduite pentru pomenirea morților.

PSALMII 96-100

Psalmul 96

1.	Domnul împărăţeşte! Să se bucure pământul, să se veselească insule multe.
2.	Nor şi negură împrejurul Lui, dreptatea şi judecata este temelia neamului Lui.
3.	Foc înaintea Lui va merge şi va arde împrejur pe vrăjmaşii Lui.
4.	Luminat-au fulgerele Lui lumea; văzut-a şi s-a cutremurat pământul.
5.	Munţii ca ceara s-au topit de faţa Domnului, de faţa Domnului a tot pământul.
6.	Vestit-au cerurile dreptatea Lui şi au văzut toate popoarele slava Lui.
7.	Să se ruşineze toţi cei ce se închină chipurilor cioplite şi se laudă cu idolii lor.
8.	Închinaţi-vă Lui toţi îngerii Lui; auzit-a şi s-a veselit Sionul
9.	Şi s-au bucurat fiicele Iudeii, pentru judecăţile Tale, Doamne.
10.	Că Tu eşti Domnul Cel Preaînalt peste tot pământul; înălţatu-Te-ai foarte, mai presus decât toţi dumnezeii.
11.	Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul; Domnul păzeşte sufletele cuvioşilor Lui; din mâna păcătosului îi va izbăvi pe ei.
12.	Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie.
13.	Veseliţi-vă, drepţilor, în Domnul şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui!

Psalmul 97

1.	Cântaţi Domnului cântare nouă, că lucruri minunate a făcut Domnul.
2.	Mântuitu-l-a pe el dreapta Lui şi braţul cel sfânt al Lui.
3.	Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa; înaintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa.
4.	Pomenit-a mila Sa lui Iacob şi adevărul Său casei lui Israel;
5.	Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru.
6.	Strigaţi lui Dumnezeu tot pământul; cântaţi şi vă bucuraţi şi cântaţi.
7.	Cântaţi Domnului cu alăută, cu alăută şi în sunet de psaltire;
8.	Cu trâmbiţe şi în sunet de corn, strigaţi înaintea Împăratului şi Domnului.
9.	Să se zguduie marea şi plinirea ei, lumea şi cei ce locuiesc în ea.
10.	Râurile vor bate din palme, deodată, munţii se vor bucura de faţa Domnului, că vine, vine să judece pământul.
11.	Judeca-va lumea cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire.

Psalmul 98

1.	Domnul împărăţeşte: să tremure popoarele; şade pe heruvimi: să se cutremure pământul.
2.	Domnul în Sion este mare şi înalt peste toate popoarele.
3.	Să se laude numele Tău cel mare, că înfricoşător şi sfânt este. Şi cinstea împăratului iubeşte dreptatea.
4.	Tu ai întemeiat dreptatea; judecată şi dreptate în Iacob, Tu ai făcut.
5.	Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este!
6.	Moise şi Aaron, între preoţii Lui şi Samuel între cei ce cheamă numele Lui.
7.	Chemat-au pe Domnul şi El i-a auzit pe ei, în stâlp de nor grăia către ei;
8.	Căci păzeau mărturiile Lui şi poruncile pe care le-a dat lor.
9.	Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai răsplătit toate faptele lor.
10.	Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi în Muntele cel sfânt al Lui, că sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru!

Psalmul 99

1.	Strigaţi Domnului tot pământul, slujiţi Domnului cu veselie, intraţi înaintea Lui cu bucurie.
2.	Cunoaşteţi că Domnul, El este Dumnezeul nostru; El ne-a făcut pe noi şi nu noi.
3.	Iar noi poporul Lui şi oile păşunii Lui. Intraţi pe porţile Lui cu laudă şi în curţile Lui cu cântări lăudaţi-L pe El.
4.	Cântaţi numele Lui! Că bun este Domnul; în veac este mila Lui şi din neam în neam adevărul Lui.

Psalmul 100

1.	Mila şi judecata Ta voi cânta ţie, Doamne.
2.	Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine?
3.	Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea.
4.	N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât.
5.	Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut.
6.	Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit.
7.	Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat.
8.	Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să şadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea.
9.	Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei.
10.	În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 20  - 10 Martie

A.  PLĂCINTĂ

Plăcintă cu roşii

Pentru aluat:

·       30 g drojdie de bere

·       1 ½ ceaşcă apă caldă

·       1 linguriţă zahăr

·       Sare

·       4 ½ ceşti făină

Pentru umplutură:

·       4-5 roşii bine coapte

·       Cimbru sau tarhon

·       5-6 căţei usturoi tăiaţi feliuţe subţiri

·       5 linguri ulei

Se pregăteşte un aluat ca pentru pâine. Într-un lighenaş cu făină se pune drojdia care s-a dizolvat în ½ ceaşcă apă cu zahăr, sarea şi 1 lingură de făină. Se pune restul de apă caldă şi se frământă cât să se obţină un aluat potrivit de moale. Se lasă apoi o jumătate de oră la loc cald să crească.

        Între timp se pregăteşte umplutura. Se decojesc roşiile şi se îndepărtează seminţele, se taie felii subţiri şi se lasă în strecurătoare să se scurgă bine. Se sărează şi se amestecă cu 2 linguri ulei şi cu cimbrul sau tarhonul.

        Se frământă din nou aluatul, se întinde cât forma şi se aşază în ea după ce a fost tapetată cu ulei. Se lasă o jumătate de oră să crească la loc cald, după care se toarnă deasupra roşiile, usturoiul feliuţe şi restul de ulei.

        Se dă la cuptor bine încins timp de 40m minute.

        Se seveşte rece.

B.  SALATE

Salată de ridichi negre

·       1 ridiche neagră mare

·       Sare

·       Ulei

·       Măsline

Se curăţă ridichea, se spală şi se dă pe răzătoare; se pune într-o salatieră, se amestecă cu sare după gust şi ceva ulei şi se garniseşte cu măsline.

C.  SOSURI

Pentru reţetele de azi nu este necesar să pregătim un sos separat.

D.  BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă de roşii

·       1 ceaşcă orez

·       1 l suc de roşii

·       2 linguri ulei

·       1 morcov

·       Sare

·       1 lingură zahăr

·       1 legătură pătrunjel

Într-un litru de apă se fierb orezul şi morcovul timp de 20 minute.

        Se adaugă sucul de roşii, uleiul, sarea, zahărul şi pătrunjelul tocat mărunt.

        Se mai lasă să dea câteva clocote.

E.  MÂNCĂRURI

Ardei şi roşii  umpluţi cu sămânţă de dovleac

·       1 kg ardei gras de mărime potrivită

·       1 kg roşii

·       Orez ( câte ½ ceaşcă mică pentru fiecare ardei sau roşie mare)

·       2 ceşti ulei

·       4 cepe tocate mărunt

·       6 căţei usturoi pisaţi

·       1 vânătă curăţată şi tocată ca ceapa

·       1 legătură pătrunjel

·       Pulpa din mijlocul roşiilor pregătite pentru umplut

·       2 ceşti suc de roşii

·       Sare

·       Piper

·       200 g sămânţă de dovleac preparată ca mai jos

Se spală zarzavaturile, se deschid în partea de sus, ardeilor li se scoate cotorul şi seminţele, iar roşiile se golesc de pulpă.

        În fiecare se pune puţin zahăr.

        Se călesc în ulei ceapa şi vânăta. Se adaugă jumătate din sucul de roşii şi din pulpa de roşii. Se adaugă puţină apă şi când dă în fiert se pune orezul şi celelalte ingrediente.

        Sămânţa de dovleac se pregăteşte astfel: se decojesc seminţele de dovleac şi se pun într-o cratiţă la prăjit fără ulei. Se râşnesc dup ce s-au răcit până se obţine un praf.

        200 g din acest praf se adaugă la umplutura de orez.

        Se lasă să se umfle puţin orezul.

        Se umplu ardeii şi roşiile, fără a se îndesa, ţinând cont că orezul se mai umflă.

        Se aşază în tavă şi se presară sare, piper, ulei şi restul de pulpă de roşii şi se dau la cuptor.

        Se obţine astfel una dintre cele mai gtustoase mâncăruri.

F.  DULCIURI

Desert din fructe crude

·       4 mere

·       1 pumn de stafide

·       4 linguri de zahăr

·       20 nuci măcinate

·       Lămâie

·       Frişcă vegetală

Se rad merele pe răzătoare fără coajă, se amestecă cu stafidele, zahărul, nucile măcinate, zeama de lămâie şi sucul de fructe.

        Compoziţia se pune în cupe şi se acoperă cu frişcă vegetală.

        Se serveşte rece.

ISTORIE PE ZILE 10 Martie

Evenimente

·         241 î.Hr.: Primul Război Punic: Victoria decisivă a romanilor asupra Cartaginei în bătălia de la Insulele Aegates pune capăt primului război punic. Primul război punic (264-241 î.Hr.) a fost primul dintre Războaiele Punice care au avut loc între Roma și Cartagina. Timp de 23 de ani cele două puteri și-au disputat supremația în bazinul vestic al Mării Mediterane. Cartagina, aflată în Tunisia de azi, era cea mai puternică putere maritimă din vestul Mării Mediterane la începutul conflictului. De asemenea, Roma domina Peninsula Italică și își dorea victoria, dar era greu de obținut o victorie decisivă. Cele două state au avut trei războaie unul contra celuilalt, războaie care le-au marcat existența. Aceste războaie au fost numite Războaiele punice, după numele de „puni” pe care romanii îl dădeau cartaginezilor.

·         298: Împăratul roman Maximian  încheie victorios  campania  din Africa de Nord împotriva berberilor  și isi  face o intrare triumfală în Cartagina. 

·         1291:  Românii din Transilvania sunt menționați, pentru prima dată, ca participanți la Dieta specială convocată de regele Ungariei, Andrei al III-lea, la Alba Iulia. Andrei al III-lea Venețianul (c. 1265 – 14 ianuarie 1301, Buda, Ungaria) a fost rege al Ungariei (1290-1301). A fost ultimul membru pe linie paternă al dinastiei Árpád.

·         1482: Voievodul Moldovei, Ştefan cel Mare, ocupă cetatea Crăciuna de pe Milcov.

·         1629: Carol I al Angliei disolvă Parlamentul; începutul celor "11 ani de tiranie" în care n-a existat parlament. Carol I al Angliei (engleză Charles I of England) (n. 19 noiembrie 1600 – d. 30 ianuarie 1649) a fost rege al Angliei, Scoției și Irlandei din 27 martie 1625 până la execuția sa din ianuarie 1649.

·         1804: În St.Louis, Missouri are loc ceremonia oficială a transferului dreptului de proprietate asupra teritoriului Louisiana de la Franța la Statele Unite ale Americii.

·         1814 – Napoleon I al Frantei este invins in batalia de la Laon de generalul prusac Blucher.

·         1835: Ia ființă la Scăieni, Prahova, pe moşia lui Emanoil (Manolache) Bălăceanu, din iniţiativa socialistului utopic Teodor Diamant, primul  falanster de tip fourierist din România, (complex de locuințe în comun, ateliere, biblioteci, cantine etc., destinat construirii unei societăți preconizate de socialistul Fourier),  intitulat Societatea agronomică și manufacturieră sau Colonia soților agronomi. Societatea a fost desființată  un an mai târziu. Înainte de desființare, avea aproximativ 100 de membri si a eșuat după mai puțin de un an, „soții agronomi” părăsind-o, nemulțumiți de rezultate, de condițiile de muncă și de lipsa interesului lui Bălăceanu față de proiect. Cartea lui Th.Diamant „Scrieri economice”, a apărut postum, la Editura Științifică, în 1958, în timpul regimului comunist care identificase în el un precursor și care îl folosea pentru a se autolegitima. În același context a apărut în 1979 filmul Falansterul, în regia lui Savel Stiopul, inspirat din experimentul lui Teodor Diamant. Teodor Diamant (n. Teodor Mehtupciu, 1810 – 1841), a fost un reprezentant al socialismului utopic în Țara Românească. În 1835 a înființat, la Scăeni, județul Săcueni, un falanster, intitulat Societatea agronomică și manufacturieră sau Colonia soților agronomi. Societatea a fost desființată de autorități un an mai târziu. A preconizat lichidarea analfabetismului și a superstițiilor, dezrobirea țiganilor, precum și ideea unirii instrucției copiilor cu munca productivă.

·         1847: Sunt stabilite drepturile mazililor şi ruptașilor (care deţineau în proprietate loturi de pământ cu dreptul de proprietate ereditară) in Basarabia ţaristă, cărora le-au fost acordate unele privilegii. Mazilii erau descendenţii vechilor boieri destituiţi din funcţiile lor si constituiau, după originea şi tradiţiile lor, adevărata nobilime moldovenească. Ei au păstrat din cele mai vechi timpuri privilegiile şi organizarea clasei lor, avându-şi propriul căpitan, iar ruşii, după anexarea Basarabiei, nu au putut decât să confirme aceste privilegii în anii 1818 şi 1847. Mazilii au conservat vechile statorniciri ale voievozilor moldoveni. Nimeni din lumea satelor nu ştia mai bine decât ei să relateze diferitele legende şi episoade din viaţa marilor voievozi moldoveni, în special din viaţa şi faptele lui Ştefan cel Mare. Ei au păstrat mai bine decât orice altă clasă socială conştiinţa naţională şi orgoliul naţional. Astfel, ei nu îşi căsătoreau niciodată fetele sau feciorii cu oameni de origine străină,  nemoldoveni, şi mai ales nu cu ruşi, considerând aceasta ca o pângărire a demnităţii lor naţionale. Până în 1905 ruşii au încercat să restrângă drepturile organizaţiei mazililor, tinzând să le impună organizarea ţărănească comună, dar în anii aceia de frământări, 1905-1906, satele de mazili din volostele Corneşti, Chişcăreni sau Teleneşti s-au ridicat ca un singur om impotriva acestor tentative. Poliţia locală şi jandarmii regionali nu au fost capabili să restabilească ordinea, ba chiar au fost făcuţi prizonieri de răsculaţi. A fost necesar ca însuşi guvernatorul Basarabiei, Haruzin, să trimită un regiment de dragoni, care să procedeze după toate regulile strategiei de război, pentru a învinge. Represiunea a fost cruntă: instigatorii şi liderii mazililor au fost condamnaţi la muncă forţată şi deportaţi în Siberia. Abia după multe proteste şi intervenţii, drepturile mazililor au fost totuşi restabilite. RUPTAŞII (рупташь) – erau o categorie socială privilegiată; descendenţi din familii de preoţi, protoierei şi diaconi . Nu puteau fi supuşi pedepselor corporale fără decizia unui judecator, plăteau un impozit numit dajdie, câte 15 lei de la fiecare familie şi achitau plata pentru prestaţii deopotrivă cu mazilii. Ruptaşii se împărţeau în trei grupuri: ruptaşi (descendenţi ai clerului), ruptaşi de vistierie şi ruptaşi de cămară. Pentru a li se recunoaşte apartenenţa la categoria respectivă de contribuabili, ruptaşii din Basarabia, la fel ca şi mazilii, au prezentat actele doveditoare instituţiilor autorizate atât în 1816, cât şi în 1834. Din alte surse aflăm că ruptaşii constituiau ultima categorie privilegiată a populaţiei din Basarabia. Această categorie era  inferioară ca cea a mazililor. Potrivit Regulamentului organizării administrative a regiunii Basarabia din 29 aprilie 1818, ei „…proveneau din rândurile preoţimii…, nu puteau fi supuşi pedepselor corporale fără sentinţă judecătorească…, achitau în folosul statului impozitul numit dajdia, iar la îndeplinirea prestaţiilor locale participau de rând cu mazilii. Desetina era încasată de la ei cu anumite facilităţi, în bază dispoziţiilor guvernului moldovenesc; cât priveşte încasarea goştinii, vădrăritului şi pogonăritului, ruptaşii erau egalaţi cu ţăranii”. Statistica cu referire la ruptaşi atestă că ei nu constituiau o categorie socială destul de  numeroasă: în 1823 – 667 familii, în 1824 – 669, în 1825 – 1226, în 1826 – 1226, în 1827 – 1140, în 1828 – 1126, în 1829 – 1071, în 1830 – 1078, în 1831 – 1079, în 1832 – 1084, în 1833 – 1103, în 1834 – 1156 şi în 1835 – 1159 familii . Majoritatea ruptaşilor erau concentraţi în ţinuturile Orhei, Iaşi şi Hotin. Spre exemplu, în 1826 în ţinutul Orhei erau atestate 596 (48,6%) familii de ruptaşi, în ţinutul Iaşi – 466 (38%), în ţinutul Hotin – 105 (8,6%), în ţinutul Bender – 35 (2,9%), în ţinutul Ismail – 22 (1,8%) şi în ţinutul Akkerman – 6 familii (0,5%). Ruptaşii, ca şi mazilii, plăteau în vistieria statului dajdia, ce constituia 9 rub. 35 kop.[6] De la 10 februarie 1847, descendenţi din familii de clerici devin odnodvorţi razesi , împreună cu mazilii.

·         1855: Se inaugurează linia telegrafică București-Giurgiu.

·         1857: Apare, la Paris, apoi la București, săptămînalul Buciumul, sub direcția lui Cezar Bolliac. Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. 23 martie 1813, București – d. 25 februarie 1881, București) a fost unul dintre fruntașii revoluției din 1848, poet liric protestatar, promotor al studiilor arheologice și gazetar român. 

·         1871: Confruntat cu  continuarea manifestărilor antigermane, Carol I convoacă guvernul şi anunta  hotărîrea sa de a părăsi ţara, chiar a doua zi. Va renunta  la ideea abdicării, cu condiţia constituirii unui guvern care să obţină votarea bugetului şi să rezolve problema concesionării căilor ferate. Guvernul liberal condus de Ion Ghica demisionează. Lascăr Catargiu îşi ia răspunderea formarii  noului guvern conservator. Catargiu a format, pentru prima dată în istoria română, un cabinet conservator stabil, care a rezistat până în 1876. Lascăr Catargiu sau Lascăr Catargi (n. 1 noiembrie 1823, Iași – d. 30 martie 1899, București), om politic român, prim ministru al României pentru patru mandate.

·         1876: Alexander Graham Bell a realizat prima convorbire telefonica. S-a intamplat in Boston, Massachusetts, cand inventatorul a purtat o convorbire cu asistentul sau, Thomas Watson – aflat intr-o incapere alaturata. Cand legatura telefonica a fost stabilita, Bell a rostit celebrele cuvinte care au ramas in istorie ca primele fraze comunicate intr-o convorbire telefonica: “Mister Watson, come here! I want you!” (Domnule Watson, vino aici! Am nevoie de tine!). Aparatul folosit era confectionat din lemn si cateva fire care aveau la capat o palnie. Bell a reusit sa isi testeze inventia cu putin timp inainte de concurentul sau, Elisha Gray, care, de asemenea, dorea sa patenteze inventia. Succesul a fost astfel asigurat, pentru ca dupa trei saptamani a reusit sa perfectioneze aparatul si sa il inregistreze sub numele sau. Totusi, se prezuma ca inventatorul italian Antonio Meucci a fost cel care a inventat aparatul in 1849, iar in septembrie 2001, acesta a fost creditat in mod oficial de Congresul american cu inventarea telefonului, in locul lui Alexander Graham Bell. Denumirea telefonului este derivata din cuvintele grecesti “tele”, care inseamna “departe” si “phon” care inseamna “voce”. Alexander Graham Bell s-a nascut in 1847 in Edinburgh, in Scotia. S-a mutat in Ontario (Canada), apoi in Statele Unite, unde si-a inceput activitatea ca inventator. Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847, Edinburgh, Scoția – d. 22 august 1922, insula Cap Breton, Canada) a fost un om de știință, inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atasat un magnet permanent.

·         1906: A avut loc catastrofa minieră de la Courrieres, Lens (Franța), soldată cu moartea a 2.000 de mineri.

·         1920: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotărăște ca în Ziua Înalțării Domnului să se oficieze slujba parastasului și pomenirea eroilor în toată țara. Pomenirea eroilor va fi interzisă din 1948 pana la prabusirea regimului comunist.

·         1927: A fost înființată Societatea de Chimie. Până la această dată, a funcționat ca secție a Societății Române de Știință.

·         1929: Se constituie la Bucureşti, România, Partidul Liga Agrară, din iniţiativa marilor proprietari pe pămînt şi a unei părţi a intelectualităţii, legate de cercurile agrare. Preşedinte este ales Constantin Garoflid. Partidul editează ziarul „Agricultorul ” (1929-1941) şi îşi încetează activitatea la 30 martie 1938.

·         1931: Un incendiu de proporții a distrus Teatrul Principal din capitala Ciudad de Mexico.

·         1945: Bombardiere americane aruncă aproape 2.000 de tone de bombe incendiare asupra orașului japonez Tokyo, distrugând mari părți din capitala Japoniei și ucigând 100.000 de civili.

·         1950: ”Transporturile morții”. În anii 1949 şi 1950 au avut loc o serie de crime comise de Securitate împotriva unor deţinuţi politic, deja condamnați de instanțele de judecată, dar ale căror pedepse erau considerate ”prea mici” de către autoritățile comuniste. Pădurea Verde (Timișoara) a fost locul asasinării unor partizani din lotul „Babadag”, trimişi în decembrie 1949 să-şi ispăşească pedeapsa la penitenciarele Gherla şi Aiud. Cazul este mult mai complex şi, după investigaţii migăloase, inginerul Teodor Stanca, preşedintele AFDP Timiş, a reuşit să descopere amănunte lămuritoare. Se ştia iniţial că „dobrogenii” au fost transferaţi din cele două închisori şi executaţi cu toţii în Pădurea Verde. Asta se întâmplase însă doar cu o parte dintre ei, omorâți în 10 martie 1950. Alţii au fost transferaţi în februarie 1950 la Piteşti, fiind asasinaţi, unii la 20 martie, iar alţii la 23 martie 1950. În evidenţele Direcţiei Generale a Penitenciarelor, cea care dăduse ordinele de transfer spre şi dinspre Aiud şi Gherla, este consemnat decesul fiecărui deţinut şi data acestuia, însă nu se vorbeşte nimic despre împuşcare: la rubrica „Motivul morţii” apar, ca de obicei, diagnostice cardiace, digestive sau, în câteva cazuri, pur şi simplu, „moartea naturală”.

·         1966: Căsătoria prințesei Beatrix (viitoare regină) a Olandei cu diplomatul german Claus von Amsberg. Beatrix Wilhelmina Armgard de Orania-Nassau (n. 31 ianuarie 1938, Baarn) este fiica cea mare a reginei Juliana și a soțului acesteia, Prințul Bernhard. A fost regină a Regatului Țărilor de Jos care cuprinde: Țările de Jos, Curaçao, Sint Maarten și Aruba, din 1980 până în 2013. În urma abdicării ea este numită Prințesa Beatrix.

·         1974: Echipa de handbal masculin a României a câștigat campionatul mondial după ce a învins în finală echipa RDG-ului cu scorul de 14 - 12 și a devenit pentru a patra oară campioană mondială.

·         1993:  Regizorului român Dan Piţa i-a fost decernată de către guvernul francez distincţia „Officier de l’ordre des arts et des lettres”, pentru merite în domeniul culturii. Dan Pița (n. 11 octombrie 1938, Dorohoi, județul Dorohoi) este un regizor și scenarist român. În 1992, la Festivalul de Film de la Veneția, a obținut Leul de Argint cu Hotel de lux. În 2004 a montat la Teatrul Național din București piesa Apus de soare de Barbu Delavrancea. A fost căsătorit cu actrița Carmen Galin.

·         2007: Miliardarul român Ion Ţiriac a devenit primul român aflat în topul Forbes al celor mai bogaţi oameni din lume; el figurează pe locul 840 în clasamentul pe 2007, cu o avere de 1,1 miliarde de dolari. În 2018 averea sa a ajuns la 1,2 miliarde dolari. Ion Țiriac (n. 9 mai 1939, Brașov), este un fost jucător profesionist de tenis român, jucător de hochei, și actualmente un influent om de afaceri în Germania și România.

Nașteri

·         1452 – S-a nascut  Ferdinand al II-lea de Aragon, rege al Castiliei; (d.1516). A ramas in istorie  pentru rolul său în descoperirea  Lumii Noi dupa ce a sustinut prima călătorie a lui Cristofor Columb în 1492 spre continentul american.. In acel an el a luptat, de asemenea, ultimul razboi cu emiratul arab al Granadei in urna caruia a fost  înlăturat ultimul stat islamic pe teritoriul spaniol, incheind astfel  Reconquista, razboiul de eliberare dus timp de cateva secole de spanioli impotriva invadatorilor arabi.

·         1503: Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman (d. 1564)

·         1628 – S-a născut Marcello Malpighi, medic şi fiziolog italian, inventatorul anatomiei microscopice. A utilizat printre primii microscopul, descoperind astfel vasele capilare şi glomerulele renale care îi poartă numele; (m.29.11.1694). Marcello Malpighi (n. 10 martie, 1628, Crevalcore – d. 29 noiembrie, 1694, Roma), medic italian, fondatorul anatomiei microscopice, histologiei, anatomiei vegetale și fiziologiei comparative.

·         1776: Louise de Mecklenburg-Strelitz, regină consort a Prusiei (d. 1810)

·         1788: Joseph von Eichendorff, scriitor german (d. 1857)

·         La 10 martie 1833 la Miclăuşeni, judeţul Iaşi, Moldova, s-a născut Dimitrie Alexandru Sturdza Miclăuşanu, academician, om politic român, de 4 ori prim-ministru al României (între anii 1895-1909), preşedintele Academiei Române (1882-1884). Dimitrie Alexandru Sturdza a jucat un rol important în afacerile interne ale României începînd din perioada de preunificare a principatelor Moldovei şi Valahiei pînă la Răscoala ţărănească din 1907. Descendentul unei mari familii boiereşti din Moldova, Sturza, a participat în anii 1857-1858 la în calitate de secretar la organizarea divanului ad-hoc în Moldova şi apoi al căimăcămiei în trei, pregătind fundalul pentru unificarea principatelor Moldovei şi Valahiei.  Deşi după Unire domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl alege ca secretar personal al său, în scurt timp Sturdza îi va deveni adversar. În 1866 a făcut parte din monstruoasa coaliţie înlăturîndu-l de la putere pe Alexandru Ioan Cuza şi instalîdu-l ulterior pe Carol de Hohenzollern-Singmaringen, primul rege al României. În cabinetele Ion Ghica şi Ion Brătianu a deţinut cîteva ministere precum ministerul de externe în 1883, semnînd tratatul secret între Austro-Ungaria şi Germania. Din 1892 a fost preşedintele Partidului Liberal din România fiind prim-ministru în anii 1895-1896, 1897-1899, 1901-1904 şi 1907-1908. Ultimul său mandat de prim-ministru a fost marcat de Răscoala ţărănească din 1907, soldată cu o mare cruzime şi mii de vieţi omeneşti. Mulţi ani consecuv, Dimitrie Alexandru Sturdza a fost secretar general al Academiei Române şi a publicat numeroase studii de istorie. Dimitrie Alexandru Sturdza s-a stins din viaţă la 21 octombrie 1914 (8 octombrie 1914, stil vechi) la Bucureşti, România, la vîrsta de 81 ani.

·         1833: Pedro Antonio de Alarcón, scriitor spaniol (d. 1891)

·         1845: S-a nascut Țarul Alexandru al III-lea al Rusiei (d. 1894) Alexandru al III-lea al Rusiei (n. 10 martie 1845 – d. 1 noiembrie 1894) a fost împărat al Rusiei din 14 martie 1881 până la decesul său în 1894. Spre deosebire de tatăl său, Alexandru al III-lea a fost de-a lungul întregii sale domnii un împărat conservator care a dus pe culmi noi principiul „Autocrație, ortodoxie și naționalism” al lui Nicolae I. Un slavofil convins, Alexandru al III-lea a crezut că Rusia poate fi salvată de la haos prin îndepărtarea rușilor (în frunte chiar cu el) de influența ocidentală subversivă. Cel mai important sfătuitor al țarului a fost Constantin Petrovici Pobedonosțev, profesor particular al lui Alexandru al III-lea și al fiului acestuia, Nicolae al II-lea, și conducătorul Sfântului Sinod din 1880 până în 1895. El îi învățase pe elevii lui imperiali să se teamă de libertatea cuvântului și de presă și să urască democrația, constituția și sistemul parlamentar. În timpul lui Pobedonosțev, revoluționarii au fost persecutați, iar politica de rusificare a căpătat o dezvoltare copleșitoare în tot imperiul. În timpul domniei lui Alexandru al III-lea, s-a consfințit alianța cu Franța republicană, Rusia bucurându-se de credite importante din această țară pentru dezvoltarea industriei naționale.

·         1856: Petre Dulfu, autor de basme în versuri (d. 1953)

·         1879:  S-a născut la Slatina Dimitrie Caracostea, critic şi istoric literar, folclorist, membru al Academiei Române; (m. 2 iunie 1964). A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie de la Universitatea din București, unde își ia licența în 1908. A fost elevul lui Titu Maiorescu, Ion Bianu și Ovid Densusianu. În 1909 obține o bursă la Viena, unde va lucra sub îndrumarea lingvistului Wilhelm Meyer-Lübke. A susținut două doctorate, în 1913, unul în filosofie, altul în filologie romanică. Din 1920, devine docent la Universitate, iar în anul 1930 profesor la catedra de istorie a literaturii române moderne de la Universitatea din București. În același an a fost primit ca membru corespondent al Academiei Române, iar în 1938 a devenit  membru titular. Datorită strădaniilor sale, în 1933 ia ființă Institutul de Istorie Literară și Folclor. A fost Ministrul educației naționale în Guvernul Ion Gigurtu (4 iulie – 4 septembrie 1940) și Guvernul Ion Antonescu (4 – 14 septembrie 1940). În perioada 1941 – 1944 a fost director al Fundațiilor Regale pentru Literatură și Artă. Este considerat a fi, alături de Tudor Vianu, unul dintre cei mai mari stilisti ai literaturii române. În anul 1948, odată cu instaurarea regimului comunist în România, a fost exclus din învățământ. Pe 5 mai 1950, in pofida vârstei sale înaintate, a fost arestat și ținut timp de 5 ani în închisoare fără a fi judecat, ca detinut politic.

·         1920: S-a născut Traian Lalescu, poet  simbolist, fiul matematicianului Traian Lalescu; A decedat la  15 octombrie 1976.

·         1921: S-a născut soprana Arta Florescu; (m.06.07.1998). A activat ca solistă la Societatea Corală „România” din Bucureşti (1937 – 1942), solistă (1942 – 1945) şi prim solistă (1945 – 1968) la Opera Română din capitală, conferenţiar, profesor şi şef al Catedrei de Canto de la Conservatorul din Bucureşti, între 1950 – 1980, şi profesor invitat la Opera din Istanbul (1976). A interpretat de-a lungul carierei solistice peste 70 de roluri, în Lucia di Lammermoor, de G. Donizetti, Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, de Wolfgang Amadeus Mozart, Ifigenia în Aulida, de Christoph Willibald Gluck, Wilhelm Tell,deGioachinoRossini, Trubadurul, Traviata, Aida, Rigoletto, Forţa destinului, Don Carlos, Othello, de Giuseppe Verdi ş.a. A cântat pe scenele teatrelor „Balşoi” din Moscova, „Staatsoper” din Berlin, «Royal de La Monnaie» din Bruxelles, „Municipal” din Rio de Janeiro, „Staatsoper” din Leipzig, «Champs Élysées» din Paris, „Kirov” din Sankt-Petersburg etc. A întreprins zeci de turnee artistice în Franţa, Japonia, Austria, Ungaria, U.R.S.S., Polonia, Cehoslovacia, Italia, Anglia, Bulgaria, China, Brazilia, Germania, Belgia, Israel, Iugoslavia, Elveţia, Albania, Turcia. «Cântăreaţă cu largi disponibilităţi vocale în toate genurile şi formele muzicale, nu a cunoscut graniţe între creaţia clasică şi contemporană, între muzica universală şi muzica românească, între operă şi operetă, între lied şi oratoriu. Arta Florescu (n. 10 martie 1921, București – d. 6 iulie 1998, București) a fost o cântăreață de operă și profesoară de canto română. A studiat la Conservatorul din București, între 1939 și 1942, cu Elena Saghin (canto), Ioan D. Chirescu, Constantin Brăiloiu, Mihail Jora sau M. Vulpescu, la Geneva cu Anna Maria Guglielmetti (1946) și la Viena cu Kurt Nasor, Balzer și Josef Krips (1947). Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, solistei lirice Arta Florescu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”

·         1923: Val Logsdon Fitch, fizician american

·         1929: Lucreția Dumitrașcu Filioreanu, sculptoriță româncă

·         1930: Octavian Șchiau, filolog român, profesor la Leipzig, Tübingen și Cluj, întemeietorul studiilor filologice la Universitatea din Alba Iulia.

·         1936: Constantin Popa, actor, poet și dramaturg român

·         1937 - S-a născut actriţa franceză Marina Vlady.

·         1938 - S-a născut Johnnie Allen, muzician cajun-country american.

·         1938 - S-a născut Norman Blake, chitarist country american

·         1940 - S-a născut Dean Torrence, cântăreţ american (Jan & Dean).

·         1940: Slavco Almăjan, poet, romancier, eseist și publicist din Voivodina

·         1940: Carlos Ray „Chuck” Norris (n. 10 martie 1940 Ryan, Oklahoma, SUA) este un actor american, expert în arte marțiale. După ce a servit în Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii, el a devenit un foarte popular expert în arte marțiale și și-a fondat propria școală numită Chun Kuk Do. Chuck Norris a jucat în numeroase filme de acțiune, cum ar fi Way of the Dragon, în care a apărut alături de Bruce Lee, fiind unul din principalii actori ai anilor 1980. El a fost personajul principal în serialul televizat Walker, Texas Ranger între 1993 și 2001. Chuck Norris este un devotat conservator și creștin, scriind câteva cărți pe tema creștinismului.

·         1941 – S-a născut  omul politic ALDE Teodor Meleşcanu, fost ministru de externe si director al SIE. Teodor Viorel Meleșcanu (n. 10 martie 1941, Brad, județul Hunedoara) este un diplomat și om politic român, ministru de externe în perioada 1992-1996 în guvernul Văcăroiu din partea FDSN, din nou ministru de externe din 10 noiembrie 2014 până în 18 noiembrie 2014, în guvernul Ponta. În perioada aprilie 2007–decembrie 2008 a fost ministru al apărării naționale în Guvernul Tăriceanu (PNL). A fost senator de Prahova, ales în colegiul al treilea al acestei circumscripții, pe listele Partidul Național Liberal. Membru al senatului în legislatura 1996-2000, a fost ales atunci pe listele PDSR, iar în 2004 a fost ales pe listele Alianței D.A.. În 27 februarie 2012 președintele Traian Băsescu l-a desemnat pe Teodor Meleșcanu drept director al Serviciului de Informații Externe. A fost validat în funcție de Parlamentul României în data de 28 februarie 2012. Pe 22 septembrie 2014 a demisionat din funcție și și-a depus candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2014.

·         1942: Anca Sârbu, critic și istoric literar româncă

·         1945 - S-a născut Pete Nelson, vocalist britanic (Flowerpot Men).

·         1947 - S-a născut Tom Scholz, chitarist, clăpar şi compozitor american (Boston).

·         1949: Edvard Hoem, scriitor norvegian

·         1950 - S-a născut Ted McKennan, baterist britanic (Tear Gas, Sensational Alex Harvey Band).

·         1953 - S-a născut Niky Dinescu (Iris, Voltaj).

·         1953: Slavomir Gvozdenovici, politician român

·         1954 - S-a născut Saviana Diamandi, muzicolog şi compozitoare.

·         1955 - S-a născut Tina Charles (Tina Hoskins), cântăreaţă britanică.

·         1955 - S-a născut Bunny DeBarge, cântăreaţă americană (DeBarge).

·         1955 - S-a născut Adi Ordean, chitarist, vocalist şi compozitor român (Roşu şi Negru, Compact).

·         1955: S-a născut Mihaela Miroiu, teoreticiană și militantă feministă din România. Este profesoară universitară la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), conducătoare de doctorat în Științe Politice și predă cursurile Ideologii politice actuale, Etica în relații internaționale, Teorii politice feministe. A inițiat primul program doctoral de Științe Politice din România în 2000 si a  inițiat primele cursuri de teorii feministe: în 1994, cursul de filosofie feministă la Universitatea București, Facultatea de Filosofie și a primului masterat de Studii de gen din România în 1998. În 2001 a inițiat și a coordonat prima colecție de Studii de gen din țară, la Editura Polirom. Interesele sale de cercetare vizează teorii politice, cu accent asupra teoriilor politice feministe, Etică politică, ideologii politice actuale și politici de gen.

·         1957: S-a nascut la Riad in Arabia Saudita, Osama Ben Laden sau Usama bin Laden, seful gruparii teroriste “Al Quaida”, considerat autorul moral al atentatului terorist din 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite ale Americii. S-a nascut in Riad, Arabia Saudita. Tatal sau, Muhammed Awad bin Laden, a fost un om de afaceri prosper, apropiat de familia regala. Parintii sai au divortat imediat dupa nasterea lui Osama, iar copilul a ramas cu mama, traind alaturi de trei frati vitregi si o sora vitrega. S-a alaturat de tanar gruparilor radicale islamiste si a format apoi organizatia terorista Al-Qaeda.Este acuzat ca a orchestrat mai multe atacuri sangeroase, dar mai ales cel asupra SUA, cand Turnurile Gemene si Pentagonul au fost lovite de trei avioane de pasageri. A fost condamnat in lipsa pentru mai multe fapte, inclusiv bombardarea ambasadelor americane din Tanzania si Kenya. A figurat pe lista celor mai cautati infractori din lume (Ten Most Wanted Fugitives list), pana in anul 2011, cand a fost lichidat in ziua de 2 mai de o unitate a fortelor speciale americane, in timpul unui atac fulger asupra locuintei sale clandestine din Pakistan.

·         1958: S-a nascut Sharon Stone, actrita americana, in Meadville, Pennsylvania. Sharon Stone (n. 10 martie 1958 în Meadville, Pennsylvania) este o actriță și producătoare americană de film. Fiica unui muncitor, a studiat la Universitatea Edinboro University, iar dupa absolvire a concurat la un concurs de frumusete si a obtinut titlul Miss Pennsylvania, ceea ce a determinat-o sa urmeze o cariera de model in New York. A semnat un contract cu agentia Ford, dar la sfarsitul anilor ’70 a renuntat la cariera in modelling ca sa se dedice actoriei. A devenit celebra cu rolul din ”Instinct primar” (Basic Instinct), unde a jucat alaturi de un alt actor celbru, Michael Douglas.

·         1964: Edward, Conte de Wessex, al treilea fiu al reginei Elisabeta a II-a

·         1964: Neneh Cherry, cântăreață de origine suedeză

·         1968: Cesonia Postelnicu, actriță româncă

·         1983: Carrie Underwood, cântăreață americană de muzică country

Decese

·         483 – Moare Papa Simpliciu. A  condus Biserica Apuseana  din 3 Martie 468, până la moartea sa. In timpul sau  erezia monofizita a  câștigat  teren în Est, lucru care a dus mai apoi la pierderea supremației sale asupra bisericilor răsăritene.
Tot in timpul pontificatului său, la 28 august 476, Romulus Augustulus, ultimul împărat roman apusean, este îndepărtat de pe tron de către  Odoacru căpetenia herulilor (neam germanic din uniunea de triburi a goților), care s-a proclamat rege al Italiei.
Odată ce  Imperiul Roman de Apus s-a dezintegrat în mai multe principate, Biserica  a rămas singura moștenitoare a pestigiului Imperial Roman.

·         1391 – A murit cneazul Stjepan (Stephen) Tvrtko I (1338 – 10 martie 1391),  fost Ban al Bosniei (1353-1377), rege al Bosniei si Serbiei în perioada 1377-1391, și rege al Croatiei si Dalmatiei  după 1390.  Facea parte din  dinastia Kotomanic  care a condus   Bosnia, si  un   conducător politic și religios tolerant  sub a carui conducere Bosnia a atins apogeul și a devenit o mare putere în Balcani , cucerind  teritorii  din ceea ce este astăzi Serbia, Croatia si Muntenegru. 

·         1792: John Stuart, Conte de Bute, prim-ministru al Regatului Unit (n. 1713)

·         1826: Ioan al VI-lea al Portugaliei (n. 1767)

·         1832 – A murit Muzio Clementi, compozitor, pianist şi teoretician italian; (n.23.01.1752).

·         1861: Taras Șevcenko, poet ucrainean (n. 1814)

·         1864: Maximilian al II-lea al Bavariei (n. 1811)

·         1872: A murit omul politic italian Giuseppe Mazzini un jurist italian, luptător în mișcarea nationala de unire a Italiei „Risorgimento” (în traducere „Renașterea Italiei”) ; (n.22.06.1805). Giuseppe Mazzini (n. 22 iunie 1805, Genova – d. 10 martie 1872, Pisa) a fost un jurist, democrat și luptător italian în mișcarea „Risorgimento” (în traducere „Renașterea Italiei”) (1815-1870)

·         1901: Vasile Maniu - istoric, revoluţionar paşoptist, publicist, scriitor, om politic, deputat şi senator, membru titular al Academiei Române.

·         1936: A murit dramaturgul A. de Herz, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români (n.15.12.1887).
A fondat, împreună cu Constantin Stere, revista de cultura “Viaţa Românească”; (n. 23 mai 1871).

·         1936: A încetat din viaţă la Bucuresti, criticul, istoricul şi teoreticianul literar, Garabet Ibrăileanu; (n. 23 mai 1871, Targu Frumos). A colaborat sub directia lui Al. Philippide, la Dictionarul limbii romane.Publica (1901), in Noua revista romana, articolul  „Cu prilejul foiletoanelor d-lui Caragiale si studiul Curentul Eminescu”, iar  in 1905 ii intilnim numele in Curentul nou din Galati. Publica aici un modul din Spiritul critic in cultura romaneasca si, in apararea lui Sadoveanu, Doi critici fi mai multi scriitori. Note despre ideologia la care aderase, in articolul Poporanismul, aparut tot in Curentul nou. Impreuna cu C. Stere, Ion si C. Botez si Mihai Carp scoate, in 1906, Viata romaneasca. G. Ibraileanu detine functia modesta de secretar de redactie. Publica cronici literare si articole de orientare. In 1908 este numit profesor suplinitor la Universitatea din Iasi. Apare (in 1909) Spiritul critic in cultura romaneasca. Tot acum, Scriitori si curente. In Viitorul (decembrie 1909 — ian. 1910) publica o serie de scrisori deschise catre Gherea, incercind sa justifice trecerea intelectualilor („generosilor”) in partidul liberal. Sub initialele T.P. ii apar (in 1910) insemnari pe teme diverse, revelindu-se un fin moralist (Din carnetul unui om de ieri. Barbatii uriti si amorul etc). Sustine doctoratul cu teza : Opera literara a d-lui Vlahuta (3 iunie 1912), fiind, apoi, numit titular al Catedrei de literatura romana, in defaarea lui E. Lovinescu, concurent si el pe acest post. Introducerea la teza de doctorat (Literatura si societatea), publicata ulterior in Viata romaneasca, sistematizeaza ideile estetice ale lui G. Ibraileanu. Editeaza, in 1918, Momentul (nr. i, 4 aprilie), iar in 1919, cu M. Sadoveanu si G. Topirceanu, revista Insemnari literare (nr. 1, 2 februarie). Cezar Vraja publica, aici, aforisme (Privind viata) si articole de orientare literara, grupate, apoi, in lumul Dupa razboi (1921). Prevede dezltarea romanului social, „touffu”, „plin de probleme”. Reapare, in 1920, Viata romaneasca (revista isi incetase aparitia in iunie 1916). Apare lumul Note si impresii (1920). Dintre contributiile lui G. Ibraileanu se detaseaza, in acesti ani, studiul despre Caracterul specific national in literatura romana (1922) si un altul, cu opinii radicale, despre Poezia noua. Polemica, in 1924-l925, cu E. Lovinescu pe tema istoriei civilizatiei romane moderne. Alta, mai directa, izbucneste in 1929 si are ca subiect editarea poeziilor lui Eminescu. Interventiile lui Ibraileanu sint: Editiile lui Eminescu — Editia d-lui E. Lovinescu (Viata romaneasca, nr. 5—6/1929) si D-l E. Lovinescu este vesel (Idem, nr. 1l-l2/1929). Mai inainte (in 1928), intervine in polemica M. Ralea—Paul Zarifopol, luind apararea criticii sociologice si psihologice (Greutatile criticii estetice. Idem, nr. 1). Tipareste in 1931 volumul Studii literare, care se deschide cu eseul Creatie ti analiza. In 1933 apare romanul Adela. Moare la 10 martie 1936. În noaptea de 10 spre 11 martie 1936 , Ibrăileanu a părăsit lumea celor vii la sanatoriul “Casa Diaconeselor” din Bucureşti. La 12 martie corpul sau  a fost incinerat şi timp de un sfert de oră i s-a cântat andantele din Simfonia Nr.6 „Pastorala” de Ludwig van Beethoven. Urna conţinând cenuşa dispărutului a fost depusă la cimitirul „Eternitatea” din Iasi. In 1948, Garabet Ibrăileanu e proclamat membru post-mortem al Academiei Române.

·         1940: A murit Mihail Bulgakov, prozator şi dramaturg rus (romanul “Maestrul şi Margareta”); (n.14.05.1891). Mihail Afanasievici Bulgakov (n. 15 mai 1891 – d. 10 martie 1940) a fost un romancier și dramaturg sovietic de origine ucraineană.

·         1942: William Henry Bragg, fizician englez, laureat al Premiului Nobel (n. 1862)

·         1953: A murit Gheorghe Baba, zugrav de biserici, tatăl pictorului Corneliu Baba; (n.14.12.1863).

·         1966: Frits Zernike, fizician olandez, laureat al Premiului Nobel ( n. 1888)

·         1969: A murit  la Bucuresti, compozitorul Emil Scarlat Skeletti; (n.28 septembrie 1888, Galati).

·         1988: A decedat muzicianul englez Andy Gibb ;(n. 1958). Andrew Roy “Andy” Gibb ( 5 martie 1958) a fost fratele mai mic al membrilor trupei Bee Gees, Barry, Robin și Maurice Gibb.

·         2004: A încetat din viaţă poetul Mihai Ursachi, un adversar declarat al regimului totalitarist din România;  S-a născut la 17 februarie 1941, în comuna Strunga din judeţul Iaşi. După absolvirea prestigiosului liceu „August Treboniu Laurian” din Botoşani, în 1957, devine, la numai şaisprezece ani, student al Facultăţii de Filosofie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. În 1961 este arestat pentru încercarea de a trece înot Dunărea lângă Porțile de Fier şi condamnat la patru ani de temniţă grea. În 1964, pe baza unui decret de amnistie, părăseşte închisoarea Jilava. Între 1965-1970 a urmat  cursurile Facultăţii de Germanistică a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, pe care o absolvă, ca şef de promoţie. Până în 1981, când a emigrat în SUA, nu a avut nici un fel de loc de muncă stabil. Vara lucra ca salvamar la Lacul Ciric, lângă Iași, activitatea sa literară însumând mai multe volume de poezie, eseuri și traduceri din limba germană. A tradus în limba română creațiile unor scriitori ca Hölderlin, Schiller și Paul Celan. În Statele Unite a intrat în viața universitară, fiind  pe rând, asistent de limba germană la Universitatea Statului Texas din Fort Worth, apoi doctorand și lector la Universitatea Statului California. A revenit în România după Revoluție, când a obținut și primul său contract de muncă în țara natală, fiind numit director al Teatrului Vasile Alecsandri din Iași. După ce în 1992 a fost demis, printr-un decret al ministrului culturii, a preferat să trăiască cât mai discret, având puțini prieteni. În 1998, a publicat un volum retrospectiv al carierei din România, intitulat Nebunie și lumină. Autorul locuia în Iași, România, unde preda la universitate și era secretar al Uniunii Scriitorilor. A facut  eforturi să recupereze casa părintească din Ţicău, confiscată de autorităţile româneşti după expatrierea sa, dar nu reuşeşte. Îşi construieşte o casă în zona numită „La doi peri”, cu intenţia de-a o lăsa Uniunii Scriitorilor. Moare în noaptea de 9 spre 10 martie 2004, din cauza unui cancer pulmonar nedescoperit la timp.

·         2010: A încetat din viaţă părintele profesor Dumitru Popescu  membru de onoare al Academiei Române (din 2001); (n.29 iunie 1929, Calugareni). A studiat la Seminarul Teologic „Nifon Mitropolitul“ din București (1940-1948). A satisfacut stagiul militar, timp de trei ani, la Șinca-Veche, în jud. Brașov, într-un detașament de muncă forțată. Continua studiul la  cursurile Institutului Teologic Universitar din București (1959-1962). În anul 1972 devine doctor în teologie dogmatică ortodoxă prin susținerea tezei de doctorat cu titlul Eclesiologia romano-catolică după cel de-al doilea Conciliu de la Vatican și ecourile ei în teologia contemporană. Rector al Institutului Teologic din București (1972-1980; 1988-1992) și decan (1992-1996). Din 1980 devine director de studii în cadrul Conferinței Bisericilor Europene (KEK), cu sediul la Geneva. A avut o bogată activitate didactică la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” din București. Din 1998 a ținut cursuri de dogmatică ortodoxă la Institutul Ecumenic și Patristic din Bari, de pe lângă Universitatea San Tomaso din Roma. A fost membru de onoare al Academiei Române și doctor honoris causa al mai multor universități.

·         2011 - A încetat din viaţă Cornel Popescu, actor al Teatrului Naţional din Târgu Mureş, scenă pe care a jucat timp de 38 de ani (n. 6 septembrie1944).

·         2012: A decedat Frank Sherwood Rowland (n. 28 iunie 1927 ) , chimist american, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1995). Frank Sherwood Rowland (n. 28 iunie 1927 – d. 10 martie 2012) a fost un chimist american, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1995).

·         2012: Jean Giraud, desenator francez (n. 1938)

·         2013: Prințesa Lilian, Ducesă de Halland (n. 1915)

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sf Mc Codrat; Ciprian; Dionisie și cei împreună cu ei; Pomenirea morților

·         În calendarul romano-catolic: Ss. 40 de soldați, martiri. Cei 40 de mucenici din Sevastia erau soldați creștini, aflați în slujba împăratului roman Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid și Domnos erau foarte pricepuți în studiul Scripturilor. În anul 320, aflând despre credința lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemnițați timp de 8 zile, bătuți cu pietre și ademeniți cu daruri. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. Unul din cei 40 a cedat și a ieșit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un soldat. În aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele. Rămășițele lor au fost arse, iar cenușa aruncată în lac. Moaștele lor au fost răspândite la diverse biserici din spațiul ortodox.

·         În calendarul greco-catolic: Ss. Quadrat, Ciprian și însoțitorii († 258)

·         Ziua Mondială a Rinichiului

ARTE 10 Martie

ÎNVITAȚIE LA OPERĂ 10 Martie

Cu Arta Florescu

MUZICĂ 10 Martie

Muzio Clementi

Johnnie Allen, muzician cajun-country american

Norman Blake, chitarist country american

Dean Torrence, cântăreţ american (Jan & Dean)

Jan and Dean:

Pete Nelson, vocalist britanic (Flowerpot Men)

Flowerpot Men - 

Tom Scholz, chitarist, clăpar şi compozitor american (Boston)

Ted McKennan, baterist britanic (Tear Gas, Sensational Alex Harvey Band)

The Sensational Alex Harvey Band:

Niky Dinescu (Iris, Voltaj)

Tina Charles (Tina Hoskins), cântăreaţă britanică

Bunny DeBarge, cântăreaţă americană (DeBarge)

Adi Ordean, chitarist, vocalist şi compozitor român (Roşu şi Negru, Compact)

ADRIAN ORDEAN 

Andy Gibb

Neneh Cherry, cântăreață de origine suedeză

Carrie Underwood, cântăreață americană de muzică country

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Best Romantic Songs Love Songs Playlist 2018 Best English Love Songs Ever Classic Love Songs HD

Best Romantic Songs Love Songs Playlist 2018 Great English Love Songs Collection HD

POEZIE 10 Martie

Traian Lalescu, poet simbolist

Biografie

LALESCU Traian, se naste la 10 mart. 1920, Bucuresti - moare in 15 oct. 1976, Bucuresti. 
Poet.

Al patrulea copil al matematicianului Troian Lalescu (1882-l929) si al Ecaterinei (n. ?). Familia Lalescu e originara din comuna Cornea.

Urmeaza Liceul „Spini Haret" din Bucuresti si studii de drepl la Univ. din Bucuresti. Debut cu versuri in revista liceului, Vlastarul. 

Colaboreaza la Universul literar. Front literar. Festival, Mladite etc; debut editorial cu volum Lumina trista (1939), urmai de placheta Lanterna magica (1941, scrisa in colab. cu St. Baciu). Dupa o lunga tacere revine in literatura cu volum semiantologic Dantela veche (1972).

Poezia lui Traian Lalescu se distinge prin tonul ei elegiac-melancolic. de un retorism ce ameninta sa alunece in facil si mimetism: Surisul, Ploaie provinciala, in volumul Lumina trista'(1939). Preponderent minora, lirica aceasta se rascumpara totusi prin tonul juvenil si ludic din citeVa mici poeme incluse in Lanterna magica (1941). ce-lebrind euforia „primului poem", figura unui Don Quijote al adolescentei furate de toate mirajele sau peisajul autumnal intr-o mica statiune montana (Toamna, acolo); dar mai cu seama amestecul de ironie-duiosie si melancolie din Generatie: 

„Ne-ai chemat odata, domnule fotograf. in curte Si ne-ai rugat sa stam o clipa cuminti. Ne-am inchis nasturii uniformei prea scurte, Priveam aparatul dumitale cu inima-n dinti. Toti visam, toti elevii nebuni din clasa a 1l-a B (Dumneata ne-ai prins visele pe o bucata de carton) Lumea era toata a noastra pe-atuncea. Ehe, Pazeam cerul in fiecare seara cu totii planton. [] Unde esti, domnule fotograf, sa ne admiri, Sa ne arati cum sa stam si cum sa zimbim?".

In Dantela veche (1972), poetul selecteaza o parte dintre poemele plachetelor mai vechi, adaugindu-le citeva cicluri noi: Deazi, Album, Carnet-acestea din urma mult mai palide, conventionale si eterogene. Suita cea mai reusita e a sonetelor din Album, poezie retro in maniera pillatiana. reinviind atmosfera, interioarele si lucrurile vechi, amplificata printr-o lirica funambulesca si fantezista: motivele ei sint Mosii. 

Circul, cinematograful mut, boema (cafeneaua), inclusiv personajele ei cvasijegendare (Ionel Teodoreanu. . Minulescu). in Ballo in maschera. Ultimul gondolier. Primul Ford, Dantela veche e o prelungire a jocului imaginativ din cronica rimata a lui A. Mirea: aceeasi impresie de cioburi colorate, intr-o similara comedie a „mastilor", amestec de lacrimi si umor nostalgic. Ma gindesc la tata (1978) e o frumoasa evocare a figurii parintelui-matematician. proiectata pe fundalul vietii familiale si a unor amintiri din copilarie, duioase si hazlii, relatate intr-o tonalitate cald-confesiva.

OPERA: Lumina trista, versuri, Bucuresti, 1939; Lanterna magica, versuri, in colab. cu St. Baciu, portrete si ilustratii de G. Tomaziu, Bucuresti, 1941; Dantela veche, versuri. Bucuresti, 1972; (cu semnatura Traiau Tr. Lalescu) Ma gindesc la tata, me-moriaiistica, cuvint inainte de Ed. Nicolau, Bucuresti, 1978.

REFERINTE CRITICE: A. Goci, in Romania literara, nr. 51,1972: Al. Ruja, in Orizont, nr. 32,1972.

Constantin Popa, actor, poet

Biografie

POPA Constantin, se naste la 10 mart. 1936, satul Cozia, comuna Costuleni. judetul Iasi. 

Poet si dramaturg.

Fiul lui Alexandru Popa, muncilor C.F.R., si al Lucretiei (n. Harabagiu). Liceul .Junimea" si Scoala medie tehnica sanitara din Iasi (1950-l954). 

Urmeaza Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale" din Bucuresti (1958-l962), apoi Facultatea de Filosofie a Univ. „Al.I. Cuza" din Iasi (licenta in 1975). Din 1962, actor la Teatrul National „Vasile Alecsandri" din Iasi. 

In 1976, Letitia Popa realizeaza un film de televiziune cu piesa Hora intrerupta, difuzata, in prealabil, si pe Postul de radio Iasi; la Teatrul „Victor Ion Popa" din Birlad i se pune in scena Alegerea apelor (1980).

Publica piesa Calul verde in revista Teatrul (nr. 5, 1981), montata, in acelasi an, pe scena Nationalului iesean.

Debuteaza cu placheta Pretul alegerii, in volum colectiv Zece poeti tineri (1976).

Alte culegeri lirice: Cuvinte invinse (1978), Perioada de instructie (1981) si impacarea cu Faust (1986).

Debutind editorial cu placheta intitulata Pretul alegerii (din volumul colectiv Zece poeti tineri, 1976), Constantin Popa se remarca prinlr-o caligrafie lirica eleganta, cu o linie delicata, irizata de fine melancolii. Gravitatea rostirii se asociaza cu o irepresibila tentatie a ironiei si ludicului. 

Expresia lirica e deocamdata ezitanta, poetul imprumutind motive si teme din fondul comun al generatiei sale. Modelul lui pare a fi aici cind Marin Sorescu, cind Ioan Alexandru (in Caii) sau Adrian Paunescu (in Orasul copiilor), poetul dind impresia ca isi cauta inca formula potrivita sensibilitatii sale nelinistite. Dominata de o instabilitate fertila, lirica lui schimba diverse masti. E limpede, insa, ca poetul se simte in largul sau in poeziile ce cultiva versul fluid si sonor, mizind pe gratuitatea pura: 

„Domino, domino Motivul de prada cu sabii si fireturi Domino, domino Ametitoare volta, desen rotund de fuste Domino, domino Plutiri de evantaie, extaze de confeturi".

Cuvinte invinse (1978) reia citeva din poeziile din aceasta placheta, dar si unele teme, motive si obsesii ce vor fi regasite si in volumele urmatoare. Desi nu renunta la un anume sentimentalism, poezia cistiga acum in profunzime, iar expresia devine mai sigura. Realitatea e perceputa cu o privire estetizanta, cu o anume disponibilitate pentru artificializarea naturii. Peisajele sint interiorizate, vibrind de o secreta melancolie: 

„Octombrie Domnul trist Cu frac de ceata Si joben din fir de ploi Strazile apasa Cu mers rece Si stropi de clavecin".

In volumul Perioada de instructie (1981), adopta o postura hamletiana, de ins ce filosofeaza sceptic asupra trecerii, a marilor teme dintotdeauna: 

„Sa ma mai inchin la ce? Cind sarutul Se despica-n fulger pe obraz, Cind tratatul de iubire Scris e cu lama de pumnal, Cind o mina Pe cealalta o tradeaza, Cind pe cer nu-i nici un nor, Iar eu raspund Ca in forma de camila-i Si-l privesc in ochi pe Hamlet".

Sensibilitate retractila in fond, Constantin Popa e un estet ce priveste lumea prin lentilele deformatoare ale unei sensibilitati asaltate de angoase. Autoironie, retras in forul propriei interioritati, poetul isi acorda pentru „faptele deosebite in poezie", „ordinul Tacerea de Fier (cu panglica)". Lirismul sau devine in aceasta etapa ceremonios si protocolar, deloc spontan, fiind conceput ca o „lucida religie", printr-o tentativa de sacralizare a poeziei.

Prin impacarea cu Faust (1986) poetul se dovedeste un elegiac rafinat, pentru care rostirea se constituie ca un ceremonial misterios, ca o secreta alchimie a melancoliei si singuratatii. Grav si lucid, poetul se deda si acum jocului ingenios cu conventiile. Din familia fantezistilor ironici, Constantin Popa se inrudeste in aceasta etapa cu Dan Botta si Mihai Ursachi.

OPERA: Pretul alegerii, in voi. colectiv Zece poeti tineri, iasi, 1976; Cuvinte invinse, versuri. Iasi, 1978; Perioada de instructie, versuri, Iasi, 1981; Impacarea cu Faust, versuri. Iasi, 1986.

REFERINTE CRITICE: ***, in 'Romania literara, nr. 16, 1976; Al. Calinescu, in Teatrul, nr. 12, 1982; D. Kivu, in Contemporanul, nr. 5, 1982; I. Lazar, in Romania literara, 11 mart. 1982; O. Constantinescu, in Viata Romaneasca, nr. 11, 1982; M.D. Gheorghiu, in Cronica, nr. 14, 1982; V. Mihaiescu, in Convorbiri literare, nr. 3, 1982; C. Paiu, in Ateneu, nr. 1, 1982; Al. Calinescu, in Cronica, nr. 29, 1986; Val Condurache, in Convorbiri literare, nr. 4, 1986.

STAREA COPACULUI

Se îmbolnăvise de timp,

copacul,

îmbătrînise

îşi pierduse memoria umbrei,

uitase să mai înfrunzească,

îl dureau crengile sterpe,

nu mai avea cu ce

să-şi crească mugurii,

nu mai ştia cum să adie

şi nu-şi mai trimitea frunza

în spectacolul vestejirii.

Ş-atunci, în mod oficial s-a decis :

– Hai, domnule să-l reanimăm puţin,

să-i mai provocăm ceva

înmugurire,

să-i lipim, să-i coasem

vreo frunză două

pe creanga infirmă de frunze,

să-i aducem aminte de freamăt…

de alfabetul adierii

– Dar poate că ar trebui

să-i acordăm diploma de excelenţă

pentru întreaga activitate

de înfrunzire.

– Să-l facem copac de onoare

al parcului, să-i dăm vreo decoraţie

în grad de mare copac …

– Dar cel mai nimerit

ar fi să-l declarăm

copac emerit…

*

Prin ridurile scoarţei

i se prelinge un zîmbet

şi prin crengi se-nfiripă

un foşnet de mulţumire …,

un foşnet pe care

nici nu trebuie să-l auziţi,

ci doar să-l bănuiţi.

TEATRU/FILM 10 Martie

De Mihail Bulgakov

Biografie Mihail Bulgacov

Destinul lui Bulgakov pare guvernat de același amestec de satiră, fantastic și tragism care e amprenta operei sale. La 3 mai 1891, la Kiev, în familia unui profesor al Academiei Teologice se naște primul copil, Mihail Afanasievici Bulgakov (Михаил Афанасьевич Булгаков). În 1909absolvă Gimnaziul nr. 1 din Kiev, școală de prestigiu, după care urmează cursurile Facultății de Medicină din Kiev. După facultate, practică medicina pe front, în timpul Primului Război Mondial, apoi într-o comună de lângă Kiev. Peste un deceniu va publica Însemnările unui tânăr medic, în care evocă această perioadă. Încă din perioada studenției, 1913, se căsătorește cu Tatiana Nikolaevna Lappa. Devine dependent de morfină, dar, cu ajutorul primei sale soții, reușește să învinga răul.

În 1920 renunță la cariera de medic și se dedică scrisului. Începe să colaboreze cu ziarele și trupele de teatru locale. În 1921 se mută la Moscova. Editura moscovită “Nedra” îi publică nuvelele Diavoliada și Ouăle fatale. În revista “Rossia” apare primul său roman, Garda Albă. În 1924 se desparte de Tatiana Lappa pentru a se recăsători cu Liubov Evghenevna Belozerskaia.

Din 1925 începe să colaboreze cu Teatrul Academic din Moscova. Transformă romanul Garda Albă în drama Zilele Turbinilor. După multe momente de tensiune și incertitudine are loc premiera piesei, care constituie un adevărat triumf. Piesa Zilele Turbinilor, dramatizarea romanului Garda Albă, are mare succes, fiind considerată un Pescăruș al noii generații de dramaturgi. Simpatia evidentă pentru ofițerii "albi" face ca piesa să fie interzisă, dar (paradoxal!) e, in același timp, piesa preferată a lui Stalin. În 1925 scrie nuvela satirică Inimă de câine.

Se impune tot mai mult ca scriitor de excepție. Odată cu faima lui crește și interesul criticii proletcultiste față de opera sa, care începe să fie ținta unor atacuri de pe pozițiile ideologiei vremii. Puterea sovietică îl etichetează drept un autor antibolșevic și un element „dușmănos”. În 1928 înaintează prima cerere de plecare în străinătate și primește primul răspuns negativ. Începe întâia schiță a romanului Maestrul și Margareta sub titlul Inginerul cu copite. Îi sunt interzise piesele Zilele Turbinilor, Apartamentul Zoicăi (1929) și Cabala bigoților (1930) și nu se mai publică nimic din proza sa.

Din 1929 nu i se mai publică nici o carte și nu i se mai joacă nici o piesă. Trăind la limita supraviețuirii, Bulgakov se vede nevoit să-i trimită dictatorului o petiție, apoi, într-o scrisoare adresată guvernului sovietic, să vorbească despre dezechilibrul psihic la care e expus un creator al cărui existență este amenințată. Scrisoarea rămâne celebră atât ca model al disidenței asumate, cât și prin efectele ei neașteptate. Trei săptămâni mai târziu primește un telefon bizar direct de la Stalin, în urma căruia, deși Bulgakov crede că a fost victima unei farse, este reangajat la teatru. Scrierile lui rămân însă tot nepublicate.

În 1931 îi este respinsă cea de-a doua cerere de plecare în străinătate. În 1932 se căsătorește pentru a treia oară. Elena Sergheevna Shilovskaia devine un punct de sprijin pentru scriitorul aflat în dizgrație, îi este secretară, dactilografă și cronicar al vieții lui.

În ultimul deceniu al vieții scrie cu frenezie, temându-se că nu va termina romanul Maestrul și Margareta. În 1933 se dă citire, pentru prima dată, în public, noului său roman sub denumirea care l-a făcut celebru, Maestrul și Margareta, romanul fiind publicat pentru prima dată în Rusia în 1966-1967. Cere din nou pașaport pentru plecarea temporară în străinătate și din nou este refuzat.

Piesa Batum, despre tinerețea revoluționară a lui Stalin, este inclusă în repertoriul Teatrului Academic, apoi respinsă de însuși Stalin.

La 10 martie 1940, la capătul unor grele suferințe, Bulgakov moare la locuința sa. Ultimele corecturi le face in 1940, pe patul de moarte, orb, până în ultima zi a vieții dictează sotiei sale, Elena Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei, modificările romanului Maestrul și Margareta.

Proză

·         Maestrul și Margareta, roman

·         Inimă de câine, roman satiric științifico-fantastic

·         Garda Albă, roman

·         Roman teatral, roman

·         Ștergarul cu cocoș, culegere de nuvele

·         Viața domnului de Molière, roman

Piese de teatru

·         Zilele Turbinilor,

·         Casa Zoicăi

·         Cabala bigoților

·         Ivan Vasilievici (comedie de moravuri scrisă în 1934—1936; ecranizată ca Țarul Ivan își schimbă profesia în 1973)

Mihail Bulgakov - Inimă De Câine (Teatru Radiofonic): http://youtu.be/jby5Jox8xj0

Cu Cesonia Postelnicu, actriță româncă

Biografie Cesonia Postelnicu

Actrița Cesonia Postelnicu s-a născut la 10 martie 1968, in Bacau. Face parte dintr-o familie cu adânci rădăcini în lumea teatrului și a filmului românesc, fiindfiica actriței Rodica Mureșan și a actorului Sorin Postelnicu. La educația sa artistică a contribuit și regizorul de film Mircea Mureșan, în calitate de tată vitreg. Distinsă, grațioasă, înzestrată cu o sensibilitate și un talent aparte, a avut șansa de a juca alături de mari nume ale teatrului românesc și sub bagheta unor regizori de primă mână. 
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică in anul 1987, la clasa profesorului Dem Rădulescu.
A debutat in cinematografie in 1986, cu rolul Getei din Liceenii, un film regizat Nicolae Corjos. Filmul a avut un succes deosebit si personajul Geta a fost îndrăgit de public. In același an a jucat si in filmul O zi prin București, regizat de Ion Popescu-Gopo. Au urmat celelalte doua filme din seria Liceenilor, Liceenii Rock`n`Roll, in 1990 si Liceenii în alertă, in 1993. A mai jucat in Semne pe nisip, regia Nicolas Mason, 1994, Azucena, in regia tatălui sau vitreg, Mircea Mureșan, in 2005.

A jucat in spectacole de teatru pentru televiziune ca Titanic Vals de Tudor Mușatescu, in regia lui Dinu Cernescu, in 1992, filmul pentru televiziune Aștept provincia- in 1993, a fost moderatoarea emisiunii Curier de ambe in 1990.
Din 1994 este actrita la Teatrul Național din București. Pe aceasta scena a jucat in spectacolele Ondine de Jean Giraudoux, Costume, realizat de Irina și Dragoș Buhagiar, in coregrafia lui Răzvan Mazilu, Bădăranii de Carlo Goldoni, Anton Pann de Lucian Blaga, Satana cel Bun și Drept de Tudor Popescu, Călătorii cu mătușa mea de Graham Greene, Femeile savante de Moličre, Țăranul Baron de Ludvig Holberg, Egoistul de Jean Anouilh, Idolul și Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu.
Cesonia Postelnicu este căsătorita si are un copil.

Filme cu Cesonia Postelnicu

·         Azucena - Ingerul de abanos (2005)

·         Valsul lebedelor (2002)

·         Semne în pustiu (1996) - Marta

·         Aștept provincia (1995) - Corina

·         Titanic vals (1994) - Sarmisegetuza (Miza)

·         Liceenii în alertă (1993) - Geta

·         Liceenii Rock 'n' Roll (1992) - Geta

·         Liceenii (1987) - Geta

·         O zi la București (1987)

Liceenii | Liceenii HQ: https://youtu.be/QNCd9Pvoq6E.

Liceenii Rock 'n' Roll (1992)

   

Marion Du Loire - Victor Hugo

Un week end de adio - Marc Gilbert Sauvajon 1979

SFATURI UTILE 10 Martie

 Ciuperca unghiei tratată cu bicarbonat de sodiu

Datorită ingredientelor sale active, oțetul este un remediu excelent pentru fungii care afectează unghiile, atât la nivel intern, cât și exterior

Ciuperca unghiei, cunoscută în termeni medicali sub denumirea de onicomicoză este o infecție cauzată de un grup de fungi numiți dermatofiți. Aceștia care se înmulțesc foarte ușor în zona mâinilor și a picioarelor.

Extremitățile sunt expuse constant la căldură și umezeală, drept pentru care microorganismele găsesc un mediu ideal pentru reproducere și pun stăpânire pe el foarte ușor. Astfel, unghiile capătă un aspect neplăcut și prezintă simptome precum roșeață, mâncărimi și exfolierea pielii din jur. 

Din fericire, există ingrediente cu efecte antifungice pe care le poți folosi pentru a ține sub control această infecție. Prin urmare, nu este nevoie să apelezi la produse chimice agresive.

Printre remediile naturale cele mai eficiente se numără și bicarbonatul de sodiu. Acest produs natural are întrebuințări domestice și medicinale care l-au făcut celebru în întreaga lume.

Astăzi îți arătăm de ce este bicarbonatul atât de eficient în tratarea ciupercii unghiei și cum să îl folosești pentru a obține rezultate optime.

Bicarbonatul de sodiu tratează ciuperca unghiei

Înainte de a-ți prezenta tratamentul pe bază de bicarbonat de sodiu, trebuie să menționăm faptul că efectele acestuia nu sunt vizibile imediat.

Chiar dacă acest produs începe să lupte împotriva ciupercii încă de la prima aplicare, durează mai mult timp până când va reuși să o elimine complet.

Ai grijă să aplici acest remediu în mod consecvent și ține cont de recomandările noastre pentru a combate definitiv ciuperca unghiei. 

În plus, te sfătuim să îmbunătățești proprietățile bicarbonatului cu ajutorul oțetului de mere. Acesta este un alt ingredient antifungic cu numeroase beneficii pentru sănătate.

Poți găsi în propria bucătărie ambele produse folosite pentru acest tratament. Dacă nu, le poți cumpăra la prețuri foarte mici.

Ingrediente

·         6 căni de apă (1,5 litri)

·         1/2 cană de oțet de mere (125 ml)

·         3 linguri de bicarbonat de sodiu (30 g)

Instrucțiuni

·         Încălzește apa până ajunge la o temperatură suportabilă pentru picioare.

·         Adaugă oțetul de mere și toarnă amestecul într-un lighean.

·         Înmoaie picioarele în acest lichid și ține-le timp de 15-20 de minute.

·         După acest interval, șterge bine unghiile și masează-le cu o pastă de bicarbonat de sodiu.

·         Lasă remediul să acționeze 10 minute, apoi clătește.

·         Cu un masaj circular, exfoliază atât suprafața unghiei, cât și pielea din jurul ei.

·         Repetă tratamentul în fiecare seară, până când unghia capătă un aspect normal.

·         Poți să combini bicarbonatul de sodiu și cu puțină zeamă de lămâie sau apă oxigenată pentru a-i întări efectele antifungice.

De ce să folosești bicarbonat de sodiu pentru a trata ciuperca unghiei?

Bicarbonatul de sodiu este o pudră albă folosită de veacuri întregi în scopuri culinare sau pentru curățarea locuinței. Proprietățile sale antiseptice, antifungice și alcaline ajută la tratarea infecțiilor. 

După cum știm deja, bicarbonatul poate fi aplicat local, putând fi utilizat ca exfoliant natural sau ca tratament pentru alergii. În plus, acest produs combate infecțiile pielii și conține compuși activi care reduc prezența fungilor atât la suprafața unghiei, cât și sub ea.

În plus, bicarbonatul de sodiu este un deodorant natural, ideal pentru neutralizarea mirosurilor urâte și a transpirației excesive a picioarelor.

Alte recomandări pentru a combate ciuperca unghiei

Deși acest tratament este foarte eficient în tratarea onicomicozei, ține cont și de recomandările de mai jos pentru a obține cele mai bune rezultate:

·         Pe durata acestui tratament, evită condițiile de umezeală și căldură care duc la dezvoltarea ciupercii unghiei. 

·         Asta înseamnă că este indicat să porți încălțăminte deschisă și bine aerisită, care previne acumularea bacteriilor și a transpirației.

·         După fiecare spălare, usucă-ți bine mâinile și picioarele, întrucât umezeala duce la dezvoltarea mai multor ciuperci.

·         Spală și dezinfectează obiectele pe care le folosești pentru îngrijirea unghiilor. În acest fel, previi răspândirea infecției către unghiile care nu au fost încă afectate.

Încă ai probleme cu ciuperca unghiei? Dacă ai urmat tratamentul și sfaturile noastre, iar infecția nu dispare, mergi la medic pentru ca acesta să-ți ofere alte opțiuni.

Cel mai important este să te ocupi la timp de această problemă pentru a evita complicațiile pe viitor.

GÂNDURI PESTE TIMP 10 Martie