REVISTA

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE, NR 179 DIN 20 MARTIE 2018

ISTORIE PE ZILE 20 Martie

Evenimente

· 235: Maximin Tracul (Gaius Iulius Verus Maximinus, n.cca. 173 – d. aprilie 238), este proclamat imparat. Cand Legio XXII Primigenia i-a asasinat pe Alexandru Sever și pe mama acestuia la Mogontiacum (astăzi Mainz), Garda pretoriană l-a recunoscut pe Maximin ca împărat. Este primul străin care urca pe tronul Imperiului Roman si de asemenea primul dintre împărații-soldați. A condus imperiul intre anii 235–238 si odata cu el a început asa numita criza a secolului al III-lea din imperiu. În aprilie 238, Maximin a fost asasinat la Aquileia de soldați din Legiunea a II-a Parthica.

· 673: Urca pe tronul Japoniei Împăratul Tenmu (Tenmu-Tenno, n.cca. 631 – d. 1 octombrie 686), al 40-lea împărat al Japoniei în ordinea tradițională de succesiune. Domnia Tenmu a durat din anul 672, până la moartea sa în 686.

· 1413: Henric al V-lea devine regele Angliei.

· 1476: Scrisoarea Papei Sixt al IV-lea către Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (1457-1504), în care îi lăuda vitejia care “a adus atîta strălucire numelui tău, că eşti în gura tuturor şi lăudat cu deosebire de toţi în unire de simţiri”.

· 1602: Este infiintata Compania Indiilor Olandeze de Est (VOC), una dintre cele mai mari companii de comerț din lume, deținând o flotă formată din peste o sută de vase și având mii de angajați și birouri în Asia și în șase orașe olandeze. Compania avea dreptul de monopol asupra comerțului, de a bate monedă, de a construi fortărețe sau de a purta război, fiind socotita în istoria economiei mondiale primul concern multinational. A fost in secolele XVII și XVIII una dintre cele mai mari companii din lume.

· 1815: Dupa ce a evadat de pe insula Elba, Napoleon s-a reintors in Paris in fruntea unei armate de circa 300.000 de oameni intre care mai mult de jumatate erau voluntari, acesta fiind inceputul razboiului de «100 de zile».

· 1848: Revoluția de la 1848 în Germania: Regele Ludwig I al Bavariei abdică.

· 1852: A fost publicata cartea “Coliba unchiului Tom” de Harriet Beecher Stowe.

· 1861: Un cutremur distruge complet Mendoza, oraș în vestul Argentinei.

· 1862: In timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza in Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, fuzioneaza şcolile militare de ofiţeri de la Iaşi ( Moldova) şi Bucureşti (Muntenia).

· 1871: A avut loc ședința de constituire a Societății Academice Literare „România Jună" din Viena.

· 1879: Intră în vigoare în România, Convenţia poştală universală, încheiată la Paris, la 1 iulie 1878, de către Congresul poştal.

· 1883: La Paris, a fost semnata Conventia pentru protectia proprietatii intelectuale.

· 1888: Prima opereta in limba romani (tiganeasca) este pusa în scenă la Moscova in Rusia.

· 1890: Împăratul german Wilhelm al II-lea îl demite pe prinţul Bismark din postul de cancelar.

· 1916: Savantul Albert Einstein a publicat teoria relativitatii generale, conform careia legile generale ale tuturor fenomenelor fizice sunt aceleasi in toate sistemele din Univers. Acestea au aparut in lucrarea “Bazele teoriei relativitatii restranse si generalizate”. Teoria, geometrica, postuleaza ca prezenta de masa si energie conduce la “curbura“ spatiului care influenteaza traiectoria altor obiecte, inclusiv a luminii, in urma fortelor gravitationale. Forta de atractie a lui Newton este inlocuita in teoria relativitatii cu o deformare a spatiului in jurul corpurilor. Asa cum o minge deformeaza o panza intinsa, formand o adancitura, un corp modifica spatiul din jurul lui. Aceasta proprietate explica de ce corpurile, oricare ar fi masa lor, cad toate cu aceeasi acceleratie. Mai mult, Einstein a enuntat faptul ca timpul si spatiul nu pot exista in absenta materiei. Teoria relativitatii generale survine demonstratiei privind relativitatea restransa, formulata in 1905, care modifica legile mecanicii newtoniene la viteze mari si care contine celebra formula E=mc², care induce echivalenta intre materie si energie.

· 1920 - Bugatti livrează unui client din Elveţia primul automobil cu motor cu 4 valve pe cilindru din istorie. Acesta era un model Type 13 special pentru curse şi avea un motor de doar 1.4 litri 16V, care dezvolta la acea vreme 30 CP. Dacă vi se pare puţin, aflaţi că acest automobil, cât se poate de simplist şi cu un ampatament de 2 metri, cântărea doar 300 kg. La acea vreme tehnologia cu 4 valve pe cilindru era cât se poate de revoluţionară, Bugatti oferind până atunci modele cu 2 valve pe cilindru, ceea ce era de asemenea un mare progres tehnologic. Din seria Type 13 435 de modele au fost produse între 1910 şi 1920, dintre care doar 5 modele aveau motorul 16V. Tot ca fapt divers Type 13 a fost primul model care a introdus în vocabularul Bugatti denumirea "Pur Sang", aceasta codificând versiunile de serie.

· 1935: A fost inscrisa la tribunal organizatia politica Totul Pentru Ţară, un partid legionar, constituit în urma dizolvării Gărzii de Fier (1933) şi format din elementele organizaţiei dizolvate. L-a avut ca preşedinte pe generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, apoi pe inginerul Gheorghe Clime. De fapt, conducătorul era Corneliu Zelea Codreanu. La alegerile din decembrie 1937, partidul a obţinut 66 de mandate. Noua organizaţie numită a fost înscrisă la tribunal în ziua de 20 martie 1935 şi cu acest prilej şi-a ales semnul electoral – un pătrat cu două puncte în centru. Istoria partidului a început în iunie 1927 când Corneliu Zelea Codreanu a înfiinţat Legiunea Arhanghelului Mihail. În 1930 şi-a luat numele de Garda de Fier, care a fost dizolvată de liberali în 1933. S-a reînfiinţat sub numele de Totul pentru Ţară în 1935. În noiembrie 1938, Carol al II-lea, din dorinţa de a instaura o guvernare personală, a hotărât “epurarea aparatului de stat de elemente legionare, principalii conducători “gardişti” au fost arestaţi şi, ulterior (30 noiembrie 1938), 13 dintre ei, inclusiv Corneliu Zelea Codreanu fiind executaţi la ordinul regelui Carol al II-lea.

· 1956: Tunisia își câștigă independența față de Franța.

· 1962: România și Algeria stabilesc relații diplomatice la nivel de ambasadă.

· 1965: România a devenit membră a Organizației Interguvernamentale Consultative pentru Navigație Maritimă.

· 1966: Trofeul Cupei Mondiale la Fotbal este furat din Central Hall, Londra.

· 1969: Muzicianul britanic John Lennon, membru al trupei Beatles, s-a casatorit cu Yoko Ono in cadrul unei ceremonii in Gibraltar.

· 1970: David Bowie și Mary Angela Barnett s-au căsătorit. Au divorțat în 1980.

· 1976: Alice Cooper s-a căsătorit cu Sheryl Goddard, în vârstă de 19 ani.

· 1986: Politicianul Jaques Chirac devine, pentru a doua oară, premier al Franţei.

· 1990: Namibia a devenit republică independentă.

· 1990: La Târgu Mureș au avut loc conflicte de stradă între grupuri de naționaliști maghiari și români, aplanate doar după intervenția armatei. Desfășurarea evenimentelor a condus la suspiciuni privind implicarea serviciilor secrete în declanșarea conflictului.

· 1991: Din cauza dezacordului ivit în legătură cu strategia liberalizării preţurilor, miniştrii Anton Vătăşescu, Theodor Stolojan şi Mihai Zisu şi-au dat demisia din guvernul Roman.

· 1995: A avut loc atentatul terorist din metroul din Tokio, organizat de secta Aum, soldat cu 12 morți și 5.500 de răniți – a fost primul atentat terorist cu armă chimică înregistrat în lume.

· 1996: Începe scandalul bolii „vacii nebune", odată cu anunțul că bovinele atinse de ESB pot transmite omului maladia Kreutzfeldt-Jakob.

· 1998: Miniştrii român şi ungar ai Apărării, Constantin Dudu Ionescu şi Gyorgy Keleti, au semnat, la Budapesta, „Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea “Batalionului mixt de menţinere a păcii”.

· 1999: Cei circa 1.400 de observatori ai OSCE sunt evacuați din provincia sârbă, în Macedonia. Forțele de securitate sârbe și armata iugoslavă își multiplică acțiunile împotriva UCK, la Drenica.

· 2000: A fost inaugurat la Spitalul Clinic Fundeni primul centru de transplant medular din România, după 32 de ani de la realizarea primului transplant de măduvă din lume.

· 2000: Papa Ioan Paul al II-lea întreprinde o vizită în Țara Sfântă cu un mesaj de căință din partea Bisericii Catolice pentru evrei și de recunoaștere a dreptului la un stat propriu pentru palestinieni.

· 2002: Între 20 şi 23 martie, 58 de şefi de stat şi de guvern, printre care George W. Bush şi Fidel Castro, s-au întîlnit la Monterrey, în Mexique, sub egida ONU. Participanţii au adoptat “Hotărârea de la Monterrey”, prin care se stabilesc direcţiile de luptă contra sărăciei în lume.

· 2003: Forţele aliate lansează primele atacuri asupra Irakului, după expirarea ultimatumului adresat de preşedintele american, la 17 martie 2003. La primele ore ale dimineții SUA și alte trei țări încep operațiunile militare în Irak. Preşedintele SUA, George W. Bush, anunţă, la ora 10.15, (05.15 ora României) începutul operaţiunilor militare împotriva Irakului, în cadrul operaţiunii „Iraqi Freedom”. Primele bombardamente americano-britanice asupra Bagdadului au început, în jurul orei locale 05.35 (04.35, ora României), apărarea antiaeriană intrând în acţiune imediat. Trupele americane aflate la frontiera dintre Kuwait şi Irak au fost vizate de nouă rachete irakiene, care au explodat în apropierea militarilor americani. Preşedintele SUA, George W. Bush a anunţat pe 20 martie, la ora 10.15, începutul operaţiunilor militare împotriva Irakului, în cadrul operaţiunii “Iraqi Freedom”.

· 2004: A fost dezvelită, în fața Patriarhiei, statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, monument realizat de sculptorul Paul Vasilescu.

· 2013: Premiul Abel pentru matematică pe 2013 a fost atribuit, profesorului belgian Pierre Deligne, pentru lucrările sale din domeniul geometriei algebrice, a anunţat Academia Norvegiană de Ştiinţe şi Litere; Premiul Abel, în valoare de şase milioane de coroane norvegiene (1 milion de dolari), este echivalentul distincţiei Nobel în matematică şi a fost instituit în 2003.

Nașteri

· 43 î.Hr. : S-a nascut poetul latin Publius Ovidius Naso; (decedat in anul 17 sau 18 la Tomis, astazi Constanta in Romania). În toamna anului 8 d.Hr., în mod neașteptat, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidius la Tomis pe țărmul îndepărtat al Marii Negre. Forma de exil la care a fost supus era relativ mai ușoară („relegatio”) și nu cuprindea clauza aquae et ignis interdictio (în sensul de „proscris în afara legii”). Motivele exilului sunt până astăzi învăluite de mister. Ovidiu însuși scria că motivul ar fi fost „carmen et error”, o poezie și o greșeală.

· 1635: Elisabeta Amalia de Hesse-Darmstadt, soția Prințului-elector Philip Wilhelm (d. 1709)

· 1639: S-a nascut eroul poporului ucrainean hatmanul Ivan Mazepa; (m.28 august 1709). A fost hatman al cazacilor zaporojeni din Ucraina în perioada 1687 – 1708. S-a aliat cu regele suedez Carol al XII-lea, alaturi de care a luptat la Poltava (1708) impotriva tarului rus Petru I, sperand sa recucereasca independenta Ucrainei fata de Rusia. Dupa infrangerea suedezilor, Mazepa s-a refugiat in Valahia si mai apoi la Tighina, in Moldova, unde a murit in 1709. Viata sa i-a inspirat pe Byron, Victor Hugo, Franz Liszt sau Puskin.

· 1671: Christine Louise de Oettingen-Oettingen, bunica maternă a împărătesei Maria Tereza a Austriei (d. 1747)

· 1725: S-a născut Abdul-Hamid I, sultan otoman (d. 1789). A domnit în perioada 1774 – 1789, perioada in care s-a accentuat decadența Imperiului Otoman. În urma înfrângerilor suferite în războiul ruso-turc din 1768 – 1774, a fost nevoit să încheie tratatul de pace de la Kuciuk Kainargi (1774). A cedat Austriei Bucovina (1775) și Rusiei Crimeea (1784).

· 1735: S-a născut Torbern Olof Bergman, chimist și mineralog suedez, cunoscut pentru lucrarea sa din Disertație despre Atracțiile Elective (1775), conținând cele mai cuprinzătoare tabele despre afinitatea chimică. A fost primul chimist care a folosit literele cu majuscule pentru notarea speciilor chimice.

· 1770 : S-a născut poetul german Johann Friedrich Hölderlin; (m.7.06.1843).

· 1811: S-a nascut Napoleon al II-lea al Franței. Napoléon François Joseph Charles (Bonaparte), duce de Reichstadt (20 martie 1811 – 22 iulie 1832), a fost fiul împăratului Napoleon I al Franței și a celei de-a doua soții Marie Louise de Austria. A primit de la naștere titlul de print al Imperiului si a fost cunoscut sub numele de Regele Romei. În 1815, după înfrângerea de la Waterloo, Napoleon a abdicat în favoarea fiului său. A doua zi după abdicarea lui Napoleon, o comisie guvernamentală de cinci membri a preluat conducerea Franței, în așteptarea întoarcerii regelui Ludovic al XVIII-lea. Comisia a deținut puterea timp de două săptămâni iar Napoleon al II-lea nu a fost chemat ca împărat niciodată. A murit de tuberculoză la Palatul Schönbrunn din Viena la 22 iulie 1832.

· 1820: la Huşi in Moldova, s-a născut Alexandru Ioan Cuza, domnitor al Moldovei şi al Valahiei, domnitor al Principatelor Unite, persoana care a pus bazele naţionalităţii româneşti. Alexandru Ioan Cuza se trăge dintr-o veche familie de moldoveni, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, precum şi al statului naţional România. Cuza a participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Munteniei (Valahiei), înfăptuindu-se astfel unirea celor doua ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvîrşirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, cînd Moldova şi Valahia au format un stat unitar, adoptînd oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern. Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului. A decedat in exil la data de 15.06.1873 la Heidelberg in Germania.

· 1828: S-a născut dramaturgul norvegian Henrik Ibsen (“Peer Gynt”, “Stîlpii societăţii”);(m.23.05.1906).

· 1828: Prințul Friedrich Karl al Prusiei (d. 1885)

· 1831: S-a născut pictorul Theodor Aman. Numele său a rămas în istoria artei româneşti nu doar prin valoarea operelor semnate, ci şi prin contribuţia avută la întemeierea primelor şcoli de arte frumoase, la Bucuresti şi Iaşi (1864) (m.19.08.1891).

· 1847: S-a născut la Ismail in sudul Basarbiei, azi Ucraina, compozitorul Gavriil Musicescu, cunoscut mai ales prin lucrările sale corale; (m.08.12.1903). În 1883, cu prilejul inaugurării statuii lui Ștefan cel Mare, Gavriil Musicescu scrie Cântecul lui Ștefan cel Mare, reluat și amplificat în zilele noastre de compozitorul Gheorghe Dumitrescu, în opera Ioan Vodă cel Cumplit. Prin cântecele sale, Gavriil Musicescu a fost prezent în toate manifestările patriotice și culturale ale țării. În septembrie 1877, cu prilejul marii întâlniri de la Universitatea din Iași, compune un înaripat marș eroic intitulat “Arme, arme’. Sub titlul Fiii României, marșul s-a cântat la reprezentațiile de gală în cinstea căderii Plevnei. Este tatăl celebrei pianiste și profesoare de pian Florica Musicescu, și bunicul scriitorilor Ionel Teodoreanu si Alexandru O.Teodoreanu (Păstorel).

· 1872 - S-a născut Ioan Iancu Botez, istoric literar şi eseist (m.14.02.1947).

· 1873: Constantin Banu, politician român

· 1874: S-a născut Börries, baron de Münchhausen, poet liric german, autor de balade (m.16.02.1945).

· 1877: S-a născut Radu R. Rosetti, general şi istoric, unul dintre cei mai de seamă istorici militari români (m. 2 iun. 1949).

· 1884 - S-a născut Nicolae Gh. Lupu, medic, profesor şi om de ştiinţă (m.30.04.1966).

· 1886: În Bucureşti, România, s-a născut George Topârceanu, poet, prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936. Volumele sale s-au bucurat de un mare succes de public şi de presă, în special poezia, pentru care a obţinut în 1926 Premiul Naţional de Poezie.

· 1889: Prințul Waldemar al Prusiei (d. 1945)

· 1890: S-a născut, la Recanati, tenorul Beniamino Gilgli (m. 30 nov. 1957).

· 1901: Ștefan Pașca, lingvist și filolog român (d. 1957)

· 1901: Arhiducele Anton, Prinț de Toscana, soțul Prințesei Ileana a României (d. 1987)

· 1915 : S-a născut pianistul rus Sviatoslav Richter;(m.1.08.1997).

· 1919 - S-a născut Vera Lynn (Margaret Welsh), cântăreaţă britanică.

· 1923: Iván Aba, scriitor, jurnalist și redactor maghiar (d.1982)

· 1928 - S-a născut Cicerone Poghirc, filolog şi tracolog. Stabilit în Franţa.

· 1934: David Malouf, scriitor australian

· 1936 - S-a născut Vaughn Meader, comic american.

· 1937 - S-a născut Jerry Reed (Hubbard), vocalist, chitarist şi compozitor american.

· 1937 - S-a născut Joe Rivers, cântăreţ american (Johnnie & Joe).

· 1941 - S-a născut Mike Settle, vocalist american (First Edition).

· 1943 - S-a născut Gabriel Istrate, istoric literar şi traducător.

· 1944: S-a născut medicul german Erwin Neher, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în anul 1991, împreună cu Bert Sakmann.

· 1950: S-a născut Carl Palmer, baterist, compozitor şi vocalist britanic (Atomic Rooster, Emerson, Lake & Palmer, Asia).

· 1950: Wiliam Hurt, actor american

· 1951 - S-a născut Jimmie Vaughn, chitarist american, fratele lui Steve Ray Vaughn (Fabolous Thunderbirds).

· 1956 - S-a născut Fonso Martin, vocalist şi percuţionist britanic (Steel Pulse).

· 1958: S-a născut actrița americană Holly Hunter.

· 1959: S-a născut soprana romana Felicia Filip.

· 1976: Chester Bennington, solistul trupei Linkin Park

Decese

· 687: A decedat Sfantul Cuthbert (n.cca.634), un calugar si episcop considerat patronul Northumbriei, un regat situat in nordul Angliei si unul dintre cei mai venerati sfinti britanici in Evul Mediu.

· 1393: Moare la Praga, Ioan Nepomuk (Johannes Welflin),preot și martir, probabil de origine germană, născut cca. in anul 1345 în „Pomuk”, localitate din Boemia de vest. Legenda spune că Ioan Nepomuk a fost schingiut și omorât, fiind aruncat în raul Vltava ( Moldau), de pe „Podul Carol”, deoarece a respectat sacramentul (taina) împărtășaniei și nu a vrut să-i divulge regelui Wenzel al IV-lea de Luxemburg, păcatele spovedite lui de soția acestuia. În anul 1721 a fost canonizat, declarat sfânt, de Papa Benedict al XIII-lea (1724-1730) Ioan Nepomuk este patronul protector al Boemiei, dar si al celor care pastreaza o taina.

· 1413: Regele Henric al IV-lea al Angliei (n. 1367)

· 1568: Ducele Albert al Prusiei (n. 1490)

· 1619: Matia I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman (n. 1557)

· 1726: A murit Isaac Newton (31 martie/20 martie), fizician, astronom şi matematician britanic, cel care a pus bazele mecanicii clasice şi ale mecanicii cereşti. Cea mai importantă descoperire a sa a fost “Legea atracţiei universale”, formulată în 1687; (n.25.12.1642).

· 1773: Regele Carol Emanuel al III-lea al Sardiniei (n. 1701)

· 1816: Regina Maria I a Portugaliei (n. 1734)

· 1844: Pierre Claude Pajol, general francez (n. 1772)

· 1878: Julius Robert von Mayer, naturalist și medic german (n. 1814)

· 1894: A murit Lajos Kossuth, conducătorul revoluției de la 1848 din Ungaria

· 1899: In celebra inchisoare Sing Sing, Martha M. Place a devenit prima femeie executata pe scaunul electric.

· 1906: Vasile Pogor, poet, traducător și publicist român (n. 1834)

· 1923: A murit istoricul Dimitrie Onciul, membru al Academiei Române; (n.1856).

· 1926: Regina Lovisa a Suediei, soția regelui Frederick al VIII-lea al Danemarcei (n. 1851)

· 1928 - James Packard, fondatorul companiei americane Packard Motor Company şi unul dintre pionierii industriei automobilului moare în această zi la vârsta de 64 de ani. Compania Packard înfiinţată împreună cu fratele său William, deşi avea ca obiect de activitate principal fabricarea becurilor a produs în 1899 primul automobil. Acest vehicul avea un motor cu un singur cilindru şi o caroserie deschisă. James Packard a avut o contribuţie importantă în cadrul companiei, fiind preşedintele Consiliului Director şi un factor de decizie important. Un automobil Packard a fost prima maşină prezidenţială, în 1921 Warren G. Harding conducând un model Twin Six la investitura sa oficială. În 1937 revista Fortune a proclamat Packard a două cea mai valoroasă marcă de automobile din lume, după Ford. Compania Packard a fost însă închisă în 1956 din cauza problemelor financiare. În 1990 s-a încercat o resuscitare a mărcii, dar fără succes.

· 1931: Hermann Müller, cancelar al Germaniei (n. 1876)

· 1933: A fost executat Giuseppe Zangria, gasit vinovat pentru uciderea primarului orasului Chicago, Anton Cermak, si tentativa de asasinare a presedintelui SUA, Franklin Delano Roosevelt.

· 1934: Regina Emma a Țărilor de Jos, soția regelui Willem al III-lea al Țărilor de Jos (n. 1858)

· 1951 - A murit Artur Gorovei, animator al folcloristicii româneşti, fondatorul şi conducătorul primei reviste româneşti de folclor, “Şezătoarea” (n.19.02.1864).

· 1967 - A murit Mihai Tican – Rumano (Mihai Tican), scriitor şi explorator; cultuvă exotismul, pitorescul şi senzaţionalul în memorialistica românească (“Icoane dunărene. Dunărea, delta şi taina bălţilor”, “Argentina. Amintiri”), (n.2.08.1895).

· 1968: Carl Theodor Dreyer, regizor danez (n. 1889)

· 1975: Infantele Jaime, Duce de Segovia (n. 1908)

· 1992: Valeriu Novacu, fizician român (n. 1909)

· 1993: Polykarp Kusch, fizician american (n. 1911)

· 1996 - A murit poetul Ioanid Romanescu (n.05.10.1937).

· 2001: A murit politicianul comunist Ilie Verdeţ ; (n. 10 mai 1925, orașul Comănești, județul Bacău) fost ministru în mai multe rânduri în guvernele din perioada 1965-1989. De asemenea, el a deținut funcția de prim-ministru al României în perioada 1979-1982. După Revoluția din decembrie 1989, Verdeț a înființat Partidul Socialist al Muncii, care s-a considerat ca succesor al Partidului Comunist Român.

· 2004: A murit Regina Juliana a Olandei; (n. 1909).

· 2007: Fostul vicepreşedinte irakian al regimului condus de Saddam Hussein, Taha Yassin Ramadan, condamnat la moarte pentru executarea a 148 de şiiţi la Dujail, în anii ’80, a fost spânzurat.

· 2015: Andrei Brezianu, prozator, eseist, traducator român (n. 1934)

Sărbători

În calendarul ortodox: Sf Cuv Mc din Mănăstirea Sava cel Sfințit;
În calendarul romano-catolic: Sf. Claudia, fecioară
În calendarul Greco-catolic: Ss. cuvioși martiri uciși în mănăstirea Sf. Sava († 796)
Sărbătoarea națională a Tunisiei – Ziua independenței
Ziua Internațională a Francofoniei. Anual, la 20 martie, in 75 de țări membre ale Oraganizatiei Internationale a Francofoniei se celebrează Ziua Internațională a Francofoniei, prin diverse manifestări culturale dedicate acestui eveniment.
Ziua Internațională a Teatrului pentru Copii și Tineret
Ziua Internațională a Fericirii
Echinocțiul de primăvară 2017 are loc pe 20 Martie la ora 12:29

RELIGIE ORTODOXĂ 20 Martie

Sf Cuv Mc din Mănăstirea Sf Sava cel Sfințit

Viața Sfinților Cuvioși Mucenici din Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfințit

În zilele preasfinţitului patriarh al Ierusalimului, Ilie, care era al doilea cu acelaşi nume în Sfânta Cetate a Ierusalimului, aflată atunci sub stăpânirea agarenilor, iar în Constantinopol împărăţind Constantin şi Irina (780-797), s-a făcut război în Palestina, în seminţia agarenilor. Şi multă risipire se făcea ţării cu războiul acela, pentru că barbarii, oştindu-se între ei, pustiau nu numai satele, ci şi cetăţile, precum Elevteropolis, Ascalonul, Gaza, Scarifia şi celelalte. Căci năvăleau fără de veste şi, deşi nu ucideau pe tot poporul, jefuiau toate averile şi omorau pe toţi aceia care li se împotriveau. Şi şedeau pe lângă toate căile, prinzind pe cei ce treceau, bătându-i, rănindu-i şi răpindu-le tot ce aveau, până la cămaşă. Numai această milă aveau, că eliberau vii pe cei dezbrăcaţi, bătuţi şi răniţi.

Atunci şi Sfânta Cetate a Ierusalimului era în mare frică. Că, strângându-se de prin cetăţile dimprejur şi de prin sate, poporul străjuia zidurile şi se pregătea să stea împotriva barbarilor acelora care tâlhăreşte năvăleau asupra lor. În acea vreme şi preaslăvitul locaş al Sfântului Hariton a fost foarte risipit şi de atunci niciodată nu s-a mai înnoit, ci a rămas în desăvârşita pustiire.

Dar şi Lavra Cuviosului Sava foarte mult a fost chinuită atunci. Căci adunându-se din diferite locuri sfinţii părinţi, pe vremea Cuviosului egumen Vasile, prin pustnicească viaţă plăceau lui Dumnezeu; iar în vremea războiului agarenilor şi a năvălirii lor tâlhăreşti, nu ieşeau din locaşul lor. Că, deşi puteau să lase lavra şi să se izbăvească de barbari în cetatea Ierusalimului, însă locul acela sfânt, în care de la început primiseră jugul lui Hristos, nu voiau să-l lase. Ci, murind lumii desăvârşit, nu se îngrijeau de moartea ce era să vină asupra lor. Căci îşi puseseră nădejdea în Hristos, zicând: "Puternic este ca, de va voi Stăpânul nostru, cu înlesnire să ne scoată pe noi din mâinile barbarilor. Iar de va voi, cu judecăţile Sale cele drepte, ca să fim daţi barbarilor spre înjunghiere, apoi, mai de folos este să trimită Domnul asupra noastră mucenicie degrabă".

Şi grăiau unul către altul: "Să primim din mâinile Stăpânului nostru cele mai folositoare nouă şi să nu ne întoarcem de la liniştea cea pustnicească la gâlceava lumească de frica barbarilor, ca să nu fim socotiţi în ochii tuturor ca nişte fricoşi, care n-am păzit porunca Domnului nostru, Care zice: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-l ucidă. Dacă este frumos lucru a vedea pe cei ce ies din lume la pustietate şi urmează lui Hristos, apoi cât de necuvios lucru este a-i vedea, după puţină vreme de nevoinţă în pustie, că se întorc iarăşi la lume, fugind de frica omenească. Deci, să nu râdă de noi diavolul, vrăjmaşul cel de obşte al tuturor, cu frica barbarilor izgonindu-ne la cetate din liniştea pustiei, el care, de multe ori biruindu-se de noi, fugea ca un câine izgonit cu ruşine, ajutându-ne Hristos, Împăratul nostru, asupra lui.

Nu avem ziduri de piatră spre apărare, ci zid nesurpat ne este Hristos, Căruia, de la Sfântul Prooroc David, ne-am învăţat a-I cântă: Fii mie Dumnezeu scutitor şi drept, casă de scăpare şi loc de întărire, ca să mă mântuieşti. Nu avem zale, coifuri şi paveze, cu care să putem înfrânge săgeţile barbarilor; ci avem armele duhovniceşti ale dragostei, platoşa nădejdii, pavăza credinţei, coiful mântuirii; deci cu acelea să ne înarmăm. Nu sunt la noi cete de oaste, care ne-ar apăra de barbari; dar va sta îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul şi ne va izbăvi. Pentru că vieţuind, avem pe Hristos, iar dacă murim, avem dobânda, de vreme ce nu iubirea şi dorinţa de viaţă vremelnică ne-au silit a intra în pustia aceasta. Şi pentru ce ne-am sălăşluit în locul acesta pustiu? Oare nu pentru dragostea lui Hristos? Şi dacă vom fi ucişi aici, pentru Hristos vom fi ucişi, pentru Care şi vieţuim aici!"

Astfel petreceau în lavră, şi cu cuvinte mângâindu-se şi îmbărbătându-se unul pe altul, trupurile împreună cu sufletele lor le încredinţau Domnului. Apoi şi altă pricină binecuvântată şi dreaptă îi ţinea neieşiţi; căci, cei care petreceau împrejurul lor, aveau pizmă asupra acelui sfânt locaş şi nimic altceva nu doreau, decât să vadă risipită lavra Sfântului Sava, iar locul acela să fie pustiu şi nelocuit de monahi. Şi, dacă ar fi ieşit fraţii cât de puţin din lavră, apoi îndată pizmaşii ar fi năvălit şi ar fi aprins biserica şi chiliile şi tot locaşul l-ar fi asemănat cu pământul. Dar pentru ca acest lucru să nu li se întâmple, sfinţii părinţi petreceau neieşiţi.

Deci ei nu erau ca o trestie clătinată de vânturi, ci erau nemişcaţi de viforul ispitelor ce năvălesc asupra noastră şi ca nişte stâlpi întemeiaţi pe piatră. Şi, nu numai pentru aceea nu ieşeau din lavră, adică să păzească pereţii ci, mai vârtos, pentru slavă Domnului nostru Iisus Hristos, Care S-a preamărit în acel loc oarecând, şi Care şi în zilele lor Se preamărea.

Astfel vieţuind acei sfinţi părinţi în lavra aceea, Apărătorul cel de sus, cu rugăciunile părintelui nostru Sava, prin voia Sa cea sfântă, îi ferea nevătămaţi de barbari, pentru că, deşi de multe ori veneau din Arabia sau dintr-altă parte taberele lor spre marele locaş şi se abăteau aici, însă nici un rău nu le făceau, decât numai căutau mâncare. După aceea, uitându-se spre monahi şi scrâşnind din dinţi, nu-i vătămau, nelăsându-i Dumnezeu să facă rău robilor Lui. Apoi, luând mâncare din locaş cât putea să se găsească, se duceau într-ale lor. Iar în loc să mulţumească, se lăudau că vor risipi lavra şi vor face locul acela pustiu.

Odată, o tabără de barbari vrând să-şi împlinească lucrul cel rău ce-l aveau în gând, a venit asupra lavrei ca s-o prade şi să risipească locaşul. Din întâmplare s-a întâlnit fără de veste, în dreptul Sfântului Betleem, cu oastea care era pusă de ierusalimiteni să păzească trecerea barbarilor. Deci, făcându-se război, barbarii au fost biruiţi şi izgoniţi, precum mai pe urmă s-a făcut înştiinţare. Dar şi al doilea rând, a pornit tabăra, cu acelaşi gând rău. Şi, mergând într-un sat oarecare ce nu era departe de lavră, au găsit mult vin ascuns sub lemne şi, îmbătându-se, au făcut război între dânşii; şi, rănindu-se unul pe altul, mulţi au căzut morţi, încât li s-a stricat sfatul, iar tabăra li s-a risipit.

După acestea toate, Dumnezeu a voit să vină ispită asupra robilor Lui, precum odată asupra dreptului Iov ca, precum aurul se lămureşte în ulcea, aşa să se afle cei vrednici ai lui Dumnezeu. Şi a lăsat ca mâinile barbarilor să se atingă de plăcuţii Săi sfinţi, cărora înainte le-a pregătit muceniceşti cununi. Căci auzind cuvioşii despre acele două tabere care voiau să năvălească asupra lavrei, că una a fost biruită de ostaşii de la Ierusalim, care au izgonit-o, iar cei din tabăra a doua singuri între ei s-au bătut şi s-au risipit, şedeau fără frică în chiliile lor, săvârşind sfântul post de patruzeci de zile în obişnuitele osteneli pustniceşti.

În acea vreme, însă, prin îndemnarea diavolească, s-au adunat nişte arapi barbari, ca la şaizeci, care purtau arce, săgeţi şi săbii. Aceştia se sfătuiseră să năvălească tâlhăreşte asupra lavrei, nădăjduind să afle la monahi ceva bogăţii. Şi, aproape de sfârşitul sfintelor patruzeci de zile, în săptămâna dinaintea Duminicii Stâlparilor, în ziua a treisprezecea a lunii martie, în al doilea ceas din zi, barbarii au năvălit asupra locului aceluia pustnicesc. Venirea lor simţind-o, monahii alergau din pustniceştile chilii în mănăstire şi în biserică, iar barbarii, cu săbiile şi cu arcele întinse ca la un război, au alergat asupra mănăstirii. Şi a lor cruzime vrând s-o îmblânzească, unii din părinţi au ieşit înaintea lor cu blândeţe, vorbind către dânşii cu cuvinte blânde şi zicând:

"Pentru ce, o, bărbaţilor, aţi venit ca la război la noi cei fără de arme şi ca la nişte vrăjmaşi? Ce v-a adus? Noi cu toţii suntem în pace. Nici pe voi, nici pe altcineva n-am mâhnit vreodată. Căci pentru aceea petrecem în pustia aceasta, lăsând în lume toate ale noastre, ca, fiind depărtaţi de pizmuiri, de sfezi şi de războaie, să putem a plânge în pace pentru păcatele noastre şi să plăcem lui Dumnezeu. Dar nu numai că n-am mâhnit pe nimeni din voi, ci ne sârguim şi a face bine, pe cât putem. Pentru că pe mulţi din ai voştri, venind pe aici, i-am ospătat, i-am odihnit şi le-am dat hrană de drum. Deci nu ne răsplătiţi rele în loc de bune, ci mai ales sunteţi datori să ne mulţumiţi pentru facerile de bine făcute de noi, vouă, că şi acum suntem gata să vă punem bucate înainte şi cu iubirea de străini, obişnuită nouă, să vă odihnim".

Iar barbarii strigau cu mânie: "Nu pentru mâncare am venit aici, ci pentru argint şi aur. Deci, una din două vă stă înainte: ori să ne daţi aur şi argint ca să fiţi vii, ori, nevrând să ne daţi, să pieriţi de mâinile noastre". Zis-au părinţii: "Să ne credeţi, o, bărbaţilor, că suntem săraci şi scăpătaţi şi atât de lipsiţi, încât nici pâine destulă, nici haine n-avem de ajuns; iar aur şi argint, de care aveţi trebuinţă, noi nici în vis nu cugetăm a avea, decât numai puţine lucruri de nevoie obişnuim în viaţa noastră".

Acestea grăind sfinţii, s-au miniat barbarii şi au slobozit săgeţile ca ploaia asupra monahilor celor adunaţi şi neîncetat săgetau, până ce şi-au deşertat sacii; şi îndată pe treisprezece cuvioşi părinţi i-au lovit de moarte, iar pe alţii i-au rănit puţin. Apoi, repezindu-se spre chilii, cu pietre mari sfărâmau uşile ca să găsească ceva şi scoteau afară lucrurile cele sărăcăcioase ale monahilor. Apoi au aprins chiliile şi tot astfel voiau să facă şi bisericii. Dar, cu rânduiala lui Dumnezeu, mai înainte de a aduce ei găteje şi foc la biserică, au văzut de departe nişte oameni venind şi, socotind că vine oaste de la Ierusalim pentru apărarea monahilor, îndată au fugit, scoţând împreună cu ei lucrurile monahiceşti jefuite.

Iar ava Toma, scoţând săgeţile din fraţii cei răniţi, le spăla rănile şi le punea doctoria care li se cădea, deoarece era doctor iscusit cu meşteşugul. Şi se vedeau rănile cele cumplite, la unii în piept, la alţii pe umeri, la alţii în obraz şi în frunte, iar la alţii le erau capetele sfărâmate cu pietre. Însă toţi se udau cu sângele care curgea dintr-înşii şi privirea celorlalţi era foarte umilită.

Sosind praznicul Duminicii Stâlparilor şi cântarea cea de toată noaptea săvârşindu-se, se înştiinţară unii din acei cuvioşi părinţi, că acei barbari adună mai mulţi tovarăşi tâlhari ca să năvălească iarăşi asupra lavrei lor. Şi i-au cuprins pe acei fericiţi părinţi mare frică şi cutremur, însă n-au fugit; ci îndată, pregătindu-se de moarte şi punând nădejdea lor spre Dumnezeu, îşi aşteptau sfârşitul.

După ce s-a apropiat ziua Patimilor Stăpânului, le-a sosit şi acelora ziua pătimirii. Pentru că în ziua de 20 martie, în Joia cea Mare, dimineaţa, au năvălit arapii tâlhăreşte a doua oară asupra lavrei, cu mai multă putere, şi au ucis pe cuvioşi fără cruţare, prin felurite ucideri. Pe unii săgetându-i cu săgeţile, altora tăindu-le capul cu săbiile, pe alţii tăindu-i în două şi altora tăindu-le mâinile şi picioarele, iar pe alţii ucigându-i cu pietre. Pe cei ce rămăseseră vii din uciderea aceea îi adunau în biserică, vrând să-i muncească ca să spună vistieria bisericii şi averile mănăstireşti. Şi înconjuraseră locaşul împrejur şi pândeau pe munţi şi pe dealuri ca nici unul din monahi să nu scape din mâinile lor; pentru că mulţi căutau să fugă, dar cădeau în mâinile vrăjmaşilor şi abia dacă unul dintr-înşii a scăpat.

Pe fericitul Ioan, îngrijitorul caselor de străini, cel tânăr de ani, l-au prins fugind la munte şi l-au muncit fără de milă, i-au tăiat vinele de la mâini şi de la picioare, apoi, apucându-l de picioare, îl trăgeau pe pietre din vârful muntelui până la biserică şi toată pielea lui de pe spate s-a jupuit de ascuţişurile pietrelor. Iar Cuviosul Serghie, păzitorul vaselor bisericeşti, văzând cum erau munciţi cuvioşii părinţi şi temându-se că nu cumva, nesuferind muncile, să spună unde a ascuns vasele bisericeşti, tăinuindu-se, a fugit din mănăstire. Dar, fiind departe, l-au prins străjile barbarilor şi spre mănăstire îl întorceau cu sila, chiar nevrând el, şi i-au tăiat sfântul cap. Alţi câţiva părinţi, scăpând din mâinile ucigaşilor, s-au ascuns în peştera ce era afară din mănăstire. Pe aceştia văzându-i fugind, barbarul care străjuia pe deal a strigat tovarăşilor săi, arătându-le cu mâna peştera şi spunându-le despre monahii care au fugit acolo.

Atunci, un arap înfricoşat, stând cu sabia la gura peşterii, striga cu glas groaznic, poruncind celor ascunşi să iasă, iar ei tremurau de frică. Cuviosul Patrichie, fiind între ei, a zis şoptind către dânşii: "Nu vă temeţi, fraţilor, eu pentru voi singur voi ieşi şi voi muri, iar voi şedeţi aici, tăcând". Şi a ieşit spre arap, fiind gata să-şi pună sufletul pentru prietenii săi. Iar arapul îl întreba cu certare: "Mai sunt acolo alţi monahi?" Cuviosul a răspuns că numai el singur a fost; şi l-a dus arapul la biserică.

Adunând barbarii de pretutindeni pe sfinţii părinţi în biserică, au zis către dânşii: "Răscumpăraţi-vă, voi şi biserica voastră, cu patru mii de galbeni; iar de nu, îndată pe voi toţi cu sabia vă vom ucide şi biserica voastră cu foc o vom arde". Iar sfinţii părinţi au răspuns cu blândeţe: "Iertaţi-ne, pentru Dumnezeu, o, bărbaţilor, şi nu ne vărsaţi în zadar sângele nostru cel nevinovat; pentru că nu avem atâta aur cât cereţi de la noi, nici n-am avut cândva. Acum nici un galben nu se află în toată lavra noastră; iar de voiţi, luaţi cele ce vedeţi la noi, hainele noastre şi toate câte vedeţi şi aflaţi, iar nouă numai viaţa să ne lăsaţi, măcar şi goi de am rămâne".

Iar barbarii, umplându-se de mânie, cu mare strigăt îşi repezeau săbiile în grumajii sfinţilor, ca şi cum ar fi voit să-i taie. Apoi le ziceau: "Daţi-ne vasele bisericeşti cele de aur şi de argint şi să ne spuneţi şi de cealaltă vistierie a mănăstirii". Iar sfinţii părinţi le spuneau că nu au nici o vistierie. Barbarii ziceau: "Arătaţi-ne pe mai marii voştri! Cine este între voi egumen şi ceilalţi rânduitori?" Răspuns-au cuvioşii: "Părintele nostru egumen nu se află acum în lavră, căci s-a dus pentru o trebuinţă de obşte la Sfânta Cetate, iar noi toţi suntem deopotrivă".

Şi era în mănăstire peştera Cuviosului Părintelui nostru Sava. Iar barbarii, luând pe sfinţii părinţi, i-au dus în peştera aceea; apoi lângă uşa peşterii au aprins foc şi, adunând găteje şi gunoi, au făcut fum mare şi chinuiau cu acel fum pe cuvioşii din peşteră, ca să le arate vistieria şi pe mai marii lor. După aceea i-au scos la întrebare şi cu morţi cumplite îi îngrozeau, cerând de la dânşii vistieria, dar mai mult nu auzeau de la ei nici un răspuns, decât numai rugăciuni către Dumnezeu. Pentru că unul strigă: "Doamne, primeşte în pace duhul meu!" Iar altul: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta!

Şi iarăşi, aruncându-i pe toţi în peştera aceea, îi pedepseau cu mai mult fum; şi au murit de fum optsprezece cuvioşi părinţi, între care erau şi cei mai sus pomeniţi Ioan şi Patrichie fericitul. Iar numele celorlalţi care au murit de fum, de sabie şi de alte munci, singur Dumnezeu le ştie, Cel ce i-a scris pe ei în cartea vieţii. Dar şi pe cei ce rămăseseră vii dintr-acea muncă a fumului, barbarii împietriţi la inimă, cei fără de omenie, cumplit îi răneau, aruncându-i la pământ şi cu picioarele călcându-i, dar nimic n-au sporit, ci singuri cu muncirea se oboseau. Apoi au luat barbarii câte au putut să afle din lucruri bisericeşti şi mănăstireşti şi, punându-le pe cămilele mănăstirii, s-au dus.

Atunci fraţii care rămăseseră abia vii şi alţii ce se ascunseseră prin crăpăturile munţilor şi prin peşteri, adunându-se târziu în locaş, au adus în biserică, care cu dumnezeiască apărare rămăsese nearsă, trupurile cuvioşilor părinţi cele în multe feluri ucise şi cu fum omorâte şi au petrecut toată noaptea aceea a mântuitoarelor Patimi întru nemângâiata tânguire, apoi i-au dat cinstitei îngropări. Iar câţi dintre părinţi au scăpat vii, dar pe jumătate morţi, pe aceia cu doctorii îi îngrijeau, având pe fericitul Toma, doctorul cel mai sus pomenit, care rămăsese între cei vii şi care, mai pe urmă, a fost egumen în lavra ce se numea "veche".

Astfel s-au sfârşit muceniceşte cuvioşii părinţi în locaşul Sfântului Sava. Iar barbarii aceia, după ducerea lor din lavră, îndată cu neaşteptată moarte de la Dumnezeu au fost omorâţi şi au căzut fără de sabie morţi, prin pustietăţi şi prin câmpii, spre mâncarea câinilor, fiarelor şi păsărilor; iar sufletele lor cele ticăloase s-au sălăşluit în iad, unde focul nu se stinge şi viermele nu adoarme. Însă sufletele cuvioşilor ucişi s-au dus în mâinile lui Dumnezeu şi s-au învrednicit muceniceştii slave, de la Hristos Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Căruia, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, I se cuvine cinstea şi slava în veci. Amin.

(NOTĂ - Istoria pătimirii acestor cuvioşi părinţi, care au fost ucişi în locaşul Sfântului Sava, a fost scrisă pe larg de fericitul Ştefan Savaitul - nu cel de la 13 iulie, ci altul cu acelaşi nume, numit făcător de stihuri, din aceeaşi mănăstire a Sfântului Sava -, monahul care a scris-o îndată după uciderea sfinţilor. Această istorie n-am găsit-o întreagă, decât numai prin oarecare cărticele mici, scrise cu mâna de către scriitorii greci, pentru că multe foi din carte erau rupte. Iar sfântul făcător de stihuri, Ştefan Savaitul, la sfârşitul acestei istorii scrie acestea: Nu voi ascunde cu tăcerea ceea ce mi-a spus un preot vrednic de credinţă. Bărbatul acela era foarte îmbunătăţit, însă, fiind de neam sirian, avea mare dorinţă să înveţe limba greacă şi cu mare trudă învăţa în psaltirea grecească, dar nu se putea deprinde să grăiască bine cuvintele greceşti, de care lucru se mâhnea foarte mult.Odată, adormind, i s-a arătat unul dintre acei cuvioşi părinţi mucenici, cu numele Anastasie, cu rânduiala protodiacon, de care mai sus am pomenit - zice Ştefan Savaitul -, care era prieten preotului aceluia şi l-a întrebat despre pricina mâhnirii lui. Atunci preotul i-a spus nepriceperea minţii sale, că nu poate să înveţe bine limba grecească. Iar Cuviosul Anastasie, care i se arătase zâmbind, a zis preotului: "Deschide-ţi gura şi-mi arată limba!" Preotul făcând aceasta, Sfântul Anastasie cu o basma curată i-a şters limba şi, curăţind-o, s-a făcut nevăzut. Deşteptându-se preotul, îndată a cunoscut că ştie limba grecească. Şi de atunci a început a vorbi şi a citi bine greceşte, mulţumind lui Dumnezeu şi sfinţilor părinţi.)

PSALMII

Psalmii 146 – 151

Psalmul 146

1.	Lăudaţi pe Domnul, că bine este a cânta; Dumnezeului nostru plăcută Îi este cântarea.
2.	Când va zidi Ierusalimul, Domnul va aduna şi pe cei risipiţi ai lui Israel;
3.	Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima şi leagă rănile lor
4.	Cel ce numără mulţimea stelelor şi dă tuturor numele lor.
5.	Mare este Domnul nostru şl mare este tăria Lui şi priceperea Lui nu are hotar.
6.	Domnul înalţă pe cei blânzi şi smereşte pe cei păcătoşi până la pământ.
7.	Cântaţi Domnului cu cântare de laudă; cântaţi Dumnezeului nostru în alăută;
8.	Celui ce îmbracă cerul cu nori, Celui ce găteşte pământului ploaie, Celui ce răsare în munţi iarbă şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
9.	Celui ce dă animalelor hrana lor şi puilor de corb, care Îl cheamă pe El.
10.	Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior bunăvoinţa Lui.
11.	Bunăvoinţa Domnului este în cei ce se tem de El şi în cei ce nădăjduiesc în mila Lui.

Psalmul 147

1.	Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane,
2.	Că a întărit stâlpii porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi, în tine.
3.	Cel ce pune la hotarele tale pace şi cu fruntea grâului te-a săturat,
4.	Cel ce trimite cuvântul Său pământului; repede aleargă cuvântul Lui;
5.	Cel ce dă zăpada ca lâna, Cel ce presară negura ca cenuşa,
6.	Cel ce aruncă gheaţa Lui, ca bucăţelele de pâine; gerul Lui cine-l va suferi?
7.	Va trimite cuvântul Lui şi le va topi; va sufla Duhul Lui şi vor curge apele.
8.	Cel ce vesteşte cuvântul Său lui Iacob, îndreptările şi judecăţile Sale lui Israel.
9.	N-a făcut aşa oricărui neam şi judecările Sale nu le-a arătat lor.

Psalmul 148

1.	Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele înalte.
2.	Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui.
3.	Lăudaţi-L pe El soarele şi luna, lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina.
4.	Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri,
5.	Să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit.
6.	Pusu-le-ai pe ele în veac şi în veacul veacului; lege le-a pus şi nu o vor trece.
7.	Lăudaţi pe Domnul toţi cei de pe pământ, balaurii şi toate adâncurile;
8.	Focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi cuvântul Lui;
9.	Munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii;
10.	Fiarele şi toate animalele, târâtoarele şi păsările cele zburătoare;
11.	Împăraţii pământului şi toate popoarele, căpeteniile şi toţi judecătorii pământului;
12.	Tinerii şi fecioarele, bătrânii cu tinerii,
13.	Să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe pământ şi în cer.
14.	Şi va înălţa puterea poporului Lui. Cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

Psalmul 149

1.	Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi.
2.	Să se veselească Israel de Cel ce l-a făcut pe el şi fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor.
3.	Să laude numele Lui în horă; în timpane şi în psaltire să-I cânte Lui.
4.	Că iubeşte Domnul poporul Său şi va învăţa pe cei blânzi şi-i va izbăvi.
5.	Se vor lăuda cuvioşii întru slavă şi se vor bucura în aşternuturile lor.
6.	Laudele Domnului în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor,
7.	Ca să se răzbune pe neamuri şi să pedepsească pe popoare,
8.	Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier,
9.	Ca să facă între dânşii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Săi.

Psalmul 150

1.	Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.
2.	Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
3.	Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.
4.	Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; lăudaţi-L pe El în strune şi organe.
5.	Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare.
6.	Toată suflarea să laude pe Domnul!

Psalmul 151

1.	Mic eram între fraţii mei şi tânăr în casa tatălui meu; păşteam oile tatălui meu.
2.	Mâinile mele au făcut harpa şi degetele mele au întocmit psaltirea.
3.	Şi cine va vesti Domnului meu? Însuşi Domnul, Însuşi va auzi.
4.	El a trimis pe îngerul Lui şi m-a luat de la oile tatălui meu şi m-a uns cu untdelemnul ungerii Lui.
5.	Fraţii mei erau buni şi mari şi nu a binevoit întru dânşii Domnul.
6.	Ieşit-am în întâmpinarea celui de alt neam şi m-a blestemat cu idolii lui.
7.	Iar eu, smulgându-i sabia, i-am taiat capul şi am ridicat ocara de pe fii lui Israel.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 30 – 20 Martie

A. PLĂCINTE, GUSTĂRI

Plăcintă cu cacao

· foi de plăcintă

· 3 ceşti borş

· 3 ceşti zahăr

· 2 ceşti ulei

· 1 kg făină

· 2 linguriţe bicarbonat stins în oţet

· Mirodenii

· 2 – 3 linguri cacao

Se bat bine cu mixerul, până se înghit uleiul, borşul, zahărul, mirodeniile şi bicarbonatul.

Se adaugă făina şi se bate în continuare până se omogenizează compoziţia.

Se toarnă în tava unsă şi tapetată cu făină peste stratul de foi de plăcintă unse cu ulei.

Se opresc câteva linguri din compoziţie care se amestecă cu cacao şi se vor pune deasupra ultimului rând de foi unse cu ulei.

Se dă la cuptor o oră la foc potrivit.

B. SALATE

Salată de fasole teci conservată

· 1kg fasole fideluţă conservată

· ½ ceaşcă ulei

· 3 linguri oţet

· Sare

· Piper

· 1 linguriţă muştar

· 1 ceapă tăiată feliuţe

· 2 căţei usturoi pisaţi

· Mărar fin tocat

· 2 ardei copţi şi tăiaţi feliuţe

· 2 roşii

Se scurge fasolea de zeamă.

Se amestecă bine uleiul cu oţetul, sarea, piperul, usturoiul pisat şi muştarul şi se toarnă peste fasole.

Se garniseşte cu ceapă, ardei, mărar şi roşii tăiate felii.

C. SOSURI

Nici azi nu este necesar să pregătim un sos separat.

D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de urzici

· 500 g urzici

· 2 linguri zarzavat pentru ciorbă

· 1 l borş de putină

· 1 ceapă

· ½ ceaşcă orez

· Sare

· Verdeaţă

Se curăţă, se spală, se toacă şi se fierb urzicile cu ceapa, zarzavatul de ciorbă şi orezul.

Se adaugă borşul, sarea şi verdeaţa şi se mai lasă să dea câteva clocote.

E. MÂNCĂRURI

Ciuperci cu verdeaţă

· 1 kg ciuperci

· 1 ceaşcă ulei

· 2 legături ceapă verde

· 2 legături usturoi verde

· 1 legătură mărar

· 1 legătură pătrunjel

· Sare

· Piper

Se spală, se taie, se fierb şi se strecoară ciupercile.

Într-o oală se călesc ceapa şi usturoiul tocate mărunt şi când sunt aproape rumenite se adaugă ciupercile şi 2 linguri de apă şi se mai ţin pe foc mic încă 5 minute, amestecând să nu se lipească.

Se adaugă sarea, piperul şi, la sfârşit, verdeaţa tocată fin.

F. DULCIURI

Chec cu nuci

· 5 ceşti făină

· 2 ceşti zahăr

· 1 ceaşcă ulei

· ¾ ceaşcă nucă măcinată

· 2 ceşti suc de portocale

· 1 lingură scorţişoară

· 1 lingură coajă de portocală

· 1 linguriţă praf de copt

· 1 linguriţă bicarbonat

Se bate zahărul cu uleiul şi se adaugă celelalte ingrediente pe rând, iar la sfârşit făina, în care s-au amestecat praful de copt şi bicarbonatul.

Se coace la foc potrivit în formă unsă şi tapetată aproximativ o oră.

ARTE 20 Martie

INVITAȚIE LA OPERĂ ȘI OPERETĂ 20 Martie

Cu Felicia Filip

Cu Beniamino Gilgli

ÎNREGISTRĂRI NOI:

La regina della neve HQ

MUZICĂ 20 Martie

Gavril Musicescu, compozitor și muzicolog

Gavriil MUSICESCU - Dor, dorule:

Sviatoslav Richter, pianist rus

Vera Lynn (Margaret Welsh), cântăreaţă britanică

Jerry Reed (Hubbard), vocalist, chitarist şi compozitor american

Joe Rivers, cântăreţ american (Johnnie & Joe)

Johnnie & Joe -

Mike Settle, vocalist american (First Edition)

Carl Palmer, baterist, compozitor şi vocalist britanic (Atomic Rooster, Emerson, Lake & Palmer, Asia)

Jimmie Vaughn, chitarist american, fratele lui Steve Ray Vaughn (Fabolous Thunderbirds)

Fabulous Thunderbirds -

Fonso Martin, vocalist şi percuţionist britanic (Steel Pulse)

Steel Pulse -

Felicia Filip, soprană

Concert Iris & Felicia Filip & Simfonia Bucuresti - Sala Palatului - 22 decembrie 2015: https://youtu.be/MsEeZHql-2U.

Chester Bennington, solistul trupei Linkin Park

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Pour Passer la Melancolie: Andreas Staier

10 Amazing and Stunning Guitar Pieces – Best Instrumental Love Songs 2018 – Relaxing Music for Sleep

The Romantic Voices - All Time Romantic Favorites GMB

Best Love Songs 2018 New Songs Playlist The Best English Love Songs Colection HD

POEZIE 20 Martie

Ovidiu

Publius Ovidius Naso - Biografie

Nastere: 20 martie, 43 i. e. n. Sulmo, azi Sulmona/Aquila
Deces: 18 e. n. Tomis, azi Constanța

Publius Ovidius Naso a fost un poet roman, cunoscut in romana sub numele de Ovidiu. Datorita perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alaturi de Horațiu și Virgiliu.

Poetul sulmonez, exilat la Tomis, a facut, pentru intiia oara, cunoscute, lumii, in poezie, locurile noastre cu asprimea si frumusetea lor, atunci salbateca. De aceea se cade, poate, sa-l punem, ca semn si simbol al romanitatii noastre, in fruntea unei antologii de poezie romaneasca.

Opera

Poeme de iubire

Amores - „Iubiri” (23 i.Hr.-16 i.Hr.), in 3 carți cuprinzand 49 elegii.
Heroides sau Epistulae Heroidum - „Eroine” sau „Scrisori ale unor eroine” (10 i.Hr.), 18 scrisori fictive de dragoste ale unor personagii feminine mitice adresate barbaților iubiți, de ex. Ariadna catre Theseu, Didona catre Enea, Medeea catre Jason etc.
Ars amandi - „Arta iubirii” (1 i.Hr.), poem erotico-didactic in 3 carți (doua adresate barbaților și una adresata femeilor), cuprinzand „invațaminte” privind arta seducției și a dragostei.
Remedia amoris - „Remediile iubirii”, replica ironica la Ars Amandi, in care se recomanda amanților nefericiți diverse mijloace pentru a scapa de dragostea chinuitoare și de urmarile ei.
De medicamine faciei femineae - „Ingrijirea feței feminine”, cu diferite mijloace cosmetice.

Poeme mitologice

Phaenomena - Poem descriind diverse apariții cerești (s-au pastrat doar cateva fragmente)
Metamorfoze - „Metamorfozele”, 15 carți in hexametri cuprinzand 250 legende (un om sau o zeitate se transforma intr-un animal, intr-o planta sau o constelație, in urma unor intamplari deosebite), desfașurate cronologic, de la formarea universului pana la apoteoza lui Cezar, divinizat ca o constelație.
Fasti - „Sarbatorile” - calendar versificat al sarbatorilor romane, opera intrerupta prin exilul poetului (cuprinde doar lunile Ianuarie pana la Iunie).

Tragedia Medeea, de mare renume in antichitate, s-a pierdut aproape in intregime.

Scrisoarea XIX

Chiar de-asi fi fost ca smoala ilira-ntunecos
Cum as jigni poporul acesta credincios.
Duiosi ati fost in jale aicea cind veneam.
Voi doar mi-ati dat o cinste ce s-ar fi cuvenit
Doar unui om ce nu e de nimeni pedepsit;
Desi n-am vrut-o, lumea a vazut a vrea
Mi-a pus cununa sacra si-o port pe fruntea mea !
Cum
Delosul
Latonei i-a fost asa de drag
Si
Tomisul acesta imi este drag si sfint
De cind eu parasitam al patriei pamint!

Din ponticele netrimise ale lui Ovidiu

„Ovidiu a scris şi o operă în limba populaţiei locale (geţi, sciţi),care ar fi fost de mare importanţă pentru filologia limbii române, dar care, din păcate, s-a pierdut...”

Eu te salut, Tiberius, c-un gând şi c-o scrisoare,
uitate de speranţă la Pontul Euxin,
salut lumina Romei, ce pâlpâie şi moare
în ochii-aproape orbi de lacrimi şi de chin.

Sunt obosit, auguste, să-ţi tot cer îndurare,
rănile din genunchi-mi, ajuns-au pân-la os,
indiferenţa Romei, da, încă mă mai doare,
dar Dacia mă-nvaţă acum, să mor frumos.

M-aţi alungat, laconic, pe-un urgisit tărâm,
(Bătrân sunt eu, sau iernile aici sunt prea lungi şi prea reci?)
în ţara oamenilor-lupi, mereu o să rămân,
un lup devin şi eu, însingurat, pe veci.

Spuneţi că geto-dacii-s needucaţi, barbari,
ciudaţi şi cruzi, şi-aruncă războinicii în suliţi,
dar de-aţi cunoaşte bine acest popor, măcar
pe sfert, aţi ştii că singuri vă minţiţi.

Ei nu au un Apollo, un Jupiter, un Marte,
la care să se-nchine pe rând, în ceasul greu
şi nu clădesc altare peste credinţe sparte,
Cel Bun şi Drept, Zamolxis, le este unic zeu,

dar pentru ei, credinţa-i piatră de temelie,
nu-şi aleg panteonul după vreun interes,
fericiţi îşi dau viaţa, Zamolxis îi învie
mai buni şi mai puternici, după ce i-a ales.

Tot mai visezi armate, să dea pe-aici o raită?
Pierdute-s prin hăţişuri neamuri întregi de sciţi!
N-au putut ei s-o prade, că Dacia-i o haită
şi dacii sunt ca lupii de bravi şi de uniţi.

Nu-ţi încerca, Tiberius, şansa cu daco-geţii,
pluteşte mai departe-n seninul tău Capri,
Dacia-i o cetate, Carpaţii-i sunt pereţii,
cei ce intrară-n dânsa, nu mai ieşiră vii.
...
Sunt exilat pe drept, sau sunt trimis iscoadă?
...sunt cam greu geto-dacii de prins, de încolţit...
că Dacia-i de aur, o ştie lumea toată,
s-o vândă, v-aşteptaţi, de la un surghiunit?

Pândeşti cu ochi de-acvilă, Tiberius, ţara lor,
vrei să-ţi măreşti imperiul, vrei să le fii destin,
aştepţi ultima veste...am scris-o-n limba lor,
vino şi ţi-o ia singur, din Pontul Euxin.

George Topîrceanu, poet român

Note Bibliografice

Născut
	21 martie 1886
	Bucuresti

Decedat
	7 mai 1937
	Iasi

Tabel cronologic
	1886 21 martie S-a născut la Bucuresti George, cel de-al doilea copil al sotilor Ion si Paraschiva Topârceanu.
	1893 Începe să invete la o scoală mărginasă din Bucuresti.
	1895-1898 Face ultimele clase ale scolii primare la Suici-Arges si primele incercări literare.
	1898 Este inscris la liceul "Matei Basarab" din Bucuresti.
	1901 Este transferat la liceul "Sf. Sava".
	1904 Topârceanu debutează la revista umoristică "Belgia Orientului".
	1905-1907 Publică versuri sentimental-epigonice in revistele "Duminica", "Revista noastră", "Revista ilustrată" etc.
	1906 Îsi incheie studiile liceale. Se inscrie la Facultatea de drept, fără să-si termine studiile.
	1907 Colaborează la "Viata literară si artistică", revistă condusă de G. Cosbuc.
	1909 Se înscrie la Facultatea de litere. Publică în "Viata românească" si in alte reviste.
	1910 Publică poeziile Noapte de mai, Balada chiriasului grăbit, Balada popii din Rădeni.
	1911 Se stabileste la Iasi, devenind secretar de redactie la revista "Viata românească". Publică poezii, proză, cronici teatrale etc.
	1912 Se căsătoreste cu Victoria luga, in acelasi an născându-i-se fiul Gheorghe.
	1912-1913 Redactează revista "Teatrul" impreună cu M. Sevastos.
	1913 Ia parte la războiul balcanic.
	1916 Apar primele volume ale lui G. Topârceanu: Balade vesele si Parodii originale.
	1918 Colaborează la ziarul "Lumina" al lui Constantin Stere (Bucuresti). Publică Balada mortii si note memorialistice.
	1919 Se intoarce la Iasi si redactează, impreună cu M. Sadoveanu, revista "Însemnări literare". Publică Balada muntilor, Rapsodii de toamnă.
	1920 Apare volumul Balade vesele si triste.
	1921 Apare editia a II-a a Parodiilor originale.
	1926 G. Topârceanu devine laureat al Premiului national de poezie. La 7 mai este numit director al Teatrului National din Chisinău.
	1927 Apare editia a III-a a Parodiilor originale.
	1928 Apar volumele Migdale amare (editia l-a) si Balade vesele si triste (editia a III-a).
	1930 Este numit inspector general teatral pentru Moldova.
	1931 Baladele vesele si triste apar in editia a IV-a.
	1932 Apar Parodiile originale (editia a IV-a).
	1933 Rosteste la Bucuresti conferinta Cum am devenit moldovan?
	1935 Tine conferinta Cum am devenit iesean?
	1936 Este ales membru corespondent al Academiei Române. Îi apare volumul Pirin-Planina.
	1937 7 mai Moare la Iasi, de cancer la ficat.

La Paști

Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite şi mînjite,
Zece ouă înroşite.

Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce vă este, frăţioare
Ce vă doare?
Nu vă ninge, nu vă plouă,
Staţi gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-aţi ouă…
- Suntem fierte!
Zice-un ou rotund şi fraise
Lîngă pasca cu orez.
Şi schimbîndu-şi brusc alura,
Toate-au început cu gura:
- Pîn’la urmă tot nu scap!
- Ne găteşte de paradă.
- Ne ciocneşte cap în cap
Şi ne zvîrle coaja-n stradă…
- Ce ruşine !
- Ce dezastru !
- Preferam să fiu omlet !
- Eu, de m-ar fi dat la cloşcă,
Aş fi scos un pui albastru…
- Şi eu unul violet…
- Eu, mai bine-ar fi să tac:
Aşa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac !...

Balada chibritului

Locuiam într-o odaie
La al patrulea etaj,
Strada Universităţii,
Casă mare cu grilaj.

Casa asta, din păcate,
C-un proprietar bigot,
N-avea electricitate…
Dar încolo avea tot:

Scări, balcoane, coridoare
Şi, ca-n orice case mari,
Cu apartamente multe -
Fel de fel de locatari.

Într-un rând, venind acasă,
Noaptea, de la cinema,
La parter, pe întuneric,
Aud paşi în urma mea.

Şi-o uşoară siluetă
Îmi vorbi abia şoptit:
“-Dacă nu sunt indiscretă,
Domnule, n-ai un chibrit ?”

O fi tânără? Frumoasă?
Doamnă măritată, sau…?
Fără multe marafeturi,
Scot chibritul şi i-l dau.

Urc apoi o scară-n fugă
Dar când trec prin coridor,
Drept în faţa mea o uşă
Se deschide-ncetişor.

Şi prin crăpătura uşii
Scoate capul blond, sburlit,
O duduie somnoroasă:
“-Domnule, n-ai un chibrit?”

Pe-asta o cunosc eu bine:
E frumoasă ca un paj,
O servesc la repezeală
Şi mai urc înc-un etaj.

Când, prin razele de luna
Ce treceau printr-o perdea,
Ce să vezi? O doamnă brună
Îmbrăcată-n pijama.

Este Ea! Chiar Ea! -
Femeia după care mă topesc
De vreo zece zile-ncoace
Şi nimica nu-ndrăznesc!

N-aveam încă cunoştinţă:
"Scuză-mă dacă-mi permit,
Soţul meu e dus de-acasă,
N-ai matale un chibrit?"

Un chibrit? Ce fericire,
Mai aveam vreo două-acum,
I-aş fi dat chiar patru dacă
Nu făceam risipă-n drum.

Altă scară, cea din urmă,
Pe culoar aud un zvon,
Ce-i? Un drac de fată-n casa,
Numa-n bluză şi jupon.

Ma opreşte cu sfială:
“-De nu sunteţi prea grăbit,
Mă iertaţi de indrazneală,
V-aş ruga…-Ce? -Un chibrit…”

Trebuia să-i dau că altfel
Asta-mi scoate vreun ponos,
Scotocesc prin buzunare,
De necaz le-ntorc pe dos:

"Am gasit o gămălie,
Doar atât, îmi pare rău,
Nu ştiu dacă s-o aprinde.
S-a aprins? Norocul tău!"

Când, în fine, ajuns-odată
În odaia mea: tablou!
O amică (are cheie)
M-aştepta ca pe-un erou:

"De trei ceasuri stau în beznă,
Zice, eşti nesuferit,
Sunt grozav de enervată,
Scoate fuga un chibrit."

Iar chibrit? Simţi-i că-mi sare
Ţandăra, curat pârjol:
"Ce-s eu fabrică de fosfor?
Sunt regie? Monopol?

De când am intrat în casă
Tot chibrit, chibrit, chibrit,
Dracu` să vă ia pe toate,
Nu mai am, le-am isprăvit!"

Acceleratul

Peste fagi cu varfuri sure
A cazut amurgul rece.
Inserarea muta trece
Furisata prin padure.
Spre apus abia s-arata
Printre crengi, intunecata,
O vapaie de rubin...
Din frunzisurile grele
De-nnoptate tot mai vin
Glasuri mici de pasarele...

Reci si palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.

*
Si deodata, dintre dealuri
Se desprinde larg un zvon
Departat si monoton,
Ca un murmur lung de ape
Revarsate peste maluri...
Creste-n lunca, mai aproape,
Umple vaile vecine
De rasunet mare...
Vine!...

Fulger negru... trasnet lung
Dus pe aripi de furtuna,
Zguduind pamantultuna,
Zarile de-abia-i ajung...
Parca zboara,
Parca-noata,-
Scuipa foc, inghite drum,
Si-ntr-un valvartej de fum
Taie-n lung padurea toata...

A trecut...
Dinspre campie,
Vuiet greu de fierarie
Se destrama in tacere...
Scade-n departare...
Piere...

*
Iar in urma-i, din tufisuri,
De prin tainice-ascunzisuri,
Se ivesc pe jumatate,
Pasarele ciufulite,
Alarmate
Si-ngrozite:
-Cine-i?...Ce-i?...Ce-a fost pe-aici?...
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze si pitulici.
Doar un pui de pitigoi,
Int-un varf de fag pitic
Sta cu penele vulvoi
Si, facand pe suparatul:
-Ce sa fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul...

Vasile Pogor, poet, traducător și publicist român

Biografie

POGOR Vasile, se naste la 20 aug. 1834, Iasi - moare in 20 mart. 1906, Iasi.

Traducator si poet. Fiul comisului Vasile Pogor, autor si traducator el insusi, si al Zoei (n. Cerkez), facea parte dintr-o veche familie de origine razeseasca.

A studiat la pensionul francez din Iasi al lui Malgouvernd si la Paris, unde isi ia doctoralul in drept. Judecator, avocat, presedinte de sectie, apoi prim-presedinte al Curtii de Apel din Iasi. Consilier comunal, apoi primar al Iasului'(1880-l881, 1888-l897).

A debutat in 1862, in Ateneul roman, cu traduce din Anacreon, Cantel, Vasile Pogor Dupont si Uhland.

A mai colaborat la Din Moldova, iar in 1866, face parte din redactia ziarului Constitutiunea. intemeietor, alaturi de T. Maiorescu, I. Negruzzi. Vasile PogorP. Carp si Th. Rosetti, al Soc. ,Junimea", a tinut mai multe „prelectiuni populare" pe teme de istorie, istorie culturala, arta si literatura. Cele mai multe dintre scrierile sale, traduce indeosebi si putine poezii orig.. Ie-a publicat in Convorbiri literare.

Traducator bine orientat in literatura universala, chiar daca nu deosebit de inzestrat in gasirea echivalentelor romanesti, Vasile Pogor a oferit cititorilor talmaciri variate, incepind cu scrieri ale antichitatii si pina la modernii Baudelaire, E.A. Poe si Bret Harte. Poeziile sale orig. apartin romantismului minor, obsedat de ideea ireversibilei treceri; in ms a lasat si citeva schite satirice si inceputuri de povestiri simbolice.

Numarind prea putine texte pentru a putea alcatui un volum, creatia originala a lui Vasile Pogor a fost parte publicata in Convorbiri literare, parte a ramas in manuscris. Poeziile tiparite (zece la numar) sint opera unui scriitor cultivat, inspirat de monumentele de ana (Sfinx egiptean, Pastel de marcheza. Versuri scrise sub Melancolia lui Albrecht Diirer), scotind din contemplarea lor, ca si din meditatia asupra naturii sau a dragostei, concluzii melancolice, permeate de constiinta ineluctabilului sfirsit a tot ceea ce e omenesc. Poetul nu are insa amploarea viziunii si nici expresia nu depaseste in genere o corectitudine plata. Scrierile ramase in manuscris aduc oarecare variatie, atit a tematicii, cit si a tehnicilor: Vasile Pogor si-a incercat puterile si in poemul epic-fantastic de inspiratie populara (Ursita) sau in satira moravurilor, in spiritul voltaireian ilustrat si de tatal sau (La Copou).

Un destul de izbutit „cinticel comic" in maniera Alecsandri-Ivanov (Paharnicul Chifterescu) si o povestire simbolica, poate neterminata (Cele cinci surori de la Tlrgul Neamtului), intregesc portretul autorului, fara a-i conferi insa o valore deosebita in epoca. in calitate de traducator, Vasile Pogor a dat echivalente romanesti, corecte, dar indeobste lipsite, totusi, de stralucire, citorva opere reprezentative ale literaturii din toate timpurile, incepind cu Horatiu, Virgiliu si Anacreon, trecind prin Goethe (traducerea partii intii din Faust, facuta in colaborare cu N. Skelitti si publicata la Iasi in 1862, e prima din cultura romana), cu insistenta deosebita asupra lui V. Hugo si ajungind pina la parnasieni, la modernii Baudelaire, E.A. Poe si la contemporanul Bret Harte.

Mai putin important, in ultima instanta, ca autor, Vasile Pogor a ramas in constiinta istoriei literare mai ales prin vasta si variata sa cultura literara si prin originalitatea personalitatii, careia i s-au datorat in buna parte tonul si fizionomia specifice „Junimii" iesene.

OPERA:
[Vezi gradina], in Convorbiri literare, nr. 12, 1867;
Magnitudo parvi, ibidem, nr. 17, 1867;
Pastel de marcheza, sonet, ibidem, nr. 14, 1868;
Sfinx egiptean, La o juna greaca. Sala de opera, O lacrima furtiva, ibidem, nr. 4, 1869;
Versuri scrise sub Melancolia lui Albrecht Diirer, ibidem, nr. 11, 1873;
Iarna, Dupa un vals, ibidem, nr. 9, 1873;
Documente literare junimiste, ed. ingrijita, pref. si note de D. Manuca, Iasi, 1973.

REFERINTE CRITICE:
G. Panu, Amintiri de la Junimea din Iasi, I-II, 1908-l910;
I. Negruzzi, Amintiri din „Junimea", 1923;
V.I. Catarama, Vasile Pogor, 1939;
G. Calinescu, Istoria;
V.I. Catarama, Sufletul Junimii: Vasile Pogor, 1942;
S. Cioculescu, VI. Streinu, T. Vianu, Istoria;
D. Manuca, Scriitori junimisti, 1971.

Ciudat, nu?

venim din materialismul lui marx
cu naivitatea lui platon
spre filozofii regi
si stii ca nu stim
si oare nietsche avea dreptate ?
cu siguranta ca nu
ca dreptatea lui ar fi fost o nedreptate
ca a unor copii ramasi orfani
iar noi nu suntem orfani,
poate A plecat
dar cu siguranta SE va intoarce
(a dat la stiri ca i-au gasit trupul fetitei)
sigur A plecat
sau poate nu
se fie acesta Purgatoriul ?
iar am avut senzatia aceea ciudata de deja-vu
probabil mi-e teama
ciudat, nu ?

Ioanid Romanescu, poet

Biografie Ioanid Romanescu

Ioanid Romanescu, din botez Valentin Tudose (n. 4 octombrie 1937, Voineşti, Iaşi - d. 20 martie 1996, Iaşi) a fost un poet român.

A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi.

Lucrări publicate
Nordul obiectelor (Ed. Junimea, 1979)
Demonul (Ed. Cartea Românească, 1982)
Cele mai frumoase poezii (Ed. Albatros, 1985)
Lovitura de maestru (Ed. Timpul, Iaşi, 1997)

Bătrânii

După-amiază - au adormit bătrânii
în parcuri pe bănci,
vântul le mai fumează țigările
vântul le mai citește ziarele

ce să facă ei după-amiaza
în casele fiilor? au plecat
să nu-și târască papucii prin holuri
să nu incomodeze

până la apusul soarelui
sunt locuri în parcuri - băncile
nu seamănă cu paturile pliante din bucătării
însă bătrânii dorm

nu zgomotul ci liniștea-i trezește

spre seară
cu gesturi elegante își scutură pălăriile
- oricare anotimp ar fi
peste pălăriile lor cu boruri mari cad frunze -
și pornesc mulțumiți că din viața lor inutilă
au mai dăruit lumii câteva ore de liniște
pentru cine știe ce vor anunța mâine ziarele

Paradisul

Poeții când există e-o minune
Poeții nu se nasc ei sunt născuți
Poeții nici nu dorm numai visează
Poeții niciodată nu-s prea mulți

Poeții n-au religii și nici zei
Poeții nu așteaptă pe la uși
Poeții libertatea nu o sapă
și-s cei mai îngeri dintre nesupuși

poeții n-au familii au iubite
poeții bunăoară sunt cu toții
cei care lasă lumea pentru alții
poeții curg mereu de-a lungul nopții

poeții au un fel de n-ar mai fi
poeții niciodată nimic nu înconjoară
e o rușine să învingi poeții
și sacrilegiu e să-i naști a doua oară

poeții nici nu știu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
- cât o cămașă viața lor durează -
poeții au un paradis al lor

Trăiască poezia și marii ei visători!

Al dracului am fost, cu patimă în toate
-viaţa mea a curs întâmplătoare-
atâtea drumuri am avut în faţă
dar am ales mereu câte-o cărare

n-am ascultat de nimeni niciodată
n-am calculat nimic - şi nu e bine-
ce pacoste de om voi fi fiind? şi încă
nu-mi vine în pământ să intru de ruşine

am buimăcit cuvintele, de-a hoarţa
le văd cum singure îşi taie
o cale - parcă sunt beţivi întârziaţi
ce-şi vor lua femeia la bătaie

iubirea am pierdut-o, azi câte o străină
îmi pare mai frumoasă decât un câmp de flori-
şi nu sunt fericit, însă îmi spun în gând:
trăiască poezia şi marii visători!

lacom eram cândva de a avea în preajmă
prieteni de oriunde - aveam ce să le spun-
adesea la petreceri trompeta mea de aur
ca o femeie goală se clătina prin fum

oglinzile prin holuri mâ-ntâmpinau mai strâmbe,
copii mă porecleau în gura mare -
astfel treceam: nepăsător, aiurea
spre steaua mea bizar strălucitoare

azi mă feresc din calea celor dragi-
nervoase, în răspăr mi-s replicile toate,
mersul mi-a devenit ca al felinelor
ce se retrag să moară singure departe

am încercat suprema renunţare,
dar moartea e perfidă şi nu din vis ne fură-
mai bine, deci, să ard până la capăt
decât să port cenuşa cuvintelor pe gură

al dracului am fost, cu patimă în toate,
greşind fundamental de-atâtea ori
-şi totuşi printre fericiţi mă număr-
trăiască poezia şi marii visători!