Mă găsiți zilnic cu noutăți la adresa http//:dicuoctavian.blogspot.com/

REVISTA

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE, NR 198 DIN 8 APRILIE 2018

HRISTOS A ÎNVIAT!

ISTORIE PE ZILE 8 Aprilie

Evenimente

· 563 i.Hr.: Budistii celebreaza ziua traditionala de nastere a lui Gautama Siddharta, cel care ulterior a fondat religia budista.

· 217: Împăratul roman Caracalla este asasinat (și succedat) de prefectul Gărzii Pretoriene, Marcus Opellius Macrinus. Marcus Aurelius Antoninus (4 aprilie 188–8 aprilie 217), cunoscut sub numele Caracalla sau Caracala, a fost împărat roman din dinastia Severilor (211 - 217). Porecla Caracalla derivă de la denumirea celtică a unei mantale purtate în Galia. Fiu al lui Septimius Severus și al Iuliei Domna, născut la Lugdunum (astăzi Lyon), Caracalla a fost desemnat în caesar (196) și augustus (198). La moartea tatălui său, survenită la 4 februarie 211, Caracalla a devenit coîmpărat, alături de fratele său Geta. Ura dintre cei doi frați a dus, în februarie 212, la asasinarea lui Geta în palatul din Roma, urmată de uciderea a 20.000 de susținători ai acestuia. Caracalla a continuat politica lui Septimius Severus de întărire a autorității imperiale, având ca principal sprijin armata. Potrivit surselor istorice, Caracalla era un eretic și neglijent în cadrul atribuțiilor privind conducerea imperiului. Cassius Dio a relatat că împăratul convoca curtea foarte rar și că în timpul vizitei în Nicomedia (214/215) a delegat-o pe mama sa, Iulia Domna, să se ocupe de câteva probleme administrative. Ca urmare a lungului proces de formare a statului, Caracalla a emis în primul său an de domnie, 212, edictul Constitutio Antoniniana. Pe plan militar, Caracalla a dus o politică externă ofensivă. La est de Rin a dus campanii împotriva alemanilor (213), la Dunăre împotriva carpilor (214), iar în 215 a pornit un nou război împotriva Imperiului Part. Bun comandant militar, Caracalla a efectuat în 213 o călătorie în Dacia, în cadrul programului său militar de întărire a fruntariilor europene ale Imperiului Roman. Prezența i-a fost atestată de inscripții numeroase și câteva fragmente statuare găsite la Porolissum (Moigrad, jud. Sălaj). Cele două fortificații romane de la Porolissum, castrele, câte unul pe dealurile Pomet și Citera ale localității, împreună cu un sistem defensiv complex, situat pe culmile sau la poalele Munților Meseșului, au reprezentat cheia de boltă a apărării romane în regiunea nord-vestică a Daciei. Caracalla și-a pus titlurile "pacator" și "nume praeseus", declarându-se un Alexandru al Orientului. A fost asasinat în aprilie 217, în timpul campaniei militare din Mesopotamia, la instigarea prefectului pretoriului, Marcus Opellius Macrinus, care s-a proclamat apoi împărat. Echilibrul economic nu a putut fi restabilit sub Macrinus și urmașii săi și a rezultat o perioadă de dezordine și pe plan monetar. Marcus Opellius Macrinus (cca. 165 - 218) a fost împărat roman timp de 14 luni (11 aprilie 217- iunie 218). Născut în Caesarea, în provincia romană Mauretania, Macrinus a fost în 212 prefect al pretoriului în timpul împăratului Caracalla. În 217, în campania militară din Mesopotamia împotriva parților, a condus un complot soldat cu asasinareaa lui Caracalla. I-a succedat la tron, fiind primul reprezentant al stării (sau clasei) sociale a cavalerilor (equester ordo) ajuns împărat roman. Politica de austeritate dusă de Macrinus a provocat o reacție de nemulțumire, abil exploatată de Iulia Maesa și de reprezentanții dinastiei Severilor. În primăvara anului 218 a avut loc o rebeliune a armatei din Orient, în vederea reinstalării pe tron a urmașilor lui Septimius Severus și Caracalla. Înfrânt în bătălia de la Antiohia, Macrinus a fost omorât împreună cu fiul său minor, Marcus Opellius Antonius Diadumenianus (pe care îl ridicase la rang de augustus).

· 1139: Roger al II-lea al Siciliei este excomunicat.

· 1149: Papa Eugen al III-lea se refugiază în castelul lui Ptolemeu al II-lea de Tusculum.

· 1195: Împăratul bizantin Isaac al II-lea Angelos este orbit și detronat de propriul său frate, Alexios al III-lea Angelos.

· 1271: În Siria, sultanul Baibars cucerește Crac des Chevaliers.

· 1652: Au fost intemeiate de catre olandezi, primele asezari ale europenilor in Africa de Sud, in provincia Cape, cunoscuta si sub numele de Capul Bunei Sperante, asa cum au numit-o navigatorii portughezi in 1488.

· 1730: La New York este ridicată prima sinagogă de pe teritoriul Americii de Nord: Shearit Israel.

· 1783: Țarina Ecaterina cea Mare a declarat după anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia, de acum și pentru toate timpurile, ca teritoriu rusesc. La anexarea de catre Imperiul tarist, in toate regiunile Hanatului Crimeii cucerite de ruși, exista o importanta populație crestina stabilă alcătuită din români. Rusia i-a mutat pe acești români în Muntii Caucaz sau in Siberia aducând uneori în locul lor români din Basarabia, dar de cele mai multe ori înlocuindu-i cu ruși, sârbi, bulgari sau ucraineni. Ultimele sate românești din Crimeea existau inca în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Crimeea (oficial Republica Autonomă Crimeea, este o republică autonomă a Ucrainei, dar care ca urmare a crizei din 2014 a intrat, în urma unui referendum controversat, în cadrul Rusiei. Crimeea ocupă peninsula omonimă din nordul Mării Negre. Capitala republicii este Simferopol. Se află pe coasta de nord a Mării Negre. Peninsula este localizată la sud de Regiunea Herson, Ucraina și la vest de regiunea Kuban, Rusia. Ea este unită cu regiunea Herson prin Istmul Perekop și separată de Kuban prin Strâmtoarea Kerci. Peninsula este înconjurată de două mări: Marea Neagră (la vest și sud) și Marea Azov (la est)

· 1820: Este descoperită de țăranul Yorgos Kentrotas pe insula Milo din Marea Egee, celebra statuie grecească Venus din Milo. Sculptura Venus din Milo o reprezintă pe zeița greacă a iubirii și frumuseții, Afrodita (Venus la romani). Data creării ei este situată între anii 130 și 100 înainte de Hristos, fiind opera sculptorului Alexandros de Antioch (inițial a fost atribuită, eronat, lui Praxiteles). Bratele statuii si soclul s-au pierdut.

· 1829: A apărut, la București, primul periodic din Țara Românească: „Curierul Românesc", editat de Ion Heliade Rădulescu. Este primul periodic din Valahia, Curierul românesc, editat de Ion Heliade Rădulescu. Curierul românesc va apărea pînă la 19 aprilie / 1 mai 1848, seria I şi 29 noiembrie / 11 decembrie – 13 / 25 decembrie 1859, seria II. Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgovişte — d. 27 aprilie 1872, Bucureşti) a fost un scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă.

· 1866: Italia și Prusia se aliază împotriva Imperiului Austriac.

· 1869: In Basarabia ţaristă este aplicată reforma instituţiilor judecătoreşti.

· 1880: A avut loc, la Teatrul Național din București, premiera piesei lui I.L. Caragiale, „D-ale Carnavalului".

· 1904: Franta si Marea Britanie au semnat Antanta Cordiala, un acord istoric care,impreună cu alianta anglo-rusa si alianta ruso-franceza a alcătuit sistemul de alianțe denumit Tripla Intelegere între Regatul Unit, Franța și Rusia , care a constituit tabăra învingătoare în Primul Razboi Mondial.

· 1909: Regele României, Carol I, adresează o scrisoare prințului Ferdinand de Saxa Coburg, prin care recunoaște independența și proclamarea regatului bulgar.

· 1911: Fizicianul olandez Heike Kamerlingh Onnes descoperă supraconductibilitatea.

· 1918: A luat fiinta, la Iasi, Liga Poporului, formatiune politica aflata sub conducerea generalului Alexandru Averescu. Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în Ucraina – d. 3 octombrie 1938, București) a fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României. A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.

· 1920: În România este adoptat prin decret regal Regulamentul de funcţionare a comisiilor pentru descongestionarea organismelor administrative din teritoriile unite şi unificarea lor cu vechiul Regat, conform căruia la Chişinău, România, a început să activeze o comisie regională. Tot în această zi Comisia centrală de unificare, prezidată de primul-ministru A. Averescu, l-a numit în calitate de Inspector general administrativ al Basarabiei pe generalul Mihail Schina. Mihail Schina (n. 14 iunie 1867, București – d. 1945, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcții de comandant de regiment, brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918.

· 1924: Lee de Forest obține în SUA patentul pentru ca a inventat pick-up.

· 1967: Se constituie Automobil Clubul Român (ACR), care preia atribuțiile Asociației Automobiliștilor din România.

· 1970: Inaugurarea oficială a Aeroportului Internaţional Bucureşti – Otopeni, acum Aeroportul Internaţional „Henri Coandă”

· 1985: Mihail Gorbaciov anunță că URSS va suspenda instalarea rachetelor cu rază medie de acțiune (SS-20) în Europași a cerut Statelor Unite să facă același lucru.

· 1993: Pentru prima data dupa Al Doilea Razboi Mondial, militarii germani au fost autorizati sa actioneze in afara granitelor NATO la aplicarea interdictiei de survolare a teritoriului Bosniei-Hertegovina, decisa de Natiunile Unite.

· 1999: Mii de persoane formează scuturi umane pe trei poduri din Belgrad și Novi Sad pentru a le proteja împotriva raidurilor NATO.

· 2003: Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia au început o vizită de 3 zile în România.

· 2004: A fost anuntata descoperirea, pe o fibula de tip romano-bizantin din secolul al VI-lea, a primei imagini reprezentand chipul Mantuitorului Iisus Hristos de pe teritoriul Romaniei, in urma unor cercetari arheologice desfasurate in localitatea Davideni din judetul Neamt.

· 2005: Peste patru milioane de oameni participă la funerariile papei Ioan Paul al II-lea, care încetase din viață pe 2 aprilie 2005 la Vatican.

· 2010: A fost semnat, la Praga, Tratatul ruso-american de reducere a armelor strategice ofensive, START II, de către preşedintele rus, Dmitri Medvedev, şi cel american, Barack Obama; tratatul, care a intrat în vigoare la 5.II.2011, prevede desfăşurarea a maximum 1.550 de ogive nucleare de către fiecare din cele două state, reprezentând o reducere cu 30% faţă de nivelul stabilit prin Tratatul de dezarmare nucleară încheiat în 2002

Nașteri

· 563 i.Hr.: Budistii celebreaza nasterea lui Gautama Siddharta, cel care ulterior va fonda budismul. Buddha, cum a devenit cunoscut parintele curentului filosofic si religiei care ii poarta numele, insemna, in sanscrita, ”trezitul” sau ”iluminatul”, este celebrat in ziua de 8 aprilie, cand se apreciaza ca s-ar fi nascut in India, insa potrivit altor surse data nasterii acestuia ar fi in luna mai. Buddha a ramas in constiinta colectiva, deoarece a fost singurul intemeietor al unei religii, care nu s-a declarat trimisul lui Dumnezeu si care a respins ideea unui zeu suprem. Buddha, pe numele real Gautama Siddhartha, ar fi fost fiul unui rege marunt din clanul Sakya, situat in India de nord-vest. Mama sa, regina Mahamaya, i-a dat nastere in parcul Lumbini, aflat actualmente in sudul Nepalului. Stalpul ridicat acolo de un imparat indian, in sec. III i.Hr., pentru a marca evenimentul, exista si in ziua de azi. La cateva zile de la nastere, mama lui a murit, nu inainte insa de a-i fi trimise semnale prevestitoare privind aducerea pe lume a unui copil miraculos, dupa cum apare scris si in ”Dictionarul religiilor” de Mircea Eliade si Ioan P. Culianu. Mai mult, potrivit unor surse, nasterea lui Buddha ar fi fost imaculata, virginala, asemeni celui a lui Iisus – intemeietor si el al unei religii. Siddharta a fost crescut in lux, iar la 16 ani s-a casatorit cu doua printese, ducand o viata fara griji pana la varsta de 29 de ani. Atunci, se spune ca ar fi iesit de trei ori din palat si a vazut de fiecare data tot atatea rele: batranetea, boala si moartea pentru ca calatoriile sale a observat un batran, un bolnav si un cadavru. La a patra iesire, Siddharta a vazut un cersetor si, impresionat de felul de a fi al acestuia, a decis sa fuga din palat si sa se dedice ascezei. A calatorit spre sud, unde se afla centrul cunoasterii si a studiat meditatia si yoga, avandu-i ca profesori pe Alara Kalama si Udraka Ramaputra. A adoptat o asceza severa, care includea inclusiv un regim de mortificari ale carnii, la care a renuntat cand a constatat ca acestea nu sunt eficiente. Parasit de cei cinci discipoli ai sai, care au vazut in renuntarea sa drept o dovada de slabiciune, Gautama s-a asezat sub un smochin, hotarat sa nu se ridice pana cand nu va dobandi Trezirea. Dupa ce l-a combatut pe Mara, un spirit demonic care l-a ispitit cu voluptati si dorinte lumesti, Siddharta a ajuns la iluminare. A avut o revelatie si atunci, la varsta de 35 de ani, si-a luat si numele de Buddha, relevandu-le apoi ucenicilor sai ideile care i-au fost dezvaluite. Apoi, Gautama Buddha a calatorit in parcul cu cerbi din apropiere de Benares, India, unde a tinut prima sa ceremonie si a conturat ideile de baza ale buddhismului. Potrivit buddhismului, exista ”patru adevaruri nobile”. Primul adevar este acela ca totul este suferinta – nasterea este suferinta, imbatranirea este suferinta, boala este suferinta, tot ceea ce este efemer este suferinta. Al doilea adevar este ca originea suferintei este dorinta. Al treilea adevar este ca nimicirea dorintei antreneaza nimicirea suferintei. Al patrulea adevar reveleaza nirvana - Calea cu opt ramuri sau Calea de mijloc - care duce la extinctia suferintei: opinia, gandirea, cuvantul, actiunea, mijloacele de existenta, efortul, atentia, contemplarea (adica ”opt ramuri”), dupa cum se arata in ”Istoria religiilor”. Buddha a murit la varsta de 80 de ani, din cauza unei indigestii, spunandu-le calugarilor sai sa continue sa lucreze la eliberarea lor spirituala, urmandu-i invataturile. Buddhismul s-a raspandit ulterior din India in Asia centrala si de est, China, Coreea, Japonia, iar in secolul XX, in vest. Intreaga esenta a budismului este exprimata in legenda despre iluminarea lui Siddhartha: fiinta astrala a viitorului Buddha, dupa ce a trait experienta a numeroase reincarnari, intelege ca in urmatoarea sa coborare profana va trai experienta trezirii.

· 1320: Regele Petru I al Portugaliei (d. 1367)

· 1336: S-a născut Timur Lenk, întemeietorul imperiului turco–mongol al Timurizilor (d. 1405)

· 1431 - S-a născut poetul francez François Villon (m.1463).

· 1605: S-a născut regele Filip al IV-lea al Spaniei (d. 1665). Filip al IV-lea (d. 17 septembrie 1665), cel mai mare fiu al lui Filip al III-lea și al Margaretei de Austria, s-a născut la Valladolid.A fost rege al Spaniei, suveran al Țărilor de Jos spaniole, și rege al Portugaliei (până în 1640). A sprijinit cauza Bisericii Catolice împotriva protestanților, incercand să își impună suveranitatea asupra olandezilor, și să extindă teritoriile Imperiului spaniol , care s-a aflat in timpul domniei sale intr-o stăare de război perpetua împotriva Olandei, Franței, Portugaliei, forțelor protestante din Sfântul Imperiu Roman și Angliei. A fost un protector al artelor inconjurandu-se de mari artisti ca pictorul Diego Velázquez sau literati ca Lope de Vega, Pedro Calderó de la Barca și a altor dramaturgi consacrați.

· 1692: S-a născut Giuseppe Tartini, violonist şi compozitor italian, unul dintre creatorii şcolii violonistice moderne (m. 1770)

· 1802: S-a nascut la Bârzeiu de Gilort, județul Gorj, Gheorghe Magheru, general și om politic, conducător al armatei revoluționare române din Muntenia, la 1848 Gheorghe Magheru (n. 8 aprilie 1802, Bârzeiu de Gilort, județul Gorj – d. 23 martie 1880, București) a fost un comandant militar în oastea lui Tudor Vladimirescu (1821), apoi comandant în războiul ruso-turc din 1828-1829, vătaf al județului Romanați (din 1831), ministru de finanțe în cabinetul revoluționar din Țara Românească în anul 1848, apoi, temporar, comandant general al trupelor revoluționare din Țara Românească. La 10 octombrie/28 octombrie 1848, Magheru s-a refugiat în Transilvania, iar de acolo la Triest și în cele din urmă la Viena. În 1857 s-a reîntors în Țara Românească, unde a redevenit activ politic.

· 1818: Regele Christian al IX-lea al Danemarcei (d. 1906)

· 1828: S-a născut medicul român de origine franceză Carol Davila; a organizat serviciul sanitar militar şi ocrotirea sănătăţii publice; împreună cu Nicolae Kretzulescu, a pus bazele învăţământului medical românesc (m. 1884).

· 1839 - S-a născut regele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, domnitor (1866-1881) şi rege al României (1881-1914) (m.1914).

· 1859 - S-a născut filozoful german Edmund Husserl, fondatorul fenomenologiei (m. 26 aprilie 1938)

· 1869: S-a născut Harvey Williams Cushing, chirurg şi neurolog american, unul dintre fondatorii neurochirurgiei moderne; contribuţii în chirurgia hipofizei, extinzând experimentele medicului român Nicolae Paulescu în acest domeniu (m. 1939)

· 1875: Regele Albert I al Belgiei (d. 1934)

· 1889: S-a născut Sir Adrian Boult, dirijor englez (m. 1983)

· 1891: S-a născut inginerul Aurel A. Beleş; proiecte şi lucrări în domeniul construcţiilor şi al seismologiei inginereşti; membru titular al Academiei Române din 1963 (m. 1976)

· 1898: Alexandru Claudian, poet și sociolog al literaturii (d. 1962)

· 1911: S-a nascut Emil Cioran, scriitor și filosof român, stabilit în Franța (1995). A venit pe lume la Rasinari (langa Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot in Rasinari, si al Elvirei (Comanciu) Cioran. Incepand din 1921, a urmat Liceul ”Gheorghe Lazar“ din Sibiu, oras in care s-a mutat intreaga familie in 1924. Intre 1928 si 1932, a urmat cursurile Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti. In ultimul an de facultate, publica articole in periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gandirea, Vremea, Azi. Si-a sustinut teza de licenta cu o tema despre intuitionismul bergsonian. In 1932, adica imediat dupa ce s-a licentiat in filosofie, s-a inscris la doctorat, sperand sa obtina astfel o bursa in Franta sau Germania. In 1934, i-a aparut prima carte, ”Pe culmile disperarii”, pentru care i s-a acordat Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati. A mai publicat inca patru carti in tara, inainte de a se stabili definitiv in Franta. Intre 1933 si 1935, s-a aflat la Berlin, ca bursier al Fundatiei Humboldt. Reintors in tara, a ocupat vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Saguna“ din Brasov. In 1936, a pleacat la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, care i s-a prelungit pana in 1944. In 1940, a inceput sa scrie ”Indreptar patimas”, ultima sa carte in limba romana, a carei varianta definitiva (ramasa inedita pana in 1991) a fost incheiata in 1945, an cand s-a stabilit definitiv in Franta. Dupa 1945, a inceput sa scrie in limba franceza, iar in 1949 i-a aparut la Gallimard prima carte, ”Precis de decomposition”. Acesteia i-au urmat, pana in 1987, inca noua, publicate la aceeasi prestigioasa editura pariziana. Cu exceptia Premiului Rivarol, care i s-a conferit in 1950 pentru debutul francez, a refuzat toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). A incetat din viata la Paris, in data de 20 iunie 1995. (Sursa: Humanitas)

· 1912: S-a născut Sonja Henie, patinatoare americană de origine norvegiană, campioană mondială la patinaj între anii 1927 și 1936 (d. 1969)

· 1914: S-a născut Maria Félix (pe numele său adevărat María de los Ángeles Félix Güereña), actriţă mexicană de film (m. 2002)

· 1917: S-a născut Florentin Delmar, compozitor, pianist și dirijor român (d. 1983)

· 1921 - S-a născut celebrul tenor italian Franco Corelli, unul dintre cei mai talentaţi cântăreţi de operă. A cântat alături de toate numele mari ale genului: Maria Callas, Giulietta Simionato, Giuseppe Taddei, Tenata Scotto, Nicolae Herlea etc (m.29.10.2003).

· 1927: S-a născut cantaretul si compozitorul roman George Grigoriu; (d. 1999).

· 1929: Jacques Brel, cântăreț și actor belgian (d. 1978)

· 1929: S-a născut Liviu Leonte, critic şi istoric literar

· 1932: S-a născut Jean-Paul Rappeneau, regizor şi scenarist francez de film.

· 1933: S-a născut (la Chişinău, azi în R. Moldova) muzicologul Elena Zottoviceanu; în perioada aprilie 1991 – noiembrie 1993 a fost director al Direcţiei Muzicale a Radiodifuziunii Române, iar din 1994, consilier la Direcţia Formaţii Muzicale a Radioului.

· 1933: S-a născut Florin Constantiniu, istoric, membru corespondent al Academiei Romane; (d. 14 aprilie 2012).

· 1938: S-a nascut in actuala Republica Gana, Kofi Annan, diplomat african, fost secretar general al ONU (ales la 17 decembrie 1996 si reales la 27 iunie 2001), laureat al Premiului Nobel pentru Pace in 2001. La data de 10 Decembrie 2001- Kofi Annan a tinut traditionalul discurs la ceremonia in care i s-a decernat Premiului Nobel in Oslo.

· 1938 - S-a născut Connie Stevens (Concetta Rosalie Ann Ingolia), actriţă şi cântăreaţă americană.

· 1941: S-a născut matematicianul Dorin Ieşan; studii în domeniul mecanicii mediilor continue, în mecanica generalizată a solidelor, în mecanica mediilor elastice; membru corespondent al Academiei Române

· 1942 - S-a născut Roger "Chappo" Chapman, vocalist şi compozitor britanic (Family, Streetwalkers).

· 1946: Florin Niculai Georgescu, pictor român stabilit la Paris

· 1947 - S-a născut Steve Howe, chtarist, vocalist şi compozitor britanic (Yes, Asia, GTR).

· 1949 - S-a născut Reg Isidore, baterist britanic (Peter Bardens, Quiver, High tensions, Skateliners, Robin Trower Band).

· 1952: S-a născut Gabriel Andreescu, ziarist român

· 1954 - S-a născut John Schneider, actor şi cântăreţ country american.

· 1956: Adela Crăciunoiu, regizoare de film de animație și graficiană româncă

· 1963: S-a născut interpretul britanic JULIAN LENNON, fiul lui John Lennon (membru al celebrei formaţii „The Beatles”)

Decese

· 217: Impăratul roman Caracalla, (211-217) (n. 186), este asasinat si succedat la tron de prefectul Garzii Pretoriene Marcus Opellius Macrinus. Caracalla a efectuat în 213 o călătorie în Dacia pentru a pune in aplicare programului său militar de întărire a fruntariilor europene ale Imperiului Roman. Prezența i-a fost atestată de inscripții numeroase și câteva fragmente statuare găsite la Porolissum (Moigrad, jud. Salaj). Cele două fortificații romane de la Porolissumi, împreună cu un sistem defensiv complex, au reprezentat cheia de boltă a apărării romane în regiunea nord-vestică a Daciei. A fost asasinat în timpul unei campanii militare in Mesopotamia.

· 1143: Moare imparatul bizantin Ioan al II-lea Comnenul; (n.1087).

· 1364: Ioan al II-lea al Franței (n. 1319)

· 1492: A murit Lorenzo de Medici, conducător, din 1469, al Florenţei; poet şi filosof; sprijinitor al artelor şi literaturii, a atras la curtea sa numeroşi artişti şi umanişti, făcând din Florenţa adevăratul centru al Renaşterii italiene (n. 1449). Unele surse dau ca dată a naşterii 9.IV.1492

· 1541 - A murit dramaturgul spaniol Fernando de Rojas (”Celestina. Tragicomedia lui Calixto şi Melibea”) (n.1465).

· 1612: Anne Catherine de Brandenburg, regină a Danemarcei și Norvegiei (n. 1575)

· 1758: Louise Anne de Bourbon, contesă de Charolais n. 1695)

· 1835: A murit Wilhelm von Humboldt, filolog, lingvist, filosof, scriitor şi om politic german; întemeietorul Universităţii din Berlin (1810); adept al unificării Germaniei şi al unor reforme liberale (n. 1767)

· 1848 - A murit compozitorul italian Domenico Maria Gaetano Donizetti (“Lucia di Lammermoor”, “Elixirul dragostei”) (n.29.11.1797).

· 1861: A murit inventatorul american Elisha Graves Otis, cel care a descoperit frâna pentru ascensor (n. 1811)

· 1866: Benjamin Guy Babington, medic englez, inventatorul laringscopului (n. 1794)

· 1870: A murit Charles-Auguste de Bériot, violonist şi compozitor belgian (n. 1802)

· 1885: la Bucureşti, România, se stinge din viaţă Constantin A. Rosetti, om politic român, jurnalist, lider al mişcării revoluţionare de la 1848 în Muntenia, membru fondator al Academiei Române, fondator al Partidului Naţional Liberal. C. A. Rosetti reprezintă un simbol al mişcărilor revoluţionare de pe teritoriul României, un permanent luptător pentru cauzele, valorile şi idealurile româneşti. S-a afirmat ca un lider radical al grupării politice liberale şi a ocupat funcţii importante în stat. De asemenea, Rosetti a fost unul dintre precursorii jurnalismului românesc. Rosetti este ales deputat şi numit secretar în Divanul ad-hoc (1857) şi în Adunarea Electivă din Muntenia. S-a numărat printre entuziaştii ce l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Unite Române, prilej cu care va rosti un discurs memorabil: „Măria Ta, suntem fericiţi că Adunarea electivă din Bucureşti ne-a onorat cu marea şi frumoasa misiune de a depune coroana lui Mihai în mîinile Măriei Tale, căruia fraţii noştri de aici au încredinţat coroana lui Ştefan … Românii munteni au încoronat în Măria Ta nu un individ, ci marile principii de viaţă ale naţionalităţii noastre … Atâta timp cît Tu vei purta stindardul Unirii, al naţionalităţii, al justiţiei şi al libertăţii, muntenii şi moldovenii te vor urma ca un singur om.”

· 1913 - A încetat din viaţă poetul Panait Cerna (n. 25 sept. 1881). Panait Cerna s-a născut la 25 septembrie 1881 în localitatea Cerna, cu numele Stanciof (de origine bulgară). Opera sa literară este restrânsă: Poezii – 1910 , teza de doctorat "Poezia de gândire" şi studiile despre Eminescu şi Faust.
Cerna ieşise în lume, cu versurile lui entuziaste şi oneste, într-o vreme de mare fierbere culturală, când oameni şi grupuri literare se băteau cu o aprindere în care se reînnoiau timpii celui dintâi şi celui mai simplu naţionalism literar român. Trebuiau glorii literare noi şi mari, cu orice preţ. Atunci manifestări de talente cât de puţin convenabile erau înălţate hiperbolic la rang de fenomene epocale; critici şi şcoli se certau de la descoperirea lor, sau îşi făceau din ele arme pentru vajnicele lor emulaţii onorabile dar pătimaşe.
S-ar părea că, o clipă, însuşi minunat cumpănitul Maiorescu a greşit la fel, deşi nu în aceeaşi măsură ca ceilalţi, în privinţa lui Cerna. Peste puţin, agerul şi recele om a trebuit să se regăsească pe sine, şi atunci, neapărat, de la el a venit vorba care trebuia: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"... Aceasta desigur înseamnă nu doar că gândirea abstractă nu poate fi, ca şi orice alt cuprins intelectual, material de artă literară, ci numai că felul acela de gândire ajunge mai lesne tiranic decât un altul, şi imperios dă la o parte arta, socotind că o înalţă deosebit prin prestigiul pompos al filozofiei sau al religiei.
În Germania, Cerna găsise o hrană hipertrofiantă pentru această prejudecată a unei estetice specific neartistice. Literatura clasică şi postclasică a nemţilor e îmbibată de "poezie" filozofică, şi asupra acestui gen de poezie ei au şi teoretizat din belşug. "Gedankenlyrik" e termenul în care se rezumă simptomatic această predilecţie sau slăbiciune literară; cuvântul şi ideea au dat titlu şi cuprins tezei de doctorat a lui Cerna. De multe ori se plângea el că studiile acestea îl abăteau de la poezie până la completa izolare de ea. Poezia lui nu fusese decât produsul acelui frecvent entuziasm tineresc din care se nasc atâtea diletantisme serioase, ce nu se pot rezolva decât în decepţii. Tristeţile şi neliniştile lui nu erau decât semnul unei dezorganizări care începea atunci să i se desluşească. O împrejurare agravantă pentru acest om, atât de deştept, inimos şi curat la suflet, a fost că vanităţile curioase, de altfel naive şi ele, ale unor târgoveţi în ceartă mare pe glorie culturală, l-au cufundat cu exagerare în acea tinerească amăgire.
Totuşi, pe un om ca Cerna îl fermeca prestigiul "poetic" al lui Guyau. Se-nţelege, nesfârşitele poeme şi poezii cu idei ale clasicilor sau neclasicilor nemţi, ale blândului matematic Sully - Proudhomme, ale nevinovatei de orice poezie Madame Ackermann îl înfierbântase până la fanatism desăvârşit. Îi era cu neputinţă să înţeleagă că ideile filozofice, tot atât de puţin ca oricare altele, nu implică nici o superioritate estetică. Moralism, profetism, poezie se amestecau pentru el, ca pentru atâţia alţii, într-o nebuloasă sublimă şi pompos răsunătoare…
Se stinge din viaţă la 23 martie 1913 mumurând: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"...

· 1917: A murit juristul Ioan Tanoviceanu; a exercitat o puternică influenţă asupra dezvoltării legislaţiei penale şi de procedură penală în România, contribuind la punerea bazelor dreptului penal modern; membru corespondent al Academiei Române din 1897 (n. 1858)

· 1938 - A murit King (Joseph) Oliver, compozitor şi șef de orchestră de jazz american (n.11.05.1885).

· 1946: A murit Sava Athanasiu, geolog şi paleontolog; considerat fondator al şcolii româneşti de stratigrafie; membru de onoare al Academiei Române din 1945 (n. 1861)

· 1946 - A murit, la Paris, poetul avangardist Ilarie Voronca (“Ulise”, “Zodiac”, “Act de prezenţă”). (n. 31 decembrie 1903)

· 1950: A murit (la Londra) renumitul balerin şi coregraf Vaslav Nijinsky; după o carieră fulminantă, s-a retras la numai 29 de ani, din cauza unei boli psihice (n. 1890, la Kiev/Ucraina, din părinţi polonezi, ambii cunoscuţi dansatori)

· 1968: Ernst Wilhelm Nay, pictor german (n. 1902)

· 1973: A murit pictorul, graficianul, sculptorul si ceramistul spaniol Pablo Picasso (Pablo Ruiz y Picasso).S-a nascut la 25 octombrie 1881 in Malaga, fiu al lui José Ruiz Blasco – pictor și profesor la Școala de Arte Frumoase din Malaga – și al Mariei Picasso y López. În anul 1900, Pablo, în vârstă de nouăsprezece ani, își expune pentru prima dată lucrările în localul Els Quatre Gats (“La patru pisici”) din Barcelona, unde se aduna avangarda artistică și intelectuală din capitala Cataluniei. Din 1904 se stabileste in Franta.A fost unul dintre cei mai de seama exponenti ai curentelor Cubist si Suprarelist din pictura.

· 1980: A murit medicul Ion Emil Bruckner; în cercetările sale s-a ocupat de fenomenele de imunitate, de identificarea şi clasificarea formelor anatomo-clinice ale hepatitei cronice, de bolile reumatismale, ca şi de colagen; a introdus metode noi de cercetare de laborator în domeniul nefrologiei; membru titular al Academiei Române din 1974 (n. 1912)

· 1981: A murit generalul american Omar Nelson Bradley (n. 1893), unul intre comandantii militari aliati antinazisti, de pe frontul european.

· 1984: A murit criticul literar Monica Lazar; a lăsat o operă critică neîmplinită, dar cu numeroase contribuţii analitice interesante despre literatura română clasică şi contemporană, interpretată dintr-un unghi fenomenologic şi stilistic (n. 1933)

· 1984: Piotr Kapița, fizician rus, cercetător al atomului, distins cu Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1978 (n. 1894)

· 1988: A murit sculptorul Vasile Blendea (n. 1895)

· 1991: Per Yngve Ohlin, solist vocal suedez (n. 1969)

· 1993: A murit Marian Anderson, cântăreaţă americană de operă (contraaltistă); prima cântăreaţă afro-americană care a apărut la „Metropolitan Opera” (n. 1897)

· 1994 - A murit Jean Georgescu, regizor, actor şi scenarist. Clasic al ecranizărilor caragialeşti, el semnează filme-reper ale cinematografiei româneşti din anii ’40 (“Milionar pentru o zi”, “O noapte furtunoasă”, Lanţul slăbiciunilor”, "Lanterna cu amintiri", "Năbădăile Cleopatrei", "Maiorul Mura") (n.25.02.1904).

· 2002: A murit Florin Mitroi, pictor român (n. 1938)

· 2002 - A murit actriţa mexicană Maria Felix (”Femeia fără suflet”, ”Devoratoarea”) (n.04.05.1914).

· 2011: A murit Alex Leo Şerban, critic de film, eseist, prozator, traducător; unul dintre cei mai cunoscuţi critici de film ai României timp de aproape trei decenii (n. 1959)

· 2011: A murit Hedda Sterne (numele la naştere: Hedwig Lindenberg), artistă plastică de origine română, stabilită la New York (n. 1910)

· 2013: A decedat fostul prim ministru britanic Margaret Thatcher; (n.1925). Margaret Hilda Thatcher, Baroneasă Thatcher, (n 13 octombrie 1925 – d. 8 aprilie 2013), om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit între 1979 și 1990.

· 2013: Sara Montiel, cântăreață și actriță spaniolă (n. 1928)

· 2016 - A murit actorul Mircea Albulescu, profesor universitar (doctor în arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor (n.04.10.1934).

Sărbători

· În calendarul ortodox: (+) Învierea Domnului (Sfintele Paști). Toate ale praznicului.

În calendarul romano-catolic: Sf. Iulia Billart, călugăriță
Ziua Internationala a rromilor (tiganilor) si totodata sarbatoarea acestei etnii in Romania. Data de 8 aprilie a devenit sarbatoare pentru etnia rroma, odata cu reunirea la nivel international a organizatiilor rromilor in cadrul primului Congres Mondial al Rromilor, desfasurat la Londra in 1971. La acest congres s-a luat decizia ca ziua de 8 aprilie sa devina Ziua Internationala a Rromilor din intreaga lume. Tot atunci a fost adoptat, ca imn international al romilor, cantecul “Gelem, gelem”, interpretat de cantareata si actrita Olivera Vuco, in cunoscutul film iugoslav “Am intalnit si tigani fericiti”, pelicula ce dateaza din 1967. De asemenea, a fost adoptat si steagul international al rromilor, avand jumatatea de jos verde, simbol al campurilor inverzite si jumatatea de sus albastra, simbol al cerului senin, iar la mijloc roata cu spite, denumita si chakra, aceasta fiind similara cu Ashok Chakra, roata de pe steagul Indiei, reprezentand miscarea si creatia lumii. Roata simbolizeaza, pe de o parte, soarta, roata succesiunii vietilor, iar pe de alta parte, nomadismul, in relatie cu spatiul originar al Indiei. Doua decenii mai tarziu, la Congresul Mondial al Rromilor din aprilie 1990, Comisia Lingvistica a Uniunii Inter¬natio-nale a Rromilor a oficializat alfabetul international standardizat al limbii rromani, decizia fiind semnata de 17 specialisti in domeniu din diferite tari, in prezenta unui observator al UNESCO. In 2002, de 8 aprilie, s-a sarbatorit jubileul milenar reprezentand 1.000 de ani de atestare a romilor in Europa.

RELIGIE ORTODOXĂ 8 Aprilie

(+) Învierea Domnului (Sfintele Paști). Toate ale praznicului.

PAȘTI, PAŞTILE sau sărbătoarea anuală a învierii Domnului — este cea mai de seamă dintre praznicele împărăteşti, în creştinătatea ortodoxă, „al praznicelor praznic, sărbătoarea sărbătorilor” (cum este numit în Canonul Paştilor din Penticostar), Din punct de vedere calendaristic, de sărbătoarea Paştilor este legat tot ciclul mobil de sărbători, al anului bisericesc (liturgic). De această dată e legată ordinea (succesiunea) şi denumirea duminicilor de peste an, cu evangheliile şi apostolele care se citesc la Liturghie în tot cursul anului. Importanţa acestei sărbători i-o conferă şi ciclul de trei zile, cât se sărbătoreşte. Cuvântul Paşti (folosit de obicei la forma de plural lat. Paschae), e de origine ebraică (Pesah-trecere) şi era folosit pentru sărbătoarea azimilor (Pascha) sărbătoare anuală în amintirea trecerii prin Marea Roşie, când s-au eliberat din robia egipteană (Ieşire 12, 27), la 14 Nisan (prima lună plină de după echinocţiul de primăvară). După unele păreri, termenul Paşti, cât şi sărbătoarea iudaică Pascha, ar fi de origine egipteană (în Ib. egipteană Paşeh = trecere). În timpul robiei în Egipt se sărbătoarea. în valea Nilului, ziua echinocţiului de primăvară, adică a trecerii soarelui din emisfera australă în cea boreală (nordic), ca zi a biruinţei luminii asupra întunericului. Evreii au păstrat denumirea şi serbarea, dându-i însă un sens religios şi naţional. Din Ib. ebraică, cuvântul a fost preluat de creştini, fără a fi vreo legătură, decât de nume, între sărbătoarea creştină a Paştilor şi vechea sărbătoare iudaică. Trecerea cuvântului în vocabularul creştin s-ar explica prin faptul că evenimentele istorice comemorate în sărbătoarea creştină (patimile, moartea şi Învierea Domnului) au coincis cu Paştele evreilor din anul 33, fiind însă de la sine înţeles că obiectul sau motivul Paştelui creştin este cu totul altul decât cel al evreilor, între cele două serbări nefiind altă legătură decât cea de coincidenţă de nume. Paştile constituie cea mai veche sărbătoare creştină. Împreună cu Duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, se sărbătoreşte din epoca apostolică. Numirea de Paşti s-a dat la început de primii creştini comemorării anuale a Cinei celei de Taină, care avea loc în seara zilei de 13 Nisan, adică în joia dinaintea Duminicii Învierii. Comemorarea consta dintr-o masă rituală care imita Cina şi era însoţită de slujba Sfintei Euharistii. Denumirea de „Paşti” a trecut însă la creştini, de la comemorarea Cinci la comemorarea morţii Domnului. Mielul care era jertfit şi mâncat la masa pascală a evreilor (în amintirea mielului pascal din ultima noapte a robiei din Egipt, când Moise i-a trecut Marea Roşie şi i-a eliberat), era considerat ca imagine sau preînchipuire a Mântuitorului, Care S-a jertfit ca un miel, pentru răscumpărarea păcatelor noastre (Isaia 53, 7; Ioan 1, 29 s.a.). În sensul acesta (de jertfă) e întrebuinţat cuvântul Paşte la Sf. Apostol Pavel; „Căci Paştile nostru(τό πάσχα ήμων — to pasha imon) Hristos S-a jertfit pentru noi” (1 Corinteni 5,7). Comemorarea anuală a Cinei stă deci la originea sărbătorii creştine a Paştilor. Reglementându-se durata Postului Pastelui, a fost mutată comemorarea Cinei din noaptea de 13 Nisan, adică din Joia dinaintea Învierii şi s-a hotărât ca să se facă în noaptea de sâmbătă, spre a nu se întrerupe Postul prin mesele rituale din seara Joii Patimilor. Paştele însemna deci, la primii creştini, comemorarea anuală a celor trei momente din viaţa Mântuitorului: Cina, Patimile şi Învierea. Cu timpul însă înţelesul cuvântului Paşti s-a restrâns numai la sărbătoarea Învierii, aşa cum îl înţelegem noi astăzi. Întrucât în Biserica veche au existat neînţelegeri privind data serbării Paştelui şi pentru a le curma, Sfinţii Părinţi au hotărât, în cadrul Sinodului I Ecumenic, ca Paştele să se serbeze de toată creştinătatea numai Duminica şi aceasta să fie în prima Duminică cu lună plină, după echinocţiul de primăvară. Dacă însă prima lună plină (14 Nisan) de după echinocţiul de primăvară (21 martie) cade duminica, atunci se va serba în duminica următoare, pentru a nu corespunde cu Paştele evreilor, care se serba totdeauna la 14 Nisan. Data Paştilor poate varia într-un interval de 35 de zile (între 22 martie-25 aprilie). Pentru aceasta s-au stabilit, incä din sec. III, tabele cu dala Paştilor (numite Pascalii), pe mai mulţi ani. Dar din cauză că nu toată lumea creştină foloseşte acelaşi calendar bisericesc (unii încă mai folosesc calendarul iulian, adică vechiul calendar neîndreptat — stil vechi — alţii pe cel gregorian, îndreptat încă din 1582, deci stilul nou — în Apus şi o parte din Răsărit (printre care şi România) s-a hotărât ca în toată Biserica Ortodoxă (indiferent ce calendar urmează), Pastele să fie serbat ia aceeaşi dată, şi anume după Pascalia stilului vechi. Această hotărâre s-a luat în 1927 şi a fost întărită de Consfătuirea interortodoxä de la Moscova, din iulie 1948.

Privitor la modul sărbătoririi Paştilor, cea mai mare sărbătoare creştină, ea era şi este privită ca o zi de bucurie (bucuria Învierii Domnului), marele eveniment din istoria mântuirii noastre, care stă la temelia credinţei şi a Bisericii creştine (I Corinteni 15, 14). Tradiţii: creştinii vopsesc ouă roşii, pregătesc miel şi cozonac, iar sărbătoarea ţine trei zile. La evrei ţine 8 zile, şi ei mănâncă pască în loc de pâine, adică un fel de azimă în foi subţiri şi uscate (pâine nedospită).

Sursa: Pr. Prof. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, „Dicţionar de cunoştinţe religioase”, Editura „Andreiana”, Sibiu, 2010.

Evanghelia la Sfanta Inviere

Ev. Ioan 1, 1-17

"La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era. Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos."

INVITAȚIE LA OPERĂ 8 Aprilie

Domenico Maria Gaetano Donizetti (“Lucia di Lammermoor”, “Elixirul dragostei”)

Lucia di Lammermoor de Donizetti

Rolando Villazóns “L´elisir d´amore” in the wild west (HD 1080p):

Don Pasquale

Adelia

Anna Bolena

La Fille du Regiment

Franco Coreli în Tosca

INVITAȚIE LA BALET 8 Aprilie

Cu Vaslav Nijinsky

MUZICĂ 8 Aprilie

Giuseppe Tartini

Sir Adrian Boult, dirijor englez

Florentin Delmar, compozitor, pianist și dirijor român

George Grigoriu, compozitor român

Melodii de George Grigoriu:

Jacques Brel, cântăreț și actor belgian

Connie Stevens (Concetta Rosalie Ann Ingolia), actriţă şi cântăreaţă americană

Roger "Chappo" Chapman, vocalist şi compozitor britanic (Family, Streetwalkers)

Steve Howe, chtarist, vocalist şi compozitor britanic (Yes, Asia, GTR)

John Schneider, actor şi cântăreţ country american

Julian Lennon, cântăreț britanic, fiul lui John Lennon

Gaetano Donizetti

Messa di Requiem - Gaetano Donizetti – 1970:

King (Joseph) Oliver, compozitor şi șef de orchestră de jazz american

The Best Of King Oliver's Creole Jazz Band (1923 recordings) | Jazz Music:

Per Yngve Ohlin, solist vocal suedez

Marian Anderson

Marian Anderson "Ave Maria" by Schubert:

Sara Montiel

Ray Conniff ‎–

ÎNREGISTRĂRI NOI:

The Very Best Of Romantic Saxophone Coffee

Saxophone JAZZ - Best Instrumental Cafe Jazz Music 2018

POEZIE 8 Aprilie

François Villon

Biografie

Nume la naștere	François de Montcorbier (sau Des Loges)
Născut	1 aprilie 1431 (stil vechi)/19 aprilie 1432 (stil nou) ca François de Montcorbier sau Des Loges Paris, Franța anilor 1364-1638
Decedat	Dispărut de la 5 ianuarie 1463 (31 de ani)^[1]. necunoscut
Naționalitate	Franceză (Franța anilor 1364-1638)
Cetățenie	Regatul Franței
Ocupație	Diacon (Chierico), Poet, bandit.
Pseudonim	François Villon
Limbi	Middle French[*]^[3]
Studii	Licențiat (B.A.) și Maestru în arte (M.A.) al Sorbonei (1452, la 21 de ani)
Pregătire	Guillaume de Villon[*]

Amoru-şi are harul său

Amoru-şi are harul său
Şi libertatea ne învaţă:
Alegi şi tu, aleg şi eu,
S-a stins iubirea, totu-ngeaţă!
Şi creşte ura certăreaţă:
"Nici nu mă ştii, nici te-am ştiut,
La naiba dragostea pe viaţă
Şi ani de chin pentru-un sărut!"

Bivolii

Domol se misca zeii nomolului fecund.
Le picura pe frunte amurgul luat în coarne,
Ca parc-ar vrea deodata în aur sa se-ntoarne
Elementarul negru ce-a rabufnit din fund.

Salbatica stihie din smârcuri s-a ales,
Ia chipuri smoala hâda si umbla pe picioare,
Mugesc catre lumina huidume visatoare,
Noroi cu ochi nostalgici porneste peste ses.

Ies doi, ba trei... O turma, haotice vedenii,
De varsatori zanatici scapati de dedesupt
Îsi scrie zodiacul cu mâlul tot ce-a supt.

Pe drumurile noastre... Spaimântatoare genii
Aduc în sate noaptea dospita-n vraji de stele.
Opriti la porti, asteapta, ca soarta-n ceasuri grele.

Templul

Lasa de acum
Piatra si argil,
Cata-ti subtil
Sprijin de fum.

Stâlpi, zidarii,
Turle.. de loc.
La temelii,
Limbi mari de foc.

Jertfa? de gând.
Nici un amvon:
Singurul zvon
Duhul trecând.

Cu chin si azur
Acoperit,
L-a ctitorit
Sufletul pur.

Aici s-aseaza
Dorul ucis
Si-ngenuncheaza
Vis dupa vis.

Para si nor,
Urca la cer
Templul, usor
Mongolfier.

Panait Cerna

Biografie

Panait Cerna s-a născut la 25 septembrie 1881 în localitatea Cerna, cu numele Stanciof (de origine bulgară). Opera sa literară este restrânsă: Poezii – 1910 , teza de doctorat "Poezia de gândire" şi studiile despre Eminescu şi Faust.
Cerna ieşise în lume, cu versurile lui entuziaste şi oneste, într-o vreme de mare fierbere culturală, când oameni şi grupuri literare se băteau cu o aprindere în care se reînnoiau timpii celui dintâi şi celui mai simplu naţionalism literar român. Trebuiau glorii literare noi şi mari, cu orice preţ. Atunci manifestări de talente cât de puţin convenabile erau înălţate hiperbolic la rang de fenomene epocale; critici şi şcoli se certau de la descoperirea lor, sau îşi făceau din ele arme pentru vajnicele lor emulaţii onorabile dar pătimaşe.
S-ar părea că, o clipă, însuşi minunat cumpănitul Maiorescu a greşit la fel, deşi nu în aceeaşi măsură ca ceilalţi, în privinţa lui Cerna. Peste puţin, agerul şi recele om a trebuit să se regăsească pe sine, şi atunci, neapărat, de la el a venit vorba care trebuia: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"... Aceasta desigur înseamnă nu doar că gândirea abstractă nu poate fi, ca şi orice alt cuprins intelectual, material de artă literară, ci numai că felul acela de gândire ajunge mai lesne tiranic decât un altul, şi imperios dă la o parte arta, socotind că o înalţă deosebit prin prestigiul pompos al filozofiei sau al religiei.
În Germania, Cerna găsise o hrană hipertrofiantă pentru această prejudecată a unei estetice specific neartistice. Literatura clasică şi postclasică a nemţilor e îmbibată de "poezie" filozofică, şi asupra acestui gen de poezie ei au şi teoretizat din belşug. "Gedankenlyrik" e termenul în care se rezumă simptomatic această predilecţie sau slăbiciune literară; cuvântul şi ideea au dat titlu şi cuprins tezei de doctorat a lui Cerna. De multe ori se plângea el că studiile acestea îl abăteau de la poezie până la completa izolare de ea. Poezia lui nu fusese decât produsul acelui frecvent entuziasm tineresc din care se nasc atâtea diletantisme serioase, ce nu se pot rezolva decât în decepţii. Tristeţile şi neliniştile lui nu erau decât semnul unei dezorganizări care începea atunci să i se desluşească. O împrejurare agravantă pentru acest om, atât de deştept, inimos şi curat la suflet, a fost că vanităţile curioase, de altfel naive şi ele, ale unor târgoveţi în ceartă mare pe glorie culturală, l-au cufundat cu exagerare în acea tinerească amăgire.
Totuşi, pe un om ca Cerna îl fermeca prestigiul "poetic" al lui Guyau. Se-nţelege, nesfârşitele poeme şi poezii cu idei ale clasicilor sau neclasicilor nemţi, ale blândului matematic Sully - Proudhomme, ale nevinovatei de orice poezie Madame Ackermann îl înfierbântase până la fanatism desăvârşit. Îi era cu neputinţă să înţeleagă că ideile filozofice, tot atât de puţin ca oricare altele, nu implică nici o superioritate estetică. Moralism, profetism, poezie se amestecau pentru el, ca pentru atâţia alţii, într-o nebuloasă sublimă şi pompos răsunătoare…
Se stinge din viaţă la 23 martie 1913 mumurând: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"...

April

În glas au aiurări de liră,
Pe frunţi – un răsărit de zori;
La şipot, unde poposiră,
S-au adunat privighetori...

Iar zeul dragostei, April,
Din două guri făcea o floare,
Şi fiecare sărutare
O saluta din crengi, c-un tril.

Visând, cei doi îndrăgostiţi
Tot repetau în suflet cântul;
Atunci, din fundul văii, vântul,
Văzând cât sunt de fericiţi,

S-a strecurat în crengi tiptil,
Mişca un ram, zâmbea în soare,
Şi-i îngropa sub colb de floare,
C-un râs zburdalnic de copil.

Primăvara

Cu faptura ei de floare
Si cu daruri noi,
Vesnica biruitoare
A sosit la noi.
Trandafirii aurorii
Sunt obrajii ei,
Val de argint ea are norii
Albi si subtirei.

Nalta, mîndra, sta-n picioare
În radvan domnesc...
Gingas chip de fata are
Bratul voinicesc.
Viu struneste-n aer zîna
Roibi hraniti cu jar;
Cai de vînt, scapati din mîna
Cruntului Ghenar.

Bubuind înainteaza
Pe un pod de nori,
Pîna iese-n drum de raza
Strajuit de flori...

Mama

Din varsta fericirii fara minte

Icoane dragi mi-apar mereu-nainte :

De lume razletita si sfioasa,

In rama de salcim zaresc o casa.

Si-n casa, intr-un colt intunecat,

Vad un copil de mama lui certat.

El mainile si-ntinde spre iertare,

Dar ea-i tacuta si nenduratoare.

Din toti cati trec, nu-i nimeni sa-l aline!

Si plange-nabusit copilul -

S-adoarme in suspine.

Dar peste noapte-o biruieste dorul -

Din somnu-i sare muma,

Si spre ungherul unde-i doarme-odorul

Paseste-n virful degetelor numa.

Pe somnul lui cel fin

Duioasa se-nclina ;

De-al vietii sale chin

Un zambet i-anima.

Zbucneste fara’ zagaz

Iubirea ei muta -

Si plansul lui obraz

Plangand il saruta.

Si mii de mangaieri

Pe crestet i-aduna -

De ziua cea de ieri

Ce dulce-l razbuna!

El simte cum s-apleaca peste dansul

O umbra buna ce l-ar dezmierda -

Si-ntr-un suspin, pe cind ea-i sterge plansul,

Intinde bratele lui mici spre ea.

De gatul ei s-atarna in nestire -

Toti ingerii din ceruri ii sint frati!

Invaluiti de-a candelei lucire,

Copil si mama dorm imbratisati...

Tu, inima de mama, soarta mea,

De ce mi-ascunzi tu darurile tale?

Caci la pamant cazui cu sete grea

Si iata! a secat izvoru-n cale...

La porti straine am cersit iubire,

Si portile cu zgomot s-au inchis;

Iar unde-am vrut sa picur fericire

Am otravit dumnezeescul vis.

O, mama ! o nadejde ma mai tine :

Ca n-ai sa-ti uiti copilul in straini -

Ca in curand ma vei chema la tine,

Sa gust din rodul vesnicilor spini...;

Ca, buna, vei veni sa-mi vindeci rana

In clipa sfanta cind voi adormi,

Cind sub pleoape voi strivi icoana

Acestei lumi - ce n-a fost, nici va fi...

Inalta-ma atunci, spalat de rau,

In lumea inimii s-a frumusetii,

Sa ma destept din somnul greu al vietii,

Plangand, de mult noroc, la pieptul tau.

Alexandru Claudian, poet şi sociolog al literaturii

Biografie

Alexandru Claudian (8 aprilie 1898, Cernavodă, judeţul Constanţa - 16 octombrie 1962, Bucureşti) - poet, eseist şi traducător. Este fiul Eufimiei (născută Cernătescu) şi al lui Floru Claudian, inginer topograf, ajuns general în 1912.

Din cauza peregrinărilor familiei, Claudian învaţă la Craiova, Caracal şi Buzău, luându-şi bacalaureatul la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti, în 1918. Urmează, tot aici, studii de filosofie la Facultatea de Litere şi Filosofie, pe care a absolvit-o în 1922. Profesor suplinitor de limba franceză şi de filosofie în Bucureşti, la liceele „Sf. Sava”, „Mihai Viteazul”, „Spiru Haret”, „Gheorghe Lazăr”, „Mihai Eminescu” şi „Matei Basarab”, şi în Iaşi, Ia Liceul Militar, secretar al Institutului Social Român, îşi începe cariera universitară în 1929, la Iaşi, unde în 1930 îşi ia şi doctoratul în filosofie.

În 1937-1938, beneficiază de o bursă a statului francez pentru un stagiu la Paris. După moartea lui Petre Andrei, în 1941, preia Catedra de sociologie şi etică. Sub regimul comunist, este înlăturat din Universitate. Ocupă un post la Catedra de psihologie a copilului la Facultatea de Medicină şi Farmacie (1948-1952), şi după doi ani de ostracizare politică e acceptat cercetător în institutul filologic ieşean al Academiei Române.

Primele versuri ale lui Claudian (Rosalia) apar în 1920, în „Curentul nou”, iar cel dintâi articol (Criza idealismului), în 1921, în „Viaţa studenţească”. În afara studiilor publicate în reviste de specialitate, colaborează, destul de sporadic, cu versuri, articole, eseuri, recenzii şi cronici la „Facla literară”, „Adevărul literar şi artistic”, „Revista română”, „Pasul vremii” (unde semnează rubrica „Din lumea cărţilor”), „Viaţa literară”, „Minerva”, „Ideea europeană”, „Viaţa românească”, „Gândul vremii”, „Lumea”, „Atheneum”, „Manifest”, „Şantier”, „Însemnări ieşene”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Societatea de mâine”, „Jurnalul literar”, „Moldova”, „Revista tineretului”, „Ethos”, „Libertatea” etc.

În anii ’50 publică în revista academică „Studii şi cercetări ştiinţifice” şi în „Iaşul literar”. Semnează şi Anton Costin sau cu iniţiale. În timpul vieţii i-au apărut numai cărţile de sociologie: Cercetări filosofice şi sociologice (1935), Colectivismul înfilosofia lui Platon (1936), Originea socială a filosofiei lui Auguste Comte (1936), Cunoaştere şi suflet (1940) şi Antisemitismul şi cauzele lui sociale (1945). Postum, i se editează volumul de versuri Senin (1972).

Au rămas în manuscris două studii de sociologie a teatrului francez din secolul al XVII-lea şi a prozei franceze din secolul al XIX-lea, bună parte din traducerile din Joachim du Bellay, Clement Marot, La Fontaine, Voltaire, Vigny, Hugo, Musset, Leconte de Lisle, Baudelaire, Heredia, Verlaine, Samain etc., din Goethe (Faust), Heine şi Lenau. Ca sociolog al culturii, preocupat de cercetarea genetică, Claudian încearcă să aprofundeze o orientare deterministă, frecventată anterior de Constantin Dobrogeanu-Gherea, Henric Sanielevici şi Ştefan Zeletin.

El consideră că naşterea ideilor, a sistemelor filosofice, individualizarea şi filiaţiile lor, de la Socrate şi Platon, prin Leibniz, J.J. Rousseau, Helvetius, până la Auguste Comte, ar avea o explicaţie insuficientă în absenţa unei analize a condiţionărilor istorice de natură socială şi psihologică. Astfel, utilizând metoda psiho-socio-genetică, studiul istoriei filosofiei, prin extensie şi al istoriei culturii, ar intra pe un teren mai ferm, sub auspiciile obiectivităţii ştiinţifice.

Sunt idei promovate de Claudian în anii ’30 ai secolului trecut, dezvoltate într-o manieră neabuzivă, cu o erudiţie structurală, ocolită de ariditate, îmblânzită de seninătatea gânditorului, cu un stil intelectual personal, care pecetluieşte frazarea elastică, nu o dată eseistică, a discursului. În studiile târzii, acest tip de abordare, aparent supus comenzii ideologice proletcultiste, nu este nici supralicitat, dar nici abandonat. Perspectiva psihosocială este aplicată teatrului clasic francez (Corneille, Racine, Moliere), prozei (şi romanului) francez, de la Chateaubriand la Maupassant. Adesea, analizele, dar şi conceptele includ puncte de vedere înrudite cu cele ale lui Mihai Ralea ori cu ideile care vor consacra sociologi literari precum Georg Lukacs, Lucien Goldmann, Robert Escarpit etc.

Exersată ca violon d’lngres şi adusă parcimonios la vedere, poezia înseamnă pentru Claudian un spaţiu al visărilor tăinuite. E în Senin o confesiune surâzătoare, melancolică, aparţinând unui fel de Ianus bifrons care îşi joacă în faţa ochilor, sfios şi autoironie, imaginea. Viaţa între cărţi, în bibliotecă, trăire aproape muzicală, se vede concurată de viaţa cea aievea, de odinioară şi din clipa prezentă, când burgul este descoperit cu o privire ingenuă, care soarbe parcă uitata exuberanţă a naturii. În acest jurnal liric, monologic, delicat, aristocratic, emoţiile vin dinspre şi se întorc întotdeauna la lectură, carte, motive livreşti. Ca şi A.I. Odobescu, Claudian peripatetizează graţios şi bonom. Numai că, „paralizat de discreţie” (G. Călinescu), poate şi de neîncredere, poetul a vrut să stea de vorbă doar cu sine însuşi.

Opera literară

· Cercetări filosofice şi sociologice, Iaşi, 1935;

· Colectivismul în filosofia lui Platon, Iaşi, 1936;

· Originea socială a filosofiei lui Auguste Comte, Bucureşti, 1936;

· Cunoaştere şi suflet, Iaşi, 1940;

· Antisemitismul şi cauzele lui sociale, Bucureşti, 1945; ediţie îngrijită şi introducere de Constantin Schifirneţ, Bucureşti, 2000;

· Senin, ediţie îngrijită şi introducere de Constantin Crişan, prefaţă de Şerban Cioculescu, Bucureşti, 1972.

TEATRU/FILM 8 Aprilie

Jean Georgescu

Biografie

Actorul,scenaristul si regizorul Jean Georgescu s-a nascut la 25 februarie 1901 la Bucuresti.Dupa absolvirea cursurilor la Conservatorul Regal de Arta Dramatica, a debutat ca actor in anii 1920 jucand in diferite companii teatrale alaturi de mari actori romani. In film si-a inceput cariera tot ca actor, in filmul "Tigancusa la iatac" (1923) unde interpreteaza rolul unui tinar pierde-vara. Atras din ce in ce mai mult de cinematografie devine si scenarist scriind scenariile unor filme precum "Milionar pentru o zi" (1924), "Maiorul Mura"(1928),"Asa e viata"(1928). La inceputul anilor 1930 cineastul s-a mutat la Paris unde ramane pana la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Si in Franta a realizat filme in calitate de regizor si scenarist, printre care si mediumetrjele "La miniature" (1933) si "Ca colle"(1933) in care rolul principal era interpretat de marele actor francez Fernandel ,acest din urma film fiind unul care l-a consacrat pe celebrul actor de comedie.Reintors in Romania in 1939 , Jean Georgescu si-a indreptat atentia catre opera lui Caragiale, adaptand piese de teatru si povestiri scurte scrise de marele nostru dramaturg:"O noapte furtunoasa", "Vizita","Lantul slabiciunilor","Mofturi".In filmul "Directorul nostru"(1955)actorul Grigore Vasiliu Birlic realizeaza un rol comic memorabil. In perioada comunista, Jean Georgescu a fost marginalizat ca regizor, in viata personala fiind obligat sa divorteze de sotia sa frantuzoaica.A murit la 8 aprilie 1994 la Bucuresti.

Mofturi 1900 (1964) Regia Jean Georgescu:

Nu filmam sa ne-amuzam (1975) Regia Jean Georgescu:

Cu Mircea Albulescu

Mircea Albulescu (pe numele adevărat Iorgu Constantin V. Albulescu, n. 4 octombrie 1934, București - d. 8 aprilie 2016, București) a fost un actor român, profesor universitar (doctor în arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor. În iunie 2013 și-a anunțat retragerea din viața artistică.^[1]

S-a născut la București, pe 4 octombrie 1934, și a fost singurul copil al părinților săi. În cartea de identitate este Iorgu Albulescu - numele ales de tatăl său, Vasile Albulescu. În certificatul de naștere este Constantin Albulescu - numele nașului, iar în viața de zi cu zi este Mircea Albulescu - numele ales de mama sa.^[2]

Tatăl său, Vasile, era român din Vlașca, a studiat la Conservator și era dirijor de fanfară militară, iar mama sa era o poloneză frumoasă, pe nume Olga Tempinski.^[3] Aceasta a fost catolică, iar în toată copilăria sa l-a dus, duminică de duminică, la Biserica Bărăția, unde a început să dorească să devină ministrant, adică unul dintre băieții care participau la slujbă și ajutau preoții. Acest lucru nu era posibil, el fiind ortodox, asemeni tatălui.^[2]

S-a căsătorit la vârsta de 22 ani cu Maria^[4] și în urma căsniciei de peste 50 ani, a rezultat un fiu, Matei. Soția sa a decedat în anul 2007. Actorul are și un nepot, Vladimir. La 75 de ani, de dragul nepotului său, a învățat engleză și să lucreze pe calculator, având propria pagină de web.^[5] Actorul a făcut școala primară la Liceul „Sfântul Andrei", unde, la acea vreme, predau călugări din Germania și se învăța intens limba germană. Această educație l-a ajutat să aibă înclinație către ordine și disciplină.^[2]

A lucrat ca artist-amator la Ateneul Popular, a fost figurant în Corpul de ansamblu al câtorva teatre din București, iar după 1950 a fost angajat la Teatrul Național București.

A absolvit Școala Medie de Arhitectură în anul 1952, cu diplomă de Conductor Arhitect, iar apoi și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1956, la clasa profesoarei Aura Buzescu, unde a fost coleg și bun prieten cu actorul Amza Pellea.^[6]

A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din București, Teatrului de Comedie și Teatrului Național din București și a avut peste 90 de roluri în film. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activitățile sale artistice și care a constituit subiectul tezei sale de doctorat, “Teatrul radiofonic; convertibilitatea mijloacelor de expresie actoricească în procesul creației” (2004). Despre Teatrul Național Radiofonic, în care a întruchipat peste 300 de personaje, Mircea Albulescu afirma: “Dacă 1000 de oameni ascultă...fiecare „vede ” altă piesă. Este receptorul cel mai creator.” ^[7]

Rolul cel mai drag sufletului artistului este cel din piesa “Danton”, de Camil Petrescu. La premiera piesei pe scena Teatrului Național din București, Dinu Săraru a scris: “Mircea Albulescu –în Danton- o creație unică, ilustrând dezlănțuirea unui talent unic. Un moment de referință în teatrul românesc modern”.^[7]

Mircea Albulescu a jucat în multe dintre filmele regizate de Sergiu Nicolaescu (Dacii, 1967, Mihai Viteazul, 1970, Zile Fierbinți, 1975, Revanșa, 1978, Pentru Patrie, 1978, Nea Marin Miliardar, 1979, Mihail, câine de circ, 1979, Capcana Mercenarilor, 1980, Wilhelm Cuceritorul, 1982, Viraj periculos, 1983, Ziua Z, 1985, Noi, cei din linia întâi, 1986) și aproape toate filmele lui Mircea Veroiu (Somnul Insulei, 1994, Semnul șarpelui, 1981, Mania, 1977, Șapte zile, 1973, Scrisorile prietenului, 1997, Dincolo de pod, 1976, Artista, dolarii și ardelenii, 1980, Craii de Curtea Veche, 1995).^[8]

A avut roluri importante în filme regizate de: Francis Ford Coppola (Tinerețe fără tinerețe, 2007), Radu Gabrea (Prea mic pentru un război atât de mare, 1970, Dincolo de Nisipuri, 1973, Rosenemil, 1993), Manole Marcus (Actorul și sălbaticii, 1975), Mircea Daneliuc (Cursa, 1975, Ediție Specială, 1980), Alexa Visarion (Înghițitorul de săbii, 1981), Nicolae Mărgineanu (Flăcări pe comori, 1987, Un om în Loden, 1979,), Nicolae Breban (Printre colinele verzi, 1971), Dinu Tănase (La capătul liniei, 1982), Mircea Drăgan (Columna, 1968, Brațele Afroditei, 1978), Mircea Moldovan (Totul se plătește, 1986), Andrei Blaier (Momentul adevărului, 1989).^[8]

Autor al unor volume de versuri: “Vizite”, “Pajura singurătăți”, “ Fluture în lesă de aur”, “Clanțe”, “Ultimele noduri” și proză: “Bilete de favoare”, “Baraka” și “Bazar sentimental”.^[9]

Într-un interviu din anul 2011 spunea că nu-i sfătuiește pe copii să învețe nicio poezie pe dinafară, ci s-o citească de mai multe ori, ca și când ar fi prima dată și vor descoperi tot mai multe cu fiecare lectură.^[7]

Este membru al Uniunii Ziariștilor și doctor în arte. În perioada 30 decembrie 1992 – 4 aprilie 1994, Mircea Albulescu a deținut funcția de secretar de stat în Ministerul Culturii, fără a fi membru al vreunui partid politic. Membru al Senatului UNITER (din 2002), al Uniunii Cineaștilor din România, al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. A primit "Ordinul Meritul Cultural" și "Ordinul Serviciul Credincios" în grad de Comandor.^[10]

În perioada 1985-2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru și Film din București, printre studenții săi numărându-se: Adrian Titieni, Irina Movilă, Florin Piersic jr., Elvira Deatcu, Manuela Hărăbor și Dragoș Bucur.^[10]

Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, alături de alte personalități ale vieții culturale românești: Florin Piersic, Victor Rebengiuc, Radu Beligan, Amza Pellea (postum), Maia Morgenstern, Alexandru Tocilescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Ileana Stana Ionescu, Draga Olteanu Matei și Sebastian Papaiani.^[11]

La data de 8 aprilie 2016, la vârsta de 81 de ani, a încetat din viață. Din 2013, un teatru din provincie îi poartă numele: "Teatrul Proiect Câmpina Mircea Albulescu".

Filmografie

· Mitrea Cocor (1952)

· Nepoții gornistului (1953)

· Răsare soarele (1954)

· Desfășurarea (1954)

· Alarmă în munți (1955)

· Pasărea furtunii (1957)

· Dacii (1967)

· Moartea lui Joe Indianul (1968)

· Aventurile lui Tom Sawyer (1968)

· Game pentru televiziune (1968)

· Vin cicliștii (1968)

· Columna (1968) - dublaj de voce Tiberius

· Canarul și viscolul (1969)

· Neînfricații (1969) - Șeful Agiei

· Sentința (1970)

· Prea mic pentru un război atât de mare (1970)

· Animale bolnave (1970)

· Mihai Viteazul (1971)

· Printre colinele verzi (1971)

· Săgeata căpitanului Ion (1972)

· Trenul blindat (1972)

· Der Seewolf- Lupul mărilor (1972)

· Bariera (1972)

· Puterea și adevărul (1972)

· Șapte zile (1973)

· Trei scrisori secrete (1974)

· Tatăl risipitor (1974)

· Dincolo de nisipuri (1974)

· Capcana (1974)

· Zile fierbinți (1975)

· Actorul și sălbaticii (1975) - Friedmann

· Nu filmăm să ne-amuzăm (1975)

· Cursa (1975)

· Ultima noapte a singurătății (1976)

· Dincolo de pod (1976)

· Tufă de Veneția (1977)

· Prețul succesului (1977) - comisarul Braun

· Revanșa (1978)

· Pentru patrie (Serial TV) (1978) - Col. Mihail Cerchez

· Mânia (1978)

· Ediție specială (1978)

· Acțiunea „Autobuzul” (1978)

· Drumuri în cumpănă (1978) - țăranul Octavian Borcea

· Brațele Afroditei (1978)

· Avaria (1978)

· Nea Mărin miliardar (1979) - banditul care a răpit fata

· Vacanță tragică (1979)

· Mihail, cîine de circ (1979)

· Un om în loden (1979)

· Cumpăna (1980)

· Artista, dolarii și ardelenii (1980)

· Ancheta (1980)

· Orgolii (1980)

· Semnul șarpelui (1980)

· Capcana mercenarilor (1981)

· Înghițitorul de săbii (1982)

· Cucerirea Angliei (1982)

· Viraj periculos (1983)

· La capătul liniei (1983) - Crișan

· Dragostea și revoluția (1983)

· Amurgul fântânilor (1984)

· Horea (1984) - Xavierus Vaida

· Lansarea (1984)

· Ziua Z (1985)

· Trenul de aur (1986)

· Noi, cei din linia întâi (1986)

· Punct și de la capăt (1987)

· Cuibul de viespi (1987)

· Anotimpul iubirii (1987)

· Cale liberă (1987)

· Totul se plătește (1987)

· Cântec în zori (1987)

· Flăcări pe comori (1988)

· Dreptatea (1989)

· Momentul adevărului (1989)

· Portret anonim – autor necunoscut (1989) -- (nedifuzat)

· Călătorie de neuitat (1989)

· Misiunea (1989)

· Serenadă pe Dunăre (1989)

· Rămânerea (1990)

· Fără drept de corespondență (1990)

· Drumul câinilor (1991)

· Capul de rățoi (1992)

· Mandroid (1993) - Doctor

· Rosenemil - O tragică iubire (1993) - Directorul

· Trahir (1993) - Ministrul strain

· Cel mai iubit dintre pământeni (1993)- detinutul-gardian "Grecul"

· Somnul insulei (1994)

· Ultimul mesager (1994)

· Le travail de furet (1994)

· Le passage (1994)

· Craii de Curtea-veche (1995)

· Scrisorile prietenului (1995)

· Ochii care nu se văd (1996) - Iancu (filmat în perioada decembrie '89 - 1995)

· Semne în pustiu (1996)

· Detectiv fără voie (2001)

· Tandrețea lăcustelor (2002) - Iorgu

· Al matale, Caragiale (2002)

· 18:36 (2003)

· Căsătorie imposibilă (2004) - Fane Bancorex

· Ticăloșii (2007)

· Tinerețe fără tinerețe (2007)

· O legendă vie (2007) - narator

· Fetele Marinarului - serial TV (2008)

· Căpșuni în aprilie (2009)

· Zi că-ți place de Valentin Nicolau, docufiction TVR, regia Cornel Mihalache (2014)

· Ana (2014)

· Omulan! (2015) - Dumnezeu (voce)

· Aniversarea / Confesiunea (2015) - Radu Maligan

Teatru (selecție)

Spectacole de absolvență în cadrul I. A. T. C.:

· Satin în Azilul de noapte de Maxim Gorki;

· Alexei în Tragedia optimistă de Vsevolod Vîșnevski;

· Tudor în Furtună în munți de Laszlo și Deszo Jenia, Căsuța de la marginea orașului de Alexei Arbuzov.

Teatrul „Bulandra” din București:

· Cloșca în Horia de Mihail Davidoglu, regia: Dan Nasta, 1956

· Kostiumov în Liubov Iarovaia de Konstantin Andreevici Treniov, regia: W. Siegfried, 1956

· Electricianul în Hanul de la răscruce de Horia Lovinescu, regia: W. Siegfried, 1957

· File în Omul care aduce ploaia de Richard Nash, regia: Liviu Ciulei, 1957

· Lopahin în Livada de vișini de Anton Pavlovici Cehov, regia: Marietta Sadova, 1958

· Mihai Roznovanu în Dacă vei fi întrebat de Dorel Dorian, regia: Dinu Negreanu, 1959

· Bocu în Întoarcerea de Mihai Beniuc, regia: Ion Olteanu, 1960

· Walter în Un strugure în soare de Lorraine Hansberry, regia: Lucian Pintilie, 1961

· Horațiu în O singură viață de Ionel Hristea, regia: Lucian Pintilie, 1962

· Balthasar în Comedia erorilor de William Shakespeare, regia: Lucian Giurchescu, 1963

· Egist în Orestia de Eschil, regia: Val Mugur, 1964

· Nicolas d’Eu în Victimele datoriei de Eugène Ionesco, regia: Crin Teodorescu, 1968

· Regele George al III-lea în Nebunia regelui George de Alan Bennett, regia: Alexandru Darie și Petre Bokor, 2004

Teatrul de Comedie din București:

· Achile în Troilus și Cresida de William Shakespeare, regia: David Esrig, 1965

· Horațiu în Șeful sectorului suflete de Alexandru Mirodan, regia: Moni Ghelerter, 1966

· Dacian în Capul de rățoi de G. Ciprian, regia: David Esrig, 1966

· Voievodul Basarab în Croitorii cei mari din Valahia de Alexandru Popescu, regia: Lucian Giurchescu, 1969. Acest spectacol a fost jucat și la Ploiești, în regia lui Emil Mandric.

· Uria Schaley în Dispariția lui Galy Gay de Bertolt Brecht, regia: Lucian Giurchescu, 1969

· Ligurio în Mandragora de Niccolò Machiavelli, regia: Dinu Cernescu și Mircea Albulescu, 1970

· Bucătarul în Mutter Courage de Bertolt Brecht, regia: Lucian Giurchescu, 1972

· Buffalo Bill în Buffalo Bill și indienii de Arthur L. Kopit, regia: Lucian Giurchescu, 1973

Teatrul Național „I. L. Caragiale din București:

· Lupii de BOUREANU, RADU

· Danton în Danton de Camil Petrescu, regia: Horea Popescu, 1974

· Lord Hastings în Richard al III-lea de William Shakespeare, regia: Horea Popescu, 1976

· Raoul în Cavoul de familie de Pierre Chesnot, regia: Sanda Manu, 1980

· Cherea în Caligula de Albert Camus, regia: Horea Popescu, 1981

· Agamemnon în Ifigenia de Mircea Eliade, regia: Ion Cojar, 1981

· Evens în Marea de Edward Bond, regia: Horea Popescu, 1987

· Ilie Candrea în Capcana de Platon Pardău, regia: Anca Ovanez Doroșenco, 1989

· Arscott în Cine are nevoie de teatru de Timberlake Wertenbaker, regia: Andrei Șerban, 1990

· Sir în Cabinierul de Ronald Harwood, regia: Ion Cojar, 1991

· Regele ondinelor în Ondine de Jean Giraudoux, regia: Horea Popescu, 1994

· Miron în De Crăciun după Revoluție de Virgil Tănase, regia: Virgil Tănase, 1994, 1995

· Bill Rice în Cabotinul de John Osborn, regia: Alice Barb, 1996

· Bernardo Guy în Numele trandafirului de Umberto Eco, regia: Grigore Gonța, 1998

· Satin în Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia: Ion Cojar, 1998

· Farfuridi în O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, regia: Alexandru Tocilescu, 2000

· Prințul Abrezcov în Cadavrul viu de Lev N. Tolstoi, regia: Gelu Colceag, 2001

· Andy Ladd în Scrisori de dragoste de Albert Ramsdell Gurney, regia: Mircea Cornișteanu, 2001

· Generalul în Legenda ultimului împărat de Valentin Nicolau, regia: Alice Barb, 2002

· Papură-Vodă în Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri, regia: Dan Tudor, 2006

· Firs, bătrân lacheu în Livada de vișini de A. P. Cehov, regia Felix Alexa, 2010

· Profesorul în Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt, regia: Alexander Morfov, 2011

Teatru de televiziune

· Castelul pălărierului, regia Dan Puican ^[12]

· Casa de piatră, regia Lucian Pintilie;

· S-a întâmplat în București, regia Lidia Ionescu;

· În așteptarea zorilor, realizator Nicolae Motric;

· Iulius Fucik, regia Nicolae Motric;

· Un caz ciudat, regia Nicolae Motric;

· Sabia lui Damocles, regia Petre Sava Băleanu;

· Piața Ancorei, regia Nicolae Motric;

· Un copil ca tine, regia Iosif Bata;

· Ucigașii, regia Iosif Sava Băleanu;

· Sisif și moartea, regia Cornel Todea;

· Tamerlan, regia Lidia Ionescu;

· Volpone, regia Lidia Ionescu;

· Vizită pe o mică planetă, regia Cornel Todea;

· Chestie de metodă, regia Radu Miron;

· Un joc neobișnuit, regia Nicolae Motric;

· Furtuna, regia Letiția Popa;

· Pe 40 metri UMF, regia Nicolae Motric;

· Perla și stridia, regia Cornel Todea;

· Andersen, regia Ion Barna;

· Pană de automobil, regia Nicolae Motric;

· Seară de toamnă, regia Cornel Todea;

· Moartea lui Bessie Smith, regia Cornel Todea;

· Accidentul, regia Ion Barna;

· Subprefectul, regia Letiția Popa;

· Fum, regia Letiția Popa;

· Patima fara sfarsit, regia Cornel Todea;

· Michelangelo, regia Sanda Manu;

· Șase personaje în căutarea unui autor, regia Letiția Popa;

· Trandafirul alb, regia Tudor Eliad;

· Promoteu, regia Dinu Cernescu;

· Caligula, regia Horea Popescu;

· Cum ajunge cineva om politic, realizator Constantin Dicu;

· Capul de rățoi, regia Constantin Dicu;

· Pluta meduzei, regia Nae Cosmescu;

· Patima de sub ulmi, regia Dinu Cernescu;

· Don Carlos, regia Eugen Todoran;

· Don Juan sau dragostea pentru geometrie, regia Eugen Todoran;

· Profesionistul, regia Horea Popescu.

Teatru radiofonic (selecție)

Gâsca

MENIU

0:00

Mircea Albulescu povestind Gâsca, de Giambattista Basile

· Madona, de Tudor Mușatescu

· Trenurile mele, de Tudor Mușatescu - Nacu

· Croitorii cei mari din Valahia, de Alexandru Popescu, 1994

· Huhurezul, de Giovanni Maria Cecchi, 1996

· Bătrânul și marea, de Ernest Hemingway, 1996

· Bădăranii de Carlo Goldoni, 1999

· Alunecând într-o prună, de Sânziana Popescu, 2000

· Omul și balena, de Dan Tărchilă, 2002

· Ieri după Shakespeare sau Visul unui președinte de Pușa

· Roth, 2007

Activitate regizorală

· Întâlniri, de Horia Lovinescu, Teatrul de Comedie, București, 1971

· Mandragora, de Niccolò Machiavelli, în colaborare cu Dinu Cernescu, Teatrul de Comedie, București, 1970

· Victimele datoriei, de Eugène Ionesco, Teatrul „Toma Caragiu”, Ploiești, 1990

· Ultima oră, de Mihail Sebastian, în colaborare cu Anca Ovanez Doroșenco, Teatrul Național, București, 2003

Beletristică

Articole în revistele „Teatrul”, „Cinema”, „Contemporanul”; ziarele „România liberă”, „Libertatea” (rubrică permanentă: „Bilete de favoare”, 1991–1993),„Actualitatea” (rubrica pe teme sociale „Partidul bunicilor, 1996), „Cronica Română” (rubricile „Bazar sentimental”, 1998–2000 și „Fluture în lesă”, începând din 2002) ș.a. Realizator de emisiuni radiofonice și de televiziune.

Poezie

· Vizite, București: Cartea Românească, 1985, 167 p.

· Pajura singurătăți; ediție ilustrată de Marcel Chirnoagă. București: R.A.I. “Coresi”, 1994, 104 p.

· Fluture în lesă de aur, versuri și proză, București: R.A.I. “Coresi”, 2002, 192 p.

· Clanțe, București: Editura Coresi, 2005

· Ultimele noduri..., Iași: Ars Longa, 2010, 142 p.

· Pardon, 80; ilustrații de Eduard Rudolf Roth. București: Tracus Arte, 2015, 160 p.

Proză

· Bilete de favoare, București: R.A.I. “Coresi”, 1996, 205 p.

· Baraka, bunii mei… (publicistică), București: Editura Eminescu, 1998^[13]

· Bazar sentimental, versuri și proză, București: Cartea Românească, 2000

Premii

· Premiul de Excelență pentru contribuția deosebită adusă la afirmarea filmului românesc, acordat de Centrul Național al Cinematografiei Ordinul Serviciul Credincios în grad de Comandor, 2000

· Premiul Național pentru întreaga activitate artistică, acordat de Ministerul Culturii și Cultelor, 2003^[14]

· Premiul Academiei Române 2004 pentru cei 50 de ani de "creație interpretativă în arta teatrală și cinematografică", ^[15]

· Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, 2004

· Premiul pentru întreaga activitate, primit la Gala Premiilor UNITER 2005.^[14]

· Premiul Aristizza Romanescu pentru artele spectacolului, Academia Română, 2006

· Premiul de excelență la cea de-a opta ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (6 iunie 2009) ^[16]

· Premiul VI-actorie, premiul publicului și declarea lui Mircea Albulescu ca Ambasador al Umanității. ^[17]

· Premiul de excelență în cadrul Galei de închidere a Festivalului Comediei Românești, festCO (15 - 22 mai 2010)^[18]

· Premiul de Excelență acordat în cadrul Galei Radio România Cultural, 2015

· Diploma de Onoare și Medalia Jubiliară „Magna cum laude” acordate de Senatul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, București

· Premii de interpretare la diferite festivaluri naționale și internaționale de teatru

· Cetățean de Onoare al orașului București