Mă găsiți zilnic cu noutăți la adresa
http//:dicuoctavian.blogspot.com/
REVISTA
IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE, NR 198
DIN 8 APRILIE 2018
ISTORIE PE ZILE 8 Aprilie
Evenimente
·
563 i.Hr.: Budistii celebreaza ziua traditionala de nastere a lui
Gautama Siddharta, cel care ulterior a fondat religia budista.
·
217: Împăratul roman Caracalla este asasinat (și succedat) de prefectul Gărzii Pretoriene, Marcus Opellius Macrinus. Marcus Aurelius Antoninus (4 aprilie 188–8 aprilie 217), cunoscut sub numele Caracalla
sau Caracala, a fost împărat roman din dinastia Severilor (211 - 217). Porecla Caracalla derivă de
la denumirea celtică a unei mantale purtate în Galia. Fiu al lui Septimius Severus și al Iuliei Domna, născut la Lugdunum (astăzi Lyon), Caracalla a fost desemnat în caesar
(196) și augustus (198). La moartea tatălui său, survenită la
4 februarie 211, Caracalla a devenit coîmpărat,
alături de fratele său Geta. Ura dintre cei doi frați a dus, în februarie 212, la asasinarea lui Geta în palatul din
Roma, urmată de uciderea a 20.000 de
susținători ai acestuia. Caracalla a continuat politica lui Septimius Severus de întărire a autorității imperiale,
având ca principal sprijin armata. Potrivit surselor istorice, Caracalla era un
eretic și neglijent în cadrul atribuțiilor
privind conducerea imperiului. Cassius Dio a relatat că împăratul convoca curtea
foarte rar și că în timpul vizitei în Nicomedia (214/215) a delegat-o pe mama sa,
Iulia Domna, să se ocupe de câteva probleme administrative. Ca urmare a
lungului proces de formare a statului, Caracalla a emis în primul său an de domnie,
212, edictul Constitutio Antoniniana. Pe plan militar, Caracalla a dus o
politică externă ofensivă. La est de Rin a dus campanii împotriva alemanilor (213), la Dunăre împotriva carpilor (214), iar în 215 a pornit un nou război împotriva Imperiului Part. Bun comandant militar, Caracalla a
efectuat în 213 o călătorie în Dacia, în cadrul programului său militar de
întărire a fruntariilor europene ale Imperiului Roman. Prezența i-a fost
atestată de inscripții numeroase și câteva fragmente statuare găsite la Porolissum (Moigrad, jud. Sălaj). Cele două fortificații romane de la
Porolissum, castrele, câte unul pe dealurile Pomet și Citera ale localității, împreună cu un sistem defensiv complex,
situat pe culmile sau la poalele Munților Meseșului, au reprezentat cheia de boltă a
apărării romane în regiunea nord-vestică a Daciei. Caracalla și-a pus titlurile
"pacator" și "nume praeseus", declarându-se
un Alexandru al Orientului. A fost asasinat în aprilie 217, în timpul campaniei militare din Mesopotamia, la instigarea prefectului
pretoriului, Marcus Opellius
Macrinus, care s-a
proclamat apoi împărat. Echilibrul economic nu a putut fi restabilit sub
Macrinus și urmașii săi și a rezultat o perioadă de dezordine și pe plan
monetar. Marcus Opellius Macrinus (cca. 165 - 218) a fost împărat roman timp de 14 luni
(11 aprilie 217- iunie 218). Născut în Caesarea, în provincia
romană Mauretania, Macrinus a fost în 212 prefect al pretoriului în timpul împăratului Caracalla. În 217, în campania militară din Mesopotamia împotriva parților, a condus un complot soldat cu
asasinareaa lui Caracalla. I-a succedat la tron, fiind primul reprezentant al
stării (sau clasei) sociale a cavalerilor (equester ordo) ajuns împărat roman. Politica de
austeritate dusă de Macrinus a provocat o reacție de nemulțumire, abil
exploatată de Iulia Maesa și de reprezentanții dinastiei Severilor. În primăvara anului 218 a avut loc o rebeliune a armatei din Orient, în vederea reinstalării pe tron a
urmașilor lui Septimius Severus și Caracalla. Înfrânt în bătălia de la Antiohia, Macrinus a fost omorât împreună cu
fiul său minor, Marcus Opellius
Antonius Diadumenianus (pe care îl ridicase la rang de augustus).
·
1195: Împăratul bizantin Isaac al II-lea Angelos este orbit
și detronat de propriul său frate, Alexios al III-lea Angelos.
·
1652: Au fost intemeiate
de catre olandezi, primele asezari ale europenilor in Africa de Sud, in provincia
Cape, cunoscuta si sub numele de Capul Bunei Sperante, asa cum au numit-o
navigatorii portughezi in 1488.
·
1783: Țarina Ecaterina
cea Mare a declarat după anexarea
peninsulei Crimeea de către Rusia, de
acum și pentru toate timpurile, ca teritoriu rusesc. La anexarea de catre Imperiul tarist, in toate
regiunile Hanatului Crimeii cucerite de ruși, exista o importanta populație
crestina stabilă alcătuită din români. Rusia i-a mutat pe acești români în
Muntii Caucaz sau in Siberia aducând uneori în locul lor români din Basarabia,
dar de cele mai multe ori înlocuindu-i cu ruși, sârbi, bulgari sau ucraineni.
Ultimele sate românești din Crimeea existau inca în timpul celui de-al Doilea
Razboi Mondial. Crimeea (oficial Republica Autonomă Crimeea,
este o republică autonomă a Ucrainei, dar care ca urmare a crizei din 2014 a
intrat, în urma unui referendum controversat, în cadrul Rusiei. Crimeea ocupă
peninsula omonimă din nordul Mării Negre. Capitala republicii este Simferopol.
Se află pe coasta de nord a Mării Negre. Peninsula este localizată la sud de
Regiunea Herson, Ucraina și la vest de regiunea Kuban, Rusia. Ea este unită cu
regiunea Herson prin Istmul Perekop și separată de Kuban prin Strâmtoarea
Kerci. Peninsula este înconjurată de două mări: Marea Neagră (la vest și sud)
și Marea Azov (la est)
·
1820: Este descoperită de
țăranul Yorgos Kentrotas pe insula Milo din Marea Egee, celebra statuie
grecească Venus din Milo. Sculptura Venus din Milo o reprezintă pe zeița greacă
a iubirii și frumuseții, Afrodita (Venus la romani). Data creării ei este situată
între anii 130 și 100 înainte de Hristos, fiind opera sculptorului Alexandros
de Antioch (inițial a fost atribuită, eronat, lui Praxiteles). Bratele statuii
si soclul s-au pierdut.
·
1829: A apărut, la București, primul periodic din Țara Românească: „Curierul Românesc", editat de Ion Heliade Rădulescu. Este primul periodic din Valahia, Curierul românesc, editat de Ion Heliade
Rădulescu. Curierul românesc va apărea pînă la 19 aprilie / 1 mai 1848, seria I
şi 29 noiembrie / 11 decembrie – 13 / 25 decembrie 1859, seria II. Ion
Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgovişte — d. 27 aprilie 1872,
Bucureşti) a fost un scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al
Academiei Române şi primul său preşedinte, considerat cel mai important ctitor
din cultura română prepaşoptistă.
·
1869: In Basarabia ţaristă
este aplicată reforma instituţiilor judecătoreşti.
·
1880: A avut loc, la Teatrul Național din București, premiera
piesei lui I.L. Caragiale, „D-ale Carnavalului".
·
1904: Franta si Marea
Britanie au semnat Antanta Cordiala, un acord istoric care,impreună cu alianta
anglo-rusa si alianta ruso-franceza a alcătuit sistemul de alianțe denumit
Tripla Intelegere între Regatul Unit, Franța și Rusia , care a constituit
tabăra învingătoare în Primul Razboi Mondial.
·
1909: Regele României, Carol I, adresează o scrisoare prințului Ferdinand de
Saxa Coburg, prin care recunoaște independența și
proclamarea regatului bulgar.
·
1918: A luat fiinta, la
Iasi, Liga Poporului, formatiune politica aflata sub conducerea generalului
Alexandru Averescu. Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul
Babele, astăzi în Ucraina – d. 3 octombrie 1938, București) a fost mareșal al
României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului
Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României.
A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind
și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918).
Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum
de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române
și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.
·
1920: În România este adoptat prin decret regal Regulamentul de funcţionare a comisiilor
pentru descongestionarea organismelor administrative din teritoriile unite şi
unificarea lor cu vechiul Regat, conform căruia la Chişinău,
România, a început să activeze o comisie regională. Tot în această zi Comisia centrală de unificare,
prezidată de primul-ministru A. Averescu, l-a numit în calitate de Inspector
general administrativ al Basarabiei pe generalul Mihail Schina. Mihail Schina
(n. 14 iunie 1867, București – d. 1945, București) a fost unul dintre generalii
Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcții de comandant
de regiment, brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918.
·
1967: Se constituie Automobil Clubul Român (ACR), care preia atribuțiile
Asociației Automobiliștilor din România.
·
1970: Inaugurarea oficială
a Aeroportului Internaţional Bucureşti – Otopeni, acum Aeroportul Internaţional
„Henri Coandă”
·
1985: Mihail Gorbaciov anunță că URSS va
suspenda instalarea rachetelor cu rază medie de acțiune (SS-20) în Europași a
cerut Statelor Unite să
facă același lucru.
·
1993: Pentru prima data
dupa Al Doilea Razboi Mondial, militarii germani au fost autorizati sa
actioneze in afara granitelor NATO la aplicarea interdictiei de survolare a
teritoriului Bosniei-Hertegovina, decisa de Natiunile Unite.
·
1999: Mii de persoane formează scuturi umane pe trei poduri
din Belgrad și Novi Sad pentru
a le proteja împotriva raidurilor NATO.
·
2003: Regele Carl al
XVI-lea Gustaf al Suediei și
Regina Silvia au început o vizită de 3 zile în România.
·
2004: A fost anuntata
descoperirea, pe o fibula de tip romano-bizantin din secolul al VI-lea, a
primei imagini reprezentand chipul Mantuitorului Iisus Hristos de pe teritoriul
Romaniei, in urma unor cercetari arheologice desfasurate in localitatea
Davideni din judetul Neamt.
·
2005: Peste patru milioane de oameni participă la funerariile
papei Ioan Paul al II-lea, care încetase din viață pe 2 aprilie 2005 la Vatican.
·
2010: A fost semnat, la
Praga, Tratatul ruso-american de reducere a armelor strategice ofensive, START
II, de către preşedintele rus, Dmitri Medvedev, şi cel american, Barack Obama;
tratatul, care a intrat în vigoare la 5.II.2011, prevede desfăşurarea a maximum
1.550 de ogive nucleare de către fiecare din cele două state, reprezentând o
reducere cu 30% faţă de nivelul stabilit prin Tratatul de dezarmare nucleară
încheiat în 2002
Nașteri
·
563
i.Hr.: Budistii
celebreaza nasterea lui Gautama Siddharta, cel care ulterior va fonda budismul.
Buddha, cum a devenit cunoscut parintele curentului filosofic si religiei care
ii poarta numele, insemna, in sanscrita, ”trezitul” sau ”iluminatul”, este
celebrat in ziua de 8 aprilie, cand se apreciaza ca s-ar fi nascut in India,
insa potrivit altor surse data nasterii acestuia ar fi in luna mai. Buddha a
ramas in constiinta colectiva, deoarece a fost singurul intemeietor al unei
religii, care nu s-a declarat trimisul lui Dumnezeu si care a respins ideea
unui zeu suprem. Buddha, pe numele real Gautama Siddhartha, ar fi fost
fiul unui rege marunt din clanul Sakya, situat in India de nord-vest. Mama sa,
regina Mahamaya, i-a dat nastere in parcul Lumbini, aflat actualmente in sudul
Nepalului. Stalpul ridicat acolo de un imparat indian, in sec. III i.Hr.,
pentru a marca evenimentul, exista si in ziua de azi. La cateva zile de la
nastere, mama lui a murit, nu inainte insa de a-i fi trimise semnale
prevestitoare privind aducerea pe lume a unui copil miraculos, dupa cum apare
scris si in ”Dictionarul religiilor” de Mircea Eliade si Ioan P. Culianu. Mai
mult, potrivit unor surse, nasterea lui Buddha ar fi fost imaculata, virginala,
asemeni celui a lui Iisus – intemeietor si el al unei religii. Siddharta a
fost crescut in lux, iar la 16 ani s-a casatorit cu doua printese, ducand o
viata fara griji pana la varsta de 29 de ani. Atunci, se spune ca ar fi iesit
de trei ori din palat si a vazut de fiecare data tot atatea rele: batranetea,
boala si moartea pentru ca calatoriile sale a observat un batran, un bolnav si
un cadavru. La a patra iesire, Siddharta a vazut un cersetor si, impresionat de
felul de a fi al acestuia, a decis sa fuga din palat si sa se dedice ascezei. A
calatorit spre sud, unde se afla centrul cunoasterii si a studiat meditatia si
yoga, avandu-i ca profesori pe Alara Kalama si Udraka Ramaputra. A adoptat
o asceza severa, care includea inclusiv un regim de mortificari ale carnii, la
care a renuntat cand a constatat ca acestea nu sunt eficiente. Parasit de cei
cinci discipoli ai sai, care au vazut in renuntarea sa drept o dovada de
slabiciune, Gautama s-a asezat sub un smochin, hotarat sa nu se ridice pana
cand nu va dobandi Trezirea. Dupa ce l-a combatut pe Mara, un spirit demonic
care l-a ispitit cu voluptati si dorinte lumesti, Siddharta a ajuns la
iluminare. A avut o revelatie si atunci, la varsta de 35 de ani, si-a luat si
numele de Buddha, relevandu-le apoi ucenicilor sai ideile care i-au fost
dezvaluite. Apoi, Gautama Buddha a calatorit in parcul cu cerbi din
apropiere de Benares, India, unde a tinut prima sa ceremonie si a conturat
ideile de baza ale buddhismului. Potrivit buddhismului, exista ”patru adevaruri
nobile”. Primul adevar este acela ca totul este suferinta – nasterea este
suferinta, imbatranirea este suferinta, boala este suferinta, tot ceea ce este
efemer este suferinta. Al doilea adevar este ca originea suferintei este
dorinta. Al treilea adevar este ca nimicirea dorintei antreneaza nimicirea
suferintei. Al patrulea adevar reveleaza nirvana - Calea cu opt ramuri sau
Calea de mijloc - care duce la extinctia suferintei: opinia, gandirea,
cuvantul, actiunea, mijloacele de existenta, efortul, atentia, contemplarea
(adica ”opt ramuri”), dupa cum se arata in ”Istoria religiilor”. Buddha a murit
la varsta de 80 de ani, din cauza unei indigestii, spunandu-le calugarilor sai
sa continue sa lucreze la eliberarea lor spirituala, urmandu-i invataturile.
Buddhismul s-a raspandit ulterior din India in Asia centrala si de est, China,
Coreea, Japonia, iar in secolul XX, in vest. Intreaga esenta a budismului este
exprimata in legenda despre iluminarea lui Siddhartha: fiinta astrala a
viitorului Buddha, dupa ce a trait experienta a numeroase reincarnari, intelege
ca in urmatoarea sa coborare profana va trai experienta trezirii.
·
1431 - S-a născut poetul francez François Villon
(m.1463).
·
1605: S-a născut regele Filip
al IV-lea al Spaniei (d. 1665). Filip al IV-lea (d. 17 septembrie 1665), cel mai
mare fiu al lui Filip al III-lea și al Margaretei de Austria, s-a născut la
Valladolid.A fost rege al Spaniei, suveran al Țărilor de Jos spaniole, și rege
al Portugaliei (până în 1640). A sprijinit cauza Bisericii
Catolice împotriva protestanților, incercand să își impună
suveranitatea asupra olandezilor, și să extindă teritoriile Imperiului
spaniol , care s-a aflat in timpul domniei sale intr-o stăare de
război perpetua împotriva Olandei, Franței, Portugaliei, forțelor protestante
din Sfântul Imperiu Roman și Angliei. A fost un protector al artelor
inconjurandu-se de mari artisti ca pictorul Diego Velázquez sau
literati ca Lope de Vega, Pedro Calderó de la Barca și a altor dramaturgi
consacrați.
·
1692: S-a născut Giuseppe
Tartini, violonist şi compozitor italian, unul dintre creatorii şcolii
violonistice moderne (m. 1770)
·
1802: S-a nascut la
Bârzeiu de Gilort, județul Gorj, Gheorghe Magheru, general și om politic,
conducător al armatei revoluționare române din Muntenia, la 1848 Gheorghe
Magheru (n. 8 aprilie 1802, Bârzeiu de Gilort, județul Gorj – d. 23 martie
1880, București) a fost un comandant militar în oastea lui Tudor Vladimirescu
(1821), apoi comandant în războiul ruso-turc din 1828-1829, vătaf al județului
Romanați (din 1831), ministru de finanțe în cabinetul revoluționar din Țara
Românească în anul 1848, apoi, temporar, comandant general al trupelor
revoluționare din Țara Românească. La 10 octombrie/28 octombrie 1848, Magheru
s-a refugiat în Transilvania, iar de acolo la Triest și în cele din urmă la Viena.
În 1857 s-a reîntors în Țara Românească, unde a redevenit activ politic.
·
1828: S-a născut medicul
român de origine franceză Carol Davila; a organizat serviciul sanitar militar
şi ocrotirea sănătăţii publice; împreună cu Nicolae Kretzulescu, a pus bazele
învăţământului medical românesc (m. 1884).
·
1839 - S-a născut regele Carol I de
Hohenzollern-Sigmaringen, domnitor (1866-1881) şi rege al României (1881-1914)
(m.1914).
·
1859 - S-a născut filozoful german Edmund Husserl,
fondatorul fenomenologiei (m. 26 aprilie 1938)
·
1869: S-a născut Harvey
Williams Cushing, chirurg şi neurolog american, unul dintre fondatorii
neurochirurgiei moderne; contribuţii în chirurgia hipofizei, extinzând
experimentele medicului român Nicolae Paulescu în acest domeniu (m. 1939)
·
1889: S-a născut Sir
Adrian Boult, dirijor englez (m. 1983)
·
1891: S-a născut inginerul
Aurel A. Beleş; proiecte şi lucrări în domeniul construcţiilor şi al
seismologiei inginereşti; membru titular al Academiei Române din 1963 (m. 1976)
·
1911: S-a nascut Emil Cioran, scriitor și filosof român, stabilit în
Franța (1995). A venit pe lume la Rasinari (langa Sibiu), ca al doilea
fiu al lui Emilian Cioran, preot in Rasinari, si al Elvirei (Comanciu) Cioran.
Incepand din 1921, a urmat Liceul ”Gheorghe Lazar“ din Sibiu, oras in care s-a
mutat intreaga familie in 1924. Intre 1928 si 1932, a urmat cursurile
Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti. In ultimul an de facultate,
publica articole in periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gandirea, Vremea,
Azi. Si-a sustinut teza de licenta cu o tema despre intuitionismul bergsonian. In
1932, adica imediat dupa ce s-a licentiat in filosofie, s-a inscris la
doctorat, sperand sa obtina astfel o bursa in Franta sau Germania. In 1934, i-a
aparut prima carte, ”Pe culmile disperarii”, pentru care i s-a acordat Premiul
Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati. A mai publicat inca
patru carti in tara, inainte de a se stabili definitiv in Franta. Intre
1933 si 1935, s-a aflat la Berlin, ca bursier al Fundatiei Humboldt. Reintors
in tara, a ocupat vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la
Liceul „Andrei Saguna“ din Brasov. In 1936, a pleacat la Paris cu o bursa a
Institutului Francez din Bucuresti, care i s-a prelungit pana in 1944. In
1940, a inceput sa scrie ”Indreptar patimas”, ultima sa carte in limba romana,
a carei varianta definitiva (ramasa inedita pana in 1991) a fost incheiata in
1945, an cand s-a stabilit definitiv in Franta. Dupa 1945, a inceput sa scrie
in limba franceza, iar in 1949 i-a aparut la Gallimard prima carte, ”Precis de
decomposition”. Acesteia i-au urmat, pana in 1987, inca noua, publicate la
aceeasi prestigioasa editura pariziana. Cu exceptia Premiului Rivarol, care i s-a conferit
in 1950 pentru debutul francez, a refuzat toate celelalte importante premii
literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). A incetat din viata
la Paris, in data de 20 iunie 1995. (Sursa: Humanitas)
·
1912: S-a născut Sonja Henie, patinatoare americană de origine norvegiană, campioană
mondială la patinaj între anii 1927 și 1936 (d. 1969)
·
1914: S-a născut Maria
Félix (pe numele său adevărat María de los Ángeles Félix Güereña), actriţă
mexicană de film (m. 2002)
·
1921 - S-a născut celebrul tenor italian Franco Corelli,
unul dintre cei mai talentaţi cântăreţi de operă. A cântat alături de toate
numele mari ale genului: Maria Callas, Giulietta Simionato, Giuseppe Taddei,
Tenata Scotto, Nicolae Herlea etc (m.29.10.2003).
·
1927: S-a născut cantaretul si compozitorul roman George
Grigoriu; (d. 1999).
·
1929: S-a născut Liviu
Leonte, critic şi istoric literar
·
1932: S-a născut Jean-Paul Rappeneau, regizor şi scenarist
francez de film.
·
1933: S-a născut (la Chişinău, azi în R. Moldova) muzicologul Elena
Zottoviceanu; în perioada aprilie 1991 – noiembrie 1993 a fost director al
Direcţiei Muzicale a Radiodifuziunii Române, iar din 1994, consilier la Direcţia Formaţii Muzicale a Radioului.
·
1933: S-a născut Florin Constantiniu, istoric, membru
corespondent al Academiei Romane; (d. 14 aprilie 2012).
·
1938: S-a nascut in
actuala Republica Gana, Kofi Annan, diplomat african, fost secretar general al
ONU (ales la 17 decembrie 1996 si reales la 27 iunie 2001), laureat al
Premiului Nobel pentru Pace in 2001. La data de 10 Decembrie 2001- Kofi Annan a
tinut traditionalul discurs la ceremonia in care i s-a decernat Premiului Nobel
in Oslo.
·
1938 - S-a născut Connie Stevens (Concetta Rosalie
Ann Ingolia), actriţă şi cântăreaţă americană.
·
1941: S-a născut
matematicianul Dorin Ieşan; studii în domeniul mecanicii mediilor continue, în
mecanica generalizată a solidelor, în mecanica mediilor elastice; membru
corespondent al Academiei Române
·
1942 - S-a născut Roger "Chappo" Chapman,
vocalist şi compozitor britanic (Family, Streetwalkers).
·
1947 - S-a născut Steve Howe, chtarist, vocalist şi
compozitor britanic (Yes, Asia, GTR).
·
1949 - S-a născut Reg Isidore, baterist britanic
(Peter Bardens, Quiver, High tensions, Skateliners, Robin Trower Band).
·
1954 - S-a născut John Schneider, actor şi cântăreţ
country american.
·
1963: S-a născut
interpretul britanic JULIAN LENNON, fiul lui John Lennon (membru al celebrei
formaţii „The Beatles”)
Decese
·
217: Impăratul roman Caracalla, (211-217) (n. 186), este
asasinat si succedat la tron de prefectul Garzii Pretoriene Marcus
Opellius Macrinus. Caracalla a efectuat în 213 o
călătorie în Dacia pentru a pune in aplicare programului său militar de
întărire a fruntariilor europene ale Imperiului Roman. Prezența i-a fost
atestată de inscripții numeroase și câteva fragmente statuare găsite la Porolissum
(Moigrad, jud. Salaj). Cele două fortificații romane de la Porolissumi,
împreună cu un sistem defensiv complex, au reprezentat cheia de boltă a
apărării romane în regiunea nord-vestică a Daciei. A fost asasinat în
timpul unei campanii militare in Mesopotamia.
·
1143: Moare
imparatul bizantin Ioan al II-lea Comnenul; (n.1087).
·
1492: A murit Lorenzo de
Medici, conducător, din 1469, al Florenţei; poet şi filosof; sprijinitor al
artelor şi literaturii, a atras la curtea sa numeroşi artişti şi umanişti,
făcând din Florenţa adevăratul centru al Renaşterii italiene (n. 1449). Unele
surse dau ca dată a naşterii 9.IV.1492
·
1541 - A murit dramaturgul spaniol Fernando de
Rojas (”Celestina. Tragicomedia lui Calixto şi Melibea”) (n.1465).
·
1835: A murit Wilhelm von
Humboldt, filolog, lingvist, filosof, scriitor şi om politic german;
întemeietorul Universităţii din Berlin (1810); adept al unificării Germaniei şi
al unor reforme liberale (n. 1767)
·
1848 - A murit compozitorul italian Domenico Maria
Gaetano Donizetti (“Lucia di Lammermoor”, “Elixirul dragostei”) (n.29.11.1797).
·
1861: A murit inventatorul
american Elisha Graves Otis, cel care a descoperit frâna pentru ascensor (n.
1811)
·
1870: A murit
Charles-Auguste de Bériot, violonist şi compozitor belgian (n. 1802)
·
1885: la Bucureşti,
România, se stinge din viaţă Constantin A. Rosetti, om politic român,
jurnalist, lider al mişcării revoluţionare de la 1848 în Muntenia, membru
fondator al Academiei Române, fondator al Partidului Naţional Liberal. C. A.
Rosetti reprezintă un simbol al mişcărilor revoluţionare de pe teritoriul
României, un permanent luptător pentru cauzele, valorile şi idealurile
româneşti. S-a afirmat ca un lider radical al grupării politice liberale şi a
ocupat funcţii importante în stat. De asemenea, Rosetti a fost unul dintre
precursorii jurnalismului românesc. Rosetti este ales deputat şi numit secretar în
Divanul ad-hoc (1857) şi în Adunarea Electivă din Muntenia. S-a numărat printre
entuziaştii ce l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor
Unite Române, prilej cu care va rosti un discurs memorabil: „Măria Ta, suntem
fericiţi că Adunarea electivă din Bucureşti ne-a onorat cu marea şi frumoasa
misiune de a depune coroana lui Mihai în mîinile Măriei Tale, căruia fraţii
noştri de aici au încredinţat coroana lui Ştefan … Românii munteni au încoronat
în Măria Ta nu un individ, ci marile principii de viaţă ale naţionalităţii
noastre … Atâta timp cît Tu vei purta stindardul Unirii, al naţionalităţii, al
justiţiei şi al libertăţii, muntenii şi moldovenii te vor urma ca un singur om.”
·
1913 - A încetat din viaţă poetul Panait Cerna (n. 25
sept. 1881). Panait Cerna s-a născut la 25 septembrie 1881 în
localitatea Cerna, cu numele Stanciof (de origine bulgară). Opera sa literară
este restrânsă: Poezii 1910 , teza de doctorat "Poezia de gândire"
şi studiile despre Eminescu şi Faust.
Cerna ieşise în lume, cu versurile lui entuziaste şi oneste, într-o vreme de mare fierbere culturală, când oameni şi grupuri literare se băteau cu o aprindere în care se reînnoiau timpii celui dintâi şi celui mai simplu naţionalism literar român. Trebuiau glorii literare noi şi mari, cu orice preţ. Atunci manifestări de talente cât de puţin convenabile erau înălţate hiperbolic la rang de fenomene epocale; critici şi şcoli se certau de la descoperirea lor, sau îşi făceau din ele arme pentru vajnicele lor emulaţii onorabile dar pătimaşe.
S-ar părea că, o clipă, însuşi minunat cumpănitul Maiorescu a greşit la fel, deşi nu în aceeaşi măsură ca ceilalţi, în privinţa lui Cerna. Peste puţin, agerul şi recele om a trebuit să se regăsească pe sine, şi atunci, neapărat, de la el a venit vorba care trebuia: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"... Aceasta desigur înseamnă nu doar că gândirea abstractă nu poate fi, ca şi orice alt cuprins intelectual, material de artă literară, ci numai că felul acela de gândire ajunge mai lesne tiranic decât un altul, şi imperios dă la o parte arta, socotind că o înalţă deosebit prin prestigiul pompos al filozofiei sau al religiei.
În Germania, Cerna găsise o hrană hipertrofiantă pentru această prejudecată a unei estetice specific neartistice. Literatura clasică şi postclasică a nemţilor e îmbibată de "poezie" filozofică, şi asupra acestui gen de poezie ei au şi teoretizat din belşug. "Gedankenlyrik" e termenul în care se rezumă simptomatic această predilecţie sau slăbiciune literară; cuvântul şi ideea au dat titlu şi cuprins tezei de doctorat a lui Cerna. De multe ori se plângea el că studiile acestea îl abăteau de la poezie până la completa izolare de ea. Poezia lui nu fusese decât produsul acelui frecvent entuziasm tineresc din care se nasc atâtea diletantisme serioase, ce nu se pot rezolva decât în decepţii. Tristeţile şi neliniştile lui nu erau decât semnul unei dezorganizări care începea atunci să i se desluşească. O împrejurare agravantă pentru acest om, atât de deştept, inimos şi curat la suflet, a fost că vanităţile curioase, de altfel naive şi ele, ale unor târgoveţi în ceartă mare pe glorie culturală, l-au cufundat cu exagerare în acea tinerească amăgire.
Totuşi, pe un om ca Cerna îl fermeca prestigiul "poetic" al lui Guyau. Se-nţelege, nesfârşitele poeme şi poezii cu idei ale clasicilor sau neclasicilor nemţi, ale blândului matematic Sully - Proudhomme, ale nevinovatei de orice poezie Madame Ackermann îl înfierbântase până la fanatism desăvârşit. Îi era cu neputinţă să înţeleagă că ideile filozofice, tot atât de puţin ca oricare altele, nu implică nici o superioritate estetică. Moralism, profetism, poezie se amestecau pentru el, ca pentru atâţia alţii, într-o nebuloasă sublimă şi pompos răsunătoare
Se stinge din viaţă la 23 martie 1913 mumurând: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"...
Cerna ieşise în lume, cu versurile lui entuziaste şi oneste, într-o vreme de mare fierbere culturală, când oameni şi grupuri literare se băteau cu o aprindere în care se reînnoiau timpii celui dintâi şi celui mai simplu naţionalism literar român. Trebuiau glorii literare noi şi mari, cu orice preţ. Atunci manifestări de talente cât de puţin convenabile erau înălţate hiperbolic la rang de fenomene epocale; critici şi şcoli se certau de la descoperirea lor, sau îşi făceau din ele arme pentru vajnicele lor emulaţii onorabile dar pătimaşe.
S-ar părea că, o clipă, însuşi minunat cumpănitul Maiorescu a greşit la fel, deşi nu în aceeaşi măsură ca ceilalţi, în privinţa lui Cerna. Peste puţin, agerul şi recele om a trebuit să se regăsească pe sine, şi atunci, neapărat, de la el a venit vorba care trebuia: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"... Aceasta desigur înseamnă nu doar că gândirea abstractă nu poate fi, ca şi orice alt cuprins intelectual, material de artă literară, ci numai că felul acela de gândire ajunge mai lesne tiranic decât un altul, şi imperios dă la o parte arta, socotind că o înalţă deosebit prin prestigiul pompos al filozofiei sau al religiei.
În Germania, Cerna găsise o hrană hipertrofiantă pentru această prejudecată a unei estetice specific neartistice. Literatura clasică şi postclasică a nemţilor e îmbibată de "poezie" filozofică, şi asupra acestui gen de poezie ei au şi teoretizat din belşug. "Gedankenlyrik" e termenul în care se rezumă simptomatic această predilecţie sau slăbiciune literară; cuvântul şi ideea au dat titlu şi cuprins tezei de doctorat a lui Cerna. De multe ori se plângea el că studiile acestea îl abăteau de la poezie până la completa izolare de ea. Poezia lui nu fusese decât produsul acelui frecvent entuziasm tineresc din care se nasc atâtea diletantisme serioase, ce nu se pot rezolva decât în decepţii. Tristeţile şi neliniştile lui nu erau decât semnul unei dezorganizări care începea atunci să i se desluşească. O împrejurare agravantă pentru acest om, atât de deştept, inimos şi curat la suflet, a fost că vanităţile curioase, de altfel naive şi ele, ale unor târgoveţi în ceartă mare pe glorie culturală, l-au cufundat cu exagerare în acea tinerească amăgire.
Totuşi, pe un om ca Cerna îl fermeca prestigiul "poetic" al lui Guyau. Se-nţelege, nesfârşitele poeme şi poezii cu idei ale clasicilor sau neclasicilor nemţi, ale blândului matematic Sully - Proudhomme, ale nevinovatei de orice poezie Madame Ackermann îl înfierbântase până la fanatism desăvârşit. Îi era cu neputinţă să înţeleagă că ideile filozofice, tot atât de puţin ca oricare altele, nu implică nici o superioritate estetică. Moralism, profetism, poezie se amestecau pentru el, ca pentru atâţia alţii, într-o nebuloasă sublimă şi pompos răsunătoare
Se stinge din viaţă la 23 martie 1913 mumurând: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"...
·
1917: A murit juristul
Ioan Tanoviceanu; a exercitat o puternică influenţă asupra dezvoltării
legislaţiei penale şi de procedură penală în România, contribuind la punerea
bazelor dreptului penal modern; membru corespondent al Academiei Române din
1897 (n. 1858)
·
1938 - A murit King (Joseph) Oliver, compozitor şi
șef de orchestră de jazz american (n.11.05.1885).
·
1946: A murit Sava
Athanasiu, geolog şi paleontolog; considerat fondator al şcolii româneşti de
stratigrafie; membru de onoare al Academiei Române din 1945 (n. 1861)
·
1946 - A murit, la Paris, poetul avangardist Ilarie
Voronca (“Ulise”, “Zodiac”, “Act de prezenţă”). (n. 31 decembrie 1903)
·
1950: A murit (la Londra)
renumitul balerin şi coregraf Vaslav Nijinsky; după o carieră fulminantă, s-a
retras la numai 29 de ani, din cauza unei boli psihice (n. 1890, la Kiev/Ucraina,
din părinţi polonezi, ambii cunoscuţi dansatori)
·
1973: A murit pictorul,
graficianul, sculptorul si ceramistul spaniol Pablo Picasso (Pablo Ruiz y
Picasso).S-a nascut la 25 octombrie 1881 in Malaga, fiu al lui José Ruiz Blasco
– pictor și profesor la Școala de Arte Frumoase din Malaga – și al Mariei
Picasso y López. În anul 1900,
Pablo, în vârstă de nouăsprezece ani, își expune pentru prima dată lucrările în
localul Els Quatre Gats (“La patru pisici”) din Barcelona, unde se aduna
avangarda artistică și intelectuală din capitala Cataluniei. Din
1904 se stabileste in Franta.A fost unul dintre cei mai de seama exponenti ai
curentelor Cubist si Suprarelist din pictura.
·
1980: A murit medicul Ion
Emil Bruckner; în cercetările sale s-a ocupat de fenomenele de imunitate, de
identificarea şi clasificarea formelor anatomo-clinice ale hepatitei cronice,
de bolile reumatismale, ca şi de colagen; a introdus metode noi de cercetare de
laborator în domeniul nefrologiei; membru titular al Academiei Române din 1974
(n. 1912)
·
1981: A murit generalul
american Omar Nelson Bradley (n. 1893), unul intre comandantii militari aliati
antinazisti, de pe frontul european.
·
1984: A murit criticul
literar Monica Lazar; a lăsat o operă critică neîmplinită, dar cu numeroase
contribuţii analitice interesante despre literatura română clasică şi
contemporană, interpretată dintr-un unghi fenomenologic şi stilistic (n. 1933)
·
1984: Piotr Kapița,
fizician rus, cercetător al atomului, distins cu Premiului
Nobel pentru Fizică în anul 1978 (n. 1894)
·
1988: A murit sculptorul
Vasile Blendea (n. 1895)
·
1993: A murit Marian
Anderson, cântăreaţă americană de operă (contraaltistă); prima cântăreaţă
afro-americană care a apărut la „Metropolitan Opera” (n. 1897)
·
1994 - A murit Jean Georgescu, regizor, actor şi scenarist.
Clasic al ecranizărilor caragialeşti, el semnează filme-reper ale
cinematografiei româneşti din anii ’40 (“Milionar pentru o zi”, “O noapte
furtunoasă”, Lanţul slăbiciunilor”, "Lanterna cu amintiri",
"Năbădăile Cleopatrei", "Maiorul Mura") (n.25.02.1904).
·
2002 - A murit actriţa mexicană Maria Felix (”Femeia
fără suflet”, ”Devoratoarea”) (n.04.05.1914).
·
2011: A murit Alex Leo
Şerban, critic de film, eseist, prozator, traducător; unul dintre cei mai
cunoscuţi critici de film ai României timp de aproape trei decenii (n. 1959)
·
2011: A murit Hedda Sterne
(numele la naştere: Hedwig Lindenberg), artistă plastică de origine română,
stabilită la New York (n. 1910)
·
2013: A decedat fostul prim ministru britanic Margaret
Thatcher; (n.1925). Margaret Hilda Thatcher, Baroneasă Thatcher, (n 13
octombrie 1925 – d. 8 aprilie 2013), om politic britanic, prim-ministru al
Regatului Unit între 1979 și 1990.
·
2016 - A murit actorul Mircea Albulescu, profesor
universitar (doctor în arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii
Scriitorilor (n.04.10.1934).
Sărbători
·
În calendarul
ortodox: (+) Învierea Domnului (Sfintele Paști). Toate ale praznicului.
- În calendarul romano-catolic: Sf. Iulia Billart, călugăriță
- Ziua Internationala a rromilor (tiganilor)
si totodata sarbatoarea acestei etnii in Romania. Data de 8
aprilie a devenit sarbatoare pentru etnia rroma, odata cu reunirea la
nivel international a organizatiilor rromilor in cadrul primului Congres
Mondial al Rromilor, desfasurat la Londra in 1971. La acest congres s-a
luat decizia ca ziua de 8 aprilie sa devina Ziua Internationala a Rromilor
din intreaga lume. Tot atunci a fost adoptat, ca imn international al
romilor, cantecul “Gelem, gelem”, interpretat de cantareata si actrita
Olivera Vuco, in cunoscutul film iugoslav “Am intalnit si tigani
fericiti”, pelicula ce dateaza din 1967. De asemenea, a fost adoptat si
steagul international al rromilor, avand jumatatea de jos verde, simbol al
campurilor inverzite si jumatatea de sus albastra, simbol al cerului
senin, iar la mijloc roata cu spite, denumita si chakra, aceasta fiind
similara cu Ashok Chakra, roata de pe steagul Indiei, reprezentand miscarea
si creatia lumii. Roata simbolizeaza, pe de o parte, soarta, roata
succesiunii vietilor, iar pe de alta parte, nomadismul, in relatie cu
spatiul originar al Indiei. Doua decenii mai tarziu, la Congresul Mondial
al Rromilor din aprilie 1990, Comisia Lingvistica a Uniunii
Inter¬natio-nale a Rromilor a oficializat alfabetul international
standardizat al limbii rromani, decizia fiind semnata de 17 specialisti in
domeniu din diferite tari, in prezenta unui observator al UNESCO. In 2002,
de 8 aprilie, s-a sarbatorit jubileul milenar reprezentand 1.000 de ani de
atestare a romilor in Europa.
RELIGIE
ORTODOXĂ 8 Aprilie
(+) Învierea Domnului (Sfintele Paști). Toate ale praznicului.
PAȘTI,
PAŞTILE sau sărbătoarea
anuală a învierii Domnului — este cea mai de seamă dintre
praznicele împărăteşti, în creştinătatea ortodoxă, „al praznicelor praznic,
sărbătoarea sărbătorilor” (cum este numit în Canonul Paştilor din Penticostar), Din punct
de vedere calendaristic, de sărbătoarea Paştilor este legat tot ciclul mobil de
sărbători, al anului bisericesc (liturgic). De această dată e legată ordinea
(succesiunea) şi denumirea duminicilor de peste an, cu evangheliile şi
apostolele care se citesc la Liturghie în tot cursul anului. Importanţa acestei
sărbători i-o conferă şi ciclul de trei zile, cât se sărbătoreşte.
Cuvântul Paşti (folosit
de obicei la forma de plural lat. Paschae), e
de origine ebraică (Pesah-trecere)
şi era folosit pentru sărbătoarea azimilor (Pascha) sărbătoare anuală în amintirea
trecerii prin Marea Roşie, când s-au eliberat din robia egipteană (Ieşire 12,
27), la 14 Nisan (prima lună plină de după echinocţiul de primăvară). După
unele păreri, termenul Paşti, cât şi sărbătoarea iudaică Pascha, ar fi de
origine egipteană (în Ib. egipteană Paşeh =
trecere). În timpul robiei în Egipt se sărbătoarea. în valea Nilului, ziua
echinocţiului de primăvară, adică a trecerii soarelui din emisfera australă în
cea boreală (nordic), ca zi a biruinţei luminii asupra întunericului. Evreii au
păstrat denumirea şi serbarea, dându-i însă un sens religios şi naţional. Din
Ib. ebraică, cuvântul a fost preluat de creştini, fără a fi vreo legătură,
decât de nume, între sărbătoarea creştină a Paştilor şi vechea sărbătoare
iudaică. Trecerea cuvântului în vocabularul creştin s-ar explica prin faptul că
evenimentele istorice comemorate în sărbătoarea creştină (patimile, moartea şi
Învierea Domnului) au coincis cu Paştele evreilor din anul 33, fiind însă de la
sine înţeles că obiectul sau motivul Paştelui creştin este cu totul altul decât
cel al evreilor, între cele două serbări nefiind altă legătură decât cea de
coincidenţă de nume. Paştile constituie cea mai veche sărbătoare creştină.
Împreună cu Duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, se sărbătoreşte
din epoca apostolică. Numirea de Paşti s-a
dat la început de primii creştini comemorării anuale a Cinei celei de Taină,
care avea loc în seara zilei de 13 Nisan, adică în joia dinaintea Duminicii
Învierii. Comemorarea consta dintr-o masă rituală care imita Cina şi era
însoţită de slujba Sfintei Euharistii. Denumirea de „Paşti” a trecut însă la
creştini, de la comemorarea Cinci la comemorarea morţii Domnului. Mielul care
era jertfit şi mâncat la masa pascală a evreilor (în amintirea mielului pascal
din ultima noapte a robiei din Egipt, când Moise i-a trecut Marea Roşie şi i-a
eliberat), era considerat ca imagine sau preînchipuire a Mântuitorului, Care
S-a jertfit ca un miel, pentru răscumpărarea păcatelor noastre (Isaia 53, 7;
Ioan 1, 29 s.a.). În sensul acesta (de jertfă) e întrebuinţat cuvântul Paşte la Sf.
Apostol Pavel; „Căci Paştile nostru(τό πάσχα ήμων — to pasha imon) Hristos
S-a jertfit pentru noi” (1 Corinteni 5,7). Comemorarea anuală a Cinei stă deci
la originea sărbătorii creştine a Paştilor. Reglementându-se durata Postului
Pastelui, a fost mutată comemorarea Cinei din noaptea de 13 Nisan, adică din
Joia dinaintea Învierii şi s-a hotărât ca să se facă în noaptea de sâmbătă,
spre a nu se întrerupe Postul prin mesele rituale din seara Joii Patimilor.
Paştele însemna deci, la primii creştini, comemorarea anuală a celor trei
momente din viaţa Mântuitorului: Cina,
Patimile şi Învierea. Cu
timpul însă înţelesul cuvântului Paşti s-a
restrâns numai la sărbătoarea Învierii, aşa cum îl înţelegem noi astăzi.
Întrucât în Biserica veche au existat neînţelegeri privind data serbării
Paştelui şi pentru a le curma, Sfinţii Părinţi au hotărât, în cadrul
Sinodului I
Ecumenic, ca Paştele să se serbeze de toată creştinătatea
numai Duminica şi
aceasta să fie în prima Duminică cu lună plină, după echinocţiul de primăvară.
Dacă însă prima lună plină (14 Nisan) de după echinocţiul de primăvară (21
martie) cade duminica, atunci se va serba în duminica următoare, pentru a nu
corespunde cu Paştele evreilor, care se serba totdeauna la 14 Nisan. Data
Paştilor poate varia într-un interval de 35 de zile (între 22 martie-25
aprilie). Pentru aceasta s-au stabilit, incä din sec. III, tabele cu dala
Paştilor (numite Pascalii), pe mai mulţi ani. Dar din cauză că nu toată lumea
creştină foloseşte acelaşi calendar bisericesc (unii încă mai folosesc
calendarul iulian, adică vechiul calendar neîndreptat — stil vechi — alţii pe
cel gregorian, îndreptat încă din 1582, deci stilul nou — în Apus şi o parte
din Răsărit (printre care şi România) s-a hotărât ca în toată Biserica Ortodoxă
(indiferent ce calendar urmează), Pastele să fie serbat ia aceeaşi dată, şi
anume după Pascalia stilului vechi. Această hotărâre s-a luat în 1927 şi a fost
întărită de Consfătuirea interortodoxä de la Moscova, din iulie 1948.
Privitor
la modul sărbătoririi Paştilor, cea mai mare sărbătoare creştină, ea era şi
este privită ca o zi de bucurie (bucuria Învierii Domnului), marele eveniment
din istoria mântuirii noastre, care stă la temelia credinţei şi a Bisericii
creştine (I Corinteni 15, 14). Tradiţii: creştinii
vopsesc ouă roşii, pregătesc miel şi cozonac, iar sărbătoarea ţine trei zile.
La evrei ţine 8 zile, şi ei mănâncă pască în
loc de pâine, adică un fel de azimă în foi subţiri şi uscate (pâine nedospită).
Sursa:
Pr. Prof. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, „Dicţionar de cunoştinţe
religioase”, Editura „Andreiana”, Sibiu, 2010.
Evanghelia la Sfanta Inviere
"La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi
Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au
făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi
viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu
a cuprins-o. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a
venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin
el. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina
cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. În lume era şi
lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar
ai Săi nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a
dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din poftă
trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut. Şi
Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă
ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Ioan mărturisea despre
El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a
fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era. Şi din plinătatea Lui noi
toţi am luat, şi har peste har. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul
şi adevărul au venit prin Iisus Hristos."
INVITAȚIE LA
OPERĂ 8 Aprilie
Domenico Maria
Gaetano Donizetti (“Lucia di Lammermoor”, “Elixirul dragostei”)
Lucia di Lammermoor de Donizetti
Rolando Villazóns “L´elisir d´amore” in the wild
west (HD 1080p):
Don Pasquale
Adelia
La Fille du Regiment
INVITAȚIE LA BALET 8 Aprilie
Cu Vaslav Nijinsky
MUZICĂ 8
Aprilie
Giuseppe
Tartini
Sir Adrian Boult, dirijor englez
Florentin
Delmar, compozitor, pianist și dirijor român
George
Grigoriu, compozitor român
Melodii de George Grigoriu:
Jacques Brel, cântăreț
și actor belgian
Connie Stevens (Concetta Rosalie Ann
Ingolia), actriţă şi cântăreaţă americană
Roger "Chappo" Chapman, vocalist şi
compozitor britanic (Family, Streetwalkers)
Steve Howe, chtarist, vocalist şi compozitor
britanic (Yes, Asia, GTR)
John Schneider, actor şi cântăreţ country
american
Julian Lennon, cântăreț britanic, fiul lui
John Lennon
Gaetano
Donizetti
Messa di Requiem - Gaetano Donizetti –
1970:
King (Joseph) Oliver, compozitor şi șef de
orchestră de jazz american
The Best Of King Oliver's Creole Jazz Band (1923
recordings) | Jazz Music:
Per Yngve
Ohlin, solist vocal suedez
Marian
Anderson
Marian Anderson "Ave Maria" by
Schubert:
Sara Montiel
Ray Conniff –
The Very Best Of Romantic Saxophone Coffee
Saxophone JAZZ - Best Instrumental Cafe Jazz Music 2018
POEZIE 8
Aprilie
François
Villon
Biografie
Nume
la naștere
|
François
de Montcorbier (sau Des Loges)
|
Născut
|
1
aprilie 1431 (stil vechi)/19 aprilie 1432 (stil nou) ca François de Montcorbier sau Des
Loges
|
Decedat
|
|
Naționalitate
|
|
Cetățenie
|
|
Ocupație
|
|
Pseudonim
|
François
Villon
|
Limbi
|
|
Studii
|
|
Pregătire
|
Amoru-şi are harul său
Amoru-şi are harul său
Şi libertatea ne învaţă:
Alegi şi tu, aleg şi eu,
S-a stins iubirea, totu-ngeaţă!
Şi creşte ura certăreaţă:
"Nici nu mă ştii, nici te-am ştiut,
La naiba dragostea pe viaţă
Şi ani de chin pentru-un sărut!"
Şi libertatea ne învaţă:
Alegi şi tu, aleg şi eu,
S-a stins iubirea, totu-ngeaţă!
Şi creşte ura certăreaţă:
"Nici nu mă ştii, nici te-am ştiut,
La naiba dragostea pe viaţă
Şi ani de chin pentru-un sărut!"
Bivolii
Domol se misca zeii nomolului
fecund.
Le picura pe frunte amurgul luat în coarne,
Ca parc-ar vrea deodata în aur sa se-ntoarne
Elementarul negru ce-a rabufnit din fund.
Salbatica stihie din smârcuri s-a ales,
Ia chipuri smoala hâda si umbla pe picioare,
Mugesc catre lumina huidume visatoare,
Noroi cu ochi nostalgici porneste peste ses.
Ies doi, ba trei... O turma, haotice vedenii,
De varsatori zanatici scapati de dedesupt
Îsi scrie zodiacul cu mâlul tot ce-a supt.
Pe drumurile noastre... Spaimântatoare genii
Aduc în sate noaptea dospita-n vraji de stele.
Opriti la porti, asteapta, ca soarta-n ceasuri grele.
Le picura pe frunte amurgul luat în coarne,
Ca parc-ar vrea deodata în aur sa se-ntoarne
Elementarul negru ce-a rabufnit din fund.
Salbatica stihie din smârcuri s-a ales,
Ia chipuri smoala hâda si umbla pe picioare,
Mugesc catre lumina huidume visatoare,
Noroi cu ochi nostalgici porneste peste ses.
Ies doi, ba trei... O turma, haotice vedenii,
De varsatori zanatici scapati de dedesupt
Îsi scrie zodiacul cu mâlul tot ce-a supt.
Pe drumurile noastre... Spaimântatoare genii
Aduc în sate noaptea dospita-n vraji de stele.
Opriti la porti, asteapta, ca soarta-n ceasuri grele.
Templul
Lasa de acum
Piatra si argil,
Cata-ti subtil
Sprijin de fum.
Stâlpi, zidarii,
Turle.. de loc.
La temelii,
Limbi mari de foc.
Jertfa? de gând.
Nici un amvon:
Singurul zvon
Duhul trecând.
Cu chin si azur
Acoperit,
L-a ctitorit
Sufletul pur.
Aici s-aseaza
Dorul ucis
Si-ngenuncheaza
Vis dupa vis.
Para si nor,
Urca la cer
Templul, usor
Mongolfier.
Piatra si argil,
Cata-ti subtil
Sprijin de fum.
Stâlpi, zidarii,
Turle.. de loc.
La temelii,
Limbi mari de foc.
Jertfa? de gând.
Nici un amvon:
Singurul zvon
Duhul trecând.
Cu chin si azur
Acoperit,
L-a ctitorit
Sufletul pur.
Aici s-aseaza
Dorul ucis
Si-ngenuncheaza
Vis dupa vis.
Para si nor,
Urca la cer
Templul, usor
Mongolfier.
Panait Cerna
Biografie
Panait Cerna s-a născut la 25 septembrie 1881 în localitatea
Cerna, cu numele Stanciof (de origine bulgară). Opera sa literară este
restrânsă: Poezii 1910 , teza de doctorat "Poezia de gândire" şi
studiile despre Eminescu şi Faust.
Cerna ieşise în lume, cu versurile lui entuziaste şi oneste, într-o vreme de mare fierbere culturală, când oameni şi grupuri literare se băteau cu o aprindere în care se reînnoiau timpii celui dintâi şi celui mai simplu naţionalism literar român. Trebuiau glorii literare noi şi mari, cu orice preţ. Atunci manifestări de talente cât de puţin convenabile erau înălţate hiperbolic la rang de fenomene epocale; critici şi şcoli se certau de la descoperirea lor, sau îşi făceau din ele arme pentru vajnicele lor emulaţii onorabile dar pătimaşe.
S-ar părea că, o clipă, însuşi minunat cumpănitul Maiorescu a greşit la fel, deşi nu în aceeaşi măsură ca ceilalţi, în privinţa lui Cerna. Peste puţin, agerul şi recele om a trebuit să se regăsească pe sine, şi atunci, neapărat, de la el a venit vorba care trebuia: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"... Aceasta desigur înseamnă nu doar că gândirea abstractă nu poate fi, ca şi orice alt cuprins intelectual, material de artă literară, ci numai că felul acela de gândire ajunge mai lesne tiranic decât un altul, şi imperios dă la o parte arta, socotind că o înalţă deosebit prin prestigiul pompos al filozofiei sau al religiei.
În Germania, Cerna găsise o hrană hipertrofiantă pentru această prejudecată a unei estetice specific neartistice. Literatura clasică şi postclasică a nemţilor e îmbibată de "poezie" filozofică, şi asupra acestui gen de poezie ei au şi teoretizat din belşug. "Gedankenlyrik" e termenul în care se rezumă simptomatic această predilecţie sau slăbiciune literară; cuvântul şi ideea au dat titlu şi cuprins tezei de doctorat a lui Cerna. De multe ori se plângea el că studiile acestea îl abăteau de la poezie până la completa izolare de ea. Poezia lui nu fusese decât produsul acelui frecvent entuziasm tineresc din care se nasc atâtea diletantisme serioase, ce nu se pot rezolva decât în decepţii. Tristeţile şi neliniştile lui nu erau decât semnul unei dezorganizări care începea atunci să i se desluşească. O împrejurare agravantă pentru acest om, atât de deştept, inimos şi curat la suflet, a fost că vanităţile curioase, de altfel naive şi ele, ale unor târgoveţi în ceartă mare pe glorie culturală, l-au cufundat cu exagerare în acea tinerească amăgire.
Totuşi, pe un om ca Cerna îl fermeca prestigiul "poetic" al lui Guyau. Se-nţelege, nesfârşitele poeme şi poezii cu idei ale clasicilor sau neclasicilor nemţi, ale blândului matematic Sully - Proudhomme, ale nevinovatei de orice poezie Madame Ackermann îl înfierbântase până la fanatism desăvârşit. Îi era cu neputinţă să înţeleagă că ideile filozofice, tot atât de puţin ca oricare altele, nu implică nici o superioritate estetică. Moralism, profetism, poezie se amestecau pentru el, ca pentru atâţia alţii, într-o nebuloasă sublimă şi pompos răsunătoare
Se stinge din viaţă la 23 martie 1913 mumurând: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"...
Cerna ieşise în lume, cu versurile lui entuziaste şi oneste, într-o vreme de mare fierbere culturală, când oameni şi grupuri literare se băteau cu o aprindere în care se reînnoiau timpii celui dintâi şi celui mai simplu naţionalism literar român. Trebuiau glorii literare noi şi mari, cu orice preţ. Atunci manifestări de talente cât de puţin convenabile erau înălţate hiperbolic la rang de fenomene epocale; critici şi şcoli se certau de la descoperirea lor, sau îşi făceau din ele arme pentru vajnicele lor emulaţii onorabile dar pătimaşe.
S-ar părea că, o clipă, însuşi minunat cumpănitul Maiorescu a greşit la fel, deşi nu în aceeaşi măsură ca ceilalţi, în privinţa lui Cerna. Peste puţin, agerul şi recele om a trebuit să se regăsească pe sine, şi atunci, neapărat, de la el a venit vorba care trebuia: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"... Aceasta desigur înseamnă nu doar că gândirea abstractă nu poate fi, ca şi orice alt cuprins intelectual, material de artă literară, ci numai că felul acela de gândire ajunge mai lesne tiranic decât un altul, şi imperios dă la o parte arta, socotind că o înalţă deosebit prin prestigiul pompos al filozofiei sau al religiei.
În Germania, Cerna găsise o hrană hipertrofiantă pentru această prejudecată a unei estetice specific neartistice. Literatura clasică şi postclasică a nemţilor e îmbibată de "poezie" filozofică, şi asupra acestui gen de poezie ei au şi teoretizat din belşug. "Gedankenlyrik" e termenul în care se rezumă simptomatic această predilecţie sau slăbiciune literară; cuvântul şi ideea au dat titlu şi cuprins tezei de doctorat a lui Cerna. De multe ori se plângea el că studiile acestea îl abăteau de la poezie până la completa izolare de ea. Poezia lui nu fusese decât produsul acelui frecvent entuziasm tineresc din care se nasc atâtea diletantisme serioase, ce nu se pot rezolva decât în decepţii. Tristeţile şi neliniştile lui nu erau decât semnul unei dezorganizări care începea atunci să i se desluşească. O împrejurare agravantă pentru acest om, atât de deştept, inimos şi curat la suflet, a fost că vanităţile curioase, de altfel naive şi ele, ale unor târgoveţi în ceartă mare pe glorie culturală, l-au cufundat cu exagerare în acea tinerească amăgire.
Totuşi, pe un om ca Cerna îl fermeca prestigiul "poetic" al lui Guyau. Se-nţelege, nesfârşitele poeme şi poezii cu idei ale clasicilor sau neclasicilor nemţi, ale blândului matematic Sully - Proudhomme, ale nevinovatei de orice poezie Madame Ackermann îl înfierbântase până la fanatism desăvârşit. Îi era cu neputinţă să înţeleagă că ideile filozofice, tot atât de puţin ca oricare altele, nu implică nici o superioritate estetică. Moralism, profetism, poezie se amestecau pentru el, ca pentru atâţia alţii, într-o nebuloasă sublimă şi pompos răsunătoare
Se stinge din viaţă la 23 martie 1913 mumurând: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"...
April
În glas au aiurări de liră,
Pe frunţi – un răsărit de zori;
La şipot, unde poposiră,
S-au adunat privighetori...
Iar zeul dragostei, April,
Din două guri făcea o floare,
Şi fiecare sărutare
O saluta din crengi, c-un tril.
Visând, cei doi îndrăgostiţi
Tot repetau în suflet cântul;
Atunci, din fundul văii, vântul,
Văzând cât sunt de fericiţi,
S-a strecurat în crengi tiptil,
Mişca un ram, zâmbea în soare,
Şi-i îngropa sub colb de floare,
C-un râs zburdalnic de copil.
Pe frunţi – un răsărit de zori;
La şipot, unde poposiră,
S-au adunat privighetori...
Iar zeul dragostei, April,
Din două guri făcea o floare,
Şi fiecare sărutare
O saluta din crengi, c-un tril.
Visând, cei doi îndrăgostiţi
Tot repetau în suflet cântul;
Atunci, din fundul văii, vântul,
Văzând cât sunt de fericiţi,
S-a strecurat în crengi tiptil,
Mişca un ram, zâmbea în soare,
Şi-i îngropa sub colb de floare,
C-un râs zburdalnic de copil.
Primăvara
Cu faptura ei de floare
Si cu daruri noi,
Vesnica biruitoare
A sosit la noi.
Trandafirii aurorii
Sunt obrajii ei,
Val de argint
ea are norii
Albi si subtirei.
Nalta, mîndra, sta-n picioare
În radvan domnesc...
Gingas chip de fata are
Bratul voinicesc.
Viu struneste-n aer zîna
Roibi hraniti cu jar;
Cai de vînt, scapati din mîna
Cruntului Ghenar.
Bubuind înainteaza
Pe un pod de nori,
Pîna iese-n drum de raza
Strajuit de flori...
Si cu daruri noi,
Vesnica biruitoare
A sosit la noi.
Trandafirii aurorii
Sunt obrajii ei,
Val de argint
Albi si subtirei.
Nalta, mîndra, sta-n picioare
În radvan domnesc...
Gingas chip de fata are
Bratul voinicesc.
Viu struneste-n aer zîna
Roibi hraniti cu jar;
Cai de vînt, scapati din mîna
Cruntului Ghenar.
Bubuind înainteaza
Pe un pod de nori,
Pîna iese-n drum de raza
Strajuit de flori...
Mama
I
Din varsta
fericirii fara minte
Icoane dragi
mi-apar mereu-nainte :
De lume
razletita si sfioasa,
In rama de
salcim zaresc o casa.
Si-n casa,
intr-un colt intunecat,
Vad un copil
de mama lui certat.
El mainile
si-ntinde spre iertare,
Dar ea-i
tacuta si nenduratoare.
Din toti
cati trec, nu-i nimeni sa-l aline!
Si
plange-nabusit copilul -
S-adoarme in
suspine.
Dar peste
noapte-o biruieste dorul -
Din somnu-i
sare muma,
Si spre
ungherul unde-i doarme-odorul
Paseste-n
virful degetelor numa.
Pe somnul
lui cel fin
Duioasa
se-nclina ;
De-al vietii
sale chin
Un zambet
i-anima.
Zbucneste
fara’ zagaz
Iubirea ei
muta -
Si plansul
lui obraz
Plangand il
saruta.
Si mii de
mangaieri
Pe crestet
i-aduna -
De ziua cea
de ieri
Ce dulce-l
razbuna!
El simte cum
s-apleaca peste dansul
O umbra buna
ce l-ar dezmierda -
Si-ntr-un
suspin, pe cind ea-i sterge plansul,
Intinde
bratele lui mici spre ea.
De gatul ei
s-atarna in nestire -
Toti ingerii
din ceruri ii sint frati!
Invaluiti
de-a candelei lucire,
Copil si
mama dorm imbratisati...
II
Tu, inima de
mama, soarta mea,
De ce
mi-ascunzi tu darurile tale?
Caci la
pamant cazui cu sete grea
Si iata! a
secat izvoru-n cale...
La porti
straine am cersit iubire,
Si portile
cu zgomot s-au inchis;
Iar unde-am
vrut sa picur fericire
Am otravit
dumnezeescul vis.
O,
mama ! o nadejde ma mai tine :
Ca n-ai sa-ti
uiti copilul in straini -
Ca in curand
ma vei chema la tine,
Sa gust din
rodul vesnicilor spini...;
Ca, buna,
vei veni sa-mi vindeci rana
In clipa
sfanta cind voi adormi,
Cind sub
pleoape voi strivi icoana
Acestei lumi
- ce n-a fost, nici va fi...
Inalta-ma
atunci, spalat de rau,
In lumea
inimii s-a frumusetii,
Sa ma
destept din somnul greu al vietii,
Plangand,
de mult noroc, la pieptul tau.
Alexandru
Claudian, poet şi sociolog al literaturii
Biografie
Alexandru Claudian (8 aprilie
1898, Cernavodă, judeţul Constanţa - 16 octombrie 1962, Bucureşti) - poet,
eseist şi traducător. Este fiul Eufimiei (născută Cernătescu) şi al lui Floru
Claudian, inginer topograf, ajuns general în 1912.
Din cauza peregrinărilor
familiei, Claudian învaţă la Craiova, Caracal şi Buzău, luându-şi bacalaureatul
la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti, în 1918. Urmează, tot aici, studii de
filosofie la Facultatea de Litere şi Filosofie, pe care a absolvit-o în 1922.
Profesor suplinitor de limba franceză şi de filosofie în Bucureşti, la liceele
„Sf. Sava”, „Mihai Viteazul”, „Spiru Haret”, „Gheorghe Lazăr”, „Mihai Eminescu”
şi „Matei Basarab”, şi în Iaşi, Ia Liceul Militar, secretar al Institutului
Social Român, îşi începe cariera universitară în 1929, la Iaşi, unde în 1930
îşi ia şi doctoratul în filosofie.
În 1937-1938, beneficiază de o
bursă a statului francez pentru un stagiu la Paris. După moartea lui Petre
Andrei, în 1941, preia Catedra de sociologie şi etică. Sub regimul comunist,
este înlăturat din Universitate. Ocupă un post la Catedra de psihologie a
copilului la Facultatea de Medicină şi Farmacie (1948-1952), şi după doi ani de
ostracizare politică e acceptat cercetător în institutul filologic ieşean al
Academiei Române.
Primele versuri ale
lui Claudian (Rosalia) apar în 1920, în „Curentul nou”, iar cel
dintâi articol (Criza idealismului), în 1921, în
„Viaţa studenţească”. În afara studiilor publicate în reviste de specialitate,
colaborează, destul de sporadic, cu versuri, articole, eseuri, recenzii şi
cronici la „Facla literară”, „Adevărul literar şi artistic”, „Revista română”,
„Pasul vremii” (unde semnează rubrica „Din lumea cărţilor”), „Viaţa literară”,
„Minerva”, „Ideea europeană”, „Viaţa românească”, „Gândul vremii”, „Lumea”,
„Atheneum”, „Manifest”, „Şantier”, „Însemnări ieşene”, „Revista Fundaţiilor
Regale”, „Societatea de mâine”, „Jurnalul literar”, „Moldova”, „Revista
tineretului”, „Ethos”, „Libertatea” etc.
În anii ’50 publică
în revista academică „Studii şi cercetări ştiinţifice” şi în „Iaşul literar”.
Semnează şi Anton Costin sau cu iniţiale. În timpul vieţii i-au apărut numai
cărţile de sociologie: Cercetări filosofice şi
sociologice (1935), Colectivismul înfilosofia lui
Platon (1936), Originea socială a filosofiei
lui Auguste Comte (1936), Cunoaştere şi suflet (1940)
şi Antisemitismul şi cauzele lui sociale (1945).
Postum, i se editează volumul de versuri Senin (1972).
Au rămas în
manuscris două studii de sociologie a teatrului francez din secolul al XVII-lea
şi a prozei franceze din secolul al XIX-lea, bună parte din traducerile din
Joachim du Bellay, Clement Marot, La Fontaine, Voltaire, Vigny, Hugo, Musset,
Leconte de Lisle, Baudelaire, Heredia, Verlaine, Samain etc., din Goethe (Faust), Heine şi Lenau. Ca sociolog al culturii,
preocupat de cercetarea genetică, Claudian încearcă să aprofundeze o orientare
deterministă, frecventată anterior de Constantin Dobrogeanu-Gherea, Henric
Sanielevici şi Ştefan Zeletin.
El consideră că naşterea ideilor,
a sistemelor filosofice, individualizarea şi filiaţiile lor, de la Socrate şi
Platon, prin Leibniz, J.J. Rousseau, Helvetius, până la Auguste Comte, ar avea
o explicaţie insuficientă în absenţa unei analize a condiţionărilor istorice de
natură socială şi psihologică. Astfel, utilizând metoda psiho-socio-genetică,
studiul istoriei filosofiei, prin extensie şi al istoriei culturii, ar intra pe
un teren mai ferm, sub auspiciile obiectivităţii ştiinţifice.
Sunt idei promovate de Claudian
în anii ’30 ai secolului trecut, dezvoltate într-o manieră neabuzivă, cu o
erudiţie structurală, ocolită de ariditate, îmblânzită de seninătatea
gânditorului, cu un stil intelectual personal, care pecetluieşte frazarea
elastică, nu o dată eseistică, a discursului. În studiile târzii, acest tip de
abordare, aparent supus comenzii ideologice proletcultiste, nu este nici
supralicitat, dar nici abandonat. Perspectiva psihosocială este aplicată
teatrului clasic francez (Corneille, Racine, Moliere), prozei (şi romanului)
francez, de la Chateaubriand la Maupassant. Adesea, analizele, dar şi
conceptele includ puncte de vedere înrudite cu cele ale lui Mihai Ralea ori cu
ideile care vor consacra sociologi literari precum Georg Lukacs, Lucien
Goldmann, Robert Escarpit etc.
Exersată ca violon d’lngres şi adusă parcimonios la vedere,
poezia înseamnă pentru Claudian un spaţiu al visărilor tăinuite. E în Senin o confesiune surâzătoare, melancolică,
aparţinând unui fel de Ianus bifrons care îşi joacă în faţa ochilor, sfios şi
autoironie, imaginea. Viaţa între cărţi, în bibliotecă, trăire aproape
muzicală, se vede concurată de viaţa cea aievea, de odinioară şi din clipa
prezentă, când burgul este descoperit cu o privire ingenuă, care soarbe parcă
uitata exuberanţă a naturii. În acest jurnal liric, monologic, delicat,
aristocratic, emoţiile vin dinspre şi se întorc întotdeauna la lectură, carte,
motive livreşti. Ca şi A.I. Odobescu, Claudian peripatetizează graţios şi
bonom. Numai că, „paralizat de discreţie” (G. Călinescu), poate şi de
neîncredere, poetul a vrut să stea de vorbă doar cu sine însuşi.
Opera literară
·
Cercetări filosofice
şi sociologice, Iaşi, 1935;
·
Colectivismul în
filosofia lui Platon, Iaşi, 1936;
·
Originea socială a
filosofiei lui Auguste Comte, Bucureşti, 1936;
·
Cunoaştere şi suflet,
Iaşi, 1940;
·
Antisemitismul şi
cauzele lui sociale, Bucureşti, 1945; ediţie
îngrijită şi introducere de Constantin Schifirneţ, Bucureşti, 2000;
·
Senin,
ediţie îngrijită şi introducere de Constantin Crişan, prefaţă de Şerban
Cioculescu, Bucureşti, 1972.
TEATRU/FILM
8 Aprilie
Jean
Georgescu
Biografie
Actorul,scenaristul si regizorul Jean
Georgescu s-a nascut la 25 februarie 1901 la Bucuresti.Dupa absolvirea
cursurilor la Conservatorul Regal de Arta Dramatica, a debutat ca actor in anii
1920 jucand in diferite companii teatrale alaturi de mari actori romani. In
film si-a inceput cariera tot ca actor, in filmul "Tigancusa la
iatac" (1923) unde interpreteaza rolul unui tinar pierde-vara. Atras din
ce in ce mai mult de cinematografie devine si scenarist scriind scenariile unor
filme precum "Milionar pentru o zi" (1924), "Maiorul Mura"(1928),"Asa
e viata"(1928). La inceputul anilor 1930 cineastul s-a mutat la Paris unde
ramane pana la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Si in Franta a
realizat filme in calitate de regizor si scenarist, printre care si mediumetrjele
"La miniature" (1933) si "Ca colle"(1933) in care rolul
principal era interpretat de marele actor francez Fernandel ,acest din urma
film fiind unul care l-a consacrat pe celebrul actor de comedie.Reintors in
Romania in 1939 , Jean Georgescu si-a indreptat atentia catre opera lui
Caragiale, adaptand piese de teatru si povestiri scurte scrise de marele nostru
dramaturg:"O noapte furtunoasa", "Vizita","Lantul
slabiciunilor","Mofturi".In filmul "Directorul
nostru"(1955)actorul Grigore Vasiliu Birlic realizeaza un rol comic
memorabil. In perioada comunista, Jean Georgescu a fost marginalizat ca
regizor, in viata personala fiind obligat sa divorteze de sotia sa
frantuzoaica.A murit la 8 aprilie 1994 la Bucuresti.
Mofturi 1900 (1964)
Regia Jean Georgescu:
Nu filmam sa ne-amuzam (1975) Regia Jean
Georgescu:
Cu Mircea Albulescu
Mircea Albulescu (pe numele
adevărat Iorgu Constantin V. Albulescu, n. 4 octombrie 1934, București - d. 8 aprilie 2016, București) a fost un actor român, profesor universitar
(doctor în arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor. În iunie 2013 și-a
anunțat retragerea din viața artistică.[1]
S-a
născut la București, pe 4 octombrie 1934, și a fost singurul copil al
părinților săi. În cartea de identitate este Iorgu Albulescu - numele ales de
tatăl său, Vasile Albulescu. În certificatul de naștere este Constantin
Albulescu - numele nașului, iar în viața de zi cu zi este Mircea Albulescu -
numele ales de mama sa.[2]
Tatăl
său, Vasile, era român din Vlașca, a studiat la Conservator și era dirijor de
fanfară militară, iar mama sa era o poloneză frumoasă, pe nume Olga Tempinski.[3] Aceasta
a fost catolică, iar în toată copilăria sa l-a dus, duminică de duminică,
la Biserica Bărăția,
unde a început să dorească să devină ministrant, adică unul dintre băieții care
participau la slujbă și ajutau preoții. Acest lucru nu era posibil, el fiind
ortodox, asemeni tatălui.[2]
S-a
căsătorit la vârsta de 22 ani cu Maria[4] și
în urma căsniciei de peste 50 ani, a rezultat un fiu, Matei. Soția sa a decedat
în anul 2007. Actorul are și un nepot, Vladimir. La 75 de ani, de dragul
nepotului său, a învățat engleză și să lucreze pe calculator, având propria
pagină de web.[5] Actorul
a făcut școala primară la Liceul „Sfântul Andrei", unde, la acea vreme,
predau călugări din Germania și se învăța intens limba germană. Această
educație l-a ajutat să aibă înclinație către ordine și disciplină.[2]
A
lucrat ca artist-amator la Ateneul Popular, a fost figurant în Corpul de
ansamblu al câtorva teatre din București,
iar după 1950 a fost angajat la Teatrul Național
București.
A
absolvit Școala Medie de Arhitectură în anul 1952,
cu diplomă de Conductor Arhitect, iar apoi și Institutul
de Artă Teatrală și Cinematografică din București în
1956, la clasa profesoarei Aura
Buzescu, unde a fost coleg și bun prieten cu actorul Amza
Pellea.[6]
A
jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din București, Teatrului
de Comedie și Teatrului Național din București și a avut peste 90 de roluri în
film. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l
considera cea mai prodigioasă dintre activitățile sale artistice și care a
constituit subiectul tezei sale de doctorat, “Teatrul radiofonic;
convertibilitatea mijloacelor de expresie actoricească în procesul creației”
(2004). Despre Teatrul Național Radiofonic, în care a întruchipat peste 300 de
personaje, Mircea Albulescu afirma: “Dacă 1000 de oameni ascultă...fiecare
„vede ” altă piesă. Este receptorul cel mai creator.” [7]
Rolul
cel mai drag sufletului artistului este cel din piesa “Danton”, de Camil
Petrescu. La premiera piesei pe scena Teatrului Național din
București, Dinu Săraru a
scris: “Mircea Albulescu –în Danton- o creație unică, ilustrând dezlănțuirea
unui talent unic. Un moment de referință în teatrul românesc modern”.[7]
Mircea
Albulescu a jucat în multe dintre filmele regizate de Sergiu
Nicolaescu (Dacii,
1967, Mihai Viteazul,
1970, Zile Fierbinți,
1975, Revanșa, 1978, Pentru
Patrie, 1978, Nea Marin Miliardar,
1979, Mihail, câine de
circ, 1979, Capcana
Mercenarilor, 1980, Wilhelm Cuceritorul,
1982, Viraj periculos,
1983, Ziua
Z, 1985, Noi, cei din linia
întâi, 1986) și aproape toate filmele lui Mircea
Veroiu (Somnul Insulei,
1994, Semnul șarpelui,
1981, Mania,
1977, Șapte zile,
1973, Scrisorile
prietenului, 1997, Dincolo de pod,
1976, Artista, dolarii și
ardelenii, 1980, Craii
de Curtea Veche, 1995).[8]
A
avut roluri importante în filme regizate de: Francis Ford
Coppola (Tinerețe fără
tinerețe, 2007), Radu
Gabrea (Prea
mic pentru un război atât de mare, 1970, Dincolo
de Nisipuri, 1973, Rosenemil,
1993), Manole Marcus (Actorul
și sălbaticii, 1975), Mircea
Daneliuc (Cursa, 1975, Ediție Specială, 1980), Alexa
Visarion (Înghițitorul
de săbii, 1981), Nicolae Mărgineanu (Flăcări pe comori,
1987, Un om în Loden,
1979,), Nicolae Breban (Printre
colinele verzi, 1971), Dinu
Tănase (La
capătul liniei, 1982), Mircea
Drăgan (Columna,
1968, Brațele Afroditei,
1978), Mircea Moldovan (Totul se plătește,
1986), Andrei Blaier (Momentul
adevărului, 1989).[8]
Autor
al unor volume de versuri: “Vizite”, “Pajura singurătăți”, “ Fluture în lesă de
aur”, “Clanțe”, “Ultimele noduri” și proză: “Bilete de favoare”, “Baraka” și
“Bazar sentimental”.[9]
Într-un
interviu din anul 2011 spunea că nu-i sfătuiește pe copii să învețe nicio
poezie pe dinafară, ci s-o citească de mai multe ori, ca și când ar fi prima
dată și vor descoperi tot mai multe cu fiecare lectură.[7]
Este
membru al Uniunii Ziariștilor și doctor în arte. În perioada 30 decembrie 1992
– 4 aprilie 1994, Mircea Albulescu a deținut funcția de secretar de stat în
Ministerul Culturii, fără a fi membru al vreunui partid politic. Membru al
Senatului UNITER (din 2002), al Uniunii Cineaștilor din România, al Uniunii
Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. A
primit "Ordinul Meritul Cultural" și "Ordinul Serviciul
Credincios" în grad de Comandor.[10]
În
perioada 1985-2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru și Film
din București,
printre studenții săi numărându-se: Adrian
Titieni, Irina
Movilă, Florin Piersic jr., Elvira
Deatcu, Manuela Hărăbor și Dragoș
Bucur.[10]
Din
anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului,
alături de alte personalități ale vieții culturale românești: Florin
Piersic, Victor
Rebengiuc, Radu
Beligan, Amza
Pellea (postum), Maia
Morgenstern, Alexandru Tocilescu, Tamara
Buciuceanu-Botez, Ileana Stana
Ionescu, Draga Olteanu Matei și Sebastian Papaiani.[11]
La
data de 8 aprilie 2016, la vârsta de 81 de ani, a încetat din viață. Din 2013,
un teatru din provincie îi poartă numele: "Teatrul Proiect Câmpina Mircea
Albulescu".
Filmografie
Teatru (selecție)
Spectacole
de absolvență în cadrul I. A. T. C.:
·
Satin în Azilul
de noapte de Maxim Gorki;
·
Alexei în Tragedia
optimistă de Vsevolod Vîșnevski;
·
Tudor în Furtună
în munți de Laszlo și Deszo Jenia, Căsuța de la marginea
orașului de Alexei Arbuzov.
Teatrul
„Bulandra” din București:
·
Cloșca în Horia de
Mihail Davidoglu, regia: Dan Nasta, 1956
·
Kostiumov în Liubov
Iarovaia de Konstantin Andreevici Treniov, regia: W. Siegfried, 1956
·
Electricianul
în Hanul de la răscruce de Horia Lovinescu, regia: W.
Siegfried, 1957
·
File în Omul
care aduce ploaia de Richard Nash, regia: Liviu Ciulei, 1957
·
Lopahin în Livada
de vișini de Anton Pavlovici Cehov, regia: Marietta Sadova, 1958
·
Mihai Roznovanu
în Dacă vei fi întrebat de Dorel Dorian, regia: Dinu Negreanu,
1959
·
Bocu în Întoarcerea de
Mihai Beniuc, regia: Ion Olteanu, 1960
·
Walter în Un
strugure în soare de Lorraine Hansberry, regia: Lucian Pintilie, 1961
·
Horațiu în O
singură viață de Ionel Hristea, regia: Lucian Pintilie, 1962
·
Balthasar în Comedia
erorilor de William Shakespeare, regia: Lucian Giurchescu, 1963
·
Egist în Orestia de
Eschil, regia: Val Mugur, 1964
·
Nicolas d’Eu
în Victimele datoriei de Eugène Ionesco, regia: Crin
Teodorescu, 1968
·
Regele George al
III-lea în Nebunia regelui George de Alan Bennett, regia:
Alexandru Darie și Petre Bokor, 2004
Teatrul
de Comedie din București:
·
Achile în Troilus
și Cresida de William Shakespeare, regia: David Esrig, 1965
·
Horațiu în Șeful
sectorului suflete de Alexandru Mirodan, regia: Moni Ghelerter, 1966
·
Dacian în Capul
de rățoi de G. Ciprian, regia: David Esrig, 1966
·
Voievodul Basarab
în Croitorii cei mari din Valahia de Alexandru Popescu, regia:
Lucian Giurchescu, 1969. Acest spectacol a fost jucat și la Ploiești, în regia
lui Emil Mandric.
·
Uria Schaley
în Dispariția lui Galy Gay de Bertolt Brecht, regia: Lucian
Giurchescu, 1969
·
Ligurio în Mandragora de
Niccolò Machiavelli, regia: Dinu Cernescu și Mircea Albulescu, 1970
·
Bucătarul în Mutter
Courage de Bertolt Brecht, regia: Lucian Giurchescu, 1972
·
Buffalo Bill
în Buffalo Bill și indienii de Arthur L. Kopit, regia: Lucian
Giurchescu, 1973
Teatrul
Național „I. L. Caragiale din București:
·
Lupii de BOUREANU,
RADU
·
Danton în Danton de
Camil Petrescu, regia: Horea Popescu, 1974
·
Lord Hastings
în Richard al III-lea de William Shakespeare, regia: Horea
Popescu, 1976
·
Raoul în Cavoul
de familie de Pierre Chesnot, regia: Sanda Manu, 1980
·
Cherea în Caligula de
Albert Camus, regia: Horea Popescu, 1981
·
Agamemnon în Ifigenia de
Mircea Eliade, regia: Ion Cojar, 1981
·
Evens în Marea de
Edward Bond, regia: Horea Popescu, 1987
·
Ilie Candrea
în Capcana de Platon Pardău, regia: Anca Ovanez Doroșenco,
1989
·
Arscott în Cine
are nevoie de teatru de Timberlake Wertenbaker, regia: Andrei Șerban,
1990
·
Sir în Cabinierul de
Ronald Harwood, regia: Ion Cojar, 1991
·
Regele ondinelor
în Ondine de Jean Giraudoux, regia: Horea Popescu, 1994
·
Miron în De
Crăciun după Revoluție de Virgil Tănase, regia: Virgil Tănase, 1994,
1995
·
Bill Rice în Cabotinul de
John Osborn, regia: Alice Barb, 1996
·
Bernardo Guy
în Numele trandafirului de Umberto Eco, regia: Grigore Gonța,
1998
·
Satin în Azilul
de noapte de Maxim Gorki, regia: Ion Cojar, 1998
·
Farfuridi în O
scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, regia: Alexandru Tocilescu,
2000
·
Prințul Abrezcov
în Cadavrul viu de Lev N. Tolstoi, regia: Gelu Colceag, 2001
·
Andy Ladd în Scrisori
de dragoste de Albert Ramsdell Gurney, regia: Mircea Cornișteanu, 2001
·
Generalul în
Legenda ultimului împărat de Valentin Nicolau, regia: Alice Barb, 2002
·
Papură-Vodă în
Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri, regia: Dan Tudor, 2006
·
Firs, bătrân lacheu
în Livada de vișini de A. P. Cehov, regia Felix Alexa, 2010
·
Profesorul în Vizita
bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt, regia: Alexander Morfov, 2011
Teatru de televiziune
·
Casa de piatră,
regia Lucian Pintilie;
·
S-a întâmplat în
București, regia Lidia Ionescu;
·
În așteptarea
zorilor, realizator Nicolae Motric;
·
Iulius Fucik,
regia Nicolae Motric;
·
Un caz ciudat,
regia Nicolae Motric;
·
Sabia lui Damocles,
regia Petre Sava Băleanu;
·
Piața Ancorei,
regia Nicolae Motric;
·
Un copil ca tine,
regia Iosif Bata;
·
Ucigașii,
regia Iosif Sava Băleanu;
·
Sisif și moartea,
regia Cornel Todea;
·
Tamerlan,
regia Lidia Ionescu;
·
Volpone,
regia Lidia Ionescu;
·
Vizită pe o mică
planetă, regia Cornel Todea;
·
Chestie de metodă,
regia Radu Miron;
·
Un joc neobișnuit,
regia Nicolae Motric;
·
Furtuna,
regia Letiția Popa;
·
Pe 40 metri UMF,
regia Nicolae Motric;
·
Perla și stridia,
regia Cornel Todea;
·
Andersen,
regia Ion Barna;
·
Pană de automobil,
regia Nicolae Motric;
·
Seară de toamnă,
regia Cornel Todea;
·
Moartea lui Bessie
Smith, regia Cornel Todea;
·
Accidentul,
regia Ion Barna;
·
Subprefectul,
regia Letiția Popa;
·
Fum,
regia Letiția Popa;
·
Patima fara sfarsit,
regia Cornel Todea;
·
Michelangelo,
regia Sanda Manu;
·
Șase personaje în
căutarea unui autor, regia Letiția Popa;
·
Trandafirul alb,
regia Tudor Eliad;
·
Promoteu,
regia Dinu Cernescu;
·
Caligula,
regia Horea Popescu;
·
Cum ajunge cineva
om politic, realizator Constantin Dicu;
·
Capul de rățoi,
regia Constantin Dicu;
·
Patima de sub ulmi,
regia Dinu Cernescu;
·
Don Carlos,
regia Eugen Todoran;
·
Don Juan sau
dragostea pentru geometrie, regia Eugen
Todoran;
·
Profesionistul,
regia Horea Popescu.
Teatru radiofonic
(selecție)
|
·
Croitorii cei mari
din Valahia, de Alexandru Popescu, 1994
·
Huhurezul,
de Giovanni Maria Cecchi, 1996
·
Bătrânul și marea,
de Ernest Hemingway, 1996
·
Bădăranii de Carlo
Goldoni, 1999
·
Alunecând într-o
prună, de Sânziana Popescu, 2000
·
Omul și balena,
de Dan Tărchilă, 2002
·
Ieri după
Shakespeare sau Visul unui președinte de Pușa
·
Roth, 2007
Activitate regizorală
·
Întâlniri,
de Horia Lovinescu, Teatrul de Comedie, București, 1971
·
Mandragora,
de Niccolò Machiavelli, în colaborare cu Dinu Cernescu, Teatrul de Comedie,
București, 1970
·
Victimele datoriei,
de Eugène Ionesco, Teatrul „Toma Caragiu”, Ploiești, 1990
·
Ultima oră,
de Mihail Sebastian,
în colaborare cu Anca
Ovanez Doroșenco, Teatrul
Național, București, 2003
Beletristică
Articole
în revistele „Teatrul”, „Cinema”, „Contemporanul”; ziarele „România liberă”,
„Libertatea” (rubrică permanentă: „Bilete de favoare”,
1991–1993),„Actualitatea” (rubrica pe teme sociale „Partidul bunicilor, 1996),
„Cronica Română” (rubricile „Bazar sentimental”, 1998–2000 și „Fluture în lesă”,
începând din 2002) ș.a. Realizator de emisiuni radiofonice și de televiziune.
Poezie
·
Vizite,
București: Cartea Românească, 1985, 167 p.
·
Pajura singurătăți;
ediție ilustrată de Marcel Chirnoagă. București: R.A.I. “Coresi”, 1994, 104 p.
·
Fluture în lesă de aur,
versuri și proză, București: R.A.I. “Coresi”, 2002, 192 p.
·
Clanțe,
București: Editura Coresi, 2005
·
Ultimele noduri...,
Iași: Ars Longa, 2010, 142 p.
·
Pardon, 80;
ilustrații de Eduard Rudolf Roth. București: Tracus Arte, 2015, 160 p.
Proză
·
Bilete de favoare,
București: R.A.I. “Coresi”, 1996, 205 p.
·
Bazar sentimental,
versuri și proză, București: Cartea Românească, 2000
Premii
·
Premiul de
Excelență pentru contribuția deosebită adusă la afirmarea filmului românesc,
acordat de Centrul Național al Cinematografiei Ordinul Serviciul Credincios în
grad de Comandor, 2000
·
Premiul Național
pentru întreaga activitate artistică, acordat de
Ministerul Culturii și Cultelor, 2003[14]
·
Premiul Academiei
Române 2004 pentru cei 50 de ani de "creație
interpretativă în arta teatrală și cinematografică", [15]
·
Ordinul Meritul
Cultural în grad de Mare Ofițer, 2004
·
Premiul Aristizza
Romanescu pentru artele spectacolului, Academia Română,
2006
·
Premiul de
excelență la cea de-a opta ediție a Festivalului
Internațional de Film Transilvania (6
iunie 2009) [16]
·
Premiul VI-actorie,
premiul publicului și declarea lui Mircea
Albulescu ca Ambasador al Umanității. [17]
·
Premiul de
excelență în cadrul Galei de închidere a Festivalului
Comediei Românești, festCO (15 - 22 mai 2010)[18]
·
Premiul de
Excelență acordat în cadrul Galei Radio România Cultural,
2015
·
Diploma de Onoare
și Medalia Jubiliară „Magna cum laude” acordate de Senatul Universității
Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, București
·
Premii de
interpretare la diferite festivaluri naționale și internaționale de teatru
·
Cetățean de Onoare
al orașului București
Start spre planeta hazului cu Dem Rădulescu
Timpul in doi - D. R. Popescu 1980
Ioana pe rug - Dina Cocea
Candidat fara noroc - D. D. Patrascanu (1984)
GÂNDURI PESTE TIMP 8 Aprilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu