26 NOIEMBRIE 2017

Bună ziua, prieteni!

Unii dintre Dumneavoastră au observat că pot fi găsit zilnic la adresa dicuoctavian.blogspot.com unde apar, grupat, toate materialele pe care le prezint în ziua respectivă. Aceleași materiale le prezint în Facebook și pe Google +, precum și în grupurile mele tematice (cele administrate de mine).

Dacă v-ați convins că sunt interesante și utile aceste materiale, puteți comunica adresa mea și prietenilor Duneavoastră.

Vă doresc o zi minunată de Duminică!

RELIGIE ORTODOXĂ 26 Noiembrie

Sf Cuv Alipie Stâlpnicul, Nicon și Stelian Paflagonul (dezlegare la pește și vin); Duminica a 30-a după Rusalii – Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor

Sfantul Cuvios Alipie Stalpnicul a trait in secolul al VII-lea. Si-a petrecut 53 de ani din viata pe un stalp, rugandu-se neincetat lui Dumnezeu. A tamaduit prin rugaciunile sale atat bolile sufletesti, cat si pe cele trupesti. Pentru ca multe persoane doreau sa vietuiasca langa el, va intemeia doua manastiri, de o parte si de cealalta a stalpului (locul in care se nevoia).

Atat de placut s-a facut lui Dumnezeu, incat in viata sa era luminat cu lumina cereasca. De multe ori se arata peste capul lui un stalp prea luminat ca de foc si tot locul acela il lumina. Si aceasta se facea uneori ziua, iar alteori noaptea. Multi s-au invrednicit sa vada acea lumina necreata prezenta peste trupul sfantului Alipie.

Cu paisprezece ani inainte de a trece la cele vesnice, a fost lovite cu niste rani cumplite la picioare, incat nu era cu putinta sa mai stea pe ele. A zacut pe o parte pana la moartea sa. Nu a dorit sa fie intors de catre ucenici pe partea cealalta, ci a rabdat ca un alt Iov, multumind lui Dumnezeu pentru toate.

Sfantul Stelian Paflagonul, ocrotitorul pruncilor si al familiei crestine, este praznuit pe 26 noiembrie. Sfantul Stelian s-a nascut in secolul al VI-lea, la Adrianopolis, in provincia Paflagonia din Asia Mica (pe teritoriul Turciei de astazi), intr-o familie foarte bogata. 

Luand sub ocrotirea ta pe mame si pe copii, ferindu-i de intristare si de boala, arata-te grabnic vindecator al suferintelor si al bolilor sufletesti si trupesti ale celor ce te lauda pe tine. Bucura te, Sfinte Steliane, mare facator de minuni !

Sfantul Stelian, cunoscut indeobste ca ocrotitor al pruncilor, a fost sfintit si s-a facut locas al Duhului Sfant inca din pantecele maicii sale. Intru toate era curat si plin de dragoste. Pentru aceasta, la vremea potrivita, si-a impartit bogatia pe care o avea saracilor si s-a facut monah. Dorind sa se adanceasca in rugaciune si in cunoasterea lui Dumnezeu, a plecat in pustie. A intrat intr-o pestera in care primea hrana de la dumnezeiescul inger. Primeste puterea de vindeca poporul de diverse boli. Din viata sa aflam ca intr-o zi,  a venit in popor o boala aducatoare de moarte si mureau intr-una pruncii, iar parintii ramaneau fara de copii. Stiind mai multi de nevoitorul si pustnicul Stelian, au inceput a-l lua mijlocitor inaintea lui Dumnezeu, pentru vindecarea copiilor. Maicile care s-au rugat Sfantului Stelian au dobandit alti prunci, iar pruncii bolnavi au fost tamaduiti.

Sfantul Cuvios Stelian Paflagonul este pictat in mod obisnuit cu un copil in brate, pentru neobosita sa misiune de a-i apara pe cei mici, ajutandu-i in mod special pe copiii bolnavi.

Moastele Sfantului Stelian in Bucuresti

Biserica Sfantul Stelian, numita "Lucaci”, din Bucuresti, este mult iubita de credinciosi, acestia gasundu-si adesea alinare la racla cu Moastele Sfantului Stelian. Biserica, zidita in anul 1736, de catre mitropolitul Stefan al Tarii Romanesti, a fost refacuta peste ceva vreme, ramanand in picioare pana astazi. Dintre vechile odoare de la biserica mitropolitului Stefan, biserica a mostenit moastele Sfantului Cuvios Stelian, dar si ale Sfintilor Haralambie, Elefterie si Onufrie.

Cu trecerea timpului, crescand evlavia crestinilor fata de Cuviosul Stelian, pe langa hramul Sfantul Nicolae, biserica a mai capatat inca un hram, si anume pe Sfantul Stelian. Astfel, aceasta este singura biserica din Bucuresti cu acest hram. Slujbele de fiecare miercuri, savarsite in cinstea cuviosului, si praznuirea numelui sau, la 26 noiembrie, atrag numerosi credinciosi.

Rugaciune catre Sfantul Cuvios Stelian

Cuvioase Parinte Stelian, sprijinitorul si calauzitorul in rugaciunile noastre, patimile trupesti biruind si impreuna cu ingerii locuind, privesti neincetat marirea cea gatita sfintilor, de lumina cereasca umplan-du-te.

Acum, in marirea cereasca vietuind si inaintea imparatului Hristos stand, nu uita pe credinciosii care cu indrazneala inalta rugaciuni si cer sprijinul tau. Cel ce de la sanul maicii tale ai fost sfintit, si vas ales al Duhului Sfant te-ai aratat, luand sub ocrotirea ta pe mame si pe copii, ferindu-i de intristare si de boala, arata-te grabnic vindecator al suferintelor si al bolilor sufletesti si trupesti ale celor ce te lauda pe tine.

Cel ce din pustiul Paflagoniei ai facut loc de preamarire a Sfintei Treimi, fa si din pustiul inimilor noastre tarina bine-placuta a harului dumnezeiesc, in care sa infloreasca crinii cei mantuitori ai credintei si sa se inmulteasca roadele sfintitoare ale faptelor bune; ocroteste cu rugaciunile tale familiile si pe copiii nostri, cerand de la Milostivul Dumnezeu iertare de pacate, sanatate si mantuire, ca prin tine si impreuna cu tine sa laudam numele cel sfant al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Sfantul Nicon s-a nascut la Neapole dintr-un tata pagan si o mama crestina. A trait in secolul al XIII lea si a fost ofiter roman. In timpul unui razboi, tinanad seama de sfaturile mamei sale, Sfantul Nicon a facut semnul Sfintei Cruci si a rostit tare numele lui Hristos. In acel moment a simtit in el o putere neobisnuita cu ajutorul careia a reusit sa-i alunge pe dusmani. Dupa razboi, ajunge la Cizic, unde primeste botezul din mana Arhiereului Teodosie, episcopul locului. Dupa ce devine crestin, se retrage intr-o manastire unde se va darui studiului si ascezei. La trei ani de la botezul sau a fost hirotonit preot si apoi episcop.

Dupa moartea mamei sale, se retrage in Sicila, unde va predica Evanghelia. Sfantul Nicon reuseste sa stranga in jurul sau 199 de monahi. In acea vreme incepe prigoana impotriva crestinilor.

Printul Quintianus l-a prins pe Nicon impreuna cu ucenicii lui si i-a supus la mari chinuri. Cei 199 de ucenici ai Sfantului Nicon au fost cu totii omorati prin decapitare. Pe Sfantul Nicon l-a legat de coada unui cal caruia i-a dat drumul in galop in josul unui defileu abrupt, apoi l-au batut cumplit si l-au jupuit de viu; dar Sfantul a supravietuit tuturor acestor pedepse. In urma acestor chinuri, i s-a taiat si lui capul. Trupul sau a fost descoperit in urma vindecarii minunate a unui pazitor de turme. Acesta avea duh necurat si in momentul in care s-a atins de trupul sfantului, s-a tamaduit. Pazitorul a vestit minunea, iar crestinii au luat trupul sfantului Nicon si l-au ingropat cu cinste.

Duminica a 30-a dupa Rusalii - Dregatorul bogat - Pazirea poruncilor - Sfânta Evanghelie din Duminica a XXX-a după Rusalii a fost rânduită de Biserică spre a se citi în această perioadă a Postului Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ea este un îndemn la milostenie sau la ajutorarea celor săraci. Sfântul Evanghelist Luca ne pune în faţă problema bogăţiei ca obstacol în calea mântuirii şi a desăvârşirii vieţii creştine. Bogăţia nu este rea în sine, dar devine piedică în calea mântuirii când ne legăm de ea ca de ultima realitate, când ne alipim sufletul atât de mult de cele materiale, încât grija pentru bogăţie robeşte sufletul nostru şi nu mai lasă în el loc pentru prezenţa lui Dumnezeu. (Preafericitul Patriarh Daniel)

Ev. Luca 18, 18-27

18. Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?
19. Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.
20. Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
21. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.
22. Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie.
23. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.
24. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!
25. Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu.
26. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască?
27. Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.

Predica Părintelui Ilie Cleopa la Duminica a XXX-a după Rusalii
(Despre iubirea de averi)

Bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea
(Psalm 61, 10)

Iubiţi credincioşi,

Aţi auzit în Sfînta Evanghelie de astăzi că un tînăr oarecare s-a apropiat de Mîntuitorul, a îngenuncheat înaintea Lui şi I-a zis: Învăţătorule bun, ce voi face ca să dobîndesc viaţa cea veşnică? (Luca 18, 18).

Vedeţi, fraţilor, că acest tînăr a venit cu mare evlavie înaintea Mîntuitorului nostru Iisus Hristos să-I ceară un sfat: cum ar putea să intre în viaţa cea veşnică. Mîntuitorul i-a arătat că pentru a intra în viaţa veşnică trebuie să păzească poruncile date de Dumnezeu lui Moise. Tînărul a zis că toate le-a păzit din tinereţile sale. Auzind Mîntuitorul aceste cuvinte, a spus: Încă una îţi lipseşte. Vinde toate cîte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri şi vino de-mi urmează Mie (Luca 18, 22).

Prin aceste cuvinte Mîntuitorul i-a arătat calea cea înaltă a desăvîrşirii care este mai presus de poruncile Legii Vechi. Cu alte cuvinte Mîntuitorul i-a spus: "Dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile cele date de Dumnezeu lui Moise. Iar dacă voieşti să fii desăvîrşit mergi, vinde-ţi averile tale şi le dă săracilor şi vino de urmează Mie. Iar el auzind acestea, s-a dus întristat că avea avere multă (Luca 18, 23). Vedeţi cît de mare piedică în calea mîntuirii, şi mai ales a desăvîrşirii, este averea pentru acela care o iubeşte şi îşi lipeşte inima de ea? Vedeţi pentru care pricină Mîntuitorul a zis: Căci cu anevoie va intra bogatul în Împărăţia Cerului (Matei 19, 23) şi că mai lesne este să treacă funia corăbiei prin urechile acului, decît bogatul să intre în Împărăţia lui Dumnezeu? (Luca 18, 25).

Dar să ne punem o întrebare: Oare toţi bogaţii vor merge în iad? Nu, cu adevărat nu. La Dumnezeu este cu putinţă să mîntuiască şi pe cei bogaţi, care vor avea bunăvoinţă a-şi chivernisi averea lor spre binele tuturor după plăcerea lui Dumnezeu, fără a-şi lipi inima de bogăţiile veacului de acum. Auzi ce zice dumnezeiasca Scriptură despre Avraam: Iar Avraam era bogat foarte cu dobitoace şi cu argint şi cu aur (Facere 13, 2). Dar cine a plăcut în faţa lui Dumnezeu mai mult ca Avraam? Şi cine a fost mai binecuvîntat de Dumnezeu decît el? Căci nimic nu l-a împiedicat să dea ascultare lui Dumnezeu, ajungînd chiar să aducă jertfă lui Dumnezeu pe singurul său fiu, Isaac (Facere 22, 2-18).

Să auzim încă şi de bogăţiile lui Iov pe care le arată Sfînta Scriptură, zicînd: Şi erau vitele lui Iov şapte mii de cămile, perechi de boi cinci sute şi cinci sute de asine ce păşteau în munte şi slugi multe foarte (Iov 1, 3). Dar să auzim şi ce zice Dumnezeu despre Iov către diavolul: Socotit-ai în cugetul tău despre robul Meu? Că nu este asemenea lui din cei de pe pămînt, fără cusur, drept şi temător de Dumnezeu, care să se ferească de ce este rău? (Iov 1, 8). Aşadar, fraţii mei, bogaţi au fost pe pămînt şi Avraam şi Iov, dar foarte drepţi şi temători de Dumnezeu şi nu legaţi cu inima de averile pe care le aveau. Ca să dovedim acest lucru, este bine să auzim ce a zis dreptul Iov cînd a pierdut toate averile sale: Gol am ieşit din pîntecele maicii mele, gol mă voi întoarce. Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvîntat (Iov 1, 21).

Cît de mare lucru este necredinţa noastră, fraţilor. Atunci cînd ni se întîmplă o mică pagubă, plîngem, ne întristăm şi cădem în mîhnire şi deznădejde. Iar dreptul Iov, după pierderea atîtor cîrduri de vite şi a copiilor, n-a zis nici un cuvînt rău împotriva lui Dumnezeu, ci pentru toate mulţumea lui Dumnezeu. Aşadar, nu bogăţia este pricină de pierzare a celui bogat, ci lipirea inimii sale de avere, nemilostivirea şi reaua întrebuinţare a bogăţiei sale îl duc la pierzare. Fericit este cel ce va face cele spuse de marele Apostol Pavel: Să fie acum cei ce au averi, ca şi cum nu le-ar avea şi cei ce au femei, ca şi cum nu le-ar avea şi cei ce se folosesc de lumea aceasta ca şi cum nu s-ar folosi de ea. Că chipul lumii acesteia trece (I Corinteni 7, 29-31).

Să auzim şi pe Solomon cel preaînţelept şi preabogat ce zice în privinţa averilor sale: Mărit-am lucrurile mele, zidit-am case, săditu-mi-am vii, făcutu-mi-am grădini şi livezi şi mi-am sădit în ele tot felul de pomi roditori; făcutu-mi-am iazuri ca să pot uda din ele o dumbravă unde creşteau copacii. Avut-am slugi şi slujnice şi am avut feciori născuţi în casă. Avut-am cirezi şi turme multe, mai mult decît toţi cei ce au fost mai înainte de mine în Ierusalim... (Ecclesiastul 2, 4-7) Şi am căutat spre toate lucrurile mele şi spre toată truda mea cu care m-am ostenit a face şi iată toate sînt deşărtăciuni şi vînare de vînt şi nimic nu este prisosire sub soare (Ecclesiastul 2, 11). Şi am urît viaţa, că vicleană este asupra mea fapta cea făcută sub soare că toate sînt deşertăciune şi vînare de vînt (Ecclesiastul 2, 17). Apoi filosofînd despre moarte a zis: Precum am ieşit din pîntecele maicii mele, gol mă voi întoarce în pămînt şi precum am venit aşa mă voi duce şi nimic nu voi lua din agoniseala mea ca să duc în mîna mea (Ecclesiastul 5, 14).

Iubiţi credincioşi,

Dacă din toate cîte avem, vom face milostenie la săraci şi vom urma lui Hristos cu viaţă curată, cu post, cu rugăciune, cu înfrînare, cu priveghere şi cu toată lucrarea faptelor celor bune, ne vom face comoară în ceruri unde furii nu o sapă şi rugina şi molima nu o strică precum a zis Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos (Matei 6, 19). Aţi auzit în Sfînta Evanghelie de bogatul cel nemilostiv, care se chinuia în flăcările iadului şi care a cerut lui Avraam să trimită pe Lazăr să-i aducă un vîrf de deget înmuiat în apă ca să-i răcorească limba sa în focul iadului; şi a auzit pe Avraam, zicîndu-i: Fiule, adu-ţi aminte că ai luat cele bune în viaţa ta, asemenea şi Lazăr, cele rele, iar acum el se bucură şi tu te chinuieşti. Şi nici o mîngîiere sau ajutor n-a dobîndit (Luca 16, 24-25).

Ce i-au folosit bogatului averea şi viaţa cea desfătată, vremelnică şi prea scurtă? Căci întrucît n-a fost milostiv, s-a dus în munca cea veşnică, înfricoşată şi prea greu de suferit. Şi aceasta nu pentru că a fost bogat, deoarece averea "agonisită cu dreptate" este "dată omului de Dumnezeu" (Psalm 131, 14-15; Facere 24, 35), ci reaua întrebuinţare a averii şi nemilostivirea l-au dus pe el în munca cea veşnică. Deci nu bogăţia este pricina pierzării omului, ci întrebuinţarea ei, ca urmare a voinţei libere pe care o are omul de la crearea sa.

Iubiţi credincioşi,

Cine poate să spună îndeajuns cîtă dreptate are Dumnezeu cînd ne porunceşte în porunca întîia din Decalog: Să-L iubim cu toată inima noastră cu tot sufletul nostru şi cu tot cugetul nostru (Matei 22, 37; Deuteronom 6, 5). El ne-a dat viaţă, minte, simţiri şi tot ce avem. Pe acestea să le punem în slujba lui Dumnezeu, folosindu-le spre cele bune şi nu spre păcat. Cum putem da chipul nostru lui Dumnezeu? Privind zidirile Lui, slăvindu-L neîncetat, şi depărtînd ochii noştri de la orice sminteli şi deşertăciuni. Domnul ne-a dat mîinile. Pe acestea se cuvine să le punem în slujba Lui, nu a diavolului, întinzîndu-le la furturi şi desfrînări, ci la faptele cele bune şi mai ales la rugăciune şi la milostenie. El ne-a dat urechi. Pe acestea Lui să le dăm, ascultînd cele sfinte, iar nu cîntece de desfrînare, nici vorbe rele de ocară. El ne-a dat gură, dar să nu vorbească nimic din cele ce nu plac lui Dumnezeu, ci să cînte psalmi şi laude şi cîntări dumnezeieşti.

Dumnezeu ne-a făcut picioare, nu să alergăm cu ele pe calea pierzării, ci spre lucrarea celor bune. Ne-a făcut pîntece, nu ca să-l îmbuibăm cu nesaţiu, ci să-l hrănim cu măsură şi cu înfrînare. Dumnezeu a pus iubire între soţi spre facerea de copii, iar nu spre desfrînare. Ne-a dat minte spre a-L lăuda, iar nu spre hule sau alte fărădelegi a cugeta. Ne-a dat bani spre a-i întrebuinţa cum se cuvine. Ne-a dat sănătate şi putere spre a face cele bune spre slava lui Dumnezeu şi, în sfîrşit, toate cîte avem de la El, ni le-a dat să le folosim spre binele nostru şi spre slava lui Dumnezeu (Sfîntul Ioan Gură de Aur, Împărţire de grîu, op. cit., p. 397-398).

Deci, fraţii mei, nu se cuvine a iubi mai mult cele pămînteşti, decît pe Făcătorul şi Dumnezeul nostru, Care ni le-a dat pe toate. Iar dacă noi lăsăm iubirea Celui ce ne-a făcut şi ne-a dat toate, cîtă nedreptate facem, iubind averile şi desfătările veacului de acum şi uitînd noianul de binefaceri ale Ziditorului nostru? Dacă Dumnezeu lasă bogaţi şi săraci printre oameni (Psalm 74, 7; Pilde 22, 2), apoi pe cine trebuie să iubim mai mult? Averea sau pe Cel ce ne-a dat-o? Ştim că bogăţia este vremelnică (Pilde 27, 24). Bogăţia noastră este nestatornică (Psalm 38, 10), şi trecătoare (Pilde 13, 7). Apoi cît de mare păcat fac cei ce iubesc cele vremelnice şi trecătoare mai mult decît pe Dumnezeu cel Preaveşnic, Care ne-a dăruit toate?

Citim într-o carte că împăratul Alexandru Macedon, după ce a cucerit atîtea ţări şi împărăţii, ajungînd la moarte, a lăsat testament să-i facă la sicriul lui două guri şi pe acolo săi scoată mîinile, dar să i le lase goale. Întrebat de ce doreşte să-l îngroape cu mîinile goale şi să fie scoase afară din sicriu, el le-a zis: "vreau să arăt la toţi împăraţii şi regii pămîntului care vor veni după mine să nu-şi lipească inima de nimic din această lume. Că toate cîte avem aici rămîn şi noi plecăm la veşnicie cu mîinile goale şi luăm cu noi numai ce am făcut în această viaţă, bune sau rele!" Cu adevărat, mare filosofie a arătat Alexandru Macedon prin această pildă a sa care nu trebuie uitată de noi cei de pe pămînt.

Iată şi o istorioară adevărată:

Mergînd un monah pentru o trebuinţă la Constantinopol, a intrat într-o biserică. Tot atunci a intrat în biserică un iubitor de Hristos, şi văzînd pe călugărul străin s-a închinat cu multă dragoste şi cucernicie şi a început a-l întreba cele despre mîntuirea sufletului. Iar călugărul i-a zis: "Cel ce rînduieşte bine cele pămînteşti, i se dăruiesc şi cele cereşti". A zis acela: "Bine ai zis, părinte". Fericit este acel ce îşi aruncă toată nădejdea sa spre Dumnezeu.

Apoi i-a povestit lui, zicînd aşa: "Eu am fost, zice, fiu al oarecăruia din cei slăviţi în lume, însă tatăl meu era milostiv şi dădea mult la săraci. Într-una din zile m-a chemat şi mi-a arătat toate averile sale şi mi-a zis: "Fiule, ce îţi este mai de folos? Să-ţi dau ţie averile acestea, sau pe Hristos?" Iar eu, luînd aminte la cele ce grăia, am zis: "Mai bine să-mi laşi mie pe Hristos. Pentru că aceste averi astăzi sînt şi mîine se duc şi trec". După ce a auzit aceste cuvinte de la mine, a început a împărţi, încît cînd a murit la puţină avere a mai rămas şi eu am rămas sărac şi cu smerenie umblam avînd nădejdea mea numai spre Hristos, Căruia mă lăsase pe mine.

Iubiţi credincioşi,

Cînd tînărul bogat din Evanghelia de astăzi a răspuns Mîntuitorului că Toate poruncile le-am păzit din tinereţile mele (Luca 18, 21), a adăugat şi aceste cuvinte: Ce îmi mai lipseşte? Iar Fiul lui Dumnezeu i-a zis: dacă voieşti să fii desăvîrşit, du-te, vinde averea ta şi o împarte săracilor şi vei avea comoară în cer; apoi vino şi urmează Mie. Auzind cuvîntul acesta, tînărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii (Matei 19, 20-22).

Deşi păzea cu sfinţenie poruncile Legii Vechi, tînărul nu era pregătit să urmeze lui Hristos, căci era lipit cu inima de averile sale şi nu voia să miluiască pe săraci. Or, Mîntuitorul îl chema la desăvîrşire, prin renunţarea la averile pămînteşti şi agonisirea altor averi, cele duhovniceşti. Căci bogăţia cea mai mare a creştinilor este păstrarea cu sfinţenie a dreptei credinţe ortodoxe. Bogăţia cea nemuritoare a noastră, a creştinilor, este sfînta rugăciune făcută cu post şi cu milostenie.

Bogăţia duhovnicească a creştinilor este împlinirea cu sfinţenie a poruncilor Sfintei Evanghelii, trăirea în desăvîrşită dragoste, iertarea vrăjmaşilor, participarea regulată la slujbele bisericii, ascultarea cu evlavie a Sfintei Liturghii în sărbători, deasa spovedanie şi împărtăşania cu Trupul şi Sîngele Domnului. Apoi naşterea de copii, înfrînarea de la orice fel de păcate trupeşti, blîndeţea, smerenia şi toate celelalte fapte bune. Acestea sînt averea şi lauda şi cununa creştinilor care ne asigură mîntuirea sufletului. Iar nu agonisirea de averi, de bani şi cinste trecătoare pe pămînt, care ne îndepărtează de Dumnezeu şi ne aruncă în grele păcate şi în osîndă veşnică.

Să renunţăm la averile de prisos şi nefolositoare care aduc atîta tulburare şi robesc inimile slabe şi să ne lipim cu inima de Hristos. Să urmăm cu statornicie părinţilor noştri evlavioşi şi iubitori de Dumnezeu, care erau săraci de averi, dar bogaţi şi tari în credinţă, în rugăciune şi în milostenie. Să iubim pe săraci, pe bătrîni, pe copii şi pe văduve şi să-i ajutăm cu ce putem, că aceia nu au sprijin de nicăieri. Şi să nu uităm ce spune psalmistul; Temeţi-vă de Domnul toţi Sfinţii Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El (Psalm 33, 9).

Să ne îmbogăţim duhovniceşte în Hristos, adică să părăsim păcatele şi să adunăm cît mai multe fapte bune. Acestea sînt averea noastră, nădejdea mîntuirii noastre, bucuria noastră în Hristos. Să-l rugăm pe Mîntuitorul şi Fiul lui Dumnezeu să ne îmbogăţească în cele cereşti, ca să putem cînta cu psalmistul David: Bogaţii au sărăcit şi au flămînzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele (Psalm 33, 10). Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE ȘI VIN 26 Noiembrie

A.   PLĂCINTE, GUSTĂRI

     Heringi cu mere

·       500 g heringi săraţi

·       800 g mere

·       500 g ceapă

·       300 g cartofi

·       125 g ulei

·       150 g lămâie

·       60 ml oţet

·       Eventual sare

Heringii şe curăţă, se scot fileurile şi se trec prin maşina de tocat împreună cu ceapa tăiată în sferturi, merele curăţate de coajă şi seminţe şi tăiate în sferturi şi cartofii copţi şi curăţaţi.

          Se adaugă ulei, zeamă de lămâie sau oţet şi eventual sare şi se amestecă până devine o pastă spumoasă.

          Se pune pe platou şi se ornează cu felii de lămâie şi câteva măsline.

          Se poate servi ca gustare sau ca salată.

B.    SALATE

     Salată de crap cu maioneză de post

·       1kg crap

·       200 g ceapă

·       300 g morcovi

·       200 g pătrunjel

·       150 g ţelină

·       300 g mazăre conservă

·       300 g fasole verde conservă

·       300 g gogoşari în oţet

·       800 g maioneză de post (după una din reţetele postate anterior – vezi postările din grupul Reţete alimentare de post

·       Piper

·       20 g muştar

·       Sare

După ce a fost curăţat şi spălat în mai multe ape, peştele se pune la fiert în apă cu sare şi ceapă.

          Se scoate pe un platou după 10 minute şi se lasă să se răcească.

          Morcovii, pătrunjelul şi ţelina se fierb în apă cu sare şi apoi se taie cubuleţe.

Fasolea şi mazărea se scurg de zeamă; fasolea se taie în bucăţi de 3 cm, iar mazărea se trece printr-un jet de apă rece.

Gogăşarii se taie cubuleţe.

Se dezosează peştele şi se rupe în bucăţi mici.

Se amestecă legumele cu peştele, maioneza de post, piperul şi muştarul şi se aşază salata, sub formă de peşte, pe un platou. Se ataşază la salată capul şi coada peştelui şi se decorează salata cu maioneză păstrată special pentru aceasta.

C.    SOSURI

Azi nu pregătim un sos separat pentru că reţetele nu impun aceasta.

D.   BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Ciorbă de caras sau biban

·       1,5 kg biban sau caras nu prea mari

·       150 g morcovi

·       50 g albitură

·       100 g ţelină

·       200 g ceapă

·       700 g roşii

·       150 g ulei

·       1 legătură pătrunjel

·       1 legătură leuştean

·       1,5 l borş de putină

·       Sare

Se taie zarzavatul în cuburi, ceapa se toacă mărunt, se călesc împreună în ulei, se sting cu apă şi se pun la fiert.

          Când zarzavatul este aproape fiert se adaugă roşiile, curăţate de coajă şi seminţe şi tăiate cubuleţe.

          Se fierbe borşul separat, se strecoară şi se adaugă împreună cu sarea după gust.

          Se curăţă şi se spală peştişorii în mai multe ape, apoi se adaugă la ciorbă şi se lasă la fiert circa 10-12 minute.

          După ce s-a oprit focul se adaugă verdeaţa tocată.

E.     MÂNCĂRURI

Pilaf de peşte

·       1 kg peşte

·       300 g orez

·       200 g ulei

·       150 g ceapă

·       750 g roşii

·       Piper

·       Sare

Peştele se curăţă, se spală în mai multe ape, se taie în porţii, se sărează şi se prăjeşte în ulei.

          Ceapa se taie mărunt, se căleşte în restul de ulei, se adaugă orezul, se căleşte în continuare, apoi se stinge cu apă, se adaugă sare, piper boabe şi roşiile curăţate de coajă şi seminţe şi tăiate cuburi.

          Când orezul este aproape gata se aşază pe deasupra bucăţile de peşte şi se dă vasul la cuptor pentru gratinare.

F.     DULCIURI

Cornuleţe vanilate

·       280 g făină

·       210 g margarină

·       100 g nuci

·       70 g zahăr tos

·       1 plic zahăr vanilat

·       150 g zahăr pudră

Din făină, margarină, nuci măcinate şi zahăr tos se face o cocă din care se formează în palme, cornuleţe mici care se aşază în tăvi unse şi se dau la cuptor la foc moale.

          După ce s-au copt se lasă să se răcească în tăvi, apoi se tăvălesc prin zahăr pudră amestecat cu zahăr vanilat şi se aşază pe platou.

ISTORIE PE ZILE 26 Noiembrie

Evenimente

• 176: Impăratul Marcus Aurelius il ridica pe fiul sau Commodus la rangul de Imperator şi Comandant Suprem al legiunilor  romane.
• 1095: Papa Urban al II-lea  declara  la Conciliul de la Clermont declansarea Primei Cruciade.

• 1346: Carol al IV-lea din dinastia de  Luxembourg, este incoronat la Bonn. (n. 14 mai 1316 – d. 29 noiembrie 1378). A fost rege al Germaniei  din 1346, rege al Boemiei din 1347 și Împărat al Sfantului Imperiu Romano- German din 1355 si este considerat a fi una din cele mai importante figuri ale evului mediu târziu. În anul 1348 a întemeiat Universitatea din Praga, prima universitate din Europa Centrală, care se numește și astăzi ” Universitatea Carolina”, în amintirea sa.
• 1640: Domnitorul Matei Basarab a emis o lege prin care a limitat posibilitatea de inchiriere a manastirilor romanesti aflate pe Muntele Athos ori a altor locuri sfinte.

·         1778: În Insulele Hawaii, căpitanul James Cook devine primul european pe insula Maui. James Cook (n. 7 noiembrie 1728 – d. 14 februarie 1779) explorator, navigator și cartograf englez ce a ajuns la rangul de căpitan în Marina Regală.

·         1832, la New York, a fost pus în funcțiune primul tramvai din lume. Dupa New York, al doilea oraș din lume în care a ajuns tramvaiul a fost tot unul din Statele Unite, și anume New Orleans. Primele modele de tramvaie au constat, la început, din unul sau mai multe vagoane nemotorizate trase de cai, măgari și, la nevoie, chiar de oameni. În țara noastră, primul tramvai tras de cai a început să funcționeze începând cu anul 1869, în Timișoara.  Acestui tip de tramvai i-a urmat tramvaiul propulsat de motoare diesel, dar care nu a fost un succes din cauza poluării.

·         1874: Parlamentul ungar a votat o serie de legi electorale care s-au aplicat şi în Transilvania; marea masă a românilor era exclusă de la vot. Astfel, conform legii electorale din 1874, care a rămas valabilă până în 1918, doar păturile mai înstărite, adică 5,9% din întreaga populație avea drept de vot. Acest procentaj excludea efectiv întreaga țărănime și clasa muncitoare din viața politică. Procentajul persoanelor cu venituri mici era mai ridicat în rândul etniilor ne-maghiare, cu excepția germanilor, care erau în general mai înstăriți. Transilvania era cea mai defavorizată în ceea ce privește ponderea reprezentării populației sale în parlamentul maghiar. Astfel, cu cât o regiune era mai românească (din punct de vedere al numărului de locuitori), cu atât era mai slabă reprezentarea sa în rândul deputaților. Din totalul deputaților transilvăneni din parlamentul ungar, 35 dintre ei erau din partea celor 4 județe majoritar maghiare și a marilor orașe (în total 20% din populația Transilvaniei) și doar 30 dintre ei erau din partea a altor 72% din populație, care era în mare majoritate românească. Cu alte cuvinte, printre români era o medie de un deputat la fiecare 60.000 de locuitori, în timp ce printre maghiari era o medie de un deputat la fiecare 5.000 de locuitori

·         1891: Societatea Română de Timbrologie (preşedinte – Dumitru C. Butculescu), organizată definitiv în luna noiembrie 1891, şi-a schimbat denumirea în Societatea Filatelică Română, prilej cu care s-a adoptat şi „Statutul de funcţionare” (26.XI/10.XII).

·         1895: Inventatorul dinamitei, Alfred Nobel, si-a semnat testamentul in care a specificat ca isi cedeaza averea pentru crearea unor premii care sa recompenseze descoperirile cele mai importante in domeniul fizicii, chimiei si in medicina. Primele premii Nobel au fost acordate in 1901, acordandu-se anual pe 10 decembrie, data decesului celebrului suedez.

·         1909: A avut loc, la Teatrul Național din București, premiera piesei "Viforul" de Barbu Ștefănescu Delavrancea.

·         1917: Primul Război Mondial: S-a încheiat, la Focșani, armistițiul dintre România și Puterile Centrale, ca urmare a condițiilor militare intervenite în urma armistițiului ruso-german de la Brest-Litovsk. Începute la 24 noiembrie 1917, în Casa Apostoleanu din Focşani, negocierile au durat până pe 26 noiembrie, când a fost adoptată forma finală a armistiţiului. Între prevederile documentului se aflau obligaţia suspendării ostilităţilor pe întregul front răsăritean şi interdicţia dislocării unor efective militare într-un procent mai mare de 10% din totalul armatelor prezente pe acest front. Armistiţiul a fost prelungit de mai multe ori, până la încheierea Păcii de la Bucureşti, dar ostilităţile au continuat sub o altă formă. A rămas celebră Bătălia de la Galaţi între armatele ruse şi române (pe atunci încă aliate),considerată prima în care s-au folosit, concomitent, trupe terestre, marine şi de aviaţie,  cu un deznodământ unic în istoria Primului Război Mondial, când ruşii s-au predat armatelor germane.

·         1922: Howard Carter și Lord Carnarvon au intrat pentru prima data în mormântul faraonului Tutankhamon.

·         1931: Are loc la Paris, Franţa, o Conferinţă a dezarmării, la care au participat delegaţii din 30 de ţări printre care şi România.(26-27 noiembrie).

·         1939: Armata Roșie a Uniunii Sovietice a bombardat satul rusesc Mainila (aflat lângă Beloostrov), pentru a declara că tirul a pornit din Finlanda. URSS a folosit această manevră pentru propagandă și ca pretext pentru declanșarea peste patru zile a Războiului de Iarnă impotriva Finlandei .

·         1940: “Masacrul de la Jilava“. În închisoarea Jilava au fost împuşcaţi de legionari 64 de foşti demnitari ai regimului carlist şi participanţi la represiunile antilegionare (printre ei: Gh. Argeşeanu, fost prim-ministru, generalul Gabriel Marinescu, fost ministru de Interne, Victor Iamandi, fost ministru de Justiţie). (text preluat integral din Ordonanța definitivă a Tribunalului Militar al C.M.C. Judecător de instrucție, Cabinetul Nr.10, Cpt. rez. Ion Răsnovanu). Odată împărțiți, legionarii s-au întors la post, așteptând schimbarea gărzii militare și trecerea rondului. În prealabil, înlăturaseră lacătele de la ușile celulelor. În jurul orelor 1 – 1.30, în urma unui semnal convenit dinainte, un foc de pistol, legionarii au pătruns în celulele repartizate fiecăruia, împușcându-i pe prizonieri. Lista cu legionarii din echipa lui Gheorghe Crețu nu a mai fost afișată în corpul de gardă, așa cum se proceda zilnic la schimbarea gărzii, pentru a nu se afla identitatea asasinilor. Gheorghe Crețu, în declarația sa, făcută în fața tribunalului afirmă: „ Eu am fost repartizat la celula nr.18. La ora 0.30 s-a auzit semnalul. Am deschis ușa celulei, am comandat „drepți”, după care am tras, executând prin împușcare toți 14 deținuț care se găseau înăuntru. După executare am recunoscut cadavrele următorilor : Panova, Otto Reiner, Bonea Niculescu, Marin Georgescu, Horwath Iuliu, Horwath Victor, Petre Tudor, Bobocea Gh., Vârfureanu, Malenschi Gh. și frații Bileca (doi). Ceilalți doi nu i-am cunoscut. Repet că execuția am făcut-o prin împușcare și nu am desfigurat nici un cadavru cu toporul. Execuția s-a făcut cu revolvere automate Mausser, cu care era înarmată garda legionară. Dintre executanți cunosc pe următorii : Romulus Opriș, Grozea Dumitru, Marcu Octavian, Pavel Grimalschi, Popescu Ilarion, Sauciuc Vanghele, Iftimescu Ion, Rădulescu Ilie. [...] Execuția a durat aproximativ 10 minute…” După executarea asasinatelor, grupul de legionari care trebuia să asigure paza deținuților, au părăsit posturile și s-au întors în București. În data de 28 noiembrie 1940, un comunicat oficial a fost publicat în presă: „În noaptea de 26/27 noiembrie, – cu ocazia deshumării osemintelor de la Jilava, – legionarii care lucrau la această deshumare, – au pătruns în închisoare și au împușcat pe unii dintre deținuții politici aflați acolo și considerați ca autorii principali ai crimelor săvârșite împotriva Căpitanului și a legionarilor, – sub fostul regim.”
La ancheta din 1941, acest comunicat se va dovedi fals – fiind evident că nu legionarii care participau la deshumare i-au asasinat pe deținuți. Horia Sima ulterior va susține totuși această idee.

·         1941 -  Preşedintele american Franklin D. Roosevelt stabileşte ca Ziua Recunoştiinţei să fie celebrată în fiecare a patra zi de joi din luna noiembrie

·         1942: Filmul "Casablanca" are premiera la New York.

·         1949: Adunarea Constituantă a Indiei adoptă o nouă Constituție: India devine republică federală în cadrul Comunității Britanice de Națiuni (Commonwealth).

·         1957: Adunarea Generala a ONU adoptă în unanimitate rezoluția inițiată de România, intitulată "Bazele cooperarii economice internaționale".

·         1965: A fost lansat primul satelit artificial francez, "Asterix-1", Franța devenind a patra putere spațială din lume.

·         1967: A fost inaugurat primul gimnaziu din Galați, "Colegiul Național Vasile Alecsandri".

·         1968: Este adoptată Convenția ONU asupra imprescriptibilității crimelor de război și a crimelor împotriva umanității.

·         1987: Este semnată Convenția Europeană pentru prevenirea torturii și tratamentelor inumane și degradante, elaborată de Consiliul Europei.

·         1998: Tony Blair este investit în funcția de premier al Marii Britanii.

·         2003: Ultimul zbor al avionului Concorde. Aérospatiale-BAC Concorde a fost un avion supersonic de pasageri. A fost rezultatul unui tratat guvernamental încheiat între guvernul francez și britanic, combinând eforturile companiilor Aérospatiale și British Aircraft Corporation.

·         2008 - O serie de atacuri şi explozii s-au produs în capitala economică a Indiei, Bombay. Atacatorii au deschis focul asupra unor hoteluri de lux (Taj şi Oberoi), într-o gară aglomerată din oraş, un spital, dar şi în restaurante de lux. Atacurile au provocat moartea şi rănirea a sute de persoane

Nașteri

• 1127: S-a nascut impăratul chinez  Xiaozong ( Zhao Shen), din dinastia  Song; (d. 1194). A fost un descendent indepartat al fondatorului dinastiei, Taizu si domnit din anul 1162  pana in anul 1189.

·         1288: Go-Daigo, al 96-lea împărat al Japoniei (d. 1339)

·         1604: S-a nascut Johann Bach, primul compozitor din familia Bach; (d. 13 mai 1673). A fost fratele mai mare al lui Cristoph Bach, care a fost bunicul genialui  compozitor Johann Sebastian Bach si este primul reprezentant al familiei de la care s-au păstrat compoziții proprii.

·         1607: S-a nascut pastorul  englez John Harvard,  cel care a sprijinit dezvoltarea colegiului denumit ulterior, in onoarea sa, Harvard College; (d. 14.09.1638). John Harvard (n. 26 noiembrie 1607, Southwark – d. 14 septembrie sau 24 septembrie 1638, Charlestown, Massachusetts), teolog puritan american de origine engleză.

·         1701: S-a născut fizicianul şi astronomul Anders Celsius, cel care a inventat scara termometrică centesimală, Scara Celsius. Este fondatorul, în 1731, al primului Observator Astronomic din Suedia; (m. 25 aprilie 1744).

·         1731: William Cowper, poet englez (d. 1800)

·         1810: S-a nascut William George Armstrong, inginer şi inventator englez; a realizat acumulatorul electric;(d.27.12.1900).

·         1817: Charles Adolphe Wurtz, chimist francez (d. 1884)

·         1818 : S-a născut omul de cultură Aron Pumnul, unul dintre fruntaşii Revoluţiei din Transilvania de la 1848, profesor al lui Mihai Eminescu, la Cernăuţi;(m. 12 ianuarie 1866) .

·         1826: S-a născut Alexandru Roman, publicist şi om politic, unul dintre conducătorii luptei politice a românilor transilvăneni, fost  deputat în Parlamentul ungar si membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866. A  editat, la Budapesta, ziarele româneşti „Concordia” (1861-1866) şi „Federaţiunea” (1868-1876) ; (m. 1897)

·         1827: Ellen G. White, profet al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea (d. 1915)

·         1847: Dagmar a Danemarcei, soția țarului Alexander al III-lea (d. 1928)

·         1857: Ferdinand de Saussure, filolog elvețian (d. 1913)

·         1864: Auguste Charlois, astronom francez (d. 1910)

·         1867 : S-a nascut Grigore Antipa, biolog, oceanolog si zoolog, membru al Academiei Romane si cel care a reorganizat Muzeul de Istorie Naturala din Bucuresti, institutie ce azi ii poarta numele. S-a nascut la Iasi, unde a si urmat liceul, avandu-I ca si coleg pe Emil Racovita. A studiat apoi la Universitatea din Jena cu celebrul naturalist Ernst Haeckel, dupa care si-a aprofundat cunostintele in Franta si Italia. Revenit in tara a inceput sa cerceteze fauna din Marea Neagra si Dunare. El este cel care a pus bazele scolii romanesti de ihtiologie si hidrobiologie. In 1932, a infiintat Institutul Biooceanografic din Constanta, munca sa concretizandu-se in peste 100 de lucrari. Antipa a fost cel care a folosit pentru prima data dioramele biologice. La 1 aprilie 1893, printr-un ordin semnat de ministrul Cultelor si Instructiunii Publice, Take Ionescu, a fost numit in functia de director al sectiei de zoologie a muzeului, in fruntea caruia s-a aflat 51 de ani. La un an de la preluarea conducerii institutiei a reusit sa finalizeze constructia unui nou sediu pentru muzeu, aceasta fiind prima cladire din Romanie construita cu acest scop. Cu ocazia celebrarii a 100 de ani de la realizarea primelor colectii muzeistice, pe 23 mai 1933, regele Carol al II-lea a decis ca muzeul sa preia numele savantului roman. Grigore Antipa  s-a stins din viata in Bucuresti, in ziua de 9 martie 1944.

·         1869: Maud de Wales, regină a Norvegiei, soția regelui Haakon al VII-lea al Norvegiei (d. 1938)

·         1884:  S-a născut poetul, prozatorul şi dramaturgul Vasile Voiculescu: “Pârgă”, “Zahei orbul”, “Capul de zimbru”, “Lostriţa. Căprioara din vis” ; (m. 26 aprilie 1963).

·         1885: S-a născut prozatorul Liviu Rebreanu, considerat de criticul George Călinescu drept “creator al romanului românesc modern”. A fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti, preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, membru al Academiei Române (romanele “Ion”, Răscoala”, “Pădurea Spânzuraţilor”) ; (m. 1 septembrie 1944).

·         1893: S-a nascut actorul roman  Nicolae Balţăţeanu; (d.27.02.1956).

·         1894 -  S-a născut Norbert Wiener, matematician american (lucrări în domeniile teoriei probabilităţilor, teoriei cuantelor, teoriei relativităţii şi al electrotehnicii); este considerat fondatorul ciberneticii (m. 18 martie 1964)

·         1895 : S-a nascut Pierre–Paul Grassé, celebru zoolog francez, considerat ca fiind cel mai mare cunoscător al termitelor. A fost membru al Academiei de Ştiinţe  a Franţei, din 1948. În 1967 a fost ales preşedinte al acestei instituţii.(d.09.07.1985).

·         1896: S-a născut Dumitru Murăraşu, istoric literar, editor şi traducător; cunoscut îndeosebi ca exeget şi în acelaşi timp unul dintre cei mai importanţi şi fideli editori ai operelor lui Mihai Eminescu (m. 1984)

·         1898: Karl Ziegler, chimist german (d. 1973)

·         1901: S-a născut la Ohrid in Macedonia, prozatorul şi dramaturgul Mihail Drumeş (n. Mihail V. Dumitrescu) : “Scrisoarea de dragoste”, “Invitaţie la vals”, “Elevul Dima dintr-a şaptea” ; (m. 7 februarie 1982). Mihail Drumeș (n. Mihail V. Dumitrescu, 26 noiembrie 1901, Ohrid, Macedonia – d. 7 februarie 1982, București), dramaturg, nuvelist, realizator de proză scurtă și romancier român, foarte popular in perioada interbelică.

·         1909: Eugen Ionesco, dramaturg și eseist francez de origine română (d. 1994). Eugen Ionescu (sau, în orografia franceză, Eugène Ionesco) și-a început cariera scriind în limba română: poezii publicate în revista „Bilete de papagal” (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară și o încercare de epică umoristică, ”Hugoliada: Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo”. Dar cele pentru care Eugen Ionescu este foarte cunoscut sunt piesele de teatru absurd, scrise în limba franceză (printre care „Cântăreața cheală”, „Setea și Foamea”, „Regele moare”, „Lecția” și „Scaunele”). La propunerea României și a ambasadorului nostru la UNESCO, criticul literar profesor Nicolae Manolescu, în anul 2009, cu ocazia centenarului nașterii scriitorului, opera lui Eugen Ionescu a fost celebrată în mod oficial în întreaga lume. Lui Eugen Ionescu i-au fost consacrate numeroase manifestări culturale, atât în țară, cât mai ales în străinătate. Tot în anu 2009 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.

·         1910: Cyril Cusack, actor american (d. 1993)

·         1911: Samuel Reshevsky, șahist american de origine poloneză (d. 1992)

·         1912:  S-a născut actriţa Dina Cocea. A fost profesoară la IATC, avându-i ca studenţi, printre alţii, pe Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Ion Fiscuteanu; (d. 28.10.2008 ).

·         1914: S-a născut geofizicianul Liviu Constantinescu; considerat, alături de Sabba S. Ştefănescu, fondator al şcolii române de geofizică; membru titular al Academiei Române din 1990; (m. 1997).

·         1918: Patricio Aylwin, președinte al Republicii Chile

·         1919: S-a nascut Ryszard Kaczorowski, fost preşedinte anticomunist polonez din exil. Ryszard Kaczorowski a murit in data de 10 aprilie 2010 la varsta de 90 de ani, in catastrofa aeriana de la Smolensk, care a costat viata a numerosi conducatori ai statului polonez , printre care s-a numarat si presedintele in exercitiu de atunci Lech Kaczynski. Din 19 iunie 1989 pana la 22 decembrie 1990 a fost al saselea si ultimul presedinte in exil al Republicii Polonia.

·         1920: Daniel Petrie, regizor canadian

·         1922:  Charles M. Schulz, creatorul lui Snoopy, personajul de desene animate

·         1924 – S–a născut Nina Cassian, poetă, prozatoare.

·         1925: S-a născut  la Arad, Ion Omescu (prenumele la nastere: Ionel Corneliu, dramaturg, poet, prozator, eseist, traducător.Intre 1944 si 1948 urmeaza cursurile Facultatii de Drept si ale celei de Litere-Filosofie, paralel cu cele de Arta Dramatica, la Bucuresti (Premiul „V.I. Popa” pentru un fragment din Hamlet, 1948). Debuteaza ca actor in Linga draga mea de Marcel Achard (1947), apoi, alaturi de Aura Buzescu, la Teatrul National din Bucuresti, in Toti fiii mei (1948). In perioada 1947-1953 a facut  închisoare pentru încercare de trecere frauduloasă a graniţei. Intre 1953 si 1955 traieste din munca de zidar (intre altele, renoveaza interiorul Teatrului Municipal din Bucuresti). După eliberare, a scris  un text despre condiţiile din închisorile comuniste, interceptat de Securitate, motiv pentru care va mai fi închis între anii 1957 şi 1964 (anul amnistierii generale a deţinuţilor politici din RPR). In 1972, invitat în Anglia la Festivalul de teatru de la Stratford on Avon, va cere azil politic în Franţa; (m. 2000, la Paris).

·         1925: S-a nascut în comuna Smârdan din judeţul Buzău, George Alexe, preot, critic literar; stabilit în SUA, în anul 1969, a editat, la Detroit, revista de teologie, cultură şi artă “Comuniunea Românească”; (m. 16 ianuarie 2013). A fost redactor la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, bibliotecar şi cercetător la Biblioteca Sinodală de la Mănăstirea Antim (1960-1965), inspector general patriarhal şi cercetător în Departamentul Relaţii Externe al Patriarhiei Române (1966-1969). După stabilirea în Canada, în 1969, şi apoi în Statele Unite (din 1971),işi va întregi studiile teologice din tara, unde a fost elev al prof.Dumitru Staniloaie. Se ştie astfel că a studiat la College of Applied Arts and Technology din Waterloo, Ontario, Canada (1970). Între 1986 şi 1991 urmează cursurile prin corespondenţă de la The Ambassador Bible College din Pasadena, California. În 1976 ajunge  secretarul Departamentului publicaţiilor prestigioasei instituţii: Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Statele Unite şi Canada. Este numit apoi reprezentantul ei în Conferinţa permanentă a episcopilor ortodocşi canonici din America, în Ecumenical and Theological Commission (1978-1980; 1983-1998) şi în alte organisme cu caracter bisericesc internaţional. A colaborarat la revista „Credinţa“ din Detroit (din 1970), la „Lumină Lină“ – „Gracious Light“ din New York şi editarea anuală a Calendarului „Credinţa“ a amintitei arhiepiscopii din Detroit, în total 30 de volume. Activitatea publicistică a sa a fost  prezentă şi în alte reviste din străinătate. Amintim aici doar câteva: „Observator“ (München), „Adevărul“ (Hamilton, Ontario), „Le Courrier roumaine“ (Paris), „The Altar“ (Londra). Conform ultimei sale dorinte, la 22 ianuarie 2013, trupul său neînsufleţit a fost adus în ţară pentru înmormântare.

·         1925: Annemarie Düringer, actriță elvețiană

·         1926: S-a născut Tudor Opriş, poet, eseist, memorialist, traducător, critic şi istoric literar, profesor, animator şi cultivator de tinere talente literare; este socotit primul istoriograf al revistelor şcolare (născute la noi în 1834) şi al debutului şcolar al scriitorilor români din 1820 până în anul 2000; a tipărit, între 1960 – 2011, peste 80 de cărţi de ştiinţă literaturizată, fiind creatorul în ţara noastră a ştiinţelor distractive şi enciclopediilor pentru copii; iniţiator, începând din anul 1966, al concursurilor naţionale de creaţie şi presă şcolară; (m. 2015).

·         1925: Eugene Istomin, pianist american

·         1926: Ralf Wolter, actor german

·         1928: S-a născut dirijorul Stelian Olariu. Timp de jumătate de secol maestru dirijor al coralei Operei din Bucureşti.

·          1929: Slavko Avsenik, compozitor slovac

·         1931: Adolfo Pérez Esquivel, pacifist argentinian, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1980

·         1931: Adrianus Johannes Simonis, cardinal

·         1933 - S-a născut Garnet Mimms, vocalist şi pianist american (The Enchanters).

·         1937 - S-au născut Jim Sundquistand şi Phil Humphrey, chitarişti americani (Fendermen).

·         1939: S-a nascut la Natbush, Tennessee, populara cantareata pop-rock americana Tina Turner. Tina Turner (n. Anna Mae Bullock, 26 noiembrie 1939, Nutbush, Tennessee), cântăreață și compozitoare pop-rock americană, câștigătoare a opt premii Grammy, actriță și scriitoare populară.

·         1939: S-a nascut Nicolae Manolescu, critic literar român, director al revistei “România literară”, membru al Academiei Române (volumele de critică “Contradicţia lui Maiorescu”, “Arca lui Noe”) ; (n.Ramnicu Valcea).

·         1940: Quentin Skinner, istoric britanic

·         1940: S-a nascut  Ioan Scurtu, istoric român, fost şef al Catedrei de Istoria Românilor de la Universitatea din Bucureşti, directorul general al Arhivelor Naţionale ale României, directorul Institutului de Istorie “Nicolae Iorga”.

·         1940: S-a nascut actorul american de origine chineza  Bruce Lee,  maestru în Arte Marţiale, fondator al stilului Jeet Kune Do ; (d. 20.07.1973).

·         1942: S–a născut Jimi Hendrix (James  Marshall), solist vocal şi compozitor, unul dintre cei mai mari chitarişti rock ;(d. 18.09.1970).

·         1945: John McVie, muzician britanic (Fleetwood Mac și John Mayall)

·         1946 - S-a născut Bert Ruiter, basist şi vocalist olandez (Focus).

·         1948: Elizabeth Blackburn, laureată a Premiului Nobel pentru Medicină în 2009

·         1949: s-a născut Ivan Patzaichin, multiplu campion, olimpic și mondial, la caiac-canoe. Ivan Patzaichin, care este, în prezent, antrenorul lotului olimpic de caiac-canoe, și-a început cariera la Clubul Sportiv Dinamo București, unde a rămas timp de 43 de ani, 18 ani în calitate de sportiv și 25 ani ca antrenor. În perioada 1968-1984, a participat la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice (Mexico - 1968, Munchen - 1972, Montreal - 1976, Moscova - 1980 și Los Angeles - 1984), la care a câștigat 7 medalii, 4 de aur și 3 de argint. Ivan Patzaichin a câștigat și 22 de titluri la 11 ediții ale Campionatelor Mondiale: Copenhaga - 1970, Belgrad - 1971, 1975, 1978 și 1982, Tampere - 1973 și 1983, Mexico - 1974, Sofia - 1977, Duisburg - 1979 și Nottingham - 1981. Din anul 1968 este Maestru Emerit al Sportului, în anul 1982 a fost declarat Maestru Internațional al Sportului, iar din 1991 a devenit Antrenor Emerit. În anul 1990, Comitetul Olimpic Internațional i-a acordat cea mai înaltă distincție a sa, Ordinul Olimpic Colanul de Platină. Ivan Patzaichin este singurul sportiv român care deține acest ordin. În 2010 a fost distins cu Decorația Regală „Nihil Sine Deo”, primit prin ordinul Majestății Sale Regelui Mihai I, Șeful Casei Regale a României.

·         1949 - S-a născut Martin Lee, vocalist britanic (Brotherhood Of Man).

·         1952: Eva Brunner, scriitoare elvețiană

·         1956: S-a nascut  Mariana Simionescu, jucătoare română de tenis.

·         1967: S-a născut pianista Dana Ciocârlie, stabilită din 1990 în Franţa.

·         1968: S-a nascut campionul roman de box Francisc Vaştag, multiplu campion european şi mondial. Francisc Vaștag, în maghiară Vastag Ferenc, (n. 26 noiembrie 1968, Reșița, Caraș-Severin), sportiv maghiar din România, primul boxer român care a câștigat centura supremă în categoria sa.

·         1981: Natasha Bedingfield, cântăreață britanică

·         1984: Ana Maria Brânză, scrimeră română, vicecampioană olimpică la spadă

·         1987: Kenneth Steffers, jurnalist și scriitor olandez

·         1990: Danny Welbeck, fotbalist englez

Decese

• 8 I.Hr.:  A decedat poetul roman Horatiu;  (n. 65 î.Hr.). Quintus Horatius Flaccus, (n.8 decembrie 65 i.Hr.) a fost unul din cei mai importanți poeți romani din “perioada de aur” a literaturii romane (“Secolul lui Augustus “), cuprinsă între moartea lui Cicero (43 i,Hr)) și moartea împăratului Augustus (14 d.Hr). Unul  dintre citatele sale celebre este : “Carpe diem, quam minimum credula postero!”-(“Trăiește-ți ziua de azi, nu te încrede în cea următoare!”) – Carmina, I,11,7-8.
• 399: A decedat Papa Siricius. A fost primul papă care a purtat și titltul de “Pontifex Maximus” împreună cu cel de Papă, titlu care a fost folosit apoi regulat de succesorii săi. A fost sanctificat si este sărbătorit de catolici pe 26 Noiembrie.
• 511: A murit regele francilor Clovis I (n. cca 466),  primul  care a unit această națiune în întregime. I-a succedat la tron tatălui său Childeric I  în anul 481 ca rege al francilor salieni, unul dintre triburile francilor care ocupau la acea vreme regiunea de la vest de Rinul de jos, cu centrul în jurul orașelor Tournai si Cambrai, de-a lungul graniței de astăzi dintre Franta si Belgia. Domnia sa  a fost de o mare importanță în istoria Frantei si a Europei apusene în general, deoarece Clovis si-a extins regatul peste aproape întreaga fostă provincie romană Galia (corespunzând Franței de astăzi) situată în centrul Europei. S-a convertit la crestinism , la insistențele soției sale, Clotilda,  fiind botezat  prin anul 500; tradiția fixează data de 25 decembrie 496. La scurt timp înainte de moartea sa, Clovis a convocat un sinod de episcopi gali la Orleans  pentru a reforma biserica și a crea o legătură puternică între coroană și episcopatul catolic. Acesta a fost Primul Conciliu de la Orleans. Clovis I este considerat fondatorul atât al Franței (cu care statul său semăna îndeaproape din punct de vedere geografic) cât și al Dinastiei Merovingiene, care s-a aflat la conducerea francilor în următoarele două secole.
• 602: A murit executat impreuna cu fiii sai, imparatul bizantin Mauriciu; (n. 539). În 602, trupele dunărene sub conducerea lui Focas, s-au revoltat împotriva împăratului si  l-au forțat pe Mauriciu să abdice. Acesta  a fost nevoit să fugă cu familia sa la Nicomedia (azi Izmit, Turcia) dar nu a apucat să iasă din oraș, fiind executat de trupele lui Focas, care a devenit împărat. Mauriciu este autorul tratatului  militar Strategikon.
• 1252: A decedat Blanche de Castilia, soţia regelui Ludovic al VIII-lea al Franţei; (n. 4 martie 1188). Blanche a Castiliei (în spaniolă Blanca de Castilla) (4 martie 1188 – 26 noiembrie 1252), regină consoartă a Franței ca soție a regelui Ludovic al VIII-lea. A fost regentă de două ori în timpul domniei fiului ei, Ludovic al IX-lea.
• 1504: Regina Isabela I a Spaniei (n. 1451) a decedat. A fost regina Castiliei și Leonului și impreuna cu soțul său Ferdinand al II-lea de Aragon ambele regate  au devenit baze ale unificării Spaniei, realizată de nepotul lor, Carol Quintul.  Papa Alexandru al VI-lea i-a numit pe Isabella si pe soțul ei Monarhi Catolici si de aceea  mai este  cunoscută sub numele de Isabel la Católica (Isabela Catolica). In 1492, in timpul domniei sale, a avut loc cucerirea ultimului bastion arab din Spania, Granada,  finalizandu-se astfel Reconquista si de asemenea s-a facut  epocala calatorie a lui Columb catre noul continent, care avea sa fie numit America.
• 1855: A murit  poetul polonez Adam Mickiewicz, luptător pentru independența și reîntregirea patriei sale, unul dintre cei mai mari  poeti romantici polonezi  din secolul XIX; (n. 24.12.1798).

·         1871: Prințul Gaetan, Conte de Girgenti (n. 1848)

·         1885: Thomas Andrews, medic, chimist și fizician irlandez (n. 1813)

·         1888 : A încetat din viaţă George Ioanid, profesor de greacă, membru de onoare al Societăţii Academice Române ; (n. 1800).

·         1894: Pafnuti Cebîșev, matematician rus (n. 1821)

·         1895: A murit Alexandre Dumas–fiul, romancier şi dramaturg francez. Romanul “Dama cu camelii” i–a adus celebritatea, inspirând şi libretul cunoscutei opere de G. Verdi, “Traviata”, precum si numeroase productii cinematografice; (n.27.07.1824).

·         1912: Marie, Contesă de Flandra (n. 1845)

·         1934: Mihailo Hrușevski, academician, politician și istoric ucrainean (n. 1866)

·         1940: A murit Mihail Moruzov, şeful Serviciului Secret al Armatei, asasinat de legionari la închisoarea Jilava; (n. 08.11.1887).

·         1953: A încetat din viaţă dramaturgul Eugene O’Neill, reprezentant de seamă a teatrului modern american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (“Din jale se întrupează Electra”) ; (n. 16 octombrie 1888).

·         1956: A decedat Constantin C. Popovici, astronom şi matematician, membru de onoare al Academiei Române.  (n.12/24.03.1878). Constantin C. Popovici (n. 12/24 martie 1878, Iași – d. 26 noiembrie 1956, București), matematician și astronom român, membru de onoare al Academiei Române. A înfiinţat la Iaşi Observatorul Astronomic (1913) şi a condus Observatorul Astronomic din Bucureşti (1937-1943).

·         1963 - A încetat din viaţă, în California, renumita soprană de coloratură Amelita Galli-Curci (n. 18 noiembrie 1882)

·         1968 - A murit scriitorul german Arnold Zweig (n. 10 noiembrie 1887). Arnold Zweig (n. 10 noiembrie 1887, Glogau, Silezia, azi în Polonia, d. 26 noiembrie 1968, Berlinul de Est), scriitor și militant pacifist german de origine evreiască . După venirea nazistilor la putere emigrează în Cehoslovacia , iar mai apoi în Elvetia. În 1948 a revenit în Germania , stabilindu-se în zona sovietica de ocupație. Între 1950 și 1953 a fost președinte al Academiei de Arte din RDG.

·         1970: A încetat din viaţă Vladimir Streinu (Nicolae Iordache), poet şi critic literar; (n. 23 mai 1902). Vladimir Streinu (n. 23 mai 1902, Teiu – d. 26 noiembrie 1970, București) a fost un autor, critic literar, deputat, estetician, istoric literar, pedagog, scriitor român.

·         1970:  A încetat din viaţă Petru Comarnescu, critic literar şi de artă, memorialist, iniţiator al grupării “Criterion” ; (n. 23 noiembrie 1905).

·         1972: A încetat din viaţă poetul Victor Eftimiu. A fost directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, al Teatrului Naţional şi al Operei din Cluj; membru al Academiei Române (“Înşir’te, mărgărite”, “Omul care a văzut moartea”) ; (n.24.01.1889).

·         1981: A murit Max Euwe, mare maestru olandez de şah; (n.20.05.1901). Machgielis (Max) Euwe (n. 20 mai 1901 — d. 26 noiembrie 1981), mare maestru internațional olandez de șah și fost campion mondial (1935-1937).

·         2000 – A murit mezzo–soprana Elena Cernei, solistă a Operei
Naţionale Române vreme de mai bine de 25 de ani (n. 1.03.1924)

·         2008: A murit inginerul Victor Toma,  primul constructor de calculatoare electronice din România (CIFA-1, în anul 1957). Autor a numeroase invenţii, a fost membru de onoare al Academiei Române din 1993 (n. 1922, la Leova/Cahul, azi în R. Moldova).

·         2013: A decedat compozitorul roman Temistocle Popa (pseudonimul artistic al lui Mistocli Popa (n. 27 iunie 1921, Galati). A fost laureat cu Premiul Festivalului de la Mamaia, cu Premiul ACIN pentru muzică de film (Un oaspete la cină) si în anul 2004 a primit Ordinul Național Serviciu Contencios, în grad de Cavaler. A debutat cu melodia „Vântule din zarea albastră”, iar dintre compozițiile sale mai cunoscute pot fi menționionate „Gabriela”, „În rândul patru”, „În târgul moșilor”, „Mereu cânta o serenadă”, „Trecea fanfara militară”.

·         2015: A incetat din viata traducătoarea şi publicista Antoaneta Ralian (traduceri din literatura engleză şi cea americană); (n. 1924). A fost una dintre cele mai apreciate traducătoare din România si in semn de recunoştinţă pentru contribuţia ei culturală, un premiu de traducere acordat de Târgul de Carte Gaudeamus îi poartă numele. A  tradus peste 120 de volume ale unor autori precum D. H. Lawrence, Thomas Hardy, J. D. Salinger, Salman Rushdie, Virgnia Woolf, Tennessee Williams, Saul Bellow şi Lawrence Durell. Traducătoarea a primit premii şi diplome din partea Uniunii Sciitorilor din România, A Asociaţiei Scriitorilor din România şi din partea Departamentului de Stat din SUA.

Sărbători

·         Sf Cuv. Alipie Stalpnicul, Nicon si Stelian Paflagonul, dezlegare la pește și vin; Duminica a 30-a după Rusalii – Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor (calendar creștin-ortodox)

·         Sf. Ioan Berchmans (calendar romano-catolic)

·         S Alip Stilitul. S Nicon (calendar greco-catolic)

·         Mongolia: Ziua Independenței. Mongolia este o țară din Asia Centrală, republică parlamentară, care se învecinează la nord cu Rusia și la sud cu Republica Populară Chineză. A fost centrul Imperiului Mongol în secolul 13, dar a fost condusă de dinastia manciuriană Qing, din secolul 18 si până la formarea, cu asistență sovietică, a unui guvern independent (în 1921). Ca urmare a prăbușirii Uniunii Sovietice, Mongolia a adoptat o formă de guvernare democratică. A optsprezecea țară din lume ca suprafața, Mongolia are foarte puțin teren arabil: predomină stepa, alături de munți (în nord si vest) si Deșertul Gobi în sudul țării. Cca. 30 la sută din populația țarii este alcatuită din nomazi sau semi-nomazi, budiști de rit tibetan și de etnie mongolă. Capitala Ulaanbaatar concentrează peste 50 la sută din populație.

·         Ziua în care nu cumpărăm nimic (Buy Nothing Day)

ARTE 26 Noiembrie

MUZICĂ 26 Noiembrie

Johann Bach

Eugene Istomin

(1956)Rachmaninoff Piano Concerto No 2 Istomin Ormandy The Philadelphia Orchestra: https://youtu.be/FcoBIT7hk_s.

Slavko Avsenik, compozitor slovac

Slavko Avsenik-Mix: https://youtu.be/X76p5c4tsXw.

Garnet Mimms, vocalist şi pianist american (The Enchanters)

Garnet Mimms : https://youtu.be/kx4aJXx1fQg?list=PLsRCJZxnog-5FKqR8gqXcQ0tiUGmk2h4x.

Jim Sundquistand şi Phil Humphrey, chitarişti americani (Fendermen)

The Fendermen - Mule Skinner Blues: https://youtu.be/nZavOaRr-DY.

Tina Turner

Tina Turner Greatest Hits | Best Song Of Tina Turner: https://youtu.be/6Mm_apdhqWQ.

Jimi Hendrix (James  Marshall), solist vocal şi compozitor, chitarist de excepție

Jimi Hendrix: https://youtu.be/EX5phFmbrU8?list=PLMKA5kzkfqk2GEImRCIqGqWmQvKYygUhG.

John McVie, muzician britanic (Fleetwood Mac și John Mayall)

How To Play Bass Guitar To Dreams - Fleetwood Mac - John McVie.m4v: https://youtu.be/_sB-w6xOAOU.

Bert Ruiter, basist şi vocalist olandez (Focus)

Focus - Rare Broadcasts (71/76) DVD: https://youtu.be/PJdhAaXoEXc.

Martin Lee, vocalist britanic (Brotherhood Of Man)

MARTIN LEE (from BROTHERHOOD OF MAN): https://youtu.be/zK9cYN3EbnM?list=PLczDCvt5JyVXQhK2o4ODMRdGelPKQ8Xja.

Amelita Galli-Curci

Amelita Galli-Curci: 80 melodii: https://youtu.be/xtaMm5VY2iw?list=PLzMOkaLPQzWdYGbZjvyytrPwPWWigaA4B.

Natasha Bedingfield, cântăreață britanică

Natasha Bedingfield – 59 melodii: https://youtu.be/b7k0a5hYnSI?list=PL8CF84EEE646E31C6.

Elena Cernei

Elena Cernei: https://youtu.be/cWfc1YPc9Q4?list=PLp5jnMa3SAtzrIGrqgfvFZ_hXllFMD1dJ.

Temistocle Popa

Temistocle Popa: https://youtu.be/VgpzPyO_wQI?list=PLcYhtuayUE6qEJtgCk588mauyXn-FH2yK.

 Înregistrări noi:

POEZIE 26 Noiembrie

Poetul roman Horatiu

Biografie Quintus Horatius Flaccus

65 8.12 se naste la Venusia
42 tribun militar in armata lui Brutus
41 inceputul activitatii literare la Roma
39 este prezentat lui Mecena de Vergilius si Varius
38 este primit in cercul lui Mecena
35-34 publica prima carte de "Satire" (in latina Sermones)
34-33 primeste in dar de la Mecena ferma din tinutul sabin
30 publica "Epodele" (Epodon liber) si a doua carte de "Satire"
23 publica primele trei carti de "Ode" (Carmina)
20 publica prima carte de "Epistole" (Epistulae)
17 compune imnul "Carmen saeculare" cu prilejul jocurilor oferite de Augustus
15-13 ultimele opere ale sale: "Epistola catre Augustus" si "Ars poetica"
13 incheie carte a patra de "Ode" (Carmina), inceputa in anii 19-17
8 moare Mecena si la scurta vreme, la 27 noiembrie moare si Horatiu

Biografia in forma de tabel cronologic am preluat-o din foarte frumoasa editie bilingva: Horatius, Opera Omnia, editura Univers, Bucuresti, 1980, editie ingrijita, studiu introductiv, note si indici de Mihai Nichita, editie critica, stabilirea textului si selectia traducerilor din Ode, Epode si Carmen Saeculare de Traian Costa, 2 volume.

Leuconoei

Nu-ncerca, Leuconoe-e nefastă încercarea-
Să cunoşti ce capăt zeii rânduit-au vieţii noastre,
Nici să ispiteşti vreodată Babilonicele Cifre.
Tot ce fi-va, mult mai bine-i să înduri! Că Iupiter
Va să-ţi dăruiască încă multe ierni, sau că aceasta-i
Cea din urmă care sfarmă spumegândele talazuri
Ale mării Tireniene de stâncoasele ei ţărmuri-
Fii înţeleaptă;pritoceşte-ţi vinul;cu scurtimea vieţii
Lungile nădejdi măsoară-ţi. Numai cât am stat de vorbă,
Timpul pizmătarnic, iată, şi trecu. Trăieşte-ţi ziua
Cea de azi;în cea de mâine te încrede prea puţin!...

Poetul polonez Adam Mickiewicz

 Laurei

Doar te-am vazut si-ndata m-am si aprins la fata
Catând o cunostinta-n privirile-ti straine;
Împuprurarea ta s-a si rasfrânt în mine
Ca roza care pieptu-si deschide-n dimineata.

Doar ai cântat – si plânsul un val mi-a pus privirii
Caci inima-mi fusese de glasul tau miscata;
Mi se parea ca îngerii l-au chemat, sa bata
Pe-al cerului cadran, secunda mântuirii.

Iubito! Ochii tai, deschis sa recunosca
De-am sa te misc vreodata cu vorba sau privirea;
Nu-mi pasa: oameni, sorta, de-au sa se-mpotriveasca,

Nici de-mi va fi iubirea doar un himeric vis
Si daca mâna-ti altuia au s-o daruiasca,
Sa recunosti ca mie mi-e sufletul tau scris. 

Vis

Când ai sa fii silita sa ma abandonezi,
Chiar de-ai sa simti în suflet, neîncetat, iubire,
Nici când ma vei lasa, sa nu ma întristezi
Si nici sa nu-mi vorbesti de-a noastra despartire!

As vrea chiar din ajun, când soarele-o apune,
Sa sorb minutul ultim în dezmierdari prelungi,
Iar ceasul despartirii, fatal, când va sa sune,
O cupa cu otrava tu sa-mi întinzi atunci.

Te-oi saruta pe gura cu buze-nfiorate;
Nu-mi voi închide ochii când ceturi îi cuprind;
Ci vreau sa-adorm de-a pururi în dulce voluptate,
Obrazul sarutându-ti si-n ochii tai privind.

Iar dupa lungi decenii ce-n sir s-or fi-mplinit,
Când voi primi porunca sa ies de sub morminte,
Îti va veni în minte prietenu-adormit.
Si spre-a-l trezi, din ceruri la dânsul vei descinde;

La pieptul tau iubit tu ma vei strânge iara,
Din nou voi simti bratele dragi cum ma cuprind;
Mi s-o parea o clipa ca atipisem doara,
Obrazul sarutându-ti si-n ochii tai privind. 

Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu - Biografie

Vasile Voiculescu (n. 27 noiembrie 1884, Pârscov judeţul Buzău - d. 26 aprilie 1963, Bucureşti ), a fost medic, poet, prozator şi dramaturg român.

Vasile Voiculescu se naşte la 27 noiembrie 1884 in comuna Parscov Jud buzau ca fiu al lui Costache Voiculescu, gospodar cu stare, şi al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Începe şcoala în satul Pleşcoi în anul 1890. Încheie cursul primar la Buzău. Urmeaza studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” şi apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti. Preocupat de materialism, pozitivism şi evoluţionism citeşte pe Littré Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin şi Spencer. Studiază opera lui Wundt, Höfding, Pierre Janet şi W. James, atras de psihopatologie şi de psihofizică.

Începe Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1902 - 1903), apoi trece la Facultatea de Medicină, în 1903, şi îşi ia doctoratul în medicină în 1910.

Se căsătoreşte cu Maria Mittescu, studentă şi ea la Medicină, cunoscută în satul său natal, Pârscov. I-a închinat poezii şi scrisori de dragoste.Debutează în Convorbiri literare (1912). Practică medicina la ţară; în timpul primului război mondial este medic militar la Bârlad, unde participă la serile culturale ale lui Vlahuţă. Editorial debutează cu volumul Poezii (1916). Din acelaşi an colaborează la Flacăra lui C. Banu, în urma unei recomandări date de Macedonski. Ia Premiul Academiei pentru volumul Din ţara zimbrului şi alte poezii (1918). El a decedat în anul 1963, dar rămane printre noi prin casa memorială Vasile Voiculescu de la Pârscov.

A făcut 4 ani de detenţie în închisorile comuniste (1958 - 1962). A fost condamnat dintr-o eroare judiciară.

Poetul român care, după 1948, a suferit cumplit pentru convingerile sale democratice, fiind băgat la vârsta de 74 de ani în penitenciar, şi interzicându-i-se să publice, ne-a lăsat o operă literară de rafinament artistic.

Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare ... sunt dovada incontestabilă a stăpânirii de către Vasile Voiculescu a limbajului artistic, cu nebănuite rafinamente. Creaţiile sunt elaborate între 1954 - 1958. Cele 90 de sonete sunt o monografie închinată "paradisului şi infernului iubirii", conform criticului Ovid S. Crohmălniceanu.

În inchisoare se îmbolnăveşte de cancer şi moare, doborât de boală, în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, la Bucureşti (Str. Dr. Staicovici 34).

Poezie
Poezii, Bucureşti (1916)
Din ţara zimbrului, Bârlad (1918)
Pârga, Editura Cartea românească, (1921)
Poeme cu îngeri, Editura Cartea Vremii, (1927)
Destin, Editura Cartea românească, (1933)
Urcuş (poeme), Fundaţia pentru literatură şi artă, (1937)
Întrezăriri (poeme), Fundaţia pentru literatură şi artă, (1939)
Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu (1964)

Proză
Capul de zimbru, nuvele postume, 1966
Ultimul berevoi, nuvele postume, 1966
Zahei orbul, roman elaborat intre 1947- 1958 dar publicat postum, 1966

Dramaturgie
volumul Duhul pământului, conţinea piesele Umbra şi Fata ursului
Demiurgul, 1943
Gimnastică sentimentală, 1972
Pribeaga


******************************************************


1884 La 27 noiembrie s-a născut poetul,prozatorul şi dramaturgul român Vasile Voiculescu în comuna Parscov, judeţul Buzău. Fiul lui Costache Voicu, gospodar cu stare, şi al Sultanei (născută Hagiu). începe şcoala în satul Plescoi şi termină cursul primar la Buzău. Urmează Liceul B. P. Hasdeu" (Buzău), apoi „Gh. Lazar" din Bucuresti, absolvit în 1902.

Preocupat de materialism, pozitivism şi evoluţionism, îi citeşte pe Littre Claude Bernard, A. Comte, Darwin şi Spencer, studiază opera lui Wundt, Hofding, Pierre Janet şi W. James, atras de psihofizică şi psihopatologie.

1902-1903 Urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucuresti.

1903-1910 Urmează cursurile Facultăţii de Medicină.

1910 îşi susţine teză de doctorat în medicină: Rezecţia intestinului cu sutură termino-terminală în herniile ştrangulate.

1912 Debutează în Convorbiri literare, cu poezia Dorul.

1916 Debut editorial cu volumul Poezii; din acelaşi an colaborează la Flacăra lui C. Banu, în urmă unei recomandări date de Al. Macedonski.

1917 Până în acest an practică medicină în diferite circumscripţii săteşti: Ocolul (jud. Gorj), Bezdead şi Tatarani (jud. Dambovita), Buftea, Budesti (jud. Ilfov).

1917-1918 în timpul primului război mondial e medic militar la Barlad, unde participă la serile literare ale lui Al. Vlahuţă: „N-a fost gând al meu pe care să nu i-l spun, n-a fost vers pe care să nu i-l citesc, n-a fost faptă de care să nu ştie".

1918 Este numit medic de circumscripţie la Bucuresti.

1919 Editează la Barlad (împreună cu G. Tutoveanu, T. Pamfile şi M. Lungeanu), revistă Florile dalbe.

1919-1928 Publică articole de educaţie sanitară şi asistenţă medicală în Lamura.

1920 Este numit medic la Administraţia Domeniilor Coroanei.

1921 Din acest an activează că subdirector al Fundaţiei Culturale (director, din 1922).

1922 De la înfiinţarea Cugetului românesc, al lui T. Arghezi şi I. Pillat, publică aici poeziile din vol. Poeme cu îngeri (1927).

1922-1925 Publică articole de educaţie sanitară şi asistenta medicală în Albină.

1927-1928 Editează la Craiova cu T. Paunescu-Ulmu şi N. I. Herescu revistă Pleiadă.

Colaborează la Cuget românesc, Viaţa literară, însemnări literare, Dacia, Kalende, Gândirea, Luceafărul, Revistă Fundaţiilor Regale, Viaţa Românească etc.

1927-1936 Publică articole de educaţie sanitară şi asistenţă medicală în România administrativă.

1929-1930 Publică articole de educaţie sanitară şi asistenţă medicală în Vatră.

1930 Redactează emisiunea săptămânală „Ora satului" la Radio.

1933 Debut în dramaturgie pe scena Teatrului Naţional, cu drama Fata Ursului. începând cu acest an, referent literar la Radiodifuziune, apoi director al programului literar (până în 1945).

1933-1938 Publică articole de educaţie sanitară şi asistenţă medicală în Farul căminului.

1934 în revista Azi publică piesa intr-un act La pragul minunii.

1935 I se prezintă Umbră.

1939 Premiul pentru literatura al Editurii Fundaţiilor Regale.

1941 Premiul naţional de poezie.

1944 Participă la întâlnirile literare ale grupului „Rugul aprins", de la mănăstirea Antim (stareţ era arhimandritul Vasile Vasilachi). Reuniunile aveau loc în salonul stăreţiei sau în biblioteca mănăstirii, în prezenţa a numeroşi scriitori, oameni de cultură şi monahi: Ion Marin Sadoveanu", Anton Dimitriu, Alexandru Mironescu, Paul Sterian, Mircea Vulcanescu, Sandu Tudor, Dumitru Stăniloaie, arhimandritul Haralambie Vasilachi, părinţii Felix Dub-neac, Andrei Scrima, Sofian Boghiu s.a. Se intenţiona scoaterea unei reviste de spiritualitate românească şi tipărirea unei col. de trăire creştină, alături de acţiuni umanitare şi de încurajare a artelor , prin acordarea de premii.

1948 Gruparea este interzisă, călugării surghiuniţi la alte mânăstiri, iar ceilalţi judecaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare.

1958 Voiculescu este arestat în august şi eliberat abia la 2 mai 1962, cu mai puţin de un an înainte de moarte.

1963 La 26 aprilie Vasile Voiculescu moare, la Bucuresti, la vârsta de 79 de ani. Postum, apar Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Voiculescu, Voiculescu (1964), două vol. de Povestiri (1966) şi romanul inedit Zahei orbul (1970).

A publicat vol. de poezii (Din ţara Zimbrului şi alte poezii, 1918; Pârga, 1921; Poeme cu îngeri, 1927; Destin, 1933; Urcuş, 1937; Întrezăriri, 1939; Poezii, 1944) şi teatru (Demiurgul, 1943; Duhul pământului, 1943).

După o prima fază de tradiţionalism, poezia lui Voiculescu evoluează spre decorativ şi o discretă caligrafie a sentimentelor. În proză, aceeaşi dispoziţie lirică este uneori un devastator exerciţiu spiritual, alteori o transcendere a anecdoticului prin mit şi ficţiune pură.

Primeşte Premiul Acad. Române pentru vol. Din ţara Zimbrului şi alte poezii. I se mai acordă Premiul Societăţii Scriitorilor Români pentru vol. Poeme cu îngeri.

Singurătatea

Adorm adânc Bucegii, şi Noaptea-i netezeşte,

Pe tâmplele lor arse, cu mâinile-amândouă.

Sclipesc pe frunţi golaşe, ce somnul umezeşte,

         Broboane mari de rouă.

Doar văile-aburite huiesc fără-ncetare

Şi dârele de ceaţă, ca nişte şerpi, la poale

Se duc pe nesimţite şi curg în depărtare

         Cu apele la vale.

Atunci Singurătatea se scoală-ngândurată

Şi umblă, visătoare, pe streşini de-nălţime.

Stă ceasuri neclintită, de-o stânca răzimată,

         Şi câtă-n adâncime.

Dă drumul unei pietre şi-ascultă, -ncremenită,

Cum bubuie-n adâncuri pân’ nu se mai aude,

Cu faţa-n sus pe urmă se-ntinde, aiurită,

         În ierburile ude.

Se uită lung la stele cum ard nălucitoare...

Ascultă-n fund molifţii vibrând ca nişte clape.

Pe ceruri trece luna, plutind strălucitoare,

         Ca lebada pe ape.

Aşa îşi duce veghea pe culme sus, deşteaptă,

Şi de urât tot timpul ea singură îşi ţine...

Din când în când tresare şi şade... parc-aşteaptă

         Dar, nimenea nu vine!

Din volumul "Pârgă", 1921

Strofe pentru o fată

Ştiu de ce eşti albă şi nepăsătoare...

Carnea ta e suflet îngheţat; de ger,

Aburii stau încă ţurţuri şi ninsoare

Toată dimineaţa zilei lui prier.

Gerul dimineţii şi-al copilăriei

Dăinuieşte-n tine, dezmorţit puţin...

Sânii duri, doi ţurţuri, spun din creţul iei

Prourul vieţii rece şi senin.

Carnea ţi-e de suflet, sufletul de carne,

Unul şi acelaşi sloi, de ce să-l rup?

N-a-nceput în aburi gheaţa să se-ntoarne,

Albă, numai suflet, suflet încă trup!...

Dar, încet, sub ochiul soarelui de vară,

Moleşită-n zâmbet, sau în lacrimi noi,

Toată amintirea strânsă-n carnea clară

Aburind, sui-va sufletul înapoi...

Izvorăsc din carne sufletele oare?

Ştiu atât, că dacă astăzi eşti de stei,

Carnea-nduioşată şi-atotştiutoare

Îţi va face-un suflet din topirea ei.

Din volumul "Poeme cu îngeri", 1927

Iubire îmbătrânită

De vreme ce iubirea, bătrână slăbănoagă,

Îşi ia de-acum toiagul şi pleacă-ncet spre schit,

Cu silă smulge-i floarea ce-n mâna ei se roagă

Şi ţăndări fă oglinda în care s-a privit;

Sfâşie-i lung hlamida, despoaie-o de inele

Şi-i zvârle-n foc condurii cu aur la călcâi.

Ucide-n cuib perechea de sure turturele

Ce v-a-ngânat sărutul în zilele dintâi;

Dar lasă-i amintirea cu miros trist de ceară:

Când va veghea în miezul tăcerii din chilii

La iezere de apă cu negură şi seară,

Din sloiul ei să-şi toarne urâtului făclii.

Din volumul "Destin", 1933

Nina Cassian

Biografie Nina Cassian

Nina Cassian, născută Renée Annie Cassian (n. 27 noiembrie 1924, Galaţi), este o poetă, eseistă şi traducătoare româncă.

S-a născut într-o familie de origine evreiască (tatăl Ninei, I. Cassian-Mătăsaru, era un traducător cunoscut); avea apoi să se mute pe rând cu familia la Braşov, unde Nina Cassian intră la Liceul Principesa Elena, şi la Bucureşti, unde urmează cursurile Institutului Pompilian. Frecventează cercuri intelectuale de stânga şi intră la vârsta de 16 ani în organizaţia Tineretului Comunist, aflată atunci în ilegalitate, visând "să mântui lumea de toate antagonismele fundamentale dintre sexe, rase, popoare, clase etc." În paralel, primele ei încercări literare sunt generos încurajate de Tudor Arghezi şi Ion Barbu, ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânara poetă.

Debutează editorial în 1947, cu volumul de versuri suprarealiste La scara 1/1. În urma unui atac ideologic lansat în ziarul Scânteia la adresa sa, începe să scrie treptat şi poezie proletcultistă. "După un ocol de aproximativ opt ani", cum singură avea să mărturisească, plin de avânturi naive şi compromisuri, începând din 1956 se întoarce la poezia autentică. Începe să scrie în paralel şi literatură pentru copii, atrasă de posibilităţile estetice ale evadării în fantezie şi candoare, precum şi două volume de "proză subiectivă", la persoana întâi. Realizează traduceri remarcabile din Shakespeare, Bertolt Brecht, Christian Morgenstern, Iannis Ritsos şi Paul Celan. Publică peste 50 de cărţi de poezie, eseuri şi proză, şi inventează o nouă limbă poetică, limba spargă. I se decernează în 1969 Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

În 1985, Nina Cassian este invitată în Statele Unite ca visiting professor, în cadrul unei burse Soros, pentru a susţine un curs la New York University. După numai o lună află de arestarea şi uciderea în închisoare a lui Gheorghe Ursu, unul din prietenii apropiaţi, în al cărui jurnal confiscat de Securitate era menţionată "cu părerile mele politice, evident anticeauşiste". Ia hotărârea de a nu reveni în ţară. Imediat, apartamentul său din România este confiscat, iar cărţile îi sunt interzise şi retrase din biblioteci, până la căderea regimului Ceauşescu.

În Anglia îi apare volumul de versuri Call Yourself Alive şi, în Statele Unite, Life Sentence, traduceri reuşite ale volumelor din ţară, precum şi volumele inedite Take My Word for It!, Blue Apple şi Lady of Miracles, care se bucură de succes. Susţine recitaluri de poezie şi publică în reviste americane.

În prezent, poeta Nina Cassian trăieşte la New York, iar "proiectul major al vârstei şi vieţii" sale este scrierea memoriilor, oglindă a "anilor furaţi şi dăruiţi", proiect ale cărui prime două volume, Memoria ca zestre, s-au bucurat de un ecou important în ţară şi de numeroase cronici. În anul 1994 i se decernează "Leul literar" de către New York Library. În 2005 lansează la Institutul Cultural Român din New York al treilea volum memorialistic, Memoria ca zestre. Cartea a III-a.Prestigioasa editură americană Norton îi propune editarea poemelor sale scrise în limba engleză în cadrul seriei Selected Works, o performanţă pentru o poetă sosită din Estul Europei.

Poemele sale au apărut în revistele americane The New Yorker, Atlantic Monthly, New England Review şi American Poetry Review.

Opere
La scara 1/1, versuri, Bucureşti, 1947; 
Sufletul nostru, versuri, Bucureşti, 1949; 
An viu - nouă sute şi şaptesprezece, versuri, Bucureşti, 1949; 
Nică fără frică, basm în versuri, Bucureşti, 1950; 
Ce-a văzut Oana, versuri pentru copii. Bucureşti, 1952; 
Horea nu mai este singur, versuri, Bucureşti, 1952; 
Tinereţe, versuri, Bucureşti, 1953; 
Florile patriei, versuri pentru copii, Bucureşti. 1954; 
Versuri alese, Bucureşti, 1955; 
Vârstele anului, versuri, Bucureşti, 1957; 
Dialogul vântului cu marea, versuri, Bucureşti, 1957; 
Prinţul Miorlau, versuri pentru copii, Bucureşti, 1957: 
Botgros, căţel fricos, versuri pentru copii. Bucureşti, 1957; 
Chipuri hazlii pentru copii. versuri, Bucureşti, 1958; 
Aventurile lui Trompişor, versuri pentru copii, Bucureşti, 1959; 
Inverno (Iarna), versuri, traducere în italiană de Antonio Uccello, Roma, 1960; 
Spectacol în aer liber. O monografie a dragostei, versuri, Bucureşti, 1961; 
Sărbători zilnice, versuri, Bucureşti, 1961 
Încurcă-lume, versuri pentru copii, Bucureşti. 1961; 
Poezii, pref. de Ov. S. Crohmălniceanu. Bucureşti, 1962; 
Curcubeu, versuri pentru copii. Bucureşti, 1962; 
Să ne facem daruri, versuri. Bucureşti, 1963; 
Îl cunoaşteţi pe Tică?, versuri pentru copii, Bucureşti, 1964; 
Disciplina harfei. versuri, Bucureşti, 1965; 
Sângele, versuri. Bucureşti, 1966; 
Destinele paralele, versuri. Bucureşti, 1967; 
Uită-l este... uită-l nu e, piesă pentru copii, Bucureşti, 1967; 
Ambitus, versuri. Bucureşti, 1969; 
Povestea a doi pui de tigru numiţi Ninigra şi Aligru, poveste în versuri, Bucureşti. 1969; 
Întâmplări cu haz, versuri pentru copii. Bucureşti, 1969; 
Cronofagie. 1944-1969, versuri, Bucureşti, 1970; 
Recviem, versuri, Bucureşti, 1971 
Marea conjugare, versuri, Cluj, 1971; 
Atât de grozavă şi adio. Confidenţe fictive, Bucureşti, 1971 I (ed. II, Confidenţe fictive. Atât de grozavă şi adio alte proze, Bucureşti, 1976); 
Loto-Poeme. Bucureşti, 1971; 
Spectacol în aer liber. O altă monografie a dragostei, versuri, Bucureşti, 1974; 
Între noi copiii, Bucureşti, 1974; 
O sută de poeme, selecţia autoarei, în colab. cu Şerban Foarţă, Bucureşti, 1975; 
Suave, versuri, Bucureşti, 1977; 
Virages/Viraje, versuri, trad. în lb. franceză de autoare, în colab. cu E. Guillevie şi Lily Denis, Bucureşti, 1978; 
De îndurare, versuri, Bucureşti, 1981; 
Blue Apple (Mărul albastru), trad. în lb. engleză de Eva Feiler, New York, 1981; 
Lady of Miracles, versuri, trad. de Laura Schiff, Bucureşti, 1982; 
Numărătoarea inversă, versuri, Bucureşti, 1983; 
Jocuri de vacanţă, versuri şi proză, Bucureşti, 1983; 
El sangre (Sângele), trad. în lb. spaniolă de Micaela Rădulescu, Bucureşti, 1983; 
Roşcată ca arama şi cei şapte şoricei, versuri pentru copii, Bucureşti, 1985; 
Lady of Miracles, trad. de Laura Schiff, Berkley, 1988; 
Call Yourself Alive?, versuri, trad. în lb. engleză de Brenda Walker şi Andreea Deletant, Londra, 1988 (ed. II, 1989); 
Life Sentence. Selected Poems, Edited and with an Introduction by William Jay Smifh, New York and London, 1990 (Translators: Richard Wilbur, Stanley Kunitz, Carolyn Kiser, Nina Cassian, Andreea Deletant, Petre Solomon, Cristian Andrei etc); 
Cheerleader for a Funeral. Translated by Brenda Walker with the author, London & Boston, 1992; 
Cearta cu haosul, versuri şi proză (1945-1991), Bucureşti, 1993; 
Desfacerea lumii: 1984-1996, versuri, Bucureşti, 1997; 
Take My Word for It, versuri, New York, 1998; 
Something Old, Something New, poeme, cu desene ale autoarei, Tuscaloosa, Alabama, 2002; 
Memoria ca zestre. Cartea I: 1948-1953, 1975-1979, 1987-2003; Cartea II: 1954-1985, 2003-2004, Bucureşti, 2003-2004. 

În tara lui mura-n gura

In tara lui Mura-n Gura,
totu-mi este pe masura.
Cand ma scol de dimineata,
Nu la sapte, ci la zece,
Vine-o tava cu dulceata
Si-un pahar cu apa rece.
Si dulceata zice: ia-ma!
Si paharul zice: bea-ma
Ia-ma!Bea-ma!
Usor de zis!
Insa gura s-o deschizi,
Nu-i deloc asa usor!
-Ajutor! Ajutor!
Lingurita, grijulie,
Imi deschide gura mie.
Ei, asa mai merge, zic,
Daca ma ajuti un pic!

Dar e timpul sa fac baie!
Apa intra in odaie
Cu volanele-i albastre.
- Ne-adresam domniei voastre!
- Cum doriti sa fiti spalat?
Uite-asa, culcat in pat!
Cum doriti sa fiti laut?
Uite-asa, in asternut!
Iar, acum prosopul cel pufos
Se inclina, moale, pana jos
-Eu sa va frec as vrea , pe spate
-Nu, vai de mine, nu se poate!
Intreaba-te si intreaba-ma
Cum pot sa ies din plapuma?
Afara-i frig, in pat e cald
La urma urmei nu ma scald!

In tara lui Mura-n Gura,
Casti o gura cat o sura,
Si indata-ti pica-n ea,
Tot ce vrei si tot ce ai vrea!
Sarmalute-n foi de vita,
Supa calda, tocanita,
Cozonac, compot, halvita
Carnaciori si ciulama,
Muraturi, etc.

Am mancat, de m-am umflat
Nu-i nimic, o macara, iata ca pe sus ma ia
Si m-aseaza dupa plac,
Colo-n umbra-ntr-un hamac.
Huta-huta, ce sa zic,
Bine-i cand nu faci nimic.
Lectiile stau pe masa,
Dar de lectii nici nu-mi pasa.
Stau si motai in hamac,
Ele singure se fac.
-Draga aritmetica, nu stiu ce te-mpiedica
Sa rezolvi vreo trei probleme!
Eu de fleacuri nu am vreme!
Draga mea gramatica,
Nu fi antipatica!
Nu fi zau, nesuferita!
Si transcrie intr-o clipita
Exercitiile mele!
vezi ca eu n-am timp de ele!
Hai, draga mea istorie,
N-am chef sa am memorie!
Tine minte tu mai bine,
Cine s-a luptat cu cine,
In ce an si-n care loc!
Eu sa-nvat nu am timp deloc!

In tara lui Mura-n Gura,
Am prieteni pe masura!
Vreti sa vi-i prezint cumva?
S-a facut! Poftiti incoa!
Asta-i Puiu-prinde-muste,
Asta-i Lica-vreau-galuste.
Asta-i Mita-straba-nas
Asta-i Duta-mielul-gras
Asta-i Sanda-somn in gene
Si-asta-s eu: burduf de lene.

toata-toata ziulica,
ati vazut? nu fac nimica.
si programul se incarca.
astfel, nu e de mirare,
ca ceva ma-mbie parca
si ma trage la culcare.
Ah! imi este somn de pic!
si-apoi, prea mult am vorbit cu voi!
cand vorbesc mai multisor
obosesc ingrozitor!
in tara lui Mura-n Gura
somnul repede te fura!
nici n-ai timp sa spui la luna
...Noapte buna!... 

Patima

Am visat azi-noapte sarutari,
Cîmpuri de garoafe zdrentuite.
Soarele cu zveltele-i cutite
Înjunghiase cele patru zari -
Sînge picura pe sarutari.

Aerul, ca-n preajma unui rug,
Raspîndea fluida lui rugina;
Gura de sarutari mi-era plina,
As fi vrut dar nu puteam sa fug -
Pîlpîia tot cîmpul ca un rug.

O padure, platosele-i verzi
Adiau departe, în racoare,
Zdrente de garoafe la picioare
Mi-aratau cît mai aveam de mers
Pîn' sa-ajung la platosele verzi.

Si-am ramas la sarutari arzînd,
Cruntul soare izgonise norii;
Scuturile verzi ale racorii
Nu aveam sa le ating nicicînd -
Sarutam garoafele arzînd... 

Postfata la o iubire sfârsita

Exista-ndragostiti fericiti
care ramân împreuna,
si-al caror sarut proaspat suna...
Auziti... auziti...

Exista perechi fara moarte,
în miscare mereie,
cu-o forma a inimii, poate aparte,
semanând a metafora, semanând a idee.

Acestia ramân împreuna
în sarut, ca-ntr-o dulce furtuna.
Auziti! Auziti! Auziti!
Exista-ndragostiti fericiti!

- Cupluri - 

Vladimir Streinu

Biografie Vladimir Streinu

Vladimir Streinu (23 mai 1902 - 26 noiembrie 1970) a fost un autor, critic literar, deputat, estetician, istoric literar, pedagog, scriitor român.

Vladimir Streinu, pseudonim al lui Nicolae Iordache (a mai semnat şi Apollonius), s-a născut în comuna Teiu, din judeţul Argeş, ca fiu al lui Şerban Iordache, din neam de moşneni, agricultor foarte avut, şi al Leancăi.

A absolvit şcoala primară din satul natal în 1912, după care intră la Liceul I.C. Brătianu din Piteşti, unde promovează primele patru clase. În anul scolar 1916/1917, prin suspendarea cursurilor pe teritoriul ţării, ocupată de trupele germane, întrerupe şcoala şi se refugiază în Moldova. În aprilie 1917, la 15 ani, declarându-se mai mare ca vârsta, se înscrie voluntar în armată. Va fi repartizat la Regimentul 29 infanterie, compania 10, Dorohoi. Între 1 octombrie 1917 - 21 iunie 1918, a urmat cursurile unei şcoli militare, primind gradul de sergent. Lăsat la vatră, timpul petrecut în armata i se socoteşte o clasa, a V-a, iar clasa a VI-a o absolvă în particular. Continuă la zi clasele următoare la Piteşti. Din această perioadă datează primele sale încercări literare.

În 1920, după bacalaureat, se înscrie la Facultatea de litere şi filosofie din Bucureşti, specialitatea Filologie modernă (Franceză). Are ca profesori pe Mihail Dragomirescu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Charles Drouhet. Tot acum ia contact cu viaţa literară. În 1922, cu sprijinul poetului Vasile Voiculescu, este angajat secretar de redacţie la revista Cugetul românesc, scoasă de Tudor Arghezi şi Ion Pillat. În acelaşi timp, începe să frecventeze cenaclul Sburătorul.

În 1924, susţine examenul de licenţă, după care e numit profesor la Liceul Traian din Turnu Severin. Aici o cunoaşte şi se căsătoreşte cu profesoara Elena Vasiliu, viitoarea scriitoare Elena Iordache-Streinu. În 1925, e profesor în Bucureşti, iar peste un an, Vladimir Streinu pleacă la Paris, unde pregateşte o teză de doctorat despre Rimbaud, având conducător pe profesorul Fortunat Strowsky.

Înca din 1926 fusese angajat ca redactor la revista Sburătorul, în paginile căreia publică cea mai mare parte din poeziile sale. Întors în ţară în 1927, este numit profesor la Găeşti. Acolo scoate peste un an revista Kalende, împreuna cu Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu şi Tudor Şoimaru. Întreprinde o nouă călătorie de studii în Franţa, la Nancy. După 1929 continuă să fie profesor la Găeşti şi Piteşti, până în 1938, când se stabileşte definitiv în Bucureşti, funcţionând mai întâi la Şcoala normală de băieţi şi apoi la Liceul Mihai Viteazul. Făcând politică ţărănistă, a fost pentru scurtă vreme (1932-1933) deputat.

Criticul literar afirmat la Sburătorul, dar mai ales la Kalende, este redactor-şef la Gazeta (1935 -1938), iar din 1935, redactor la Viaţa literară şi la Revista Fundaţiilor Regale, unde va ramâne până în 1941, când noua conducere (Dumitru Caracostea) îl concediază, împreuna cu Tudor Vianu, George Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Şerban Cioculescu, din cauza orientarii lor democratice.

Va reveni la Revista Fundaţiilor Regale între 1945 - 1947. Din 1942, Vladimir Streinu e numit director al revistei Preocupări literare, care, din 1943, devine Kalende. În 1947, criticul îşi susţine examenul de doctorat la Universitatea din Iaşi cu o teza despre Versul liber românesc. Dar în acelaşi an, este încă o dată concediat de la Revista Fundaţiilor Regale, dat afara din învăţământ din cauza vederilor sale politice anticomuniste. Încă din 1945, figura printre membrii fondatori ai Asociaţiei de rezistenţă culturală Mihai Eminescu.

Între 1948 - 1951, Vladimir Streinu este bolnav de plămâni, suferind o toracoplastie. După ce se reface, între 1953 - 1955, neavând nici un mijloc de existenţă, va presta umilitoare munci necalificate, precum ar fi: paznic şi ghid al muzeelor din parcul Herăstrău (pe atunci, I.V. Stalin), muncitor mozaicar. Din 1955, se află angajat ca cercetător stiinţific principal la Institutul de lingvistică al Academiei, până în 1959, când înscenându-i-se o listă de fapte imaginare, este arestat (alături de alţi intelectuali de forţă interbelici, precum Constantin Noica) şi condamnat la 7 ani închisoare pentru motive, evident, politice. Eliberat în 1962, devine cercetător ştiinţific principal la Institutul de Istorie şi Teorie Literară (în 1965) la propunerea lui George Călinescu. Reabilitat, în 1969 e numit director la Editura Univers, profesor onorific la Facultatea de limbă şi literatură română a Universităţii din Bucureşti, unde ţine un curs de Estetica poeziei româneşti. Moare, în plină forţă creatoare, din cauza unui infarct miocardic, la 26 noiembrie 1970.


Vladimir Streinu a debutat ca poet în Adevărul literar si artistic" (1921), iar în calitate de critic, în revista Muguri" (Câmpulung Muscel) în 1922, cu un articol despre volumul de poezii Pârga de Vasile Voiculescu, şi apoi a colaborat la foarte multe alte publicaţii, ca acelea amintite, la care să adăugăm, doar cu titlu exemplificativ, Săptamâna muncii intelectuale", Cetatea literară, Viaţa Românească, Gândirea, Mişcarea literară, Universul literar. Faţă de colegii săi de generaţie (Tudor Vianu, George Călinescu), în volum a debutat oarecum târziu, în 1938, cu Pagini de critică literară. Marginalia. Eseuri, urmat de Recitind pe clasicii noştri. Ion Creangă (1939), Clasicii noştri (1943), Literatura română contemporană. Antologie (1943), Istoria literaturii romane (în colaborare cu Tudor Vianu şi Şerban Cioculescu) (1944), Versificaţia modernă (1966), Calistrat Hogaş (1968), Pagini de critică literară, 2 vol. (1968), care vor continua postum până la vol. V inclusiv (1977). Tot postum vor apărea micromonografia Ion Creangă (1971), volumul de versuri Ritm imanent (1971), Studii de literatură universală (1973). Vladimir Streinu a îngrijit prima ediţie critică a Operei lui Calistrat Hogaş, 2 vol. (1944, 1947) şi o editie anglo-română a capodoperei lui Shakespeare, "Tragedia lui Hamlet, prinţ al Danemarcei" (1965).

Criticul nostru si-a definit conceptia si opiniile estetice de-a lungul celor cinci volume de Pagini de critica literara şi în special în acela din 1938. El se pronunta impotriva metodelor istorice, sociologice, biografice si impotriva oricarei metode, ca fiind incapabile sa explice si sa decida asupra originalitatii spiritului creator. Metoda are numai valoarea celui care o practica. Relativist, intrucat esenta artei ar fi ceva imprecis, opera ar avea un duh inanalizabil", Vladimir Streinu considera ca sarcina criticului este sa desluseasca intr-o poezie sau intr-un roman concretul necategorial al artei, realitatea ei monadica, misterul vibrator cu care sa consune". Mai exact, sa surprinda unicitatea operei. Si sunt invocati in acest sens Charles Du Bos (sonoritatea fundamentala"), Henri Bergson (durata vie"), Gabriel Marcel (l'attention à l'unique"), Camil Petrescu (substantialitatea"). Critic de formatie maioresciana, Streinu a vazut in militantismul estetic o forma a luptei pentru arta, pentru frumos, de unde si polemicile sale impotriva ingerintelor politice din orice parte ar fi venit ele in domeniul literaturii si impotriva mediocritatii. El sustine scrisul artistic in critica pe care insusi l-a cultivat. Mai tarziu, va medita asupra Tiparelor de cultura. Atic si asiatic, in care clasificarile (Aticul este clasic, simplu, organizat, rationalist...") amintesc eseul lui G. Calinescu Clasicism, romantism, baroc. Tot acum, el defineste specificul romanesc pe care-l vede ca o expresie a clasicismului, drept aesthesis carpato-dunarean", incorporat in primul rand in Miorita.

Vladimir Streinu a fost, înainte de toate, un critic de poezie pe care a îmbraţişat-o aproape în întregimea ei, de la Eminescu şi înca de mai inainte (măruntul romantism, tenebros, exotic si formalist"), pâna la cel mai tânar contemporan. Marele poet l-a atras in permanenta, comentandu-i opera in mai multe randuri, in special in volumul Clasicii nostri. Luceafarul e o drama a antinomiilor, fiind motivul fundamental ce se regaseste in intreaga inspiratie a poetului". Despre Floare albastra afirma ca e un embrion al marii lui opere, spectaculoasa oscilatie eminesciana intre ideea de moarte si viata. In studiul Eminescu, poet dificil se pronunta, poate cam categoric, impotriva popularitatii poetului, a asa-zisului curent eminescian, care nu s-ar fi produs, observand ca destule versuri, sintagme sau poezii raman neintelese. Unicitatea lui Eminescu, poet al visului dublu, teurgic si mitologic n-a mai fost repetata de nimeni si niciodata". Acest univers mirific va fi mereu prezent in constiinta criticului si atunci cand va comenta lirica secolului XX, care se indruma pe alte cai decat ale romantismului eminescian.

Deşi orientat spre modernism, Streinu îi acorda lui Al. Macedonski un spatiu destul de limitat in cadrul capitolului Orientarea estetizanta din Istoria literaturii romane. Pe larg e discutata noutatea ideilor lui poetice, unele in premiera mondiala, ca transpozitia senzatiilor, apropierea poeziei de muzica, verslibrismul. Admiratia criticului fata de opera lui Macedonski, care, prin atitudinile exacerbate ale autorului se dezvolta intr-o semetie de arta luciferica, sublima si nemaicunoscuta", este indiscutabila.

Vladimir Streinu se afirma si isi contureaza profilul pe deplin atunci cand abordeaza perioada interbelica. Spre a-i cunoaste si mai clar optiunea estetica, va trebui sa citam studiul Traditia conceptului modern de poezie, publicat in vol. Pagini de critica literara (1938). Criticul reface acolo istoria poeticelor din antichitate pana la Edgar Allan Poe, care aduce marile inovatii; el restituie poeziei nobletea aristotelica a placerii, combate ideea de inspiratie, poemul construindu-se treptat, cu preciziunea si rigoarea logica a unei probleme de matematica. El pune pe primul plan chestiunea poeziei pure, a colaborarii poeziei cu muzica, vorbeste despre sugestie. Pe un asemenea drum, care deschidea o noua epoca, aceea a modernismului, Poe va fi urmat in Europa de Baudelaire, Mallarmé, Paul Valéry. Toate aceste inovatii, carora le subscrie si Vladimir Streinu, isi vor gasi ecou intr-o masura mai mica sau mai mare si in lirica romaneasca din secolul XX si mai ales din perioada interbelica. In introducerea la antologia Literatura romana contemporana, criticul va realiza o sistematizare a tendintelor lirice din aceasta perioada, a raporturilor in continua schimbare dintre modernism si traditionalism. Fara sa-i minimalizeze pe ceilalti, poetul care se bucura de cea mai mare consideratie este, şi pentru Vladimir Streinu, Tudor Arghezi, a cărui creaţie a comentat-o adesea, incepand cu volumul Cuvinte potrivite. Ceea ce il impresioneaza si pe autorul Paginilor de critica literară este extraordinarul geniu verbal arghezian, de o forţă hugoliana, de o materialitate coplesitoare". O atentie deosebita e acordata poeziei de inspiratie religioasa, cea ocultata sau deformata in anii dogmatismului realist socialist. Opinia lui Vladimir Streinu despre Arghezi e asa de inalta incat il asaza alaturi de Paul Valéry, T.S. Eliot, Giuseppe Ungaretti, socotindu-l si el cel mai mare poet dupa Eminescu". Foarte receptiv a fost criticul si la poezia lui Bacovia, pe care-l socotea un poet unic in literatura romana si chiar in cadre mai largi decat ale literaturii noastre". Exprimand caderea din uman in mineral", volumele Plumb si Scantei galbene contin o poezie de scoica bolnava", cum o defineste comentatorul intr-o inspirata metafora. De o inalta apreciere s-a bucurat si Lucian Blaga, la care admira miracolul ca izvor al poeziei pe care poetul il cauta in epoca miturilor si a legendelor crestine. Dupa opinia şi formula foarte personala a lui Vladimir Streinu, Blaga, pe care-l apropie de Rainer Maria Rilke, e un tip nou de creator in literatura romana, nu un filosof si un poet, ci un lirosof, cu o doctrina a lirei, care ii constituie deplina lui identitate". Sensibil se dovedeste criticul si fata de morbidetea moderna" a lui Al. Philippide si de evolutia poeziei lui Adrian Maniu de la faza de contestatar spectaculos al tuturor academismelor din anii 1910-1916, la cea traditionalista de dupa razboi, cand iconoclastul devine iconodul. Adrian Maniu (si il adauga mai tarziu si pe V. Voiculescu) ilustreaza excelent ideea lui Vladimir Streinu din citata introducere la antologia Literatura romana contemporana, potrivit careia modernii se traditionalizeaza, fara sa vrea, tematic, iar traditionalistii se modernizeaza, fara sa vrea, in expresie". Pe larg, scrie criticul despre Vasile Voiculescu, care a tinut o dreapta cumpana a lirismului nostru", lucrand cu vremea in spiritul inovatiei, etapele parcurse fiind mereu suitoare. Bineinteles, nu este uitat poetul inspiratiei religioase romanesti, situat alaturi de Tudor Arghezi. Vladimir Streinu a scris despre numerosi poeti, de la Dan Botta la Ştefan Augustin Doinaş, de la Constant Tonegaru la Marin Sorescu, pe care, desi foarte tanar, il pretuia in chip deosebit. A respins suprarealismul si, in ultimii ani, renegandu-si conjunctural mai vechi convingeri, chiar privind poezia pura si ermetica, socotind, spre exemplu, excesiv criptica poezia lui Nichita Stanescu. A observat insa cu indreptatire, in anii '60, influenta coplesitoare si imitarea pana la pastisa a lui Arghezi, Blaga, Barbu, desi era intr-un fel explicabila prin reacţia de respingere a uscatului şi simplistului realism socialist, care deturnase poezia de la rosturile ei.
Recunoaşterea postumă

În anul 2006 a fost ales ca membru post-mortem al Academiei Române.

Romantică

Pe cal și în oțele constelat,

Fireturi subt armură, ca un fur,

A dus în inima-i de cruciat,

Dintr-un levant de nimburi și-aromat,

Acelei care șoldul împrejur

În malacov ca luna și-a-mbrăcat.

Dar când pe ridicatele pridvoare,

Prin noapte-n rătăcitele cuvinte

Să-și sune și mai scumpele odoare,

Aude luminând o nechezare:

Pe calul alb cădere e-nainte

În trâmbițele soarelui răsare.

Tulpini înalte pleacă frunți de crin.

Din cer, tăcut, cad streșinile scunde.

Acele foste-mbrățișări, deplin,

Pe trup ca urme de inele-i vin,

Și, dreaptă, în nopți interioare ascunde

Salt lin albind subt lună de cavalin.

Ritm imanent

Negre și avântate-nspre mine,

Zbor peste neliniști ridică

Lin desfăcute sprâcenile line,

Aripi prelungi de rândunică.

Dacă sub mări nețtiute m-afund,

Printre corali de-aprinsă-așteptare,

Ochii tăi mari se deschid în afund,

Scoici cu înstelate mărgăritare.

Gândului meu schimnicia să-i razimi

Caldă din simțuti făptura ta-mi crește

Astfel cum soarele verii în azimi

Rumen din spice se reîntregește.

Totuși noi, suflete, păsări cerești,

Nu ne-am întâmpinat niciodată;

Sufletu-mi prin mângâiere te cată,

Semen ghicit pe sub scoarțe trupești,

Orice alintare pe trup se abate,

Doruri pun umbre pe suflet - departe;

Ducem, alăturați, înspre moarte

Singuri singurătăți ferecate.

Strigătul tău vine, corn din desișuri

Veșnic necunoscuți, veșnic aproape:

Maluri ale aceleiași ape

Cursă peste lactee prundișuri.

Fântâna sufletului meu

Sufletul meu astăzi parcă-i o fântână,
Peste care-n treacăt te-ai plecat, fecioară,
Neştiind că ochii tăi or să rămână
Prinşi în fund pe-oglinda undei de izvoară...

Sufletul meu astăzi - picurare lină -
Stă şi-ascultă singur plânsu-şi de cleştar...

...........................

...Şi te-aşteaptă iar
Să-ţi apleci deasupra-i trupul de lumină.

Victor Eftimiu

Biografie

Nastere: 24 ianuarie 1889, Boboshtice, Albania
Deces: 27 noiembrie 1972

Victor Eftimiu a fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducator roman de origine megleno-romana, respectiv membru al Academiei Romane și francmason roman din perioada interbelica.

S-a nascut la 24 ianuarie 1889 in Bobostita din Epir-Macedonia, fiu al unui negustor albanez. intre anii 1895-1897 urmeaza primele clase elementare, in limba greaca, in comuna natala. in 1897 vine pentru prima oara la Bucuresti, impreuna cu tatal sau, si ramane aici mai multi ani, incepand sa invete limba romana. 

Din 1905 il gasim stabilit definitiv la Bucuresti, dupa ce mai petrecuse o vreme in tinuturile natale, unde si-a facut si studiile liceale. in 1905 editeaza revista „Speranta, in paginile careia isi va publica si prima poezie. Din 1908 editeaza, impreuna cu Octavian Goga si Ilarie Chendi, revista „ Tara noastra. intre anii 1909-1910 intreprinde o calatorie in Europa si se stabileste un timp la Paris; aici scrie piesa insir-te margarite, care il va face cunoscut si-i va determina decisiv inclinarea catre activitatea de dramaturg.

Intre 1920 si 1921 este director al Teatrului National si director general al teatrelor; conduce, dealtfel, cu intermitente, Nationalul bucurestean, fiind un timp si director al Teatrului din Cluj. in 1950 este ales membru al Academiei Romane, are parte de numeroase premii si distinctii de-a lungul prestigioasei sale cariere. Moare in Bucuresti la 27 noiembrie 1972.

A colaborat la ziarele și revistele vremii, intre care: Luceafarul (la care a și debutat in 1904), Viața literara (1906), Țara noastra. In 1932 primește Premiul Național pentru Literatura, iar la 31 mai 1948 este ales membru titular al Academiei Romane.

Victor Eftimiu ne-a lasat o opera foarte vasta, de peste 100 de volume, rezultanta a unei exprimari in toate genurile literare.- scrie teatru, poezie, roman, povestiri, memorialistica, realizeaza traduceri. Se retine mai ales ca dramaturg, cu cele peste patruzeci de piese de teatru de tematica si forma variate: comedii, drame, feerii, basme dramatizate, de inspiratie autohtona sau alogena, antica, medievala sau contemporana. Ca poet se remarca indeosebi prin cultivarea sonetului, de cele mai multe ori caligrafiat cuminte-, este un bun contemporan cu vremea in care scrie, de aceea seductia lirica apare, mai ales in ultimele sale creatii poetice, coplesita de eveniment.

Volume de versuri: 

Poemele singuratatii, Orastie, Editura S. Bomemisa, 1912; 
Candele stinse, Bucuresti, Editura Flacara, 1915; 
Lebedele sacre, Craiova, Editura Samitca, 1920; 
Oda limbei romane, 1927; 
Noaptea subterana, Bucuresti, Editura Universul, 1933;
13 Decembrie si alte poeme, Bucuresti, E.S., 1947; 
Oda limbei romane, poezii 1906-1956, 
E. S. P. L. A., 1957; 
Soliile terestre. Bucuresti, E.T., 1961; 
701 sonete, Bucuresti, E. P. L., 1966; 
Cosmos, Bucuresti, Editura Eminescu, 1971; 
Omul, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973

Poezia Mecca a aparut in volumul 701 sonete, Bucuresti, E.P.L., 1966.

Crizanteme

Aşteaptă-mă diseară la fereastră

Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare ...

Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme,

Să-mpodobim iubirea care moare ...

Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme ...

Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,

În viaţa lor e moartea primăverii,

Cu viaţa lor iubirea ni se curmă ...

Aşteaptă-mă diseară la fereastră

Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduţi în vis –

Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme

Şi cel din urmă cântec ce ţi-am scris ...

Din volumul „Poemele singurătăţii“ (1906 – 1912)

Nu le-asculta

Sunt drumuri albe, luminate,

Şi verzi coline-n calea ta,

Te cheamă vii înciorchinate,

Fântâni de-azur ... Nu le-asculta !

Pe drumul drept, mergi înainte –

Aruncă-ţi umbra-n asfinţit ;

Sub paşi ai lespezi de morminte,

Colea un templu mistuit.

Nu te opri ! Nu vezi ghirlanda

De trandafiri şerpuitori?

Trecutul şi-a primit ofranda

Şi pe ruine cântă flori ...

Spre piscul îndrumării tale

Te du, ferit de amăgiri ;

De ţi s-a pus amurgu-n cale

Sfâşie-i pânzele subţiri.

Se lasă noaptea grea, de piatră ...

Un codru creşte. Nou decor.

S-aud hienele cum latră :

Nu le-asculta sinistrul cor!

Se-aprinde ochiul de balaur

Şi lupi ţâşnesc – nu te uita ;

Aşteaptă ! Zorile de aur

Încununa-vor fruntea ta !

Din volumul « Noaptea subeterană », 1935

Copilărie

Când văd pe maidane copiii zvârlind

Cu grele buhoaie în rontul de bile,

Sau alţii, ochind în arşice cu ichiuri de plumb,

Sau alţii, cercându-şi norocul la groapa cu nuci;

Când văd pe maidane copiii zburdând,

Sărind şi ţipând sau râzând ca nebunii,

Mă prinde-o tristeţe adâncă şi-o milă

De cel care-am fost altădată - copilul.

Mă văd printre dânşii sfios, visător,

Cercându-mi zadarnic norocul la bile,

Ochind, totdeauna, arşicile-alături.

Fugind după zmeul uşor, dintr-o coadă,

Furat de Culae cu zmeul din patru.

Când văd pe maidane copiii jucând

În soarele vesel al zilei de vară,

Zăresc strecurându-se pală-ntre dânşii

Fantoma pierdutei copilării...

Din volumul Cântecul milei, 1925

TEATRU/FILM 26 Noiembrie

Scenariul după Liviu Rebreanu

Biografie Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, comuna Tîrlișua, județul Bistrița-Năsăud – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare, județul Argeș) a fost un romancier, dramaturg și academician român.

Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi. În tinerețe, mama era pasionată de teatru, fiind considerată "primă diletantă" pe scena Becleanului de baștină. Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apare în "Ion", "Răscoala", "Gorila",etc.

În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pe valea Someșului. Potrivit afirmației scriitorului: ”În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Pînă ce, cînd să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu.”

În scrierile sale de sertar, la început în limba maghiară, și apoi în limba română, multe amintiri din copilărie aduc pe oamenii acestor locuri în prim-plan. Deși localizate în imaginarul Pripas (identificat de cercetători cu Prislopul în care Rebreanu a locuit mai tîrziu), unele episoade din romanul "Ion" au păstrat cadrul toponimic și onomastic al Maierului (Cuibul visurilor, cum mai este intitulat într-una din povestirile publicate de scriitor).

A urmat în anul 1895 două clase la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud. În 1897 s-a transferat la Școala de băieți din Bistrița ("Polgári fiu iskola"), unde a urmat încă trei clase.

În anul 1898, îndrăgostit fiind, liceanul de clasa a IV-a, scrie "întîia și ultima poezie". Fascinat de o tînără acriță dintr-o trupă ambulantă ungurească (ingenua trupei, de care m-am îndrăgostit nebunește), scrie un vodevil după modelul celui văzut. Mai tîrziu, aflat în Budapesta, a cultivat, fără succes, același gen dramatic.

În 1900 a început să urmeze Școala Reală Superioară de Honvezi din Sopron (Ödenburg, în nord-vestul Ungariei, lîngă granița cu Austria). La sfîrșitului anului I, a obținut calificativul "eminent". Ca și la Bistrița, a manifestat o înclinație deosebită pentru studiul limbilor străine. La Brașov, a apărut povestea Armeanul neguțător și fiul său Gherghel, folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (într-o colecție pentru copii). În 1902, după abateri de la regulamentul școlii, a fost retrogradat din funcția de chestor. La sfîrșitul celui de-al doilea an de școală reală, a primit doar distincția simplă. În cel de-al treilea an a pierdut și distincția simplă, din cauza mediei scăzute la "purtare". Din 1903 pînă în 1906 a urmat Academia militară "Ludoviceum" din Budapesta (deși s-a simțit atras de medicină, ale cărei cursuri presupuneau cheltuieli inacceptabile pentru familia lui Rebreanu). Din nou, în primul an, a primit distincția de eminent.

La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula, în sud-estul Ungariei. Aici, pe lîngă îndeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase preocupări literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice. Între scriitorii excerptați au fost clasici francezi, ruși, germani, italieni, englezi, unguri. La Budapesta și Gyula a scris și transcris cinci povestiri, în limba maghiară, din ciclul Szamárlétra (Scara măgarilor), satire cu caracter anticazon (volum nepublicat). Sub presiunea unor încurcături bănești, a fost forțat să demisioneze din armată; în prealabil, scriind în "arest la domiciliu", s-a hotărît să se dedice literaturii (Journal-ul surprinde acest moment).

La 1 noiembrie 1909 a debutat în presa românească: la Sibiu, în revista Luceafărul, condusă de O. Goga și O. Tăslăuanu, a apărut povestirea Codrea (Glasul inimii). În aceeași revistă, Rebreanu a mai publicat nuvelele Ofilire (15 decembrie 1908), Răfuială (28 ianuarie 1909) și Nevasta (16 iunie 1911).

A început un nou jurnal de lector (Spicuiri), aplecîndu-se în mod deosebit asupra paginilor de critică și istorie literară din Viața românească, aparținînd, mai ales, lui Garabet Ibrăileanu. A revenit asupra amintirilor din copilărie, scrise la Gyula, de data aceasta sub influența lui Creangă. A încearcat să traducă după o versiune germană, romanul Război și pace de Tolstoi.

În traducerea lui, revista Țara noastră a publicat poemul Moartea șoimanului de M. Gorki. Din Prislop i-a trimis o scrisoare lui Mihail Dragomirescu, propunîndu-i, spre publicare, o povestire. A scris nuvela Mîna (prima variantă a nuvelei Ocrotitorul), sub influența lecturilor din Anton Pavlovici Cehov.

La 4 aprilie 1944 fiind grav bolnav, s-a retras la Valea Mare, fără să mai revadă vreodată Bucureștiul (un control radiologic a semnalat, încă din ianuarie, opacitate suspectă la plămînul drept). La 7 iulie Rebreanu scria în Jurnal: ”Perspective puține de salvare, dată fiind vîrsta mea, chistul din plămînul drept, emfizemul vechi și bronșita cronică.”

La 1 septembrie 1944 la Valea Mare, a încetat din viață la vîrsta de 59 de ani. Peste cîteva luni a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din București. 

Adam si Eva - de Liviu Rebreanu: https://youtu.be/1swqmsX_0tg;

Răscoala 1965: https://youtu.be/SwpbYU00KS0;

Cu Nicolae Balţăţeanu

Biografie Nicolae Balţăţeanu

Nicolae Bălțățeanu (n. 26 noiembrie 1893 Drobeta Turnu Severin - d. 27 februarie 1956 la București) a fost un actor român.

A debutat în 1917 pe scenele teatrelor particulare. Din 1918 până la sfârșitul vieții a jucat pe scena "Teatrului Național" din București. A jucat în „Azilul de Noapte” de Maxim Gorki, „Trei Surori” de Anton Cehov, „Tartuffe” de Molière, „Hagi Tudose” de Barbu Ștefănescu Delavrancea etc.

Hagi Tudose (Teatru radiofonic): https://youtu.be/w1gmx8G8KIo.

De Eugene Ionesco

Biografie Eugene Ionesco

Nastere: 26 noiembrie 1909, Slatina
Deces: 28 martie 1994, Paris

Eugen Ionescu, cunoscut in afara Romaniei sub numele de Eugene Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limba franceza originar din Romania, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia sa declare ca s-a nascut in anul 1912, ori din pura cochetarie, ori din dorința de a crea o legatura intre nașterea lui și moartea marelui sau precursor Ion Luca Caragiale.

S-a nascut in Slatina la 13 noiembrie 1909; tatal este avocat, licentiat in drept la Paris; mama sa este de origine franceza. intre 1913-1921 locuieste in Franta, si urmeaza la Paris primele clase. Din 1924, reintors in Romania, va fi elev la Colegiul „Sf. Sava, absolvit in 1928. in acelasi an debuteaza cu poezie in revista lui Tudor Arghezi, „Bilete de papagal. intre 1929 si 1935 este student la Facultatea de Litere din Bucuresti. incepe o colaborare sustinuta, de poet si critic literar, la revistele vremii: „Zodiac, „Azi, „Axa, „Viata literara, „Romania literara, „Ideea romaneasca, „Facla, „Universul literar, „Rampaetc., iar in 1931 publica placheta de versuri Elegii pentru fiinte mici. in 1934, publica volumul de eseuri Nu!, care provoaca vii dezbateri in lumea literara si care primeste unul dintre premiile pentru „scriitorii tineri needitati.

Dupa o scurta perioada de profesorat Ia Liceul „Sf. Sava, revine in 1938 la Paris pentru a-si pregati teza de doctorat. Dupa razboi se manifesta mai ales ca dramaturg, devenind unul din marii promotori ai teatrului absurdului. Piesele sale, dintre care amintim Cantareata cheala, Scaunele, Noui locatar, Rinocerii, Ucigas fara simbrie, Lectia, Regele moare, fac inconjurul lumii si ii aduc o binemeritata faima universala. in 1970 este ales membru al Academiei Franceze. 

Consacrat ca unul din cei mai mari dramaturgi contemporani, Eugen lonescu se manifesta de asemenea ca prozator, memorialist, eseist, sustinator fervent, prin studii si articole polemice, al teatrului de avangarda, traducator. 

Moare la Paris, in 28 martie 1994.

Poezia lui Eugen lonescu, manifestare de tinerete in primul rand, este pusa in umbra de faima mondiala a dramaturgului. Versurile sale se inscriu in spiritul avangardei literare, vizand in primul rand spargerea canoanelor traditionale, caci, dupa cum afirma poetul, „a innoi insemneaza, de fapt, a repartiza altfel elementele, in placheta sa de versuri „se uzeaza perspectiva automatismului infantil si se obtine limbajul absurd desi formele de expresie nu s-au emancipat definitiv de influenta contextului literar (Marin Mincu). Versurile sale contin in germene o tragedie a limbajului, concretizata apoi exemplar in textul dramatic, ce-l fixeaza pe autor in eternitatea literara.

Volumul Elegii pentru fiinte mici a aparut la Craiova, Editura Scrisul Romanesc, 1931, volum in care au aparut si poeziile selectate.

Aprecieri critice

„Spiritul negativist al lui Eugen lonescu dinainte de plecarea sa in Franta apartine fara indoiala avangardismului. intemeietorul teatrului absurd va anticipa deja evolutia sa ulterioara inca in scrierile publicate in limba romana. in Elegii pentru fiinte mici se uzeaza perspectiva automatismului infantil si se obtine limbajul absurd desi formele de expresie nu s-au emancipat definitiv de influenta contextului literar."
(Marin Mincu - in Studiul introductiv la antologia Avangarda literara romaneasca, Editura Minerva, Bucuresti, 1983, p. 47) (FI. S.)

Eugene Ionesco - Lectia (teatru): https://youtu.be/zjRvNF3CgQY.

Cu Dina Cocea

Biografie Dina Cocea

Fiica scriitorului N.D. Cocea, celebru avocat, scriitor, jurnalist şi publicist român. şi a Floricăi Mille, o fiinta de o frumusete rapitoare, pe care a iubit-o si care si-a iubit cu o dragoste aproape coplesitoare fiica (fiica lui Constantin Mille,  ziarist, nuvelist, poet, avocat şi militant socialist roman, un adevarat activist prominent pentru apărarea drepturilor omului), Dina Cocea s-a născut la Bucureşti la data de 27 noiembrie 1912. O femeie distinsă şi un om cu totul deosebit, care a trăit "o viaţă intensă", o apariţie elegantă în teatru şi televiziune in cei aproape 70 de ani de activitate, Dina Cocea a demonstrat că este nu numai o actriţă de mare talent, dar şi un bun director de instituţii teatrale, o personalitate cu o cultură deosebită, un publicist de succes, un pedagog şi unul dintre oamenii care au ajutat la modernizarea teatrului românesc.Parintii ei au divortat curand cand ea  avea cam 8 ani si a copilarit mai mult in casa bunicului sau din Bucuresti, tatal mamei. O casa mare si frumoasa, care mai exista si azi, undeva pe langa gradina Icoanei. Bunicii nu o prea lasau sa se duca pe la tata. Acolo era o viata cam... boema, cum ziceau ei, nu se cadea ca o fetita sa creasca in atmosfera aceea. Tatal sau a avut patru copii cu patru neveste: pe Dina, pe Tanti Cocea, pe Maria si un baiat: Radu. Intr-un fel sau altul, ei, copiii, l-au mostenit pe tata la frumusetea lui. Nu era inalt, dar a fost foarte frumos in tinerete, superb ca barbat... si cu multe succese la femei...
Asa ca a copilarit in preajma bunicului, un om foarte sever si foarte disciplinat. Un intelectual de forta, de la care, fara sa-si dea seama, a invatat multe. De altfel, mama s-a remaritat si ea curand, ea ramanand la bunici, pana la 14 ani cand au plecat cu totii la Paris, unde a fost inscrisa la un pension de maici. Dupa moartea bunicului in 1927, a plecat din nou la Paris, la studii, si atunci a locuit la matusa sa, la Alisa... Atunci a vazut foarte mult teatru... A si luat lectii particulare de actorie, de la niste actrite frantuzoaice... Alisa facea dupa cum stiti o mare cariera la Paris... A jucat pana dupa razboi... A avut ca parteneri actori mari: Harry Baur, Pierre Fresnay. Ea a creat rolul fetei din "Parintii teribili".Nepoata a celebrei actrite pariziene Alice Cocea si matusa a regizorului Dinu Cocea, ea nu este doar o actrita referinta, Sora ei vitrega, actrita Tanţi Cocea a fost o actrita foarte buna, tinuta in umbra pentru ca a fost facuta cu " femeia in casa"...Biografia "Reginei teatrului romanesc" ar putea constitui sute de pagini de roman autobiografic ori de "jurnal" pasionant.
Studiile de actorie le-a absolvit la Paris. Debutul teatral a avut loc tot la Paris, în anul 1934. Debutul în România şi l-a făcut la Teatrul „Comedia” din Bucureşti, în 17 ianuarie 1935, cu piesa de teatru „Adevăratul Iacob”, în rolul dansatoarei Yvette, alături de George Timică.
Pe marile ecrane a apărut pentru prima dată în 1934, într-un rol din filmul " La jeune fille d'une nuit". Debutul în filmul românesc s-a produs în 1939, în filmul "O noapte de pomină", după care au urmat apariţii în filmele "Neamul Soimăreştilor", "Ştefan cel Mare", "Cantemir" sau "Iancu Jianu".
Între anii 1941 - 1949 a fost director la Teatrul Nostru şi la Studioul Teatrului Nostru, iar în perioada 1952 - 1962 a fost decan al Facultăţii de Teatru, printre elevii săi de marcă numarandu-se Marin Moraru şi Gheorghe Dinică.. Începând din 1956, a reprezentat România la congrese internaţionale sau la manifestările organizate de ONU şi UNESCO. Între 1979 şi 1989 a fost Preşedinta Asociaţiei Oamenilor de Artă din Instituţiile Teatrale şi Muzicale.
De-a lungul timpului, Dina Cocea a jucat în peste zece filme de lung-metraj, a avut peste o sută de roluri în spectacole de teatru, teatru radiofonic şi teatru pentru televiziune. A avut o prodigioasă activitate eseistică şi publicistică o carte autobiografica : Destainuiri crepusculare" in care se intreaba " Unde eşti, responsabilul meu cu fericirea?Te caut in tot locul, in cartea pe care o citesc, la teatru, pe stradă, in ochii prietenilor, in trandafirii proaspăt culeşi... Dar mai presus de orice, te caut in mine"., scriind nenumărate articole de sinteză, critică şi cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă şi din străinătate.
Între anii 2001 şi 2008 a fost societar de onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti.
Pentru activitatea sa deosebită i-a fost conferit titlul de Doctor honoris causa al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.
A încetat din viaţă la vârsta de 96 de ani(28 octombrie 2008)in Bucuresti in urma unui stop cardiac.Cinefili si critici, deopotriva, au fost subjugati de frumusetea ei rasata, de mare clasa, dar si de talentul actoricesc, inca de pe atunci elocvent. 

Jocul de-a vacanta (teatru radiofonic): https://youtu.be/92nOt2t0Uho.

SFATURI UTILE 26 Noiembrie

Beneficiile pentru sanatate ale ciupercilor

Cuprins articol

1.    Generalitati

2.    Valori nutritionale

3.    Beneficiile ciupercilor

4.    Aport crescut de vitamina D

5.    Stimularea sistemului imunitar

6.    Accelerarea metabolismului

7.    Cum sa alegeti ciupercile

8.    Avertisment

Generalitati

Exista o multitudine de soiuri de ciuperci dintre care multe sunt otravitoare. Cu toate acestea, exista destule tipuri care pot fi consumate, fara nici o teama.

Ciupercile pot fi recoltate din mediul natural, pot fi cultivate la in gradina sau pot fi cumparate din comert.

Valori nutritionale

Valorile nutritionale ale ciupercilor variaza in functie de soiul acestora. In general, o ceasca de ciuperci fripte are urmatoarele valori nutritionale
- calorii - 43
- grasimi - 0 g
- sodiu - 4 mg
- carbohidrati - 7 g
- proteine - 3 g

La aceeasi cantitate de ciuperci, doza zilnica recomandata de vitamine si minerale este:
- tiamina 6%
- riboflavina 14%
- niacina 17%
- B6 8%
- acidul folic 3%
- acid pantotenic 12%
- fier 3%
- magneziu 4%
- fosfor 10%
- potasiu 8%
- zinc 6%
- cupru 7%
- mangan 10%
- seleniu 8%

Beneficiile ciupercilor

Gratie continutului scazut de calorii, ciupercile pot ajuta la prevenirea obezitatii, un factor de risc pentru foarte multe boli, inclusiv diabet zaharat de tip 2, anumite tipuri de cancer si boli cardiovasculare.

Ciupercile sunt o sursa bogata de multe substante nutritive inclusiv vitamina B, vitamina D, cupru, minerale. De fapt, doar cinci ciuperci cremini ofera 31% din valoarea zilnica recomandata de seleniu, comparativ cu 45% din 90 grame de carne ce curcan.

Seleniul este un antioxidant puternic care ajuta la protejarea celulelor de efectele daunatoare ale radicalilor liberi.

Aport crescut de vitamina D

Ciupercile sunt singurele fructe sau legume care contin aceasta vitamina importanta. Ca si in cazul oamenilor, in cazul ciupercilor vitamina D este produsa atunci cand acestea sunt expuse la lumina soarelui, la un nivel ridicat de raze ultraviolete B (sub forma de ergosterol vegetal).

Stimularea sistemului imunitar

Conform unor studii realizate pe soareci, s-a constatat ca palaria ciupercilor albe poate stimula functia imunitara prin cresterea productiei de proteine si antivirale care sunt eliberate de celule, atunci cand acestea incearca sa protejeze si sa repare tesuturile organismului.

Un studiu ulterior a confirmat ca acest soi de ciuperci contribuie la maturarea celulelor sistemului imunitar numite celule dendritice, din maduva osoasa. Potrivit cercetarilor acest lucru ar putea sustine imbunatatirea imunitatii organismului dar si perfectionarea sistemelor de aparare impotriva microbilor.

Accelerarea metabolismului

Vitaminele din grupul B sunt vitale pentru transformarea produselor alimentare (carbohidratilor) in combustibil (glucoza) pe care organismul il arde pentru a produce energie. Acestea ajuta corpul sa metabolizeze grasimile si proteinele. Ciupercile contin o cantitate mare de vitamina B2 (riboflavina) si B3 (niacina).

Cum sa alegeti ciupercile

Alegeti ciupercile care au o textura ferma si nu au pete sau noroi pe suprafata lor. Ciupercile mai inchise la culoare au o aroma delicata iar cele de culoare deschisa o aroma mai intensa. Acestea pot fi pastrate in pungi de hartie in frigider, maxim o saptamana.

Inainte de a se gati vor fi spalate sub un jet de apa, scurt timp (nu trebuie tinute mult timp in apa pentru a nu fi afectata textura). Pot fi preparate in diverse moduri (prajire, fierbere, frigere, etc.).

Desi unele tipuri de ciuperci nu pot fi congelate, altele pot fi pastrate la congelator chiar si peste o luna.

Avertisment

Exista mai multe varietati de ciuperci otravitoare. De aceea, nu se vor consuma ciuperci salbaticeci doar soiuri comestibile care sunt recoltate in conditii sigure.

GÂNDURI PESTE TIMP 26 Noiembrie