MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
VINERI 30 NOIEMBRIE 2018

Bun venit în pagina dicuoctavian.blogspot.com. Spune prietenilor tăi despre aceasta! Mulțumesc.

Suntem un popor ortodox în majoritate și aceasta se datorează Sfântului Apostol Andrei, care a venit pe pământul Dobrogei și a propovăduit Sfânta Evanghelie – de aceea Biserica noastră ortodoxă este o biserică apostolică!

LA MULȚI ANI pentru Andreea și Andrei!

RELIGIE ORTODOXĂ 30 Noiembrie

Sf Ap Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României;

Sf Ier Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei; Sf Ier Frumentie, episcopul Etiopiei (dezlegare la pește)

Astăzi este zi de post cu dezlegare la peşte.

Viața Sf Ap Andrei

Datori suntem noi creştinii a aduce slavă, cinste şi închinăciune către toţi sfinţii, de vreme ce ei, bine vieţuind şi toate poruncile lui Dumnezeu păzindu-le, s-au făcut prieteni de aproape ai Lui. Căci, învrednicindu-se de împărăţia cerurilor şi fiind aproape de Dânsul, acum se roagă de-a pururea pentru mântuirea şi ocrotirea noastră.

    Dar mai ales Sfinţilor Apostoli, toată omenirea cea de sub soare le este datoare, în toată vremea şi în toate zilele, ca şi în tot ceasul, a le mulţumi, a-i slăvi, a-i lăuda şi a săvîrşi pomenirea lor cu bucurie, cu osârdie şi cu evlavie; iar zilele lor de pomenire se cuvine a le prăznui cu tot poporul, cu psalmi, cu cântări de laude şi de mulţumire şi a le cinsti duhovniceşte. Pentru că ei, de toată lumea lepădându-se şi de Hristos Dumnezeul nostru lipindu-se, slujindu-I Lui cu toată osârdia şi cu tot sufletul, s-au făcut următori ai sfintei şi dumnezeieştii vieţi, cum şi petrecerii lui Hristos pe pământ şi, fiind văzători ai minunilor celor de El făcute, au urmat şi patimilor, răstignirii, morţii, învierii şi înălţării Lui la cer.

    Apoi şi cu putere de sus s-au îmbrăcat şi cu limbi de foc s-au îmbogăţit, făcându-se din pescari, apostoli şi din vânători de peşti, vânători de oameni, după cum însuşi Domnul le-a făgăduit, zicând: Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vânători de oameni. Apoi ca nişte cai, după cum zicea proorocul Avacum, prin toată lumea pe care o vede soarele au alergat şi pe neamuri le-a întors din rătăcire şi de la închinarea de idoli la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu le-a adus, prin fiecare ţară, cetate, sat şi loc, răbdând bătăi, chinuri, vărsări de sânge şi moarte în fiecare zi.

    Despre aceasta ascultă pe Pavel, zicând:

    Întru osteneli multe, întru bătăi cu covârşire, în temniţă cu prisosinţă, în primejdii de moarte de multe ori; de la iudei de cinci ori câte patruzeci de lovituri fără una am luat. De trei ori cu toiege am fost bătut, o dată cu pietre am fost împroşcat, de trei ori s-a spart corabia cu mine, o noapte şi o zi am fost întru adânc; în călătorii de multe ori, în primejdii în râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la cei de un neam, în primejdii de la neamuri, în primejdii prin cetăţi, în primejdii prin pustietăţi, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi. Întru osteneală şi în trudă, în privegheri de multe ori, în foame şi în sete; în postiri de multe ori, în frig şi fără haine".

    Şi acestea pentru ce? Pentru ca să întoarcă pe oameni de la înşelăciune la adevăr şi de la întunericul închinăciunii la idoli, la lumina cunoştinţei de Dumnezeu. Astfel, au fost şi ei ca şi dascălul lor, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, Care Şi-a vărsat sângele Său pe Cruce pentru mântuirea noastră.

    Deci, pentru aceasta suntem datori a le mulţumi Sfinţilor Apostoli, a-i cinsti şi a-i lăuda neîncetat, după putere, căci după vrednicie numai lui Dumnezeu Îi este cu putinţă să-i cinstească. Şi încă îi va cinsti mai ales când va şedea la judecată pe scaunul slavei Sale. Atunci şi ei vor şedea împreună cu Hristos pe douăsprezece scaune, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

    Unul dintre aceştia, şi decât toţi mai întâi chemat, este Sfântul, slăvitul şi prealăudatul Apostol Andrei, a cărui viaţă şi petrecere voim a o istorisi după putere şi după vrednicie, lăsîndu-o spre folos celor puternici şi desăvârşiţi întru cuvinte şi fapte bune.

    Slăvitul Apostul Andrei, cel întâi chemat, s-a născut în cetatea ce se numeşte Betsaida, care este lângă Marea Galileii, în hotarul Zabulonului, din care seminţie i se trăgea şi neamul. Cetatea era mică şi neînsemnată mai înainte, iar după răsărirea acestuia, a fratelui său, verhovnicul Petru, şi a lui Filip, s-a făcut renumită şi slăvită. Şi se numea evreieşte Betsaida, ce se tâlcuieşte "casa vânătorilor". După cuviinţă se numea aşa, căci astfel era patria Sfinţilor Apostoli Petru, Andrei şi Filip, care au vânat peşte până au aflat adevărul, Care este Hristos.

    Deci dintr-o patrie neslăvită ca aceasta au răsărit apostolii amândoi, având un tată sărac, anume Iona, care, fiind sărac, a învăţat pe fiii săi meşteşugul său. Căci Iona era pescar şi prindea peşti în Marea Galileii şi prin alte iezere ce se aflau prin Galileea. Apoi Apostolul Petru a învăţat meşteşugul tatălui său şi după aceasta şi-a luat de femeie pe fiica lui Aristobul, fratele Apostolului Varnava. Iar dumnezeiescul Andrei, lepădând toată tulburarea lumească, şi-a ales să petreacă întru feciorie, nevoind să se însoare.

    Auzind că Ioan, Înaintemergătorul Domnului, umblă prin locurile de pe lângă Iordan şi propovăduieşte credinţa şi pocăinţa, Andrei s-a dus la dânsul şi i s-a făcut ucenic, că dorea a se sui cu mintea sa la înţelegeri mai înalte. De aceea n-a voit, precum ceilalţi, să petreacă în tulburările şi grijile lumii. Căci auzind cuvintele prooroceşti şi având sufletul său curăţit de păcate, a cunoscut îndată că învăţătura Botezătorului este din porunca lui Dumnezeu şi că este pricinuitoare de mântuire. Pentru aceasta i-a şi urmat cu toată inima şi cu totul şi-a afierosit mintea sa învăţăturii lui Ioan.

    Deci, dumnezeiescul Înaintemergător, vrând să înalţe gândul ucenicilor lui întru mai multe cugetări şi să nu creadă că el este Hristos, ci rob slujitor, Înaintemergător şi propovăduitor al lui Hristos, a luat cu sine pe doi din ucenicii săi, pe Apostolul Andrei şi pe un altul, care zic unii că ar fi cuvântătorul de Dumnezeu Ioan, şi a mers cu dânşii acolo unde se afla atunci Hristos. Şi văzându-l pe El, a zis: Iată mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii.

    Auzind aceşti doi ucenici mărturia lui Ioan pentru Hristos, au lăsat pe Ioan şi au urmat pe Hristos. Iar Iisus Hristos, întorcându-se şi văzându-i pe dânşii urmându-l, a zis către dânşii: Ce căutaţi? Iar ei au răspuns către Dânsul: Ravi - care se tălmăceşte învăţătorule -, unde petreci? Iar Iisus le-a zis lor: Veniţi şi vedeţi. Deci au venit şi au văzut unde petrecea şi au rămas în acea zi acolo, căci era ceasul al zecelea. Însă vedeţi bună voire a Sfântului Apostol Andrei? Căci după ce a aflat el comoara, n-a voit să o aibă numai el singur, ci a chemat şi pe fratele său, Petru, spre câştigarea acesteia.

    După această a aflat pe fratele său Petru, care se numea atunci Simon, şi a zis către dânsul: Am aflat pe Mesia, Care se tălmăceşte Hristos. N-a zis: "Am aflat un mesia, ci pe Mesia". Ce va să zică aceasta? A arătat Sfântul Andrei că a cunoscut pe Cel pe Care L-au propovăduit proorocii. "Acela este Iisus". Pentru aceasta n-a zis că "am aflat un mesia", adică pe un oarecare Hristos, căci "mesii" şi "hristoşi" se numeau şi împăraţii iudeilor, pentru că se ungeau cu mir, care era amestecat cu mesa (untdelemn). Dar i-a zis: Am aflat pe Mesia, adică pe Hristosul acela, pe care mai înainte l-au vestit proorocii.

    Andrei, după ce a zis acest cuvânt către Apostolul Petru, fratele său, l-a luat cu sine şi l-a dus la Hristos. Iar Hristos, văzând pe Petru, a zis către dânsul: Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa, care se tălmăceşte Petru. Acestea aşa s-au săvârşit atunci, şi în acest chip au vorbit cu Hristos amândoi aceşti fraţi, apoi s-au dus iarăşi la Sfântul Ioan Botezătorul. Iar în zilele acelea Irod împăratul a prins pe Ioan Botezătorul şi l-a închis în temniţă pentru că îl mustrase, că a luat cu fărădelege de soţie pe Irodiada, femeia fratelui său, Filip. Acolo unde era el închis ca un prooroc şi mai mult decât prooroc, a cunoscut că va fi omorât de Irod, iar ucenicii lui vor rămâne iarăşi întru întunericul Legii Vechi.

    Deci, pentru ca să nu se întâmple că ucenicii lui să rămână fără să cunoască desăvârşit că Hristos este Dumnezeu, Sfântul Ioan Botezătorul a ales pe doi din ucenicii săi, care erau mai înalţi cu înţelepciunea. Adică pe slăvitul şi cinstitul Andrei şi pe altul pe care l-am pomenit mai înainte şi i-a trimis la Hristos să-L întrebe: Tu eşti Acela pentru Care au scris proorocii că are să vie, sau pe altul vom aştepta?

    Dar Iisus Hristos, Care cunoştea cele ascunse ale oamenilor, nici nu a ascuns cu totul cele pentru Sine, nici nu le-a descoperit dumnezeirea Sa, ci a voit să le arate adevărul prin lucruri, iar nu prin cuvinte, că singuri ei din lucruri să înveţe şi să înţeleagă că El, Care face minunile acestea, este Acela care va să vie, spre mântuirea oamenilor.

    Deci le-a răspuns lor Hristos: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan că orbii văd, surzii aud, morţii înviază, şchiopii umblă, săracilor bine li se vesteşte. Cum? Adică aud cuvinte bune: Fericiţi cei săraci cu Duhul, că a lor este Împărăţia cerurilor şi fericit este cel ce nu se va sminti întru Mine. Dar care este înţelegerea cuvântului? Oare nici Ioan nu ştia că El era Hristos, pe Care proorocii mai înainte L-au proorocit şi L-au propovăduit? Oare pentru aceasta a trimis pe ucenicii săi să întrebe pe Hristos cine este? Cum era cu putinţă să nu fi cunoscut el pe Hristos cine este, când însuşi Ioan Înaintemergătorul, fiind încă în pântecele maicii sale, Elisabeta, L-a cunoscut? Dar nici Hristos, cu răspunsul Lui, nu voia să adeverească pe Ioan despre Sine că este Hristos, căci îl cunoştea Hristos, cu mult mai mult decât el Îl cunoştea pe Hristos.

    Ci, pentru aceasta le-a răspuns lor aşa şi a făcut minuni înaintea lor, ca să cunoască amândoi ucenicii, adică Andrei şi Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, că mare este deosebirea dintre Hristos şi Ioan. Căci Ioan nu a făcut nicidecum minuni, iar Hristos a făcut nenumărate. Avea şi dreptate că atunci aceia socoteau pe Ioan Botezătorul mai mare, căci era din neam arhieresc şi născut din tată prooroc, din Zaharia şi însuşi el era prooroc şi că din maică stearpă, prin făgăduinţă, era născut. Iar Hristos se arăta ca un sărac şi fiu de săraci şi nici ucenici nu avea până atunci.

    Fiind Ioan închis în temniţă, Hristos a plecat din Ierusalim şi S-a dus la lacul Ghenizaretului. Acolo a aflat pe Andrei şi pe Petru în corabie, cîrpindu-şi mrejele. Deci, Hristos nici nu le-a imputat ceva, nici nu le-a grăit vreun cuvânt aspru, fiindcă L-au lăsat şi pe El şi pe dascălul lor, Ioan, închis în temniţă - căci Dumnezeu fiind, cunoştea că sărăcia i-a silit pe dânşii să lucreze -, ci le-a zis: Veniţi după Mine şi Eu vă voi face pe voi pescari de oameni. Iar ei, lăsându-şi mrejele, au urmat lui Hristos. Şi, cum zice evanghelistul Matei, îndată au urmat lui Iisus; adică nu au aşteptat, nici nu au întârziat, nici nu au zis: "Să cârpim mrejele noastre şi apoi vom veni după Tine". N-au zis aşa. Ci îndată, lăsându-şi mrejele, corabia, casa, neamul, prietenii, rudele şi cunoscuţii, au urmat lui Hristos. Şi încă aveau proaspătă mărturia Botezătorului, care le spusese despre Hristos şi ţineau minte şi minunile pe care le-au văzut, făcându-se de El.

    Deci Apostolul Andrei lăsând toate, cu tot sufletul a urmat lui Hristos, mai înaintea celorlalţi apostoli, fiind chemat la învăţătura lui Hristos, pentru care s-a şi numit "întâi chemat". Căci Andrei a înţeles mai înainte din cărţile cele prooroceşti că, cu adevărat, El este Cel Care va să vie. Mai ales, după ce a văzut boli nevindecate tămăduindu-se, pe orbi văzând, pe şchiopi umblând, dracii izgonindu-se, pe morţi sculându-se din groapă, mai cu înlesnire decât din somn, numai cu porunca şi cuvântul lui Hristos; asemenea şi celelalte minuni ale lui Hristos, pe care este de prisos a le povesti cu de-amănuntul.

    După ce-a văzut apostolul acestea, cu mult mai mult s-a încredinţat şi s-a întărit în cugetarea cea bună pe care o avea pentru Hristos. Căci ca un înţelept şi priceput, Apostolul Andrei socotea că, deşi proorocii cei de demult au făcut câteva minuni, nu le-au făcut cu stăpânire ca Hristos, ci cu rugăciune şi cerere către Dumnezeu. Iar Hristos cu cuvintele ţie îţi zic şi cu alte cuvinte ca acestea stăpânitoare, făcea minunile Sale.

    Văzând apostolul că Hristos Îşi punea mâna Sa pe ochiul orbului şi vedea, poruncea dracilor şi ca nişte fum piereau, furtunile mărilor le domolea; apoi umblă pe mare ca pe uscat şi alte minuni preaslăvite făcea, a cunoscut şi a crezut negreşit că Hristos este Dumnezeu adevărat. Acestea socotindu-le slăvitul Apostol Andrei, era ucenic nedespărţit al lui Hristos. Avea încă şi osârdie multă şi râvna înfocată, încât dorea să şi moară pentru numele Lui.

    După ce Hristos a lăsat cetăţile şi s-a dus în pustie, nici acolo nu l-au lăsat mulţimea oamenilor şi ucenicii Lui, ci L-au urmat ca să-I asculte învăţătura. Şi fiind pustiu locul şi neavând hrană să mănânce atâţia oameni, s-a dus dumnezeiescul Andrei şi i-a zis lui Hristos - că aveau doar cinci pâini de orz la dânşii, şi puţini peşti -, cum să ajungă acestea la atâta mulţime? Atunci Hristos a binecuvântat cele cinci pâini şi le-a mâncat tot poporul acela, ca la cinci mii, afară de femei şi de copii, şi s-au săturat şi au prisosit încă douăsprezece coşuri de fărmituri.

    Despre minunea aceasta se poate încredinţa cineva din dumnezeiască şi Sfânta Evanghelie a Sfântului Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu, în capitolul al şaselea. Şi din altă povestire a Sfintei Evanghelii poate să înţeleagă cineva prietenia şi îndrăzneala Apostolului Andrei către Hristos, dascălul său. Căci povesteşte însuşi Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu în capitolul 12, că în vremea sărbătorii Paştelui iudeilor au mers la praznic şi nişte elini, ca să vadă biserica şi să-şi facă obişnuita rugăciune, fiindcă erau şi ei de credinţa şi din neamul evreiesc, dar născuţi şi crescuţi prin alte neamuri, a căror limbă o învăţaseră.

    Pe aceştia i-a înspăimântat vestea lui Hristos, căci făcuse atunci, de curînd, minunea învierii lui Lazăr şi Îl întimpinase pe El poporul cu stâlpari şi făcuse mai înainte şi multe alte semne. Pentru aceea veniseră ei întru cugetare de Dumnezeu şi, având dorinţă ca să-L vadă, au venit la Filip, rugându-l şi zicându-i: Doamne, vrem să vedem pe Hristos. Iar el, neavând atâta îndrăzneală către Hristos şi dându-i lui Andrei cinstea ca unui întâi chemat, s-a dus la dânsul şi i-a spus pricina. Iar Andrei, luând cu sine pe Filip, s-a dus la Hristos şi I-au spus amândoi cuvintele elinilor, de unde putem cunoaşte dragostea şi îndrăzneala ce o avea el către Hristos.

    Deci, lăsând pe celelalte câte le-a lucrat împreună cu Hristos, până a venit la patima Sa cea de bunăvoie, să scurtăm cuvântul nostru.

    Iar după ce a pătimit pentru noi Domnul, S-a răstignit, a murit, S-a îngropat şi a înviat din mormânt cu puterea dumnezeirii Sale, a adunat iarăşi la Sine pe ucenicii şi prietenii Săi, S-a arătat lor în muntele Galileii şi le-a zis: Mergând, învăţaţi toate neamurile. Şi după ce le-a trimis lor Preasfântul Duh şi i-a luminat să grăiască în toate limbile neamurilor câte se aflau sub cer, atunci Apostolii, adunându-se, au aruncat sorţi între dânşii, ca să se ştie ce parte de pământ urma să ia fiecare dintre dânşii, spre propovăduire.

    Deci, celorlalţi apostoli le-a căzut sorţul spre propovăduire pentru alte părţi de pământ. Iar Sfântului Apostol Andrei i-a căzut sorţul să propovăduiască în toată Bitinia - şi se numeşte Bitinia tot locul cât este în mijloc, de la Scutari care este peste canalul Constantinopolului spre răsărit, ce se numea mai înainte Hrisopoli, până la Nicomidia şi până la Niceea. Şi nu numai în Bitinia, ci şi în partea Mării Negre, spre partea răsăritului, cu toate locurile şi amândouă părţile cele de pe lângă Marea Neagră, până la Camupolin. Pe lângă acestea se număra şi Calcedonul şi Bizanţul, care este cetatea lui Constantin şi toată partea Traciei, de la Constantinopol până la Cavala, care, în Faptele Apostolilor, se numeşte Neapolis, iar la alţii se numeşte Hristupolis. În sorţul său era şi Tesalonicul şi Tesalia, până la Farsala şi Elada şi până la Zitunion şi Ahaia, apoi de la Zitunion până la Paleapatra.

    Toate cetăţile acestea, ce se cuprind în hotarele acestor ţări amintite, au căzut în sorţul Apostolului Andrei, ca să meargă să le înveţe cunoştinţa lui Dumnezeu. Şi nu numai acestea, ci încă şi alte neamuri câte se află între Tracia şi Macedonia, până la râul cel mare Istrul, care acum se numeşte Dunărea, şi acestea tot în sorţul Sfântului Apostol Andrei au căzut. Toate neamurile acestea erau ţarina pusă înaintea lui, în care voia să semene sămânţa cuvântului lui Dumnezeu.

    Deci, Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat n-a căutat la mulţimea oamenilor, a locurilor, a ţărilor şi a cetăţilor, nici n-a slăbit cu sufletul, nici n-a pregetat la lungimea şi mulţimea călătoriilor, nici nu s-a îngreunat cu nevoinţele ce-i stăteau înainte, nici nu s-a temut de barbaria, sălbăticia şi cruzimea tiranilor şi a închinătorilor de idoli. Ci avea în mintea sa porunca lui Hristos, Care a zis: Iată Eu vă trimit pe voi, ca pe nişte oi în mijlocul lupilor..., să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu-l pot ucide.

    Având în sine mare dragoste către Hristos, dascălul său, fiind plin de credinţă şi tare nădăjduind în puterea Lui cea nebiruită, cu sârguinţă s-a apucat de călătorie, pornind de la Ierusalim, ca să meargă la fiecare din locurile pe care le-am zis. A luat cu sine şi pe nişte ucenici din cei şaptezeci de apostoli, pe care i-a socotit îndemânatici la propovăduire.

    Deci, multe sunt călătoriile şi drumurile acestui apostol, dar mai multe cele prin cetăţi şi prin sate, în care, semănând cuvântul cunoştinţei de Dumnezeu, a secerat spicele bunei credinţe. Însă cu neputinţă este a descrie cu amănuntul toate călătoriile, primejdiile şi necazurile pe care le pătimea în fiecare cetate şi sat. Dar ca să nu lipsim pe ascultători de povestirile folositoare, despre Sfântul Andrei, vom povesti pe cele mai vestite şi mai mari, pentru dragostea lor.

    Umblând apostolul lui Hristos din loc în loc, a mers într-o cetate care este în partea dreaptă a Mării Negre, când, plutim spre Cafa, care se numeşte Amisonul şi este departe de Sinopi, ca la o sută douăzeci şi opt de mile şi jumătate. Acolo a aflat Sfântul Andrei mulţi oameni rătăciţi şi necredincioşi. Unii, cuprinşi de rătăcirea elinească, iar alţii, de cea iudaică. Însă între aceste deosebite rătăciri şi păgânătăţi aflându-se amisinenii, aveau şi o bunătate, iubirea de străini, adică să primească pe oamenii străini şi să ospăteze pe drumeţi.

    Deci, mergând sfântul la dânşii, a găzduit la casa unui iudeu şi socotea cum şi în ce chip să atragă atâta mulţime de oameni rătăciţi şi să-i prindă în năvodul învăţăturii şi propovăduiri sale. Aşa socotind sfântul, s-a sculat într-o dimineaţă şi a mers la sinagogă iudeilor, unde erau adunaţi ei după obiceiul lor. Acolo l-au întrebat iudeii cine este, de unde este şi ce fel este propovăduirea lui.

    Sfântul, începând propovăduirea lui despre Hristos, i-a învăţat şi din cărţile lui Moise, dar i-a învăţat şi din cele prooroceşti. Din toate acestea a dovedit că Hristos este acelaşi pe Care L-au vestit mai înainte proorocii; Care, pentru mântuirea oamenilor a venit în lume, aducând spre dovedire martori şi pe însuşi Mergătorul înainte şi câte a învăţat el. Acestea şi altele asemenea, după ce le-a zis către dânşii şi după ce a scris adevărata credinţă în sufletele lor şi după ce i-a adus pe dânşii în mrejele sale, în acest chip s-a arătat vânător de oameni, după cuvântul Dascălului său, pe care l-a zis când i-a chemat la ucenicie: Veniţi după Mine şi Eu vă voi face pe voi vânători de oameni.

    Auzind iudeii cuvântul Apostolului, îndată s-au întors la Domnul şi, pocăindu-se, s-au botezat şi s-au făcut creştini, în loc de iudei; robi ai lui Hristos, în loc de ai pierzării. După aceasta, pe câţi bolnavi aveau îi aduceau înaintea apostolului şi fiecare îşi lua tămăduire de orice boală ar fi fost cuprins. Şi s-a făcut apostolul acolo, nu numai doctor al sufletelor, ci s-a arătat tămăduitor al multor feluri de boli. Apoi a zidit biserici şi le-a hirotonit preoţi din iudeii care crezuseră.

    Ducându-se de acolo, a mers în Trapezunda şi acolo, asemenea, învăţând şi botezând pe mulţi, încă şi preoţi hirotonind; după aceasta s-a dus în Lazichia. Iar Trapezunda şi Lazichia sunt cetăţi şi neamuri din partea de răsărit a Mării Negre şi câţi au umblat în părţile acelea, ştiu cetăţile acestea. Ci şi acolo iarăşi asemenea făcând apostolul şi mulţime nenumărată de iudei şi de elini aducând la Hristos, a pus în gând să se ducă la Ierusalim. Pe de o parte, ca să serbeze acolo praznicul Paştelui ce se apropia, iar pe de altă parte, ca să se întâlnească cu fratele său Petru. Şi mai ales dorea să vadă şi pe Apostolul Pavel, de care auzise că s-a întors de la legea evreiască şi a venit la propovăduirea apostolilor şi cum că este şi el apostol şi dascăl al neamurilor.

    Deci s-a dus şi şi-a împlinit dorinţa lui cea după Dumnezeu. După aceasta s-a întors împreună cu Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu la cetatea Efesului, care era în soartă (grijă) lui Ioan.

     Însă acolo aflându-se apostolul a văzut o descoperire de la Dumnezeu ca să meargă în Bitinia, să înveţe pe oamenii cei din soarta lui. Pentru aceasta s-a pornit şi s-a dus în cetatea Niceei, care se numea atunci Elicori, şi era nezidită împrejur. Mai pe urmă Cezarul Traian a zidit-o pe dânsa şi turnuri are întru ea, şi pentru ca să biruiască, a numit-o Niceea.

    Dar nici iezerul ce este în ziua de astăzi aproape de dânsa, şi se numeşte Ascania, nu era atunci atât de limpede şi curăţit precum se vede astăzi. Că după cum scriu hronografii, mai pe urmă de cutremure s-a umplut de apă şi ca Marea Pontului s-a făcut şi s-a limpezit precum este acum.

    În această cetate mergând Sfântul Apostol Andrei şi văzând mulţime nenumărată de oameni, iudei şi elini, a cugetat să facă mai întâi minuni, ca să-i înduplece să se întoarcă de la rătăcirea lor. Pentru că oamenii cei simpli, mai lesne se încredinţează când văd minuni, decât numai cu cuvântul. Pentru aceasta şi apostolul de multe ori pe cei muţi îi făcea să vorbească, iar alteori tămăduia pe cei bolnavi. Încă şi alte minuni de multe feluri făcând, s-a făcut doctor fără de plată celor bolnavi. Încă şi balauri, fiare mari şi înfricoşătoare, care se încuibaseră în locul acela, numai cu toiagul cel de fier pe care îl purta, al cărui vârf avea cruce înfiptă, îi izgonea şi-i omora.

    Şi capiştile zeilor celor cu nume mincinoase, ale elinilor, ale Afroditei şi ale Artemidei, pe toate din temelii le-a sfărâmat. Iar citi din elini nu au crezut în învăţătura apostolului, umplându-se de duh rău, săreau şi săltau, cărnurile îşi mâncau şi alte nenumărate rele pătimeau, primind vrednică muncă pentru necredinţa lor. Iar ucenicul lui Hristos, Andrei, care a venit să mântuiască pe cei păcătoşi, nu i-a lăsat până în sfârşit să piară aşa întru întunericul rătăcirii, ci izbăvindu-i pe dânşii de lucrarea cea diavolească, a tămăduit şi sufletele lor şi le-a luminat cu lumina credinţei în Dumnezeu.

    Deci, doi ani după ce a zăbovit acolo în cetatea Niceei şi le-a hirotonit preoţi din oamenii cei ce crezuse, s-a dus în Nicomidia în care era un mare număr de oameni, dar care erau cu totul întunecaţi de înşelăciunea elinească. Apostolul lui Hristos şi acolo a făcut tot asemenea. Apoi botezând pe mulţi din elini, de acolo s-a dus la Calcedon şi de la Calcedon a umblat prin toată Propontida, adică prin tot locul de la scutarul Constantinopolului până la Neocastra. De acolo s-a dus la Pontoiraclia, şi de aici s-a dus la cetatea Amastrida, care era foarte mare, şi se afla în partea de răsărit a Mării Negre.

    Dar în cetăţile acestea nu umbla Sfântul Apostol Andrei aşa precum noi povestim pe scurt. Ci în fiecare cetate unde umblă, multe ispite şi multe împotriviri avea, dar, cu ajutorul lui Hristos, pe toate le biruia, fiindcă Hristos era apărătorul lui şi pe toate cele potrivnice le făcea lesnicioase. Căci şi cu nebunia cea văzută a propovăduirii, biruia pe înţelepţii elinilor.

    După acestea, ieşind din Amastrida, s-a dus în altă cetate care se numeşte Sinopi, unde se povesteşte în nişte cuvântări vechi, cum că ar fi venit şi Sfântul Apostol Petru să vadă pe fratele său. Chiar şi creştinii din Sinopi arată până în ziua de astăzi două scaune de marmură, pe care le au în mare cinste şi evlavie, şi zic că acolo şedeau dumnezeieştii Apostoli, Petru şi Andrei, şi învăţau poporul.

    Încă şi o icoană din acea vreme se află acolo la Sinopi, având închipuirea Apostolului Andrei, care face minuni nenumărate şi până în ziua de astăzi întru slava lui Hristos şi întru cinstea apostolului, ca să vadă creştinii că nu numai în vremea cât au trăit apostolii au făcut minuni, ci şi după moarte pot să facă asemenea minuni cu puterea lui Hristos, dascălul lor.

    Dar şi altă veste ne povesteşte că Apostolul Matia, unul din cei doisprezece apostoli, care împreună s-a numărat cu cei unsprezece apostoli, în locul vânzătorului Iuda, şi el se întâmplase a veni mai înainte în Sinopi, vrând să meargă la Cafa să propovăduiască; iar sinopienii l-au prins şi l-au închis în temniţă.

    Deci mergând Apostolul Andrei acolo şi auzind că Apostolul Matia este închis în temniţă, a făcut rugăciune şi, cu semnul Sfintei Cruci, îndată s-au zdrobit legăturile, temniţa s-a deschis şi a ieşit Apostolul Matia din închisoare, iar împreună cu dânsul şi ceilalţi legaţi. Iar sinopienii iudei aveau credinţă, dar erau cruzi şi sălbatici cu sufletele încât numai cu chipul şi cu faţa se vedeau că nu sunt fiare.

    Deci auzind că Apostolul a zdrobit legăturile şi a deschis temniţa, adunându-se toţi, voiau să vadă casa în care găzduia el. Unii, privindu-l cu cruzime şi cu nemilostivire, îl târau de picioare, alţii îl trăgeau de mâini şi-l tăvăleau prin ţarina. Alţii, cu dinţii ca nişte fiare sălbatice îl muşcau, cu lemne îl băteau, cu pietre îl loveau, şi fiecare dădea cu orice apuca. Mai pe urmă socotind că a murit din chinuirea cea multă, l-au aruncat afară din cetate la gunoi. Apostolul a pătimit acestea, urmând lui Hristos, dascălul său.

    Dar Hristos nu a trecut cu vederea pe apostolul Său, ci în noaptea aceea arătându-i-se lui şi dându-i îndrăzneală, l-a sculat sănătos. Şi nu numai această, ci şi un deget al lui pe care îl muşcase unul din mâncătorii aceia, i l-a făcut sănătos. După aceea, binecuvântându-l pe dânsul, învăţându-l şi îndemnându-l să nu se lenevească de propovăduirea Lui, s-a înălţat la cer. Iar apostolul dimineaţa s-a sculat şi s-a dus sănătos în Sinopii neavând nici măcar un semn de răni, încât ar fi putut zice că vine de la vreun praznic, bucurându-se.

    Această minune după ce au văzut-o sinopenii, minunându-se de răbdarea sfântului, cea mai presus de om, şi pe de alta de facerea de minuni a lui Hristos, cum într-o noapte L-a făcut pe el sănătos; căindu-se, s-au întors de la rătăcirea lor şi, pocăindu-se, au căzut la picioarele Sfântului Apostol, cerând iertare. După aceea, sfântul, învăţându-i pe dânşii cuvântul adevărului şi botezându-i în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, i-a făcut pe dânşii robi ai lui Hristos în loc de robi ai diavolului. Încă şi alte nenumărate minuni a făcut sfântul apostol în cetatea aceea, în numele lui Hristos, dintre care ascultaţi o preaslăvită minune spre încredinţarea celorlalte.

    O femeie oarecare avea un fiu, unul născut, pe care un om duşman l-a ucis apoi s-a făcut nevăzut şi nu s-a aflat, iar mortul zăcea aruncat în drum. De acest lucru înştiinţându-se apostolul, s-a dus acolo l-a locul unde era mortul. Şi făcându-i-se milă de mama celui ucis, apoi vrând să atragă şi pe popor spre mai multă credinţă, prin rugăciune l-a înviat şi l-a dat pe el viu mamei sale. Această minune după ce au văzut-o sinopenii, cu toţii, împreună cu femeile şi cu copiii, au crezut în Hristos. Atunci apostolul le-a hirotonit acolo preoţi, pe cei mai iscusiţi din cei ce crezuse, şi aşa după ce a luminat pe cei mai mulţi din sinopeni cu Sfântul Botez şi i-a făcut popor sfinţit al lui Hristos şi vrednic cu adevărat de turma lui, s-a duş a doua oară în cetatea Amisonului şi de acolo s-a dus iarăşi la Trapezunda.

    Deci, botezând şi pe ceilalţi oameni care mai rămăseseră necredincioşi din întâia propovăduire de acolo, s-a dus la cetatea Neocezareea şi acolo, asemenea, cuvântul bunei credinţe semănându-l şi pe mulţi la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu întorcându-i şi cu Sfântul Botez luminându-i, s-a dus de la Neocezareea în altă cetate ce se numeşte Samosata. Iar în această cetate lucuiau în acea vreme oameni cufundaţi în deşertăciune elinească, iar întru înşelăciunea cea din afară a lumii, erau foarte pricopsiţi. Şi din pricina înşelăciunii erau neîntorşi către credinţa lui Hristos, fiindcă pentru meşteşugul filosofiei lor, fiecare se ferea să vorbească cu dânşii.

    Iar dumnezeiescul Apostol Andrei prin râvna propovăduirii, ca pe o ţesătură de păianjen a rupt împletiturile ritorilor şi le-a arătat lor că înţelepciunea pe care o aveau este deşartă şi n-au cunoştinţă nici cât un copil mic. Aşa, în puţine zile, cu cuvintele şi cu minunile, pescarul înfruntând învăţătura filosofilor şi cu lucrările semnelor plecând sufletele acestora, şi către bună credinţă întorcându-i, s-a dus la Ierusalim şi s-a întâlnit cu ceilalţi apostoli, pentru ca să facă un sobor, cum să se serbeze praznicul Paştelui.

    Iar cum că apostolii se adunau în Ierusalim şi făceau sobor pentru pricinile ce se întâmplase în vremurile acelea, poate cineva să cunoască din Faptele Apostolilor, pe care le-a scris dumnezeiescul Luca Evanghelistul. Căci scrie el acolo în Fapte, capitolul 15, şi zice: Şi apostolii şi preoţii s-au adunat ca să cerceteze despre acest cuvânt şi celelalte. Iar după ce s-a sfârşit praznicul, luând cu sine pe apostolul Matia şi pe Tadeu, care se aflau la Ierusalim pentru aceeaşi pricină, s-au întors la cetatea Edesa, care în ziua de azi se numeşte Horasan şi este spre părţile răsăritului în hotarele Mesopotamiei.

    Deci, acolo puţine zile petrecând apostolul Andrei, pe Matia şi pe Tadeu i-a lăsat să propovăduiască în părţile acelea, iar el s-a întors în părţile Mării Negre cele dinspre răsărit. Întâi s-a dus în ţara Alanilor, unde, propovăduind Evanghelia Darului şi pe mulţi întorcând către credinţa cea întru Hristos, s-a mutat la Avazgi şi, intrând în Sevastopole, cetatea de acolo, îi învăţa şi propovăduia taina lui Hristos şi nenumărate mulţimi de oameni a întors la cunoştinţa de Dumnezeu.

    Însă nici de mântuirea Zachenilor şi a Vosporanilor nu s-a lenevit, ci şi la aceştia a mers şi de vreme ce pe zacheni i-a aflat cu totul nesupuşi, urând nesupunerea cu sălbăticia acestora, a voit a se duce de la dânşii, căci erau neprimitori de dumnezeiasca sămânţa a cuvântului lui Dumnezeu şi nevrednici de sfânta credinţă, iar bună supunere a vosporanilor lăudând-o, s-a dus la dânşii. Vosporanii se numesc toţi aceia care locuiesc în strâmtoarea Cafa, căci Cafa aceasta de care auzim nu este cetate, ci este un loc în chipul şi asemănarea Moreii.

    La Vosporani a petrecut Sfântul Apostol Andrei multă vreme, căci i-a aflat foarte supuşi şi lesne primitori de învăţătură a apostolului, în care se povestea că s-au aflat şi nişte icoane de sfinţi închipuiţi cu ceară şi că dovedeau un meşteşug preaiscusit, cu anevoie de urmat şi cu multă înţelepciune de mâini făcute, care întrec tot meşteşugul.

    Deci, petrecând la Vosporani multă vreme, de acolo Sfântul Andrei s-a dus la Cafa, care se numeşte Herson, ţară strălucită şi cu mulţi oameni, deşi întru credinţă sănătoasă, nu lesne înfiptă, ci către alte învăţături lesne primitoare aflându-se. Acolo intrând cu înţelepciune şi propovăduind cuvântul dreptei credinţe şi făcând minuni, i-a întors la cunoştinţa de Dumnezeu.

    În acest chip vânând apostolul pe kersoneni şi, ca pe nişte peşti cuvântători, aducându-i dar lui Hristos, după pronia lui Dumnezeu s-a mutat de aici şi în părţile cele mai dinăuntru ale Rusiei şi a ajuns până la râul Niprului; şi în Munţii Kievului a poposit, unde a rămas într-o noapte. A doua zi, sculându-se din somn, a zis către ucenicii care erau cu dânsul: "Vedeţi aceşti munţi? Credeţi-mă că peste aceştia o să strălucească darul lui Dumnezeu şi o să se facă cetate mare aici şi multe biserici o să se ridice lui Dumnezeu şi o să se lumineze cu Sfântul Botez tot pământul Rusiei".

    Şi suindu-se pe munţii aceia, i-a binecuvântat şi a înfipt o cruce, mai înainte vestind încredinţarea poporului aceluia de la scaunul său cel apostolesc, care s-a întemeiat în Bizanţ şi a mers şi prin părţile cele mai dinăuntru ale Rusiei, până unde este acum marea cetate a Novgorodului.

    De acolo s-a întors pe mare iarăşi la cetatea Sinopi. Şi învăţând iarăşi acolo cuvântul Domnului, şi mai întorcând şi pe ceilalţi oameni, câţi au rămas nebotezaţi din propovăduirea cea dintâi şi pe cei credincioşi întărindu-i în credinţă, le-a hirotonit episcop al acelui loc pe un apostol din cei şaptezeci, cu numele Filolog.

    De acolo a venit în Bizanţ, care în acea vreme nu era în starea în care se vede în ziua de astăzi, ci cuprindea numai o părticică - cât este palatul împărătesc -, ci mai pe urmă, Constantin a strălucit-o şi a adus-o în starea în care se vede acum şi, după numele său, a numit-o "Cetatea lui Constantin".

    În această cetate mergând acest mare apostol, a făcut şi acolo asemenea. Căci cu cuvintele sale şi cu minunile învăţându-i şi cu Sfântul Botez luminându-i, a întors şi pe bizantini la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, făcându-i fii ai luminii prin primirea credinţei. Încă şi o biserică minunată a ridicat în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în mijlocul cetăţii, aşezând-o păzitoare şi apărătoare a dreptei credinţe de acei împăraţi din vremurile cele mai de pe urmă. Apoi hirotonisindu-le şi episcop pe Sfântul Stahie, unul din cei şaptezeci de apostoli, de acolo s-a dus în Iraclia Traciei, care este departe de Constantinopol, spre apus, cale de două zile.

    Deci întru această cetate asemenea învăţând şi propovăduind cuvântul lui Dumnezeu şi pe mulţi întorcându-i la cunoştinţa Darului, le-a hirotonit episcop în locul acela pe Apelin. De acolo a ieşit în cetăţile şi satele de primprejur, asemenea, învăţând, botezând şi întorcând pe popoare la credinţa în Hristos, adevăratul Dumnezeu şi biserici zidind în numele Lui, a făcut din sufletele lor biserici însufleţite ale Sfântului Duh. Aşa a făcut prin toată Tracia, prin Macedonia şi prin toată Tesalia, prin cea dintâi şi prin cea de-a doua şi de la Tesalonic până la Licostom şi până la Farsala.

    După ce a trecut Tesalia şi Elada, s-a dus în vestitul ostrov al Peloponezului, care acum se numeşte Moreia. Şi în acest loc este cetatea care în ziua de astăzi se numeşte Paleapatra. În această cetate a intrat Sfântul Apostol Andrei şi, ducându-se pedestru, a găzduit în casa unui om, care se numea Sosie, şi care zăcea în pat, fiind bolnav de o grea boală. Acesta a aflat doctor pe sfântul, căci, cum a intrat în casa lui şi a pus sfânta lui mână pe dânsul, îndată s-a sculat Sosie sănătos, neavând nici urmă de boală.

    Dar nu numai acesta, ci şi un rob al femeii Maximila, soţia antipatului Patrelor, se afla în zilele acelea aruncat într-un gunoi al cetăţii, cu totul topit de boală, şi nu mai avea acum nici o nădejde de viaţă. Sfântul Andrei, fiind ucenic al lui Hristos, la Care nici rob, nici slobod nu se socoteşte prost, ci pe toţi întocmai îi are, n-a trecut cu vederea pe robul acela, ca să se bântuie cu totul de cumplita boală, ci numai cu cuvântul zicând: "În numele Domnului nostru Iisus Hristos, pe Care eu Îl propovăduiesc, scoală-te!" Şi îndată, o, minunile Tale, Hristoase Împărate! s-a sculat cu totul sănătos. Robul acela, mergând la stăpâna sa, i-a povestit ei toate cele ce i s-au întâmplat.

    N-au trecut multe zile la mijloc şi femeia aceea, Maximila, stăpâna robului celui tămăduit, a căzut într-o boală grea, în aşa fel încât nici meşteşugurile doctorilor nu puteau să-i folosească, nici bogăţia bărbatului ei nu-i ajungea să o dea pentru doctori, căci bărbatul ei era, precum am zis, domn al locului aceluia şi se numea Egheat.

    Într-o boală ca aceasta aflându-se, şi-a adus aminte de străinul, de săracul, de defăimatul apostol şi, numaidecât, l-a chemat, şi după ce a venit, a căzut la picioarele lui. Şi ce a făcut apostolul? El şi-a pus sfânta sa mână pe femeia cea bolnavă şi numaidecât s-a făcut cu totul sănătoasă. Această minune văzând-o Egheat, a luat multă avuţie şi a aruncat-o la picioarele apostolului, rugându-l să o ia pentru doctorie.

    Dar scopul Sfântului Apostol nu era să strângă bogăţia cea vremelnică, ci bogăţia cea veşnică, pentru mântuirea poporului şi pentru pocăinţa şi întoarcerea antipatului Egheat. Pentru aceasta sfântul nicidecum nu a primit, ci mai vârtos a zis: "Dascălul nostru Hristos aşa ne-a poruncit nouă: În dar aţi luat, în dar să daţi". Acestea zicându-le sfântul şi învăţându-i pe dânşii cuvântul adevărului, s-a dus de la dânşii.

    Umblând prin cetate, a văzut zăcând într-un cerdac pe un om slăbănog, care era de multă vreme bolnav, neputând să umble nicidecum, nici să se mişte şi nu avea nici un om care să-l îngrijească. Iar sfântul şi pe acesta numai cu numele lui Hristos l-a făcut sănătos. Şi nu numai minunile acestea le-a făcut Sfântul Apostol Andrei acolo, ci şi ochii multor orbi i-a deschis. Pe un om lepros, care zăcea afară din cetate pe gunoi, ca Iov cel de demult, şi pe acela l-a tămăduit, numai cât l-a botezat în mare în numele Sfintei Treimi; şi acela, după ce s-a botezat şi s-a însănătoşit, s-a făcut următor al apostolului şi propovăduia cu mare glas tuturor, prin puterea lui Hristos.

    Astfel, apostolul cu cuvintele sale, cu minunile şi cu semnele întorcând la cunoştinţa de Dumnezeu pe tot poporul care era în toată Ahaia, făcându-i turmă a lui Hristos şi popor sfânt, se bucură şi se veselea cu duhul, slăvind pe Dumnezeu. După aceasta, singură mulţimea creştinilor care crezuseră a surpat capiştile idoleşti, a zdrobit pe idoli şi a ars cărţile cele elineşti ca pe nişte pricini ale rătăcirii oamenilor, dând cu aceasta o pildă de adeverire a credinţei lor celei adevărate. Apoi, adunându-şi avuţia lor, au aruncat-o la picioarele Apostolului.

    Iar el a lăudat osârdia lor şi socoteală cea bună a primit-o, iar avuţia nu a primit-o. Ci le-a poruncit, pe unele să le împartă la cei lipsiţi şi săraci, iar pe altele să le cheltuiască la zidirea bisericii, care în puţine zile s-a săvârşit. Şi se adunau acolo creştini, unde se slujea Sfânta Liturghie şi se sfinţeau de episcopii şi de preoţii cei hirotoniţi de Sfântul Apostol Andrei, ascultând şi învăţătura cea de miere izvorâtoare a sfântului. Fiindcă, totdeauna îi învăţa din cărţile lui Moise şi din ale proorocilor şi dovedea cum că unul şi acelaşi purtător de lege este şi al Aşezământului celui vechi şi al celui Nou, care la sfârşitul veacului S-a pogorât din cer şi S-a întrupat din Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, pentru mântuirea neamului omenesc.

    Dar în timp ce s-au făcut acestea, antipatul Egheat - despre care mai înainte am zis că avea femeie pe Maximila, pe care a tămăduit-o apostolul -, s-a dus la Roma, la Cezarul, ca să-şi dea seama pentru slujba împărătească pe care o avea şi să se sârguiască ca să-şi ia iarăşi stăpânirea sa. Iar fratele său, Stratoclis cu numele, care era înţelept şi învăţat şi care abia venise atunci de curînd de la Atena, unde fusese pentru învăţăturile filosofice, a rămas epitrop în locul lui. Şi avea un rob credincios şi preaînţelept, pe care îl iubea foarte mult. Pe acesta, în acele zile, l-a apucat un drac înfricoşat şi era vedere pricinuitoare de multă jale. Acestea văzându-le Stratoclis, plângea, se supăra, se amăra şi căuta doctor spre tămăduirea acestei boli. Însă, să vedeţi iconomia lui Dumnezeu, cum aduce pe om la cunoştinţa adevărului.

    Auzind Maximila, femeia antipatului, pricina aceasta, l-a vestit aşa: "Pentru ce tu fratele bărbatului meu şi cumnate, având în mâinile tale doctor fără de plată te întristezi şi te necăjeşti? Aici este un om străin şi sărac cu numele de Andrei, pe acela dacă îl vei chema, fără plată într-un ceas poate şi pe robul tău cel credincios să-l tămăduiască şi pe tine de supărarea aceasta să te mângâie şi să te veselească. Căci şi eu, precum ai auzit, cât de cumplită boală aveam încât şi de viaţă mă deznădăjduisem şi numai cu un cuvânt al lui sunt acum sănătoasă".

    Acestea auzind Stratoclis, îndată a chemat pe sfântul. Şi numai cum a intrat apostolul lui Hristos, îndată a ieşit dracul şi s-a dus din locul acela. Şi s-a făcut sănătos şi înţeleptul rob, cel mai înainte legat cu lanţuri de fier. Această minune dacă a văzut-o Stratoclis şi Maximila îndată au anatematizat înşelăciunea elinească şi s-au făcut creştini, botezându-i apostolul. De atunci erau nedespărţiţi de sfântul şi în toate zilele învăţau de la dânsul cunoştinţa cea mai desăvârşită a tainei sfintei credinţe creştineşti.

    Acestea astfel făcându-se, s-a întors şi Egheat, antipatul, de la Roma. Şi după câteva zile a vrut să-şi cunoască femeia sa. Iar ea, fiind botezată şi nevrând să se împărtăşească cu bărbatul ei cel necredincios şi nebotezat, întâi s-a prefăcut că este bolnavă. Iar după câteva zile, pentru că a văzut că nu se poate ascunde până la sfârşit, s-a arătat. Căci famenii au arătat bărbatului ei şi au zis: "Ea, de când tu te-ai dus la Roma, nici bucatele de mai înainte nu le mai mănâncă, nici marilor zei nu se închină, ci cu totul s-a pironit cu socoteală şi cu scopul ei, de un oarecare om bătrân şi străin care este aici.

    Acestea dacă le-a auzit Egheat, cu totul s-a îndrăcit de mânie, şi cu totul şi-a ieşit din minţi. Ocăra şi înfricoşa şi numai un scop avea: cum să omoare pe Apostolul Andrei. Deci, câtăva vreme l-a pus în temniţă, până când va socoti cu ce moarte îl va omorî. Iar la miezul nopţii, Stratoclis, luând pe cumnata sa Maximila şi pe alţii, care erau mai sârguitori în credinţă dintre cei ce crezuseră, s-au dus în temniţa care era pecetluită cu pecetea lui Egheat şi pe care ostaşii cu grijă o străjuiau.

    Deci acolo ducându-se, încetişor au bătut la uşă încât să audă sfântul. Auzindu-i sfântul, cu rugăciunea a deschis uşa temniţei şi au intrat înăuntru. Atunci Stratoclis şi Maximila au căzut la picioarele sfântului, rugându-se şi cerând ca să-i întărească şi să-i împuternicească în credinţa lui Hristos. Iar sfântul multe zicând, i-a învăţat cele cuviincioase şi i-a sfătuit, iar pe Stratoclis hirotonindu-l episcop al Paleopatrelor, i-a trimis pe dânşii cu pace. Ducându-se ei, Sfântul Andrei iarăşi cu rugăciunea închizând uşile temniţei, precum erau şi mai înainte pecetluite, şedea înăuntru aşteptând hotărârea păgânului Egheat.

    Deci, antipatul, văzând că femeia lui Maximila, cu totul s-a lepădat de dânsul, aprinzându-se de mânie, a hotărât asupra Sfântului Apostol moarte de cruce. El socotea căci cu aceasta va supăra pe Sfântul Andrei, dar nu ştia că o moarte ca aceasta era bucurie, veselie şi viaţă veşnică a sfântului, căci vrea să se facă împreună părtaş al patimilor lui Hristos, dascălul lui.

    Pentru aceasta, ducându-l ostaşii ca să-l răstignească, văzând crucea a lăudat-o pe dânsa, ca pe una ce avea să se facă pricină a suirii lui la cer. Apoi pe creştinii cei ce s-au aflat acolo, învăţându-i şi întărindu-i, s-a suit pe cruce bucurându-se, iar ostaşii lui Egheat, făcând voia domnului lor, au pironit pe cruce mâinile şi picioarele apostolului, pentru care lucru preoţii şi diaconii din Ahaia au scris aşa:

    "Pătimirea Sfântului Apostol Andrei, pe care noi am văzut-o cu ochii noştri, toţi preoţii şi diaconii bisericilor Ahaiei, scriem tuturor Bisericilor, care sunt la Răsărit şi la Apus, la Miazăzi şi la Miazănoapte, care sunt alcătuite şi zidite în numele lui Hristos, pace vouă şi tuturor celor ce cred întru Unul desăvârşit Dumnezeu în Treime, întru adevăratul Părintele Cel nenăscut, întru adevăratul Fiul Cel născut, întru adevăratul Sfântul Duh, Care din Tatăl purcede şi întru Fiul se odihneşte. Căci această credinţă am învăţat de la Sfântul Andrei, apostolul lui Hristos, a cărui pătimire noi văzând-o, am biruit şi după cât am putut o istorisim".

    Antipatul Egheat, întorcându-se de la Roma cu stăpânire înnoită şi intrând în cetatea Patrelor, a început a sili pe cei ce credeau în Hristos să aducă jertfe idolilor. Acestuia, ieşindu-i înainte Sfântul Andrei, i-a zis: "Ţi se cade ţie, judecător fiind al poporului, a cunoaşte pe Judecătorul tău, care este în cer, şi cunoscându-L pe El, să te închini Lui şi, închinându-te adevăratului Dumnezeu, să te întorci de la aceia care nu sunt dumnezei".

    Iar Egheat a zis către dânsul: "Au tu eşti Andrei care risipeşti locaşurile zeilor şi sfătuieşti pe popor să primească credinţa cea vrăjitorească, care de curînd s-a arătat şi pe care împăraţii Romei au poruncit să o piardă?"

    Sfântul Andrei a zis: "Împăraţii Romei încă nu au cunoscut această, că Fiul lui Dumnezeu venind pe pământ pentru mântuirea oamenilor întru adevăr a arătat cum că idolii aceia, nu numai că nu sunt dumnezei, ci draci necuraţi şi vrăjmaşi ai neamului omenesc, care îi învaţă pe oameni şi îi îndeamnă spre toată necurăţia. Căci miniind pe Dumnezeu să se întoarcă de la dânşii şi să nu-i asculte. Iar când se va mânia Dumnezeu asupra lor şi se va întoarce de la oameni, atunci diavolii îi iau pe ei sub a lor stăpânire şi până întru atât îi amăgesc pe dânşii încât îi scot goi cu totul de faptele bune, nimic altceva având, decât păcatele lor pe care le duc cu ei".

    Egheat a zis: "Aceste cuvinte băbeşti şi deşarte, când le propovăduia Iisus al vostru, iudeii l-au pironit pe cruce". Sfântul Andrei a răspuns: "O, de ai fi voit a cunoaşte taina Crucii, cum Ziditorul neamului omenesc, pentru dragostea Sa către noi, a răbdat Crucea, nu fără de voie, ci de bunăvoie, pentru care eu însumi sunt martor, cum că şi vremea patimilor Sale o ştia mai dinainte şi mai dinainte ne-a spus despre Învierea Sa, cea de a treia zi şi la cina cea mai de pe urmă împreună cu noi şezând, ne-a spus despre vânzătorul Său, ne-a spus şi despre cele ce aveau să fie asupra Sa. Şi ştiind locul acela, în care era să fie dat iudeilor, de bunăvoie a venit". Iar Egheat a zis: "Mă minunez de tine, căci om înţelept fiind tu, urmezi Aceluia pe care în orice chip, cu voie, ori fără voie, îl mărturiseşti că a fost răstignit pe cruce".

    Apostolul a răspuns: "Mare este taina Sfintei Cruci şi, dacă vei voii să asculţi, eu îţi voi povesti ţie". Iar el a răspuns: "Nu este aceea taină, ci pedeapsă a făcătorilor de rele". Sfântul Andrei a răspuns: "Acea pedeapsă este taina înnoirii oamenilor, numai să voieşti a mă asculta cu îndelungă răbdare". Egheat a zis: "Iată, te ascult pe tine cu îndelungă răbdare, însă şi tu, de nu vei face ceea ce eu îţi poruncesc, aceeaşi taină a Crucii, asupră-ţi vei purta". Iar apostolul a zis: "De m-aş fi temut eu de pedeapsa Crucii nu aş fi lăudat Crucea niciodată". Egheat a zis: "Precum din nebunia ta lauzi Crucea, aşa dintru îndrăzneala ta nu te temi de moarte".

    Apostolul a răspuns: "Nu din îndrăzneală, ci din credinţă nu mă tem de moarte. Căci moartea drepţilor este cinstită, iar a păcătoşilor este cumplită. Deci, eu voiesc ca să asculţi taina Crucii, şi cunoscând adevărul să crezi şi, crezând, să-ţi afli sufletul tău". Egheat a zis: "Acel lucru se află care a pierit? Au doar a pierit sufletul meu că îmi porunceşti a-l afla pe el printr-o credinţă pe care nu o ştiu în ce fel este?"

    Sfântul Andrei a răspuns: "Aceasta este care o vei învăţa de la mine, căci eu îţi voi arăta ţie pierderea sufletelor omeneşti, ca să cunoşti mântuirea lor, care prin cruce s-a lucrat. Omul cel dintâi prin călcarea poruncii, adică prin lemn a adus moartea în lume şi se cădea neamului omenesc ca prin pătimirea cea de pe lemn, să se izbăvească de moarte. Şi precum din pământul cel curat era zidit omul cel dintâi, care a adus moartea prin lemnul încălcării de poruncă, aşa se cădea a se naşte Hristos din Fecioara cea curată, om desăvârşit, Care este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a zidit pe omul cel dintâi şi a înnoit viaţa cea veşnică, pe care toţi oamenii o pierduseră şi prin lemnul Crucii să se întoarcă de la lemnul poftei, spre care omul cel dintâi, întinzându-şi mâinile, a greşit, aşa se cădea ca Fiul lui Dumnezeu să-şi întindă pe Cruce mâinile Sale cele nevinovate, pentru neînfrânarea mâinilor omeneşti. Pentru hrana cea dulce a lemnului celui oprit, să guste fierea amară şi luând asupra Sa moartea noastră, să ne dea nemurirea Sa".

    După acestea Egheat a zis: "Aceste cuvinte povesteşte-le acelora care te ascultă, iar tu de nu vei asculta porunca mea şi de nu vei aduce jertfă zeilor, apoi bătându-te cu toiege, te voi răstigni pe Crucea pe care tu o lauzi".

    Sfântul Andrei a răspuns: "Eu Unuia, Adevăratului şi Atotputernicului Dumnezeu, în toate zilele îi aduc, nu fum de tămâie, nici carne de boi, nici sânge de ţapi, ci pe Mielul cel fără de prihană, care S-a jertfit pe altarul Crucii, cu al Cărui preacinstit Trup se împărtăşeşte tot poporul cel credincios şi bea Sângele Lui, pe când Mielul acesta rămâne întreg şi viu. Deşi cu adevărat se înjunghie şi cu adevărat Trupul Lui de toţi se mănâncă şi Sângele Lui de toţi se bea, însă, precum zic, totdeauna petrece întreg, fără de prihană şi viu". Egheat a zis: "Cum poate fi aceasta?"

    Sfântul Andrei a răspuns: "Dacă voieşti să ştii, fă-te ucenic, ca să înveţi aceea pentru care întrebi". Egheat a zis: "Eu acea învăţătură de la tine cu chinuri o voi cerca". Apostolul a răspuns: "Mă mir de tine, că tu, om înţelept fiind, grăieşti cele nebune. Dar oare vei putea, ispitindu-mă cu munci, să cunoşti de la mine Tainele lui Dumnezeu? Ai auzit taina Crucii, ai auzit şi taina Jertfei! De vei crede că Dumnezeu Cel răstignit de iudei este Dumnezeu adevărat, atunci îţi voi arăta cum, omorât fiind trăieşte şi cum jertfit fiind şi mâncat, petrece întreg întru Împărăţia Sa". Egheat a zis: "Dacă este omorât, şi de oameni este mâncat, precum zici, apoi cum poate fi viu şi întreg?" Apostolul a răspuns: "Dacă vei crede cu toată inima ta, vei putea cunoaşte această Taină; iar de nu vei crede, nu vei cunoaşte niciodată această taină".

    Atunci Egheat, mâniindu-se, a poruncit să arunce pe apostol în temniţă. Şi aruncat fiind sfântul în temniţă, s-a adunat la dânsul mult popor din toată latura aceea şi voia să-l ucidă pe Egheat, iar pe Sfântul Andrei să-l scoată din temniţă. Iar Sfântul Apostol i-a oprit pe dânşii, învăţându-i şi grăind: "Nu prefaceţi pacea Domnului nostru Iisus Hristos întru tulburare diavolească, că Domnul nostru Iisus Hristos, dându-se pe Sine spre moarte, a arătat toată răbdarea şi împotrivă n-a grăit, nici n-a strigat, nici nu s-a auzit glasul Lui în uliţe. Deci şi voi, tăceţi şi fiţi în pace.

    Şi nu numai să nu faceţi împiedicarea muceniciei mele, ci şi voi singuri să vă gătiţi ca nişte buni nevoitori şi ostaşi ai lui Hristos, a nu vă teme de îngrozirile tiranului, ci a purta cu răbdare pe trupurile voastre rănile ce vi se vor aduce asupra voastră de chinuitori. Că de este nevoie a se teme cineva de frică, apoi se cuvine a se teme de frica aceea care nu are sfârşit. Pentru că frica şi îngrozirile de la oameni sunt asemenea fumului, că arătându-se îndată se sting. Şi de dureri dacă voim a ne teme, apoi se cuvine a ne teme de acelea ce nu au sfârşit niciodată.

    Căci durerile acestea vremelnice, deşi sunt mici, cu înlesnire se rabdă, iar dacă sunt mari, apoi degrabă ieşind sufletul din trup, singure se sfârşesc. Durerile acelea sunt cumplite, care sunt acolo veşnice, unde este plângerea cea neîncetată, strigare, tânguire şi munci fără de sfârşit, spre care Egheat nu se teme a merge. Deci fiţi gata spre aceasta mai vârtos, ca prin supărările acestea vremelnice să treceţi spre bucuria cea veşnică, unde vă veţi veseli totdeauna cu Hristos şi veţi împărăţi cu El".

    Astfel Sfântul Andrei, toată noaptea a petrecut-o învăţând pe popor. Iar a doua zi antipatul Egheat a şezut la judecată şi a adus înaintea sa pe Sfântul Andrei şi a zis către dânsul: "Oare socotit-ai să-ţi laşi nebunia ta şi să nu mai propovăduieşti pe Hristos, ca să poţi a te veseli cu noi în această viaţă? Căci mare nebunie este de a se duce cineva de bunăvoie spre chinuri şi spre foc". Sfântul Andrei a răspuns: "A mă veseli împreună cu tine, voi putea numai când tu vei crede în Hristos şi te vei lepăda de idoli; căci pe mine Hristos m-a trimis în partea aceasta în care mult popor am câştigat Lui".

    Egheat a zis: "Deci pentru aceasta te silesc spre jertfe, ca cei amăgiţi de tine să lase deşertăciunea învăţăturii tale şi să aducă jertfele cele plăcute zeilor. Căci nu este cetate în Ahaia în care să nu fi pustiit lăcaşurile zeilor. Deci acum se cuvine ca iarăşi prin tine să se înoiască cinstea lor, ca cei miniaţi prin tine, tot prin tine să fie îmblânziţi şi tu să petreci întru dragostea noastră cea prietenească. Iar dacă nu, apoi multe feluri de chinuri vei lua, pentru necinstea care prin tine s-a făcut lor, şi vei fi spânzurat pe Crucea pe care tu o lauzi".

    La acestea Sfântul Andrei a răspuns: "Ascultă, fiule al pierzării, paiule gătit pentru focul cel veşnic, ascultă-mă pe mine sluga Domnului şi apostolul lui Iisus Hristos, că până acum am vorbit cu tine cu blândeţe vrând a te învăţa sfânta credinţă, că doar după cum ai înţelegere, să cunoşti adevărul lepădându-te de idoli, să te închini Dumnezeului Celui ce locuieşte în ceruri. Dar de vreme ce tu petreci în întuneric şi socoteşti că eu mă tem de chinurile tale, apoi găteşte asupra mea chinuri de acelea ce ştii tu că sunt mai grele, căci cu atât voi fi mai bine primit Împăratului meu cu cât mai grele chinuri voi răbda pentru El".

    Atunci a poruncit Egheat, ca, întinzându-l pe pământ, să-l bată. Şi după ce s-au schimbat de şapte ori câte trei cei ce-l băteau, l-au ridicat pe Sfântul Andrei şi l-au dus la judecător, care a zis către dânsul: "Andreie, ascultă-mă pe mine, nu-ţi vărsa sângele în deşert, că de nu mă vei asculta, apoi pe cruce te voi răstigni". Sfântul Andrei a răspuns: "Eu sunt rob Crucii lui Hristos, şi mai mult doresc moartea Crucii, decât să mă izbăvesc de chinuri, de care nicidecum nu mă tem; iar tu vei putea scăpa de chinurile cele veşnice care te aşteaptă, dacă ispitind răbdarea mea, vei crede în Hristos, căci eu mai mult pentru pierzarea ta mă mâhnesc, decât tu pentru pătimirea mea. De vreme ce pătimirile mele vor fi numai într-o zi, sau cel mult două şi vor sfârşi, iar patimile tale nici după o mie de ani nu vor avea sfârşit. De aceea nu-ţi mai înmulţi patimile, nici îţi mai aprinde focul cel veşnic".

    Deci, mâniindu-se Egheat, a poruncit să-l răstignească pe Sfântul Andrei pe cruce, legându-i mâinile şi picioarele, că nu voia să-l pironească cu piroane, ca să nu moară degrabă, ci să-l spânzure aşa legat ca mai mult chin să pătimească şi să sufere.

    Deci, slugile ighemonului, ducând pe sfântul la răstignire, alerga poporul, strigând: "Ce a greşit omul acesta drept şi prietenul lui Dumnezeu? Pentru ce îl duc la răstignire?" Iar Sfântul Andrei ruga poporul, ca să nu facă împiedicare pătimirii lui. Căci mergea cu veselie şi neîncetat învăţa pe popor. Iar după ce a venit la locul lui, în care era să-l răstignească, văzând de departe crucea gătită pentru dânsul, a strigat cu glas mare:

    "Bucură-te, Cruce sfinţită cu trupul lui Hristos şi cu mădularele Lui ca nişte mărgăritare împodobite, căci mai înainte de a se răstigni Domnul pe tine, erai înfricoşată oamenilor, iar acum eşti iubită şi cu dorire primită. Căci cunosc credincioşii câtă bucurie ai în tine şi ce fel de răsplătire li se pregăteşte pentru tine. Eu cu îndrăzneală şi cu bucurie vin către tine; deci tu cu veselie primeşte-mă pe mine, că sunt ucenic al Aceluia Care a fost spânzurat pe tine. Primeşte-mă, că totdeauna te-am dorit şi am poftit a te îmbrăţişa. O, preabună Cruce, care ţi-ai câştigat frumuseţea şi bunacuviinţă din mădularele Domnului meu. Ceea ce eşti de mult dorită şi cu osârdie iubită, pe care neîncetat te-am căutat şi abia acum te-am aflat gătită după dorirea inimii mele. Deci ia-mă pe mine dintre popor, şi mă dă Învăţătorului meu, ca prin tine să mă primească Cel ce prin tine m-a răscumpărat pe mine".

    Acestea zicând şi-a dezbrăcat de pe sine hainele şi le-a dat chinuitorilor, iar ei l-au înălţat pe Cruce, legându-i mâinile şi picioarele cu frânghii, l-au răstignit şi l-au spânzurat. Şi stătea împrejurul lui mulţime de popor, ca la douăzeci de mii, întru care era şi Stratoclis, fratele lui Egheat, care striga împreună cu poporul: "Cu nedreptate pătimeşte acest bărbat sfânt". Iar Sfântul Andrei întărea pe cei ce credeau în Hristos, îi îmbărbăta spre răbdarea muncilor vremelnice, învăţându-i că nu este vrednică nici o muncă a vremii de acum, pe lângă răsplătirea bunătăţilor celor ce vor să fie.

    Apoi a alergat tot poporul la curtea lui Egheat strigând şi zicând: "Nu se cuvine a pătimi acestea, acest om sfânt, cinstit şi învăţător bun, cu bun şi blând obicei şi înţelept, ci se cade a fi coborât de pe cruce, căci iată este a doua zi de când este spânzurat pe cruce şi nu încetează învăţând dreptatea".

    Atunci Egheat, temându-se de popor, a alergat împreună cu dânşii ca să coboare pe Sfântul Andrei de pe cruce. Iar Sfântul Andrei, văzând pe Egheat, a zis către dânsul:

    "Egheat, pentru ce ai venit? Dacă voieşti să crezi în Hristos, apoi, precum ţi-am făgăduit, ţi se va deschide uşa darului. Iar dacă numai pentru aceasta ai venit, ca să mă dezlegi de pe cruce, apoi să ştii că eu, până voi fi viu, nu voiesc să fiu coborât de pe cruce, căci acum văd pe Împăratul meu, acum mă închin lui, acum stau înaintea lui şi mă bucur; iar pentru tine mă mâhnesc şi-mi pare rău, că te aşteaptă pierzarea cea veşnică, care este gătită şi te aşteaptă pe tine. Deci, îngrijeşte pentru tine, până când este în puterea ta, că nu în vremea aceea să începi, când nu-ţi va fi ţie cu putinţă".

    Şi vrând slugile să-l dezlege, nu puteau a se atinge de dânsul, apoi şi cealaltă mulţime a oamenilor care veniseră acolo, se sârguiau unii după alţii ca să-l dezlege, cu toate acestea n-au putut, căci păreau mâinile lor ca moarte. După acestea, Sfântul Andrei a strigat cu glas mare: "Doamne Iisuse Hristoase, nu mă lăsa să fiu dezlegat de pe crucea pe care sunt spânzurat pentru numele Tău, ci primeşte-mă. Învăţătorul meu, care Te-am iubit, care Te-am cunoscut şi care Te-am mărturisit în toată viaţa mea, şi acum încă Te mărturisesc, care doresc a Te vedea şi prin care sunt ceea ce sunt; primeşte Doamne Iisuse Hristoase în pace sufletul meu, căci acum este vremea a veni şi a Te vedea pe Tine cel dorit. Primeşte-mă bunule Învăţător, şi nu porunci a fi pogorât de pe cruce, mai înainte până nu vei lua sufletul meu".

    Zicând el acestea, iată o lumină mare din cer l-a strălucit ca un fulger, pe care toţi o vedeau şi de jur împrejur l-a strălucit pe el, încât nu era cu putinţă ochiului omenesc, celui de tină, a privi spre dânsa. Şi a petrecut acea lumină cerească strălucindu-l ca la o jumătate de ceas; şi când lumina a dispărut, atunci şi Sfântul Apostol şi-a dat sufletul său cel sfânt şi împreună cu dânsa s-a dus ca să stea înaintea Domnului.

    Şi aşa s-a sfârşit sfântul bătrân, fiind plin de zile, că a trăit ca la optzeci de ani. Că aşa se cădea, ca adevăratul ucenic a lui Hristos, apostol fiind, cu sfârşit mucenicesc să-şi săvârşească drumul propovăduirii. Iar urâtul de Dumnezeu Egheat, de îndrăcire fiind cuprins, de demonii cei slujiţi şi cinstiţi de dânsul, vrednice răsplătiri a luat, că s-a suit într-un deal înalt şi de acolo cazând jos păgânul, s-a zdrobit şi - după cum a zis dumnezeiescul David -, s-au risipit oasele lui lângă iad.

    Iar Stratoclis şi Maximila, care era de bun neam şi fată a unui senator, care crezuse în Hristos, pogorând cinstitul şi sfântul trup al apostolului de pe cruce şi cu miruri ungându-l, l-au pus în loc însemnat. Deci, Stratoclis împărţind la săraci toată avuţia fratelui său Egheat şi zidind episcopie din avuţia sa, pe locul în care au pus trupul sfântului, acolo şi-a petrecut cealaltă parte din viaţa sa, bine păscând turma încredinţată lui. Asemenea şi Maximila, împărţind cea mai mare parte din bogăţia sa săracilor, şi-a oprit o parte cu care a zidit două mânăstiri: una de călugări şi alta de călugăriţe.

    Şi astfel cu plăcere de Dumnezeu vieţuind ea, s-a dus la veşnicele locaşuri, în locul lucrurilor celor pământeşti şi stricăcioase dobândind frumuseţile cele cereşti şi nestricăcioase.

    Iar moaştele Sfântului Apostol Andrei au rămas în episcopia din Paleapatra mulţi ani, făcând neîncetat minuni şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa, până în zilele marelui Constantin, întâiul creştin între împăraţi, care a avut trei fii: Constantie, Constantin şi Constă. Doi din fii săi au luat fiecare câte o parte din împărăţia sa. Consta a luat Roma, Constantin Portugalia, iar Constantie, al treilea fiu, a luat Constantinopolul, adică scaunul tatălui său.

    Deci, acest Constantie, a primit în inima să o dorire bună şi de suflet folositoare. A dorit să aducă în Constantinopol moaştele Sfinţilor Apostoli, ale lui Andrei, Luca şi Timotei şi să le aşeze în biserica Sfinţilor Apostoli, pe care o zidise tatăl său, marele Constantin. În acea vreme Sfântul Artemie, care a mărturisit credinţa mai pe urmă, în vremea lui Iulian Paravatul, era domn şi augustalie în Alexandria, şi pe dânsul l-a socotit vrednic de o slujbă ca aceasta. Deci l-a chemat la sine şi i-a poruncit ca unui vrednic, să-i slujească în această lăudată slujbă.

    Apoi s-a dus Sfântul Artemie şi a luat de la Efes moaştele Sfântului Apostol Timotei, pe ale Sfântului Apostol Luca, de la Tivele Beoţiei, iar de la Paleapatra a luat cinstitele şi sfintele moaşte ale Sfântului Apostol Andrei.

    Şi aşa le-a adus cu mare cinste la împăratul Constantie în Constantinopol. Iar împăratul primindu-le şi cu multă evlavie închinându-se lor, apoi cu dragoste sărutându-le, le-a aşezat în prea vestită şi luminată biserică a Sfinţilor Apostoli, în partea cea de-a dreapta Sfântului Altar şi acolo au fost închinate şi cinstite de cei binecredincioşi, cât timp au avut creştinii împărăţie. Iar când a fost prădat Constantinopolul, s-au împărţit sfintele moaşte în mâinile binecredincioşilor creştini.

    Aceasta este viaţa şi petrecerea Sfântului Apostol Andrei, acestea sunt povestirile cele după puterile noastre, despre ucenicul lui Hristos, cel întâi chemat. Aşa a petrecut sfântul, aşa s-a nevoit, aşa a schimbat vânarea de peşti pe vânarea de oameni, aşa a dobândit împărăţia cerului şi acum se odihneşte şi se veseleşte întru împărăţia cea rânduită de Învăţătorul său, după cum singur I s-a făgăduit zicând: şi Eu vă făgăduiesc vouă, precum mi-a făgăduit Mie Tatăl Meu, împărăţie.

    Acum şade la masa cea gătită lui, după făgăduinţa cea nemincinoasă, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, întru Împărăţia Mea. Şi se roagă neîncetat pentru noi, cei luminaţi prin propovăduirea lui, ca de păcate pocăindu-ne şi curăţindu-ne să ne învrednicim şi noi aceleiaşi Împărăţii, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, căruia I se cuvine toată slava şi închinăciunea, împreună şi Părintelui Său, Celui fără de început, şi Preasfântului, Bunului şi de viaţă făcătorului Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Predică la Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei –

Pr. Ilie Cleopa

Sfântul Apostol Andrei ne-a creștinat și a săvârșit prima Sfântă Liturghie pe pământul României. El ne-a eliberat de demoni și de patimi și ne-a unit cu Hristos prin jertfă și Liturghie. El ne-a învățat cum să ne mântuim prin smerenie, prin rugăciune și prin iubire.

Fiul al Galileei și frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat. Iar de la mormântul tău din Patras chemi popoarele la Dumnezeu și acum ne-ai umplut de bucurie că în România iarăși ai venit, unde pe Hristos Domnul l-ai propovăduit. (Condacul Sfântului)

Iubiți credincioși,

Astăzi, la 30 noiembrie, prăznuim cu multă bucurie pe Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Apostolul românilor, care a vestit Evanghelia lui Hristos pe pământul țării noastre acum aproape 2000 de ani, în Dobrogea și la Gurile Dunării.

Sfântul Apostol Andrei era frate dupâ trup cu Sfântul Apostol Petru, fiii lui Iona, din cetatea Betsaida Galileei, și se îndeletniceau cu pescuitul.

La început, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Apoi, auzind de întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, s-a dus în Capernaum, unde locuia Domnul și L-a întrebat: Învățătorule, unde locuiești? Iar Domnul i-a răspuns: Vino și vezi! (Ioan 1, 38-39). Și a rămas cu El în ziua aceea. Astfel, Sfântul Apostol Andrei a fost cel dintâi chemat la vestirea Evangheliei lui Hristos.

Nu dupâ multe zile, Andrei și Simon-Petru se aflau într-o corabie cu tatăl lor, Iona; voiau să plece pe mare la pescuit pește. Atunci Fiul lui Dumnezeu i-a chemat pe amândoi la apostolie, zicându-le: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni! (Matei 4, 19).

Din clipa aceea au lăsat toate și au urmat lui Hristos pâna la moarte și Înviere, fiind martori ai minunilor și Învierii Lui. Iar după înalțarea Sa la cer, trăgând sorți unde să plece fiecare la vestirea Evangheliei, Sfântului Apostol Andrei i-a căzut sorțul să încreștineze mai ales țările din jurul Mării Negre.

Deci, mai întâi a creștinat Armenia, Iviria și Scitia Mare, adică Ucraina de astăzi, înfigând Sfânta Cruce pe locul unde este Kievul. Apoi a creștinat Crimeea, sudul Basarabiei și, trecând pe la Gurile Dunării, a zăbovit mai mult la Tomis, unde a botezat pe mulți din Sciția Mică, adică Dobrogea de azi.

El a stat cu ucenicii Săi într-o peșteră din apropiere, unde făcea Sfânta Liturghie, de teama păgânilor închinători la idoli. Peștera poartă numele Sfântului Apostol Andrei până astăzi și se aflș în comuna Ion Corvin din sud-vestul județului Constanța. Astăzi s-a construit acolo o mănăstire mare cu hramul „Sfântul Apostol Andrei”.

Dupa ce a hirotonit episcopi și preoți la Tomis - Constanța de azi - Sfântul Apostol Andrei a trecut prin Tracia - Bulgaria de azi -, prin Macedonia, prin Grecia și a ajuns în Peloponez, unde a zăbovit doi ani în orașul Patras. Aici a creștinat pe mulți închinători la idoli, a făcut nenumărate minuni, a dărâmat capiștile idolilor și a mărturisit pe Hristos cu multă putere.

Văzând aceasta ighemonul cetății ce se chema Egheat, l-a prins, l-a bătut tare și l-a aruncat în temniță cu unii din ucenicii săi. Apoi, văzând că mulți credeau în Hristos prin Sfântul Apostol Andrei, l-a condamnat la moarte prin răstignire pe cruce în formă de X, dându-și sufletul în mâinile Domnului nostru Iisus Hristos la 30 noiembrie, pe timpul împăratului Nero.

Iubiți credincioși,

Aceasta este viața și pătimirea, pe scurt, a Sfântului Apostol Andrei. El a urmat în toate lui Hristos, Mântuitorul lumii. A vestit Evanghelia în multe țări, a dărâmat capiștile idolești, a botezat nenumărați creștini, a întemeiat biserici, a hirotonit diaconi, preoți și episcopi și a adus la credința în Hristos mai multe țări, printre care și țara noastră.

Deci noi, românii, avem Biserica de origine apostolică, întemeiată în primul secol, după Înălțarea Domnului la cer. Noi nu suntem creștinați ca popoarele slave către sfârșitul primului mileniu, pentru că noi suntem din început aici în Carpați și la Gurile Dunării, pe când ungurii au venit în Europa în secolul IV, din Mongolia și s-au creștinat în anul 950 de Ștefan cel Sfânt; iar slavii au venit și ei prin secolele VII - VIII din nord-estul Asiei și s-au creștinat mai târziu - bulgarii, în anul 864, sârbii, în anul 868 și rușii in anul 988.

Așa a rânduit pronia divină ca să primim credința creștina direct de la ucenicii lui Hristos, pentru care se cade să fim permanent recunoscători.

Iubiți credincioși,

Să dăm slavă lui Dumnezeu că ne-a rânduit pe Sfântul Apostol Andrei să ne creștineze și să ne unească cu Hristos prin Botez și pocăință. Suntem o țară creștină de origine apostolică. Să ne facem vrednici de această țară. Să păstrăm cu sfințenie poruncile Domnului scrise în Sfânta Evanghelie și propovăduite de Apostoli. Fără povățuitori nu ne putem mântui și fără preoți buni rătăcim calea pocăinței. Dar dacă ascultăm de Domnul, ascultăm și de Biserică.

Sfântul Apostol Andrei ne-a creștinat și a săvârșit prima Sâintă Liturghie pe pământul României. El ne-a eliberat de demoni și de patimi și ne-a unit cu Hristos prin jertfă și Liturghie. El ne-a învățat cum să ne mântuim prin smerenie, prin rugăciune și prin iubire.

Să ascultăm de Sfinții Apostoli ca de Însuși Hristos. Să ascultăm de episcopi și de preoți ca de Apostoli, că ei vor da seama pentru sufletele noastre. Să nu lipsim de la biserică în sărbători, că aici este Hristos cu toți sfinții. Aici este mântuirea noastră, bucuria noastră, viața noastră. Să nu ascultăm pe trimișii lui antihrist, care se leapădă de Biserică, de Cruce și de toate cele sfinte.

Apoi sunteți datori să învățați copiii frica Domnului. Să faceți misiune și apostolat prin școli, prin spitale, prin casele creștinilor, prin milostenii și cărți sfinte ortodoxe. Dar mai ales în casele dumneavoastră.

Să trăim cu Hristos, să ajutăm la mântuirea copiilor noștri și a celor din jur și nimic să nu facem fără episcop, fără preot, fără duhovnic. Ei sunt apostolii noștri pe pământ. De vom face așa, vom dobândi mântuirea sufletelor noastre, cu rugăciunile Maicii Domnului și ale Sfântului Apostol Andrei. Amin.

Viața Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei

 

La sfârşitul păstoririi sale, în Arhiepiscopia Sibiului existau aproximativ 800 de şcoli „poporale”, un gimnaziu cu 8 clase la Braşov, o şcoală reală-comercială la Braşov, un gimnaziu cu 4 clase la Brad. La îndemnul lui s-au tipărit peste 25 de manuale şcolare, unele în mai multe ediţii. La Sibiu cursurile de teologie au fost ridicate de la 6 luni la un an, iar în 1853 a înfiinţat un Institut teologic-pedagogic cu două secţii, cumpărând câteva case pentru nevoile şcolii şi internatului. Pentru studenţii teologi şi preoţi a tipărit un număr însemnat de manuale didactice, lucrate de el însuşi sau de profesorii Institutului.

Mitropolitul Şaguna Andrei (din botez Anastasie) a fost mitropolit al Ardealului (de origine aromână). S-a născut la 20 decembrie 1808 (1 ianuarie 1809 st. n.) în Mişcolţ, în Ungaria şi a trecut la Domnul la 16/28 iunie 1873 în Sibiu (înmormântat în Răşinari). Studiile gimnaziale la Mişcolţ şi Pesta (abs. 1826), superioare – de Filosofie şi Drept - la Universitatea din Pesta (1826-1829) şi de Teologie la Seminarul ortodox din Vârşeţ (1829-1832). După terminarea studiilor teologice, a intrat la mănăstirea sârbească Hopovo, unde a fost tuns în monahism, sub numele Andrei (24 octombrie 1833) şi hirotonit ierodiacon (februarie 1834); profesor la Seminarul Teologic din Carloviţ şi secretar al „Consistoriului arhidiecezan' de acolo (din 1834), ieromonah (29 iunie 1837), protosinghel, „asesor' (consilier) mitropolitan şi «administrator' (locţiitor) de egumen la mănăstirile Iazac (1838), apoi la Beşenovo (1841); arhimandrit şi egumen la mănăstirile Hopovo (1842), apoi la Covil (1845); după 1842 a funcţionat un timp ca profesor la secţia română a Seminarului Teologic din Vârşeţ şi „asesor' al Consistoriului de acolo. La 15/27 iunie 1846 numit „vicar general' al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiu; la 2 decembrie 1847 ales episcop (recunoscut la 5 februarie 1848, hirotonit la Carloviţ la 18/30 aprilie 1848); la 12/24 decembrie 1864 numit arhiepiscop şi mitropolit al reînfiinţatei Mitropolii a Ardealului cu reşedinţa în Sibiu.

Ca episcop, a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Ardealului, prin numeroase memorii înaintate Curţii din Viena, patriarhului ortodox sârb şi Congresului naţional-bisericesc sârb din Carloviţ, prin sinoadele eparhiale - formate din clerici şi mireni - convocate la Sibiu în 1850, 1860 şi 1864. După reînfiinţarea Mitropoliei (1864), cu două eparhii sufragane - la Arad şi Caransebeş -, a convocat un Congres naţional-bisericesc al românilor ortodocşi din întreaga Mitropolie, la Sibiu (septembrie-octombrie 1868), care a aprobat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania (sancţionat de autoritatea de stat la 28 mai 1869), după care s-a condus Biserica Ortodoxă din Transilvania şi Banat până în 1925. Principiile fundamentale ale acestui statut – autonomia faţă de stat şi sinodalitatea, adică participarea laicilor (2/3) alături de clerici ( 1 / 3 ) la conducerea treburilor bisericeşti - au stat la baza Statutului de organizare a întregii Biserici Ortodoxe Române din 1925 şi a celui din 1948.

Pe tărâm cultural, a organizat învăţământul primar şi mediu ortodox românesc din Transilvania, punându-1 sub îndrumarea Bisericii; preoţii parohi erau directori ai şcolii „poporale' din parohia lor, protopopii „inspectori' ai şcolilor din „tractul' lor, iar episcopul (sau arhiepiscopul), „inspector suprem' al şcolilor din întreaga eparhie, principii înscrise şi în Statutul Organic. La sfârşitul păstoririi sale, în Arhiepiscopia Sibiului existau aproximativ 800 de şcoli „poporale', un gimnaziu cu 8 clase la Braşov (înfiinţat în 1850), o şcoală reală-comercială (din 1869) la Braşov, un gimnaziu cu 4 clase la Brad (din 1868). La îndemnul lui s-au tipărit peste 25 de manuale şcolare, unele în mai multe ediţii (de Sava Popovici Barcianu, Ioan Popescu, Zaharia Boiu ş.a). La Sibiu cursurile de teologie au fost ridicate de la 6 luni la un an (1846), iar în 1853 a înfiinţat un Institut teologic-pedagogic cu două secţii: teologică (doi, apoi trei ani de studii) şi pedagogică (doi, apoi trei ani de studii), cumpărând câteva case pentru nevoile şcolii şi internatului, pentru studenţii teologi şi preoţi a tipărit un număr însemnat de manuale didactice, lucrate de el însuşi sau de profesorii Institutului; a trimis numeroşi tineri la studii de specializare la Universităţile din Austria şi Germania, cu burse oferite din fondurile şi fundaţiile create de el. A avut un rol decisiv la, întemeierea şi organizarea „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român' (Astea), fund primul ei preşedinte (1861-1866); a iniţiat ziarul „Telegraful Român' (ianuarie 1853), care apare până azi.

Ca „om politic', a îndeplinit un rol de seamă în perioada 1848-1849: preşedinte al Adunării Naţionale româneşti de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj din 3 / 1 5 mai 1848, delegat de Adunare să prezinte revendicările româneşti împăratului Austriei, la Innsbruck şi Viena, apoi Guvernului din Pesta. în anii următori - fie singur, fie cu alţi delegaţi ai românilor - a prezentat în mai multe rânduri memorii către împărat, cu doleanţele naţiunii române; după 1860 a fost membru în Senatul imperial din Viena, între 1863-1865 deputat în Dieta Transilvaniei, copreşedinte al Conferinţei naţionale-politice a românilor (1861) şi al Congresului naţional al românilor (1863), ambele la Sibiu; după crearea statului dualist austro-ungar (1867), a fost mentorul direcţiei „activismului' în viaţa politică a românilor transilvăneni. Îndrumător şi sprijinitor al preoţimii şi al credincioşilor, ctitor al bisericii din Guşteriţa, lângă Sibiu; membru de onoare al Societăţii Academice Române (1871), preşedinte de onoare al Societăţii „Transilvania' din Bucureşti.

Sf Ier Frumentie, episcopul Etiopiei

În zilele împăratului Constantin cel Mare, în anii 330, un filozof ce era din Tir, s-a dus să colinde în India cea mai dinăuntru, având împreuna cu el şi doi fraţi după trup tineri, ale căror nume erau Edesiu şi Frumentiu. Iar întorcându-se din India, a stat la un liman ca să ia apă, şi acolo au căzut în mâinile tâlharilor şi ale barbarilor, care pe unii din cei din corabie i-au aruncat în mare, iar pe alţii i-au tăiat. Din cei omorâţi, unul era şi pomenitul filozof. Câţi au rămas vii, între care erau şi cei doi fraţi după trup, Edesiu şi Frumentiu, au fost daţi împăratului Indiei.

Deci văzând împăratul pe aceşti doi tineri ca erau potriviţi cu scopul ce el cugeta, i-a pus pe ei supraveghetori şi iconomi împărătescului său palat. Dar şi fiul împăratului, care a moştenit împărăţia după tatăl său, a învrednicit pe tineri de mai mare cinste şi îndrăzneală. Deci fiindcă ei aveau mare putere la împăratul Indiei, pentru aceasta porunceau cu îndrăzneală neguţătorilor ce veneau din părţile romanilor ca să se adune la o biserică, după obiceiul lor, şi să săvârşească dumnezeiască liturghie. Iar trecând câţiva ani s-au dus tinerii la împăratul şi i-au cerut ca să le dea lor plata pentru dragostea cea către ei. Iar plata era ca să-i lase să se întoarcă în patria lor. Aceasta dorire dobândind-o, s-au dus mai întâi în pământul romanilor. Şi Edesiu s-a dus la Tir, ca să-şi afle părinţii şi rudeniile sale, iar Frumentiu a cinstit mai mult osârdia către cele dumnezeieşti, decât vederea părinţilor săi. Deci ajungând la Alexandria, a arătat arhiepiscopului de acolo ca indienii foarte doresc să primească lumina slăvirii de Dumnezeu şi a credinţei. La aceasta a răspuns arhiepiscopul Atanasie (căci acesta era care pe acea vreme împodobea scaunul Alexandriei): „Iubitul meu, cine este mai bun şi mai potrivit decât tine, ca să alunge din sufletele lor întunericul înşelăciunii şi să le pricinuiască lor lumina dumnezeieştii propovăduiri?” Acestea zicând, l-a hirotonit pe el arhiereu şi l-a trimis în India, ca să lucreze cu plugul învăţăturii sale, la acel neam. Deci dumnezeiescul Frumentiu, nimic socotind atunci ca să meargă spre a-şi vedea rudeniile sale, ci pentru dragostea credinţei celei drepte şi pentru binele aproapelui, lăsându-şi patria şi rudeniile, a îndrăznit să călătorească pe mare, până ce a ajuns în India.

Iar după ce a ajuns acolo fericitul, cu osârdie a bine-lucrat înţelenitele inimi ale indienilor, semănând în ele sămânţa credinţei. Drept aceea le-a şi făcut vrednice spre rodirea cunoştinţei de Dumnezeu şi a faptei bune, având împreună-lucrător harul cel dat de la Dumnezeu. Căci el, urmând toată ziua apostoleştile învăţături şi făcând minuni multe, nu numai pe cei demonizaţi îi mântuia şi tot felul de boală vindeca, ci şi din cei ce se împotriveau şi nu primeau în grabă cele de dânsul zise, iar pe alţii îi da Satanei. După cum a făcut apostolul, care zice: „Daţi-l pe el Satanei spre pierzarea trupului, ca să se mântuiască duhul lui”. Iar pe alţii îi făcea să se usuce, şi altora le orbea ochii.

Drept aceea pentru această pricină, toţi au primit şi au rodit în sufletele lor sămânţa credinţei lui Hristos. Pentru care şi în puţină vreme singur sfinţitul Frumentiu, cu ajutorul şi harul lui Dumnezeu, a botezat toată latura indienilor. Şi a zidit biserici, şi a hirotonit preoţi, şi capiştile idoleşti le-a surpat, şi pe idoli i-a zdrobit. Aşadar pentru toate acestea, se minunau toţi şi însuşi împăratul, şi zicea sfântului: „Pentru care pricină, o iubitule, în curgerea de vreme a atâtor mulţi ani ce ai vieţuit mai înainte împreună cu noi, nu ai făcut niciodată vreun semn şi minune? Şi acum de unde ţi s-a dat ţie acest fel de har şi de putere, iubitule?” Iar fericitul Frumentiu a răspuns: „Nu este al meu harul, o prea cinstiţilor şi adevăraţilor ai lui Hristos prieteni, ci al preoţiei, care mi s-a dat mie de la Însuşi Hristos. Căci văzând bun cugetul vostru, lăsând pentru aceasta patria şi rudenia, după cuvântul Domnului, m-am dus la Alexandria şi, arătând cele despre voi marelui Atanasie, pastorul Bisericii aceleia, şi cu tainică ungere a arhieriei fiind hirotonit de el, şi cu harul apostolesc fiind luminat, prin rugăciunea lui către Dumnezeu, am fost trimis către voi. Iar voi cu credinţă şi cu dragoste primindu-mă, harul preoţiei, dar mai ales al lui Dumnezeu, lucrează prin mine precum vedeţi, şi face asemenea minuni”.

Aşadar Frumentiu acesta întocmai cu apostolii, întru mulţi ani vieţuind cu plăcere de Dumnezeu între indieni şi, învăţându-i poruncile lui Dumnezeu, şi spre lucrarea poruncilor prefăcându-i, s-a mutat către Domnul. Ale cărui cinstite moaşte dau tot felul de vindecări celor ce se apropie de ele, întru slava adevăratului Dumnezeu. Amin.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE 30 Noiembrie

A.    GUSTĂRI

Scrumbii în ulei

·       4 scrumbii

·       2 lămâi

·       8-10 boabe de piper

·       4-5 boabe de ienibahar

·       2 linguri sare

·       Ulei

Scrumbiile se curăţă, se taie capetele şi cozile şi se spală bine.

          Se taie în bucăţi potrivite şi se sărează.

          După două ore se aşază într-un vas rezistent la căldură – tip Jena.

          Peste bucăţile de peşte se toarnă zeama de lămâie.

          Printre bucăţi se aşază boabele de piper, ienibahar, foile de dafin, sarea şi se adaugă uleiul.

Se lasă să stea o oră, apoi se pune un capac şi se fierbe în baie de abur timp de 30-35 minute de la primul clocot.

          Se lasă să se răcească.

          Se serveşte rece.

B.    SALATE

Salată de scrumbie afumată

·       1 scrumbie afumată

·       2 cartofi potriviţi fierţi în coajă

·       2 linguri ulei

·       2 linguri muştar

·       2 linguri mărar tocat

·       Oţet sau zeamă de lămâie

·       10-12 măsline

Scrumbia curăţată de piele şi oase se taie în bucăţi potrivit de mari.

          Cartofii se fierb în apă cu sare, apoi se curăţă de coajă şi se taie în felii rotunde subţiri; se sărează puţin.

          Muştarul se amestecă cu ulei.

          Toate se amestecă uşor cu mărarul şi se aşază în salatieră.

          Se garniseşte cu măsline.

C.     SOSURI

Nu e necesar să preparăm un sos separat.

D.    BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Ciorbă din cap şi coadă de crap

·       capul şi coada crapului utilizat pentru mâncare

·       1 morcov

·       1 pătrunjel

·       1 ceapă

·       2-3 roşii

·       1 lingură orez

·       1 lingură ulei

·       Mărar

·       Leuştean

·       Sare

·       borş

Zarzavatul împreună cu ceapa se pun la fiert în 2 l de apă clocotită cu sare.

          Când este pe jumătate fiert se adaugă capul şi coada, orezul şi roşiile bucăţi.

          Când este gata se adaugă borşul fiert separat şi apoi verdeaţa.

          Se serveşte fierbinte.

E.     MÂNCĂRURI

Marinată de crap cu sos de roşii

·       1 kg crap

·       1 morcov

·       800 g roşii sau 1 pahar bulion

·       1 pătrunjel

·       1 ceaşcă ulei

·       3 linguri făină

·       Sare

·       Piper

·       Foi de dafin

·       Oţet sau vin

Peştele curăţat şi spălat se taie în bucăţi.

          Se lasă la zvântat pe un prosop 10-15 minute.

          Se trece prin făină şi se prăjeşte în ulei.

          În uleiul rămas se adaugă o lingură de făină şi se înfierbântă bine, apoi se stinge cu bulion.

          Se potriveşte de sare şi se aşază într-o cratiţă bucăţile de peşte, foile de dafin, boabele de piper, zarzavatul curăţat, tăiat în rondele şi fiert în apă cu sare, vinul sau oţetul, după gust.

          Se lasă la cuptor 10-15 minute.

          Se serveşte cu verdeaţă şi felii de lămâie tăiate în sferturi, aşezate, separat pe o farfurioară.

F.     DULCIURI

Mere umplute cu orez

·       4 mere mari frumoase

·       ½ pahar orez

·       4 linguri zahăr

·       Coajă de lămâie

·       Zahăr vanilat

·       Puţină sare

Se fierbe orezul pe jumătate, în apă clocotită cu puţină sare.

          Se scurge bine, apoi se fierbe mai departe într-un sirop preparat din 4 linguri zahăr şi 4 linguri apă.

          Se scobesc merele de miez, se amestecă miezul cu orezul însiropat în care se adaugă coaja rasă de lămâie şi zahărul vanilat.

          Cu acest amestec se umplu merele, se rumenesc la cuptor ½ ore, se pudrează cu zahăr vanilat şi se servesc reci.

ISTORIE PE ZILE 30 Noiembrie

Evenimente

·         1224: Regele Andrei al II-lea al Ungariei întărește privilegiul dat de înaintașul său Geza al II-lea populației săsești din Transilvania. Acest act, azi pierdut, este cunoscut sub numele de Andreanum. Regiunea colonizată de aceștia, cuprinsă între Orăștie și Baraolt, inclusiv ținutul locuit de secui, se organizează ca un teritoriu autonom cu numeroase privilegii, în schimbul unor obligații financiare și militare față de coroană.

·         1718: Regele Carol al XII-lea al Suediei moare în tipul asediului fortăreței Fredriksten din Norvegia.

·         1767: Mila lui Alexandru Ghica Voievod pentru Manastirea Stavropoleos. Io Alexandru Ghica Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn. Bunatatile si lucrurile ceale placute lui Dumnezeu nu numai sunt pururea statatoare si adevarate si de toti oamenii laudate ci si de cei ce sa invrednicesc a lua de la Dumnezeu puteare si stapinire, au datorie sa le intareasca si sa le intemeiaze si ceale ce intru slava lui Dumnezeu sa radica si sa inalta si sa le caute si sa le pazeasca. Pentru ca precum Dumnezeu le-au cinstit pre dinsii cu obladuirea si cu putearea asa si eu sunt datori cu fapta si cu cuvintul sa inalte slava lui Dumnezeu si sfintele lui lacasuri sa le cinsteasca. Si veniturile cistigurilor ceale ce se dau si sa fac spre marea cuviinta a bisearicilor pazindu-le cu carti domnesti sa le adevereze si sa le intareasca, ca cu aceastea fiind pazite, sa-si aiba sfintele besearici cuviincioasa podoaba pe deplin si cei ce sa nevoiesc de dau si afirosesc veacinica pomenire.
Hangiul si bacanul si circiumarul inca sa fie scutiti de toate dajdiile si orinduialele vistieriei ce ar esi pe tirg .Si drept aceeaia, dar, de vreame ce sfintia sa raposatul parintele Stavropoleos kir Ioanichie aflindu-sa cu lacuinta aici, din rivna dumnezeiasca fiind pornit cu multa evlavie au inaltat din temelie sfinta besearica aici in orasul domniei meale in Bucuresti, intru slava veacinicului Dumnezeu si intru cinstea si lauda sfintilor, marilor voievozi Mihail si Gavriil si intru pomenirea acelui dintru sfinti parintelui nostru Athanasie cel Mare arhiepiscopul Alexandriei pre carea din osteneala sfintiei sale o au infrumusetat pre dinlauntru si pre din afara cu toate cuviincioasele podoabe si o au ocolit imprejur cu han si cu alte zidiri, precum sa veade. Dar ca un om strain ce au fost sfintia sa, n-au avut sa o inzestreaze cu de ceale pamintesti iconomii si socotind domnia sa raposatul stramosul domniiei meale Nicolae Alezandru voievod pentru parintii ce sa vor afla lacuitori dupa vremi la aceasta sfinta besearica ca sa-si aiba odihna si chiverniseala vietii pe deplin, au binevoit de au inzestrat-o cu ceale din domnestile mile prin hrisovul domniei sale, adeca sa ia in toti anii de la camara cite taleri 50 la zioa praznicului sfintilor ingeri si sa scuteasca de dijmarit stupi 300 i rimatori 300 si de pogonarit pogoane 20 si de vinarici cit vin va face intr-aceaste vii si de oierit oi 250 si de vacarit vite 30 si toate odaile din hanul ce iaste imprejurul besearicii de fumarit si bacania din han de fumarit, de schimbul banilor si de toate altele ce ar esi peste an pe alte bacanii si pivnita iarasi de fumarit, de camanarit, de vama, de vin domnesc si hangiul si bacanul si circiumarul, inca sa fie scutiti de toate dajdiile si orinduialele vistieriei ce ar esi pe tirg si pe tara, de nimic sa nu supere .
Asijderea si zeace liude sa fie scutiti de toate dajdiile si orinduialele vistieriei ca sa fie de poslusania sfintei manastiri pastori, stupari, ciobani, vacari si viiari si sa aiba a lua si vinariciu din dealul Boldestilor i al Malaiestilor din sud Saar cu parparul, si dupa aceea au innoit si au intarit aceaste mili raposatul intru fericire mosul domniei meale Grigorie Ghica voievod, in domnia dintii ot leat ……… si domnia sa Constantin Nicolae voievod……… si domnia sa Mihai voda Racovita si domnia sa unchiul domniei meale Matei Ghica voievod si domnia sa Constantin voda Cehan asijderea si maria sa raposatul intru fericire parintele domniei meale Scarlat Ghica voievod din domnia dintii a mariei sale ot leat 7267 (1758-59) precum am vazut si hrisovul domniei sale. Intru aceeaia si pre noi invrednicindu-ne Domnul Dumnezeu cu domnia acestii pravoslavnice Tari Rominesti in parintescul , mosescul si stramosescu nostru scaun cind aflindu-sa iconom acestii sfinte besearici sfintia sa parintele Grigorie ieromonah si aducindu-ne de am vazut mai ales hrisovul mariei sale raposatului parintelui nostru de intarirea acestor mile, n-am trecut cu vederea cearerea sfintiei sale ci si domnia mea aseamenea innoind si intarind aceaste mile printr-acest cinstit hrisov adomniei meale ca sa-si aiba sfinta besearica aceasta toate milele ce sa cuprind mai sus pe deplin, dindu-sa si radicindu-sa da la vistierie si de la camara cu pecetluirile domniei meale.Asijderea sa aiba a lua si vinariciul din dealurile ce s-au numit mai sus din zece veadre o vadra, numai fiindca vinariciul de la o vreame `ncoace s-au obicinuit de sa plateaste cite 4 bani de vadra sa aiba a sa trimite om al manastirii sa umble impreuna cu vinariciarii domnesti sa scrie tot vinariciul in numitul deal si sa faca doaua catastise si tot asemenea unul ca si altul iscalite fiind amindoaua si de vinariciarii domnesti si de vinariciarii manastiresti si asa impreuna stringind banii vinariciului ce-i platesc dajnicii de vadra cite bani 4 si poclonul de nume din acesti bani sa ia vinariciarii domnesti pe seama camarii cite doi bani de vadra si poclonul de nume, iar ceilalti doi bani de vadra sa-i ia vinariciarii manastiresti si cu parparul dupa obiceaiul precum au luat si mai nainte si iau si alte manastiri, ca sa fie acestii sfinte manastiri de ajutor si de intarire iar domniei meale si raposatilor parintilor, mosilor si stramosilor domniei meale veacinica pomernire. Rugind dar si pe alti intru Hristos frati domni pre carele va alege Domnul Dumnezeu dupa vremi a fi domn tarii acestia, sa intareasca aceaste mile si cu hrisovul domniilor sale ca si ale domniilor sale mile si aseziminturi ce vor face sa fie de altii in urma in seama tinute si la Dumnezeu bine primite. Intarind domnia mea hrisovul acesta cu insasi credinta domniei meale Io Alexandru Ghica voievod si cu credinta prea iubitului domniei meale fiu Grigorie voievoda si marturii punem domnia mea pe toti cinstitii si credinciosii boiarii cei mari ai divanului domniei meale, pan Ianachie Hrisoculeu vel ban, pan Dumitrasco Racovita vel dvornic de Tara de Sus, pan Nicolae Dudescul vel vornic de Tara de Jos, pan Dimitrachi Ghica vel spatar, pan Pirvu Cantacuzino vel logofat, pan Badea Stirbei vel vistier, pan Ianachie vel postelnic, pan Ianachie Vacarescu vel cliucer, pan Nicolae Stirbei vel paharnic, pan Ianachie Muruzi vel comis, pan Iordachie Caragea vel stolnic, pan Alexandru Greceanu vel sardar, ispravnecu, pan Pirvu Cantacuzino vel logofat. S-au scris hrisovul acesta in anul dintii al domniei meale aici in scaunul orasului Bucuresti, in luna noiembrie 30 dni zile leat 7276 (1767) de popa Florea dascal slovenesc ot Sfintu Gheorghe Vechi. Io Alexandru Ghica voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Tarii Rominesti.

·         1786: Marele Ducat al Toscanei, sub Pietro Leopoldo I, devine primul stat modern care abolește pedeapsa capitală.

·         1840: Are loc debutul lui Vasile Alecsandri în teatru cu piesa „Farmazonul din Hîrlău”, pusă în scenă de Costache Caragiale; (18 / 30 noiembrie).

·         1840: Se înfiinţează la Sibiu, in Transilvania, prima asociaţie a meşteşugarilor (Uniunea meseriaşilor), fiind urmată de asociaţii asemănătoare la Braşov (1841), Bistriţa, Mediaş (1844) şi Sighişoara (1847), avand drept scop sprijinirea meşteşugarilor pentru a se adapta la cerinţele moderne şi ale producţiei industriale; (18 / 30 noiembrie).

·         1853: Razboiul Crimeei. Marina imperiala rusa comandata de  Pavel Nakhimov distruge flota otomană condusa de  Osman Pașa la Sinope, un port maritim din nordul Turciei.

·         1858: Americanul John Landis Mason a patentat borcanul cu ghivent, cunoscut sub numele de "Borcanul Mason".

·         1872: A avut loc primul meci internațional de fotbal la Hamilton Crescent, Glasgow, între Scoția și Anglia.

·         1928: Compozitorul Mihail Jora a  inaugurat şi dirijat, la numai o lună de la înfiinţarea postului naţional de radio din România (1 noiembrie), prima stagiune radio „live” pentru concerte simfonice din ţara noastră. Primul concert a fost susţinut de Orchestra Radio şi a avut în program exclusiv Mozart şi Haydn. Astăzi sala de concerte a Societăţii Române de Radiodifuziune îi poartă numele.

·         1929: Manifestul către țară al Partidului Național-Țărănesc, în care se regăsesc problemele fundamentale ale vieții economice și social politice și căile de soluționare a acestora.

·         1936: La Londra, Palatul de Cristal este distrus într-un incendiu.

·         1939: Începutul războiului ruso-finlandez.

·         1947: Manifestații ale populației evreiești din București și din alte orașe din România, care salută hotărârea ONU din 29 noiembrie, privind crearea unui stat evreiesc în Palestina.

·         1966: Barbados și-a dobândit independența față de Marea Britanie.

·         1973: Adunarea Generala ONU adoptă Convenția Internațională asupra eliminării și reprimării crimei de apartheid.

·         1979: Trupa rock Pink Floyd lansează opera rock The Wall.

·         1990 - Înfiinţarea Comandamentului Trupelor de Paraşutişti – structură specializată din Forţele Aeriene cu atribuţii de prognoză, concepţie, planificare, organizare, comandă şi control al întregii activităţi din Trupele de Paraşutişti.

·         1990: Demolarea Zidului Berlinului este finalizată oficial. Șase porțiuni mici rămân ca un memorial.

·         1992 - România a aderat la Convenţia Europeană privind statutul copiilor născuţi în afara căsătoriei.

·         1994 - La reuniunea NATO, miniştrii de Externe ai celor 16 ţări membre ale Alianţei au anunţat oficial decizia NATO de a accepta ca ţările est-europene să poată deveni membre ale acestui organism.

·         1995: Bill Clinton a fost primul președinte american care a vizitat Irlanda de Nord.

·         1995 - Köhln. Este înmânat, pentru prima oară, Premiul internaţional pentru jurnalism „Madame de Stael”, instituit de postul de radio Deutschland şi de Institutul Goethe.

·         1998 - Conducerea societăţii "Aerofina" a dezminţit informaţiile conform cărora ar fi negociat cu Irakul livrarea unor sisteme de orientare a rachetelor.

·         2000 - Croaţia aderă la Organizaţia Mondială a comerţului, devenind cel de–al 140–lea membru al acestei instituţii.

·         2001 - Preşedintele României i-a decorat pe membrii conducerii postului de radio Europa Liberă şi pe cei ai departamentului de limbă română ai postului, pentru contribuţia la promovarea libertăţii şi democraţiei.

·         2001 - Prima inimă artificială total autonomă, implantată la 2.07.2001 americanului Robert Tools, a încetat să mai bată; inima artificială a fost fabricată de compania Abiomed Inc. din Danvers (Massachusetts) şi a fost botezată AbioCor.

·         2002 - Experţii ONU au reluat inspecţiile în Irak.

·         2005 - SUA găzduiesc în premieră reuniunea miniştrilor Apărării din Europa de Sud-Est.

·         2007: Preşedintele rus Vladimir Putin a semnat decretul care suspendă participarea Rusiei la Tratatul privind Forţele Convenţionale în Europa (CFE). Tratatul cu privire la Forţele Armate Convenţionale în Europa a fost semnat în 1990, între cele 16 ţări membre ale Organizaţiei  Tratatului Atlanticului de Nord şi cele şase state membre ale Pactului de la Varşovia. Prin acest tratat  se stabileau plafoanele pentru numărul de soldaţi, tancuri, artilerie şi alte active militare non-nucleare care puteau fi staţionate în Europa. Rusia a continuat să participe la întâlnirile consultative dintre semnatari,   decizand ca  începând cu 11 martie 2015 să oprească participarea sa la reuniunile grupului consultativ si sa  încheie complet acţiunile sale în cadrul] Tratatului cu privire la Armele Convenţionale în Europa, asa cum a anunţat în 2007. Anunţul din martie 2015 a venit la numai câteva zile după ce Preşedinele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a cerut crearea unei singure armate care să reprezinte întrea Uniune Europeană, aduncând în atenţie ca principal motiv agresiunea continuă a Rusiei în Ucraina. „O armată europeană comună ar transmite un mesaj clar Rusiei că suntem serioşi cu privire la apărarea valorilor europene”, spunea Juncker.

·         2008: Au avut loc primele alegeri parlamentare uninominale din România. În premieră, la aceste alegeri s-a renunţat la votul pe liste, reprezentanţii politici ai cetăţenilor fiind aleşi printr-un sistem mixt, în care candidaturile şi votul au fost uninominale, iar acordarea mandatelor s-a făcut proporţional.

Nașteri

·         538: S-a nascut  Grigore de Tours (născut Georgius Florentius), fost episcop deTours, istoric si hagiograf galo-roman. Lucrarea sa „Zece cărți ale istoriei„(înlatină Decem libri historiarum), mai bine cunoscuta sub numele de Historia Francorum(„Istoria francilor„), care constituie unul din cele mai importante izvoare pentru studierea perioadei  de tranzitie de la Antichitatea târzie la Evul Mediu timpuriu.  Lucrările sale sunt principala sursă pentru istoria merovingiană si el fiind  de asemeneacunoscut pentru scrierile sale privitoare la  minunile sfinților si  în special pentru cele patrucărți despre miracolele sfantului Martin de Tours. A decedat la 17   noiembrie 594, la Tours.

·         1427: S-a nascut Cazimir al IV-lea Jagello, Mare Duce al Lituaniei din 1440 şi Rege al Poloniei din 1447, până la moartea sa; (d. 7 iunie 1492). Cazimir a fost fiul cel mic al Regelui Vladislav al II-lea Iagello, fratele mai mic a lui Vladislav al III-lea Iagello si  sotul Elisabetei de Austria, cu care a avut treisprezece copii,  unsprezece dintre ei  supravietuind  pana la maturitate. Patru dintre fiii sai au fost incoronati  regi. Cazimir al IV-lea Jagello a infrant  Cavalerii Teutoni în Războiul de treisprezece ani  si a recuperat Pomerania, dinastia Jagielloniana devenind una dintre cei mai importante casele regale din Europa. A fost un adversar puternic al aristocrației, și a actionat  pentru consolidarea  Parlamentului și Senatului.
Polonia a redus distanța care o separa de Europa de Vest și a devenit un factor important în relațiile internaționale.

·         1466: Andrea Doria, amiral genovez (d. 1560)

·         1508: Andrea Palladio, arhitect renascentist italian (d. 1580)

·         1554: Philip Sidney, poet englez (d. 1586)

·         1667 s-a născut Jonathan Swift, scriitor celebru în domeniul satirei: "Călătoriile lui Gulliver" (m. 19 octombrie 1745).

·         1670 - S-a născut filosoful irlandez John Toland (m.11.03.1722).

·         1699: Christian al VI-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei (d. 1746)

·         1719: Prințesa Augusta de Saxa-Gotha, Prințesă de Wales (d. 1772)

·         1756: Ernst Chladni, fizician și muzician german (d. 1827)

·         1796: S-a nascut   compozitorul  german Carl Loewe; (d.20 aprilie 1869). Johann Carl Gottfried Loewe  a fost de asemenea cântăreț tenor și dirijor. În timpul vieții, liedurile sale i-au creat renumele unui  „Schubert al Germaniei de nord”. Este mai puțin cunoscut astăzi, dar baladele și cântece sale, in număr  de peste 400, inca mai  sunt interpretate ocazional.

·         1811: S-a născut (la Mişiurineţ/Ternopol, azi în Ucraina) Alexandru Hasdeu (Hâjdeu), cărturar şi scriitor; militant pentru cauza românilor basarabeni; membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866, tatăl scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu;  (m. 1872).

·         1813: Charles-Valentin Alkan, muzician și compozitor francez (d. 1888)

·         1817: S-a nascut Theodor Mommsen, scriitor german, laureat cu premiul Nobel; (d.1 noiembrie 1903). Christian Matthias Theodor Mommsen fost un savant, istoric, jurist, ziarist, om politic, arheolog și scriitor, considerat  unul dintre cei mai  importanti clasiciști din secolului al 19-lea. Lucrarile sale privitoare la istoria romană au  încă de o importanță fundamentală pentru cercetarea contemporana. El a primit Premiul Nobel pentru Literatura in 1902fiind considerat de juriu „cel mai mare maestru viearta scrisului istoric, cu referire specială la monumentala sa lucrare, O istorie aRomei.” A fost, de asemenea, un proeminent politician german, în calitate de membru alparlamentelor prusace și germane. Lucrarile sale de drept roman au avut un impact semnificativ asupra Codului civil german.

·         1825: William-Adolphe Bouguereau, pictor francez (d. 1905)

·         1835 - S–a născut scriitorul american Mark Twain – pseudonim pentru Samuel Langhorne Clemens – (romanele “Aventurile lui Tom Sawyer”, “Prinţ şi cerşetor”) (m.21.04.1910).

·         1844: S-a născut matematicianul Constantin Climescu, membru fondator şi principalul susţinător al revistei „Recreaţii ştiinţifice” (1883); membru corespondent al Academiei Române din 1892; (m. 1926).

·         1858: Jagadish Chandra Bose, fizician indian, botanist (d. 1937)

·         1860: S-a născut Vasile G. Morţun, autor dramatic, prozator şi publicist; om politic: a fost primul deputat socialist în Parlamentul României în 1888. A trecut, în 1899, la liberali (deputat, senator şi ministru în mai multe rânduri); (m. 1919).

·         1869: Gustaf Dalén, fizician suedez, laureat al Premiului Nobel (d. 1937)

·         1870: Prințesa Henriette a Belgiei (d. 1948)

·         1874: S-a născut Paul Zarifopol, eseist, critic literar şi publicist; (m. 1934).

·         1874: Winston Churchill, politician britanic, prim-ministru, scriitor, laureat al Premiului Nobel (d. 1965)

·         1874: Lucy Maud Montgomery, scriitoare canadiană (d. 1942)

·         1889: Edgar Douglas Adrian, fiziolog britanic, laureat al Premiului Nobel (d. 1977)

·         1901: Infantele Alfonso, Duce de Calabria (d. 1964)

·         1906: S-a născut matematicianul Mendel Haimovici,  profesor (din 1945) la Catedra de Mecanică a Universităţii din Iaşi, unde a predat pentru prima oară cursuri de mecanică teoretică. In 1950 a organizat Institutul de Matematică din Iaşi al Academiei Române, pe care l-a condus până în 1973. A fost  membru titular al Academiei Române din 1963; (m. 1973).

·         1915: Henry Taube, chimist american, laureat al Premiului Nobel (d. 2005)

·         1915 - S-a născut Brownie McGee, bluesman american.

·         1918: S-a născut Dan Amedeo Lăzărescu, avocat, scriitor şi om politic liberal; (m. 2002). A fost închis de regimul comunist între anii 1957 şi 1964, iar  după 1990 s-a numărat printre iniţiatorii reînfiinţării PNL (vicepreşedinte al partidului în perioada 1990-1997. S-a retras din viaţa politică în anul 2000.

·         1919: S-a născut inginerul şi profesorul universitar Corneliu I. Penescu; a ţinut cel dintâi curs de automatică din România şi printre primele din lume; membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1982, în Germania).

·         1924: S-a născut istoricul Nicolae Stoicescu, specialist în istoria Evului Mediu românesc, fost  ministru al cultelor (ianuarie-iunie 1990),  ambasador al României la Atena (august 1990 – noiembrie 1994) si membru de onoare al Academiei Române din 1993; (m. 1999).

·         1930 - S-a născut Andrei Bantaş, traducător, autor de manuale şi dicţionare de limbă engleză (m. 1997).

·         1930 - S–a născut Ioan–Eustaţiu Gregorian, pictor–scenograf; în anul 2001 i–a fost decernată distincţia „pentru merite deosebite în artă” cu grad de Cavaler, acordată de Preşedinţia României.

·         1932 - S-a născut Bob Moore, basist şi compozitor american.

·         1933 - S–a născut Galfalvi Zsolt, membru în Consiliul de Administraţie al TVR.

·         1935: Trevor Blokdyk, pilot sud-african de Formula 1 (d. 1995)

·         1936: S-a născut Mitică Popescu actor român

·         1936 - S–a născut poetul Grişa Gherghei.

·         1937: Eduard Artemiev, compozitor rus

·         1937: Ridley Scott, regizor de film britanic, producător

·         1937: Iuliu Furo, politician român

·         1937 - S-a născut Paul Stookey, vocalist şi chitarist american (Peter, Paul & Mary).

·         1937 - S-a născut Jimmy Bowen, basist, vocalist, compozitor, producător şi manager american.

·         1937 - S-a născut Frank Ifield, cântăreţ britanic.

·         1940: S-a născut Ion Monea, unul dintre cei mai mari pugilişti din istoria boxului românesc, participant la trei ediţii consecutive ale Jocurilor Olimpice de Vară, 1960, 1964 şi 1968. La ediţia din 1960, găzduită de Roma, Ion Monea a cucerit pentru boxul românesc medalia de bronz la „75” de kilograme, iar opt ani mai târziu, în Mexic, cucerea „argintul” la „85” de kilograme; (m. 2011).

·         1943: Terrence Malick, regizor de film american, scenarist, producător

·         1943 - S-a născut Paul Eugen Banciu, scriitor; a semnat scenariul pentru filmele artistice: „Femeia din Ursa Mare”, Vară târzie” şi „Casa de pânză” (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul „Casa de pânză”, 1995).

·         1943 - S-a născut Leo Lyons, basist britanic (Ten Years After).

·         1944 - S-a născut Robert Grill, vocalist şi basist american (Grass Roots).

·         1945: S-a născut pianistul şi compozitorul Radu Lupu, stabilit din 1969 în Marea Britanie.

·         1945 - S-a născut Roger Glover, basist şi compozitor britanic (Deep Purple, Rainbow).

·         1953 - S-a născut Shuggie Otis, muzician american, fiul lui Johnny Otis.

·         1955 - S-a născut Billy Idol (William Broad), cântăreţ şi compozitor britanic (Chelsea, Generation X).

·         1956 - S–a născut Paul Young, solist vocal pop britanic.

·         1957 - S-a născut Richard Barbieri, clăpar şi compozitor britanic (Japan).

·         1957 - S-a născut John Ashton, chitarist şi compozitor britanic (Psychedelic Furs).

·         1958 - S-a născut Stacey Q., cântăreaţă disco americană.

·         1958 - S-a născut David McClymont, basist şi compozitor britanic (Orange Juice).

·         1965: Ben Stiller, actor, regizor, producător american

·         1965: Prințul Akishino, al doilea fiu al împăratului Akihito

·         1965 - S-a născut Paul Wheeler, baterist australian (Icehouse).

·         1968: Anca Boagiu, politician român, fost ministru

·         1968: Des'ree, cântăreaţă şi compozitoare britanică

·         1982: Elisha Cuthbert, actriţă canadiană

·         1983: Adrian Cristea, fotbalist român

·         1984: Nigel de Jong, fotbalist olandez

Decese

·         1016: Edmund Braț-de-Fier, rege al Angliei (n. 989)

·         1204: Imre al Ungariei (n. 989)

·         1718: Regele Carol al XII-lea al Suediei moare în tipul asediului fortăreței Fredriksten din Norvegia.

·         1731: Brook Taylor, matematician englez (n. 1685)

·         1845: Nils Gabriel Sefström, chimist suedez, descoperitorul elementului chimic vanadium (n. 1787)

·         1900 - A încetat din viaţă scriitorul Oscar Wilde: "O femeie fără importanţă", "Portretul lui Dorian Gray" (n. 16 octombrie 1854).

·         1909: A murit istoricul şi teologul greco-catolic Augustin Bunea, continuator al ideilor reprezentanţilor Şcolii Ardelene. A desfăşurat o intensă activitate pentru emanciparea naţională a românilor transilvăneni. S-a numărat printre apărătorii acuzaţilor în procesul memorandiştilor. A fost membru titular al Academiei Române din 1909; (n. 1857).

·         1909: Karl Theodor, Duce de Bavaria (n. 1839)

·         1934: A încetat din viaţă la Brasov, marele  epigramist Cincinat Pavelescu; (n.20 octombrie 1872, Milcovul, Vrancea). A fost primul preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români (SSR), ales la 28.IV.1908. Cincinat Pavelescu  a fost  si un autor de romanțe, lieduri, cantilene, serenade și madrigaluri. Și-a făcut studiile la Liceul Sf. Sava din București. Licențiat în drept la București (1897), a debutat și a făcut parte din cenaclul Literatorul al lui  Macedonski. De asemenea, a  fost directorul publicației „Brașovul literar și artistic” în perioada 1931 – 1935

·         1935: Fernando Pessoa, poet portughez (n. 1888)

·         1937: A murit la Alba Iulia, Bitay Árpád, istoric literar maghiar din România; (n. 20 iulie 1896, Budapesta). A făcut studii medii la Cluj, Braşov şi Alba Iulia (1907-1915). După bacalaureat, este recrutat şi trimis pe frontul italian, unde supravieţuieşte unui atac cu gaze toxice. Urmările intoxicării suferite atunci le va suporta până la sfârşitul sau timpuriu. Absolvent al Facultăţii de Drept din Debreţin (1919), se înscrie la Facultatea de Istorie-Filologie a Universităţii din Cluj, secţia de istorie-română, pe care o va absolvi în 1923. După studii de romanistică la Universitatea din Leipzig (1927-1928), se stabileşte în 1929 la Alba Iulia, unde va fi  profesor de limba şi literatura română, de latină şi germană. Prima lucrare de rezonanţă îi apare în 1922 – o istorie recapitulativă a literaturii române (A roman irodalomtortenet osszefoglalo attekintese), destinată tineretului maghiar studios. În urma aprecierilor favorabile ale profesorilor Nicolae Drăganu şi Sextil Puşcariu, tipăreşte lucrarea şi în limba română, sub titlul Istoria literaturii române (1924). Tot cu scopuri didactice publică o scurtă gramatică a limbii române (1923). Sub îngrijirea lui Bitay apare Muforditasok roman koltokbol (1928), o selecţie reprezentativă a poeziei româneşti, de la folclorul literar până la Lucian Blaga. A tradus din proza lui Ioan Al. Brătescu-Voineşti, A.I. Odobescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Emil Gârleanu, Ion Agârbiceanu, Gheorghe Brăescu şi D.D. Pătrăşcanu, şi din dramaturgia lui Vasile Alecsandri şi Nicolae Iorga. Concomitent, publicul român a putut citi în „Adevărul literar şi artistic”, „Cuget clar” şi „Universul literar” versiunile româneşti ale unor scrieri de Jokai Mor, Kovacs Deszo, Nyiro Jozsef, Gyallay Domokos şi Szabo Maria, realizate de Bitay. A contribuit la cunoaşterea valorilor literar-culturale maghiare şi prin expunerile prezentate la cursurile Universităţii Populare din Vălenii de Munte, unde Nicolae Iorga l-a invitat pentru prima oară în 1923. Până în 1937, Bitay a fost prezent la Vălenii de Munte în fiecare vară, ţinând aproximativ o sută de comunicări despre literatura, cultura şi istoria maghiară şi despre legăturile literar-culturale româno-maghiare.

·         1938: Corneliu Zelea Codreanu, conducător al Mișcării Legionare (n. 1899)

·         1953: A murit prozatoarea Irina Lecca; după moartea soţului, s-a retras la Mănăstirea Văratec, unde s-a dedicat vieţii monahale; în răstimpul cât a fost stareţă (1940-1942; 1946-1951), s-a preocupat de organizarea unui orfelinat, a atelierelor de ţesătorie şi broderie, precum şi de învăţământul seminarial monahal; (n. 1881).

·         1953: Francis Picabia, pictor și poet de origine spaniolă (n. 1879)

·         1968: Prințul Feodor Alexandrovici al Rusiei (n. 1898)

·         1999 - A încetat din viaţă Charlie Byrd, cunoscut ca unul dintre chitariştii cu cele mai mari disponibilităţi, care a combinat genurile latino, jazz şi clasic (n. 1925).

·         2001 - A murit Victor Astafiev, scriitor celebru rus pentru romanele sale despre viaţa în Siberia traduse în peste 27 de limbi („Pierdut în taiga”, „Copilărie în Siberia”) (n.1924).

·         2008: A decedat Artur Silvestri (pseudonimul lui Gabriel Târnăcop), scriitor, istoric al civilizaţiilor, filosof al culturii, editor; (n. 1953).

·         2009 - A încetat din viaţă principesa Margareta Sturdza, mama Prinţului Dimitrie Sturdza

·         2012: Inder Kumar Gujral, om politic și prim ministru al Indiei (n. 1919)

·         2013: A incetat din viata Pan Izverna (pseudonimul lui Pantelie Tărăbâc), medic, poet, prozator şi traducător; (n. 1937).

·         2013: Paul Walker, actor american (n. 1973)

Sărbători

·         Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, ocrotitorul României; Sf. Frumentie, episcopul Etiopiei; Sf Ier Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei; dezlegare la pește (calendarul creștin-ortodox)

·         Sfântul Andrei (calendarul romano-catolic)

·         Sfântul Andrei (calendarul greco-catolic)

·         Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea

·         Barbados: Ziua Independenței (față de Marea Britanie, 1966)

ARTE 30 Noiembrie

MUZICĂ 30 Noiembrie

Ernst Chladni, muzician german

Cymatics: Chladni Plate: https://youtu.be/tFAcYruShow?list=PLCGdb26fiQtTESCLVXjLpkX885Oq8X_et.

Charles-Valentin Alkan, muzician și compozitor francez

Charles-Valentin Alkan: https://youtu.be/W3XKeqy8xd4?list=PL4BQYi-ttDnQU4X3p7Eu_EJVFD_7-FKz0.

Eduard Artemiev, compozitor rus

Edward Artemiev - Moods (FULL ALBUM, Soviet cosmic electronic music, 1984, Russia, USSR): https://youtu.be/wOlLC2ej__s.

Radu Lupu, compozitor și pianist român

Mozart, Concierto para piano Nº 19, K459. Radu Lupu, piano: 

Radu Lupu plays Grieg's Piano Concerto: 

Billy Idol, muzician englez

Greatest Hits Album by Billy Idol: https://youtu.be/hacpHdCcKQQ.

Des'ree, cântăreaţă şi compozitoare britanică

Des'ree: https://youtu.be/pO40TcKa_5U?list=PL25A8D49AD260BD87.

Charlie Byrd, chitarist

Charlie Byrd ‎- Blues Sonata [Full Album]: https://youtu.be/sgL-0zZzrfk;

Charlie Byrd - Contemporary Acoustic Jazz Guitar: https://youtu.be/-jAHuJvXqzw;

Charlie Byrd, Barney Kessel & Herb Ellis "Great Guitars" 1975 Jazz FULL ALBUM: https://youtu.be/U8R5eWnJh3E.

ÎNREGISTRĂRI NOI: 

Bruckner - Symphony No.5 (recording of the Century : Eugen Jochum/Concertgebouw)

Haydn: Violin Concertos

Sweet Dream Song Will Put You To Sleep – Soft Piano Instrumental Music – Violin Relaxing Music Sleep

POEZIE 30 Noiembrie

Cincinat Pavelescu, poet și epigramist român

Biografie

Nastere: 20 octombrie 1872
Deces: 30 noiembrie 1934, Brașov

Nascut la 20 octombrie, 1872, in Bucuresti. Licentiat al Facultatii de Drept din Bucuresti. A desfasurat o intinsa activitate publicistica incepand de la «Literatorul» lui Alexandru Macedonski si pana in zilele noastre. Fost prim-redactor al «Convorbirilor critice». La Paris, a tiparit impreuna cu Pompiliu Paltanea o foaie pentru propaganda romana. Apartine corpului magistratilor; in prezent consilier la Curtea de Apel din Chisinau. Epigramist redutabil.

Reputat poet epigramist — magistrat de profesie — Cincinat Pa-velescu, una dintre figurile pitoresti ale literaturii noastre dintre cele doua razboaie, s-a nascut la Risnov (judetul Rimnicul-Sarat), la 20 octombrie 1872, fiul unui inginer ceferist. Dupa mama cobora din vestitul capitan de plai Banu Manta. Liceul l-a facut la „Sf. Sava" in Bucuresti, unde-fi ia si licenta in drept, in 1897. Intrind in magistratura, este pe rind ajutor de judecator la Braila, Corabia, Tumu-Magurele, Craiova, Sulina, lasi. Caracal, judecator la Rimnicul-Sarat, Braila fi procuror la Brafov. In timpul primului razboi mondial, poetul-trubadur, personalitate mondena, este trimis la Paris, unde conduce revista Le courrier franco-roumain fi colaboreaza la Figaro. In Franta se casatorefte cu o nepoata a lai Ivan Turgheniev, cintareata Alice Viardot-Garcia, cu care are o fetita, de care imprejurarile il despart.

Debuteaza la Literatorul lui Al. Macedonski, al carui prim-redactor (efemer) devine in noiembrie 1892. In anul urmator scrie impreuna cu acesta piesa Saul (premiera : 28 decembrie 1892). Apoi se despart, motiv de polemica fi schimb de epigrame, incidente uitate fi memorialistica afectuoasa. A fost prim-redactor fi la Convorbiri critice, unde publica vestite epigrame fi poezii dintre care multe au fost puse pe muzica (Pentru ochii tai cei dulci, Frumoasa mea cu ochii verzi, Iti mai aduci aminte, doamna etc). Intre 1931—1934 conduce revista Brasovul literar. La staruinta lui O. Goga i se acorda un premiu national de 100.000 de lei cu care boemul si risipitorul poet isi plateste datoriile. 
Moare rapus de un cancer pulmonar la 26 noiembrie 1934, in Bucuresti.


Opere: 

Despre agentii diplomatici, teza pentru licenta in drept, 1897. -Poezii, Ed. «Pariano», 1911. -Epigrame, «Ramuri», 1925. - Cantecele unui greier, poezii (ms.). - Fabule (ms.).

De consultat: 
Al. Macedonski: intre 1880 si 1892, «Literatorul», No.5 din 15 oct 1892. -Gh. Dumbrava fllarie Chendi]: Un epigramist: C. Paveiescu, «Viata literara si artistica», I, 38,1907. - M. Dragomirescu: Oda, Nota critica, «Convorbiri critice», II, 13,1908. - C.S. Fagetel: Poezii, «Ramuri», VI, 11,1910.-E. Lovinescu: CincinatPaveiescu, «Convorbiri literare», 1910. - D. Kamabat: Miscarea poetica, «Revista idealista», IX, I, 1911. - Uarie Chendi: Cincinat Paveiescu, «Luceafarul», X. 1911, reprodus in Schite de critica literara, «Cultura Nationala», 1924. -Duiliu Zamfirescu: Poezii, raport academic, «Analele Academiei Romane», Seria II, T.XXXIV, 191l-1912. - Perpessicius: Epigrame, «Universul literar», XLI, 51, 1925. - Mircea Radulescu: Portrete si amintiri: Cincinat, «Socec», 1924. — Mihail Dragomirescu: Triumful unei scoale literare: Cincinat Paveiescu, «De la misticism la rationalism», Tip. «Romane-Unite», 1924. - F. Aderca: De vorba cu Cincinat Paveiescu, «Miscarea literara», II, 17-18, 1925. -1. Valerian: De vorba cu d Cincinat Paveiescu, «Viata literara», I, 3, 1926. — E. Lovinescu: Poezia de „sentiment: Cincinat Paveiescu, Istoria literaturii romane contemporane, III, Evolutia poeziei lirice, «Ancora-Benvenisti», 1927.

Adâncuri

Ce liniştit surîde lacul
Sub caldul razelor de soare,
Cînd ceru-albastru se răsfrînge
În unda lui scînteietoare.
Şi-n fundul lui, noroiul negru
Ascunde lupte îndîrjite.
Sunt mii de vieţi ce se frămîntă
Sub clarul apei adormite.
Şi noi zîmbim cu-nşelătoarea
Seninătate-a unor unde.
Ce calmi părem! Dar cîte patimi
Adîncul inimii n-ascunde!

Amor de iarnă

În trandafirul desfrunzit
O roză palid a-nflorit:
E cea din urmă şi e, poate,
Cea mai suavă dintre toate.

O simţi că n-are să rămâie
Pe ramuri prinsă zile-ntregi.
Octombre-i rece şi-o mângâie

Cu raze stinse şi pribegi.
S-ar scutura la cea mai mică
Din adierile de vânt;
Când o privesc parcă mi-e frică

Să-şi ningă floarea pe pământ.
Melancolia bietei roze
Adesea inima-mi sfâşie;
Copilă, n-o privi! Sărmana
E chiar iubirea mea târzie!

Frumoasa mea

Frumoasa mea, cu ochii verzi
Ca două mistice smaralde,
Te duci spre alte ţări mai calde
Melancolia să ţi-o pierzi.

Dar dacă vrei să mă dezmierzi,
Mai fă o dată să mă scalde
Priviri din ochii tăi cei verzi
Ca două mistice smaralde.

Veni-vor mulţi să-ţi spuie-n versuri
Că te iubesc, şi cum, şi cât:
Vor spune-o mai frumos ca mine,
Dar nu te vor iubi atât!

Unui procuror de la Brăila care, de câte ori mă întâlnea, îmi spunea "Domnule ajutor". Ameninţându-l cu o epigramă, mi-a răspuns că pe un eminent magistrat ca dânsul nu-l pot atinge. Cu toate acestea avea şi el un cusur: se... învoia cu nevasta prezidentului

Berbantul nostru procuror,
Ades la club când mă-ntâlneşte,
Cu multă morgă îmi trânteşte:
"Salut pe Domnul Ajutor!"
Ce-mi zice dânsul e legal,
Fiindcă-am primit decret regal
Să fiu ce sânt... şi nu regret.
Dar o-ntrebare: eminentul
De unde are el decret
Făcând pe vice-prezidentul?

Criticilor

Te miri cum este cu putinţă
Să vezi pe critici cum se ceartă,
Când pentru "arta cu tendinţă",
Când pentru "arta pentru artă".
Şi-n vrajba lor înflăcărată,
Să nu-i auzi nici un moment,
Vorbind de arta-adevărată,
Adică "arta cu talent".

Lui T. Arghezi

Ca să se mire toţi burghezii,
Azi premiaţi-l pe Arghezi!
Necontestat că al lui geniu
Ar merita oricare premiu,
Însă comisia ezită
Sedusă, dar nedumerită.
Ar fi uşor să se convie
Ca premiul pentru poezie
Să i se dea ca prozator
Acestui mare scriitor,
Iar cel de proză să-i revie
Tot lui – dar pentru poezie.

TEATRU/FILM 30 Noiembrie

Oscar Wilde

Lady Windermere si evantaiul ei (teatru radiofonic) romantic: 

Sotul ideal (teatru radiofonic) romantic,politic: 

Fantoma din Canterville (Teatru radiofonic) – comedie: 

BIOGRAFIE MITICĂ POPESCU

Citat:
— Noi, actorii, suntem ai tuturor și ai nimănui.^[1]

Mitică Popescu (n. 2 decembrie 1936^[2]) este un actor român de teatru și film, în prezent la Teatrul Mic din București.^[2] A primit Premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor UNITER 2009.

A fost căsătorit cu actriţa Leopoldina Bălănuţă.

Piese de teatru

Aceasta este o listă de piese de teatru^[2] în care a jucat Mitică Popescu:

• Gareth O'Donnell- Philadelphia ești a mea de Brian Friel (1973)
• Vreți să jucați cu noi? de Alecu Popovici (1974)
• Logodnicul, Momâie- Matca de Marin Sorescu (1974)
• Andrei- Răspântia cea mare de V. I. Popa (1974)
• Sagredo- Galileo Galilei de Bertolt Brech (1975)
• Serviescu, Mânia posturilor de Vasile Alecsandri (1975)
• Doctorul John C.Bates, Dosarul Andersonville de Saul Levitt (1976)
• Hjalmar Ekdal, fotograf, Rața sălbatică de Henrik Ibsen (1976)
• Cititorul de contor de Paul Everac (1976)
• Ducele - Oamenii cavernelor de William Saroyan (1976)
• Stelică - Două ore de pace de D. R. Popescu (1977)
• Omul, continuați să puneți întrebări de Ada D'Albon (1977)
• XX - Emigranții de Slawomir Mrozek (1977)
• Gunoierul - Nebuna din Chaillot de Jean Giraudoux (1978)
• Lodovico Nota - Să îmbrăcăm pe cei goi de Luigi Pirandello (1978)
• Sidney Hopcroft - Pluralul englezesc de Alan Ayckbourn (1979)
• Bătrânul domn - Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu (1979)
• Funcționarul - O șansă pentru fiecare de Radu F. Alexandru (1979)
• Ioachim - Evul mediu întâmplător de Romulus Guga (1980)
• Koroviev- Maestrul și Margareta în Mihail Bulgakov (1980)
• Năiță Lucean - Niște țărani de Dinu Săraru (1981)
• Ticlete - Ca frunza dudului din rai de D. R. Popescu (1982)
• Regele Ignațiu - Ivona, principesa Burgundiei de Witold Gombrovicz (1983)
• Mitică Popescu de Camil Petrescu (1984)
• Fedea - O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord de Eduard Radzinski (1986)
• Actorii (1990)
• Messer Niccia, Mătrăguna de Niccolo Machiavelli (1991)
• Florent, Monștrii sacri de Jean Cocteau (1991)
• Jacques, Jacques și stăpânul său de Milan Kundera (1992)
• Piotr Nikolaevici Sorin- Pescărușul de A. P. Cehov (1993)
• Amiens - Cum vă place de William Shakespeare (1996)
• Domnul Hardcastle - Noaptea încurcăturilor de Oliver Goldsmith (1997)
• Victor Velasco - Desculți în parc de Neil Simon (1997)
• Bătrînul - Sonata fantomelor de August Strindberg (1999)
• Chrysalde - Școala femeilor de Moliere (1999)
• Pantalone - Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni (1999)
• Deogracias - Cimitirul păsărilor de Antonio Gala (2000)
• Julien Rougier - Viitorul e maculatură de Vlad Zografi (2000)
• Morris, Alex și Morris de Michael Elkin (2000)
• Bătrânul, Colonia îngerilor de Ștefan Caraman (2000)

Filmografie

Aceasta este o listă de filme^[8] în care a jucat Mitică Popescu:

• Stejar – extremă urgență (1974) - valetul Peter
• Doctorul Poenaru (1978)
• Căsătorie cu repetiție (1985) - Mitică Popescu
• Trenul de aur (1986) - comisarul Munteanu
• Moromeții (1987) - Cocoșilă
• Miss Litoral (1991)
• Începutul adevărului (Oglinda) (1994)
• Păcală se întoarce (2006) - un țăran
• Ticăloșii (2007) - ospătar

• Sistemul nervos (2005)
• Lotus (2004) - personajul Manasia
• Dulcea saună a morții (2003) - personajul Mutul
• Turnul din Pisa (2002) - personajul Colonelul
• Șarpele (1996) (TV)
• Cel mai iubit dintre pământeni (1993) - securist
• Rosenemil (1993)
• Rămânerea (1992)
• Idolul și Ion-Anapoda(1988) - subdirectorul
• Drumeț în calea lupilor (1988) - poștașul
• Un studio în căutarea unei vedete (1988)
• Fapt divers (1984)
• Emisia continuă (1984)
• Fram (Serial TV) (1983)
• Mitul lui Mitica (1982) - în rolul său
• Un Saltimbanc la Polul Nord (1982)
• Saltimbancii (1981)
• Vânătoarea de vulpi (1980) - țăranul Năiță Lucean
• Clipa (1979)
• Gustul și culoarea fericirii (1978)
• Tănase Scatiu (1975)
• Zidul (1974)

FILME

Doctorul Poenaru 1978: http://youtu.be/Pl_WWj9FkfI;

Morometii (The Moromete Family) (1988) [FULL MOVIE] HD: http://youtu.be/CNTw6kG4zTQ;

Trenul de aur 1986: http://youtu.be/npTuLFQQBZY

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Cu Amza Pellea

Ora vesela - Ascensor pentru umor (teatru radiofonic)

SFATURI UTILE 30 Noiembrie

FRIGUL DĂUNEAZĂ SĂNĂTĂȚII ORGANISMULUI

Acest articol se adresează în special celor ce doresc să iasă mâine la sărbătoarea Zilei Naționale și conține recomandări în legătură cu echiparea precum și indicații privind mișcarea în condiții de frig.

Potrivit unui studiu realizat de cercetători germani de la Spitalul Universității Jena (Turingia), frigul exterior ar provoca creșterea cu până la 30% a riscului de accident vascular cerebral (AVC). Rezultatele cercetării, publicate în Journal européen d’Epidémiologie, arată clar că și o scădere modestă a temperaturii determină creșterea semnificativă a spitalizărilor pentru afecțiuni cardiovasculare.

Fumătorii, în pericol

Pentru a înțelege influența frigului asupra sănătății pacienților, cercetătorii germani au examinat 1.700 de persoane din orașul Jena, asociind apoi starea lor de sănătate cu buletinele meteorologice realizate cu trei zile înaintea spitalizării fiecărui bolnav ca să vadă dacă au existat schimbări notabile în condițiile climatice, scrie metronews.fr, citat de Agerpres. Ei au ajuns la concluzia că nu este nevoie de o scădere vertiginoasă a temperaturilor exterioare, ci doar de cel mult 2,9 grade Celsius, pentru creșterea riscului de AVC cu 11% în primele două zile după răcire. La pacienții care prezintă un risc deosebit (având colesterolul mărit, fumători ș.a.), riscurile cresc până la 30%.

Mai multă mișcare

Observând pacienții, cercetătorii au constatat că frigul are tendința să complice circulația sanguină și, prin urmare, să favorizeze apariția cheagurilor. Acestea pot bloca rapid canalele care irigă creierul. În plus, frigul poate duce la îngustarea vaselor sanguine și la creșterea presiunii arteriale, factori extrem de periculoși, care sporesc semnificativ riscul unor atacuri cerebrale. Ce se poate face, totuși, împotriva frigului? Câteva măsuri de prudență pot fi salvatoare. Mai ales persoanele cu risc trebuie să fie atente la cel mai mic semn de avertizare. Printre simptomele generale ale accidentului vascular cerebral se numără o stare de amorțeală, slăbiciune sau paralizie a feței, brațului sau piciorului, de obicei pe o parte a corpului, tulburări de vedere la un ochi sau la ambii (vedere neclară, încețo-șată, cu pete, vedere dublă sau pierderea vederii), confuzie, tulburări de vorbire sau de înțele-gere a cuvintelor celorlalți, tulburări de mers, amețeală, pierderea echilibrului sau a coordonării, dureri de cap severe. Persoanelor cu risc de AVC li se recomandă mișcare în aer liber, dar cu moderație, mai ales în cazul în care nu sunt foarte sportive.

Ce e de făcut

Ministerul Sănătății (MS) recomandă populației ca în zilele cu temperaturi extrem de scăzute să asculte sfatul medicilor, să evite deplasările în spații deschise și expunerea la frig, să respecte regulile de igienă pentru evitarea îmbolnăvirilor și să consume alimente bogate în proteine, fructe și legume. În cazul în care este necesară deplasarea în spații deschise, este recomandată folosirea mijloacelor de protecție adecvate — căciuli, mănuși etc. Trebuie evitată expunerea prelungită a mâinilor și picioarelor la temperaturi scăzute pentru a se feri de degerături. De asemenea, în cazul simptomelor de răceală, trebuie evitată automedicația și este recomandată consultarea medicului. Specialiștii de sănătate publică din Ministerul Sănătății recomandă ca persoanele vârstnice, în special cele cu afecțiuni cardiace și respiratorii, să evite deplasările și frecventarea locurilor aglomerate care creează premisele decompensării în condiții de temperaturi scăzute. Sunt indicate consumul de alimente bogate în proteine și grăsimi nesaturate, fructe, legume și evitarea băuturilor alcoolice, precizează sursa citată. Potrivit MS, în această perioadă, trebuie să se acorde o atenție specială copiilor – aceștia nu trebuie lăsați să aștepte în interiorul autovehiculelor parcate sau să fie transportați pe distanțe lungi în vehicule fără posibilități de climatizare și neechipate corespunzător. De asemenea, locuin-țele și spațiile închise de locuit trebuie să fie încălzite corespunzător și trebuie evitată utilizarea instalațiilor improvizate, care pot duce la intoxicații cu monoxid de carbon, potrivit Agerpres.

Vestea bună

Frigul ar putea fi un aliat bun în curele de slăbire, potrivit unor cercetători de la Universitatea din Geneva care au realizat mai multe experimente și au publicat rezultatele în revista Cell. Conform studiului publicat, frigul este inamicul anumitor bacterii prezente în flora intestinală care ar favoriza luarea în greutate, relatează metronews.fr. După ce multe studii au demonstrat că bacteriile din flora intestinală pot juca un rol important în ce privește greutatea corporală, cercetătorii de la Universitatea din Geneva au vrut să afle cum reacționează acestea dacă se modifică mediul subiectului. Astfel, câțiva șoareci au fost supuși un timp la o temperatură exterioară de 6 grade Celsius. În urma examinării, după desfășurarea experimentului, s-a observat că flora intestinală a șoarecilor se alterase semnificativ, bacteriile modificate de frig blocând luarea în greutate.  Mergând mai departe cu demons-trația, cercetătorii au extras bacteriile modificate de frig și le-au implantat altor șoareci. Aceștia din urmă nu numai că au prezentat o ameliorare rapidă a asimilării glucozei de către organism, dar au rezistat și mai bine la frig. Și, nu în cele din urmă, au pierdut în greutate.   

GÂNDURI PESTE TIMP 30 Noiembrie

Mark Twain - Citate: