28 NOIEMBRIE 2018 PARTEA A DOUA

ARTE 28 Noiembrie

INVITAȚIE LA OPERĂ 28 Noiembrie

Jean-Baptiste Lully

Biografie

Jean-Baptiste Lully (născut Giovanni Battista Lulli la 28 noiembrie 1632, Florența – d. 22 martie 1687, Paris) a fost un compozitor de origine italiană, care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la curtea regelui Ludovic al XIV-lea la Franței. În 1661 a devenit cetățean francez. Lully a fost unul dintre puținii oameni de la curtea lui Ludovic care a izbutit să-l impresioneze pe rege. Un pasionat al dansului, regele a făcut din Lully favoritul său și astfel Lully și-a început cariera uriașă în slujba Regelui Soare. Spre sfârșitul vietii, era unicul administrator al tuturor evenimentelor culturale din Franța.

Datorita domniei lungi a lui Ludovic al XIV-lea, (72 de ani), Lully a trebuit să se adapteze nevoilor regelui și să își axeze repertoriul treptat pe opera și imnuri aduse protectorului său. Perioada muzicii de dans de la curte se incheiase odata cu pierderea interesului lui Ludovic fata de dans datorita inaintarii in varsta.

Viata libertina a lui Lully de la curte, bucurandu-se de o libertate si autoritate absoluta, nu l-au bucurat intotdeauna pe rege, mai ales datorita aventurilor amoroase ale compozitorului, care era bi-sexual.

Lully moare, dupa o lunga domnie in slujba culturii de la curte, datorita unui accident absurd. Dirijand una din piesele ce slaveau pompos intoarcerea la curte a lui Ludovic, de curand intremat dupa o lunga convalescenta, Lully isi strapunge din greseala laba piciorului drept cu bastonul mare si greu ce tinea ritmul - precursoul baghetei dirijorului de astazi. Refuzand amputarea degetului cangrenar, Lully a murit la putin timp dupa aceea. Comparativ cu pozitia si uriasa sa reputatie din timpul vietii, numele lui Lully a intrat in scurt timp in obscuritate.

Creații

Primele opere compuse, în perioada când era și violonist:

·         Les Amours Déguisés, 1664

·         La Naissance de Vénus, 1665

·         Les Muses, 1666

Vin mai apoi comédies ballets, realizate în colaborare cu Molière:

·         Le Mariage forcé, 1664

·         L'Amour Médecin, 1665

·         Georges Dandin, 1668

·         M. de Pourceaugnac, 1669

·         Le Bourgeois gentilhomme, 1670

În ultima etapă a vieții sale, compune treisprezece tragedii lirice, majoritatea pe texte de Philippe Quinault:

·         Cadmus et Hermione, 1673

·         Alceste, 1674

·         Thésée, 1675

·         Attys, 1676

·         Isis, 1677

·         Psyché, 1678

·         Bellérophon, 1679

·         Proserpine, 1680

·         Persée, 1682

·         Phaëton, 1683

·         Amadis, 1684

·         Roland, 1685

·         Armide, 1686

·         Achille y Polyxène, 1687 - incompletă

precum și o pastorală eroică

·         Acis et Galatée 1686

LE BOURGEOIS GENTILHOMME - LULLY+MOLIÈRE con testo francese e italiano: https://youtu.be/TKuUqsR4WOY;

Lully: Phaëton, tragédie mise en musique | Christophe Rousset: https://youtu.be/DNNiTayOajE;

Lully : Atys (Christie, Villégier, 1987) full version / version complète: https://youtu.be/QZjJeb6MPtU.

Mariana Nicolesco, soprana

Biografie

Mariana Nicolesco (n. 28 noiembrie 1948, în comuna Găujani, județul Giurgiu) este o soprană de origine română.

Mariana Nicolesco a terminat Școala de Muzică din Brașov cu Concertul pentru vioară de Bruch, a urmat, pentru o scurtă perioadă, Secția Canto a Conservatorului din Cluj și a dobândit prin concurs o bursă de studii la Conservatorul Santa Cecilia din Roma, unde a studiat cu Jolanda Magnoni, lucrând apoi cu Rodolfo Celletti și cu Elisabeth Schwarzkopf.

După ce a câștigat în 1972 Concursul Internațional Voci Rossiniane, organizat la Milano de Radioteleviziunea Italiană, RAI, a fost invitată de dirijorul american Thomas Schippers să debuteze la Cincinnati în rolul Mimi din La Bohème de Puccini, fapt care a marcat începutul carierei sale internaționale.

A cântat pe cele mai renumite scene ale lumii, începând cu Teatrul alla Scala din Milano, unde a debutat în premiera mondială a operei La Vera Storia de Luciano Berio (1982), și unde apare apoi în numeroase noi puneri în scenă, recitaluri și concerte, ca și la Metropolitan Opera din New York cu „La Traviata” de Verdi (1978). A apărut în teatrele de la München, Viena, Paris, Monte Carlo, Chicago, Hamburg, San Francisco, Los Angeles, Barcelona, Madrid, Zürich, Roma, Florența, Parma, Veneția, Bologna, Torino, Palermo, Trieste, Strasburg, Toronto, Pretoria, Caracas, Philadelphia, Miami, Washington, Boston, Houston, New Orleans, Rio de Janeiro, Dresda, Tokio, Berlin, la Festivalul de la Salzburg, la Maggio Musicale Fiorentino, la Rossini Opera Festival de la Pesaro, la Festivalul de la Martina Franca sau la Festivalul Casals în Puerto Rico.

Ea este prezentă în spectacole semnate de Luchino Visconti, Giorgio Strehler, Patrice Chéreau, Luca Ronconi, Jean-Pierre Ponnelle, Franco Zeffirelli, Pier Luigi Pizzi, Jonathan Miller, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini, Wolfgang Sawallisch, Riccardo Muti, Seiji Ozawa, Lorin Maazel, Peter Maag, Giuseppe Patané, Alberto Zedda, Colin Davis, Georges Prêtre, Gennadij Rozhdestvensky și în prestigioasele săli de concert Carnegie Hall din New York, Royal Festival Hall la Londra, Accademia Santa Cecilia de la Roma, Concertgebouw din Amsterdam, Musikverein la Viena, la Salle Pleyel din Paris, Marea Sală a Conservatorului din Moscova.

Sopranei Mariana Nicolesco i-a fost conferit Ordinul Național Steaua României în Grad de Mare Cruce "pentru merite excepționale, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră”.^[2]

Laureată a Medaliei UNESCO pentru Merite Artistice Mariana Nicolesco a fost numită Artist UNESCO pentru Pace și Ambasador Onorific UNESCO “în semn de recunoaștere a angajamentului său în favoarea moștenirii muzicale, a creației artistice, a dialogului între culturi și a contribuției sale la promovarea idealurilor Organizației”.^[3][4][5]

Principiile fundamentale, riguros respectate de la prima ediție, din 1995, și până la Ediția Jubiliară din 2015, fac din Concursul Internațional de Canto Hariclea Darclée ”unul dintre cele mai importante din lume”, după cum scria recent și prestigiosul cotidian italian Corriere della Sera în articolul prilejuit de evenimentele închinate Haricleei Darclée - prima Tosca, intitulat ”Constantin Brâncuși, George Enescu, Mariana Nicolesco: Cultul unei țări pentru Gloriile sale

Mariana Nicolesco s-a remarcat într-un vast repertoriu mergând de la Baroc la Verism și muzica contemporană, cu o afinitate specială pentru Mozart, Verdi și Belcanto. A debutat în rolul Violettei din La Traviata de Verdi dirijată de Thomas Schippers și pusă în scenă de Gian Carlo Menotti la Florența în 1976; avea să interpreteze acest rol în peste 200 de reprezentații. Alte roluri din repertoriul verdian sunt Gilda în Rigoletto (New York Metropolitan Opera 1978, Caracas Teatro Municipal 1981, Strasbourg Opéra du Rhin 1981), Luisa în Luisa Miller (Amsterdam Concertgebouw 1984), Leonora în Il Trovatore (Hamburg Staatsoper 1981), Desdemona în Otello (Toronto 1980, Pretoria 1981, Hamburg Staatsoper 1983), Amelia în Simon Boccanegra (Tokio 1990).

Principalele sale roluri mozartiene sunt Donna Elvira în Don Giovanni, cu Sawallisch la München (1986-1996) și cu Muti la Scala (1987, 1988, 1993), Cinna în Lucio Silla în regia lui Chéreau tot la Scala (1984), Vitellia în La Clemenza di Tito cu Maag la Bologna (1988), Elettra în Idomeneo cu Ozawa la Tokyo (1990) și Festivalul de la Salzburg (1990).

La Teatrul alla Scala, Mariana Nicolesco a participat la renașterea repertoriului baroc cu L’Orfeo de Luigi Rossi (1985) și Fetonte de Niccolò Jommelli (1988) în regia lui Luca Ronconi; a interpretat rolul titular în opera Beatrice di Tenda de Bellini la Teatrul La Fenice din Veneția (1975), rolul titular in opera Maria di Rohan de Donizetti la Festivalul de la Martina Franca (1988); alte roluri de Belcanto au fost Elisabetta I din Roberto Devereux (Montecarlo 1992, 1997), Anna Bolena (München 1995) de Donizetti și recitaluri de Belcanto la Teatrul alla Scala din Milano (1988, 1993), Carnegie Hall din New York (1994), Marea Sală a Conservatorului din Moscova (1996, 1998).

A interpretat Liù din Turandot de Puccini (Teatro Regio din Torino 1977, Houston 1982, Berlin 1987), Mimì din La Bohème de Puccini (Chicago Lyric Opera 1979, Rio de Janeiro 1980), Nedda din I Pagliacci de Leoncavallo (New York Metropolitan Opera 1978-1986, Wiener Staatsoper 1986), Donna Anna în opera Kameni Gost (Oaspetele de piatră) de Dargomîjski (Teatro alla Scala din Milano 1983, Paris Opéra Comique 1985), Tatiana în Evghenij Oneghin de Tchaikovsky (Maggio Musicale Fiorentino 1975), Țarina Marina în Dimitrij de Dvorak (München Festival 1992), rolul La Protagonista din opera Un re in ascolto de Luciano Berio în premieră pentru Teatro alla Scala din Milano (1986).

La invitația Papei Ioan Paul al II-lea, cu ocazia primului Concert de Crăciun în Vatican (1993), transmis în Mondovisione, Mariana Nicolesco a cântat vechile colinde românești.

Ea a interpretat în premieră mondială, sub bagheta lui Lorin Maazel, Seven Gates of Jerusalem, capodopera lui Krzysztof Penderecki dedicată celor 3000 de ani ai Orașului Sfânt (1997).

Mariana Nicolesco apare în 1991 pentru prima dată în fața publicului din țara natală, la Ateneul Român din București, și oferă ulterior concerte cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii George Enescu, între altele celebrând în 1993 cei 125 de ani și în 1998 cei 130 de ani ai acesteia.

Revenind în România, Mariana Nicolesco a creat la Brăila în 1995 Concursul Internațional de Canto Hariclea Darclée^[7] care onorează memoria primei interprete a operei Tosca de Puccini, născută în orașul de la Dunărea de Jos.

În anii dintre o ediție și alta a Competiției, Mariana Nicolesco oferă laureaților acesteia Cursuri de Măiestrie Artistică.

Ea a obținut pentru evenimentele Darclée Înaltul Patronaj UNESCO.^[8]

Este Președinta Fundației Darclée și a Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée, la care au luat parte până acum peste 2200 de tineri artiști din România și din alte 47 de țări din 5 continente.

Mariana Nicolesco a creat la New York The Romanian Atheneum International Foundation și la București Fundația Internațională Ateneul Român în 1991 care au contribuit la restaurarea orgii cu piese comandate la Ludwigsburg fabricantului acesteia și în 1994 au donat un mare pian de concert Steinway.

Mariana Nicolesco a creat în 2003 la Brașov Primul Festival și Concurs Național al Liedului Românesc, precum și Gran Gala UNESCO-UNICEF România, la Veneția, 2003.^[9]

În anul 2003, la împlinirea a 150 de ani de la premiera absolută a operei La Traviata de Verdi, a prezentat în Statele Unite un spectacol cu opera verdiană în interpretarea unor tineri artiști români laureați ai Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée.

Un studiu publicat în 2003 arată că, în istoria Teatrului alla Scala din Milano, Mariana Nicolesco este soprana care a apărut în cele mai multe premiere absolute.^[10]

În Anul Internațional George Enescu proclamat de UNESCO în 2005, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la trecerea în eternitate a marelui compozitor român, Mariana Nicolesco prezintă în premieră mondială integrala liedurilor compuse de acesta în interpretarea laureaților Concursului Național al Liedului Românesc pe care l-a creat la Brașov^[11]. Aceste capodopere au fost cântate apoi în Concerte Extraordinare la Expoziția Universală de la Aichi în Japonia, la Nagoya și Tokio, la Praga, Paris, Roma și New York. Integrala liedurilor lui George Enescu a fost publicată cu această ocazie în CD și DVD. Aceste evenimente au fost menționate în presa muzicală internațională de la Orpheus din Berlin la Amadeus de la Milano.

Membră a Juriului Concursului Internațional Schubert și Modernitatea organizat de Universitatea de Muzică și Arte din Graz, Austria (2003, 2006).

În cadrul Anului Internațional Mozart 2006 oferă la Opera și la Conservatorul din Lausanne o serie de Cursuri de Măiestrie Artistică unor studenți și tineri artiști din Elveția, Italia, Franța, Argentina, Anglia și România.

Inaugurează Cursuri de Măiestrie Artistică la Academia Internațională de Canto din cadrul Universității din Cardiff (2007).

Apare pe coperta ediției noiembrie-decembrie 2007 a revistei Orpheus din Berlin care titrează: «Mariana Nicolesco – Europa cântă cu noi». Revista dedică un amplu articol Festivalului și Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée.

Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, îi remite sopranei Mariana Nicolesco în anul 2008, la Ateneul Român din București, Diploma de Onoare a Fundației Internaționale Omenia, “pentru crearea în România a unei Școli de canto de cel mai înalt nivel european, pentru actele sale umanitare, pentru promovarea toleranței și reconcilierii.”

În 2009, la Opera Națională București au loc premierele absolute pentru România cu Parisina d’Este și cu Gemma di Vergy de Gaetano Donizetti, reprezentații coordonate de Mariana Nicolesco ca și în Salonul de Muzică al Castelului Peleș din Sinaia și în cadrul Festivalului Darclée.

Membră a Juriului Concursului Internațional de Canto al Chinei, 2014, la care au luat parte 430 de concurenți din 41 de țări.

Mariana Nicolesco, “o mare voce a timpului nostru”, a primit Premiul Special și Medalia Kulturpreis Europa “pentru performanțele sale artistice, pentru calitatea sa de mentor și formator al tinerei generații și pentru rolul excepțional, încununat de succes, pe care-l asumă în relația României cu Europa și a Europei cu România

Repertoriu

·         Giacomo Puccini

·         Turandot (Liu)

·         La Boheme (Mimi)

·         Tosca (Tosca)

·         La Rondine (Magda, Lisette)

·         Madama Butterfly (Cio Cio San)

·         Giuseppe Verdi

·         La Traviata (Violetta)

·         Rigoletto (Gilda)

·         Luisa Miller (Luisa)

·         Il Trovatore (Leonora)

·         Otello (Desdemona)

·         Simon Boccanegra (Amelia)

·         Don Carlo (Tebaldo, Eboli)

·         Wolfgang Amadeus Mozart

·         Don Giovanni (Donna Elvira)

·         Lucio Silla (Cinna)

·         La Clemenza di Tito (Vitellia)

·         Idomeneo (Elettra)

·         Le Nozze di Figaro (Susanna, Marcellina)

·         Ludwig van Beethoven

·         Fidelio (Marzelline)

·         Gioacchino Rossini

·         Atelier Nadar - Péchés de vieillesse (La Diva)

·         Vincenzo Bellini

·         Beatrice di Tenda (Beatrice)

·         Norma (Norma)

·         Gaetano Donizetti

·         Maria di Rohan (Maria)

·         Roberto Devereux (Elisabetta I)

·         Anna Bolena (Anna)

·         Maria Stuarda (Maria)

·         Charles Gounod

·         Faust (Marguérite)

·         Alfredo Catalani

·         La Wally (Wally)

·         Piotr Ilitch Tchaikovsky

·         Evghenij Onegin (Tatiana)

·         Dvorak

·         Dimitrij (Țarina Marina)

·         Ruggero Leoncavallo

·         I Pagliacci (Nedda)

·         Luciano Berio

·         La vera storia (Premieră mondială la Teatrul alla Scala 1982)

·         Un re in ascolto (Protagonista in premieră 1986)

·         Niccolò Jomelli

·         Fetonte (Regina Climene)

·         Luigi Rossi

·         L'Orfeo (Euridice)

·         Alexandre Dargomijski

·         Kameni Gost (Donna Anna)

Distincții

·         Primul titlu Științific de Doctor în Artă din România, cu o teză despre Belcanto (2000)^[13]

·         Membru de Onoare al Academiei Române (1993)

·         Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca (1996)

·         Profesor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (2005)

·         Profesor Onorific (2002) și Doctor Honoris Causa (1999) al Universității Transilvania din Brașov

·         Membru în Comitetul de Onoare al Fundației Internaționale Yehudi Menuhin (2003)

·         Cetățean de Onoare al Bucureștiului (1991), Clujului (1994), Brăilei (1995) și Brașovului (1999)

·         Desemnată Numărul Unu în Topul femeilor de succes din România (2004)

·         Președinte al Fundației Internaționale Ateneul Român (1991)

·         Președinte al Fundației Darclée (1995)

·         Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Cruce (2008)

·         Comandor al Ordinului Steaua Solidarității Italiene (2004)

·         Guvernul Franței i-a acordat titlul de Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor (2000)

·         Berlin Muzicianul Anului (2003)

·         Palermo Medalia Siciliei cu prilejul intrării României în Uniunea Europeană (2007)

·         Premiul Special Kultur Preis Europa - Medalia Europei (2007)

·         Medalia UNESCO pentru Merite Artistice (1992)

·         Artist UNESCO pentru Pace (2005)

·         Ambasador Onorific UNESCO (2013)

Discografie

·         Vincenzo Bellini Beatrice di Tenda – Rizzoli Records 1987, Sony 1995, 2009

·         Gaetano Donizetti Maria di Rohan – Nuova Era 1988, 1991

·         Wolfgang Amadeus Mozart Le Nozze di Figaro – EMI 1987

·         Giuseppe Verdi Simon Boccanegra – Capriccio 1990, 2005

·         Giacomo Puccini La Rondine – CBS Record 1983

·         Mariana Nicolesco und das Münchner Klaviertrio – BMG 1997

·         O selecție a înregistrărilor live din concertele și recitalurile susținute în țara natală a fost publicată într-un album de trei CD-uri, sub titlul Mariana Nicolesco în România (TVR & FIAR 2002). Ulterior a fost editată seria de trei DVD-uri Mariana Nicolesco de pe scenele lumii în România (FIAR & Atlantic Media 2007)

·         Giacomo Meyerbeer Cantata Gli amori di Teolinda – Pro Arte 1981

·         Maurice Ravel Cantatele Alyssa și Alcyone – Rizzoli Records 1987

·         Vatican Christmas – Sony 1994, Natale in Vaticano – Video RAI 1994

·         Luciano Berio La Vera Storia, Teatro alla Scala, Milano – Scala 1982 RAI

·         Krzysztof Penderecki Seven Gates of Jerusalem – 3SAT 1997, Requiem Polonez – 3SAT 1988

MUZICĂ 28 Noiembrie

Iacob Mureșianu

Biografie

Născut la 29 iunie 1857, într-o familie de cărturari din Braşov, tatăl său fiind redactor al "Gazetei Transilvaniei", Iacob Mureşianu a dovedit calităţi muzicale înnăscute şi a început să compună încă din timpul anilor de liceu. Asemenea lui Gheorghe Dima, a studiat ingineria la Viena, în paralel cu studiile muzicale.

În perioada 1880-1884, Iacob Mureşianu a urmat Conservatorul din Leipzig, la terminarea căruia a fost distins cu premiul Mendelsohn, acordat pentru kanon-duetele "Ce a fost a fost" şi "Cum n-ar fi fost", pe versurile lui Ioan Neniţescu. Dragostea pentru renumitul profesor Jadasohn, în casa căruia era primit, dar şi pentru celebrul pedagog, compozitor şi virtuoz pianist Reinecke a înaripat puternic sufletul talentatului tânăr ardelean.

În perioada studiilor de la Leipzig a luat lecţii particulare de teorie-solfegiu, a studiat canto şi a lucrat cu pasiune compoziţia. Din această perioadă datează cântecele "Întoarcerea în ţară" şi "Flori de nufăr", un număr de 30 de lieduri, prima compoziţie vocal-simfonică "Mănăstirea Argeşului" şi poemul simfonic "Mama lui Ştefan cel Mare", pe versuri de Dimitrie Bolintineanu, uvertură ce reprezintă o deschidere reală de perspective pentru muzica simfonică românească, o lucrare simfonică ilustrată muzical cu o iscusită paletă orchestrală.

Profesor la Blaj

La 16 septembrie 1888 s-a căsătorit cu pianista Otilia Brânduşianu, cu care a avut opt copii. Cea mai mare parte a vieţii a fost profesor la Blaj. A înfiinţat mai multe formaţii artistice, cu care a întreprins numeroase turnee în oraşe şi sate.

Tot pe acest drum al culturalizării poporului său, în calitatea sa de dascăl, Iacob Mureşianu a jucat un rol nespus de important în formarea de muzicieni dintre elevii săi cei mai talentaţi, pe care nu se mărginea să-i organizeze în coruri de înaltă măiestrie. Astfel, celor mai talentaţi le preda studii instrumentale de pian, vioară, flaut şi chiar studii de compoziţie. Cu aceşti discipoli, dintre care s-au ridicat Tiberiu Brediceanu, Augustin Bena, Nicodim Ganea, Leonida Domide, Guilelm Şoban, Celestin Cherebeţiu şi chiar fiul său, Iuliu Mureşianu, s-au format orchestre sau formaţii camerale.

Iacob Mureşianu a editat, la Blaj, prima revistă muzicală din ţara noastră, intitulată "Musa Română", fiind unul dintre întemeietorii şi creatorii artei muzicale româneşti, cel care a realizat opere şi balade inspirate din folclor şi istorie.

Spre deosebire de Gheorghe Dima, care a activat în Braşov şi Sibiu, oraşe cu veche tradiţie muzicală, Mureşianu a trebuit să-şi formeze singur publicul în Blaj. Astfel, prin puternica sa dorinţă de a contribui la ridicarea culturii muzicale din Transilvania, şi mai ales printr-o muncă asiduă, Mureşianu a format un cor şi o orchestră din elevi de liceu, studenţi de la teologie şi amatori înzestraţi cu aptitudini vocale cu care execută propriile sale lucrări scenice şi pe cele ale confraţilor de peste Carpaţi. Iacob Mureşianu ne-a oferit un exemplu de abnegaţie artistică, exemplul unui creator care a pus arta sa în serviciul educaţiei maselor, al progresului social.

Maestru al muzicii corale

Creaţia sa corală se impune prin caracterul dinamic şi militant, lucrările cu sau fără acompaniament de pian căpătând un caracter dramatic prin introducerea solourilor. Iacob Mureşianu şi-a creat melodiile în stil românesc, fără a apela propriu-zis la muzica populară, deşi a avut o activitate intensă de culegere şi prelucrare a folclorului românesc. Domeniul în care Mureşianu s-a dovedit un maestru neîntrecut este cel al muzicii corale, în care predomină o scriitură de factură net polifonică.

Preocupat de natură, găseşte corespondenţe cu viaţa omului, ilustrative în acest sens fiind piesele "Floarea-n câmp când veştejeşte", "În grădină", "Fluturaşul" - cu un caracter mai dramatic şi "Reîntoarcerea rândunelei", în care este surprins dorul de casă, toate pe versuri de Matilda Kugler-Poni. Balada "Şoimul şi floarea fagului" pe versuri de Vasile Alecsandri se asociază sub aspect dramatic cu tipologia altor creaţii, respectiv "Năluca", "Erculean", "Muieruşca din Braşov" şi "Constantin Brâncoveanu". Între anii 1903 şi 1910, Mureşianu a compus operetele "Florin şi Florica", "Rusaliile", "Cinel-Cinel", "Rămăşagul", "Nuntă ţărănească", toate pe versuri de Vasile Alecsandri.

Cântecele sufletului religios

Muzica religioasă, o preocupare de căpetenie a lui Iacob Mureşianu, după cum se vede şi din "Programul" său, a constituit un mod important de culturalizare cu deosebite rezultate, căci teologii ce-i erau elevi devin preoţi şi învăţători în satele din Transilvania. Ei sunt cei care au organizat apoi corurile slujbelor religioase pentru a da răspunsurile, ridicându-le puterea spirituală.

Balada "Erculean", scrisă pentru cor mixt şi orchestră cu solo - două soprane, (mezzo şi tenor), conţine elementele unui oratoriu: acţiune, forţă dramatică şi momente muzicale desfăşurate, ce demonstrează în cel mai înalt grad măiestria şi stilul compozitorului. În "Erculean", corul capătă proporţii. Acesta nu este doar un simplu relatant al acţiunii, ci prezintă numere dezvoltate, cu fraze muzicale încărcate de substanţă. La fel şi orchestrei, datorită gândirii simfonice a compozitorului, i se acordă o mai mare importanţă. Fără îndoială, "Erculean" este una dintre cele mai reprezentative lucrări ale compozitorului, aceasta fiind dovada imensei forţe de autodepăşire a stadiului în care se aflau componistica şi arta interpretativă românească.

Identificându-se în cuget şi simţire cu doleanţele poporului, Iacob Mureşianu a formulat principii de autenticitate şi originalitate naţională în creaţia muzicală românească, astfel încât arta şi învăţătura sa se impun ca valori caracteristice ale culturii muzicale româneşti. La Sibiu, preşedintele Astrei, Gheorghe Bariţiu, a spus despre Iacob Mureşianu: "Vei rămâne în inimile şi minţile tuturora de aici şi depărtare, totdeauna".

"Casa Mureşenilor" de la Braşov

Renumita familie a Mureşenilor din Braşov a avut printre membrii ei mai multe personalităţi culturale, precum poetul Andrei Mureşianu, autorul imnului României, publicistul Iacob Mureşianu (1812-1887), fiului său Aurel Mureşianu (1847-1909), gazetar şi publicist, continuatorul tatălui la conducerea "Gazetei de Transilvania", compozitorul Iacob Mureşianu jr. La Muzeul "Casa Mureşenilor" din Braşov sunt prezentate, în cele patru încăperi, exponate ce ilustrează viaţa culturală a Braşovului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Ramona Bădescu, interpretă de muzică uşoară

Ramona Badescu - Te Vreau Langa Mine (official video): https://youtu.be/Qw6r30scKFI;

Ramona Badescu, Cavaler de Malta: https://youtu.be/NMPViIZfwho;

RAMONA BADESCU CANTA STASERA NO - MUSICAL ROMANTICO 2007: https://youtu.be/1C3Aco745zk.

The Game, rapper american

The Game - On Me Feat. Kendrick Lamar: https://youtu.be/VlzQRLvMtMU.

Laura Marano, actriță și cântăreață americană

Laura Marano- Words (Official Music Video) https://youtu.be/gc_WwEFLuUY

:

Ioan Luchian Mihalea

Ultimul concert al grupului Song: https://youtu.be/DojOsyl1Uhs;

Mini-Song: https://youtu.be/FrIXlNMRHZo?list=PLbeKT7qvtnwmKJHRWX2HAlz2hz-ZUumXS.

George Harrison

George Harrison - ''All Things Must Pass'' [Full Album]: https://youtu.be/5RuCLQHmFN4;

Concert For Bangladesh - George Harrison (Full Album): https://youtu.be/ex8MoEBgpfY;

George Harrison - Anthology (Full Album): https://youtu.be/ETsXH4wsZ8U.

ÎNREGISTRĂRI NOI: 

POEZIE 28 Noiembrie

Alexandr Blok, poet rus

Biografie

Alexandr Blok (Александр Александрович Блок, 16 noiembrie 1880 - 7 august 1921) a fost probabil cel mai talentat poet liric pe care l-a produs Rusia după Alexandr Pușkin.

Alexandr Blok s-a născut la St. Petersburg, într-o familie aristocrată de origini germane și ruse. La Universitatea din St. Petersburg, Blok a studiat dreptul fără succes, însă în 1906 și-a luat licența în filologie. Poetul rus a fost și dramaturg și eseist, dar și conducător al simboliștilor ruși de la început de secol.

Mulți critici consideră că Blok este cel mai important poet după Pușkin. Blok a început să scrie poezii la vârsta de 17 ani. În perioada de început a carierei lui literare, Blok a fost foarte influențat de filosoful din secolul al XIX-lea Vladimir Soloviev și de viziunea acestuia asupra eternului feminin și înțelepciunii divine.

Primul lui volum Stikhi o prekrasnoi dame (Versuri despre preafrumoasa doamnă) a fost publicat în 1904 inspirat de soția sa Liuba Dmitrievna Mendeleeva, fica lui Dmitri Mendeleev. Atât misticismul, cât și pasiunea idealistă sunt prezente în respectivul ciclu de poezie de dragoste. După 1905, viziunile exaltate ale lui Blok au început să facă loc ironiei și pesimismului. Poetul își pierde viziunea eterică și adoptă teme precum disperarea, degradarea și atracția răului. Necunoscuta (1906) este cel mai cunoscut poem din această perioadă. Mai târziu, Blok își regăsește speranța în idealizarea Rusiei, îmbrățișând Revoluția de la 1917 în poemul epic Cei doisprezece (1918). Acesta celebrează pasiunea, violența și eliberarea declanșate de revoluție, care ulterior îl dezamăgește pe Blok.

Sărăcia, băutura și dezamăgirile provocate de viață, combinate cu dragostea lui pentru Rusia au influențat temele amare de protest social care au marcat operele târzii ale lui Blok. Una dintre acestea este Sciții (1920), în care își înghite dezgustul față de cultura occidentală și cere ajutor pentru guvernul socialist. Poezia lui Blok, produsă de focul sufletului și de răceala minții, a fost apreciată pentru curgerea muzicală a cuvintelor, spontaneitatea onirică, în care sunetele și repetiția erau folosite pentru a evoca stări sufletești. Poetul considera că rolul artistului era de a fi un intermediar între lumea aceasta și alte lumi, precum și de a revela scopul omului pe Pământ.

Ca estet, Blok nu s-a simțit în largul lui când nu s-a putut adresa publicului său favorit, elita. Pe lângă poezii și piese de teatru, Blok a mai scris și eseuri, și recenzii dramatice. Majoritatea eseurilor sale au fost compuse într-un stil foarte liric, impresionist, cu raționamente emotive. Blok a murit la Petrograd la data de 7 august1921, în urma unui atac de cord provocat de malnutriție.

Prolog

Calea-i pieptişă. Eu urc ne-ncetat.
Seara-i sublimă. În poartă îţi bat.

Bat-dar, distantă, tu nici nu tresari
Şi peste tot nestemate presari.

Turnu-i înalt şi amurgu-a murit.
Taina cea roşie-n turn s-a suit.

Cine-a dat foc? Oare cine-a-ndrăznit?
Turnu-i de Însăşi Regina zidit.

Orice căluţ de pe brâul sculptat
Scapără flăcări, ca fermecat.

Sus se avântă cupola, -n azur,
Joacă-n ferestre văpaia din jur.

Dangăt de clopot. Veşmântu-asfinţit
De primăvară-i acum aurit.

Tu m-aşteptai ca să vin la apus?
Poarta-i deschis-o? Focul l-ai pus?

Necunoscuta

deasupra restaurantelor, molatica,
o boare vine seara din azur
si peste zarva de cheflii, salbatica,
stapana e precum un duh impur.

departe, peste colbul suburbiilor
si peste somnul vilelor tarzii,
luceste-abia covrigul brutariilor,
ravnit cu scancet de atati copii!

acolo, seara, colindand maidanele
trec fantii cu gambete smecheresti
si deocheati, la brat, isi duc cocoanele,
sporovaind nimicuri si povesti.

pe lac plang vasle scartaind frenetice
si tipat se aude de femei,
cand luna-n nouri coase-ntruna petice,
nepasator strambandu-si discul ei.

iar in paharul meu, ca-n toate datile,
acelasi chip se vede oglindit,
la fel ca mine-adulmecand tristetile,
la fel sorbind licorile, smerit.

lacheii toarna de baut metreselor
si betivanilor ce intr-un glas,
cu ochii rosi tresar de-asupra meselor
strigand barbar: "in vino veritas!"

si-ntotdeauna, -n ceasul cand se-ntuneca,
(sau poate eu visez asa?... ca-s beat...)
incet, o doamna in matasuri luneca,
starnind o umbra-n geamu-ncetosat.

incet, printre betivii in petrecere,
neinsotita, singura mereu,
parfum si ceata raspandind in trecere,
ea se aseaza langa geamul meu.

pe ea matasea suna si dantelele,
penajul palariei e-n tumult.
pe mana-i alba, stralucind, inelele
trezesc in mine mituri de demult.

incatusat de-apropierea stranie,
eu ma tot uit la valul ei cernit
si vad-indepartat si de pierzanie-
ivindu-se un tarma de vis vrajit.

atunci mi-s mie daruite tainele
si soarele cuiva mi-e dat in dar,
ca-mi sunt si sufletul intreg si hainele
de vin patrunse, si parfum amar.

atunci si penele de strut, ah, penele!
in creieru-mi infierbantat fosnesc.
si ochii-albastri si profunzi, si genele
pe-ndepartate tarmuri infloresc.

mi-s numai mie date-atunci comorile
si cheia lor doar eu mi-e dat s-o tin.
o, suflete, esti beat! si iata: zorile!
si iata: adevarul e in vin!

Rusia

Ca-n vremi ce-s azi trecut tezaur
Vii, troică veche, să mă duci,
Şi roţi cu spiţele de aur
Se-afundă-n glod pân-la butuci...

Rusie, biata mea Rusie,
Pământ cu izbe cenuşii,
Cântările ce-n vânt adie
Mi-s dragi ca dragostea dintâi!

Nu ştiu a-ţi plânge soarta doară,
Am griji mărunte, pământeşti...
Dă-ţi frumuseţea ta barbară
Oricărui vrăjitor doreşti!

De-o fi să te ademenească
Tu orice greu a-i să-l înduri,
Tristeţea doar de-o să-ţi umbrească
Preagingaşele trăsături!...

Ei şi? O lacrimă din gene,
Mai mult cu-o grijă...
Şi rămâi
Basma-nflorită pe sprâncene
Şi cântec fără căpătâi...

Căci orice greu uşor îţi pare,
Odihnitor - un drum târziu,
Când prinzi în drum priviri fugare
De sub tulpanul fumuriu,

Şi cântă surd, a închisoare,
Nealinatul surugiu!...

Marcel Mureşeanu, poet şi prozator

Biografie

MURESEANU Marcel, se naste la 28 nov. 1938, Cluj. 

Poet si prozator.

Fiul lui Gheorghe Mureseanu, invatator si preot, si al Mariei (n. Bradea), invatatoare. Studii liceale in Cluj. 

Licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Cluj (1960). 
Este o vreme prof. si director de liceu la Prundu Birgaului; director artistic adjunct al Teatrului National „Vasile Alecsandri" din Iasi (1985-l989). 

Debuteaza editorial cu volum Pe adresa copilariei (1969), urmat de Versuri de vacanta (1973), Cel din urma (1974), Scrisori catre prieteni (1978), Amurgul furtunilor (1983), Matineu (1985), Viziune cu porumbei calatori (1988).

Asezarea temeinica in spatiul bucovinean nu a ramas fara urmari la nivelul de adincime al sensibilitatii, nici in modul de constituire a limbajului poetic. 

Exista in lirica lui Marcel Muresanu un sentiment al exilului interior, dar redresat, compensat prin descoperirea unei ambiante literare si a unui stil poetic adecvat, se pare, unor predispozitii native. Vocea sa incepe, astfel, sa prinda consistenta pe masura ce asimileaza in profunzime fantezismul grav si ironic al unor poeti ca Ovidiu Genaru. Minai Ursachi. 

Este vorba, desigur, despre niste influente catalitice, care ii orienteaza poezia spre o reprezentare preponderent demistifica-toare a existentei si spre un discurs subtil orchestrat prin diferite tipuri de disonante, cu implicatii ale unui umor lucid si livresc. Dar o asemenea orientare devine evidenta abia in volumul Matineu (1985). Pina atunci, autorul ramine un caligraf discret de sentimentalitati predominant bucolice, uneori poetizind delicat, fara expresivitati memorabile, alteori recurgind la notatia prozaica a evenimentelor cotidiene. 

E de remarcat ca Marcel Muresanu evita limbajele dominante ale generatiei sale, elogiind inca din placheta de debut „poezia faptului banal", avind deja simtul artistic al derizoriului si nostimadei: 

„Sub pat, in lazile de lemn si-n paie se coceau puii la caldura, O strachina cit pumnul era plina ochi cu apa, closca batea cu clontul in ea la fiecare sfert de datina Veneau, una si alta, vecinile sterpe, si duceau mina la gura chicotind pe-nfundate despre femeia fara barbat. Eu alegeam fasolea intr-un ciur stricat".

Reveriile ruraliste refuza atit idilizarea, cit si sentimentul traditionalist al instrainarii. Poetul evoca doar, sentimental ori amuzant, o rusticitate, fie domestica, fie impregnata de reminiscente ale legendarului, efectul constind cu precadere in candoarea simulata a perspectivei. Foarte activa este memoria senzitiva, a concretului si, mai ales, a unei atmosfere de vechime patinata. Modificarile stilistice evidente in volumul Matineu sint identificate corect de catre Laurentiu Ulici: „ironism colorat, cu baroce sonoritati dimoviene, cu jocuri lexicale si gramaticale, cu amuzante surprize semantice". Criticul vede in aceasta schimbare un efort de adaptare la promotia '80, ceea ce e mai putin probabil. Daca o asemenea maniera parodica este intr-adevar noua in poezia autorului 

(„Mi-e dor de-un purice de casa, de saltul lui super mortal de pe camasa de matase pe vaza verde de cristal De diminetile acelea cind noi dadeam cu toti alarma, cind ne frigea sub haine pielea si ne-ncarcam cu gloante arma Ce vinatoare, ce ocoluri, ce pinda lunga si turbata! O, unde sint, in care toluri superbii purici de-alta data?")

, „motivul implicarii in cotidian" apare, cum am aratat, inca din volumul de debut. De altfel, nici placerea ludica nu-i intru totul inedita si nici de imprumut. Ceea ce cistiga aici, cu adevarat, autorul este dezinvoltura: o rabufnire „formala", insa urmata de transformari substantiale. in Viziune cu porumbei calatori (1988), Marcel Muresanu se prefigureaza drept poetul unei hipersensibilitati nu numai de o vibratie lirica profunda, ci si capabila de ingeniozitatea inscenarilor, a disimularilor. Are loc o multiplicare „schizoida" a eului, mastile perindindu-se in diversitate, intuitia de adincime fiind aceea a nuntii unor contrarii: monstruos-delicat, grav-derizoriu, criptic-relevat, si la nivelul discursului, oral-retoric, prozaic-metaforic. Spaimele existentiale, viscerale si metafizice, sint transcrise cu un aer de bizara si jucausa nonsalanta: 

„O fiara mi-a intrat in inima e bine, e cald, e intuneric, bea singe pompele duc, mai duc inca pentru hrana ei zilnica. Aproape ne intelegem, aproape oftam impreuna iesi, i-am zis, pina nu te faci mare, pina nu crapi de grasa ce esti, iesi, fiara, pe faleza la soare, cu semnele tale, altfel te uritesti, ti se ingroasa picioarele, glasul, iti cresc mustati ca mamei tale, celei inecate-n clepsidra. Dar ea sta acolo, tinara, supusa, desfrinata si surda".

In spatiul poemelor sint evocate fapte diverse, reminiscente livresti, elemente ale naturii, banalitati de tot soiul: ele devin insa, in cele din urma, niste semne insidioase, alarmante, eruptii ale irationalului, printr-o coregrafie plina de surprize a discursului, cu piruete imprevizibile si rupturi socante ale spatiului sau ale temporalitatii. Universul acesta poetic, caleidoscopic si difuz, este in principal fundamentat pe paradox si pe sentimentul unei existente dereglate. Dar poetul are tactul de a nu fi nici patetic in sarcasm, nici trivial in grotesc. El produce mai curind aparenta unui umor straniu.

OPERA: Pe adresa copilariei, versuri. Bucuresti, 1969; Versuri de vacanta, Cluj-Napoca, 1973; Cel din urma, versuri, Cluj-Napoca, 1974; Scrisori catre prieteni, versuri, Cluj-Napoca, 1978; Amurgul furtunilor, versuri, Cluj-Napoca, 1983; Matineu, versuri. Bucuresti, 1985; Viziune cu porumbei calatori, versuri. Iasi, 1988.

REFERINTE CRITICE: C. Cublesan, in Contemporanul, nr. 12, 1985; Al. Cistelecan, in Orizont, nr. 32, 1985; L. Ulici, in Romania literara, nr. 38,1985; A.D. Rachieru, in Orizont, nr. 15,1988; Z. Sangeorzan, in Luceafarul, nr. 1, 1989; Mircea Popa, in Tribuna, nr. 10, 1989.

Măcinând grăunțe de zmeură

Cerul, ca o pieptănătură de negresă
variolele verii
trec peste vestea că nu voi lua concendiu
ca peste o punte şubredă
în fond eu sunt făcut din mătănii
şi-mi place să stau
între degetele incertitudinii
ah, m-aş duce la alt anahoret, zice anahoretul
m-aş duce la un alt şarpe, zice şarpele
dar poate sunt singurul anahoret, zice anahoretul
trupul meu fără picioare şi fără mâini
gura mea fără de grai
nu-mi sunt folositoare în oraşele mari zice şarpele
şi se încolăci deasupra pietrei
în fond setea de apă a mării e veşnică
în fond nu mă opreşte nimeni
să macin aceste grăunţe de zmeură.

Corneliu Vadim Tudor

Biografie

Corneliu Vadim Tudor (n. 28 noiembrie 1949, București – d. 14 septembrie 2015, București) a fost un scriitor, politician și publicist român, care a deținut funcțiile de senator și europarlamentar.^[1]

A fondat Partidul România Mare (PRM). Apogeul carierei sale politice l-a atins în anul 2000, când s-a plasat pe locul 2 în primul tur al alegerilor prezidențiale. A fost învins în al doilea tur de Ion Iliescu.

A fost discipolul scriitorului Eugen Barbu. Este cunoscut prin izbucnirile sale temperamentale cu caracter necivilizat, naționalist și xenofob, combinate cu retorica sa de politică dură și atacuri la persoană (atât în publicații, cât și în aparițiile sale pe scena publică).

Studii

A urmat cursurile Colegiului Național „Sfântul Sava” din București, pe care le-a absolvit în 1967. În 1971 a obținut licența la Facultatea de Filosofie a Universității din București, cu o teză despre sociologia religiei. Între 1978-1979 a beneficiat de bursa premiului internațional Herder, care fusese acordată magistrului său, scriitorul Eugen Barbu, și a făcut studii de istorie la Viena.^{[necesită citare]}

Președinte al Partidului România Mare

Corneliu Vadim Tudor este fondatorul Partidului România Mare și al publicațiilor afiliate, România Mare și Tricolorul.

A fost senator în Parlamentul României în perioada 1992-2008.

Candidat la președinția României

A candidat la alegerile prezidențiale din 1996, clasându-se pe locul 5 din 16 candidați. La alegerile prezidențiale din 2000 a ajuns în turul doi, unde a obținut 33,17% din voturi. În 2004, a candidat la președinția României și a obținut 12,57% din voturi. La alegerile prezidențiale din 6 noiembrie 2009, lista PRM pe care a candidat a obținut votul a numai 540.380 români, adică 5,56% dintre votanți.

În 2014, Corneliu Vadim Tudor și-a depus candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2 noiembrie.^[2]

Conform rezultatelor finale ale alegerilor din noiembrie 2014, Vadim Tudor a obținut în primul tur de scrutin (organizat în ziua de duminică, 2 noiembrie 2014) un număr de 349.416 voturi din numărul total de 9.723.232, situându-se pe locul 7 din 14 și cumulând circa 3,68% din toate voturile exprimate și validate.

Membru în Parlamentul European

La 7 iunie 2009 a fost ales în Parlamentul European pe lista Partidului România Mare,^[3] în nouă luni până în martie 2010 a participat la 15 din 37 de ședințe în plen - prezență de 40,54 %.^[4] Prin aceasta a contribuit la plasarea României pe ultimul loc între națiunile reprezentate în Parlamentul European, România având o prezență de 84,46 %.^{[5][nefuncțională]}

La 15 iunie 2013, a avut loc o ședință extraordinară a Consiliului Național, la care au participat reprezentanții din 24 de organizații județene ale PRM. Atunci s-a decis revocarea lui Vadim Tudor și a conducerii PRM, cu 116 voturi "pentru" și 9 "împotrivă". Astfel, la 15 iunie 2013, Corneliu Vadim Tudor a fost revocat din funcția de președinte al PRM.^[6]

La 27 iulie 2013, Corneliu Vadim Tudor, fondatorul partidului și cel care afirma despre el însuși: „Singurul președinte al PRM sunt eu”, a fost exclus din PRM.^{[7][8][9][10][11][12][13][14]}

Magistrații Tribunalului București au decis însă ca europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor să fie repus în funcția de președinte al Partidului România Mare după ce fusese exclus din partid și înlocuit cu Gheorghe Funar.^[15]

Decesul

Vadim Tudor a murit la 14 septembrie 2015, în Centrul Clinic de Urgență de Boli Cardiovasculare al Armatei, unde a fost transportat după ce i se făcuse rău. Starea lui s-a agravat după internare: se pare că a suferit un infarct miocardic și decesul a fost înregistrat la ora 18.30, potrivit agenției Mediafax.^[16]

Publicist

A înființat revistele România Mare, în care a continuat politica revistei scriitorului Eugen Barbu, Săptămîna (culturală a capitalei), considerată de mulți critici literari o oficină a Securității, prin care, în anii '70-'80, erau puse în circulație informații provenite din arhivele acestei instituții și erau utilizate pentru șantaj politic și pentru contracararea postului Radio Europa Liberă în cadrul proiectului zis Melița și eterul.

Actualmente, micul său trust de presă publică revista Politica și ziarul Tricolorul.

Vadim Tudor a fost dat în judecată de mai multe ori pentru insultă și calomnie, după publicarea pamfletelor apărute fie sub semnătura sa, fie sub pseudonimul Alcibiade, în revistele România Mare și Politica.

Controverse

Poezia pamflet „În apărarea lui Eminescu”, scrisă la începutul anilor 1980, ca răspuns la un articol al rabinului Moses Rosen, care denunța revenirea antisemitismului în cultura română și făcea referire la unele poezii antisemite ale lui Mihai Eminescu.^[17] a trezit reacții în presa internațională prin publicațiile Washington Post și Paris Match. Adunate protestelor intelectualilor români, ele au dus la retragerea volumului antisemit Saturnalii.^{[18][este de încredere?]}

În ultimii ani,^[Când?] Corneliu Vadim Tudor a exclus mai mulți membri care doreau schimbarea doctrinei PRM,^[19] printre care: Corneliu Ciontu, Lia Olguța Vasilescu, Daniela Buruiană, Codrin Ștefănescu, Anghel Stanciu, Dorel Onaca, Dan Claudiu Tănăsescu (revenit în PRM în 2009). Cea mai răsunătoare plecare a fost a lui Corneliu Ciontu, considerat unul dintre cei mai de încredere oameni ai liderului PRM. I-a fost atât de apropiat încât, în martie 2005, Vadim Tudor s-a retras de la șefia partidului și i-a predat-o lui Ciontu. Șefia acestuia a durat însă mai puțin de trei luni. În iunie 2005, Vadim Tudor a revenit la conducere, iar Ciontu a fost forțat să părăsească atât președinția, cât și partidul. Odată cu el au plecat vicepreședintele Anghel Stanciu și zece parlamentari. După plecarea lui Ciontu, Vadim spunea despre acesta, în comunicatul de presă prin care declara că l-a dat afară din partid, că este: „electrician pensionar și analfabet”, „care nu știe nicio limbă străină”, ”fost activist PCR la sectorul 5”, „personaj mediocru pe care l-am instalat, provizoriu, în locul meu pentru că nu găsisem altul mai prost printre cei care îmi duceau servieta”.^[20]

În 2011, a fost acuzat de fals în declarații și evaziune fiscală, conform ziarului Cotidianul ^[21] și web situl Puterea.ro.^[22]

Declarații rasiste

De-a lungul timpului, discursul său împotriva romilor a mers până foarte departe.^[23] Ziarul său, „România Mare”, a cerut la un moment dat nici mai mult, nici mai puțin decât exterminarea acestora, alături de „jidani și unguri”.^[23]

După crima săvârșită de Romulus Mailat în Italia, a declarat: „În ce privește scandalul asasinării soției unui amiral italian de către un țigan originar din județul Sibiu declar în mod răspicat: italienii au perfectă dreptate, așa ceva reprezintă o barbarie fără margini și ne face țăndări imaginea în lumea întreagă.^[23] Rog, totuși, să nu se utilizeze cuvântul „român”, fiindcă nemernicul nu e român, ci țigan!”.^[23]

Amendă

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării l-a amendat pe Vadim Tudor cu 3000 de lei pentru că a numit-o „prostituată” în repetate rânduri pe fosta candidată la parlamentare Anca Cârcu.^[24] Pe 30 aprilie 2014, Tribunalul București a decis, ca acesta să-i plătească daune de 1.000 de lei și să publice sentința în două publicații: Tricolorul și România Mare.^[25]

Publicații

Vadim Tudor a publicat 38 de cărți, din care volume de poezie și publicistică, unele editate și în franceză, engleză și arabă, și a scris piese de teatru. A scris împreună cu Sergiu Nicolaescu scenariului filmului Triunghiul Morții, regizat de Nicolaescu.

·         1977: Poezii, Editura Eminescu

·         1977: Epistole vieneze, Ed. Eminescu

·         1979: Poeme de dragoste, ură și speranță, Ed. Eminescu

·         1981: Idealuri, Ed. Eminescu

·         1983: Saturnalii, Ed. Albatros

·         1983: Istorie și civilizație- Ed. Eminescu

·         1983: Mîndria de a fi români- Ed. sport-turism

·         1986: Miracole, Ed. Albatros,

·         1986: Carte românească de învățătură, Ed. Fundației România Mare

·         1990, 1991 și 1992: Jurnal de vacanță,

·         1996: Poems, Ed. Fundației România Mare & Editura Aggi, Torino

·         1998: Piesele de teatru radiofonic:

·         Colindul puiului de cerb, 1968,

·         Secerișul de iarnă, 1976

·         Domnul Tudor din Vladimiri, 1977

·         Adevărul la puterea I-a, 1977

·         Toată lumea știe fotbal (premieră în decembrie 1989 la teatrul Constantin Tănase)

·         2000: Pamflete cu sifon albastru

·         2004: 101 Poezii, Bijuterii

·         2007: Cartea de Aur

·         2008: Cîntece de dragoste'

·         2010: Europa Creștină ^[26]

·         2010: Artificii ^[26]

·         2011: Cele mai frumoase aforisme

·         2015: Elegii pentru suflete nobile

·         2015: Pamflete explozive

Marea umilinţă

Ferice, dar, de voi, prieteni morţi
Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara
Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi
Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara.

Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Nişte nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Cînd noi, românii, purtăm toată vina?

Şi gazele, ca mîine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!

Nici n-ai unde să suni, toţi se ascund
Eşti prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Eşti prea rupt în fund!
La Minister? Te bate la trei coaste!

Nici o instanţă nu te bagă-n seamă
Nici nu exişti, tu, cetăţean de rînd
Ţesutul societăţii se destramă
Iar statul e doar un vampir flămînd.

Tu nu mai ştii ce-i aia "trai decent"
În beznă stai, te speli cu apă rece
Mai cald e-afară ca-n apartament
Exterminaţi sîntem, din zece-n zece.

Îmi beau cafeaua trist şi gînditor
Nu mai fumez, dar viciul tot mă muşcă
Regret profund că sînt doar scriitor
Aş da stiloul astăzi pe o puşcă.

Aprind o lumînare şi mă văd
În casa scundă, a copilăriei
Cînd vijelia-n pomi făcea prăpăd
Dar îngeri zdraveni ţineau piept urgiei.

Însă atunci era după război
Rănită era ţara, şi datoare -
Acum, ea este pradă la strigoi
Şi sclava unei Mafii-ngrozitoare.

Am dat lumina, gazele şi apa
Pe mîna unor mercenari străini
Zic că-s prieteni, dar ne sapă groapa
Scot bani din piatră seacă şi din spini.

Nu ne putem gospodări în viaţă?
Ajuns-am un popor de retardaţi?
Atunci e clar: scuipaţi-ne în faţă!
Ne place să fim viermi? Să fim călcaţi!

Umilitoare e această stare
Să nu mai ai nimic în ţara ta
Să vezi cum ultima redută moare
Şi să te rogi de moarte să te ia.

Eu vă invidiez, amici plecaţi
În altă lume, unde e lumină
Acolo sînteţi, toţi, surori şi fraţi
Şi beţi nectar, nu apă cu rugină.

V-a luat la vreme Dumnezeu la cer
Eu văd în asta, poate, o răsplată
El v-a ferit de acest timp mizer
Cînd ţara noastră e crucificată.

Cînd lumea plînge-n pumni şi n-are bani
Nici de mîncare, sau medicamente
În timp ce politrucii talibani
Fac şi desfac Guverne, Parlamente.

E un dezastru grav şi general
Mai jos de-atîta chiar că nu se poate
Mai bine-n groapă decît la canal
Şi cred că doar războiul mondial
Ne poate vindeca de laşitate!

Regretaţilor mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuş Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Muşat, Mihai Ungheanu, Raoul Şorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ştefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu...

Adio, fratele meu geamăn

(la despărțirea de Adrian Păunescu)

Adio, fratele meu geamăn
Tristă duminică trăim.
Om bun, şi drag, şi fără seamăn
Abia acum te preţuim.

Adio, forţă a naturii
Te-au pus pigmeii la pămînt.
"Complotul bubei" şi al urii
Te-a hărţuit pîn' la mormînt.

Curînd vor răsuna colinde
Curînd Crăciunul va veni
Şi candele se vor aprinde
Pe-ntinsul scumpei Românii.

Un scaun gol va fi la masă
Precum e tronul princiar.
Şi-un strop de vin de tămîioasă
Noi vom vărsa, plîngînd amar.

E-o zi de toamnă aurie
Ce pace dulce e-mprejur!
Doar eu sînt ca o rană vie
Ce îmi dai, Doamne, să îndur?

De ce ni-l iei aşa devreme
Pe cel mai nobil dintre noi?
Crucificat peste poeme
Pentru cei mulţi, flămînzi şi goi...

De ce rămîn toţi ticăloşii
Cei mincinoşi şi paraziţi?
Şi-n vremea asta generoşii
În patru zări sînt răstigniţi?

Fă o minune şi ridică
Acest nenorocit blestem.
Şi vindecă-ne Tu de frică
E tot mai greu, nu mai putem.

Ai milă, Doamne, şi-ndurare
De-acest colos cu miere-n grai
Şi pentru inima lui mare
Dă-i viaţă veşnică în Rai.

Întreaga ţară te jeleşte
Românii doliu pun la steag.
Azi steaua ta pe cer porneşte.
Adio, fratele meu drag!

POEM INEDIT

ULTIMA CAFEA

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

Corneliu Vadim Tudor
Noaptea de duminică spre luni
6 spre 7 septembie 2015"

Traian T. Coșovei

Biografie Traian T. Coşovei


Traian T. Coşovei (n. 28 noiembrie 1954) este un poet român aparţinând generaţiei literare 80. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

La 4 ani ştia deja să citească şi debuta artistic dictând poeme musafirilor săi. Fire temperamentală, nonconformistă şi puţin cam impulsivă, devine în scurt timp cunoscut pentru caracterul său.

Odată cu intrarea la şcoală, îşi schimbă şi preocupările, orientându-se către construcţia de navete spaţiale în podul casei, din resturi de televizoare şi frigidere. Acest elan creator dispare în momentul intervenţiei locatarilor, îngrijoraţi de ascensiunea foarte gălăgioasa a micului astronaut. Totuşi, reuşeşte să se consoleze împreună cu prietenii tăind cablurile antenelor TV şi aducând astfel pentru o săptămână liniştea absolută în casele vecinilor.

Marcat puternic de separarea părinţilor, pe când avea 12 ani, găseşte remediul citind foarte mult şi devenind un client permanent al Librăriei Sadoveanu din Bucureşti. Aici se interesează de scriitori precum Jean Paul Sartre, Albert Camus, Charles Baudelaire sau William Faulkner şi e repede etichetat de către personalul librăriei drept un copil teribil.

Îl pasionează pictura şi vrea să intre la Arhitectură, însă constată cu amărăciune că nu îi plac matematicile. Se îndreaptă ulterior spre Teatru, dar e anunţat că majoritatea locurilor s-au ocupat deja înainte de examen, prin telefon.[necesită citare] În cele din urmă, hotărăşte să dea examen la Filologie (Facultatea de Litere a Universităţii bucureştene), unde intra al doilea în urma examenului de admitere.

În anii ‘80, ia parte la cenaclul condus de criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, iar apoi la Cenaclul de Luni al lui Nicolae Manolescu. Împreună cu poeţii Florin Iaru, Ion Stratan şi Mircea Cărtărescu, creează primul nucleu elitist al Generaţiei ‘80 (Generaţia în blugi). Comitetul avea puterea de a decide cine intra şi cine nu intra în acest club de literaţi.[necesită citare] Banii pentru editarea antologiei Aer cu diamante reuşeşte să-i obţină de la mama lui.

T. Coşovei este şi astăzi considerat un spirit liber, nonconformist, prin literatura sa de o mare originalitate, o poezie tânără comparabilă cu aceea a Marianei Marin, a lui Mircea Cărtărescu, Alexandru Muşina, Florin Iaru sau Andrei Bodiu.

În anul 1990, redactează împreună cu Dan Goanţă revista Veşti proaste, din care apar 6 numere, iar mai târziu, împreună cu prozatorul Mircea Nedelciu, editează ziarul Punga d'un kil - organ de stat la coadă. Acesta era tipărit pe pungi de hârtie destinată ambalării produselor alimentare, sub deviza: Vom fi mai mult decât ocaua lui Cuza.

De-a lungul timpului, a fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, Premiul Academiei Române şi chiar Premiul Uniunii Tineretului Comunist.


Cărţi publicate
- Ninsoarea electrică, ed. Cartea Românească 1978 
- 1, 2, 3 SAU… , ed. Albatros 1980 
- Cruciada întreruptă, ed. Cartea Românească 1982 
- Aer cu diamante (antologie colectivă), ed. Litera 1982 
- Poemele siameze, ed. Albatros 1983 
- În aşteptarea cometei, ed. Cartea Românească 1986 
- Rondul de noapte, ed. Militară 1987 
- Pornind de la un vers (critică literară), ed. Eminescu 1990 
- Bătrâneţile unui băiat cuminte”, ed. Pontica 1994 
- Mickey Mouse e mort, ed. Cartea Românească 1994 
- Ioana care rupe poeme, ed. Asociaţia Scriitorilor & Cartea Românească 1996 
- Patinează sau crapă!, ed. Axa 1997 
- Ninsoarea electrică, ediţia a II-a, ed. Vinea, 1998 
- Percheziţionarea îngerilor, ed. Crater, 1998 
- Lumină de la frigider, ed. Cartea Românească, 1998 
- Bună dimineaţa, Vietnam!, ed. Călăuza, 1999 
- Hotel Urmuz (critică literară), ed. Călăuza, 2000 
- Institutul de glasuri, antologie, ed. Cartea Românească, 2002 
- Vânătoarea pe capete, Ed. Libra, 2002 
- Greva căpşunelor, Ed. Libra, 2004 
- Aeorstate plângând, Ed. Tracus Arte, 2010 

Premii
Premiul Uniunii Scriitorilor, 1979 
Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1994 
Premiul Academiei Române, 1996 
Premiul Internaţional "Nichita Stănescu", 2000 
Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 2004 

Dupa aceea

De ce copacul tau bonsai ma minte?
Oare cum a disparut pestisorul auriu din acvariul
zilei de ieri?
Cum s-au ratacit bijuteriile Coroanei Regale?
Iubito, spune-mi, de ce ai întârziat toata noaptea?

Numai pisica si valurile marii care te-au adus la tarm mi-au raspuns la aceste întrebari.

Si pata de sânge de pe rochia ta galbena! 

Omul care asteapta la ceas

Ia, gura, stinge tigarea, mucles, jos clanta!
Eram singur cu don’ plotonier Sanchio Panza.
Se cam întunecase romanta
Si din ceas curgeau doar robinete de noapte, de frig si de fier.
Îmi vedeam de viata mea prin ochii lui don’ plotonier
Se cam alesese praful de pusca din copilaria mea cu pietre
bâlbâiam numai sarumâna si sarumâini.

Traversam o pustietate de mucava, o butaforie de sentimente
dadeam din coate sa ajung din urma celuloza cu evenimente–
perle date la porci…

Mama, mama, din ce fire ma împletesti sau ma torci
lânga ceas, la subsuoara cu ziarul de mâine, cu pantofii de lac?
La satelit, prin punga de aurolac
paream infinit: un grajdar si birjam
niste cai de caruta, ma zvârcoleam între om si maimuta fara sa am habar.
Eram o viata data la zar
tricotata din cele mai mici amanunte de zdrente…

La ceasul oprit asteptam –
purtam pe umar parpalacul tocit al unei absente. 

Ultimele stiri

Dupa înca o ceasca de ceai voi rasturna biblioteca.
Dupa ultimul fum de tigara voi sfîsia
tapetul cu pisici.
Îmi voi aminti ziua cînd au incendiat trupurile balenelor esuate,
cînd domnisoara Ivonne a aprins vechiul candelabru din sufragerie.
Întins pe spate, voi visa cum îti tai parul
cu un briceag în forma de peste.

Dupa înca o ceasca de ceai
îmi vor bate din greseala la usa. Ca sa ma apar
voi rupe în bucati ierbarul din scoala primara. Ca sa ma apar
voi lua somniferul nemtesc cu nume de planta exotica.
Dupa ultimul fum de tigara
îmi voi aminti o adresa veche, voi vorbi ore întregi
despre tratamentul cu lipitori.

La sfîrsitul acestui poem
ma voi privi îndelung în oglinda liftului.
Sprijinit de metalul ei tulbure, cu degetele înfipte în toate etajele
voi dori sa uit deodata
toate acestea. 

Mircea Vulcănescu

DATE CRONOLOGICE

1904, 3 martie (19 februarie, stil vechi).

Se naşte la Bucureşti, ca fiu al lui Mihail Vulcănescu (n. jud. Dolj, inspector financiar) şi al Mariei Vulcănescu (n. Tonescu, 1876, Slatina; casnică), Mircea Vulcănescu. Numele la naştere: Mircea Aurel Vulcănescu. Este al doilea copil al familiei, după sora sa Mihaela-Zoe (1902-1989), ajunsă profesoară de pian.

1910

Începe cursurile primare în particular.

1911

Clasa I la Şcoala „Clemenţa” (media 9,15).

1912

Clasa a II-a la Şcoala „Cuibul cu barză” (media 9,74).

1913

Clasa a III-a, la Şcoala „Izvor” (media 10).

1914

Clasa a IV-a la Şcoala „Lucaci” (media 9,98).

Susţine examen şi este admis la Liceul „Matei Basarab” din Capitală (al treilea; media 9,81).

1915

Participă la concursul naţional organizat de „Tinerimea Română”, la istorie; pentru lucrarea „Cum s-a format Imperiul Roman şi ce foloase a adus omenirii”, obţine premiul I cu cunună. Absolvă clasa I gimnazială la Liceul „Matei Basarab” (clasificat al treilea).

1916

Clasa a II-a gimnazială la Liceul „Matei Basarab” (clasificat al patrulea).

Se înscrie ca cercetaş; lucrează la Poşta Centrală, la Serviciul supravegherii ştirilor, în secţia telegrame externe (cenzura militară).

În noiembrie, capitala este ocupată de trupele germane. Familia Vulcănescu se refugiază în Moldova, la Zvoriştea, jud. Dorohoi.

1917

Pleacă cu tatăl său la Iaşi. Pregăteşte, în particular, clasa a III-a gimnazială, pe care o promovează la Liceul Refugiaţilor de pe lângă Liceul Naţional din Iaşi. Are primele încercări literare. Ca cercetaş, este telefonist la Spitalul Epitropiei „Sf. Spiridon”, apoi devine şeful detaşamentului de cercetaşi din cadrul Spitalului 272/103, fost Brâncovenesc. Iarna începe cursurile clasei a IV-a gimnaziale la Gimnaziul „Ştefan cel Mare” din Iaşi.

1918

În particular, începe lecţii de istorie a filosofiei. Cunoaşte pe Teodor Rogalski, Alex. T. Stamatiad ş.a. Audiază cursuri la Universitate (Nicolae Iorga ş.a.). Participă la întemeierea unor societăţi culturale ale elevilor. Pe 18 martie, la Iaşi, se întemeiază Asociaţia pentru Studiul şi Reforma Socială – preşedinte Dimitrie Gusti, secretar general Virgil Madgearu.

Promovează clasa a IV-a gimnazială la Gimnaziul „Ştefan cel Mare” din Iaşi. În iunie susţine examenul de capacitate la Gimnaziul din Tecuci. Începe clasa a V-a, secţia real, la liceul din Galaţi. Din Galaţi, „ultimul popas al nenorocitului refugiu“, revine, cu familia, la Bucureşti.

Este înscris la Liceul „Gheorghe Lazăr“ din Bucureşti.

În decembrie 16/29 în Piaţa Universităţii din Bucureşti are loc o entuziastă adunare populară, cu prilejul primirii delegaţiei Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. Rostesc cuvântări: episcopul Miron Cristea, I. G. Duca, ministrul Cultelor şi Instrucţiei Publice, şi Mircea Vulcănescu, elev la Liceul „Gh. Lazăr“.

1919

La Societatea culturală a elevilor „Propăşirea” prezintă conferinţa Filosofia existenţei, Începe să apară „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială”, organ al Asociaţiei pentru Studiul şi Reforma Socială; director Dimitrie Gusti. Scrie lucrarea „Cunoaştere şi recunoaştere. Asupra mecanismului psihologic al recunoaşterii.”

1920

Îşi începe activitatea Societatea culturală a elevilor „înfrăţirea românească”; printre fondatori: prof. Enache Ionescu, elevul Grigore Gr. Manoilescu ş. a. La Societarea culturală a elevilor „înfrăţirea românească”, Mircea Vulcănescu prezintă conferinţa „Conştiinţa naţională la Români”. Promovează clasa a VI-a liceală la Liceul „Matei Basarab”.

1921

Asociaţia pentru Studiul şi Reformă Socială se transformă în Institutul Social Român. La Universitatea din Bucureşti, audiază cursuri ţinute de Vasile Pârvan şi Nae Ionescu. La Societatea culturală a elevilor „înfrăţirea românească” rosteşte conferinţa „Cine e poetul Românismului?” Scrie poezia „Tăcere” şi însemnările „Teoria criteriilor”. Prezintă un Discurs de recepţie a tinerilor români. Promovează examenele pentru clasa a VII-a la Liceul „Matei Basarab din Capitală şi susţine bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul”. Prieteni din liceu: Grigore Manoilescu, Richard şi Victor Hillard, Ilarie Voronca ş. a..

Se înscrie, ca student, la Facultatea de Filosofie şi Litere şi la Facultatea de Drept din Bucureşti.

1922, mai 14.

„Accidentul de la Pasărea”, moment existenţial pentru Mircea Vulcănescu. În timpul agitaţiilor studenţeşti, ia apărarea unor studenţi evrei, colegi la Drept. Promovează anul I la cele două facultăţi, de Filosofie şi Litere şi de Drept. Se află la Frankfurt am Main şi la Ostanda (Germania) şi în tabăra de la Buşteni. Exerciţii poetice. Împreună cu studenţi ai profesorului Dimitrie Gusti, la Casa Macca, cercetează bibliografia problemei naţionale.

1923

Apare primul număr al Buletinului Asociaţiei Studenţilor Creştini din România, pentru care Mircea Vulcănescu scrie, în deschiderea numărului, Cuvinte pentru drum (semnătura A.S.C.R., prima organizaţie creştină studenţească, azi numită ASCOR). În acelaşi număr publică şi articolul „Aspiraţia la creştinism şi înţelesul ei actual”.

În anul universitar 1923-1924, face armata, ca voluntar, la Şcoala militară de geniu din Bucureşti; ajunge sublocotenent la un regiment de pionieri. Colegi de oştire: Herbert (Belu) Silber, Sabba Ştefănescu ş.a.

1924

În vremea studenţiei, elaborează lucrările: Cercetări asupra cunoştinţei; Evoluţia psihismului; Introducere în fenomenologia teoriei cunoştinţei, Plan pentru încercarea asupra existenţei; Concepţii originale din încercare asupra existenţei; Misticismul şi teoria cunoştinţei; Note asupra esenţei. Proiectează lucrarea Sistemul meu filosofic: existentismul, din care au rămas însemnări. În studenţie este puternic influenţat de Dimitrie Gusti şi Nae Ionescu.

Colegi de facultate şi prieteni: Paul Sterian, Anina Rădulescu-Pogoneanu, Constantin Floru, Stelian Mateescu, Alexandru Teodorescu (= Sandu Tudor), Mircea Durma, Sergiu Condrea, Jenica Axente (căs. Costin Deleanu), Margareta Ioana Nicolescu (căs. Vulcănescu), Ioan V. Nicolescu, Grigore Manoilescu ş.a.

1925

La Iaşi, participă la Adunarea A.S.C.R., care se ţine în localul Şcolii Normale „Vasile Lupu”, despre care publică darea de seamă Gânduri întârziate la o adunare de iarnă.

Conduce un cerc de studiu, cu tema Împărăţia Domnului.

Susţine lucrarea scrisă la sociologie generală, cu subiectul Cauzalitate şi teleologie în ştiinţele sociale.

Participă la campania monografică condusă de D. Gusti, în comuna Goicea-Mare, jud. Dolj. Despre această primă companie, Mircea Vulcănescu scrie Câteva observaţiuni asupra vieţii spirituale a sătenilor din Goicea-Mare. Note dintr-o anchetă sociologică.

Susţine licenţa în filosofie la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, cu lucrarea Individ şi societate în sociologia contemporană, pregătită sub îndrumarea profesorului Dimitrie Gusti.

Susţine lucrarea de licenţă la Facultatea de Drept din Bucureşti.

La Geneva, participă la cursurile de instruire ale Federaţiei Universitare Internaţionale pentru Societatea Naţiunilor, alături de Richard Hillard şi alţi licenţiaţi sau studenţi români.

În „Viaţa universitară” (nr. 7) începe să publice darea de seamă Federaţia Universitară Internaţională pentru Societatea Naţiunilor.

Pe octombrie 25, se căsătoreşte cu Anina Rădulescu-Pogoneanu. Soseşte la Paris, împreună cu soţia, pentru studii de specializare. Anina Rădulescu-Pogoneanu urmează cursuri la Institutul de Psihologie Experimentală; Mircea Vulcănescu se înscrie pentru studii de doctorat la Facultatea de Litere din Paris.

1926

Intenţionează să susţină un doctorat în drept, specialitatea economică, şi altul în sociologie, la Sorbona. Se înscrie la Facultatea de Drept din Paris. Începe să pregătească o lucrare de doctorat cu tema Essai sur les professions intellectuelles en France. Etude sociologique, la profesorii C. Bougle şi Paul Fauconnet.

Proiectează un ciclu de Scrisori din Paris, pentru presa din ţară, despre viaţa culturală din capitala Franţei. Prin Alecu Vianu, trimite poezii şi o cronică teatrală lui Tudor Vianu, pentru o eventuală tipărire în „Gândirea”; a apărut doar cronica teatrală.

Scrie însemnările Gândirea filosofică a d-lui Nae Ionescu. Note pentru un comentar. Vor fi folosite pentru articolul tipărit în ianuarie 1931.

1927

Începe să colaboreze la „Gândirea” (nr. 1), cu articolul trimis de la Paris: În marginea mişcării teatrale. Împreună cu Paul Sterian, Mircea Vulcănescu lucrează ca redactor în cadrul contenciosului Societăţii Franceze de Asigurări „L’Abeille”.

În Buletinul A.S.C.R. (nr. 2-4), publică articolul Confesionalism şi interconfesionalism în viaţa Federaţiei Asociaţiilor Creştine Studenţeşti din România.

La Montlignon (Franţa), susţine conferinţa Libertate şi autoritate în viaţa spirituală.

La Aigen (Austria), participă la conferinţa anuală a Federaţiei Asociaţiilor Creştine Studenţeşti din Sud-Estul European; conferenţiază şi Berdiaev. Publică o dare de seamă în „Correspondance Federative” (Paris) (nr. 14) despre Conference du Sud-Est de l’Europe.

Revine pentru scurt timp în ţară. În iunie se naşte, la Paris, Elena-Maria Viorica (Vivi) Vulcănescu, prima fiică a lui Mircea Vulcănescu.

Este secretar pentru studenţii străini în cadrul Federaţiei Franceze a Asociaţiilor Creştine Studenţeşti.

Conduce activitatea Cercului de studii religioase şi sociale al studenţimii române de pe lângă Biserica Ortodoxă Română din Paris; aici au conferenţiat şi Vasile Băncilă, V. Pavelcu, Fr. W. Forster. Mircea Vulcănescu ţine conferinţa Doctrinele de autoritate şi Creştinismul.

Împreună cu Paul Sterian şi Grigore Manoilescu, pledează pentru revenirea principelui Carol în ţară, pe tronul României.

La Facultatea de Drept din Paris obţine diploma de studii superioare de doctorat în ştiinţe economice şi politice (care îi permitea susţinerea tezei de doctorat).

La Seminarul de statistică economică condus de prof. A. Aftalion, ţine comunicarea Introduction a l’etude des prix.

La Cercul interconfesional organizat de F.F.A.C.R. din Paris, rosteşte conferinţa Thomisme et augustinisme dans la philosophie chretienne.

Scrie reflecţiile În marginea mişcării artistice franceze.

1928

La Cercul interconfesional de la Meudon, condus de Jacques Maritain, Mircea Vulcănescu susţine conferinţa La Sainte Vierge dans l’Eglise Orthodoxe.

La Cercul de studii religioase şi sociale al studenţimii române de la Paris, de pe lângă Biserica Ortodoxă Română din capitala Franţei, în cadrul ciclului învăţătura Bisericii, prezintă conferinţa Izvoarele învăţăturii ortodoxe, Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţiune, aşa cum sunt cuprinse în Biserica Ortodoxă a Răsăritului.

La acelaşi Cerc de studii religioase şi sociale al studenţimii române din Paris rosteşte conferinţa În marginea renaşterii tomiste.

În „Buletinul Asociaţiei Creştine Studenţeşti din Bucureşti” (nr. 2) apar articolele Revizuirea de conştiinţă şi însemnări pe marginea crizei morale.

La Asociaţia Studenţilor Creştini Ruşi Refugiaţi din Paris ţine conferinţa Orientări spirituale în România.

La Paris ţine conferinţa La conception orthodoxe de l’Eglise.

De la Paris, trimite pentru „Gândirea” articolul în marginea centenarului lui H. Taine (va apărea în „Curentul”, 4 iulie 1928).

Alte texte scrise la Paris: Oscar Han; Problema şcoalei unice în Franţa; Asupra influenţei lui Maurras; Asupra influenţei actuale a lui Gide; Note asupra mişcării artistice în Franţa; În pragul Salonului de toamnă; Misticismul şi teoria cunoştinţei, şi multe alte însemnări, pentru proiectate lucrări, precum Philosophie de la vie integrale. Essai sur l’existence ş. a..

La Fundul Moldovei, jud. Câmpulung, participă la cea de-a patra campanie monografică a şcolii sociologice a lui Dimitire Gusti, unde contribuie la îmbogăţirea şi fixarea cadrului teoretic şi metodologic al monografiei sociologice. Printre cei 62 de participanţi se află: Ernest Bernea, C. Brăiloiu, George Breazul, Floria Capsali, Mac Constantinescu, D. C. Georgescu, Traian Herseni, N. Milcu, Mihai Pop, Francisc Rainer. Se constituie Asociaţia monografiştilor, cu preşedinte D. Gusti; vicepreşedinţi Mircea Vulcănescu, H. H. Stahl, ş.a., şi scot o revistă.

Apare Călăuza studentului. Vade mecum Academicum, ed. a II-a (ed. I 1927), sub egida Oficiului Universitar din Bucureşti. Colaborează: D. Gusti (Cuvânt înainte), Sandu Tudor, Paul Sterian ş.a. Mircea Vulcănescu publică studiul Organizarea muncii intelectuale (îndrumări pentru orientarea studentului în prepararea şi prezentarea lucrărilor de seminar sau a celor personale).

Începe să colaboreze la „Cuvântul”, cu darea de seamă Prof. C. Rădulescu-Motru despre Pavlov (rezumat şi reflecţii despre conferinţa organizată de Societatea Română de Filosofie).

Este încadrat ca asistent de sociologie şi etică la Catedra prof. D. Gusti. Tema seminarului de sociologie în anul universitar 1928-1929: Teoria monografiei sociologice şi Metodele de cercetare monografică.

Este numit director al Oficiului de Studii Universitare din cadrul Universităţii Bucureşti (până în 1930).

Invitat să participe la un congres al societăţii studenţeşti în India, renunţă în favoarea lui Mircea Eliade, prietenul său, care se străduia să plece cu o bursă de studii în India (obţinută după plecare, în 20 noiembrie 1928). Astfel a început cariera sa de indianistică dl. Eliade.

Octavian Goga oferă o masă, la Restaurantul „Enescu“ din Bucureşti, pentru vreo 20 de tineri, printre care Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Stelian Mateescu, Mihail Polihroniade, Barbu Brezianu, Sandu Tudor, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu. Omul politic voia să anexeze tânăra generaţie. „L-am lăsat pe Mircea Vulcănescu să poarte dialogul, căci îl purta strălucit” (C. Noica).

La solicitarea lui Petru Comarnescu, răspunde la ancheta Noua spiritualitate, publicată în „Tiparniţa literară” (nr. 2).

În „Gândirea” (nr. 12) publică Gânduri pentru pomenirea pictorului Sabin Popp.

În „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” (nr. 3-4) publică ampla cronică sociologică „L’Annee sociologique“, tome I, 1923-1924.

La Asociaţia Studenţilor Creştini din Bucureşti prezintă conferinţele Libertate şi autoritate în viaţa spirituală şi Schiţa unei teorii ortodoxe a culturii orientate asupra Maicii Domnului.

1929

La Asociaţia Studenţilor Creştini din Universitatea Bucureşti ţine conferinţa Leon Bloy.

În „Cuvântul”, Nae Ionescu porneşte campanie de presă (pe un ton extrem de civilizat dar ferm) împotriva Sinodului pe „chestiunea Pascaliei” (schimbarea calendarului care funcţionase vreme de două mii de ani); participă: Mircea Vulcănescu, Paul Sterian, Sandu Tudor şi George Racoveanu; campania durează până la sfârşitul lunii martie 1929. Titluri semnate de Mircea Vulcănescu (singur, în colaborare sau sub pseudonim): Infailibilitatea Bisericii şi failibilitatea sinodală. Între catolicism şi erezie sau urmările dogmatice ale rătăcirii sinodale (I—II), Răspuns Prea Sfinţitului Vartolomeu (I-IV) ş.a.

Mircea Vulcănescu este numit referent la Oficiul de studii al Ministerului de Finanţe (funcţie deţinută până în 1935).

În cadrul Secţiei sociologice a Institutului Social Român, susţine conferinţa Realitatea spirituală în cercetarea monografică a societăţilor (rezumat publicat în „Ultima oră”, 19 mai 1929).

Iulie – august, participă la cea de-a cincea campanie monografică a şcolii sociologice a lui Dimitrie Gusti are loc la Drăguş, jud. Făgăraş. Printre monografişti se află: Traian Herseni, Sabin Manuilă, D. C. Georgescu, H. H. Stahl, C. Brăiloiu, Mihai Pop, Harry Brauner, Matei Socor, Achim Stoia, Tudor Vianu, Petru Comarnescu, Victor Iancu, Mac Constantinescu, Margareta Sterian, Dumitru Cristian Amzăr, Ion Ionică, Ernest Bernea, Ion Zamfirescu, Al. Dima. Se realizează filmul sociologic Drăguş (regia: Paul Sterian şi Nicolae Argintescu-Amza). Ia fiinţă Cooperativa monografiştilor din Drăguş. Este cea mai reuşită campanie monografică; se revine în 1932 şi în 1933. Împreună cu Paul Sterian, Mircea Vulcănescu cercetează cadrul psihologic al comunităţii drăguşene.

Colaborează la „Bulletin d’Information de l’Office des Etudes Financieres” (nr. 1-2; şi în nr. 3-4, septembrie-octombrie 1929).

Susţine conferinţa Creştinism şi politică.

Colaborează la „Realitatea ilustrată”, cu articolul Satul românesc (prezentare, cu ilustraţii, a cercetării monografice înfăptuite de şcoala sociologică a lui Dimitrie Gusti).

În „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” (nr. 1-3) publică studiul Max Scheler(1874—1928).

În anul universitar 1929-1930 este asistent onorific; face seminar de sociologie şi etică.

Se îngrijeşte de litografierea cursului de sociologie predat de prof. D. Gusti.

Este profesor de economie politică şi ştiinţe juridice la Şcoala de Asistenţă Socială (până în 1935).

Se desparte de Anina Rădulescu-Pogoneanu. Fetiţa Vivi va rămâne cu mama, în casa familiei prof. Rădulescu-Pogoneanu. Până în primăvara lui 1944, când pleacă în străinătate, va face vizite duminica familiei Vulcănescu.

În „Cuvântul” publică o Scrisoare deschisă lui Paul Sterian.

1930

Ca funcţionar în Ministerul de Finanţe colaborează la elaborarea Bugetului general al statului pe anul 1930. (Va colabora şi în anii următori.)

În sala Bibliotecii „Vasile Pârvan” din cadrul Universităţii Bucureşti, Gruparea Română pentru Societatea Naţiunilor îşi deschide ciclul de conferinţe. După un cuvânt inaugural rostit de Dimitrie Gusti, Mircea Vulcănescu prezintă conferinţa Societatea Naţiunilor şi economia mondială.

La Fundaţia Universitară „Carol I” din Capitală, în cadrul ciclului Filosofia creştină, organizat de Federaţia Asociaţiilor Creştine Studenţeşti din România, susţine conferinţa Logos şi Eros în metafizica creştină.

Se logodeşte cu Margareta Ioana Nicolescu.

În cadrul ciclului Metode de prevedere în ştiinţa economică, organizat de Uniunea Camerelor de Comerţ şi Industrie, rosteşte conferinţa Metodele americane de previziune economică (rezumat în „Cuvântul”, 12 martie 1930).

Este invitat să vorbească la Radio Bucureşti, în cadrul emisiunii „Universitatea Radio” (recent înfiinţată de Dimitrie Gusti, preşedinte al Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune). Prezintă Filosofia românească contimporană.

Se cunună cu Margareta Ioana Nicolescu (n. 1897), fosta colegă de facultate, profesoară de liceu, specialităţile filosofie şi limba franceză. Locuiesc, pentru câteva luni, în strada Transilvaniei (casa prof. Gh. Munteanu-Murgoci; vizavi de casa în care s-a aflat atelierul pictorului Sabin Popp).

Principele Carol revine în România. Mircea Vulcănescu este entuziasmat şi asistă, în sala Parlamentului, la proclamarea regelui Carol al II-lea. (Curând va fi dezamăgit de persoana regelui, dar va rămâne un adept ferm al principiului monarhic.)

Participă la cea de a şasea campanie monografică a şcolii sociologice a profesorului D. Gusti, care se desfăşoară la Runcu, jud. Gorj. Mircea Vulcănescu cercetează viaţa economică şi scrie Raportul secţiei economice.

La cel de-al X-lea Congres al Federaţiei Asociaţiilor Creştine Studenţeşti din România, ţinut la Vălenii de Munte, Mircea Vulcănescu prezintă conferinţa Creştinismul şi politica. La congres au conferenţiat şi Leon Zander şi Tit Simedrea.

Începe – sub formă de scrisoare către Mircea Eliade, aflat în India – prezentarea romanului Isabel şi apele Diavolului (continuă în numerele din 4 şi 10 octombrie 1930).

În anul universitar 1930-1931, ca asistent suplinitor de sociologie şi etică, conduce seminarul de etică, cu tema Istoria eticii.

La Şcoala Superioară de Asistenţă Socială, în anul şcolar 1930-1931 susţine cursul de economie politică şi un curs de drept civil practic, iar la Şcoala Superioară de Statistică deschide cursul de statistică morală (îl va ţine până în 1935).

1931

Înainte de apariţia romanului, publică în „Cuvântul” cronica „Lumina ce se stinge”, însemnări pe marginea romanului lui Mircea Eliade.

În apărarea lui Nae Ionescu, în „Epoca” (nr. 600), Mircea Vulcănescu publică articolul Gândirea filosofică a dlui Nae Ionescu.

În „Cuvântul” publică articolul Filosofie ştiinţifică. Universitate şi ortodoxie(continuă în nr. din februarie 1931).

La Asociaţia Studenţilor Creştini din Bucureşti (Palatul Sf. Sinod), vorbeşte despre Libertate şi autoritate în spiritualitatea contemporană.

Oficiul de studii trece de la Ministerul Finanţelor la Ministerul Industriei şi Comerţului (va reveni la Ministerul Finanţelor în octombrie 1932).

Participă la acţiunea de înfiinţare, prin lege, a Băncii Agriculturii Româneşti.

Se naşte, la Bucureşti, Elisabeta-Alexandra (Sandra) Vulcănescu, a doua fiică a lui Mircea Vulcănescu.

Participă la cea de-a şaptea campanie monografică organizată de Seminarul de sociologie al Universităţii din Bucureşti, desfăşurată la Cornova, jud. Orhei (Basarabia). Mircea Vulcănescu cercetează manifestările economice. Va prezenta numeroase comunicări despre cercetarea de la Cornova.

La Radio Bucureşti, în cadrul Universităţii Radio, Mircea Vulcănescu rosteşte conferinţa Ţăranul basarabean.

La Braşov, în cadrul celui de-al XI-lea Congres al Federaţiei Asociaţiilor Creştine Studenţeşti din România, vorbeşte despre Poziţia spirituală a întâiului A. S. C.R. În acelaşi cadru prezintă conferinţa Situaţia A.S.C.R.-ului şi Biserica.

În anul universitar 1931-1932, conduce seminarul de etică cu tema Etica sistematică.

În anul şcolar 1931-1932 este, în continuare, profesor de economie politică şi drept privat la Şcoala Superioară de Asistenţă Socială, iar la Şcoala Superioară de Statistică, profesor de statistică morală (prezintă Problema sinuciderilor).

În „Limba Română” publică cronica sociologică Lucrările şcoalei române de sociologie.

Colaborează şi la „Analele statistice si economice” (nr. 1-2).

1932

Alcătuieşte darea de seamă Activitatea culturală universitară şi extrauniversitară în anii 1920-1931 a conferenţiarului universitar Nae Ionescu.

În aula Fundaţiei Universitare „Carol I” din Capitală, în cadrul ciclului Explicaţia timpului nostru, organizat de Gruparea „Forum” condusă de Ionel Jianu, rosteşte conferinţa Spre un nou medievalism economic. În cadrul simpozionului Valorificarea spiritului american, organizat de Cercul „Analele Române”, la Fundaţia Universitară „Carol I” din Capitală, sub preşedinţia lui G. M. Cantacuzino, au conferenţiat şi s-au confruntat: Mircea Eliade (Asia faţă de America), Mircea Vulcănescu (Europa faţă de America), Mihail Sebastian (Franţa faţă de America), Paul Sterian (România faţă de America) şi Petru Comarnescu (America faţă de ea însăşi).

În cadrul Secţiei sociologice a Institutului Social Român, prezintă Structura vieţii economice a satului Cornova, cercetat de echipa monografică a Seminarului de sociologie în vara lui 1931. (În acelaşi an, Dimitrie Gusti este numit ministru al Instrucţiunii, Cultelor şi Artelor – îi urmează lui Nicolae Iorga).

Asociaţia de arte, litere şi filosofie „Criterion” (concepută împreună cu Eliade) îşi inaugurează activitatea publică cu ciclul „Idoli”, organizat sub forma simpozionului. Cel de-al doilea ciclu, „Cultura românească actuală”, se desfăşoară sub forma conferinţei, urmată de lecturi. La „Criterion” vor conferenţia tineri eminenţi de toate orientările de gândire: Petru Comarnescu, Paul Sterian, Mihail Polihroniade, H. H. Stahl, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Şerban Cioculescu, Constantin Ploru, Ionel Gherea, Nicolae Bagdasar, Dan Botta, Emil Cioran, I. Brucăr, Eugen Ionescu ş.a. Simpozioanele au loc în aula Fundaţiei Universitare „Carol I” din Capitală, şi sunt încununate cu un succes imens. Aceste dezbateri raţional-detaşate doreau nu să opteze pentru o poziţie sau alta, ci să educe spiritul critic al tineretului. În cadrul ciclului „Idoli”, Mircea Vulcănescu vorbeşte despre Lenin, despre Filosofia lui Freud şi despre Mussolini, prezentându-i cât mai obiectiv. Diferite puncte de vedere prezintă Mihail Polihroniade, H. H. Stahl, C. Enescu şi R. Hillard.

Oficiul de studii revine de la Ministerul Industriei şi Comerţului la Ministerul Finanţelor.

În „Cuvântul”, Mircea Vulcănescu publică articolul La sărbătorirea profesorului C. Rădulescu-Motru.

În „Axa” îi apare articolul Tendinţele actuale ale capitalismului (fragment din studiul Spre un nou medievalism economic) (continuă în nr. din 27 noiembrie 1932).

Deschide seminarul de etică cu dezbaterea temei Etica şi celelalte discipline filosofice.

La Fundaţia Universitară „Carol I” din Capitală, Mircea Vulcănescu rosteşte conferinţa Gospodăria ţărănească şi economia capitalistă, în cadrul ciclului organizat de cotidianul „Cuvântul” (cu un rezumat dezvoltat în „Cuvântul”, decembrie 1932).

Sub pseudonimul Merica Urlea (anagramă de la Mircea Aurel), în „Azi” (nr. 5) M. Vulcănescu publică poezia Iarna.

În „Dreapta” (nr. 1) publică articolul În ceasul al unsprezecelea. Partea a doua, cu titlul Cele două Românii, apare în nr. din 11 decembrie 1932.

La Fundaţia „Dalles” susţine o conferinţă explicativă la proiectarea filmului sociologic Drăguş. Viaţa unui sat românesc.

Polemică (prin „Dreapta”) cu Petru Comarnescu (prin ,,Stânga“) (continuă şi în ianuarie 1933).

În „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” (nr. 1-4) apare studiul Teoria şi sociologia vieţii economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat.

Colaborări la: „Secolul” (nr. 4, 6), „Cuvântul” (despre Ion Florin Banciu, Marcel Iancu, Ion Anestin), „Azi” (despre Dante, Paul Sterian, Mircea Eliade, Mihail Sebastian), „Tribuna financiară” (nr. 1,2).

1933

În „Azi” (nr. 1), Mihail Polihroniade publică articolul Generaţia tânără şi ritmul mondial. Mircea Vulcănescu scrie, ca răspuns, articolul polemic Farfuridi şi ritmul mondial. Teză, freză şi sinteză (tipărit în 1996).

Asociaţia „Criterion” nu-şi mai poate ţine conferinţele cu public în aula Fundaţiei Universitare „Carol I”, ci în cadru închis, la Academia Comercială.

În cadrul ciclului „Tendinţe”, Mircea Vulcănescu vorbeşte despre Istorismul prin resemnare în spiritualitatea tinerei generaţii.

La cercul de studii al Cooperativei studenţilor Facultăţii de Filosofie şi Litere rosteşte conferinţa Gospodăria ţărănească şi cooperaţia.

În timpul ministeriatului lui Dimitrie Gusti (până în noiembrie 1933), se constituie o comisie de studii pentru întocmirea proiectului legii de reorganizare a Ministerului Instrucţiei, Cultelor şi Artelor. Se iniţiază şi se finalizează o anchetă, precum şi cercetări teoretice. Reorganizarea nu se va face, întrucât guvernul condus de Al. Vaida-Voevod demisionează la 13 noiembrie 1933. Materialele pregătitoare sunt tipărite într-un volum, în 1934.

Tomas Masaryk îi trimite o scrisoare lui Virgil Madgearu, în care îl elogiază pe Mircea Vulcănescu (tipărită în 1990).

La Bucureşti, se naşte Ioana-Maria-Mărgărita (Măriuca) Vulcănescu, a treia fiică a lui Mircea Vulcănescu.

Începe să colaboreze la săptămânalul „Index” de la primul număr. Cu pseudonimul Ivy, ţine rubrica „Moda şi noi” (până în 28 octombrie 1933).

Prin decret regal, semnat de Carol al II-lea, este numit membru al Ordinului „Coroana României”, în gradul de cavaler.

La Radio Bucureşti, în cadrul emisiunii „Universitatea Radio”, prezintă Cronica socială.

La Fundaţia Universitară „Carol I”, în cadrul ciclului „Tendinţe 1933”, organizat de Asociaţia „Criterion”, conferenţiază despre Risc sau ortodoxia monetară.

În „Viaţa Românească” (nr. 10), G. Călinescu publică articolul polemic Marele profet Vulcănescu.

În anul universitar 1933-1934, în seminarul de etică discută Istoria eticii. Etica şi disciplinele cadrelor vieţii sociale.

În cadrul ciclului „Tendinţe 1933”, organizat de Asociaţia „Criterion” la Fundaţia Universitară „Carol I”, Mircea Vulcănescu vorbeşte despre Jean Cocteau sau zădărniciile virtuozităţii. Colaborează la memorandumul prezentat de Virgil Madgearu, intitulat La Capacite de payement et la dette publique de la Roumanie.

Mircea Vulcănescu colaborează şi la „Tribuna financiară” (nr. 5-6) şi „Dimineaţa” (articole economice, sub pseudonim).

1934

Împreună cu Ion I. Cantacuzino, Mircea Eliade, Richard Hillard, Constantin Noica, intră în colegiul de redacţie al revistei „Convorbiri literare” (invitaţi de Alexandru Tzigara-Samurcaş) (până la 29 iunie 1934, când demisionează în grup).

Revista „Convorbiri literare” organizează, la Fundaţia Universitară „Carol I”, ciclul „Confruntări”.

În cadrul temei „Junimea”, conferenţiază Artur Gorovei şi Mircea Vulcănescu despre Ion Creangă, văzut de generaţia vârstnică şi de generaţia tânără.

La inaugurarea ciclului „Tendinţele zilei de astăzi”, organizat de Uniunea Intelectualilor Români, după un cuvânt de deschidere rostit de C. Rădulescu-Motru, conferenţiază Mihail Manoilescu şi Mircea Vulcănescu, despre Tendinţele tinerei generaţii în domeniul social şi economic (tipărite în broşură).

Intră în polemica publică declanşată de Prefaţa lui Nae Ionescu la romanul lui Mihail Sebastian, De două mii de ani, tipăreşte în „Credinţa” (nr. 225) articolul O problemă teologică eronat rezolvată sau ce nu a spus d-l Gheorghe Racoveanu. În „Credinţa” apare articolul lui Gheorghe Racoveanu, Pentru lămurirea lui Mircea Vulcănescu, noul bogoslav. Ca răspuns, Vulcănescu scrie două texte: Răspuns la un răspuns şi Condamnarea lui Origen (vor fi tipărite postum).

Apare primul număr al revistei „Criterion”, scos de: Ion I. Cantacuzino, Petru Comarnescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu. Vor apărea şapte numere până în anul următor.

La Radio Bucureşti (emisiunea „Universitatea Radio”), conferenţiază despre Actualitatea lui Ion Creangă.

În „Familia” (nr. 5-6), Mircea Vulcănescu publică articolul Pentru Eugen Ionescu.

În anul universitar 1934-1935, în cadrul seminarului de etică discută Etica lui Kant.

În „Criterion” (nr. 3-4), publică studiul Generaţie (rubrica de dicţionar „O idee”) şi însemnări despre o carte a lui Em. Ciomac.

La Opera Română din Bucureşti, Gabriel Negry prezintă un recital de dans. Cu acest prilej, se tipăreşte un program de sală cu comentarii semnate de Dan Botta, Cicerone Teodorescu, Ion I. Cantacuzino, Mihail Sebastian, Grigori Sturdza, Petru Comarnescu, Gabriel Negry şi Mircea Vulcănescu. Acesta din urmă comentează compoziţiile româneşti Floarea nestricăciunii şi Rit de trecere. Despre recital, Mircea Vulcănescu scrie o cronică pentru nr. 8 al revistei „Criterion” (număr care nu a apărut). Textul va fi tipărit în 1995. Prin „Credinţa”, Sandu Tudor şi Zaharia Stancu îi atacă pe Petru Comarnescu şi Gabriel Negry. Ca urmare, în redacţia cotidianului, Mircea Vulcănescu îl pălmuieşte pe Sandu Tudor. Campania de presă continuă cu articole polemice împotriva „huliganului” Vulcănescu, a lui Petru Comarnescu ş.a.

La Casa Femeii, în cadrul unui ciclu organizat de Societatea Ortodoxă a Femeilor Române, susţine conferinţa Filosofia contemporană a religiei.

Apare nr. 5 al revistei „Criterion”, la care Mircea Vulcănescu colaborează cu însemnări despre scrisorile lui Odobescu.

Prin „Revista de filosofie”, Mircea Vulcănescu ia atitudine faţă de recenzia făcută de I. Brucăr (în numărul anterior al revistei) la tipărirea Criticii raţiunii practice a lui Immanuel Kant (trad. D. C. Amzăr şi Raul Vişan; cu note introductive de C. Rădulescu-Motru şi Nae Ionescu).

Apare, sub numele lui Dimitrie Gusti, volumul colectiv Un an de activitate la Ministerul Instrucţiei, Cultelor şi Artelor. 1932-1933. Colaborează: D. Gusti, Ap. D. Culea, Iuliu Moldovan, C. Rădulescu-Motru, Petre Andrei, I. C. Petrescu, Stanciu Stoian, Vasile Băncilă, Anton Golopenţia ş.a. Mircea Vulcănescu a întocmit referatul general Reorganizarea Ministerului de Instrucţie, Culte şi Arte şi transformarea lui într-un Minister al Culturii Naţionale (peste 100 pagini).

1935

La Sala „Dalles” rosteşte conferinţa Papalitatea şi Imperiul, în cadrul ciclului „Evul Mediu”, organizat de Institutul Francez de înalte Studii de la Bucureşti.

Apare cotidianul „Prezentul”, la care Mircea Vulcănescu colaborează de la primul număr. Cu pseudonimul Veritas, ţine „Cronica externă” (zilnic, până în 21 iunie 1935; peste 110 cronici); publică şi alte articole, sub semnătură proprie.

La secţia economică a Institutului Social Român (localul Academiei de înalte Studii Comerciale şi Industriale), vorbeşte despre Situaţia şi tendinţele agriculturii, în cadrul ciclului „Tendinţele economiei româneşti”.

În numărul 1 al săptămânalului „Excelsior”, Mircea Vulcănescu publică articolul Structura populaţiei agricole româneşti. (Va publica şi în numerele următoare.)

La Academia de înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, în cadrul ciclului organizat de Asociaţia Generală a Economiştilor, conferenţiază despre Economia de război.

Apare revista „Ideea Românească”, condusă de Paul Costin Deleanu. Colaborează: Ştefan Ion George, Horia Stamatu, Arşavir Acterian, Emil Botta, Eugen Ionescu, Mihail Vâlsan, Anton Balotă, Traian Herseni, Haig Acterian, D. C. Amzăr ş.a. în numărul 1 al revistei apare partea a III-a din Logos şi Eros de Mircea Vulcănescu.

I se propune şi acceptă să adune în volum cronicile externe din cotidianul „Prezentul”, proiect abandonat.

Este transferat ca director general la Direcţia Vămilor din Ministerul de Finanţe (în locul lui D. D. Constantiniu) (devine titular în 1936, funcţie pe care o deţine până în 1937).

La Fundaţia Universitară „Carol I”, în cadrul ciclului „Paradoxele vieţii moderne”, organizat de Uniunea Intelectuală, prezintă conferinţa Paradoxele vieţii spirituale.

Alte colaborări la „Tribuna financiară”, „Buletinul Asociaţiei Române pentru Studiul Conjuncturei”.

1936

La Sala „Dalles”, Mircea Vulcănescu ţine conferinţa Gargantua, în cadrul ciclului „Renaşterea. Secolul al XVI-lea”, organizat de Institutul Francez de înalte Studii din Bucureşti.

Acceptă să colaboreze la volumul colectiv Istoria filosofiei moderne, cu studiul Filosofia morală engleză în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.

În anul universitar 1936-1937, în cadrul seminarului de etică dezbate tema Etica şi celelalte discipline filosofice.

În „Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială“, Omagiu profesorului D. Gusti. XXV de ani de învăţământ universitar, 1910-1935, vol. II, publică amplul studiu (150 pagini) Dimitrie Gusti, profesorul.

1937

Rosteşte conferinţa Clasele sociale în Franţa după războaiele religioase, în cadrul ciclului „Preclasicismul francez“, organizat de Institutul Francez de înalte Studii din Bucureşti.

Cu prilejul centenarului naşterii lui Ion Creangă, la Liga Culturală Mircea Vulcănescu ţine o conferinţă despre autorul Amintirilor din copilărie.

În revista „Sociologia românească” (nr. 2-3) publică articolul Excedentul populaţiei agricole şi perspectivele gospodăriei ţărăneşti.

Într-un ciclu organizat la Căminul studenţesc al Fundaţiei „C. N. Vasiliu-Bolnavu”, ţine conferinţa Omul românesc.

La Casa Femeii din Bucureşti, prezintă conferinţa Religia şi viaţa socială, în cadrul ciclului organizat de Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române.

La eliberarea din funcţia de director general al Direcţiei Vămilor, rosteşte Cuvinte de rămas bun (tipărite). Este numit director al Direcţiei Datoriei Publice din acelaşi Minister al Finanţelor.

În anul universitar 1937-1938, la seminarul de etică discută, în continuare, tema Etica şi celelalte discipline filosofice, cu privire specială la Faptul etic.

Colaborează şi la „Excelsior”, „Prezentul”, „Le Moment”, „Industrie şi comerţ”, „Revista de studii sociologice şi muncitoreşti” (nr. 13).

1938

În deschiderea programului muzical susţinut de Asociaţia „Pro Arte” la Fundaţia „Dalles” din Capitală, Mircea Vulcănescu susţine conferinţa Viaţa şi opera lui Claude Debussy.

La referendum, votează împotriva Constituţiei lui Carol al II-lea, întrucât aceasta prevedea reintroducerea pedepsei cu moartea. Votarea era deschisă, „prin declaraţiune verbală înaintea biroului de votare”. Pe ţară, au votat împotriva Constituţiei doar 5 483 (0,13 %) de cetăţeni. Întrucât Mircea Vulcănescu fusese numit ca director general al Datoriei Publice de rege, consideră că este de datoria lui să-şi prezinte demisia din funcţie. Regele nu îi acceptă demisia.

Prin publicarea în „Universul literar” (nr. 4) a studiului Despre „experienţă”, revine la problematica filosofică (continuă în nr. din 19 martie 1938). martie 12. La Fundaţia „Dalles” din Bucureşti rosteşte conferinţa Colbert, în cadrul ciclului „Secolul lui Ludovic al XIV-lea”, organizat de Institutul Francez de înalte Studii din Bucureşti.

În anul universitar 1938-1939, la seminarul de etică dezbate tema Etica sistematică. Idealul etic.

Moare Mihail Vulcănescu, tatăl gânditorului.

Se constituie Asociaţia pentru Enciclopedia României, din care face parte şi Mircea Vulcănescu.

În volumul I al Enciclopediei României, publică studiul Războiul pentru întregirea Neamului.

În volumul II al Enciclopediei României, Mircea Vulcănescu prezintă înfăţişarea socială a judeţului Alba şi înfăţişarea socială a judeţului Mehedinţi.

1939

La Fundaţia „Dalles”, susţine conferinţa Monarhia franceză a Vechiului Regim, în cadrul ciclului „Ludovic al XIV-lea”, organizat de Institutul Francez de înalte Studii din Bucureşti.

La Teatrul Ligii Culturale, înaintea premierei cu piesa Locul unde a fost Crucea, prezintă conferinţa Teatrul lui Eugene O’Neill.

În anul universitar 1939-1940, în cadrul seminarului de etică se dezbate tema Etica sistematică. Agentul moral.

Întreprinde călătorii la Paris şi la Londra, ca economist, pentru dezvoltarea relaţiilor comerciale şi financiare ale statului român cu Franţa şi Anglia.

Împreună cu alţi experţi (Şt. Dumitrescu şi D. Iordan), sub conducerea lui Virgil Madgearu, pentru sesiunea Conferinţei Permanente de înalte Studii Internaţionale, elaborează Memoire sur la controle des changes en Roumanie.

1940

La Fundaţia „Dalles”, în cadrul ciclului „Istoria civilizaţiei franceze”, organizat de Institutul Francez de înalte Studii din România, vorbeşte despre Clasele sociale în timpul Revoluţiei Franceze.

La Căminul „Sf. Augustin” al studenţilor catolici din Bucureşti, în cadrul ciclului de conferinţe duminicale, prezintă Ideea de Dumnezeu în filosofia Tomei din Aquino.

La 15 martie moare Nae Ionescu. Curând, se înfiinţează Asociaţia filosofică „Prietenii operei lui Nae Ionescu”. Se începe pregătirea pentru tipar a cursurilor Profesorului de metafizică şi logică. Se proiectează un volum despre filosofia lui Nae Ionescu.

În Sala „Dalles” susţine conferinţa Creştinul în lumea modernă, într-un ciclu organizat de Parohia Mântuleasa a Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române.

Prin decret regal, este numit membru al Ordinului Coroana României, în gradul de ofiţer.

Se află la Londra, pentru negocieri financiare.

Ca specialist financiar şi economic, participă la lucrările Conferinţei româno-bulgare privitoare la chestiunea Cadrilaterului.

La Radio Bucureşti prezintă Gânduri pentru durerea şi nădejdea ceasului de acum, în care adresează cuvinte de îmbărbătare românilor din Transilvania, după Dictatul de la Viena din 30 august 1940.

În anul universitar 1940-1941, la seminarul de etică se discută tema Etica sistematică. Faptul etic. Idealul etic. Agentul moral.

În „Excelsior“ publică prima parte a articolului Locul României în Sud-Estul European.

Este numit la conducerea Casei Autonome de Finanţare şi Amortizare; mai apoi, preşedinte al Casei Autonome a Fondului Apărării Naţionale.

La Căminul studenţesc „Sf. Augustin” din Bucureşti, în cadrul unui ciclu, rosteşte conferinţa Posibilităţile filosofiei creştine.

La cererea Ministerului de Instrucţie, întocmeşte o bibliografie (sistematică, bogată) a lucrărilor, cursurilor, seminariilor, proiectelor proprii. (Va fi folosită de editorii anilor ’90.)

Se încearcă diminuarea consecinţelor Dictatului de la Viena şi în speranţa redeschiderii problemei Ardealului de Nord cedat. Mircea Vulcănescu şi Mircea Niculescu pregătesc exclusiv problemele financiare. În această împrejurare îl cunoaşte şeful guvernului, generalul Ion Antonescu. Participă la negocierile de la Budapesta.

În volumul colectiv Îndrumări pentru monografiile sociologice (sub conducerea ştiinţifică a lui D. Gusti şi conducerea tehnică a lui Traian Herseni), apărut sub egida Institutului de Ştiinţe Sociale al României, este inclus un fragment din studiul său Teoria şi sociologia vieţii economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat (1932).

1941, ianuarie 27.

Este numit subsecretar de stat la Ministerul de Finanţe (până la 23 august 1944).

În „Excelsior” apare partea a doua a articolul Locul României în Sud-Estul European, februarie 3. Are loc prima şedinţă a noului guvern, condus de Ion Antonescu. Mircea Vulcănescu participă în calitate de subsecretar de stat la Finanţe şi membru al guvernului. Spre sfârşitul şedinţei, are o intervenţie privitoare la întocmirea viitorului buget al statului. Este asistent onorific în cadrul catedrei de sociologie condusă de Dimitrie Gusti.

La Cercul „Prietenii operei lui Nae Ionescu” prezintă conferinţa Amintiri universitare despre Nae Ionescu.

Este primit în audienţă de regele Mihai I şi este reţinut la masă.

Este solicitat să colaboreze la „Dacia” (comitetul de direcţie: Octavian C. Tăslăuanu, Dan Botta şi Emil Giurgiuca), unde tipăreşte conferinţa radiofonică Gânduri pentru durerea şi nădejdea ceasului de acum.

La Fundaţia „Dalles”, în cadrul ciclului „Ideea Dacică“, organizat de Comitetul de iniţiativă pentru dezgroparea cetăţilor dace din Munţii Orăştiei, rosteşte conferinţa Ispita dacică.

În anul universitar 1941-1942, la seminarul de etică se discută tema Etica – disciplină filosofică.

Prin decret regal, semnat de Mihai I, este numit membru al Ordinului Steaua României, în gradul de Mare Ofiţer.

Pentru sărbătorirea Crăciunului, scrie şi se joacă piesa „Vicleim. Patru scene, scrise pentru copiii şi nepoţii mei”.

În volumul colectiv Istoria filosofiei moderne, vol. V. Filosofia românească de la origini până astăzi, Traian Herseni prezintă şi contribuţia sociologică a lui Mircea Vulcănescu.

Ca subsecretar de stat la Finanţe, participă la elaborarea Bugetului general al statului pe 1941-1942

1942

La Ateneul Român prezintă conferinţa Două tipuri de filosofie medievală.

În anul universitar 1942-1943, la seminarul de etică discută tema Tehnica muncii intelectuale. Pentru studenţii Facultăţii de Drept din Bucureşti ţine conferinţa Intelectualul în genere.

Apare Nae Ionescu, Metafizica, I. Teoria cunoaşterii metafizice. 1. Cunoaşterea imediată, 1928-1929 (îngrijită de C. Noica, Mircea Vulcănescu şi C. Floru).

Apare anuarul „Izvoare de filosofie. Culegere de studii şi texte”, vol. I, îngrijit de Const. Floru, Const. Noica şi Mircea Vulcănescu.

Sub egida Institutului de Cercetări Economice „Profesor Virgil N. Madgearu”, recent înfiinţat, apare volumul colectiv Virgil N. Madgearu, în care se publică şi un text al lui Mircea Vulcănescu.

Colaborează la elaborarea Bugetului general al statului pe exerciţiul 1942-1943.

1943

La Ateneul Român, rosteşte conferinţa Dimensiunea românească a existenţei.

La Institutul Central de Statistică, pentru cursanţii de la Şcoala de cadre a statisticienilor, prezintă conferinţa Gospodăria ţărănească şi problemele pe care le pune statisticienilor.

La Căminul studenţesc „Sf. Augustin“ prezintă conferinţa Charles Peguy.

În anul universitar 1943-1944, în cadrul seminarului de etică dezbate tema Etica lui Kant.

Se tipăreşte anuarul „Izvoare de filosofie“, volumul II, îngrijit de Const. Floru, Const. Noica şi Mircea Vulcănescu (apărut 1944), cu studiile: Nae Ionescu, Die Logistik als Versuch einer neuen Begriindung der Mathematik (teza de doctorat; scrisă în 1916), Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenţei.

Participă la elaborarea Bugetului general al statului pe anul 1943-1944.

1944

La Fundaţia „Dalles”, în cadrul ciclului organizat de Institutul Francez de înalte Studii din România, vorbeşte despre Leon Bloy.

Din Paris, Emil Cioran îi trimite o scrisoare cu mulţumiri pentru extrasul din „Izvoare de filosofie“ şi pentru dedicarea studiului Dimensiunea românească a existenţei.

august 23. Înlăturarea de la putere a guvernului condus de mareşalul Ion Antonescu. Mircea Vulcănescu revine ca director la Datoria Publică.

În „Revista Fundaţiilor Regale” (nr. 9), publică articolul În amintirea profesorului Francisc Rainer (m. în 5 august 1944).

Deschide cursul de economie politică teoretică şi aplicată la Şcoala Superioară de Asistenţă Socială.

În colaborare cu C. Floru şi C. Noica, se îngrijeşte de editarea Metafizicii, II, a lui Nae Ionescu.

1945

Se constituie Societatea „Prietenii operei lui Francisc Rainer”; cu acest prilej ţine o cuvântare.

Reia proiectul de a-şi tipări cronicile externe din „Prezentul” (1935); nici acum nu se ajunge la culegerea tipografică a textului.

1946, mai 18.

Este arestat, împreună cu alţi foşti miniştri, pe durata desfăşurării procesului intentat mareşalului Ion Antonescu şi altor membri ai guvernului condus de acesta. Deţinut la Arsenal, scrie Jurnalul de la Arsenal, mai 28. Este eliberat de la Arsenal şi revine la postul de director al Datoriei Publice.

Reia lucrul la teza de doctorat, de data aceasta cu titlul Problemele economiei româneşti după al doilea război mondial, din care redactează Introducerea. Lucrarea (neterminată) este dedicată lui Mihail Vulcănescu, lui Dimitrie Gusti, Nae Ionescu şi Virgil Madgearu, tovarăşilor de generaţie.

Începe să scrie Note împotriva filosofiei existenţiale a lui J.-P. Sartre din punctul de vedere al „Dimensiunii româneşti a existenţei” şi în legătură cu o filosofie românească a nonrezistenţei (inedite).

august 30. Mircea Vulcănescu este arestat din nou şi depus la Arsenal. Parchetul General al Curţii de Apel Bucureşti înaintează guvernului actul de acuzare pentru cel de-al doilea lot al „criminalilor de război”, alcătuit din 17 acuzaţi, în baza Legii nr. 312 din 1945. În urma unui proces nedrept (azi publicat integral), Mircea Vulcănescu este condamnat la 8 ani temniţă grea. Condamnaţii fac recurs.

1947

Mircea Vulcănescu se află la închisoarea Aiud, unde primeşte şi trimite corespondenţă.

Prin Deciziunea nr. 3551, începe, cu public, rejudecarea procesului celor 17 demnitari din guvernul mareşalului Ion Antonescu. Pentru Mircea Vulcănescu, depun mărturie: D. Gusti, D. C. Georgescu, N. Georgescu-Roegen, Vasile Băncilă, Anton Dumitriu ş.a.

1948, ianuarie 15.

La proces, Mircea Vulcănescu rosteşte o amplă apărare, timp de patru ore, cu titlul Ultimul cuvânt, în care demonstrează cu documente că slujise perfect legal şi cu excelenţă interesele ţării. În pofida tuturor dovezilor clare ale nevinovăţiei sale, regimul bolşevic îl (re)condamnă la 8 ani.

1952

În „Caiete de dor” (Paris) (nr. 6), Virgil Ierunca publică articolul lui Mircea Vulcănescu Despre spiritul românesc.

La 28 octombrie, Mircea Vulcănescu se stinge din viaţă în închisoarea de la Aiud, după 4 ani de crunte suferinţe, la 48 de ani. Este înmormântat într-o groapă comună, în cimitirul de pe Dealul Robilor, alături de mii de deţinuţi ucişi la Aiud.

Ultimele lui cuvinte au fost: „Să nu ne răzbunaţi!”

Postum:

1967

În revista „Prodromos” (nr. 6), se tipăresc textul conferinţei Creştinul în lumea modernă (partea I) şi Vicleim.

1968

În „Prodromos” (nr. 7-8) se publică textul lui Mircea Eliade, Trepte pentru Mircea Vulcănescu.

1971

În studiul Profesorul Dimitrie Gusti şi şcoala sociologică de la Bucureşti (din vol. colectiv Şcoala sociologică de la Bucureşti, vol. II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică), Pompiliu Caraioan prezintă şi contribuţia sociologică a lui Mircea Vulcănescu.

1975

În revista „Forum” (nr. 10), Vasile Vetişanu publică articolul Conceptul de om creator în filosofia românească modernă, prezintă concepţiile lui Tudor Vianu, Lucian Blaga, C. Rădulescu-Motru, Mircea Florian, Vasile Pârvan şi Mircea Vulcănescu.

1979

La rugămintea Mărgăritei Ioana Vulcănescu, Constantin Noica scrie şi îi trimite Amintiri despre Mircea Vulcănescu (tipărite în 1990, 1992).

1981

În „Ramuri” (nr. 12) este reluat un fragment din Dimensiunea românească a existenţei, cu o notiţă introductivă (nesemnată).

În culegerea Mihail Sebastian (antologie de Anatol Ghermanschi, Editura Eminescu, col. „Biblioteca critică“) sunt incluse (fragmentar) şi însemnări ale lui Mircea Vulcănescu despre volumul lui Mihail Sebastian, Fragmente dintr-un carnet găsit (1932).

În volumul Amintiri şi gânduri din vechea şcoală a „monografiilor sociologice“, H. H. Stahl îl prezintă şi pe Mircea Vulcănescu.

1982

În „Familia” (nr. 3) se retipăreşte articolul lui Mircea Vulcănescu Filosofia lui Freud.

În „Viaţa Românească” (nr. 10), se publică însemnările lui Mircea Vulcănescu despre Vasile Pârvan (text îngrijit de Vasile Vetişanu).

1983

În caietul al IV-lea al revistei „Ethos” (Paris), se tipăreşte integral Ultimul cuvânt al lui Mircea Vulcănescu, rostit în 15 ianuarie 1948, în faţa Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a Criminală. De fapt, sunt Apărarea din 1946 şi Ultimul cuvânt din 1948.

În „Caiete critice“ (supliment al revistei „Viaţa Românească”), nr. 1-2, se retipăreşte integral, la rubrica „Document”, Dimensiunea românească a existenţei(după „Izvoare de filosofic”, vol. II, 1943).

1984

În „Almanahul literar” 1984 (apărut în noiembrie 1983), Constantin Noica publică O amintire despre Mircea Vulcănescu.

La Paris, în organizarea Centrului Român de Cercetări, are loc simpozionulOmagiu lui Mircea Vulcănescu. Virgil Ierunca prezintă o alocuţiune. Printre participanţi se află şi E. M. Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu.

1985

Se propune Editurii Eminescu tipărirea unei ample culegeri cu texte filosofice şi de critică culturală din opera lui Mircea Vulcănescu; oferta este acceptată şi începe pregătirea volumului (ed. Marin Diaconu şi Zaharia Balinca).

1986

În „Almanahul «Ateneu», se retipăreşte un fragment din studiul Spiritualitate(1934).

În „Revista de istorie şi teorie literară“ (nr. 4), se retipăreşte studiul Ion Creangă văzut de generaţia actuală (continuă în nr. 1-2, 1987).

1987

Moare Mărgărita Ioana Vulcănescu (n. 1897, cu numele Nicolescu), soţia filosofului, profesoară de filosofie şi de limba franceză. A păstrat cu străşnicie cele două lăzi de manuscrise şi alte însemnări vulcănesciene; s-a străduit pentru promovarea spiritului lui Mircea Vulcănescu.

În nr. 3-4 al „Revistei de istorie şi teorie literară”, se publică Ispita dacică (cu un comentariu de Vasile Vetişanu).

1989

La Editura Eminescu este definitivat pentru a fi cules tipografic manuscrisul Dimensiunea românească a existenţei (aproape 1000 p.). Lucrarea se află în planul editorial şi urma să apară până la sfârşitul anului. Va apărea în 1992-1996.

1988

La Bucureşti, moare Zaharia Balinca, fost student al lui Mircea Vulcănescu; a pus ordine în manuscrisele şi tipăriturile din cele două lăzi

1990

În „Orizont” se publică textul lui Constantin Noica, Amintiri despre Mircea Vulcănescu (cu o prezentare de Marin Diaconu).

În „Orizont” apare articolul lui Virgil Ierunca, Părintele risipitor (1983).

În revista „22” (nr. 5), se publică art. lui Arşavir Acterian – Mircea Vulcănescu martirizat.

În „Adevărul literar şi artistic”, Edgar Papu scrie Despre Mircea Vulcănescu. Credinţă, speranţă si dragoste.

1991

În „Caiete critice” (nr. 6-7) se tipăreşte Jurnalul de la Arsenal, precedat de o notă introductivă de Ştefan J. Fay.

Începe publicarea în „Viaţa Românească” a unor texte inedite ale lui Mircea Vulcănescu; în nr. 8 (august) se tipăreşte conferinţa radiofonică Filosofia românească contimporană. În numerele următoare (până în 1999), se vor publica peste 30 de texte inedite. Mai apar textele: Dan Botta (nr. 9), Intelectualul în genere (nr. 10), Blaga, „Eonul dogmatic” (nr. 11-12).

În „Memoria” (nr. 2) se tipăresc Litanii pentru trei stări.

În „Apostrof” apare articolul lui Arşavir Acterian, Schiţă de portret fizic şi spiritual al lui Mircea Vulcănescu.

1992

În „Sociologie românească” (nr. 4), se publică: Mircea Vulcănescu: Raportul secţiei economice (Runcu, 1930) (inedit).

Apare volumul Nae Ionescu. Aşa cum l-am cunoscut. Ediţie de Alexandru Badea, Editura Humanitas.

Apare Dimensiunea românească a existenţei, vol. I. Pentru o nouă spiritualitate filosofică, cu un cuvânt înainte de Constantin Noica, ediţie de Marin Diaconu şi Zaharia Balinca (Editura Eminescu).

La Editura Humanitas se tipăreşte Ultimul cuvânt.

1993

Nr. 8-9 al publicaţiei pentru străinătate „Revue Roumaine” este dedicat lui Nae Ionescu, este preluat fragmentul vulcănescian cu titlul Essai de portrait (trad. în limba franceză de Agnes Davidovici). Fragmentul apare şi în ediţiile în limbile engleză (trad. Ileana Barbu), germană (Grete Klaster-Ungureanu) şi rusă (Nina Nicolaeva).

Este reluată publicarea de inedite în „Viaţa Românească” (nr. 8-9), cu textul Nevoia de unitate a spiritului meu mi-a impus sinteza. Între Dimitrie Gusti şi Nae Ionescu. Se continuă cu Leon Bloy (nr. 12).

1994

Cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la naşterea lui Mircea Vulcănescu, în „Literatorul” (nr. 7) se publică textul memorialistic Fundaţia, cu o prezentare de Marin Diaconu.

La Paris se ţine simpozionul cu tema „Exilul românesc – identitate şi conştiinţă istorică”; Ştefan J. Fay prezintă conferinţa Mircea Vulcănescu. În nr. 9-10 al publicaţiei pentru străinătate „Revue Roumaine” se publică, în traducere franceză (Agnes Davidovici), Dimensiunea românească a existenţei.

1995

În „Viaţa Românească” (nr. 11-12) începe publicarea studiului Spre un nou medievalism economic (continuă în nr. 1-2 şi 3-4, 1996).

Apare Dimensiunea românească a existenţei, vol. 2. Chipuri spirituale (ed. Marin Diaconu şi Zaharia Balinca) (Editura Eminescu).

1996

Apare „Manuscriptum” (nr. 1-2), număr special Mircea Vulcănescu.

În „Viaţa Românească” (nr. 11-12) se publică lucrarea Individ şi societate în sociologia contimporană.

Apare culegerea Posibilităţile filosofiei creştine (ed. Dora Mezdrea; Editura Anastasia, col. „Filosofia creştină”).

La Editura Eminescu apare Dimensiunea românească a existenţei, vol. 1-3.

1997

La Liceul Economic „Mircea Vulcănescu” din Bucureşti, se organizează simpozionul Mircea Vulcănescu.

La Sala Mică a Palatului Republicii se reprezintă Vicleimul lui Mircea Vulcănescu, având ca interpreţi elevi de la Şcoala generală nr. 85 din Capitală.

La Editura Eminescu apare culegerea Prolegomene sociologice la satul românesc.

1998

La Editura Eminescu apare vol. Şcoala sociologică a lui Dimitrie Gusti.

1999

La Radio Bucureşti (emisiunea „Portrete şi evocări literare”), Mircea Vulcănescu este evocat de Măriuca Vulcănescu, Vivi Vulcănescu şi Romulus Anastasescu.

2001

La Radio Bucureşti, în cadrul emisiunii „Manuscris radiofonic”, este evocat şi prezentat Mircea Vulcănescu. Emisiunea continuă în 28 octombrie 2001.

2003

În „Viaţa Românească” se reia seria ineditelor lui Mircea Vulcănescu.

La Editura Humanitas se publică culegerea De la Nae Ionescu la „Criterion”. Volumul vine în completarea Dimensiunii româneşti a existenţei, vol. 1-3 (Editura Eminescu, 1992—1996)

2004

La Editura Compania apare volumul Tânăra generaţie.

În „Viaţa Românească” (nr. 1-2) se tipăreşte grupajul Centenar Mircea Vulcănescu(peste 80 de pagini de revistă), cu multe texte inedite şi colaborări.

Simpozion, cu prilejul Centenarului naşterii, la Liceul „Mircea Vulcănescu”. Pregătite pentru Centenarul naşterii, apar volumele: Bunul Dumnezeu cotidian(Editura Humanitas), Gânduri pentru fratele rămas departe (Editura Casa Radio), Litanii pentru trei străini (Chişinău, Editura Prometeu) şi Biruirea de sine. Volum omagial Mircea Vulcănescu (Baia Mare, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”).

Dimitrie Stelaru (pseudonim pentru Dimitrie Petrescu); poet

Biografie Dimitrie Stelaru

Dimitrie Stelaru (pseudonimul literar al lui Dumitru Petrescu) (n.8 martie 1917, Bucureşti - d. 29 noiembrie 1971), poet român. A publicat peste 20 de volume de versuri, patru cărţi de proză (proză scurtă şi roman), precum şi nouă cărţi de eseistică. A dus o viaţă de boem adevărat, trăind în stilul lui Edgar Poe, într-o continuă euforie întreţinută de excese alcoolice, cu evocări de îngeri şi ingenuităţi infantile

Volume publicate

Preamărirea durerii (semnat: D. Orfanu) - 1938 
Noaptea geniului - 1942 
Ora fantastică (poeme cu o planetă de poet nou de Eugen Lovinescu) - 1944 
Cetăţile albe - 1946 
Mare incognitum 
Zeii prind şoareci 
Coloane 

Dezastru

M-am văzut târându-mă, încâlcindu-mă, coborând
Imens, ca rădăcinile unui arbore din cer.
Aveam sunetul cărţilor arse.
Pe treptele putrede îmi turbau ochii -
Înapoi, titanul fugea în mister.

Zdrenţe de nouri, negre stele
Ori lumi oloage cu moartea mea,
Păleau spălăcite în cercul bolnav -
Goală, numai domnia biruită cădea.

Ce extaz! Şapte zile şerpuiau
În alcoolul fără continente.
Vântul răsturna vânturi, înalte cărţi
Cu litere de ciuperci urlau.

Războinic? Nălucă viermănoasă
Înfăşurat într-un dezastru.
Mă spânzuram ca un păianjen pe romburi de mătasă
Eu, apă înflorită, astru.

Ce minunat lucifer eram
Lângă şoldurile de lună;
Peste tot un sunet apăsător, cules
De îngerii verzui, mă coloram.

Printre dragoni şi cer de iad
Suindu-mi inima prea necurată
La câinii timpului din Galaad
Măsor şi plămădesc altă lumină.

Nu lâncezind între ghirlande
Năravul libertăţii s-a ivit
Singur, arându-mi umbra otrăvită
M-am desfăcut şi răzvrătit.

Întotdeauna am crezut suind
Aripi de carne şi carton?
Cine eşti tu curatule?
În iarba ta stau viermii.

Bătut, aşa, de învârtiri
Cu buzele din fluvii cosmogene
Stau prin oglinzi albastre şi nu vreau
Nici purpure, nici spectrul.

Cine răsună printre bolţi
Furtunile din furci de fulger?
Eu, apă înflorită, astru
Am unduiri de zeu. Şi colţi.

Merg

Merg peste arborii-oameni: sunt om?
- e plină pădurea de pași
și cine e vântul?
O roată macină moara
înapoi, înainte - unde?

Prietenii au doi lei
soarele gâfâie printre nori
luați uniforma dictatorilor,
dar lăsați-mă în insula mea.

Verlaine

Bună dimineaţa Verlaine
Ciudatul meu zeu şi prieten – 
Bună dimineaţa. Vor mai trece
Până ni s-or usca versurile, milenii treisprezece.

Ceasornicul pământului îl laud
Cum zbuciumă oasele trupului tău crud;
Îl aud şi nu-l aud. Dar ochii mereu
Sticlesc deasupra paharului meu.

TEATRU/FILM 28 Noiembrie

Cu Colea Răutu (Colea Rutkovschi): "Moara cu Noroc", "Pisica de mare", "Toate pânzele sus!", "Cel mai iubit dintre pământeni"

Biografie

Colea Răutu (n. Nikolai Rutkovski, 28 noiembrie 1912, Limbenii Noi, județul Bălți, astăzi în Republica Moldova - d. 13 mai 2008, București) a fost un actor român de teatru și film. A fost cel mai mare fiu din cei patru copii ai familiei Rutkovski, alături de Larisa, Natalia și Valentin. A fost elev la Colegiul „Regele Ferdinand” din Chișinău. Nu i-a plăcut niciodată cartea, așa cum singur recunoștea, în schimb îi plăcea foarte mult fotbalul, jucând câtva timp în echipa Uzinelor „Mociornița” din București. A urmat apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București. A fost mai întâi corist la Opera din Cluj.

A debutat la Teatrul de Revistă „Cărăbuș” condus de Constantin Tănase, unde a interpretat mai ales cuplete social-satirice. Tot acolo a interpretat pentru prima oară faimosul șlagăr „Ți-a ieșit coșaru-n drum”, de Gherase Dendrino, pe versuri de Puiu Maximilian.

La inițiativa lui Sică Alexandrescu a jucat la Teatrul Național din București. A fost distins cu titlul de Artist Emerit(anterior anului 1965).

Între anii 1952-1968 a jucat la Teatrul Giulești. A jucat pentru scurt timp și la Teatrul din Pitești. A interpretat roluri în peste 70 de filme de lung metraj, atât românești cât și străine și în seriale de televiziune.^[2] Rolul sau de debut (Ilie Barbu) a rămas reperul întregii sale filmografii. A debutat în film interpretând rolul protagonistului din „Desfășurarea”, regia Paul Călinescu, prima ecranizare după Marin Preda.^[3] A interpretat roluri memorabile în „Moara cu noroc”, „Mihai Viteazul”, „Frații Jderi”, „Nemuritorii”, „Pintea” etc.

Actorul a primit premiul ACIN în 1988, pentru întreaga activitate, și s-a numărat printre laureații Galei „Vârsta de Aur” din 2001, ai Premiilor Naționale în Domeniul Teatrului și Galei Premiilor în Cinematografie.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[4]

Actorul Colea Răutu Rutkovski a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.

Filmografie

·         Desfășurarea (1954)

·         La moara cu noroc (1955) - Pintea

·         Dincolo de brazi (1957)

·         Bijuterii de familie (1957)

·         Soldați fără uniformă (1960)

·         Setea (1961)

·         Vară romantică (1961)

·         Lupeni 29 (1962)

·         Pisica de mare (1963)

·         Lumina de iulie (1963)

·         Castelanii (1964)

·         Răscoala (1965)

·         Procesul alb (1965)

·         Neamul Șoimăreștilor (1965) - Temir Bey

·         Vremea zăpezilor (1966)

·         Haiducii (1966)

·         Fantomele se grăbesc (1966)

·         De trei ori București (1967)

·         Răzbunarea haiducilor (1968) - Ibrahim

·         Răpirea fecioarelor (1968) - Ibrahim

·         Vânătorul de cerbi (1969)

·         Die Lederstrumpferzählungen (1970) - serial TV (RFG) - 1 episod

·         Mihai Viteazul (1971) - sultanul Murad al III-lea

·         Haiducii lui Șaptecai (1971)

·         Serata (1971)

·         Zestrea domniței Ralu (1971)

·         Săptămîna nebunilor (1971)

·         Pădurea pierdută (1971)

·         Facerea lumii (1971) - Filipache

·         Lupul mărilor (1971) - serial TV (Austria) - Pete

·         La Révolte des Haîdouks (1972) - serial TV (Franța/România) - Mamoulos

·         Ultimul cartuș (1973)

·         Explozia (1973) - Anghel

• Apachen (1973) - Nana
• Despre o anumită fericire (1973)
• Frații Jderi (1974) - Gogolea
• Nemuritorii (1974) - Iusuf Pașa
• Ulzana (1974) - Nana
• Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - Soliman Pașa
• Mastodontul (1975)
• Zile fierbinți (1975)
• Singurătatea florilor (1976)
• Pintea (1976)
• Instanța amână pronunțarea (1976)
• Accident (1977) - comandantul Miliției Judiciare
• Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - piratul Spânu (ep. 1, 3-4, 7, 12)
• Fair Play (1977)
• Regăsirea (1977)
• Acțiunea „Autobuzul” (1978)
• Pentru patrie (1978) - col. George Slăniceanu
• Revanșa (1978)
• Drumuri în cumpănă (1978)
• Nea Mărin miliardar (1979)
• Ultima noapte de dragoste (1980)
• Mihail, cîine de circ (1979)
• O lume fără cer (1981)
• Capcana mercenarilor (1981)
• Duelul (1981) - Grigore Maimuca
• Întîlnirea (1982)
• Viraj periculos (1983)
• Acțiunea Zuzuc (1984)
• Atkins (1985) - film TV (RDG)
• Căutătorii de aur (1986)
• Mircea (1989)
• Cel mai iubit dintre pământeni (1993)

Pisica de mare film romanesc 2015: https://youtu.be/J095uHFrKmg;

Toate panzele sus – serial: https://youtu.be/ZomMnX1qEsE?list=PLTg2DER4-R-Wq7Z1WQvKf9caYNkySZ6NY;

"Cel mai iubit dintre pământeni": https://youtu.be/Hdw4dVKiINQ.

Cu Dan Tufaru

Biografie

Dan Tufaru (n. 3 februarie 1944 - d. 28 noiembrie 2002) a fost un actor român de film și teatru.

A absolvit IATC în 1965. A jucat mai întâi la Teatrul Național din Craiova, apoi la Teatrul Giulești, iar din 1976 fără întrerupere la Teatrul de Comedie pentru ca în ultimii ani ai vieții să joace pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din București.

A fost căsătorit cu actrițele Vasilica Tastaman, Anda Călugăreanu (cu care a avut o fiică, Ioana Tufaru) și Cristina Dogaru.^[2] Împreună cu Anda Călugăreanu și Florian Pittiș, au constituit un trio de mare succes la TVR în regia lui Alexandru Bocăneț.

Filmografie

·         Păcală (1974)

·         Revanșa (1978)

·         Nea Mărin miliardar (1979)

·         Începutul adevărului (Oglinda) (1994)

Scara (1969) Anda, Pittiş, Tufaru şi Dem Rădulescu: https://youtu.be/6id_pEzAlNk.

ÎNREGISTRĂRI NOI:

SFATURI UTILE 28 Noiembrie

DESPRE FLATULENȚĂ (GAZE INTESTINALE)

Alimente care favorizează apariţia gazelor intestinale 

Anumite alimente sunt renumite pentru că produc gaze. Evitaţi-le dacă vă creează probleme. Acestea includ fasolea, varza, tărâţele, conopida, broccoli, ceapa, prunele, stafidele şi varza de Bruxelles. Puteţi să adăugaţi şi ouăle pe această listă, de vreme ce sulful din gălbenuş controbuie la producerea gazului urât mirositor.

Un mic sfat: înainte de a găti fasolea sau alte leguminoase, înmuiaţi-le peste noapte. A doua zi înlocuiţi apa în care au stat cu apă proaspătă în care le şi fierbeţi. Pentru evitarea unei probleme ca formarea gazului, o soluţie mai bună decât fierberea este gătitul sub presiune.

Evitaţi dulciurile fără zahăr şi guma de mestecat care conţin îndulcitori ca manitorlul, xilitolul sau sorbitolul. Organismul are probleme în a-i digera şi, atunci când ajung în colon, bacteriile de la acest nivel se hrănesc cu ei şi produc gaze.
Reduceţi cantitatea de fructoză, un glucid care păoate fi găsit în miere, fructe şi sucuri de fructe. Asemenea altor îndulcitori care sunt greu de digerat, fructoza rămâne în colon, unde bacteriile se hrănesc cu ea şi produc gaze. Nu reduceţi fructele proaspete din dietă, ci aportul de sucuri de fructe şi miere. Dacă adăugaţi mai multe fibre în dietă, faceţi-o treptat. Fibrele sunt foarte bune pentru sănătate, dar adăugarea prea rapidă în regimul alimentar poate să producă gaze şi constipaţie.

Aveţi grijă la produsele lactate!

Există posibilitatea să aveţi intoleranţă la lactoză? Încercaţi să renunţaţi la produsele lactate timp de câteva zile şi vedeţi dacă simţiţi vreo diferenţă. Dacă aveţi intoleranţă la lactoză, înseamnă că aveţi o cantitate redusă de lactază, enzimă necesară pentru digerarea lactozei, care este un alt tip de carbohidrat întâlnit în produsele lactate. Dacă nu vreţi să renunţaţi la lapte, puteţi să cumpăraţi lactază de la farmacii şi să o adaugaţi în lapte. Multe persoane care suferă de această afecţiune pot mânca brânzeturi tari cum ar fi caşcavalul şi brânza Cheddar. Ele pot tolera iaurtul şi untul. Dacă aveţi intoleranţă la lactoză, ar trebui să căutaţi produse marcate cu  „cantitate redusă de lactoză” sau să încercaţi substituenţi din soia.

Alte cauze ale gazelor intestinale

Nu întotdeauna ceea ce mâncaţi provoacă acumulare de aer în tractul digestiv. De exemplu, proteza dentară prost fixată ar putea să vă facă să aveţi o muşcătură anormală şi astfel să înghiţiţi aer. Dacă aveţi proteză dentară, asiguraţi-vă că este bine fixată. Apoi, o secreţie nazală abundentă provocată de o răceală sau alergie poate să vă facă să înghiţiţi prea mult aer. Un decongestionant nazal eliberat fără reţetă medicală poate ameliora problema şi înlătura simptomele nazale. La unele persoane, suplimentele cu calciu sub formă de carbonat de calciu eliberează dioxid de carbon în stomac. Dacă urmaţi tratament cu calciu, luaţi-l sub o altă formă cum ar fi citratul de calciu. De asemenera, presiunea din jurul abdomenului poate provoca eructaţii. Încercaţi să purtaţi o pereche de pantaloni mai lejeră şi să slăbiţi cureaua.

Plante cu efecte benefice asupra digestiei

Ghimbirul  - este disponibil în mai multe forme. Încercaţi-le pentru a vedea care vă face să vă simţiţi mai bine. Luaţi o capsulă de 100 mg de două sau de trei ori pe zi sau 30 de picături de tinctură înainte de mese. Sau mâncaţi o bucată de rădăcină proaspătă de ghimbir. Sau faceţi un delicios ceai de ghimbir pentru după cină. Radeţi fin o rădăcină proaspătă de ghimbir, turnaţi o cană de apă fiartă peste ea şi aşteptaţi cinci minute. Strecuraţi şi lăsaţi să se răcească un pic înante de a-l bea. Vă va stimula digestia, astfel încât alimentele nu vor sta foarte mult în intestine, contribuind la formarea gazelor. Ceaiul de ghimbir este disponibil şi sub formă de pliculeţe.

Menta este, de asemenea, de ajutor în îmbunătăţirea digestiei şi minimalizarea producţiei de gaze. Poate fi achiziţionată sub formă de pliculeţe de ceai sau puteţi pune o linguriţă sau două de frunze uscate într-o cană de apă fiartă şi lăsaţi cinci minute să se infuzeze. Puteţi folosi acest remediu de trei sau patru ori zilnic. Atenţie! Nu utilizaţi remedii cu mentă dacă suferiţi de reflux gastroesofagian sau arsuri stomacale.

Seminţele de fenicul, care au un miros plăcut de lemn dulce, sunt folosite de sute de ani pentru reducerea meteorismului şi îmbunătăţirea digestiei. Seminţele de chimen, anason şi ţelină au un efect similar. Mestecarea unei jumătăţi de linguriţă de seminţe după masă vă va ajuta să preveniţi râgâitul după masă şi eliminarea gazului din intestine. Toate aceste seminţe pot fi cumpărate de la raionul de condimente din majoritatea supermarketurilor.

Ceaiul de muşeţel, un remediu tradiţional casnic pentru durerile de stomac, poate rezolva problema râgâitului.

Ceaiul de nucşoară accelerează digerarea alimentelor, reducând cantitatea de gaze produse. Puneţi o linguriţă de nucşoară în 250 ml de apă şi fierbeţi la foc mic timp de 10 minute. Beţi ceaiul cald în timpul mesei.

De asemenea, mâncaţi zilnic două sau trei porţii de iaurt care conţine bacterii beneficesau luaţi două capsule de probiotice de trei opri pe zi pe stomacul gol. Acestea vor reface populaţia de bacterii benefice din tractul digestiv.
Dacă aveţi crampe abdominale dureroase, găsiţi un loc liniştit şi întindeţi-vă timp de câteva minute. Staţi întins pe spate şi trageţi genunchii la piept. Alternativ, îngenuncheaţi pe pat cu capul în jos. Aceste poziţii favorizează eliminarea gazelor. Şi mersul favorizează eliminarea gazelor. Acesta este primul lucru pe care îl recomandă doctorul pacienţilor postoperator pentru a restabili funcţionarea intestinelor.

Flatulenţa – metode de prevenire

• Pentru a reduce cantitatea de aer înghiţită, evitaţi să beţi cu paiul.
• Nu mestecaţi gumă de mestecat, deoarece înghiţiţi automat mai mult aer.
• Evitaţi băuturile carbogazoase. Aţi desfăcut vreodată o sticlă după ce aţi agitat-o bine? Acceaşi situaţie explozivă intervine şi în stomac dacă beţi astfel de băuturi.
• Dacă mâncaţi foarte repede, odată cu hrana în stomac ajunge şi aerul care la un moment dat va ieşi din nou. Mâncaţi încet. Dacă vă este greu să faceţi acest lucru, încecaţi să puneţi jos furculiţa după ce aţi băgat în gură. În cazul în care îm mod obişnuit goliţi farfuria înaintea tuturor celorlalţi, atunci probabil mâncaţi prea repede.
• Mestecaţi pe îndelete. Atunci când nu mestecaţi cum trebuie şi înghiţiţi repede, înghiţiţi şi mai mult aer. De asemenea, bucăţile mari de hrană au nevoie de mai mult timp pentru a fi digerate, fapt ce înseamnă că stau mai mult timp în intestin, unde bacteriile declanşează procesul de fermentaţie.
• Mestecaţi cu gura închisă astfel încât înghiţirea de aer să fie mult mai dificilă. Din acelaşi motiv – şi de dragul bunelor maniere – nu vorbiţi când aveţi gura plină. Terminaţi ce aveţi de mâncat înainte de a le împărtăşi celorlalţi părerile legate de viitorul politic al ţării :)
• Lăsaţi băuturile fierbinţi să se răcească. Dacă sorbiţi dintr-o băutură caldă veţi înghiţi mai mult aer.

• Renunţaţi la obiceiul de a fuma după ce aţi mâncat. Atunci când inhalaţi fumul de ţigară, o parte din acesta ajunge şi în sistemul digestiv.

GÂNDURI PESTE TIMP 28 Noiembrie