12 IANUARIE 2018
RELIGIE ORTODOXĂ 12 Ianuarie
Sf
Mc Tatiana, diaconița și Eutasia
Sfânta Muceniţă Tatiana era
din vechea Romă şi a trăit în vremea împăratului Alexandru Sever (222-235).
S-a
născut din părinţi credincioşi; tatăl ei a avut dregătoria de consul, în trei
rânduri, şi se bucura de multă cinste în senatul roman, fără a se şti că este
creştin. Fericita Tatiana a crescut în casa părinţilor ei cu bunăcuviinţă şi cu
frică de Dumnezeu, învăţând cu bucurie tainele dreptei credinţe. Ajungând la
vârsta căsătoriei, Tatiana n-a voit să se căsătorească, ci vieţuia în curăţie,
cu dragoste creştinească. Dorea din tot sufletul să fie mireasă lui Hristos,
Căruia Îi slujea ziua şi noaptea, jertfindu-se pe sine şi împodobindu-se cu
fapte bune. Era fericită că părinţii ei binecuvântau această hotărâre şi slujea
Domnului cu mai mare râvnă, încât s-a învrednicit de cinstea de a fi diaconiţă
a Bisericii din Roma, ajutând la catehizarea şi botezarea femeilor.
În vremea
aceea, deşi împăratul nu prigonea pe creștini el însuşi, totuşi, îi lăsa pe
dregătorii mai mici să se poarte după voia lor cu aceștia. Astfel, pornindu-se
prigoană din partea necredincioşilor, Sfânta Tatiana a mărturisit că este
creştină, a fost prinsă şi dusă în templul zeului Apolo. Sfânta s-a rugat lui Dumnezeu
şi idolul a căzut la pământ, sfărâmându-se, precum şi o parte din templu.
Atunci, din porunca mai marilor cetăţii a fost supusă la chinuri cumplite:
bătăi, scoaterea ochilor, goliciunea trupului, scrijelirea pe trup cu brice,
aruncarea în temniţă, tăierea sânilor, aruncarea spre a fi mâncată de către
fiare, spânzurarea şi strujirea trupului, aruncarea în foc. Dar toate le-a
îndurat cu putere de sus, de parcă nu simţea nici o durere, şi, cu toate că era
schingiuită de prigonitori, propovăduia neîncetat celor de faţă despre puterea
şi chemarea Mântuitorului, încât mulţi păgâni veneau la credinţa în Hristos. De
aceea, au poruncit să fie decapitaţi sfânta şi tatăl ei.
În
secolul al XVI-lea, capul Sfintei Muceniţe Tatiana a fost adus în ţara noastră
de Sfântul Voievod Neagoe Basarab (1512-1521) şi se află, în prezent, în
Catedrala Mitropoliei Olteniei din Craiova.
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă
sărbătorește pe Sfânta Muceniță Eutasia care
de sabie s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi. Amin.
ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU
ASTĂZI 12 Ianuarie
A. PLĂCINTE, GUSTĂRI
Fasole
bătută în roşii
· 300 g fasole boabe uscată
· 1 ½ l apă
· ½ ceapă
· 3 – 4 linguri ulei
· 1 vârf cuţit boia
· Usturoi pisat
· Sare
· 5 – 6 roşii mari
Se
spală şi se taie capacele roşiilor, apoi se scobesc de conţinut.
Se sărează şi se întorc cu capacele în jos pentru a se
scurge.
Fasolea, aleasă şi spălată din ajun şi lăsată la înmuiat
peste noapte, se lasă să dea câteva clocote şi i se înlocuieşte apa; această
operaţie fiind repetată de trei ori.
Se lasă să fiarbă bine până ce bobul poate fi strivit cu
uşurinţă între degete, se strecoară şi se trece prin sită.
Ceapa tăiată peştişori se prăjeşte în ulei, se adaugă boiaua
şi se amestecă.
Fasolea trecută prin sită se pune într-un castron şi se
freacă cu uleiul rămas de la prăjitul cepei până se obţine o pastă spumoasă.
Se sărează după gust, se adaugă usturoiul şi se amestecă.
Se umplu roşiile cu acest amestec şi se pun pe platou.
Restul de fasole se pune într-un castron mic şi se presară
deasupra ce a mai rămas din ceapa prăjită.
Roşiile umplute cu fasole se pot servi ca antreu la una din
mese, iar fasolea rămasă poate fi servită la cealaltă masă însoţită de murături
sau salată de sfeclă, sau salată de varză.
B. SALATE
Salată
de ridichi negre
· 1 ridiche neagră mare
· Sare
· Ulei
· Măsline
Se
curăţă ridichea, se spală şi se dă pe răzătoare; se pune într-o salatieră, se
amestecă cu sare după gust şi ceva ulei şi se garniseşte cu măsline.
C. SOSURI
Sos
beşamel
· 7 linguri margarină sau ulei
· 10 linguri făină
· 7 ceşti apă
· Sare
În
margarina topită se pune făina, se amestecă continuu până devine aurie.
Se
adaugă cu mare grijă apa (câte puţină) şi se amestecă cu telul.
Când
este gata se adaugă sarea.
D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Supă
de chimen
· 1 ½ l apă
· 1 ceapă mare
· 1 morcov mare
· 1 pătrunjel rădăcină mare
· 1 rădăcină ţelină potrivită
· 2 linguri margarină sau ulei
· 1 linguriţă făină
· 2 linguriţe chimen
· Sare
· Crutoane
Zarzavaturile
tăiate ca tăieţeii se fierb cu chimenul.
Când au fiert, se strecoară şi se pune zeama din nou la
fiert, adăugând făina foarte uşor prăjită în margarină sau ulei.
Se sărează.
Se lasă să mai dea câteva clocote.
Se serveşte cu crutoane.
E. MÂNCĂRURI
Musaca
de vinete
· ½ kg vinete
· 5 roşii coapte
· 1 ceapă tăiată mărunt
· 5 căţei usturoi tăiaţi mărunt
· ½ ceaşcă ulei
· Sare
· Piper
· 1 linguriţă zahăr
· 1 legătură pătrunjel
· ½ kg macaroane groase
· Sos beşamel conform reţetei date
Se
spală şi se taie vinetele în bucăţi lungi şi groase.
Se sărează şi se lasă 30 minute în strecurătoare pentru a se
scurge sucul dăunător.
Se decojesc şi se taie mărunt roşiile.
Se călesc ceapa cu usturoiul şi pătrunjelul în ulei şi se
adaugă roşiile.
Se
spală din nou vinetele şi se lasă să se scurgă bine, după care se prăjesc uşor
în ulei încins.
Se fierb macaroanele în apă sărată şi se strecoară bine.
Se pun
jumătate din macaroane într-o formă tapetată cu ulei, peste ele o parte din
sosul sosul beşamel, vinetele prăjite, restul de macaroane şi se acoperă cu
restul de sos beşamel.
Se dă
la cuptor potrivit 30 – 40 minute.
F. DULCIURI
Mere
umplute cu orez
· 4 mere mari frumoase
· ½ pahar orez
· 4 linguri zahăr
· Coajă de lămâie
· Zahăr vanilat
· Puţină sare
Se
fierbe orezul pe jumătate, în apă clocotită cu puţină sare.
Se scurge bine, apoi se fierbe mai departe într-un sirop
preparat din 4 linguri zahăr şi 4 linguri apă.
Se scobesc merele de miez, se amestecă miezul cu orezul
însiropat în care se adaugă coaja rasă de lămâie şi zahărul vanilat.
Cu acest amestec se umplu merele, se rumenesc la cuptor ½
ore, se pudrează cu zahăr vanilat şi se servesc reci.
ISTORIE
PE ZILE 12 Ianuarie
Evenimente
·
1483: Are loc căsătoria Olenei (numita la Moscova
Elena Volosanca, adica românca), fiica lui Ştefan cel Mare al Moldovei, cu Ivan
cel tînăr, fiul şi moştenitorul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea cel
mare (1482-1505). Domniţa Elena (Olena), fiica lui
Ștefan cel Mare şi a Evdochiei de Kiev, s-a născut la Suceava si nu se
cunoaște cu certitudine data nașterii sale (1464/1466). Prin anii 1480-1481 se pomeni voievodul
Ştefan al Moldovei cu o delegaţie a ţarului Moscovei Ivan Vasilievici al
III-lea, care venea să-i ceară mîna domniţei lui, Olena (Elena), pentru fiul
său Ivan cel tânăr, mostenitorul tronului. Mihai Pleştev, trimisul ţarului, a sosit la Suceava cu o numeroasă şi
strălucită întovărăşire de boieri moscoviţi şi cu împuternicirea de-a săvârşi
logodna, ca procurator al tânărului Ivan. Urmară ospeţe şi serbări şi domniţa Elena porni, prin Polonia, înspre
destinul ei. Ştefan vodă îi dădu
trei boieri s-o întovărăşească: Lascu, Sînger şi pe Gherasim cu jupînesele lor.
Regele Cazimir al Poloniei o primi pe
tînăra domniţă moldoveancă şi pe însoţitorii ei asa cum se cuvenea viitoarei
ţarine moscovite, dându-i bogate daruri, şi alaiul domnesc porni mai departe,
ajungând la Moscova de postul Sfântului Filip. Acolo, tânăra domniţă fu dusă
întâi într-o mănăstire, unde prin mijlocirea mamei ţarului, făcu cunoştinţă cu
logodnicul ei, iar de bobotează avu loc nunta. Din această căsătorie s-a născut
doi ani mai tîrziu un fiu, Dumitru (Dmitri), devenit la 15 ani
cneaz al Vladimirului, al Moscovei şi al Novgorodului.
·
1528: A fost incoronat Gustav I (născut Gustav
Eriksson), rege al Suediei , din 1523 ( d. 29 septembrie
1560), până la moartea sa. A fost primul monarh al Casei de Vassa, o influentă
familie nobilă care va devenit casa regală a Suediei în secolele XVI și XVII.
Gustav I a fost ales regent în 1521, după rebeliunea împotriva regelui
Christian al II-lea al Danemarcei, liderul Uniunii Kalmar care controla cea mai
mare parte din Suedia acelor vremi.
·
1669: A aparut in Franta lucrarea lui Nicolae
Milescu Spatarul,“Ecrit d’un Seigneur moldave” („Scriere a unui senior
moldovean”), prima scriere a unui român publicata la Paris.
·
1742: Domnul Constantin Mavrocordat stabilește
obligațiile țăranilor moldoveni așezați pe moșiile mănăstirilor; claca acestora
este fixată la 12 zile anual. Hotărârea este confirmată la 15 ianuarie 1744.
Constantin Mavrocordat (n. 27 februarie 1711, Constantinopol – d. 23 noiembrie
1769, Iași), a fost domn al țărilor române. În Țara Românească a domnit de șase
ori: septembrie 1730 – octombrie 1730; 24 octombrie 1731 – 16 aprilie 1733; 27
noiembrie 1735 – septembrie 1741; iulie 1744 – aprilie 1748; c. 20 februarie
1756 – 7 septembrie 1758 și 11 iunie 1761 – martie 1763 și în Moldova de patru
ori: 16 aprilie 1733 – 26 noiembrie 1735; septembrie 1741 – 29 iunie 1743;
aprilie 1748 – 31 august 1749 și 29 iunie 1769 – 23 noiembrie 1769. În timpul domniilor sale, a căutat să
îmbunătățească starea supușilor. A fost domnul care a suprimat iobăgia în
țările române: mai întâi rumânia în Țara Românească (1746), apoi vecinia în
Moldova (1749).
·
1820: În Anglia este înfiintata Royal Astronomical Society.
Societatea Astronomică Regală sau Royal Astronomical Society (RAS) este o
societate științifică care susține cercetarea în domeniul astronomiei, fondată
la Londra în 1820. Inițial s-a numit Astronomical Society. Numele actual i-a
fost acordat de regele William al IV-lea (1830-1837).
·
1840: Eforia Școalelor emite actul prin care se decide ca țiganii au
dreptul de a invața alaturi de toți ceilalți cetațeni. Initiata in anul 1814
printr-un hrisov al lui Ion Voda Caragea, continuata prin actiuni ale lui
Grigore Ghica (1828), organizarea scolilor satesti isi capata o concretizare
prin ,,Regulamentul scolar din anul 1833. Acest regulament prevedea si
organizarea unor ,,Eforii a scolilor satesti”. Organizate dupa 1834 si in
special dupa 1838, aceste scoli erau subventionate de comunitatea locala care
asigura localul, lemnele de foc si platea invatatorul. Statul nu asigura
gratuitatea invatamantului.
·
1861: A apărut Legea pentru înființarea Curții de
Casație și Justiție din România (membrii acesteia vor fi numiți de domnitorul
Alexandru Ioan Cuza la 11/23.1862).
·
1871: Guvernul român condus de Ion Ghica
(liberal-moderat) supune Camerei Deputaților dosarul Strousberg pentru a fi
discutat. Afacerea Straussberg a fost un
puternic scandal politico-financiar privind concesionarea construcţiei liniei
ferate Roman – Bucureşti – Vârciorova consorţiului prusian condus de Heinrich
Strausberg, un antreprenor german. Neregulile descoperite ulterior în contract
şi condiţiile în care s-a realizat concesionarea au provocat un puternic tumult
în societatea vremii, aducând importante prejudicii statului român. Costul pe kilometru al reţelei feroviare urma
să fie de 270.000 lei aur, adică un total de 247.000.000 lei pentru lungimea
magistralei de 914,8 km., inclusiv întregul inventar fix şi mobil, respectiva
linie ferata urmand sa fie concesionata constructorului de catre statul roman
pe o perioada de 99 de ani. Valoarea pe kilometru de cale ferata impusa
de firma prusaca era de cateva ori mai mare decat cea oferita de firmele
spaniola si austriaca, eliminate din competitie in mod abuziv.Toate acestea au transformat o afacere
comerciala intr-una politica, ajungandu-se pana acolo incat regelui Carol I sa
i se ceara abdicarea, cand s-a dovedit ca Ambronn, comisarul controlor al
statului român, propus de Carol I, pentru a supraveghea emisia de obligaţiuni
in vederea sustinerii financiare a proiectului, se facuse nevazut, iar banii
escrocati Romaniei fusesera impartiti intre nobilii protectori prusaci ai lui
Straussberg. Finalul scandalului cu care capatase o tenta internationala a
trenat pana cand Strausberg a fost obligat chiar de cancelarul prusac
Bismarck sa plateasca Romaniei 6 milioane de franci. Totul s-a incheiat
definitiv in ianuarie 1889, cand statul roman a rascumparat de la concesionari
liniile ferate, devenind proprietarul acestora. Din acel moment, reteaua de cai ferate a fost extinsa de CFR, culminand
cu realizarea podurilor de peste Dunare de catre Saligny, lucrare considerata
la acea vreme cea mai mare si mai moderna din Europa.
·
1918: Generalul Prezan, sef al Statului
Major al Armatei Române, adreseaza o proclamatie populatiei din Republicii
Democratice Moldovenesti, în care explica motivele intrarii trupelor române în
Basarabia. Constantin Prezan (n. 27 ianuarie 1861, satul
Sterianul de Mijloc, comuna Butimanu, plasa Snagov, județul Ilfov, în prezent
în județul Dâmbovița – d. 27 august 1943, satul Schinetea, județul Vaslui) unul
dintre mareșalii României, erou al Primului Război Mondial.
·
1919: în România, a fost emis Decretul-lege
privind organizarea Direcţiei Generale a Statisticii.
·
1929: In Romania la Radio Bucuresti este lansată prima
emisiune „Ora copiilor„
·
1932: Are loc premiera
filmului "Chemarea dragostei", care prezintă povestea unei fete de
țară sedusă de un boier cinic și aruncată în "vâltoarea metropolei".
Zbuciumul fecioarei abandonate era punctat de diverse arii de operă și pagini
folclorice asigurate de popularul Zavaidoc. Marin
Teodorescu (cunoscut mai bine sub numele de Zavaidoc) (n. 8 martie 1896,
Pitești — d. 13 ianuarie 1945) a fost un cântăreț român de muzică populară
românească și de romanțe din perioada interbelică.
·
1933: Congresul american recunoaste independenta statului Filipine.
·
1951: Intră în vigoare
Convenția cu privire la prevenirea și reprimarea genocidului, adoptată de
Adunarea Generală a ONU, la 9 decembrie 1948. România a aderat la Convenție la 3 noiembrie 1950.
·
1957: Crearea Conferinței
permanente a puterilor locale și regionale din Europa (azi Congresul
puterilor locale și regionale din Europa), reunind în cadrul Consiliului
Europei aleșii colectivităților locale și regionale.
·
1970: Se incheie razboiul civil din Nigeria, odata cu semnarea capitularii
provinciei separatiste Biafra.
·
1990: La București se
desfășoară un miting în care se cere reintroducerea pedepsei capitale; cu acea
ocazie eșuează încercarea lui Dumitru Mazilu de a prelua conducerea Consiliului
FSN și a-l înlătura pe Ion Iliescu de la putere. Zi de doliu
naţional în memoria victimelor Revoluţiei din decembrie1989. Participanţii îşi
amintesc că ucigaşii victimelor sînt încă în libertate şi încet, încet trec de
la regrete la revendicări şi proteste îndreptate împotriva guvernului şi a
membrilor CFSN.
Sub presiunea mulţimii ajunse la sediul guvernului, se semnează trei decrete:
1) declararea PCR în afara legii;
2) organizarea la 28.01.1990 a unui referendum privind reintroducerea pedepsei cu moartea (abolită la 7.01.1990, prin Decretul-lege nr.6);
3) instituirea unei comisii naţionale pentru rezolvarea sesizărilor şi doleanţelor tuturor cetăţenilor.
La 17.01.1990, decretele 1 si 2 vor fi anulate de către CFSN.
Sub presiunea mulţimii ajunse la sediul guvernului, se semnează trei decrete:
1) declararea PCR în afara legii;
2) organizarea la 28.01.1990 a unui referendum privind reintroducerea pedepsei cu moartea (abolită la 7.01.1990, prin Decretul-lege nr.6);
3) instituirea unei comisii naţionale pentru rezolvarea sesizărilor şi doleanţelor tuturor cetăţenilor.
La 17.01.1990, decretele 1 si 2 vor fi anulate de către CFSN.
·
1990: Se reînfiinţează oficial Partidul
Social-Democrat Român; primul preşedinte: Sergiu Cunescu (1990-1999).
·
1991: Congresul american a răspuns
pozitiv demersului propus de președintele George W. Bush, de a lua parte la confruntările
militare din Golful Persic
·
1995: La Trenton, New Jersey, are loc prima audiție a lucrării
compozitorului de origine română, Sabin
Păutza, scrisă cu ocazia sărbătoririi zilei de naștere a luiMartin Luther King jr.
·
1998: Un numar de 19 țări
europene, între care și România, semnează, la Paris, Protocolul privind
interzicerea clonării umane – primul text de drept internațional constrângător
elaborat în acest domeniu
·
1999: Greva minerilor din
Valea Jiului. Liderii minerilor cer venirea președintelui Emil Constantinescu în Valea Jiului.
·
2000: Deschiderea oficială a “Anului
Internaţional Mihai Eminescu”, sărbătorit în cadrul UNESCO, cu prilejul
împlinirii a 150 de ani de la naşterea marelui poet.
·
2001: Intră în vigoare
Acordul bilateral între Polonia și Kazahstan privind obligativitatea vizelor.
·
2002: Uniunea Europeană a invitat zece ţări candidate la aderare – Polonia,
Cehia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru şi Malta
– să i se alăture începând cu data de 1.05.2004. Numărul membrilor UE creşte
astfel de la 15 la 25, iar pentru România şi Bulgaria a fost fixat
ca termen al aderării anul 2007.
·
2010: In Haiti se produce un cutremur devastator. La ora locală
16:53, un grav cutremur de pământ cu magnitudinea de 7,0 grade pe scara
Richter, cu epicentrul în imediata apropiere a capitalei Port-au-Prince. Cele
mai mari pagube s-au înregistrat chiar în centrul capitalei, unde imediat au
fost date dispărute mii de persoane. La 28 ianuarie 2010 numărul de
victime găsite sub dărâmături ajunsese la circa 170.000 morți. La 4 februarie
numărul total de victime a fost apreciat la 230.000 morți, 300.000 răniți și
1.000.000 de oameni rămași fără adăpost. O consecința a cutremurului din
Haiti a fost si izbucnirea unei epidemii de holeră in
luna în octombrie 2010, din cauza înrăutățirii aprovizionării cu
apă potabilă . Încă din primele zile au fost numărați sute de morți. La 19
noiembrie 2010 numărul morților ajunsese la circa 1.100.
Nașteri
·
1579: S-a nascut medicul, fiziologul, chimistul
si fizicianul olandez Jan Baptist van Helmont (30 decembrie 1644),
descoperitorul “gazului carbonic” CO2. Pe lângă valoroase contribuții în
domeniile sus menționate, i se atribuie introducerea cuvântului gaz, ca
denumire pentru una din stările de agregare.
·
1628: S-a nascut Charles Perrault, scriitor francez
(“Povestile maicii mele Gâsca, sau Istorisiri si povesti din
trecut”). Aceasta culegere scrisa de Perrault în anul 1697, cuprinde
minunatele basme iubite de generatii intregi de copii: Scufita rosie”, “Motanul
încaltat”, “Cenusareasa”, “Frumoasa adormita” ,“Barba-albastra” s.a. (d.
16.05.1703). Charles Perrault (n. 1628, Paris — d. 1703) a fost un poet
francez, scriitor de proză și povestitor, membru de frunte al Academiei
Franceze, care a avut un rol de frunte preponderent în disputa literară,
cunoscută sub numele de „Cearta
dintre antici și moderni”.
·
1729: S-a nascut Edmund Burke, filosof și om politic
britanic; (d. 1797). Edmunde Burke (12 ianuarie 1729, Dublin, Irlanda — 9 iulie
1797, Beaconsfield, Anglia) — reprezentant de seamă al conservatorismului. A
scris: „Reflecții pe marginea revoluției din Franța” – respectarea tradiției:
monarhie, biserică, aristocrație. Citat: „Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca
nimic.”
·
1746: S-a nascut Johann Heinrich Pestalozzi, pedagog și
didactician elvețian, care a înnoit viziunea asupra metodelor de predare în
învăţămîntul primar; (d.17.02.1827). Johann Heinrich Pestalozzi (n. 12 ianuarie
1746 – d. 17 februarie 1827) a fost un pedagog elvețian și reformator al
educației. A îmbogățit și reînnoit conținutul și metodele învățământului
primar, fiind considerat întemeietorul școlii populare Pestalozzi a fost
influențat atât de iluminism, cât și de romantism. Astfel, a considerat că
îmbunătățirea situației maselor populare se poate realiza în primul rând prin
educație și instrucție, care ar trebui să se desfășoare, atât în școală cât și
în mediul familial, conform naturii, adică să descopere și să stimuleze
abilitățile înnăscute al copilului. Considerând că tineretul trebuie să fie
înzestrat nu numai cu cunoștințe, ci și cu deprinderi practice, a preconizat îmbinarea
instrucțiunii cu munca productivă. Principiile școlii pestalozziene au fost
preluate, cu unele îmbunătățiri, de întreaga pedagogie științifică: intuiția,
stimularea activității proprii a copilului, respectarea individualității lui,
asigurarea dezvoltării armonioase și echilibrate a omului și încadrarea în
comunitatea educativă (de la familie până la umanitate).
·
1808: S-a născut la Brașov, in Transivania,
generalul şi omul politic român Christian Tell; (d. 12 februarie 1884).
Și-a făcut studile la Colegiul Sfântul Sava din București, unde i-a avut ca
profesori pe Gheorghe Lazăr și Ion Heliade Rădulescu. Christian Tell s-a
înrolat în forțele militare ale Imperiului Otoman, luptând în Războiul
ruso-turc din 1828-1829, unde a primit gradul de căpitan. În 1830, a intrat în nou-formata
armată a Țării Românești, avansând constant în gradele militare. În 1843, împreună cu Ion Ghica și Nicolae
Bălcescu, a pus bazele societății secrete bucureștene Frăția – care a fost
motorul revoluției de la 1848. La izbucnirea revoluției de la 1848,
Christian Tell a mobilizat trupele pe care le comanda în sprijinul
revoluționarilor din Țara Românească, ajungând să fie cunoscut sub numele de
„sabia revoluției”. A fost
prezent la adunarea de la 9 iunie 1848, care a emis Proclamația de la Islaz,
fiind numit printre cei cinci membri ai guvernului provizoriu înființat în acel
moment. Christian Tell a făcut
de asemenea parte și din noul guvern provizoriu stabilit la București, iar după
19 iulie 1848 a fost membru al locotenenței domnești (împreună cu Ion Heliade
Rădulescu și Nicolae Golescu). A militat pentru înființarea și înzestrarea
Gărzii Naționale, fiind înaintat la gradul de general. După înfrângerea revoluției de la 1848,
pentru Tell a urmat o perioadă grea a exilului în Franța și apoi în insula
Chios și Smirna, o bună bucată de timp fiind despărțit de familie și
confruntat, ca de altfel majoritatea românilor aflați în pribegie, cu
dificultăți financiare. Împreună
cu ceilalți doi membri ai locotenenței domnești, Ion Heliade Rădulescu și
Nicolae Golescu, a încercat să reorganizeze emigrația românească (aripa
moderată), intrând uneori în conflict cu aripa radicală (Brătienii, C. A.
Rosetti, Ion Ghica). Christian
Tell s-a întors din exil în 1857,sustinand alegerea deputaților pentru
Divanul ad-hoc. A fost participant activ (deputat, coordonator al Comisiei
Centrale de la Focșani) în mișcarea unionistă, care a dus la dubla alegere ca
domnitor în 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza și la înființarea a statului unitar
român.
·
1845: S-a născut la Falticeni, filologul şi folcloristul roman
Alexandru Lambrior, membru al societăţii Junimea si membru corespondent al
Academiei Romane; (m.20 septembrie 1883 la Iasi).
·
1852: S-a născut mareşalul Joseph Joffre, comandantul şef al
armatelor franceze (1914-1916) pe frontul de Vest, în timpul Primului Război
Mondial; renumit în urma victoriei de la Marna;( d.3 ianuarie 1931). Joseph
Jacques Césaire Joffre (n.12 ianuarie 1852 – d. 3 ianuarie 1931). mareșal
francez în timpul Primului Război Mondial. Este cel mai cunoscut prin faptul că
a retras și a regrupat armatele aliate în Prima bătălie de pe Marna, fiind
artizanul victoriei strategice a aliaților în 1914, la debutul Primului Război
Mondial. Popularitatea i-a adus porecla de „Papa Joffre”.
·
1857: S-a născut Sabba Ştefănescu, om de
stiinta român, profesor de paleontologie la Universitatea din București,
membru corespondent al Academiei Române; (d.16 iulie 1931, Sinaia). A
studiat la Paris, unde a obținut licența în științe naturale (1879). Din 1881 a
fost profesor de științe naturale la Școala Comercială și la liceul Sf. Sava
din București, al cărui director a devenit în 1893. În același timp a lucrat la
prima hartă geologică a României, întocmită în acea perioadă de Biroul Geologic
condus de Grigoriu Ștefănescu. În 1897 a
obținut doctoratul în geologie și paleontologie la Universitatea din Paris. A
devenit membru corespondent al Academiei Române în 1893.
·
1876: S-a născut scriitorul Jack London (“Colţ Alb”, “Călcâiul de fier”, “Martin Eden”);
(m. 22 noiembrie 1916). Jack London este pseudonimul literar al lui John
Griffith Chaney (n. 12 ianuarie 1876, San Francisco – d. 22 noiembrie 1916,
Glen Ellen, California), scriitor și jurnalist american. Opera sa (care constă
în special din romane) are ca subiect existența crudă, sălbatică și spiritul de
revoltă și aventură, în care eroii, de o forță fizică și morală supraumană,
sunt antrenați într-o luptă brutală pentru supraviețuire. În plan literar, a
fost influențat de Robert Louis Stevenson, Rudyard Kipling, Joseph Conrad, iar
în cel ideologic de Charles Darwin, Herbert Spencer, Karl Marx și Friedrich
Nietzsche.
·
1890 - S-a născut pictorul Fritz Kimm (m.05.05.1979).
·
1891 (12/24): S-a născut medicul Basil
Theodorescu, unul dintre fondatorii cardiologiei româneşti. În 1947 a pus
bazele Societăţii de Cardiologie din România. Este membru al
Academiei Române.
·
1893: S-a născut Hermann Goering, comandant al forţelor
aeriene germane în timpul celui de-Al Doilea Război mondial, al doilea om ca
importanţă în Germania Nazistă; (m. 15 oct. 1946). Hermann Wilhelm Göring,
adesea doar Hermann Göring sau Hermann Goering, (n. 12 ianuarie 1893,
Rosenheim, Bavaria, d. 15 octombrie 1946, Nürnberg), aviator militar german,
politician, comandant militar, al doilea în ierarhia partidului
național-socialist (nazist) și a celui de-al Treilea Reich, după Adolf Hitler,
și comandantul aviației militare, Luftwaffe, a Germaniei naziste. Înființarea
primelor lagăre hitleriste germane de concentrare (gen închisoare) și a
Gestapo-ului (poliția secretă de stat) sunt strâns legate de numele lui Göring.
Divizia de tancuri Hermann Göring Panzerdivision (divizia de blindate și parașutiști),
care a luptat în Africa și Sicilia, a purtat numele său.
·
1895: Sándor Földes (pseudonim
literar: Pál Ács), scriitor, poet, jurnalist și redactor al radiodifuziunii
maghiar. Exponent al expresionismului (d. 1968)
·
1900: S-a născut, la Vârşeţ, in Serbia,
geologul Alexandru Codarcea; (d. 28mai 1974,București). A
elaborat lucrări referitoare la geologia, petrografia şi tectonica
Carpaţilor Meridionali. Este membru al Academiei Române. A fost profesor de mineralogie şi petrografie
la Institutul de petrol, gaze şi geologie din Bucureşti. Autor al unor
importante lucrări cu privire la rocile banatitice, la geologia petrografică şi
la tectonica Carpaţilor Meridionali.
·
1908 - S-a născut regizorul francez Jean Delannoy. A
obţinut, în 1946, Marele
Premiu de la Cannes pentru filmul "Simfonia pastorală".
Premiu de la Cannes pentru filmul "Simfonia pastorală".
·
1919 - S–a născut Jacques Mauclair, actor, dramaturg,
regizor francez, unul dintre primii care au pus în scenă piesele dramaturgului
român Eugen Ionescu (m.20.12.2001).
·
1925: S-a născut Laurenţiu Profeta, compozitor
român; (d.2006). Compozitorul Laurenţiu Profeta s-a stins din viaţă la vârsta
de 81 de ani. A studiat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi
la Conservatorul de la Moscova. De asemenea, a absolvit Facultatea de Filosofie
din Capitală. Între anii 1949 şi 1953, Laurenţiu Profeta a îndeplinit funcţia
de director adjunct al Societăţii Române de Radiodifuziune, apoi a condus
Direcţia de muzică din cadrul Ministerului Culturii, între anii 1953 şi 1955,
respectiv între anii 1959 şi 1961. Creaţia sa a cuprins mai multe genuri, în
special muzică uşoară.
·
1926 - S-a născut Alexandru Andriescu, filolog şi istoric
literar ("Relief contemporan", "Limba presei româneşti în
secolul al XIX-lea").
·
1926 - S-a născut Ray Price, cântăreţ country american.
·
1927 - S-a născut, la Godeni, judeţul Argeş, medicul chirurg
Eugeniu Gh. Proca, membru de onoare al Academiei Române (m. 7 martie 2004). Timp de peste 40 de ani şi-a concentrat atenţia asupra problemelor
insuficienţei renale. A organizat primul Centru de hemodializă şi a
efectuat primele transplanturi renale din România (1980). Este membru
de onoare al Academiei Române. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină
militară din Bucureşti (1945-1949). După excluderea sa din Institutul militar,
continuă studiile la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1951-1953). Deşi şef
de promoţie, funcţionează ca medic într-o mină de cărbuni de pe Valea
Trotuşului. În 1953 intră, prin concurs, la Spitalul Panduri. În 1957 a susținut
teza de doctorat Insuficienţa renală acută, iar în 1969 a obţinut
titlul de doctor docent. Până în 1965, când devine șeful Clinicii de urologie
de la Fundeni, parcurge toate etapele didactice numai prin concurs. Între 1963-1964
efectuează un stagiu la Institutul de urologie din Londra iar în 1967
efectuează cinci luni de stagiu la Boston, la Harvard. În 1989, a
reînfiinţat Societatea Romană de Urologie (desfiinţată în 1945), al cărui
preşedinte a fost până în aprilie 1999, dovedindu-se un demn urmaş al
profesorilor Herescu şi Hortolomei. De asemenea, a reînfiinţat Revista română de
urologie. A fost profesor de clinică chirurgicală urologică la Institutul de
Medicină și Farmacie din Bucureşti (din 1973); rector al Institutului de
Medicină din Bucureşti (1976-1978), ministru al sănătăţii (1978-1985).
·
1930 - S-a născut Glenn Yarborough, cântăreţ american.
·
1936 - S-a născut Charlie Gracie, cântăreţ şi chitarist
american.
·
1939: S-a nascut la Dorohoi actriţa
româncă Rodica Tapalaga, (“Tănase Scatiu”, “Dragostea şi
revoluţia”); (d.18.12.2010). Rodica
Tapalagă a creat roluri memorabile pe scenele Teatrului „Naţional” din Craiova,
Teatrului „Nottara”, Teatrului „Mic” şi Teatrului „Bulandra” din Bucureşti.
Televiziunea a reprezentat o componentă esenţială a personalităţii sale
artistice. Rodica Tapalagă se confundă, pur şi simplu, cu istoria
divertismentului de televiziune din România. Nici participările sale la radio
nu au fost mai prejos. Actriţa a fost distinsă, la Galele Uniter 2001, cu
Premiul pentru întreaga activitate.
·
1941 - S-a născut Long John Baldry, bluesman britanic.
·
1945 - S-a născut Maggie Bell, vocalistă britanică (Stone
The Crows).
·
1946 - S-a născut Cynthia Robinson, trompetistă americană
(Sly & The Family Stone).
·
1947 - S-a născut Michael Blakey, baterist britanic
(Christie).
·
1953 - S-a născut Michael Barker, baterist britanic
(Magnum).
·
1955 - S-a născut actriţa americană Kristie Alley.
·
1967 - S-a născut Mark Moore, clăpar britanic ('S Express).
·
1993: Zayn Malik, cantaret englez
Decese
·
690: A
decedat Benedict Biscop (n.cca. 628), cunoscut sub numele
de Biscop Baducing, cleric anglo-saxon, fondator al staretiei
Jarrow Priory (unde a fondat o biblioteca celebra). A fost primul lacas
de cult crestin construit din piatră de pe teritoriul actual al Marii
Britanii, iar utilizarea sticlei a fost o noutate in Anglia acelei
vremi. Cladirea a posedat o bibliotecă mare pentru acele timpuri,care
avea mai multe sute de volume, unde venerabilul Beda, discipolul lui
Benedict, a scris operele sale celebre. Manuscrisele acestei biblioteci au
devenit renumite in intreaga lume, inclusiv Codex Amiatinus, cel
mai vechi manuscris complet al Bibliei în latina vulgata.
·
1519: A murit
Maximilian I de Habsburg (n.22 martie 1459), impărat al
Sfantului Imperiu Romano-German din anul 1508, până la moartea sa.
În 1499 a recunoscut independența de facto a Confederatiei
Elvetiene.
·
1665: Pierre de Fermat, matematician și avocat francez
(n. 1601). Ca matematician, Fermat a fost un autodidact,
dar cu toatea acestea, a adus contribuții deosebite în domeniul teoriei
numerelor, geometriei analitice (alături de René Descartes) și a fost creator
al calculului probabilităților (alături de Blaise Pascal). A aplicat calculul
diferențial pentru aflarea tangentei la o curbă. În 1639 a stabilit o metodă
generală pentru rezolvarea problemelor de maxim și de minim, metodă care
ulterior a devenit celebră. A descoperit derivata funcției putere. A rezolvat
cuadratura parabolei și a hiperbolei. A calculat aria foliului lui Descartes și
a buclei lui Agnesi. A stabilit că subtangenta la cisoidă este proporțională
între cele trei segmente cunoscute și pe baza acesteia a executat construcția
tangentei la cisoidă. A descoperit și a studiat spirala care îi poartă numele
(spirala lui Fermat). Între 1636 și 1658 a creat teoria numerelor: s-a ocupat
de divizibilitatea numerelor și a stabilit un procedeu pentru aflarea
sistematică a tuturor divizorilor unui număr. De numele lui Fermat sunt legate
două probleme principale din teoria numerelor: Marea teoremă a lui Fermat, în
cazul când n>2, ecuația x^n + y^n = z^n nu poate avea ca rădăcini numere
întregi, problemă rezolvată abia în 1994 de către Andrew Wiles. Mica teoremă a
lui Fermat: dacă numărul prim p nu divide pe a, atunci a^{p-1} \equiv 1
\pmod{p}, demonstrată mai târziu de Euler.
·
1866 (12/24): A murit (la Cernăuţi, azi în Ucraina) Aron Pumnul, lingvist, filolog şi profesor patriot
roman. S-a născut
la 27
noiembrie 1818,
într-o familie de ţărani iobagi din Transilvania. După 4 ani petrecuţi la
Odorhei, Aron Pumnul îşi continuă studiile la Blaj şi la Cluj, unde absolvă
cursurile de filozofie. În 1843 este numit profesor de filozofie
la Blaj şi în acelaşi an este trimis ca bursier la Institutul teologic „Sfanta
Barbara” din Viena. La întoarcerea
de la Viena în 1846 îşi reia activitatea de profesor de filozofie la Blaj şi
devine colaborator al lui Timotei Cipariu alături de care ia parte la
întemeierea ziarelor: Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul
Naţiunale), primul ziar românesc cu litere latine şi Învăţătorul poporului
(1848). Ca participant la Revoluţia de la 1848 – 1849 din Transilvania, Aron
Pumnul a avut un rol mare ca mobilizator al primei adunări populare din 18-30
aprilie care a precedat adunarea naţională din mai de pe Câmpia Libertăţii. După înfrângerea Revoluţiei de la 1848-1849
din Transilvania, la care a participat, se refugiază la Cernăuţi, unde va
deveni primul profesor de limba şi literatura română la Liceul german din oraş,
la sfârşitul lunii noiembrie 1848, unde îl are elev pe Eminescu, care la
moartea lui va scrie elegia „La mormântul lui Aron Pumnul”. La scurt timp îşi reia activitatea
publicistică în ziarul „Bucovina”, devenind redactorul ediţiei româneşti. Aron
Pumnul a fost adept al etimologismului: Convorbiri între un tată şi
fiul lui asupra limbei şi literelor româneşti. A alcătuit prima antologie de texte
literare românești, „Lepturariul românesc” (vol. I-VI, Viena, 1862-1865),
lucrare valoroasă din punct de vedere documentar.
·
1884: Barbu Bălcescu, avocat și revoluționar român, fratele
mai mic al lui Nicolae Bălcescu (n. 1821)
·
1924 - A murit exploratorul britanic Richard Byrd, prima
persoană care a atins Polul Nord (n.25.10.1888).
·
1939: a încetat din viaţă soprana
româncă Hariclea Darclée (Hartulari) (n.10 iunie 1860). A debutat într-un
recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul său natal.
Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează
rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care își face debutul pe scena
Operei, în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat
luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și
devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune pentru
vocea ei Tosca, Pietro Mascagni Iris iar Alfredo Catalani La Wally. Hariclea
Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin,
Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo,
Moscova și Sankt Petersburg. La Scala din Milano, scena consacrării sale
mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din
Le Cid de Massenet, aplaudată fiind chiar de Giuseppe Verdi, succesul
aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Între 1893 și
1910 a cunoscut gloria pe marile scene ale lumii, revenind adeseori la Scala
din Milano. A cântat până în 1918 încă în deplinătatea mijloacelor sale vocale.
Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, când
Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei
Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cântat alături de tenorul
Emilio de Marchi și baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire). Regele
Carlos al Portugaliei, care-i trimetea adesea scrisori de dragoste, îi scria:
“Dacă aș putea, te-aș păstra pentru mine și ți-aș cere mereu, mereu să cânți”
sau “Admir artista, iubesc însă femeia”. Hariclea Darclée a susținut crearea
Operei Române din București în 1921. Tradiția muzicală a rămas în familie, fiul
său, Ion Hartulary-Darclée, devenind dirijor și compozitor. Din păcate nu s-au
păstrat înregistrări pe discuri cu vocea Haricleei Darclée, ci doar două
cântece românești: „Cântecul fluierașului”de George Stephanescu și „Vai
mândruță dragi’ ne-avem de Tiberiu Brediceanu înregistrate cu acompaniament de
pian la o vârstă foarte înaintată dar la care păstra intacte calitățile
naturale și tehnice ale minunatei sale voci. Artista a înregistrat pentru Casa
de Discuri Fonotipia arii și scene din Don Pasquale de Gaetano Donizetti, La
Traviata de Giuseppe Verdi, Iris de Pietro Mascagni și Tosca de Giacomo
Puccini; matrițele acestor înregistrări au fost distruse de bombardamentele
celui de al doilea război mondial la Milano; până în prezent, nu s-au
identificat încă discurile primelor tiraje efectuate în anul 1903. La finele
vieții, artista care fusese atât de apreciată de Verdi, Leoncavallo, Mascagni,
Catalani, Puccini, care cântase cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno
și care apăruse de nenumărate ori sub bagheta lui Toscanini, a trăit în țară
într-un trist anonimat. “Măiastra pasăre de basm”, “privighetoarea adorată” a
murit în sărăcie la București datorită faptului că viile sale de la Cotnari
(sursa existenței sale după încheierea carierei) au fost distruse de o teribilă
grindină iar boala care i-a marcat sfârșitul (sarcom hepatic) nu i-a mai permis
restaurarea lor; în 1939, funeraliile au fost finanțate de Ambasada Italiei; a
fost înmormântată în Cimitirul Bellu.
·
1976: A decedat Agatha Christie, scriitoare engleză de romane
poliţiste, creatoarea unei figuri celebre de detectiv – Hercule Poirot („Crima din Orient-Expres, „Zece negri
mititei”, „Asasinarea lui Roger Ackroyd”, „Cursa de soareci”);(n.15.09.1890).
Agatha Mary Clarissa, Lady Mallowan, (născută Miller; 15 septembrie 1890 – 12
ianuarie 1976), cunoscută în general ca Agatha Christie, a fost o scriitoare
engleză de romane, povestiri scurte și piese de teatru polițiste. A scris și
romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott, dar acestea sunt mai puțin
cunoscute, nebucurandu-se de acelasi succes la public. Operele sale, în
principal cele ce au ca personaje principale pe Hercule Poirot sau Miss Jane
Marple, au făcut ca Agatha Christie să fie numită „Regina Crimei”, ea fiind
considerată ca unul dintre cei mai importanți și inovativi autori ai genului.
Agatha Christie a fost numită de către Guinness Book of World Records, printre
alții, ca cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, împreună cu William
Shakespeare. UNESCO consideră că ea este actualmente autorul individual tradus
în cele mai multe limbi (cel puțin 56), fiind depășită doar de operele
colective ale corporației Walt Disney Productions. Până în 2006, cărțile sale
s-au vândut în două miliarde de exemplare, în întreaga lume. Agatha Christie a
publicat 80 de romane și nuvele și 19 piese de teatru, traduse în peste 70 de
limbi.
·
1977 - A încetat din viaţă regizorul şi scenaristul
Henri-Georges Clouzot (n. 20 noiembrie1931)
·
1983 - A murit Lucian Predescu, istoriograf. Din 1944 pînă
în 1964, a fost oprit de cenzură să scrie, numele i-a fost cenzurat, iar
lucrarea sa, "Enciclopedia României", a fost pusă la index, ediţia
originală devenind azi o raritate bibliofilă.
·
1991: A murit Jorj Voicu, actor român (filme:
„Rămășagul”, „De ce trag clopotele, Mitică?”, „Ediție specială”); (n.
12.07.1938).
·
1992: A murit Tudor George, poet şi traducător
român; (n.3 februarie 1926). Înclinaţia pentru literatură se manifestă de timpuriu
şi, elev în ultima clasă primară, George începe să publice în „Universul
copiilor”, al cărui redactor era în 1936 N. Batzaria. A absolvit liceul „Marele Voievod Mihai” (București) și Facultatea de
Științe Juridico-Administrative din București (1949). Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii
generației sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă,
Florin Pucă, Dumitru Țepeneag etc. George a refuzat orice înregimentare
şi subordonare, şi nu numai din motive de boemă artistică sau juvenil spirit de
frondă. Opţiunea sa pentru o existenţă liberă reprezintă un act de protest faţă
de regimul totalitar, tot aşa cum opera lui poetică – îndeosebi cea din primii
10-15 ani de după război – în bună măsură „autobiografică”, se constituie în
replică nonconcesivă la vicisitudinile vremurilor. Poetul a debutat editorial târziu, în 1957, cu Legenda
cerbului. Acest amplu poem nu constituia decât o foarte mică parte din
creaţia lui de până atunci. Ultimii
ani ai vieții (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe str.Polonă nr.115, la
scara A, unde se află acum o placă memorială a scriitorului. A fost și un bun jucător de rugby, devenit
ulterior antrenor la Locomotiva Grivița Roșie. A fost instituit în cinstea lui Premiul de literatură sportivă Tudor
George.
·
1993: A murit Mihail V. Puşcariu, producător
român de film. A avut un rol însemnat în organizarea şi conducerea
cinematografiei de stat în anii 1930-1940.
·
2001 - A încetat din viaţă, la vârsta de 73 de ani, Adhemar
Ferreira da Silva, singurul atlet brazilian care a câştigat două titluri
olimpice şi a stabilit şapte recorduri mondiale, în proba de triplusalt.
·
2003: A murit Maurice Gibb, unul dintre membrii formatiei Bee
Gees, celebra pentru hituri ca: „Stayn
Alive”, „Tragedy”, „Saturday Night Fever”;(n.22.12.1949).
·
2007 - A încetat din viaţă Alice
Coltrane, cântăreaţă americană de jazz (n. 1937)
·
2009 - Regizorul şi producătorul francez Claude Berri a
decedat. Claude Berri este deţinător al unui premiu Oscar, obţinut în 1966,
pentru scurtmetrajul "Le Poulet" ("The Chicken"). De asemenea,
Berri a câştigat premiul BAFTA pentru cel mai bun film, cu lungmetrajul
"Jean de Florette". Printre filmele regizate de Berri se numără
"Ensemble, c'est tout" (2007), "Unul rămâne, altul pleacă"
(2005), "Lucie Aubrac" (1997), "Germinal", "Manon,
fata izvoarelor" (1986), "Învăţătorul" (1981) şi "Vă
iubesc!" (1980). (n. 1935)
·
2009: A murit Filosoful norvegian Arne Naess, inventatorul
conceptului de “ecologie profundă”; (n. 1912).
Sărbători
·
†) Sf. Mc. Tatiana diaconita si Eutasia (calendar crestin-ortodox)
·
Sf. Tatiana (calendar romano-catolic)
·
Sf. Tatiana (calendar greco-catolic)
ARTE 12 Ianuarie
MUZICĂ
12 Ianuarie
Haricleea
Darclee
Biografie
Hariclea Darclee s-a
nascut la Braila, pe 10 iunie 1860, intr-o familie cu radacini elene. Mama
Haricleei Darclée, Maria Haricli, nascuta Aslan, nepoata directa a domniei
Mavrocordat, pastra in totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatal, Ion
Haricli, era mare proprietar in Teleorman.
Debuteaza intr-un recital de canto in 1881 pe scena teatrului din Braila, oraul sau natal. Pleaca la Paris unde este remarcata de Charles Gounod, care ii incredineaza rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care ii face debutul pe scena Operei, in anul 1888.
La Scala din Milano, scena consacrarii sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din Le Cid de Massenet. A cantat pana in 1918 inca in deplinatatea mijloacelor sale vocale.
Hariclea Darclée a susinut crearea Operei Romane din Bucureti in 1921.
Debuteaza intr-un recital de canto in 1881 pe scena teatrului din Braila, oraul sau natal. Pleaca la Paris unde este remarcata de Charles Gounod, care ii incredineaza rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care ii face debutul pe scena Operei, in anul 1888.
La Scala din Milano, scena consacrarii sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din Le Cid de Massenet. A cantat pana in 1918 inca in deplinatatea mijloacelor sale vocale.
Hariclea Darclée a susinut crearea Operei Romane din Bucureti in 1921.
Repertoriu:
Daniel Auber La Muette
de Portici (Luisa);
Georges Bizet Carmen (Carmen);
Arrigo Boito Mefistofele (Margherita);
Alfredo Catalani La Wally (Wally) –
opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Teatro
alla Scala din Milano la 20 ianuarie 1892;
Alexis Catargi Enoch
Arden (Ammie
Lee) – opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premniera absoluta la
Teatrul Naional din Bucureti in 1904;
Isidore De Lara Amy
Robsard (Amy
Robsard) – opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la
Opera din Montecarlo in aprilie 1897;
Gaetano Donizetti Don
Pasquale (Norina);
Gaetano Donizetti L’elisir
d’amore (Adina);
Gaetano Donizetti Linda di
Chamounix (Linda);
Gaetano Donizetti Lucrezia
Borgia (Lucrezia);
Gaetano Donizetti Maria di
Rohan (Maria);
Alberto Franchetti Cristoforo
Colombo (Isabella
di Aragona, Ikuamota) – opera compusa pentru vocea sa i interpretata in
premiera absoluta la Genova, la 6 octombrie 1892;
Michail Glinka Ivan
Susanin (Vania)
– opera interpretata in premiera pentru Frana, la Nisa, in 1890;
Carlos Gomes Condor (Odalea)
– opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Teatro
alla Scala din Milano la 21 februarie 1891;
Carlos Gomes I Guarany (Cecilia);
Charles Gounod Faust (Marguérite);
Charles Gounod Roméo et
Juliette (Juliette);
Jacques Halévy La Juive (Rachèle);
Ruggero Leoncavallo I
Pagliacci (Nedda)
– opera interpretata in premiera pentru Romania, la Bucureti in 1903;
Ruggero Leoncavallo Zaza (Zaza);
Luigi Mancinelli Hero e
Lenadro (Hero)
– opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Madrid,
in 1897;
Pietro Mascagni Cavalleria
rusticana (Santuzza)
– opera interpretata in premiera pentru Romania, la Bucureti in 1891;
Pietro Mascagni L’amico
Fritz (Suzel)
– opera interpretata in premiera pentru Teatro Della Pergola din Florena in
1891 i in premiera la Bucureti in 1910;
Pietro Mascagni Iris (Iris) –
opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Teatro
dell’Opera din Roma, la 22 ianuarie 1898, in premiera pentru Teatro alla Scala
din Milano la 19 ianuarie 1899 i in premiera la Bucureti in 1908;
Pietro Mascagni I Rantzau (Luisa) –
opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Teatro
della Pergola din Florena la 10 noiembrie 1892 i in premiera la Teatro
dell’Opera din Roma la 26 noiembrie 1892;
Jules Massenet Le Cide (Chimène)
– debutul in Italia i premiera pentru Teatro alla Scala din Milano la 26
decembrie 1890;
Jules Massenet Manon (Manon);
Jules Massenet Thaïs (Thaïs);
Giacomo Meyerbeer L’Africaine (Selika);
Giacomo Meyerbeer Les
Huguénots (Regina,
Valentine) – in premiera pentru Romania, la Bucureti, in 1897;
Wolfgang Amadeus Mozart Don
Giovanni (Zerlina);
Giovanni Pacini Saffo (Saffo) –
premiera pentru Teatro dell’Opera din Roma la 28 octombrie 1911;
Ubaldo Pacchierotti Eidelberga
mia (Catina)
– opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Teatro
Colon din Buenos Aires, in 1909;
Ettore Panizza Aurora (Aurora)
– opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Teatro
Colon din Buenos Aires, in 1909;
Giacomo Puccini Manon
Lescaut (Manon
Lescaut) – opera compusa pentru vocea sa i intepretata in premiera pentru
Teatro alla Scala din Milano la 27 martie 1897;
Giacomo Puccini La Bohème (Mimì) –
opera interpretata la premiera pentru America la Teatro Colon din Buenos Aires,
in 1896 i in premiera pentru Romania la Bucureti, la 15 ianuarie 1903;
Giacomo Puccini Tosca (Floria
Tosca) – opera compusa pentru vocea sa i in cadrul careia, aria sopranei, Vissi
d’arte, a fost scrisa la sugestia artistei pe baza indicaiilor sale muzicale; a
fost interpretata la premiera absoluta de la Teatro dell’Opera din Roma de la
14 ianuarie 1900 i la premiera pentru Teatro Regio din Torino la 20 februarie
1900, Teatro alla Scala din Milano la 17 martie 1900, Lisabona la 19 ianuarie
1901, Bucureti 18 ianuarie 1902 i Montecarlo 28 martie 1903;
Luigi & Federico Ricci Crispino
e la Comare (La
Comare);
Gioacchino Rossini Guglielmo
Tell (Matilde
d’Absburgo);
Gioacchino Rossini Stabat
Mater (Soprano);
Anton Rubinstein Demonul (Tamara);
Camille Saint-Saëns Proserpina (Proserpina);
Richard Strauss Der
Rosenkavalier (Marschalin)
– premiera pentru Italia la Teatro dell’Opera di Roma, la 14 noiembrie 1911;
Ambroise Thomas Hamlet (Ofélie);
Ambroise Thomas Mignon (Mignon);
Pietro Vallini Il Voto (Maria) –
opera compusa pentru vocea sa i interpretata in premiera absoluta la Teatro
dell’Opera di Roma, la 27 noiembrie 1894;
Giuseppe Verdi Aida (Aida);
Giuseppe Verdi Un ballo
in maschera (Amelia);
Giuseppe Verdi Otello (Desdemona);
Giuseppe Verdi Rigoletto (Gilda);
Giuseppe Verdi Simon
Boccanegra (Amelia-Maria)
– premiera pentru Teatro dell’Opera din Roma, la 17 mai 1892;
Giuseppe Verdi La
Traviata (Violetta
Valery);
Giuseppe Verdi Il
Trovatore (Leonora);
Richard Wagner Die
Meistersänger (Eva);
Richard Wagner Lohengrin (Elsa);
Richard Wagner Tannhäuser (Elisabeth)
– premiera pentru Teatro alla Scala din Milano la 29 decembrie 1891 i pentru
Teatro Colon din Buenos Aires in 1897;
HARICLEA DARCLEE
Laurențiu
Profeta
Laurentiu Profeta:
Ray Price, cântăreţ country american
Ray Price
Glenn Yarborough, cântăreţ american
Glenn Yarbrough
Charlie Gracie, cântăreţ şi chitarist american
Charlie Gracie –
Long John Baldry, bluesman britanic
Long John Baldry
Maggie Bell, vocalistă britanică (Stone The
Crows)
Cynthia Robinson, trompetistă americană (Sly
& The Family Stone)
Michael Blakey, baterist britanic (Christie)
Michael Blakey drums
Michael Barker, baterist britanic (Magnum)
Michael Barker multi percussionist
Per
Gessle – Roxette
ROXETTE -
Maurice
Gibb – Bee Gees
The Best Of Maurice Gibb:
Mark Moore, clăpar britanic ('S Express)
Zayn Malik, cantaret englez
Alice Coltrane, cântăreaţă americană de jazz
Alice Coltrane
ÎNREGISTRĂRI NOI:
Top 20 Of Romantic Music For Love Songs
LVIS PRESLEY - INSTRUMENTAL TRIBUTE. Seleccion de Cecil González
Schumann: Violin Sonatas
Peaceful music, Relaxing music, Instrumental music "Lighthouse Dream" by Tim Janis
POEZIE
12 Ianuarie
Aura
Christi
Biografie
Aura Christi, poet, romancier,
eseist. S-a născut la Chişinău, la 12 ianuarie 1967. Poemele sale au fost
traduse şi publicate în Germania, Franţa, Belgia, Italia, Suedia, Rusia, S.U.A,
Bulgaria, Albania. Este redactor-șef al revistei Contemporanul. În
2003, înfiinţează – împreună cu Andrei Potlog, editorul și fratele Aurei
Christi – Fundaţia Culturală Ideea Europeană şi Editura Ideea Europeană; este
unul dintre inţiatorii Asociaţiei EuroPress şi al Editurii EuroPress –
instituţii de un real prestigiu naţional, care au menţinut în peisajul literar
revista Contemporanul. (2003 – 2010)
Este unul dintre fondatorii Asociaţiei Contemporanul. (2010)
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Membru al Uniunii Scriitorilor
din Moldova şi al PEN-Clubului.
Aura Christi are în actele civile numele de Aurelia Potlog. Este fiica lui
Semion Potlog, ofițer în trupele de elită ale aviației, născut la 14 noiembrie
1933 în satul Zgărdești (Telenești). Tatăl vine dintr-o familie de profesori și
juriști, originari din teritorii aparținătoare Monarhiei Austro-Ungare; este
absolvent al Școlii Înalte de Aviație Militară din orașul Dvinsk. În urma unui
dramatic accident, este nevoit să renunțe prematur la cariera de militar,
devenind la 28 de ani invalid pe viață și fiind pensionat. În urma unei
prelungite suferinţe, Semion se stinge din viaţă la 27 februarie 1997. Mama
scriitoarei, Liuba Potlog, născută Karaman (24 mai 1945), provine dintr-o
înstărită familie din Nordul Moldovei. În 1970 se naște fratele
scriitoarei, Andrei (31 ianuarie), căruia în familie
și printre prieteni i se spune Andy. Andrei este absolvent al Colegiului de
Coregrafie și Muzică „Șt.Neaga”, fiind dansator profesionist, pentru ca în urma
unui accident să-și schimbe meseria. Urmează cursurile Facultăţii de management
a Universitaţii „D. Cantemir” din Bucureşti, devenind editor.
Aura Christi este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi”
(1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990). Din anul
1993 – anul debutului editorial cu volumul de poeme Ecce Homo –
se stabileşte la Bucureşti. Iar din vara anului 2009 se mută cu familia la
Mogoşoaia, dedicându-se exclusiv scrisului.
Închide ochii si pleaca
Închide ochii si pleaca
în luminisurile interioare,
supravegheate în absenta ta
de o zeitate devoratoare.
Retrage-te, a venit ceasul
sa iei cu tine lumea
si nelinistile ei de a fi
care în antichitatea ta
se vor trezi,
daruindu-ti puterea si farmecul
celor fideli lor însisi
pâna la degradare,
pâna la întelepciunea oarba
de a înainta tot mai mult înauntru,
tot mai putin în afara.
Dupa usile negre
|
In orele de varf
ale golului
|
Tudor
George
Biografie
Tudor George
Tudor George(-Ahoe) (n. 12 februarie 1926, d. 10 ianuarie 1992) a fost un poet şi traducător român.
Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generaţiei sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Ţepeneag.
Totodată a fost şi un bun jucător de rugby, devenit ulterior antrenor (la Locomotiva Griviţa Roşie).
Ultimii ani ai vieţii (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe Str. Polonă nr. 115, la scara A, unde se află o placă memorială a scriitorului.
Premiul de literatură sportivă Tudor George este numit în cinstea lui.
Cărţi
Legenda cerbului (1957)
Balade (1967)
Copacul descătuşat (1968)
Balade (1969)
Ţara migrenelor (1970)
Balade singaporene, Ed. Tritonic
Jurnal singaporean, Ed. Tritonic
Sonetele aeriene (1972)
Armura de sudoare (1972)
Bazarul cu măşti, Ed. Eminescu, 1973
Imnuri olimpice (1972)
Parfumul timpului (1972)
Sport şi liră (1976)
Sub semnul lui Hercule (1976)
Catehismul iubirii (1977)
Imaculatul panegiric (1978)
Cupola Bărăganului (1979)
Ierbarul amorului, Ed. Junimea, 1981
Olympia (cu Virgil Ludu), Ed. Sport-Turism, 1985
Cartea Sonetului 1 , Ed. Cartea Românească, 1987
Cartea Sonetului 2 , Ed. Cartea Românească, 1990
Tudor George(-Ahoe) (n. 12 februarie 1926, d. 10 ianuarie 1992) a fost un poet şi traducător român.
Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generaţiei sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Ţepeneag.
Totodată a fost şi un bun jucător de rugby, devenit ulterior antrenor (la Locomotiva Griviţa Roşie).
Ultimii ani ai vieţii (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe Str. Polonă nr. 115, la scara A, unde se află o placă memorială a scriitorului.
Premiul de literatură sportivă Tudor George este numit în cinstea lui.
Cărţi
Legenda cerbului (1957)
Balade (1967)
Copacul descătuşat (1968)
Balade (1969)
Ţara migrenelor (1970)
Balade singaporene, Ed. Tritonic
Jurnal singaporean, Ed. Tritonic
Sonetele aeriene (1972)
Armura de sudoare (1972)
Bazarul cu măşti, Ed. Eminescu, 1973
Imnuri olimpice (1972)
Parfumul timpului (1972)
Sport şi liră (1976)
Sub semnul lui Hercule (1976)
Catehismul iubirii (1977)
Imaculatul panegiric (1978)
Cupola Bărăganului (1979)
Ierbarul amorului, Ed. Junimea, 1981
Olympia (cu Virgil Ludu), Ed. Sport-Turism, 1985
Cartea Sonetului 1 , Ed. Cartea Românească, 1987
Cartea Sonetului 2 , Ed. Cartea Românească, 1990
Balada Cavalerului Mărgărit
O clipă numai, dacă s-ar putea
Cu mâini de forceps care pruncu-l naşte
În palmă, ferm, să prind gândirea mea
Ca prinsă-n ţest zvâcnirea unei broaşte,
O clipă, numai, dacă-n cer privind
Văd norii fermi măcar de se destramă
În ochiul minţii, copleşit de jind,
Râvnesc să prind cugetătoarea flamă !
Un Michelangelo dac-aş fi, şi-atunci
Tot n-aş putea în pumnul meu încape
Ameoba cugetării prinsă-n stânci
Meduza prinsă-n dantelări de ape !
Dar eu, acesta, micul bard hazliu,
Eu, bulevardierul Tudor George,
Ahoe chiuitul prea târziu
Al unei triste şi vetuste orge !
Dar eu, acest romantic hătrănit
Relicvă sumbră într-un veac atomic
Cum aş putea pe Ghiţă Mărgărit
Să-l cânt, decât în tonul jalnic-comic ?!
Nici unei muze ajutor nu-i cer,
Căci muzele-s vedenii de-ale noastre,
Iar Ghiţă cuviosul cavaler
E staroste-al singaporenei castre !
Or, care ochi de Argus sau de zeu
Cu geana mai vulcanic flăcărată,
L-a cunoscut mai viu cât îl ştiu eu
Şi l-a-ndrăgit mai pătimaş vreodată ?
Rămâie-aşa de simplu, de firesc
Contur neclar ca scrijelat pe-o cretă
Cum în pupila mea mi-l amintesc
Efigie-ntr-o antică monetă.
Târziu de tot, vreun meşter numismat
De-o pipăi pupila mea cu mâna
Te-o regăsi, aşa cum te-am păstrat
Prietenul meu drag din totdeauna !
Rugini vor trece şi cocleli, oxizi,
Ce viaţa noastră, timpul, îl devoră
Te voi păstra în ochii suferinzi
Nealterat, frumos ca-n prima oră !
Pe lumea asta, o, de-aş fi atât,
Nimicnic preţ, şi toată viaţa-mi fie-i
Medalionu-mbrăţişat la gât,
Bănuţul sterp, podoaba prieteniei !
Căci nu cunosc alt ban şi nici alt preţ
Pe lumea asta-n care regi sunt banii -
Doar lacrima distinsei frumuseţi
Şi soarele ce-l poartă-n ochi golanii !
Să fie soare, soare mult, ciclop
De aur, de căldură, de lumină !
Eu în haznaua cerului mi-ngrop
Bănuţul sterp şi rânceda rugină !
Curând se face noapte ! Facă-se !
Totală renunţare să se facă !
S-o stinge-atunci cu mine tot ce e
Şi amintirea ta sub promoroacă !
Am ars puţin, măcar cât un chibrit
Deşi puteam să fiu un cer în flăcări
Dar l-am cântat pe Ghiţă Mărgărit,
Făr să-mi ordone el, ca marii macări !
Căci tot pe lumea asta ce-am făcut,
Dac-ar fi fost şi brambura, prin stele,
Nu m-am purtat în frâu, nici abătut,
Decât la voia nebuniei mele !
Să-ţi fie voia liberă ! Să fii
Cântat de-o strună liberă ca vântul
Şi imnu-nflăcăratei bucurii
Coral să-l cânte stelele de-a rândul !
O, te-aş cânta aşa, de-ar fi să pot
Căci nu-mi doresc o daurită liră !
Cum arborii cu alungitul ciot
Pe lira lunii braţele-şi deşiră !
Dar e ceva ce mi te-a-ngemănat
Cu norii palizi şi cu nimbul lunii !
E, poate, ochiul tău străfulgerat
Privind printre alcooluri, ca nebunii...
E, poate, buza ta ce-mi aminti
Zambila mortuară, poate crinul
Cu miere grea prelinsă prin gingii
Pe unde-a şiroit cândva veninul ?!
E poate-un Quasimodo ce-l văzum
Săltat în cupă, prăbuşit în cupă,
Când clopotele tălăngănau duium
Deasupra noastră, bolţile să rupă !...
E, poate, ceasul liniştii de-atunci
Când dalb erai şi pur la strai, ca mortul,
Cu crinul mâinii fin crispat, s-arunci
De sus, din treapta ta, lui Haron ortul ...
Mai stăruie, mai stăruie, etern
Clorotica prezenţă peste ere,
Prin ningerile dese ce s-aştern
Te-nchiegi mai dens şi stărui cu putere !
Prea mare voce-n pieptul tău de melc
În crusta cea de trup, ne-ncăpătoare,
Prea patos mult în nemilosul cerc
Şi-n fragedul cuptor cumplit, dogoare !
Prea straşnic vânt olaltă zălogit
În foalele de rumenă hârtie,
Prea multe-albine stupul ceruit
Să nu-l sufoce sau să nu-l sfâşie !
Nu-i boală, deci, tuberculoza, nu-i !
ci-i foc mărturisit şi-aprinsă pară,
Ce nu se-aprinde-n pieptul nimănui
Cât n-are-atâta foc, să dea pe-afară !
Fii memorat, slăvite bard, John Keats,
Cu torţe-n piept, incinerat Jan Huss,
Voi, toţi, ce-aţi ars pe rug, slăviţi să fiţi
Cu Ghiţa Mărgărit cel mai presus !
Cine-ar putea vorbi despre atleţi,
Ce prăbuşiţi îi văd sub prima rază,
Când flacăra firavei tale vieţi
Ca un opaiţ încă luminează ?!
Stă scris acestor fragede făpturi
Să-ngemăneze dragostea şi ura,
Cu zâmbete crispate pe figuri
Privind sarcastic viaţa şi natura !
Stă scris ca o sămânţă rost să dea
Şi bradul rădăcini s-agaţe-n stâncă,
Ci sufletele mari, aşijderea,
Se prind de viaţă cu putere, încă !
Aşa a fost şi bardul Mărgărit
Pădure-n flăcări, torţă de răşină
Cenuşa, ca un zbor l-a troienit,
Dar în străfund, tot jar e şi-i lumină !
Ca şerpii traşi înspre bârlogul lor,
Cuvintele se trag şi pielea-şi schimbă,
Dar l-am văzut în slăvi şerpuitor
Cu şerpi de foc şi-nflăcărată limbă !
Eu am văzut supremul lui lasou
Pletind copacul cerului prin bolte
Şi scrâşnete astrale dând ecou
Sub şerpii-nflăcăratelor revolte ...
Eu am văzut cum cerul, clătinat,
Ca un copac se prăbuşea-n furtună,
Cuvântul lui, prin vămi cătându-şi vad,
Se prăbuşea cu boltele-mpreună !
Şi nu-i păsa de zei în nici un fel,
Cu orice liftă măsurându-şi flama
S-o fi teşit, de-atâta foc şi zel,
S-o fi topit ca lumânarea lama !
Pumnal dac-ar fi fost, or spadă grea
O spadă de Toledo, princiară
Şi pânla urmă încă se topea
De-atâtea bătălii şi-atâta pară !
Dar biata limbă-a unui cavaler ?
Chiar Ghiţă Mărgărit fiind cavalerul !
Măcar că mulţi trimise-n iad şi-n cer,
Până la urmă, s-a teşit ca fierul !
O limbă de-ar fi fost, de clopot, chiar,
Încă şi-atunci, zbătând atâta vreme,
S-ar fi topit, dar glasul princiar
Al lui deprins cu ode şi blesteme ?!
Un clopot surd, dogit, răsună-acum
Ca un potir ce stăruie-n ecouri
Şi farmecul străvechiului parfum
Noi îl vedem şi-l auzim prin nouri...
Pluteşte-n cer, iubite Cavaler !
plămânii tăi îi văd arzând pe-o criptă
Iar limba ta, ca fulgerul, prin cer
O văd răzbătătoare şi înfiptă !...
Acestea de la tine au rămas
Şi altor generaţii ce-or să vie:
O torţă şi o spadă fără glas
Ce-aşteaptă sub cenuşă să învie !
Nu-i stinsă torţa ! Torţa nu s-a stins !
N-o să se stingă torţa niciodată !
Iar spada ta, săltată de vreun ins
O să despice vremea ce s-arată !
Cu mâini de forceps care pruncu-l naşte
În palmă, ferm, să prind gândirea mea
Ca prinsă-n ţest zvâcnirea unei broaşte,
O clipă, numai, dacă-n cer privind
Văd norii fermi măcar de se destramă
În ochiul minţii, copleşit de jind,
Râvnesc să prind cugetătoarea flamă !
Un Michelangelo dac-aş fi, şi-atunci
Tot n-aş putea în pumnul meu încape
Ameoba cugetării prinsă-n stânci
Meduza prinsă-n dantelări de ape !
Dar eu, acesta, micul bard hazliu,
Eu, bulevardierul Tudor George,
Ahoe chiuitul prea târziu
Al unei triste şi vetuste orge !
Dar eu, acest romantic hătrănit
Relicvă sumbră într-un veac atomic
Cum aş putea pe Ghiţă Mărgărit
Să-l cânt, decât în tonul jalnic-comic ?!
Nici unei muze ajutor nu-i cer,
Căci muzele-s vedenii de-ale noastre,
Iar Ghiţă cuviosul cavaler
E staroste-al singaporenei castre !
Or, care ochi de Argus sau de zeu
Cu geana mai vulcanic flăcărată,
L-a cunoscut mai viu cât îl ştiu eu
Şi l-a-ndrăgit mai pătimaş vreodată ?
Rămâie-aşa de simplu, de firesc
Contur neclar ca scrijelat pe-o cretă
Cum în pupila mea mi-l amintesc
Efigie-ntr-o antică monetă.
Târziu de tot, vreun meşter numismat
De-o pipăi pupila mea cu mâna
Te-o regăsi, aşa cum te-am păstrat
Prietenul meu drag din totdeauna !
Rugini vor trece şi cocleli, oxizi,
Ce viaţa noastră, timpul, îl devoră
Te voi păstra în ochii suferinzi
Nealterat, frumos ca-n prima oră !
Pe lumea asta, o, de-aş fi atât,
Nimicnic preţ, şi toată viaţa-mi fie-i
Medalionu-mbrăţişat la gât,
Bănuţul sterp, podoaba prieteniei !
Căci nu cunosc alt ban şi nici alt preţ
Pe lumea asta-n care regi sunt banii -
Doar lacrima distinsei frumuseţi
Şi soarele ce-l poartă-n ochi golanii !
Să fie soare, soare mult, ciclop
De aur, de căldură, de lumină !
Eu în haznaua cerului mi-ngrop
Bănuţul sterp şi rânceda rugină !
Curând se face noapte ! Facă-se !
Totală renunţare să se facă !
S-o stinge-atunci cu mine tot ce e
Şi amintirea ta sub promoroacă !
Am ars puţin, măcar cât un chibrit
Deşi puteam să fiu un cer în flăcări
Dar l-am cântat pe Ghiţă Mărgărit,
Făr să-mi ordone el, ca marii macări !
Căci tot pe lumea asta ce-am făcut,
Dac-ar fi fost şi brambura, prin stele,
Nu m-am purtat în frâu, nici abătut,
Decât la voia nebuniei mele !
Să-ţi fie voia liberă ! Să fii
Cântat de-o strună liberă ca vântul
Şi imnu-nflăcăratei bucurii
Coral să-l cânte stelele de-a rândul !
O, te-aş cânta aşa, de-ar fi să pot
Căci nu-mi doresc o daurită liră !
Cum arborii cu alungitul ciot
Pe lira lunii braţele-şi deşiră !
Dar e ceva ce mi te-a-ngemănat
Cu norii palizi şi cu nimbul lunii !
E, poate, ochiul tău străfulgerat
Privind printre alcooluri, ca nebunii...
E, poate, buza ta ce-mi aminti
Zambila mortuară, poate crinul
Cu miere grea prelinsă prin gingii
Pe unde-a şiroit cândva veninul ?!
E poate-un Quasimodo ce-l văzum
Săltat în cupă, prăbuşit în cupă,
Când clopotele tălăngănau duium
Deasupra noastră, bolţile să rupă !...
E, poate, ceasul liniştii de-atunci
Când dalb erai şi pur la strai, ca mortul,
Cu crinul mâinii fin crispat, s-arunci
De sus, din treapta ta, lui Haron ortul ...
Mai stăruie, mai stăruie, etern
Clorotica prezenţă peste ere,
Prin ningerile dese ce s-aştern
Te-nchiegi mai dens şi stărui cu putere !
Prea mare voce-n pieptul tău de melc
În crusta cea de trup, ne-ncăpătoare,
Prea patos mult în nemilosul cerc
Şi-n fragedul cuptor cumplit, dogoare !
Prea straşnic vânt olaltă zălogit
În foalele de rumenă hârtie,
Prea multe-albine stupul ceruit
Să nu-l sufoce sau să nu-l sfâşie !
Nu-i boală, deci, tuberculoza, nu-i !
ci-i foc mărturisit şi-aprinsă pară,
Ce nu se-aprinde-n pieptul nimănui
Cât n-are-atâta foc, să dea pe-afară !
Fii memorat, slăvite bard, John Keats,
Cu torţe-n piept, incinerat Jan Huss,
Voi, toţi, ce-aţi ars pe rug, slăviţi să fiţi
Cu Ghiţa Mărgărit cel mai presus !
Cine-ar putea vorbi despre atleţi,
Ce prăbuşiţi îi văd sub prima rază,
Când flacăra firavei tale vieţi
Ca un opaiţ încă luminează ?!
Stă scris acestor fragede făpturi
Să-ngemăneze dragostea şi ura,
Cu zâmbete crispate pe figuri
Privind sarcastic viaţa şi natura !
Stă scris ca o sămânţă rost să dea
Şi bradul rădăcini s-agaţe-n stâncă,
Ci sufletele mari, aşijderea,
Se prind de viaţă cu putere, încă !
Aşa a fost şi bardul Mărgărit
Pădure-n flăcări, torţă de răşină
Cenuşa, ca un zbor l-a troienit,
Dar în străfund, tot jar e şi-i lumină !
Ca şerpii traşi înspre bârlogul lor,
Cuvintele se trag şi pielea-şi schimbă,
Dar l-am văzut în slăvi şerpuitor
Cu şerpi de foc şi-nflăcărată limbă !
Eu am văzut supremul lui lasou
Pletind copacul cerului prin bolte
Şi scrâşnete astrale dând ecou
Sub şerpii-nflăcăratelor revolte ...
Eu am văzut cum cerul, clătinat,
Ca un copac se prăbuşea-n furtună,
Cuvântul lui, prin vămi cătându-şi vad,
Se prăbuşea cu boltele-mpreună !
Şi nu-i păsa de zei în nici un fel,
Cu orice liftă măsurându-şi flama
S-o fi teşit, de-atâta foc şi zel,
S-o fi topit ca lumânarea lama !
Pumnal dac-ar fi fost, or spadă grea
O spadă de Toledo, princiară
Şi pânla urmă încă se topea
De-atâtea bătălii şi-atâta pară !
Dar biata limbă-a unui cavaler ?
Chiar Ghiţă Mărgărit fiind cavalerul !
Măcar că mulţi trimise-n iad şi-n cer,
Până la urmă, s-a teşit ca fierul !
O limbă de-ar fi fost, de clopot, chiar,
Încă şi-atunci, zbătând atâta vreme,
S-ar fi topit, dar glasul princiar
Al lui deprins cu ode şi blesteme ?!
Un clopot surd, dogit, răsună-acum
Ca un potir ce stăruie-n ecouri
Şi farmecul străvechiului parfum
Noi îl vedem şi-l auzim prin nouri...
Pluteşte-n cer, iubite Cavaler !
plămânii tăi îi văd arzând pe-o criptă
Iar limba ta, ca fulgerul, prin cer
O văd răzbătătoare şi înfiptă !...
Acestea de la tine au rămas
Şi altor generaţii ce-or să vie:
O torţă şi o spadă fără glas
Ce-aşteaptă sub cenuşă să învie !
Nu-i stinsă torţa ! Torţa nu s-a stins !
N-o să se stingă torţa niciodată !
Iar spada ta, săltată de vreun ins
O să despice vremea ce s-arată !
Stăpânul vorbelor
Al vorbelor trufaş sunt suveran
Şi gândul meu e pentru toate lege,
Se-aşază-n jur cu gestul diafan
Al curtezanelor de lângă rege,
Zâmbesc suav, se-apleacă-n preajma mea
Boltind spinări şi umere golaşe:
Ci, doar clipind din pleoapă, aş putea
S-aleg dulci favorite ca un paşe!
Cu pas plutit alunecă prin jur
Ca flori de lotuşi mari pe ape line,
Nemărginit de dragi, fără cusur,
Cu tandre reverenţe, lungi feline,
Flambând din braţe danţă valuri dulci
Şi văluri nevăzute înfioară,
Pe-a căror pânză firavă să-ţi culci
Sufletul proaspăt, inima uşoară,
Pe fire delicate de paingi
Îţi ţes în jur meşteşugită plasă
A cărei boare numai de-o atingi
Că-ţi şi vrăjeşte pleoapa somnoroasă.
De farmec mult, se-nceaţă ochiul greu
Şi de acele danţuri nu mai scapă
Sub bolte de cristal, precum Nereu,
Te prăbuşeşti sub fastuoasa apă.
Al braţelor şi-al pulpelor alint
Şi-a rozelor satenuri şi mătăsuri,
Un farmec de beteală şi argint
Desfăşură-n timpane şi pe văzuri,
Sub volbura acestor nimfe moi
Şi palide meduze răvăşite
Din ranguri, flasc, te-afunzi ca un moroi
Şi dansul lor copleşitor te-nghite...
Curând pe creştet îţi va sta un crab
Ca o coroană ce se ofilise-
Şi ochiul tău de visător nabab
Se vor topi ca scoicile deschise.
Vei rătăci prin magicul polip
Prin negura de ape şi meduze,
Prin pătimaşe nimburi de nisip
Ca stridia, cu perlele pe buze.
Iar mâna ta
neptunian trident
Târziu de sub uitări, tânjind să scape,
va flutura prin tot oceanul lent
ca o eşarfă de mărgean,
sub ape...
Şi gândul meu e pentru toate lege,
Se-aşază-n jur cu gestul diafan
Al curtezanelor de lângă rege,
Zâmbesc suav, se-apleacă-n preajma mea
Boltind spinări şi umere golaşe:
Ci, doar clipind din pleoapă, aş putea
S-aleg dulci favorite ca un paşe!
Cu pas plutit alunecă prin jur
Ca flori de lotuşi mari pe ape line,
Nemărginit de dragi, fără cusur,
Cu tandre reverenţe, lungi feline,
Flambând din braţe danţă valuri dulci
Şi văluri nevăzute înfioară,
Pe-a căror pânză firavă să-ţi culci
Sufletul proaspăt, inima uşoară,
Pe fire delicate de paingi
Îţi ţes în jur meşteşugită plasă
A cărei boare numai de-o atingi
Că-ţi şi vrăjeşte pleoapa somnoroasă.
De farmec mult, se-nceaţă ochiul greu
Şi de acele danţuri nu mai scapă
Sub bolte de cristal, precum Nereu,
Te prăbuşeşti sub fastuoasa apă.
Al braţelor şi-al pulpelor alint
Şi-a rozelor satenuri şi mătăsuri,
Un farmec de beteală şi argint
Desfăşură-n timpane şi pe văzuri,
Sub volbura acestor nimfe moi
Şi palide meduze răvăşite
Din ranguri, flasc, te-afunzi ca un moroi
Şi dansul lor copleşitor te-nghite...
Curând pe creştet îţi va sta un crab
Ca o coroană ce se ofilise-
Şi ochiul tău de visător nabab
Se vor topi ca scoicile deschise.
Vei rătăci prin magicul polip
Prin negura de ape şi meduze,
Prin pătimaşe nimburi de nisip
Ca stridia, cu perlele pe buze.
Iar mâna ta
neptunian trident
Târziu de sub uitări, tânjind să scape,
va flutura prin tot oceanul lent
ca o eşarfă de mărgean,
sub ape...
Sub scutul lui Hercule
Orgolii stepe mintea nu-mi devoră,
Nici port blazon de sumbre evocări:
Cu şerpi, grifoni, spaimoase-ntruchipări,
Cu crini funeşti, perversa mandragoră!
Aspir la o heraldică majoră -
Monumental înscrisă peste zări:
Acest portal celest de suple bări,
Sub care îmi petrec sportiva oră!
Fereastra-n cer, menită să m-absoarbă!
Pe stadion se-nalţă uriaş
- Gigantă treaptă-n astre -
suplul Haş
Înscris pe-azur şi mătăsoasa iarbă -
Un Haş suprem, cât scutul lui Hercule!
Mă leagă, de-acest semn,
isprăvi destule!
Nici port blazon de sumbre evocări:
Cu şerpi, grifoni, spaimoase-ntruchipări,
Cu crini funeşti, perversa mandragoră!
Aspir la o heraldică majoră -
Monumental înscrisă peste zări:
Acest portal celest de suple bări,
Sub care îmi petrec sportiva oră!
Fereastra-n cer, menită să m-absoarbă!
Pe stadion se-nalţă uriaş
- Gigantă treaptă-n astre -
suplul Haş
Înscris pe-azur şi mătăsoasa iarbă -
Un Haş suprem, cât scutul lui Hercule!
Mă leagă, de-acest semn,
isprăvi destule!
TEATRU/FILM
12 Ianuarie
În regia Horea Popescu
Biografie
Regizorul Horea Popescu s-a născut la 17 decembrie
1925, in comuna Putineiul din judeţul Ilfov.
A studiat simultan la Facultatea de Drept din Bucureşti si la Institutul de Teatru, pe ambele le-a absolvit in 1953, apoi s-a specializat in regie pentru cinema la Institutul de Inalte Studii Cinematografice din Paris.
A început sa regizeze spectacole de teatrul Giulesti, apoi la Teatrul Naţional. Printre realizări se numara ,,Moştenirea" de Titus Popovici, ,,Moartea unui comis voiajor” de Arthur Miller, ,,Domnisoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu, ,,Rivalii" de Richard Sheridan, ,,Taramul celalalt" de Dusan Kovacevic, ,,Moartea lui Tarelkin" de Suhovo Kobilin, ,,Cabala Bigotilor” de A. Bulgakov, ,,Doamna ministru” de Branislav Nuşici, ,,Danton” de Camil Petrescu, ,,Caligula” de Albert Camus, ,,Generoasa Fundatie’’ de A. Buerro Valejo, ,,Zbor deasupra unui cuib de cuci’’ dupa Dale Wasserman, ,,Baia si Plosnita’’ de V. Maiakovski, ,,Richard al III-lea’’ de W. Shakespeare, ,,Becket" de J. Anouilh, ,,Titanic vals’’ de Tudor Musatescu, ,,Coana Chirita’’ dupa V. Alecsandri, ,,Tache, Ianke şi Cadâr" de Victor Ion Popa, ,,Castiliana” de Lope de Vega etc., precum si spectacole de opereta ca ,,Fantana Blanduziei" de C.Trailescu la Teatrul National de Opereta Ion Dacian din Bucuresti.
A regizat filmele 1989- Moartea unui artist, 1987- Cuibul de viespi, 1967- De trei ori Bucuresti, 1963- O dragoste lunga de-o seara, a scris scenariile filmelor De trei ori Bucuresti, Cuibul de viespi, si Moartea unui artist.
A aparut ca actor in filmele Maiorul si moartea (1967), Rautaciosul adolescent (1968), Realitatea ilustrata - serial tv (1969), Dimitrie Cantemi" (1973), Comedie fantastica (1975), Actorul si salbaticii (1975), Crucea de piatra (1994). Horea Popescu a murit la 24 ianuarie 2010.
Pe scurt despre Horea Popescu:
Nume: Horea Popescu
Ocupatia: Regizor, scenarist
Data nasterii: 17 decembrie 1925
Zodia: Sagetator
Locul nasterii: Putineiul, judeţul Ilfov, România
Naţionalitate: româna
Data si locul decesului: 24 ianuarie 2010, Bucureşti
De ce este faimos Horea Popescu?
A fost director artistic la Teatrul Naţional din capitala, a regizat spectacole de teatru, de opera, filme, a scris scenarii de film.
De ce ne place Horea Popescu?
A regizat cunoscutul film Cuibul de viespi, realizat după piesa de teatru Gaiţele de Alexandru Kiriţescu.
A studiat simultan la Facultatea de Drept din Bucureşti si la Institutul de Teatru, pe ambele le-a absolvit in 1953, apoi s-a specializat in regie pentru cinema la Institutul de Inalte Studii Cinematografice din Paris.
A început sa regizeze spectacole de teatrul Giulesti, apoi la Teatrul Naţional. Printre realizări se numara ,,Moştenirea" de Titus Popovici, ,,Moartea unui comis voiajor” de Arthur Miller, ,,Domnisoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu, ,,Rivalii" de Richard Sheridan, ,,Taramul celalalt" de Dusan Kovacevic, ,,Moartea lui Tarelkin" de Suhovo Kobilin, ,,Cabala Bigotilor” de A. Bulgakov, ,,Doamna ministru” de Branislav Nuşici, ,,Danton” de Camil Petrescu, ,,Caligula” de Albert Camus, ,,Generoasa Fundatie’’ de A. Buerro Valejo, ,,Zbor deasupra unui cuib de cuci’’ dupa Dale Wasserman, ,,Baia si Plosnita’’ de V. Maiakovski, ,,Richard al III-lea’’ de W. Shakespeare, ,,Becket" de J. Anouilh, ,,Titanic vals’’ de Tudor Musatescu, ,,Coana Chirita’’ dupa V. Alecsandri, ,,Tache, Ianke şi Cadâr" de Victor Ion Popa, ,,Castiliana” de Lope de Vega etc., precum si spectacole de opereta ca ,,Fantana Blanduziei" de C.Trailescu la Teatrul National de Opereta Ion Dacian din Bucuresti.
A regizat filmele 1989- Moartea unui artist, 1987- Cuibul de viespi, 1967- De trei ori Bucuresti, 1963- O dragoste lunga de-o seara, a scris scenariile filmelor De trei ori Bucuresti, Cuibul de viespi, si Moartea unui artist.
A aparut ca actor in filmele Maiorul si moartea (1967), Rautaciosul adolescent (1968), Realitatea ilustrata - serial tv (1969), Dimitrie Cantemi" (1973), Comedie fantastica (1975), Actorul si salbaticii (1975), Crucea de piatra (1994). Horea Popescu a murit la 24 ianuarie 2010.
Pe scurt despre Horea Popescu:
Nume: Horea Popescu
Ocupatia: Regizor, scenarist
Data nasterii: 17 decembrie 1925
Zodia: Sagetator
Locul nasterii: Putineiul, judeţul Ilfov, România
Naţionalitate: româna
Data si locul decesului: 24 ianuarie 2010, Bucureşti
De ce este faimos Horea Popescu?
A fost director artistic la Teatrul Naţional din capitala, a regizat spectacole de teatru, de opera, filme, a scris scenarii de film.
De ce ne place Horea Popescu?
A regizat cunoscutul film Cuibul de viespi, realizat după piesa de teatru Gaiţele de Alexandru Kiriţescu.
Cuibul de viespi
HQ:
Cu
Rodica Tapalagă
Biografie
Pe data de 2 Noiembrie 1996, Rodica
Tapalagă a fost invitată în cadrul celebrei emisiuni "Profesioniştii"
(TVR1), realizată de Eugenia Vodă. Artista a oferit un amplu interviu despre
viaţa şi cariera ei
De asemenea, puteti citi importante
interviuri cu Rodica Tapalagă la secţiunea Media a acestui site.
Iată o mică biografie a artistei.
Rodica Tapalagă s-a născut la Dorohoi pe 12 ianuarie 1939. Fratelei ei mai mare a fost cunoscutul actor Ştefan Tapalagă (n. 4 aprilie 1933 – d. 21 mai 1994). În Dorohoi familia actriţei a locuit pe aceeaşi stradă cu celebrul actor Octavian Cotescu. La vârsta de numai 3 luni, Rodica Tapalagă s-a mutat cu familia la Bucureşti, unde tatăl său primise un post de funcţionar la Banca Naţională a României.
Artista a fost profund marcată de cel
de-al doilea război mondial. Într-un interviu acordat Eugeniei Vodă în anul 1996,
artista a vorbit despre amintirile sale legate de bombardamentului de pe 4
aprilie 1944, precum şi despre peripeţiile sale de la Ţintea, o localitate din
Prahova unde se refugiase cu familia.
De pe la vârsta de 5 ani, Rodica Tapalagă
a început să recite versuri într-o echipă
sindicală a Bancii Nationale din Bucureşti, unde tatăl ei era
angajat. Din această echipă au făcut parte mari artişti lirici precum: Mircea Buciu, Virginia Leu, Zenaida
Pally. Cu această echipă sindicală, Rodica Tapalagă a
susţinut numeroase spectacole şi turnee în Bucureşti şi în ţară. Iniţial a
recitat poezii de Eminescu apoi, după instaurarea regimului comunist, a recitat
poezii de propagandă scrise de Maria
Banuş, Dan Deşliu, Veronica Porumbacu sauAlexandru Toma. Cu echipa sindicală de
artişti, Rodica Tapalagă, însoţită de mama ei, a efectuat spectacole şi în
penitenciare precum Poarta
Albă sau la Bicaz. Tot
în interviul acordat Eugeniei Vodă, artista a mărturisit că, la vârsta de 11
ani, s-a retras deliberat din această echipă sindicală, deoarece începuse să
citească mult şi să-şi dea seama că “propaganda nu stă bine alături de actul
artistic”. Acesta a fost şi unul din motivele pentru care, mai târziu,
Rodica Tapalagă a refuzat să recite poezie de porpagandă.
Rodica Tapalagă a urmat cursurile primare la şcoala “Romanescu”, aflată în dealul Uranus din Bucureşti, apoi a învăţat la prestigiosul Liceu Gheorghe Lazăr. În timpul liceului a fost fascinată de profesoarele sale (unele dintre ele fiind chiar doctori la Sorbona), pe care le-a luat drept model. A absolvit liceul cu 10 clase (aşa cum se obişnuia în anii’50) în anul 1955.
Iniţial, Rodica Tapalagă a vrut să se facă chimistă dar, la o agapă de bacalaureat, în timp ce a recitat “Scrisoarea III” de Eminescu, a fost remarcată de câteva actriţe aflate în asistenţă (printre care Eugenia Popovici şi Fifi Mihailovici, soţia lui Ion Finteşteanu) care au sfătuit-o să dea la teatru.
În toamna anului 1955, la numai 16 ani, Rodica Tapalagă a fost admisă din prima probă la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti (ATF). Din comisia de profesori au făcut parte Nicolae Băltăţeanu (şeful comisiei) şiAura Buzescu. După admitere, Rodica Tapalagă devine studenta lui Ion Şahighian. Asistentul lui Şahighian era David Esrig. Pe atunci ATF îşi avea sediul deasupra prestigiosului Teatru Bulandra (pe atunci se numea Teatrul Municipal).
În anul 1958, în timp ce era studentă la ATF, Rodica Tapalagă îşi face debutul în cinema. Fiind una dintre studentele cele mai bune, Rodica Tapalagă a fost chemată la probe pentru filmul “Alo, aţi greşit numărul!”, în regia lui Andrei Călăraşu. Fiind imediat acceptată, artista a debutat alături de Iurie Darie, Stela Popescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Ştefan Bănică şi fratele său, Ştefan Tapalagă. Acesta a fost începutul colaborării profesionale a fraţilor Tapalagă. În anii’ 60 şi ’70, Rodica şi Ştefan Tapalagă au jucat, cu mare succes, în numeroase spectacole de varietăţi TV. Multe din aceste spectacole au fost regizate de Alexandru Bocăneţ şiSanda Manu, soţia lui Ştefan Tapalagă.
În 1959, după absolvirea ATF-ului, Rodica Tapalagă a fost repartizată la Teatrul Naţional din Craiova pe scena căruia a jucat timp de doi ani. Primul mare succes pe scena craioveană a fost cel al Elizei Doolitle din“Pygmalion”, în regia apreciatului Vlad Mugur.
La Craiova, Rodica Tapalagă a jucat în piese precum “Celebrul 702”, “Poveste din Irkutsk”, “Passacaglia”sau “Tânara gardă” pentru care a obţinut Premiul II de interpretare la Concursul republican al tinerilor artişti din teatrele dramatice, ediţia a-III-a.
Tot în prima parte a anilor’60, după succesul avut cu filmul “Alo, aţi greşit numărul!”, Rodica Tapalagă joacă în filmul “Aproape de soare” (regia: Savel Stiopul, 1961).
În 1961, doamna Lucia Sturza Bulandra a văzut-o jucând în “Tânara gardă” şi s-a decis s-o angajeze laprestigiosul Teatrul Bulandra din Bucureşti (pe atunci se numea Teatrul Municipal). Pentru a fi angajată, Rodica Tapalagă a trebuit să dea un concurs în vara anului 1961. Piesa cu care a dat concursul la Bulandra a fost“Pygmalion”. Întrucât partenerul său de scenă din “Pygmalion” nu a putut veni, Ştefan Tapalagă a fost actorul care i-a dat replicile. Doamna Bulandra a fost profund impresionată atât de Rodica cât şi de Ştefan Tapalagă.Rodica Tapalagă a fost ultimul actor angajat personal de doamna Bulandra (acesta s-a stins din viaţă pe 19 septembrie 1961). În interviul Eugeniei Vodă, artista a declarat că doamna Bulandra i-a spus: “cred că eşti ultimul meu angajat şi, draga mea, am să apuc să mor”.
Aşa a început lunga şi frumoasa colaborare a Rodicăi Tapalagă cu Teatrul “Bulandra”, teatru ce o fascinase încă de cînd era eleva liceului “Gheorge Lazăr”. Clody Berthola, Tanţi Cocea, Fory Etterle sau Ileana Predescusunt doar câţiva din marii actori care jucau la acea vreme pe scena de la Bulandra. “Copii soarelui” este primul spectacol în care a jucat la Bulandra, spectacol ce a avut premiera pe data de 23 decembrie 1961. Artista a jucat rolul Fimei, un rol pe care l-a îndrăgit foarte mult. Cei mai importanţi regizori cu care a lucrat în prima sa perioadă la Bulandra au fost Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie.
În 1962 Rodica Tapalagă debutează la Radio. Mihai Zirra a fost cel care a invitat-o la radio. Artista şi-a făcut debutul radiofonic în piesa "Şcoala femeilor" de Moliere. Până în 1985, Rodica Tapalagă a fost o prezenţă frecventă a teatrului naţional radiofonic. Artista a jucat în peste 100 de piese de teatru radiofonic.
În 1963, Rodica Tapalagă joacă în filmul “Cinci oameni la drum” (regia: Gabriel Barta).
În anul 1964 are o apariţie memorabilă în celebrul film de scurt metraj “Politica şi... delicatese”, după schiţa lui I.L. Caragiale şi în regia lui Haralambie Boroş. A jucat alături de Dem Rădulescu şi Ştefan Mihăilescu Brăila. Filmul a obţinut premiul Diploma de Onoare şi Placa de ceramică la al VI-lea Festival Internaţional al Filmului Vesel de la Viena
Tot în anii’60, Rodica Tapalagă îşi face debutul la Televiziunea Română devenind, în timp, una din cele mai populare artiste de divertisment şi teatru tv. Rodica Tapalagă este o apariţie frecventă în spectacolele de varietăţi (în special în cele regizate de Alexandru Bocăneţ). În anii '60, '70 şi '80, actriţa joacă în peste 30 de filme de teatru TVprecum: Ceasul de aur (1967), Maior Barbara (1969), Gaiţele (1969), Sfântul (1973) , Rivalii (1976), Surorile Boga (1977), Picnic pe câmpul de luptă (1979), Tren de plăcere (1979), Actorul din Hamlet(1979), Unchiul Vania (1980), O afacere neobişnuită (1981), Steaua fără nume (1983), Fotoliul fermecat (1985), Dimineaţa pierdută (1990), Cui i-e frică de Virginia Woolf? (1995).
Cele mai importante spectacole în care a jucat la Bulandra în anii’60 au fost: “Proştii sub clar de lună” (regiaLucian Pintilie) - rol pentru care a primit Premiul I pentru interpretare feminină la Concursul republican al tinerilor artişti din teatrele dramatice, ediţia a-IV-a, Bucureşti , “Comedia erorilor”(regia: Lucian Giurchescu, peste 600 de reprezentaţii), “Opera de trei parale” (regia Liviu Ciulei, peste 400 de reprezentaţii), “Nu sunt Turnul Eiffel” (regia Valeriu Moisescu), “D-ale Carnavalului” (regia: Lucian Pintilie) şi “Melodie Varşoviană” (regia Ivan Helmer, rol foarte îndrăgit de artistă). În 1965 regizoarea Sanda Manu îi oferă rolul principal în piesa “Colombe” care s-a jucat la Teatrul Nottara.
În anii'60, odată cu spectacolul “D-ale Carnavalului” (1966), şi mai târziu cu “O scrisoare pierdută” care a avut premiera în (1972), Rodica Tapalagă începe, alături de întregul colectiv al Teatrului Bulandra, seria turneelor peste hotare. Alături de colectivul de la Bulandra, Rodica Tapalagă a vizitat Franţa, Germania, Italia, Iugoslavia, Marea Britanie, Olanda, Ungaria, U.R.S.S., etc. Piesa “D-ale Carnavalului” a avut 296 de reprezentaţii.
Anii'70 au reprezentat pentru Rodica Tapalagă mari satisfacţii artistice. Pe 4 iulie 1970, artista devine mamă.
La Teatrul Bulandra, Rodica Tapalgă joacă în două spectacole extraordinare în regia lui Liviu Ciulei: “O scrisoare pierdută” (1972) de Caragiale (unii critici au afirmat că a fost cea mai reuşită Zoe) şi “Azilul de noapte” (1975)de Gorki.
După o absenţă de 12 ani, Rodica Tapalagă revine în film. Artista obţine Premiul ACIN pentru interpretarea rolul lui Aglae din “Tănase Scatiu” (1976). Alte filme importante în care a jucat în această decadă au fost: "Între oglinzi paralele" (1979), “Vis de ianuarie” (1979), “Clipa” (1979) şi “Ora zero” (1979). Criticul de film Eva Sîrbu a afirmat au că Dan Piţa şi Mircea Veroiu au fost regizorii care "au folosit-o aproape de posibilităţile ei".
În 1977, după cenzurarea (de către comisia de vizionare a PCR) rolului din piesa "Interviu" de Ecaterina Oproiu şi aîntreruprerii spectacolului “O scrisoare pierdută” (din cauza tragicei dispariţii a lui Toma Caragiu la cutremurul din 4 martie), Rodica Tapalagă părăseşte Teatrul Bulandra şi se transferă la Teatrul Mic.
Pe scena Teatrului Mic, Rodica Tapalagă joacă în mari spectacole precum: “Unchiul Vania” (1978, un rol foarte îndrăgit de artistă), “Nebuna din Chaillot” (1978) sau “Pluralul Englezesc” (1979, un spectacol cu viaţă lungă), şi “Copii lui Kennedy" (1980, Teatrul Foarte Mic). Cu toate că aceste spectacole au avut un mare succes atât la public, cât şi la critici, Rodica Tapalagă nu a fost pe deplin mulţumită de periplul său de la Teatrul Mic. Artista va declara că perioada petrecută la Teatrul Mic a fost "o rătăcire".
În anii’80 Rodica Tapalgă continuă seria apariţiilor la televiziune, în film şi în radio.
Artista apare in filmele “Artista, dolarii şi ardelenii” (1980), “De dragul tău, Anca” (1983), “Dragostea şi revoluţia” (1983), “Vreau să ştiu de ce am aripi?” (1984).
În toamna anului 1982, Rodica Tapalagă revine pe scena Teatrului Bulandra în spectacolul “Tartuffe/Cabala bigoţilor” (regia Alexandru Tocilescu).
Revenită definitv la Bulandra, Rodica Tapalagă joacă în spectacolele “Rezervaţia de pelicani” (1983), “Unchiul Vania” (1985, din nou în rolul Elena Andreevna), “Trenurile mele” (1985).
Pe data de 3 decembrie 1986 are loc, la Teatrul Bulandra, premiera piesei “Dimineaţa pierdută” în regiaCătălinei Buzoianu, după romanul cu acelaşi titlu de Gabriela Adameşteanu. În această piesă, Rodica Tapalagă a făcut o creaţie memorabilă în rolul lui Sophie Ioaniu. Iată ce a declarat Cătălina Buzoianu pentru ziarul România Liberă: “La Teatrul Bulandra erau mari, foarte mari actriţe şi fiecare şi-a găsit un rol în acel spectacol. Erau Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu, Irina Petrescu şi mai ales Rodica Tapalagă, care juca în acea montare o femeie la trei vârste, de la tinereţe la maturitate, la bătrâneţe şi moarte, iar interpretarea ei nu avea egal. Şi unde mai pui că făcea tot acest rol uriaş aproape fără machiaj. În plus, Rodica era un extraordinar om de echipă. Amintirile mele cele mai vii sunt legate de această trupă nebună de la Bulandra, cu actorii care nu jucau pur şi simplu, ci se dăruiau complet. Era un spectacol greu, care a avut de înfruntat din plin cenzura comunistă. Oriunde ne duceam cu el prin ţară făcea săli arhipline. Şi chiar Rodica mi-a spus după întoarcerea dintr-un turneu: "Cătălina, nu a fost spectacol, a fost revoluţie!..."
În perioada 1986-1990, "Dimineaţa pierdută" a avut 89 de reprezentaţii pe scena sălii "Toma Caragiu" a Teatrului "Bulandra".
În 1988 Rodica Tapalagă este vocea lui Miaulady în desenul animat de mare succes “Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor” (regia Victor Antonescu).
După căderea regimului comunist, în februarie 1990, piesa “Dimineaţa pierdută” este difuzată la televiziune. Piesa, difuzată pentru prima dată cu replicile necenzurate, a avut o audienţă record.
În anul 1991, după întruperea piesei “Dimineaţă pierdută”, la doar 52 de ani, Rodica Tapalagă se pensionează la cerere. A urmat o perioadă de cinci-şase ani în care artista s-a retras din lumea artistică.
Pe 21 mai 1994 se stinge din viaţă Ştefan Tapapalgă, fratele artistei.
Rodica Tapalagă revine la actorie în anul 1995. Artista a jucat memorabil, alături de Radu Beligan, în filmul de televiziune “Cui îi e frică de Virginia Woolf?” în regia Olimpiei Arghir. De asemenea, după absenţă de 10 ani, actriţa revine la Teatrul Radiofonic, cu piesa "Calul leşinat" de Francoise Sagan.
Pe 3 noiembrie 1996, Rodica Tapalagă este invitata doamnei Eugenia Vodă în cadrul emisiunii“Profesioniştii”. La scurt timp după acest eveniment, Rodica Tapalagă revine în Teatrul Bulandra. Marea actriţă Ileana Predescu, care intepreta la acel moment rolul Dădacei din piesa “Trei surori” de Cehov, a decedat pe data de 12 noiembrie 1996. La rugămintea regizorului Alexandru Darie, Rodica Tapalagă o înlocuieşte peIleana Predescu în rolul Dădacei. “După o singură zi de repetiţii, a intrat în spectacol şi am avut premiera la Cracovia, Polonia (la cea de-a V-a ediţie a Festivalului UTE). A fost aşa de bună încât Andrzej Wajda, marele regizor polonez, a venit să le sărute mâinile actriţelor după terminarea piesei", a povestit Alexandru Darie.
Pe 1 iunie 1997, Rodica Tapalagă a avut o nouă premieră la Bulandra. Actriţa a interpretat magistral rolul doamnei Toothe din piesa “Totul în grădină” (regia Tudor Mărăscu). Pentru acest rol, Rodica Tapalagă a fostnominalizată la premiile UNITER.
Pe data de 1 decembrie 2000, Rodica Tapalagă este distinsă cu Ordinul Naţional Pentru Merit în Grad de Ofiţer. Distincţia a fost oferită de preşedintele României, Emil Constantinescu.
Pe 2 aprilie 2001, cariera acriţei Rodica Tapalagă a fost încununată cu Premiul UNITER pentru Întreaga Activitate, decernat în cadrul celei de-a IX-a ediţii a premiilor UNITER.
În anul 2003, după o altă pauză de câţiva ani, Rodica Tapalagă revine în viaţa artistică. Artista a jucat în apreciate piese de teatru radiofonic precum: "Domnişoara din Tacna" (2004) de Mario Vargas Llosa, "Dimineaţă pierdută" (2004) de Gabriela Adameşteanu sau "Un duel în ziua nunţii" (2004) de A.P. Cehov (spectacol distins cu Premiul UNITER pentru teatru radiofonic).
Pe 26 iunie 2004, după o perioadă lungă de repetiţii, Rodica Tapalagă are o nouă premieră la Bulandra. Artista joacă, alături de Mircea Albulescu, în piesa “Nebunia Regelui George” (regia Petre Bokor).
De asemenea, în octombrie 2004, joacă în spectacolul lectură "Girl Power" de la Teatrul Act.
În anul 2005, Rodica Tapalagă şi-a mai împlinit un vis. A jucat un rol principal într-un film de autor. Cel mai mare rol al său în cinematografie a fost cel din filmul "Sistemul Nervos" (2005), în regia lui Mircea Daneliuc. În acest film Rodica Tapalagă a făcut o creaţie remarcabilă în rolul Niculinei Puică, o bătrânică olteancă care ţine o pensiune rurală. Niculina se îndrăgosteşte de un crainic de televiziune (interpretat de Mircea Radu) şi vine la Bucureşti pentru al cunoaşte. Pentru acest rol Rodica Tapalagă a fost distinsă cu Premiul "Cuvântul", în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Anteneul Român, pe 10 ianuarie 2006.
În 2006, la sfârşitul stagiunii teatrale, piesa "Nebunia Regelui George" se întrerupe, din cauza stării de sănătate a Rodicăi Tapalagă.
În decembrie 2009, Rodica Tapalagă este distinsă cu un Premiu în cadrul Galei Premiilor Municipiului Bucureşti pentru Artă şi Cultură - secţiunea Artele Spectacolului.
Pe 18 decembrie 2010, în jurul orei 12:00, Rodica Tapalagă a plecat dintre noi la vârsta de 72 de ani. În ultimii 4 ani de viaţă, Rodica Tapalagă se retrăsese din viaţa publică şi artistică. Artista suferea de colagenoză (boală metabolică caracterizată prin proliferarea colagenului în ţesutul conjunctiv), boală care se agravase brusc în ultimele două luni. Actrita a fost spitalizata timp de trei săptămâni, dar boala i-a afectat iremediabil plămânii şi rinichii, iar tratamentul nu a mai avut efect. Artista a decedat în locuinţa sa din Bucureşti (pe strada Nicolae Filipescu, în zona fostei Ambasade Americane) după ce, cu o săptămână înainte, fusese externată. Artista a fost înmormântată pe 21 decembrie 2010 la cimitirul “Străuleşti” din Bucureşti.
Timp de aproape jumătate de secol, a fost căsătorită cu regretatul scenograf Ioan Popescu Udrişte şi a avut un băiat, Barbu (n. 4 iulie 1970).
Rodica Tapalagă a urmat cursurile primare la şcoala “Romanescu”, aflată în dealul Uranus din Bucureşti, apoi a învăţat la prestigiosul Liceu Gheorghe Lazăr. În timpul liceului a fost fascinată de profesoarele sale (unele dintre ele fiind chiar doctori la Sorbona), pe care le-a luat drept model. A absolvit liceul cu 10 clase (aşa cum se obişnuia în anii’50) în anul 1955.
Iniţial, Rodica Tapalagă a vrut să se facă chimistă dar, la o agapă de bacalaureat, în timp ce a recitat “Scrisoarea III” de Eminescu, a fost remarcată de câteva actriţe aflate în asistenţă (printre care Eugenia Popovici şi Fifi Mihailovici, soţia lui Ion Finteşteanu) care au sfătuit-o să dea la teatru.
În toamna anului 1955, la numai 16 ani, Rodica Tapalagă a fost admisă din prima probă la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti (ATF). Din comisia de profesori au făcut parte Nicolae Băltăţeanu (şeful comisiei) şiAura Buzescu. După admitere, Rodica Tapalagă devine studenta lui Ion Şahighian. Asistentul lui Şahighian era David Esrig. Pe atunci ATF îşi avea sediul deasupra prestigiosului Teatru Bulandra (pe atunci se numea Teatrul Municipal).
În anul 1958, în timp ce era studentă la ATF, Rodica Tapalagă îşi face debutul în cinema. Fiind una dintre studentele cele mai bune, Rodica Tapalagă a fost chemată la probe pentru filmul “Alo, aţi greşit numărul!”, în regia lui Andrei Călăraşu. Fiind imediat acceptată, artista a debutat alături de Iurie Darie, Stela Popescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Ştefan Bănică şi fratele său, Ştefan Tapalagă. Acesta a fost începutul colaborării profesionale a fraţilor Tapalagă. În anii’ 60 şi ’70, Rodica şi Ştefan Tapalagă au jucat, cu mare succes, în numeroase spectacole de varietăţi TV. Multe din aceste spectacole au fost regizate de Alexandru Bocăneţ şiSanda Manu, soţia lui Ştefan Tapalagă.
În 1959, după absolvirea ATF-ului, Rodica Tapalagă a fost repartizată la Teatrul Naţional din Craiova pe scena căruia a jucat timp de doi ani. Primul mare succes pe scena craioveană a fost cel al Elizei Doolitle din“Pygmalion”, în regia apreciatului Vlad Mugur.
La Craiova, Rodica Tapalagă a jucat în piese precum “Celebrul 702”, “Poveste din Irkutsk”, “Passacaglia”sau “Tânara gardă” pentru care a obţinut Premiul II de interpretare la Concursul republican al tinerilor artişti din teatrele dramatice, ediţia a-III-a.
Tot în prima parte a anilor’60, după succesul avut cu filmul “Alo, aţi greşit numărul!”, Rodica Tapalagă joacă în filmul “Aproape de soare” (regia: Savel Stiopul, 1961).
În 1961, doamna Lucia Sturza Bulandra a văzut-o jucând în “Tânara gardă” şi s-a decis s-o angajeze laprestigiosul Teatrul Bulandra din Bucureşti (pe atunci se numea Teatrul Municipal). Pentru a fi angajată, Rodica Tapalagă a trebuit să dea un concurs în vara anului 1961. Piesa cu care a dat concursul la Bulandra a fost“Pygmalion”. Întrucât partenerul său de scenă din “Pygmalion” nu a putut veni, Ştefan Tapalagă a fost actorul care i-a dat replicile. Doamna Bulandra a fost profund impresionată atât de Rodica cât şi de Ştefan Tapalagă.Rodica Tapalagă a fost ultimul actor angajat personal de doamna Bulandra (acesta s-a stins din viaţă pe 19 septembrie 1961). În interviul Eugeniei Vodă, artista a declarat că doamna Bulandra i-a spus: “cred că eşti ultimul meu angajat şi, draga mea, am să apuc să mor”.
Aşa a început lunga şi frumoasa colaborare a Rodicăi Tapalagă cu Teatrul “Bulandra”, teatru ce o fascinase încă de cînd era eleva liceului “Gheorge Lazăr”. Clody Berthola, Tanţi Cocea, Fory Etterle sau Ileana Predescusunt doar câţiva din marii actori care jucau la acea vreme pe scena de la Bulandra. “Copii soarelui” este primul spectacol în care a jucat la Bulandra, spectacol ce a avut premiera pe data de 23 decembrie 1961. Artista a jucat rolul Fimei, un rol pe care l-a îndrăgit foarte mult. Cei mai importanţi regizori cu care a lucrat în prima sa perioadă la Bulandra au fost Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie.
În 1962 Rodica Tapalagă debutează la Radio. Mihai Zirra a fost cel care a invitat-o la radio. Artista şi-a făcut debutul radiofonic în piesa "Şcoala femeilor" de Moliere. Până în 1985, Rodica Tapalagă a fost o prezenţă frecventă a teatrului naţional radiofonic. Artista a jucat în peste 100 de piese de teatru radiofonic.
În 1963, Rodica Tapalagă joacă în filmul “Cinci oameni la drum” (regia: Gabriel Barta).
În anul 1964 are o apariţie memorabilă în celebrul film de scurt metraj “Politica şi... delicatese”, după schiţa lui I.L. Caragiale şi în regia lui Haralambie Boroş. A jucat alături de Dem Rădulescu şi Ştefan Mihăilescu Brăila. Filmul a obţinut premiul Diploma de Onoare şi Placa de ceramică la al VI-lea Festival Internaţional al Filmului Vesel de la Viena
Tot în anii’60, Rodica Tapalagă îşi face debutul la Televiziunea Română devenind, în timp, una din cele mai populare artiste de divertisment şi teatru tv. Rodica Tapalagă este o apariţie frecventă în spectacolele de varietăţi (în special în cele regizate de Alexandru Bocăneţ). În anii '60, '70 şi '80, actriţa joacă în peste 30 de filme de teatru TVprecum: Ceasul de aur (1967), Maior Barbara (1969), Gaiţele (1969), Sfântul (1973) , Rivalii (1976), Surorile Boga (1977), Picnic pe câmpul de luptă (1979), Tren de plăcere (1979), Actorul din Hamlet(1979), Unchiul Vania (1980), O afacere neobişnuită (1981), Steaua fără nume (1983), Fotoliul fermecat (1985), Dimineaţa pierdută (1990), Cui i-e frică de Virginia Woolf? (1995).
Cele mai importante spectacole în care a jucat la Bulandra în anii’60 au fost: “Proştii sub clar de lună” (regiaLucian Pintilie) - rol pentru care a primit Premiul I pentru interpretare feminină la Concursul republican al tinerilor artişti din teatrele dramatice, ediţia a-IV-a, Bucureşti , “Comedia erorilor”(regia: Lucian Giurchescu, peste 600 de reprezentaţii), “Opera de trei parale” (regia Liviu Ciulei, peste 400 de reprezentaţii), “Nu sunt Turnul Eiffel” (regia Valeriu Moisescu), “D-ale Carnavalului” (regia: Lucian Pintilie) şi “Melodie Varşoviană” (regia Ivan Helmer, rol foarte îndrăgit de artistă). În 1965 regizoarea Sanda Manu îi oferă rolul principal în piesa “Colombe” care s-a jucat la Teatrul Nottara.
În anii'60, odată cu spectacolul “D-ale Carnavalului” (1966), şi mai târziu cu “O scrisoare pierdută” care a avut premiera în (1972), Rodica Tapalagă începe, alături de întregul colectiv al Teatrului Bulandra, seria turneelor peste hotare. Alături de colectivul de la Bulandra, Rodica Tapalagă a vizitat Franţa, Germania, Italia, Iugoslavia, Marea Britanie, Olanda, Ungaria, U.R.S.S., etc. Piesa “D-ale Carnavalului” a avut 296 de reprezentaţii.
Anii'70 au reprezentat pentru Rodica Tapalagă mari satisfacţii artistice. Pe 4 iulie 1970, artista devine mamă.
La Teatrul Bulandra, Rodica Tapalgă joacă în două spectacole extraordinare în regia lui Liviu Ciulei: “O scrisoare pierdută” (1972) de Caragiale (unii critici au afirmat că a fost cea mai reuşită Zoe) şi “Azilul de noapte” (1975)de Gorki.
După o absenţă de 12 ani, Rodica Tapalagă revine în film. Artista obţine Premiul ACIN pentru interpretarea rolul lui Aglae din “Tănase Scatiu” (1976). Alte filme importante în care a jucat în această decadă au fost: "Între oglinzi paralele" (1979), “Vis de ianuarie” (1979), “Clipa” (1979) şi “Ora zero” (1979). Criticul de film Eva Sîrbu a afirmat au că Dan Piţa şi Mircea Veroiu au fost regizorii care "au folosit-o aproape de posibilităţile ei".
În 1977, după cenzurarea (de către comisia de vizionare a PCR) rolului din piesa "Interviu" de Ecaterina Oproiu şi aîntreruprerii spectacolului “O scrisoare pierdută” (din cauza tragicei dispariţii a lui Toma Caragiu la cutremurul din 4 martie), Rodica Tapalagă părăseşte Teatrul Bulandra şi se transferă la Teatrul Mic.
Pe scena Teatrului Mic, Rodica Tapalagă joacă în mari spectacole precum: “Unchiul Vania” (1978, un rol foarte îndrăgit de artistă), “Nebuna din Chaillot” (1978) sau “Pluralul Englezesc” (1979, un spectacol cu viaţă lungă), şi “Copii lui Kennedy" (1980, Teatrul Foarte Mic). Cu toate că aceste spectacole au avut un mare succes atât la public, cât şi la critici, Rodica Tapalagă nu a fost pe deplin mulţumită de periplul său de la Teatrul Mic. Artista va declara că perioada petrecută la Teatrul Mic a fost "o rătăcire".
În anii’80 Rodica Tapalgă continuă seria apariţiilor la televiziune, în film şi în radio.
Artista apare in filmele “Artista, dolarii şi ardelenii” (1980), “De dragul tău, Anca” (1983), “Dragostea şi revoluţia” (1983), “Vreau să ştiu de ce am aripi?” (1984).
În toamna anului 1982, Rodica Tapalagă revine pe scena Teatrului Bulandra în spectacolul “Tartuffe/Cabala bigoţilor” (regia Alexandru Tocilescu).
Revenită definitv la Bulandra, Rodica Tapalagă joacă în spectacolele “Rezervaţia de pelicani” (1983), “Unchiul Vania” (1985, din nou în rolul Elena Andreevna), “Trenurile mele” (1985).
Pe data de 3 decembrie 1986 are loc, la Teatrul Bulandra, premiera piesei “Dimineaţa pierdută” în regiaCătălinei Buzoianu, după romanul cu acelaşi titlu de Gabriela Adameşteanu. În această piesă, Rodica Tapalagă a făcut o creaţie memorabilă în rolul lui Sophie Ioaniu. Iată ce a declarat Cătălina Buzoianu pentru ziarul România Liberă: “La Teatrul Bulandra erau mari, foarte mari actriţe şi fiecare şi-a găsit un rol în acel spectacol. Erau Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu, Irina Petrescu şi mai ales Rodica Tapalagă, care juca în acea montare o femeie la trei vârste, de la tinereţe la maturitate, la bătrâneţe şi moarte, iar interpretarea ei nu avea egal. Şi unde mai pui că făcea tot acest rol uriaş aproape fără machiaj. În plus, Rodica era un extraordinar om de echipă. Amintirile mele cele mai vii sunt legate de această trupă nebună de la Bulandra, cu actorii care nu jucau pur şi simplu, ci se dăruiau complet. Era un spectacol greu, care a avut de înfruntat din plin cenzura comunistă. Oriunde ne duceam cu el prin ţară făcea săli arhipline. Şi chiar Rodica mi-a spus după întoarcerea dintr-un turneu: "Cătălina, nu a fost spectacol, a fost revoluţie!..."
În perioada 1986-1990, "Dimineaţa pierdută" a avut 89 de reprezentaţii pe scena sălii "Toma Caragiu" a Teatrului "Bulandra".
În 1988 Rodica Tapalagă este vocea lui Miaulady în desenul animat de mare succes “Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor” (regia Victor Antonescu).
După căderea regimului comunist, în februarie 1990, piesa “Dimineaţa pierdută” este difuzată la televiziune. Piesa, difuzată pentru prima dată cu replicile necenzurate, a avut o audienţă record.
În anul 1991, după întruperea piesei “Dimineaţă pierdută”, la doar 52 de ani, Rodica Tapalagă se pensionează la cerere. A urmat o perioadă de cinci-şase ani în care artista s-a retras din lumea artistică.
Pe 21 mai 1994 se stinge din viaţă Ştefan Tapapalgă, fratele artistei.
Rodica Tapalagă revine la actorie în anul 1995. Artista a jucat memorabil, alături de Radu Beligan, în filmul de televiziune “Cui îi e frică de Virginia Woolf?” în regia Olimpiei Arghir. De asemenea, după absenţă de 10 ani, actriţa revine la Teatrul Radiofonic, cu piesa "Calul leşinat" de Francoise Sagan.
Pe 3 noiembrie 1996, Rodica Tapalagă este invitata doamnei Eugenia Vodă în cadrul emisiunii“Profesioniştii”. La scurt timp după acest eveniment, Rodica Tapalagă revine în Teatrul Bulandra. Marea actriţă Ileana Predescu, care intepreta la acel moment rolul Dădacei din piesa “Trei surori” de Cehov, a decedat pe data de 12 noiembrie 1996. La rugămintea regizorului Alexandru Darie, Rodica Tapalagă o înlocuieşte peIleana Predescu în rolul Dădacei. “După o singură zi de repetiţii, a intrat în spectacol şi am avut premiera la Cracovia, Polonia (la cea de-a V-a ediţie a Festivalului UTE). A fost aşa de bună încât Andrzej Wajda, marele regizor polonez, a venit să le sărute mâinile actriţelor după terminarea piesei", a povestit Alexandru Darie.
Pe 1 iunie 1997, Rodica Tapalagă a avut o nouă premieră la Bulandra. Actriţa a interpretat magistral rolul doamnei Toothe din piesa “Totul în grădină” (regia Tudor Mărăscu). Pentru acest rol, Rodica Tapalagă a fostnominalizată la premiile UNITER.
Pe data de 1 decembrie 2000, Rodica Tapalagă este distinsă cu Ordinul Naţional Pentru Merit în Grad de Ofiţer. Distincţia a fost oferită de preşedintele României, Emil Constantinescu.
Pe 2 aprilie 2001, cariera acriţei Rodica Tapalagă a fost încununată cu Premiul UNITER pentru Întreaga Activitate, decernat în cadrul celei de-a IX-a ediţii a premiilor UNITER.
În anul 2003, după o altă pauză de câţiva ani, Rodica Tapalagă revine în viaţa artistică. Artista a jucat în apreciate piese de teatru radiofonic precum: "Domnişoara din Tacna" (2004) de Mario Vargas Llosa, "Dimineaţă pierdută" (2004) de Gabriela Adameşteanu sau "Un duel în ziua nunţii" (2004) de A.P. Cehov (spectacol distins cu Premiul UNITER pentru teatru radiofonic).
Pe 26 iunie 2004, după o perioadă lungă de repetiţii, Rodica Tapalagă are o nouă premieră la Bulandra. Artista joacă, alături de Mircea Albulescu, în piesa “Nebunia Regelui George” (regia Petre Bokor).
De asemenea, în octombrie 2004, joacă în spectacolul lectură "Girl Power" de la Teatrul Act.
În anul 2005, Rodica Tapalagă şi-a mai împlinit un vis. A jucat un rol principal într-un film de autor. Cel mai mare rol al său în cinematografie a fost cel din filmul "Sistemul Nervos" (2005), în regia lui Mircea Daneliuc. În acest film Rodica Tapalagă a făcut o creaţie remarcabilă în rolul Niculinei Puică, o bătrânică olteancă care ţine o pensiune rurală. Niculina se îndrăgosteşte de un crainic de televiziune (interpretat de Mircea Radu) şi vine la Bucureşti pentru al cunoaşte. Pentru acest rol Rodica Tapalagă a fost distinsă cu Premiul "Cuvântul", în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Anteneul Român, pe 10 ianuarie 2006.
În 2006, la sfârşitul stagiunii teatrale, piesa "Nebunia Regelui George" se întrerupe, din cauza stării de sănătate a Rodicăi Tapalagă.
În decembrie 2009, Rodica Tapalagă este distinsă cu un Premiu în cadrul Galei Premiilor Municipiului Bucureşti pentru Artă şi Cultură - secţiunea Artele Spectacolului.
Pe 18 decembrie 2010, în jurul orei 12:00, Rodica Tapalagă a plecat dintre noi la vârsta de 72 de ani. În ultimii 4 ani de viaţă, Rodica Tapalagă se retrăsese din viaţa publică şi artistică. Artista suferea de colagenoză (boală metabolică caracterizată prin proliferarea colagenului în ţesutul conjunctiv), boală care se agravase brusc în ultimele două luni. Actrita a fost spitalizata timp de trei săptămâni, dar boala i-a afectat iremediabil plămânii şi rinichii, iar tratamentul nu a mai avut efect. Artista a decedat în locuinţa sa din Bucureşti (pe strada Nicolae Filipescu, în zona fostei Ambasade Americane) după ce, cu o săptămână înainte, fusese externată. Artista a fost înmormântată pe 21 decembrie 2010 la cimitirul “Străuleşti” din Bucureşti.
Timp de aproape jumătate de secol, a fost căsătorită cu regretatul scenograf Ioan Popescu Udrişte şi a avut un băiat, Barbu (n. 4 iulie 1970).
Cu Jorj Voicu
Biografie
Nume real: Voicu Jorj · Locul
naşterii: Cluj-Napoca · Data naşterii:12.07.1938 · Data decesului:
12.01.1991 · Ocupaţie: Actor · Zodia: Rac
Actorul Jorj Voicu s-a născut la 12
iulie 1938, in orașul Cluj. Numele este Jorj, prenumele Voicu.
A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografie din București in 1961, la clasa profesorului Ion Finteșteanu, a studiat la Paris pantomima cu Jacque Lecqoc.
A jucat la Teatrul Municipal din Turda, la teatrele Barbu Delavrancea, Tandatica si Odeon din capitala. Printre spectacolele in care a fost distribuit: O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale, Visul unei nopți de vară, Poveste...
A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografie din București in 1961, la clasa profesorului Ion Finteșteanu, a studiat la Paris pantomima cu Jacque Lecqoc.
A jucat la Teatrul Municipal din Turda, la teatrele Barbu Delavrancea, Tandatica si Odeon din capitala. Printre spectacolele in care a fost distribuit: O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale, Visul unei nopți de vară, Poveste...
Au contribuit la
această pagină: bogdi_07_yo, lilianasnd, DeceoareContribuie la această
pagină şi câştigă DVD-uri!
Maria, Mirabela in Tranzistoria HQ: https://youtu.be/O__hUrPcXtM.
Saracia nu e viciu (1955) - Alexander Nicolaevici Ostrovski
GLUMEȘTE,
FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 12 Ianuarie
Mos Teaca si alte povestiri umoristice
Camera ascunsă
COSTUMUL
POPULAR ROMÂNESC – TRADIȚII ȘI MODERNISM 12 Ianuarie
SFATURI
UTILE 12 Ianuarie
APLICAREA
FOILOR DE VARZĂ
Folosite pentru uz extern, frunzele de varza actioneaza precum un magnet: iti iau durerea cu mana! Varza este un aliment deosebit, dar are si numeroase aplicatii terapeutice:
Umflaturile si edemele datorate traumelor
Daca te lovesti la mana sau la picior si locul lezat incepe sa se umfle,
infasoara zona cu foi de varza proaspete si infasoara-te strans cu un bandaj.
Acelasi procedeu se recomanda pentru loviturile la glezna sau pentru calmarea
umflaturilor picioarelor. Pentru rezultate optime, mentine impachetarile peste
noapte.
Glanda tiroida
Hormonii produsi de glanda tiroida sustin si regleaza cresterea celulara,
functionarea metabolismului si functionarea organelor de digestie. Pentru
restabilirea functiei normale a unei glande tiroide bolnave, se recomanda sa
faci impachetari cu foi de varza in jurul gatului. Aplica foile imprejurul
gatului si infasoara-le cu un bandaj sau cu o esarfa. Lasa-le sa actioneze
peste noapte si indeparteaza-le dimineata la trezire.
Durerile de cap
Daca suferi de dureri de cap insuportabile, nu este exclus ca ele sa se
datoreze unor afectiuni oculare. Totusi, de cele mai multe ori durerile de cap
sunt o consecinta a stresului si a oboselii, caz in care aplicarea de foi de
varza pe tample si pe crestetul capului poate face adevarate minuni. Pune pe cap
o sapca sau o caciula pentru a fixa frunzele pe pozitie.
Durerile de la alaptare
Pentru femeile care alapteaza, aplicarea de foi de varza pe sanii durerosi
poate calma rapid problemele. Aplicatiile se recomanda atat pe timpul zilei,
cat si pe timpul noptii.
GÂNDURI
PESTE TIMP 12 Ianuarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu