27 IANUARIE 2018

RELIGIE ORTODOXĂ 27 Ianuarie

+) Aducerea Moaștelor Sf Ier Ioan Gură de Aur;  Sf Marciana, împărăteasa

Aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur – În sâmbăta Sfintelor Paşti (16 aprilie 404), Sfântul Ioan Gură de Aur, Patriarhul Constantinopolului, a fost scos cu forţa din biserică de ostaşii împărătesei Eudoxia (soţia lui Arcadiu) şi închis în reşedinţa Arhiepiscopiei până după sărbătoarea Cincizecimii, când a fost adus în exil într-o localitate din Asia Mică (Turcia de astăzi), anume Cucuz. De aici a continuat legăturile sale cu prietenii din Constantinopol şi Antiohia. Acolo a stat sub paza legionarilor armatei imperiale bizantine timp de trei ani, până în anul 407. În acel an, la insistenţele împărătesei Eudoxia, împăratul Arcadius a hotărât ca Sfântul Ioan Gură de Aur să fie exilat pe ţărmul răsăritean al Mării Negre, în localitatea Pityus, pentru a fi cât mai departe de Constantinopol şi Antiohia şi pentru a nu influenţa pe credincioşii din capitala imperiului. După trei luni de călătorie, au ajuns în localitatea Comane din provincia Pont, a Imperiului Bizantin. Într-o noapte, i s-a arătat mucenicul Vasilisc, ale cărui sfinte moaşte se aflau acolo şi i-a zis: „Curaj, frate Ioane, că mâine vom fi împreună!”. Această călătorie afectând iremediabil starea precară a sănătăţii Sfântului, în data de 14 septembrie a anului 407, după ce s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, s-a mutat la Domnul rostind cuvintele: „Slavă Ţie, Doamne, pentru toate”. După 31 ani, adică la 27 ianuarie 438, împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadius, îndrumat de sfatul duhovnicesc al patriarhului Proclu, a adus moaştele sfântului Ioan Gură de Aur din localitatea Comana la Constantinopol. Când racla cu sfintele moaşte a ajuns în portul capitalei imperiale, toţi locuitorii, în frunte cu împăratul şi patriarhul, au ieşit cu lumânări aprinse în întâmpinarea marelui păstor al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur. După acest moment, procesiunea cu moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, condusă de patriarhul Proclu şi de împăratul Teodosie al II-lea, a pornit spre Biserica Sfinţilor Apostoli, ctitoria Sfântului Împărat Constantin cel Mare, după ce mai întâi s-a oprit la Biserica Sfântului Apostol Toma, iar apoi la Biserica Sfintei Irina, care se numea şi Biserica păcii lui Hristos. Aici, la Biserica Sfintei Irina, împăratul şi patriarhul au descoperit racla şi au aflat trupul Sfântului Ioan neatins de stricăciune şi emanând o mireasmă duhovnicească. Împăratul, în semn de smerenie, şi-a dat jos mantia de porfiră, semnul imperialităţii sale, şi a întins-o sub racla cu sfintele moaşte şi şi-a cerut iertare în numele părinţilor săi, împăratul Arcadius şi împărăteasa Eudoxia. Toţi locuitorii Constantinopolului au venit să atingă măcar racla Sfântului şi au rămas în rugăciune zi şi noapte lângă ea. De la Biserica Sfintei Irina, moaştele au fost duse la vechea Biserică a Sfintei Sofia, pe locul căreia, peste o sută de ani, marele împărat Justinian, va construi Catedrala „Sfânta Sofia”, care străjuieşte şi astăzi malurile Bosforului. De la Biserica „Sfânta Sofia”, moaştele Sfântului au fost duse la catedrala de atunci a Constantinopolului, Biserica Sfinţilor Apostoli. Moaştele Sfântului au fost aşezate sub sfânta masă din altarul acestei biserici construite de Sfântul Împărat Constantin cel Mare.

Sf. Ioan Gura de AurAcest dumnezeiesc părinte al nostru, de trei ori fericit, Ioan Gură de Aur, a fost mare luminător şi învăţător al lumii. El nu trecea cu vederea nedreptatea şi nu căuta la faţa oamenilor. Astfel chiar pe împărăteasa Eudoxia a înfruntat-o pentru fărădelegile şi nedreptăţile ce le făcea, printre altele şi pentru chipul tiranic cu care luase via unei văduve, numită Calitropia. De aceea a fost izgonit de două ori din scaun, şi iarăşi a fost chemat la păstoriţii săi. Dar a treia şi cea din urmă oară, a fost trimis la Cucus. De aici l-au dus la Aravissos şi apoi la Pitius, oraşe nu numai lipsite de cele trebuincioase, dar şi totdeauna prădate de isauri, vecinii lor. Deci, aflându-se acest mare părinte şi înger în trup acolo în Pitius, a fost chemat de Domnul şi Stăpânul tuturor şi s-a mutat la veşnicele locaşuri, în anul 407. Iar sfintele lui moaşte au fost îngropate în Comane, împreună cu moaştele sfinţilor mucenici Vasilisc şi Luchian. Curând după îngroparea sfântului părinte Ioan Gură de Aur, Arcadie împăratul a părăsit viaţa pământească împreună cu soţia sa Eudoxia, urmându-le la împărăţie fiul lor Teodosie. Mai târziu a ajuns patriarh al Constantinopolului, cu alegerea tuturor, Proclu, ucenicul şi slujitorul sfântului Ioan. În al patrulea an al patriarhatului şi după treizeci şi trei de ani de la adormirea sfântului Ioan Gură de Aur, Proclu a înduplecat pe împăratul Teodosie să trimită să aducă moaştele sfântului. Dar sfântul nevrând să se lase înduplecat, şi stând nemişcat, împăratul a trimis o epistolă de rugăminte, care avea acest cuprins:

Învăţătorului a toată lumea şi părintelui duhovnicesc, Sfântului Ioan Gură de Aur, patriarhul, scrie acestea Teodosie împăratul: „Noi, cinstite părinte, socotind că trupul tău este mort ca al altora, am vrut fără multă chibzuială să-l ridicăm şi să-l aducem iarăşi la noi. Din cauza aceasta dorinţa noastră, pe bună dreptate, nu ni s-a împlinit. Dar tu, cinstite părinte, ca cel care ai învăţat pe toţi pocăinţa, iartă-ne greşeala şi te dăruieşte nouă ca unor fii iubiţi de părintele lor, şi veseleşte cu venirea ta pe cei ce te doresc”.

Deci, când au dus scrisoarea aceasta şi au pus-o pe racla sfântului, sfântul îndată s-a lăsat uşor. Purtătorii raclei au ridicat racla şi au purtat-o fără osteneală. Când au ajuns de cealaltă parte de Constantinopol, a trecut împăratul, cu tot senatul şi patriarhul cu tot clerul, şi au pus racla ce era cu trupul sfântului într-o corabie împărătească. Dar iscându-se furtuna pe mare, celelalte corabii s-au împrăştiat în toate părţile, numai corabia cu trupul sfântului s-a abătut la via văduvei aceleia, pe care o năpăstuise Eudoxia, precum s-a spus mai înainte. Iar dacă s-a dat văduvei îndărăt via, îndată valurile mării s-au liniştit. Moaştele sfântului au fost duse mai întâi la biserica apostolului Toma, numită a lui Amantie; după aceea la biserica sfintei Irina şi aici au fost puse în sintronul său şi strigară toţi:

„Primeşte-ţi scaunul tău, sfinte”. După aceea fiind aşezată racla într-o caretă împărătească, a fost dusă la biserica cea mare a Sfinţilor Apostoli, unde fiind aşezată pe tronul cel sfinţit, s-a auzit glas grăind: „Pace tuturor”. După aceasta racla cu sfintele moaşte a fost îngropată în pământ, în altar, unde se află şi acum, iar când se săvârşea sfânta Liturghie, se făceau minuni mari. Aşa ştie Dumnezeu să mărească pe aceia, care îl slăvesc prin vieţuirea lor.

Cu privire la izgonirea sfântului Ioan Gură de Aur arătăm aici chiar cuvintele sale, pe care le-a grăit către episcopul Chiriac, care era şi el izgonit. „Vino să-ţi potolesc rana mâhnirii şi să-ţi risipesc negura cugetului. Ce te mâhneşte şi te întristează? Că iarna este grea şi că furtuna ce cuprinde Biserica este amară? Ştiu şi eu aceasta şi nimeni afară de Dumnezeu nu o poate înlătura. Dar, dacă voieşti, îţi voi zugravi icoana stării de acum. De multe ori vedem că marea se cutremură şi se umflă tocmai din fundul adâncului. Vedem şi pe corăbieri care neputând birui furtuna, stau încremeniţi punându-şi mâinile pe genunchi. Nu văd nici cerul, nici marea, nici pământul, ci zac jos în aşternuturi, plâng şi se tânguiesc. Aşa se întâmplă pe marea cea văzută. Dar acum furtuna care s-a dezlănţuit asupra Bisericii lui Dumnezeu este mai rea şi valurile sunt mai multe.

Ci, roagă-te Domnului nostru Iisus Hristos, Care nu biruieşte furtuna cu meşteşugul, ci potoleşte viforul numai cu ameninţarea. Iar daca te-ai şi rugat de multe ori şi n-ai fost ascultat, nu te lenevi. Căci astfel este voinţa iubitorului de oameni Dumnezeu, Care se îngrijeşte mai dinainte de mântuirea noastră. Au doară nu putea să izbăvească pe cei trei tineri, ca să nu fie aruncaţi în cuptor? Ci, când au fost robiţi şi duşi în ţara barbarilor, îndepărtaţi de îngrijirea părintească, de nimeni cunoscuţi şi în cuptor aruncaţi, atunci adevăratul Dumnezeu pe neaşteptate a făcut minune, a risipit focul din cuptorul haldeilor şi cuptorul s-a prefăcut în locaş de închinare. Iar tinerii au chemat toată făptura şi pe îngeri şi puterile, şi adunându-se toţi împreună ziceau: „Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul”. Vezi, frate, cum răbdarea drepţilor a primenit focul acela în rouă? Cum a înduplecat pe tiranul împărat să trimită cărţi în toată lumea şi să zică: „Mare este Dumnezeul lui Sedrah, Misah şi Avdenago!” Şi vezi câtă groaza a pus. Căci a scris: „De va grăi cineva cuvânt rău asupra lor, să-i fie casa de jaf şi să i se ia averile”.

Deci nu te mâhni, frate Chiriac. Eu, când mă izgoneau din Constantinopol, nu mă îngrijeam de mine, ci ziceam în inima mea: De-i este voia împărătesei să mă izgonească, izgonească-mă, că „al Domnului este pământul şi plinirea Lui”. De va vrea să mă ferăstruiască, ferăstruiască-mă, că am pildă pe Isaia. De va vrea să mă arunce în mare, îmi voi aduce aminte de proorocul Iona. De-i este voia să mă bage în groapă, am pilda pe Daniil care a fost aruncat în groapa leilor. De va vrea să mă ucidă cu pietre, am pe Ştefan, întâiul mucenic, care a pătimit uciderea cu pietre. De va vrea să-mi ia capul, am pe Ioan Botezătorul. De va vrea să-mi ia averea, de va găsi ca am, să mi-o ia; căci „gol am ieşit din pântecele maicii mele şi gol mă voi şi duce”.

Pe mine mă învaţă şi apostolul când zice: „Dumnezeu nu caută la faţa omului”. Şi încă: „De aş fi plăcut oamenilor, n-aş fi sluga lui Hristos”. Mă înarmează şi David când zice: „Grăit-am întru mărturiile Tale înaintea împăraţilor şi nu m-am ruşinat”. „Multe au meşteşugit asupra mea cei ce m-au urât, ci toate le-au făcut din pizmă”. Ştiu bine că te întristezi, frate Chiriac, pentru că cei ce ne-au izgonit merg cu cinste prin târg şi mulţi îi petrec cu alai. Dar nu-ţi aduci aminte de bogatul şi de Lazăr? Care din ei era amărât în această lume, şi care petrecea din plin? Ce i-a stricat lui Lazăr sărăcia? Au nu l-a dus în sânul lui Avraam, ca pe un viteaz şi biruitor? Şi ce i-a folosit bogăţia bogatului cel îmbrăcat în porfiră şi în vison? Nimic. Căci unde îi sunt purtătorii de toiege? Unde-i sunt lăncierii? Unde-i sunt caii cu trăsurile de aur? Unde îi sunt prietenii care se hrăneau la masa lui? Unde este masa cea împărătească? Au nu-l duceau legat, ca pe un tâlhar, la mormânt, purtându-şi sufletul gol din lumea aceasta şi strigând cu glas sec: „Părinte Avraame, miluieşte-mă şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă, să-mi răcească limba, că amar mă prăjesc în văpaia aceasta? Bogatule ticălos, de ce chemi tată pe Avraam, căruia nu i-ai urmat viaţa? Acela pe tot omul a ospătat în casa lui, iar tu n-ai purtat grijă de nici un sărac. Nu este de plâns şi de jelit, că acela care avea atâta bogăţie, nu s-a învrednicit de o picătură de apă? Pentru că nu a dat nici fărâmiturile de la masa săracului, nu primeşte acum nici o picătură de apă. În iarna vieţii acesteia el n-a semănat milostenie; a venit vara şi n-a secerat. Rânduiala Stăpânului este aceasta: El a pus faţă în faţă chinurile nelegiuiţilor şi odihna drepţilor, ca să se vadă unii pe alţii şi să se cunoască; fiecare mucenic îşi va cunoaşte atunci pe tiranul care l-a chinuit. Şi că ceea ce spun nu sunt numai cuvintele mele, ascultă ce grăieşte înţelepciunea: „Atunci cu multă îndrăzneală va sta dreptul în faţa celor ce l-au necăjit. Ca un călător ce umblă pe zăduf şi este ars de sete şi nimereşte la o fântână bună, sau ca un flămând care ar sta la o masă plină de toate mâncările, dar este oprit de cineva mai puternic să se atingă de bucatele de pe masă. Mare mâhnire şi chin este pe cel însetat că nu poate să-şi stingă setea şi pe cel flămând că este împiedicat să se îndulcească din bucate. Tot aşa şi la ziua Judecăţii: păcătoşii vor vedea pe sfinţi bucurându-se. Că şi pe Adam vrând Dumnezeu să-l amărască, l-a făcut să lucreze pământul în preajma raiului, ca privind locul cel dorit, de unde ieşise, să aibă pururea durere în suflet. Şi dacă, frate Chiriac, nu ne vom mai întâlni aici, în viaţa aceasta, ca să vorbim unul cu altul, dincolo în viaţa cealaltă nu va fi nimeni care să ne împiedice întâlnirea. Atunci vom vedea şi pe izgonitorii noştri, tot aşa precum Lazăr vedea pe cel bogat şi mucenicii văd pe chinuitorii lor.

Ioan Gura de AurDeci dar nu te mâhni, iubite frate, ci adu-ţi aminte de proorocul Isaia care zice: „De batjocorirea lor nu te teme şi de ocara lor nu te lăsa biruit, că după cum lâna este mâncată de molii, aşa vor fi şi ei mâncaţi”. Gândeşte-te la Domnul Hristos, cum în scutece fiind, a fost izgonit şi în pământul egiptenilor lepădat, Cel ce ţine lumea cu mâna Sa. Şi pentru ce? ca să se facă chip şi pildă nouă, să nu ne mâhnim întru năpaste. Şi-ţi mai adu aminte de patima Mântuitorului, şi de câte ocări a suferit pentru noi Stăpânul a toate. Că unii dintre iudei Îl numeau samaritean şi băutor de vin; alţii îndrăcit şi prooroc mincinos, zicând:

„Iată om mâncător şi băutor de vin”, şi că „scoate demoni cu domnul demonilor”. Şi ca să mai spun şi altele: cum L-au dus atunci să-L arunce în râpă? O, minune mare! Şi-L scuipau în obraz şi-i dădeau palme? Dar că L-au adăpat cu fiere şi I-au bătut capul cu trestie, şi cu hlamida împărătească îmbrăcându-L, cu cununa de spini L-au încununat; şi-i cădeau înainte batjocorindu-L şi tot felul de batjocoriri făcându-I?

Dar când L-au dus acei băutori de sânge, şi L-au tras gol la patimă? Cum L-au lăsat toţi ucenicii Lui? Că unul s-a lepădat de Dânsul, iar altul L-a vândut şi ceilalţi au fugit; şi sta singur, gol, în mijlocul poporului aceluia, de vreme ce praznicul Paştilor îi adunase pe toţi. Şi L-au răstignit ca pe un om rău, în mijlocul făcătorilor de rele şi ar fi zăcut neîngropat. Ca nici nu L-au pogorât de pe cruce, până nu L-au cerut unii, ca să-L îngroape. Şi cum au scornit minciună asupra Lui, cum că ucenicii Săi L-au furat şi că n-a înviat. Şi adu-ţi aminte încă de Apostoli, că de peste tot erau urmăriţi şi că se ascundeau prin cetăţi: Pavel s-a ascuns la o femeie vânzătoare de mătăsuri şi Petru la un curelar, că nu îndrăzneau să intre la cei bogaţi; dar mai târziu, toate le-au mers uşor. Aşa că nici tu frate, nu-ţi face inimă rea.

Auzit-am de bârfitorul acela Arsachie, pe care împărăteasa l-a pus patriarh în scaunul meu, că a necăjit pe fraţii şi fecioarele care n-au vrut să se împărtăşească cu el, şi că mulţi dintr-înşii au murit prin temniţe, pentru dragostea mea. Acest lup în chip de oaie, care are numai haina de episcop, este într-adevăr un adulter. Că precum femeia căreia îi trăieşte bărbatul, dacă merge după altul se numeşte adulteră, tot aşa şi acesta este un adulter nu trupeşte ci sufleteşte, pentru că, fiind eu viu, mi-a răpit scaunul.

Frate Chiriac, îţi scriu aceasta din Cucus, unde m-au izgonit din porunca împărătesei. Multe necazuri am întâmpinat pe cale, dar nu le-am luat în seamă. Că, pe când am ajuns în ţara capadocienilor şi în Tavrochilichia ne-au întâmpinat cete, cete, de sfinţi părinţi şi mulţime de monahii fecioare, care întristate şi plângând cu jale mare, căci mă vedeau dus în surghiun, ziceau întru sine: „Mai de folos ar fi fost să se ascundă soarele decât să tacă gura lui Ioan”. Aceste cuvinte m-au tulburat mult şi m-au întristat şi mai mult, când îi vedeam pe toţi plângând pentru mine. Iar toate celelalte câte mi s-au întâmplat nu le-am luat în seamă. Foarte bine ne-a primit episcopul cetăţii acesteia, şi multă dragoste ne-a arătat că dacă ar fi fost cu putinţă şi n-am fi păzit hotărârea, ne-ar fi dat chiar şi scaunul său. Te rog, dar, şi te poftesc din toată inima, goneşte plânsul amărăciunii tale. Adu-ţi aminte de mine, în rugăciunile tale şi mângâie-mă cu răspunsul tău”.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe Sfânta Marciana, împărăteasa.

Viaţa Sfintei Marciana, împărăteasa

  Sfânta Marciana împărăteasa este socotită cea întocmai cu Sfinţii Apostoli.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ISTORIE PE ZILE 27 Ianuarie

Evenimente

·         98: După moartea lui Nerva pe tronul Imperiului Roman a urcat Marcus Ulpius Traianus (98 - 117). În timpul domniei lui, Imperiul Roman a căpătat cea mai mare extindere teritorială. În 106 intră în componența sa și Dacia

·         1343: Papa Clement al VI-lea emite bula papală Unigenitus, prin care justifica puterea papei și utilizarea indulgențelor. Aproape 200 de ani mai târziu, Martin Luther a criticat sever puterea pe care si-au arogat-o papii. Papa Clement al VI-lea (nume laic: Pierre Roger sau Petre de Fécamp; * în jur de 1290 la cetatea Maumont, Corrèze, Franța; + 6 decembrie 1352 la Avignon) a fost papa Bisericii Catolice cu sediul la Avignon din 7 mai 1342 până la moartea lui.

·         1388: Petru I Muşat al Moldovei acordă regelui Poloniei Wladislaw al II-lea Jagelo, un împrumut de 4000 de ruble de argint pe termen de trei ani. Petru I Musat, domn al Moldovei 1375 -1391. La 27 ianuarie 1388 Petru I Muşat al Moldovei acordă regelui Poloniei Wladislaw al II-lea Jagelo un împrumut de 4000 de ruble de argint pe termen de trei ani, primind în schimb, ca zălog, oraşul Halici şi Ţinutul vecin al Pocuţiei, care puteau fi ocupate de domnul Moldovei în caz de nerespectare a termenului de restituire a banilor. De fapt suma împrumutată a fost de 3000 ruble de argint (echivalînd cu 538,380 kg de argint fin). Petru I Muşat este primul reprezentant al dinastiei Muşatinilor pe tronul Moldovei şi a domnit 16 ani. Din timpul domniei lui Petru I al Moldovei datează şi primul act care delimitează hotarul dintre principatul Moldovei şi Uniunea polono-lituaniană cu traseul pe rîuleţul Colacin, dintre Snyatin şi Şepinţi, apoi peste cîmpia Bolohovului pînă la Nistru, în punctul marcat de satul Potoc, şi mai departe pe Nistru în jos pînă la Marea Neagră. Conform acestui act, Pocuţia, teritoriu preponderent locuit de volohi (români) este cedat Uniunii polono-lituaniene, iar aceştea recunosc teritoriile din sudul Moldovei Transprutiene (locuite preponderent de tătari) ca teritorii a voievodatului Moldovei. Tot prin acest act Petru I Muşat recunoaşte suzeranitatea Uniunii polono-lituaniene asupra Moldovei. La apropierea dintre Moldova şi Polonia o mare importanţă au avut legăturile matrimoniale dintre domnitorii lituanieni şi cei moldavi, precum şi interesele economice ale părţilor, legate în primul rînd de drumul comercial care venea dinspre Liov spre factoriile comerciale de pe ţărmul pontic şi invers, străbătînd Moldova. Prin mijlocirea lui Petru I Muşatinul s-a produs încercarea de apropiere dintre Uniunea polono-lituaniană şi Muntenia. Negocierile în acest sens au debutat la sfîrşitul anului 1389.

·         1593: Se deschide procesul intentat de Vatican savantului italian Giordano Bruno, acuzat de erezie. Giordano Bruno (n. ca.1548, Nola/Campania – d. 17 februarie 1600, Roma) a fost un teolog și filosof umanist italian din epoca Renașterii. Condamnat și ars pe rug de Inchiziție pentru concepția sa panteistă și pentru convingerea asupra infinității lumii, idei considerate eretice, numele lui a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului. A sustinut în mod corect că Soarele este doar o stea în mișcare în spațiu și de asemenea, că universul conține un număr infinit de lumi locuite populate de alte ființe inteligente. A fost găsit vinovat și a fost ars pe rug la 17 februarie 1600.

·         1695: Mustafa al II-lea (n. 6 februarie 1664), devine sultan al Imperiului Otoman, dupa moartea lui Ahmed al II-lea. Ahmed II (n. 25 februarie 1643 – d. 6 februarie 1695) a fost sultanul Imperiului Otoman în perioada 1691 – 1695. Ahmed al II-lea sa născut la Palatul Topkapî, Constantinopol, fiul lui Sultan Ibrahim I și al Valide Sultan Hatice Muazzez și fratele lui Suleiman al II-lea. Ahmed II moare la Edirne, decesul acestuia venind în urma unei boli necunoscute. Mustafa al II-lea (n. 6 februarie 1664 – d. 28/30 decembrie 1703) a fost sultanul Imperiului Otoman în perioada 1695 – 1703. S-a născut la Adrianopol, fiu al sultanului Mehmed al IV-lea și Valide Sultan Mah-Para Ummatullah Rabia Gül-Nush. Imperiul Otoman se afla din 1683 în conflict cu o coaliție de state europene conduse de Imperiul Habsburgic (Liga Sfântă) și Rusia (din 1686), în care otomanii au suferit eșecuri (Mohacs (1687) Slankamen (1691) si in Grecia. Mustafa a luat măsuri ferme , reducerea cheltuielilor de stat, creșterea taxelor pe articolele de lux, consolidarea armatei și marinei și conducerea politicii monetare a statului. A obținut astfel un oarecare succes în 1695 (a reocupat insula Chios) și 1696, dar nu i-a putut împiedica pe ruși să cucereasca cetatea Azov în 1696.  Armata otomană a fost în cele din urmă zdrobita de austriecii de la Zenta în septembrie 1697 și Imperiul a trebuit să cedeze mari teritorii in urma Tratatului de la Karlowitz din 1699 și Tratatul de la Constantinopol din 1702. În ultimii ani ai domniei sale, a pierdut interesul pentru afacerile statului si petrecea majoritatea timpului în palatul de Edirne. În iulie 1703 ienicerii s-au revoltat după ce a încercat să dezamorseze situația, a abdicat 22 august 1703, în favoarea fratelui său Ahmet III4. A murit în luna decembrie a aceluiași an.

·         1785: Este fondată Universitatea din Georgia

·         1855: Conducerea Școlii ostășești din București solicită Eforiei școalelor publicarea lucrării lui Nicolae Bălcescu "Puterea armată și artă militară la români". Lucrarea era folosită pentru predarea cursului de istorie militară

·         1880: Lui Thomas Edison i-a fost acordat brevetul de invenție pentru sursa sa de iluminare incandescentă. Thomas Alva Edison (n.11 februarie 1847 Milan, OH, SUA – d.18 octombrie 1931, West Orange, NJ, SUA) a fost un important inventator și om de afaceri american al sfârșitului de secol XIX și început de secol XX. A fost cunoscut și ca „Magicianul din Menlo Park„, fiind și cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică a descoperirilor științifice (1093 brevete). A fost un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenții în domeniul electricității (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de transmisie multiplă a telegramelor, al înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) și al cinematografiei – kinetoscopul. În lumea industriei introduce noțiunea de producție de serie.

·         1888: La Washington este fondată "National Geographic Society"

·         1903: A fost fondată Confederația patronală UGIR (Uniunea Generală a Industriașilor din România)- actual UGIR-1903

·         1915: Marina Statelor Unite ocupă Haiti. Statele Unite ale Americii a fost deosebit de ingrijorate fata de rolul (real și imaginat), jucat de Germania in ultimele decenii în emisfera vestică,inclusiv in Haiti. Americanii detineau importante informații legate de investiții masive germane pe insula ca parte a unei „rețele mai largi de spionaj german care activa in America Latină și Caraibe. Prima debarcare pe insula a avut loc pe 27 ianuarie, 1914 cand de pe vasul de razboi USS Montana au desantat trupe americane. Ocupația s-a încheiat la o august 1934, după ce a Franklin D. Roosevelt a semnat un acord de retragere in luna august 1933. Ultimul contingent de pușcașii marini americani a plecat pe 15 august 1934, după un transfer oficial de putere catre autoritatile locale.

·         1926: Inginerul englez John Logie Baird (1888-1946), a experimentat intr-un studio din Londra primele transmisiuni televizate. John Logie Baird (n. 14 august 1888 la Helensburgh – d. 14 iunie 1946 la Bexhill-on-Sea) a fost un inginer scoțian, cunoscut pentru faptul că a inventat primul sistem de televiziune mecanică. De asemenea, a realizat primul tub electronic pentru televiziunea color. A realizat prima demonstrație a invenției sale în fața membrilor Royal Society cu un echipament care utiliza discuri rotative pentru a descompune imaginea într-o serie de linii. În anul 2002, BBC i-a acordat locul 44 în topul „100 Greatest Britons„, iar în 2006 National Library of Scotland l-a considerat ca fiind unul dintre primii zece oameni de știință scoțieni.

·         1941: Au început, la Washington, consfătuiri secrete între Statele-Majore englez și american (pâna la 29 martie 1941); au fost adoptate principiile fundamentale ale strategiei războiului împotriva puterilor “Axei” (planul “ABC1”)

·         1944: Inceteaza blocada germana asupra Leningradului, inceputa la 8 septembrie 1941. Asediul Leningradului a provocat in randurile populatiei si a aparatorilor orasului un numar de 600 000 de morti, si distrugeri masive. Numai centrul oraşului a rămas intact.

·         1945: Eliberarea de către forțele sovietice a lagărului de exterminare de la Auschwitz, Polonia. Ziua de 27 ianuarie a fost declarata zi de comemorare a victimelor holocaustului. Cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist, Auschwitz a devenit locul emblematic de implementare a soluției finale, un element major în punerea în practică a Holocaustului; se estimează că cel puțin 1,1 milioane de persoane au fost omorâte acolo, din care peste 90% au fost evrei.

·         1967: Trei astronauți americani (Virgil Grissom, Edward Withe și Roger Chaffee) au murit, fiind carbonizați în incendiul izbucnit la bordul navetei spațiale „Apollo 1”, în timpul simulării unei lansări a acesteia de la Cape Canaveral, SUA

·         1967: Semnarea de către URSS, SUA și Marea Britanie a Tratatului privind utilizarea pașnică a spațiului cosmic pentru urmatorii 60 de ani (intrat în vigoare la 10 octombrie)

·         1973: La Paris, a fost semnat acordul de pace care a dus la incheierea Razboiului din Vietnam O încetare a focului a fost semnata la Paris între Statele Unite şi Vietnamul de Nord,in urma negocierilor dintre Le Duc Tho din partea Vietnamului si a lui Henry Kissinger pentru America, s-au încheiat 10 ani de război. Publicul american este socat sa afle ca 56 000 de soldaţi americani si-au pierdut viaţa în Vietnam, şi ca s-au irosit 135 de miliarde de dolari în operaţiunile militare.

·         1983 - Se instituie Ziua mondială a vămilor.

·         1987: Mongolia a stabilit relatii diplomatice cu SUA

·         1987: Republica Malta s-a declarat stat neutru, conform prevederilor Constitutiei

·         1988: Inaugurarea Bibliotecii Române din Paris

·         1990: A început procesul celor patru demnitari ai regimului comunist (Ion Dinca, Tudor Postelnicu, Emil Bobu și Manea Manescu); pe 2 februarie au fost condamnați la închisoare pe viață. După scurt timp, au fost puși în libertate. Tudor Postelnicu (n. 13 noiembrie 1931) a fost un comunist și general român. În 1977 a făcut parte din Comandamentul de reprimare a grevei minerilor din Valea Jiului. În 1978 a fost numit șef al Departamentului Securității Statului. În 1987 devine Ministru de Interne și membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român

·         1990 - Dumitru Mazilu a demisionat din funcţia de vicepreşedinte al CFSN.

·         1992: A fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare și bună vecinatate cu Bulgaria

·         1997: În Burkina Faso a fost revizuita Constitutia adoptată la 11 iunie 1991

·         1997 - Scriitorul Dinu Săraru a lansat ediţia definitivă a "Trilogiei ţărăneşti", carte care cuprinde trei volume: "Nişte ţărani", "Iarba vîntului" şi "Crimă pentru pămînt".

·         2009 - Mitropolitul Kiril de Smolensk şi Kaliningrad a fost ales patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii, preluând astfel conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse.

·         2011: Se declanșează „Primăvara arabă” în Yemen. Primăvara arabă au fost o serie de mișcări de protest care au avut loc în mai multe țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord începând cu sfârșitul anului 2010. În principal, acestea au avut loc mai ales în țări arabe unde domnea un regim autoritar sau totalitar. Manifestări de stradă de o amploare deosebită s-au desfășurat în Egipt, Algeria, Yemen, Libia, Iordania, Bahrain, Maroc, Kuweit si Iran, având loc evenimente de mai mică amploare în Sahara Occidentală, Sudan, Djibouti, Cisiordania, Liban, Siria, Irak, Senegal, Arabia Saudită și Oman. În aceeași perioadă s-au desfășurat demonstrații de diferite mărimi și în țări din afara zonei, cum ar fi Somalia, Albania, Serbia, Mauritania și Gabon. Scânteia care a declanșat mișcările de protest a fost larg recunoscută ca fiind sinuciderea prin auto-incendiere a luiMohamed Bouazizi în Tunisia la data de 17 decembrie 2010. Acest act a declanșat demonstrații pe scară largă împotriva regimului, care ulterior s-au extins în mai multe țări din zonă. În Egipt, Yemen și Tunisia, demonstrațiile au devenit adevărate revoluții care au dus la înlăturarea președinților tunisian (Zine El Abidine Ben Ali) și egiptean (Hosni Mubarak), iar ulterior și a președintelui yemenit Ali Abdullah Saleh. În Iordania și Cisiordania guvernele au fost dizolvate de către regele Abdullah, respectiv președintele Autorității Palestiniene Mahmud Abbas. Existența mijloacelor de comunicație modernă precum Facebook sau Twitter au înlesnit organizarea revoltei, fapt pentru care guvernele din mai multe țări afectate de proteste au blocat accesul la ele sau chiar la întregul Internet. Accesul mass-media internaționale în mai multe țări a fost sever restricționat, iar reporterii mai multor posturi internaționale (CNN, Al Jazeera etc.) aflați pe teren au fost amenințați, reținuți de către poliție sau chiar bătuți. După căderea celor trei dictatori din Tunisia, Egipt și Libia, următoarea întrebare a fost cine urmează la rând. Următoarele revolte s-au declanșat în Siria și Yemen. Cei doi lideri, Bashar Al Assad și Ali Abdullah Saleh, au încercat să se mențină la putere, lansând numeroase promisiuni de democratizare, pentru oprirea violențelor. Protestele în Yemen au durat 10 luni timp în care s-au produs masacre în aproape fiecare zi. Președintele Saleh în tot acest timp, a promis o serie de reforme politice care să îmbunătățească traiul cetațenilor, însă poporul nu a renunțat până când acesta nu și-a semnat demisia, după 32 de ani de președinție. Același lucru nu se poate spune despre Siria, unde forțele rebele luptă încă împotriva regimului Asad, care refuză să predea puterea în ciuda violențelor și evenimentelor grave care au încălcat drepturile omului.

Nașteri

·         1546: Joachim al III-lea Frederic, Elector de Brandenburg (d. 1608)

·         1615: Nicolas Fouquet, om de stat francez, ministru de finanțe (d. 1680)

·         1679: Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach (d. 1738)

·         1708: Marea Ducesă Anna Petrovna a Rusiei (d. 1728)

·         1756: S-a născut in Salsburg, genialul compozitorul austriac Wolfgang Amadeus Mozart, unul dintre cei mai mari compozitori al tuturor timpurilor. Wolfgang Amadeus Mozart (nascut 27 ianuarie 1756, Salzburg, decedat 5 decembrie 1791, Viena), compozitor german și austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creat ori în domeniul muzicii clasice. A manifestat un exceptional talent muzical de la o varsta frageda. La numai 7 ani el a început impreuna cu tatăl său, Leopold şi sora lui, Maria Anna, un tur al marilor curti princiare europene, fiind prezentat regilor şi reginelor Europei. Tanarul Mozart s-a mutat la Viena împreună cu soţia sa, Constance, unde au dus o existenta precara. În Viena,a compus cele mai multe dintre capodoperele sale, simfonii, concerte, şi opere celebre, cum ar fi “Flautul fermecat.” A murit în sărăcie, la 5 decembrie 1791,la varsta de 35 de ani. Dintre lucrarile sale cele mai renumite se disting : Răpirea din Serai (1782),Nunta lui Figaro (1786), Don Giovanni (1787), Cosi fan tutte (1790), Flautul fermecat (1791) şi faimosul “Requiem”.

·         1775: Friedrich von Schelling, filozof german (d. 1854)

·         1805: Maria Anna de Bavaria, regină consort a Saxoniei (d. 1877)

·         1805: Sofia de Bavaria, Arhiducesă de Austria, mama împăratului Franz Joseph al Austriei(d. 1872)

·         1823 - S-a născut compozitorul francez Edouard Lalo, a cărui creaţie a cuprins operă, simfonii, concerte pentru vioară şi violoncel (m. 22 aprilie 1892).

·         1826: Mihail Saltîkov-Șcedrin, scriitor rus (d. 1889)

·         1829: Isaac Roberts, astronom englez (d. 1904)

·         1832: S-a născut Lewis Carroll (Charles Lutwidge Dodgson), scriitor, matematician, cleric si fotograf englez, autorul celebrei povestiri “Alice în ţara minunilor”; (d.14.01.1898). Lewis Carroll (pseudonimul lui Charles Lutwidge Dodgson) (n. 27 ianuarie 1832 la Daresbury – d. 14 ianuarie 1898 la Guildford) a fost un prozator, matematician, logician, cleric și fotograf englez. A scris celebra sa carte ”Alice in Tara Minunilor”, în anul 1865.

·         1836: Leopold von Sacher-Masoch, scriitor austriac (d. 1895)

·         1841: Alexandru Candiano-Popescu, avocat și ziarist, general al Armatei Române, a fost unul dintre cei care au contribuit la cucerirea Independenței de Stat, în timpul războiului din 1877 (d. 1901).

·         1851: Rafael Obligado, poet argentinian (d. 1920)

·         1859: Wilhelm al II-lea, împărat al Germaniei, rege al Prusiei (d. 1941). Wilhelm al II-lea (Friedrich Wilhelm Albert Victor von Preußen; n. 27 ianuarie 1859, Berlin – d. 4 iunie 1941, Olanda) a fost ultimul împărat al Germaniei și rege al Prusiei de la 1888 la 1918. A urcat pe tron în iunie 1888, după domnia scurtă de tatăl său, Frederic al III-lea. Wilhelm al II-lea provine din familia Hohenzollern. Tatăl lui a fost Friedrich al III-lea iar mama a fost împărăteasa Victoria Adelaide Mary Louisa.

·         1861: S-a născut mareşalul român Constantin Prezan, erou al Marelui Război de Reîntregire a României si membru de onoare al Academiei Romane. Constantin Prezan (n. 27 ianuarie 1861, satul Sterianul de Mijloc, comuna Butimanu, plasa Snagov, județul Ilfov, în prezent în județul Dâmbovița – d. 27 august 1943, satul Schinetea, județul Vaslui) unul dintre mareșalii României, erou al Primului Război Mondial. A fost șef al Marelui Cartier General al Armatei, iar in perioada 11-13 noiembrie 1916 a îndeplinit funcția de comandant al Armatei 1. Fiind specialist în arma geniului, a coordonat planul campaniei din 1917, adică a faimoaselor bătălii de la Marasti, Marasesti si Oituz . Constantin Prezan a evitat să se implice activ în viața politică, deși a avut o serie de demnități politice, mai mult onorifice, cum ar fi aceea de senator de drept deținută în perioada postbelică, în baza înaltei sale poziții din armată, precum și de participant/membru al Consiliilor de Coroana . A primit numeroase distincții și medalii, fiind ales membru de onoare al Academiei Romane. Mareșalul Constantin Prezan s-a stins din viață la 27 august 1943, fiind înmormântat cu funeralii naționale, în curtea reședinței sale de la Schinetea.

·         1863 - S-a născut Konstantin Sergeevici Stanislavski, actor, regizor, teoretician rus (m.07.08.1938).

·         1891: Ilya Ehrenburg, scriitor și publicist rus (d. 1967)

·         1892 - S-a născut Theofil Simenschy, filolog, eseist şi traducător ("Un dicţionar al înţelepciunii", "La construction du verbe dans les langues indo-européennes") (m.15.12.1968).

·         1902: S-a nascut Ilie G. Murgulescu, chimist român, preşedinte al Academiei Române (1963-1966); (d. 28.10.1991). Ilie G. Murgulescu (n. 27 ianuarie 1902, Cornu, județul Dolj, d. 28 octombrie 1991, București) a fost un chimist român, membru titular al Academiei Române din 1952 și Președinte al Academiei între anii 1963-1966. Ilie G. Murgulescu provenit dintr-o familie modestǎ și a avut o carieră remarcabilă. Ilie G. Murgulescu a fost Ministru al Învățământului Superior în guvernul condus de Gheorghiu Dej si Ministru al Învățământului și Culturii între 1961-1962 și Ministru al Învățământului în guvernul Ion Gheorghe Maurer. A fondat Institutul de Chimie Fizică al Academiei Române pe care l-a condus până în 1977.

·         1920 - S-a născut Helmut Zacharias, violonist şi şef de orchestră german.

·         1922 - S-a născut sculptorul Nicolaie Pascu (Bustul lui Aurel Vlaicu din Orăştie; bustul monumental în bronz al lui Horia, la Scărişoara; Mihai Eminescu, bust monumental în bronz, la Alba Iulia etc).

·         1924: S-a nascut Rauf Denktaş, preşedintele autoproclamat al Republicii Turce a Ciprului de Nord, recunoscută pe plan internaţional doar de Turcia.

·         1925: Liviu Ionesi, geolog român, membru al Academiei Române

·         1926: Ingrid Thulin, actriță suedeză

·         1930 - S-a născut Bobby Bland (Robert Calvin), bluesman american.

·         1935: Vasile Grigore, pictor român

·         1936: S-a nascut la Cluj, Florin Piersic, actor român de teatru şi film. Florin Piersic (n. 27 ianuarie 1936, Cluj) este un actor român de teatru și film. A jucat dramă, comedie, tragedie, figuri istorice, haiduci. Debutul cinematografic s-a produs cu filmul Ciulinii Bărăganului din 1957, interpretând rolul lui Tănase. Și-a evidențiat talentul în ceea ce privește filmele istorice în Neamul Șoimăreștilor din 1965, regizat de Mircea Drăgan, și apoi a jucat în filmul care l-a făcut cunoscut De-aș fi Harap Alb(1965), regizat de regizorul Ion Popescu-Gopo. Printre rolurile sale celebre din filme s-au numărat haiducul Anghel Șaptecai, haiducul Grigore Pintea și Mărgelatu. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. A fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”

·         1936: Samuel Ting, fizician american

·         1936: S-a nascut Nicapetre (Petrica M. Balanica), artist plastician român; (d.21 aprilie 2008).

·         1939: S-a nascut Sergiu Hanganu, arhitect român, membru de onoare al Academiei Române, stabilit în prezent în Canada. Pentru diferite proiecte şi lucrări a fost distins cu şase premii întâi, cu 39 de premii de excelenţă şi a participat la 29 de jurii internaţionale de arhitectură. A avut cinci expoziţii personale de proiecte de arhitectură în Ottawa, Toronto, Montreal şi New York şi alte şapte expoziţii pe diverse teme (decoraţiuni interioare, arhitectură modernă).

·         1942: Alexandru Mironov, scriitor și politician român

·         1944: S-a nascut Nick Mason, baterist şi compozitor britanic (Pink Floyd).

·         1944 - S-a născut Kevin Coyne, vocalist, chitarist şi compozitor britanic (Siren).

·         1946 - S-a născut Nedra Telley, vocalistă americană (The Ronettes).

·         1948: S-a nascut Mihail Barisnikov dansator rus, coregraf, și actor.

·         1948 - S-a născut Kim Gardner, basist american (Ashton, Gardner & Dyke).

·         1948: Valeri Brainin, poet, muzicolog, pedagog de muzică, compozitor rus-german

·         1948: Aurel Vlădoiu, politician român

·         1948 - S-a născut Charles Ghankay Taylor, preşedintele Republicii Liberia (învestit la 2 august 1997).

·         1951 - S-a născut Seth Justman, clăpar, vocalist şi compozitor american (J. Geils Band).

·         1951 - S-a născut Brian Downey, baterist britanic (Thin Lizzy).

·         1957: Janick Gers, chitarist britanic (Iron Maiden și White Spirit)

·         1958: S-a nascut la Sinaia, Norica Nicolai, fost senatoare liberala in Parlamentul Romaniei. A fost aleasă deputat în Parlamentul European în data de 7 iunie 2009, pe lista Partidului National Liberal.

·         1964: Carmen Rădulescu, interpretă româncă de muzică ușoară

·         1964 - S-a născut Miguel Drummond, baterist britanic (Curiosity Kills The Cat).

·         1974: Andrei Pavel, jucător român de tenis

·         1975: Narcisa Suciu, interpretă, textieră si compozitoare româncă

·         1978: S-a nascut Cătălin Măruţă, realizator TV român.

·         1980: Marat Safin, jucător rus de tenis

·         1990: Mihai Onicaș, fotbalist roman

Decese

·         98: Moare imparatul Nerva (n.37), iar fiul său adoptiv Marcus Ulpius Nerva Traianus ii succede fără nici un incident pe tronul Imperiului Roman. Marcus Ulpius Nerva Traianus (n.18 septembrie 53 – d. 9 august 117), a condus Imperiul Roman între anii 98-117, fiind al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni ai imperiului si primul roman ne-italian care a devenit împărat. A fost adoptat de imparatul Nerva la data de 27 octombrie 97 si desemnat coregent și succesor la tron, in timp ce era guvernatorul provinciei Germania Superior, unul dintre cei mai talentați generali ai Imperiului. In anul 106 e.n. a cucerit Dacia, dupa doua razboaie grele. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

·         672: A decedat Vitalian (Papă al Romei în perioada 30 iulie 657 – 27 ianuarie 672). Papa Vitalian (+ 27 ian. 672) a fost Papă al Romei în perioada 30 iulie 657 – 27 ianuarie 672. A fost al 76- lea Papa la Vatican. Despre tinerețea lui se știe doar atât că s-a născut la Segni iar numele tatălui său era Anastasius. După decesul papei Eugen I pe 2 sau 3 iulie 657 a fost ales papă, fiind întronat pe 30 iulie. Numele său înseamnă „cel care îți dă multă viață”. A încercat să restabilească relații mai prietenești între bisericile crestine apus și răsărit, insă, tocmai in timpul lui Vitalian, monotelismul – considerat eretic de către Roma – se răspândise în Bizanț până la cele mai înalte niveluri ale societății (împăratul Constans al II-lea, Patriarhul Petros și alții). Cu toate că n-au fost rezolvate conflictele cu caracter dogmatic, Vitalian a reușit prin mai multe scrisori să creeze o bază nouă pentru un contact reciproc. Apogeul acestui schimb a fost atins când Constans al II-lea a stat în vizită la Roma între 5 și 7 iulie 663 ca să-i combată de acolo pe longobarzi. Ca oaspete, a asistat la două slujbe religioase în catedrala Sf. Petru, luând și cina împreună cu Vitalian. A reușit să întindă influența papală în Anglia și pe insula Creta. În Anglia, conflictele religioase între britanici și anglo-saxoni au fost stinse după ce călugărul Teodor de Tarsus a ajuns noul arhiepiscop de Canterbury. Vitalian a fost înmormântat în Bazilica Sfântul Petru din Roma. Biserica Romano-Catolică îl venerează ca sfânt, data comemorării sale fiind 27 ianuarie.

·         1595: Sir Francis Drake, explorator englez (n. c.1540)

·         1740: Louis Henri, Duce de Bourbon, prim-ministru al Franței (n. 1692)

·         1814: A murit rapus de tifos filosoful german Johann Gottlieb Fichte ( n.19 mai, 1762) , cunoscut ca părinte al idealismului german și ca urmas al lui Kant. Prima sa scriere importantă, Versuch einer Kritik aller Offenbarung, a apărut fără numele autorului pe copertă, iar recenzenții au crezut că este o lucrare a lui Kant și au lăudat-o din belșug. Numit în 1809 profesor la Universitatea din Berlin, Fichte a urcat în ierarhia academică îndeplinind succesiv, funcțiile de decan al Facultății de filosofie și rector al Universității (a fost primul rector ales de corpul profesoral).

·         1860: János Bolyai, matematician, violonist maghiar (n. 1802)

·         1901: A murit la Milano Giuseppe Fortunino Francesco Verdi, compozitor italian, autorul celebrelor opere „Aida”, „Othello”, „Rigoletto”, „Nabucco”, „Falstaff” (n.10.10.1813). Giuseppe Fortunino Francesco Verdi (n. 10 octombrie 1813, Le Roncole — d. 27 ianuarie 1901, Milano), compozitor italian, vestit mai ales pentru creațiile sale în muzica de operă. S-a nascut în mica localitate Le Roncole, în apropierea Parmei, in ziua 10 octombrie 1813). A avut mari succese internaţionale cu operele Nabucco în 1842, apoi cu Rigoletto, Il Trovatore, La Traviata, Aida, Otello şi Falstaff.

·         1919: A murit poetul maghiar Endre Ady (n. 22 noiembrie 1877, Érmindszent, comitatul Sălaj, azi Ady Endre, județul Satu Mare) În literatura maghiară este primul care rupe legătura cu stilurile vechi, creând un stil modern. Poezia lui este influențată de Baudelaire, Verlaine. Este un poet simbolist. Simboluri des folosite: Dumnezeu, Bani, Léda. Întodeauna scrie simbolurile cu literă mare. Ady nu a fost cunoscut doar ca poet ci și ca jurnalist. Între Ady și poetul roman Octavian Goga a existat o prietenie sinceră.

·         1967: Ion Buzdugan, poet, folclorist, publicist român (n. 1887)

·         1967: Trei astronauti americani (Virgil Grissom, Edward Withe si Roger Chaffee) au murit, fiind carbonizati in incendiul izbucnit la bordul navetei spatiale „Apollo 1”, in timpul simularii unei lansari a acesteia de la Cape Canaveral, SUA.

·         1970 - A murit pictorul german Erich Heckel, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai expresionismului, cofondator al comunităţii artistice Die Brücke („Clovn în faţa oglinzii”, „Portul Hamburg”) (n.31.07.1883).

·         1971: Prințesa Adelaide de Schaumburg-Lippe, soția ultimului Duce de Saxa-Altenburg (n.1875)

·         1972: A decedat renumita cântăreață de jazz americana Mahalia Jackson; (n. 1911).

·         1982: Alexander Abusch, scriitor și funcționar comunist german (n. 1902)

·         1983: A murit la varsta de 68 de ani, popularul actor de comedie francez de origine spaniola, Luis de Funès. Louis de Funès (născut Louis Germain David de Funès de Galarza la 31 iulie 1914 – d. 27 ianuarie 1983) actor francez de film. S-a bucurat de un succes enorm în majoritatea țărilor Europei și vestul Asiei timp de mai mulți ani. Într-un sondaj de opinie din 1968 a fost votat cel mai popular actor francez. Majoritatea filmelor sale de succes, ca de exemplu cele din seria Jandarmul din Saint-Tropez (Le gendarme de Saint-Tropez), sunt bazate pe gaguri vizuale (slapstick); deși de Funès putea interpreta și roluri serioase cu o subtilitate suficientă, a fost renumit mai ales pentru grimasele și expresiile faciale exagerate.

·         1985: Ioan Massoff, teatrolog, prozator român (n. 1904)

·         2000: Aurel Grigoraș, dirijor român (n. 1932)

·         2001: Marie-José a Belgiei, soția regelui Umberto al II-lea al Italiei (n. 1906)

·         2006 - A încetat din viaţă Prinţul Carol Mircea (85 de ani), fratele fostului rege Mihai, fiul, din prima căsătorie, al regelui Carol al II lea şi a Ioanei Valentina Lambrino. Această căsătorie a fost anulată, însă originea regală a lui Carol Mircea a fost recunoscută în urma a două procese, în Franţa şi Portugalia. Prinţul a trăit în exil, în Franţa şi Anglia. El avea doi copii: Paul (care locuieşte în România) şi Alexandru (care locuieşte în SUA).

·         2006 - A încetat din viaţă fostul preşedinte al Germaniei, Johannes Rau (75 ani). A fost primul şef al Republicii Federale care a ţinut un discurs în limba germană în faţa Knesset-ului, Parlamentul israelian, unde a cerut scuze pentru atrocităţile comise de nazişti în cel de-al doilea război mondial. De numele său se leagă o importantă contribuţie la istorica împăcare germano-israeliană

·         2007: Henry Valen, politolog norvegian (n. 1924)

·         2008: A murit presedintele indonezian Suharto. Suharto s-a născut la 8 iunie 1921 si a fost presedinte al Indoneziei intre anii 1967-1998.

·         2009: A murit John Updike, prozator şi poet american ( romanul sau “Centaurul” a fost tradus si in limba romana); ( n.1932).  

·         2010: A murit scriitorul american Jerome David Salinger, autorul romanului “De veghe în lanul de secară”; (n.1 ianuarie 1919,New York).

·         2013: A murit comunistul sovietic Ivan Ivanovici Bodiul, fost Prim-secretar al Partidului Comunist din R.S.S. Moldovenească intre anii 1961-1980; (n.3 ianuarie 1918). În ciuda originii sale moldovenesti, a fost un prost vorbitor al limbii romane. Ivan Bodiul a fost prim-secretar al Partidului Comunist din Moldova de la 28 mai 1961 – 30 decembrie 1980. In opiniile istoricilor care au studiat perioada respectivă, Bodiul a fost un „dictator regional” tipic perioadei brejneviste. În calitate de prim-secretar al PCM, el s-a remarcat prin lupta dusă împotriva conștiinței naționale românești si a transformat RSS Moldovenească într-un cap de pod al KGB-ului în războiul subversiv purtat de URSS împotriva României; A dus o politica de deznationalizare a romanilor moldoveni si de persecutii impotriva intelectualitatii romane din aceasta republica sovietica si de rusificare a Republicii Moldova, invitând specialiști alogeni din cele mai îndepărtate colțuri ale fostei Uniuni Sovietice în detrimentul angajării în câmpul muncii a populației băștinașe care, la rândul ei, era trimisă în mod organizat în Siberia și în alte regiuni ale URSS (în special din RSFSR) pentru a schimba structura etnică a populației. A încurajat căsătoriile tinerilor nomenclaturişti cu rusoaice, acest fapt fiind un bilet de intrare în saloanele puterii sovietice. A susținut ampla campanie de falsificare a adevărului științific despre limba română și istoria națională. Grefând pe te­ma poporului şi limbii moldove­neşti, a lan­­sat critici dure împotriva regimului de la Bucureşti. Încă din anul 1965, s-a declanşat o vastă campanie propagandistică vizând pericolul presei, literaturii, radi­o­u­lui şi televiziunii româneşti. În 1968 a interzis literatura românească şi ziarele de peste Prut, acestea fiind tăinuite în fondurile speciale ale bibliotecilor si eliminat în totalitate „limba moldovenească” din spaţiul public încă la începutul anilor ’60, când în Ucraina, de exemplu, Piotr Selest a luat măsuri pentru a readuce măcar parţial ucraineana în instituţiile statului; În 1970, în faţa membrilor Co­mitetului Central (CC) al Parti­du­lui Comunist din Moldova (PCM), Ivan Bodiul (1917-2013), prim-secretarul RSSM, a „înfierat” politica lui Ceauşescu. Deoarece „propagau ideea României Mari”, i-a numit pe comuniştii români „re­acţionari”, „şovini”, calomniatori „în mod josnic” ai bolşevicilor. Altă dată s-a denunţat „răspândirea foilor volante şi a ins­crip­ţiilor cu caracter antirus, antisovietic şi proromân”

·         2015: Charles Hard Townes, fizician american, laureat Nobel (n. 1915)

Sărbători

• Aducerea moaștelor Sf Ier Ioan Gură de Aur, Sf Marciana împărăteasa – Calendar creștin ortodox
• În calendarul romano-catolic: Sf. Bretanion, episcop de Tomis; Sf. Angela de Merici, fecioară (1470-1540). Sf. Angela de Merici, (n. cca. 1470, Desenzano, d. 1540), s-a născut la Desenzano, în regiunea Veneto (Italia); din 1516 a trăit la Brescia. A îmbrăcat haina Ordinului al treilea al Sfântului Francisc de Assisi și a adunat în jurul ei tinere pe care le-a format în vederea exercitării faptelor de caritate. În anul 1535 a întemeiat „Societatea Sfintei Ursula” (Ursulinele) pentru educarea fetelor sărace la o viață creștină, care reprezintă primul „institut secular”. Membrii acestui ordin trăiesc în familiile lor, nu poartă veșminte călugărești, dar urmează sfaturile evanghelice (curăția, sărăcia, ascultarea). Canonizată în 1807. Sărbătorită în Biserica Catolică la 27 ianuarie.
• Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este ziua de 27 ianuarie din fiecare an și este prima comemorare universală a victimelor Holocaustului. Această comemorare a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptată la a 42-a ședință plenară. La 24 ianuarie 2005, în cadrul unei ședințe speciale, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni și a milioane de persoane de alte naționalități de către regimul nazist german. 27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost eliberat de armata sovietică. Înainte de rezoluția 60/7, se instituiseră zile naționale de comemorare a Holocaustului, cum ar fi Der Tag des Gedenkens an die Opfer des Nationalsozialismus (Ziua Comemorării Victimelor Național-Socialismului) în Germania, stabilită printr-un decret al Președintelui Germaniei Roman Herzog la 3 ianuarie 1996. Din 2001, 27 ianuarie fusese și Ziua Holocaustului în Regatul Unit.

ARTE 27 Ianuarie

INVITAȚIE LA OPERĂ 27 Ianuarie

Giuseppe Verdi

Ópera La Traviata de Verdi 

GIUSEPPE VERDI.- 1813-1901- Ópera - LA FORZA DEL DESTINO 

Verdi  Falstaf

 Verdi SIMON BOCCANEGRA

Wolfgang Amadeus Mozart

W.A.Mozart: Don Giovanni 

Mozart: Le nozze di Figaro 

W.A.Mozart: Die Zauberflöte:

Edouard Lalo

Édouard Lalo - Le roi d'Ys 

MUZICĂ 27 Ianuarie

Wolfgang Amadeus Mozart

Edouard Lalo

Edouard Lalo - Symphonie Espagnole, Op.21: http://youtu.be/p-C5ujRHpZw;

Edouard Lalo : Rhapsodie norvégienne: http://youtu.be/2VCTNR3kI6M;

Édouard Lalo: Cello Concerto in D minor (Complete): 

Helmut Zacharias, violonist şi şef de orchestră german

Bobby Bland (Robert Calvin), bluesman american

Nick Mason, baterist englez (Pink Floyd)

Kevin Coyne, vocalist, chitarist şi compozitor britanic (Siren)

Nedra Telley, vocalistă americană (The Ronettes)

Kim Gardner, basist american (Ashton, Gardner & Dyke)

Seth Justman, clăpar, vocalist şi compozitor american (J. Geils Band)

J Geils - Full House - (Album 1972):

Brian Downey, baterist britanic (Thin Lizzy)

Thin Lizzy 

Janick Gers, chitarist britanic (Iron Maiden și White Spirit)

Carmen Rădulescu

Miguel Drummond, baterist britanic (Curiosity Kills The Cat)

Curiosity Killed The Cat 

Narcisa Suciu

Giuseppe Verdi

The Best of Verdi: 

Mahalia Jackson

Essential Mahalia Jackson (full album): 

Aurel Grigoraș, dirijor român

 ÎNREGISTRĂRI NOI: 

Virtuoso oboe concertos: Albinioni, Bach , Marcello, Telemann, Vivaldi (Holliger, Bourgue)

7 Hour of Chopin - Relaxing Piano Music for Studying and Concentration

Debussy: Violin Sonata, Cello Sonata, Piano Trio

POEZIE 27 Ianuarie

Ion Buzdugan

Biografie

Ion Buzdugan (pe numele adevărat Ivan Alexandrovici, 9 martie 1887, Brânzenii Vechi, Bălţi – 27 ianuarie 1967, Bucureşti) a fost un poet important al Basarabiei şi un mare patriot. Dacă obţinerea independenţei acestei provincii (24 ianuarie 1918) poate fi socotită operă de obşte, unirea ei cu Patria Mamă nu s-a putut face fără intervenţia puternicei personalităţi a lui Ion Buzdugan. 
A fost singurul dintre luptătorii basarabeni de primă linie care s-a opus asocierii, în orice mod ar fi fost ea formulată, cu Rusia. Secretar al Sfatului Ţării, a redactat Actul Unirii. A proclamat Unirea la 27 martie 1918, cu mâna dreaptă pe Biblia lui Şerban Cantacuzino, pentru a dovedi, în modalitatea sacră a jurământului, latinitatea limbii pe care o vorbeau deopotrivă românii din stânga şi din dreapta Prutului.

A studiat agronomia la Gorki, literele şi dreptul la Universitatea liberă din Moscova şi a absolvit seminarul pedagogic de la Cameniţa.
Licenţiat în drept al Universităţii din Iaşi şi doctor în economie politică al Universităţii din Cernăuţi, a fost, după Unire, deputat şi senator în Parlamentul României Mari. 
Ofiţer în armata rusă în timpul primului război mondial, Ion Buzdugan a dat în vileag asasinarea regelui Ferdinand pe care o pregăteau militarii ruşi în forfota bolşevică de la Socola (Magazin istoric, nr. 10-11/1993).

Poezia lui Ion Buzdugan a fost strânsă în volumele: Miresme din stepă (1922), 
Ţara mea (1928), 
Păstori de timpuri (1937),
Metanii de luceferi (1942), 
Cântece din Basarabia (vol. I, 1921; vol. II, 1928). 

Rămâne unul dintre cei mai importanţi tălmăcitori ai lui Puşkin şi Esenin şi cel dintâi traducător al poeţilor simbolişti ruşi: Valeri Briusov, C.D. Balmont, Al. Blok etc. 

Era prietenul intim al lui Perpessicius şi al lui Camil Petrescu, pe care-l salvase de la moarte pe front, scoţându-l de sub movila de pământ creată de explozia unui obuz... 

Îmbolnăvindu-se grav, a fost internat la Institutul Oncologic (Filantropia) din Bucureşti. 

Herghelii Pe campurile verzi caii volnicelor herghelii Cu narile spulbera praful zilelor aurii. De pe-un grind inalt, in lacuri, incadrate-n rame. Le curge smoala invalmasitelor coame. Tremura capetele lor in apele tacutului rau, Iar luna nazuie sa-i prinda-n argintatu-i frau. Dar sforaind, speriati de propriile umbre, Spre noua zi s-avanta s-o stranga-n coame sumbre. Primavaratica zi a prins sa le sune cailor in urechi, Cu zumzetul mustelor verzi, cuprinse de strechi. Iar mai spre seara caii prind din urechi sa toarca Si pe campia-ntinsa, la fuga manji se-ncearca Iar tot mai rar rasuna ecoul sub copite Aci se-neaca-n valuri, se-agata de rachite. Iar unda se inalta spre stele, crezandu-le aproape, Si spuze verzi de stele cad licurici pe ape. * * * Dar soarele s-a stins, tacere-i pe campie. Pastorul doar din fluier un cantec mai adie. Si caii hergheliei, cu fruntile-aplecate, Asculta cum suspina o inima de frate. Ecoul ii saruta pe bot si-i mangaie pe spate Si gandul lor ii poarta spre campuri neumblate Iubind lumina zilei si-al noptii intuneric O, Patrie, eu tie cantarea mea ti-o feric!.

Graiul Tarii mele

Mandru graiu al tarii mele. Dulce fagure de miere, Adunat din flori de stele Si din lacrimi de durere. Grai strabun, marire tie, Sfanta candela de straja, Ca mi-ai dat tu apa vie, S-o beau din ulcior de vraja. Tu mi-ai leganat la vatra Visul din copilarie Si mi-ai daltuit, ca-n piatra, Vorba ta cu maiestrie. De la mare pan' la Mures, Pan' la Tisa-ntunecata, Treci prin munti si codri-iures, Peste Dunare, dai roata! Slava si marire tie, Mandru graiu al tarii mele. Sfant izvor de apa vie, Svon de cantec si cismele! Lin, ca raul, curgi pe sasuri, Adapandu-nc pamantul: Si, sub bolti, ce nu le masuri, Undeva, ne plangi mormantul Tu, in cripte de biserici, Ctitorii voievodale Stii, ca-n inima, sa ferici, Slova nemuririi talc! Lasa, Doamne si stapane. Din colnicele sihastre, Sa-ti culeg, cu roiu dc-albine, Mana ta de flori albastre. Sub cupola Ta divina, Sa-ti aprind la zile grele, O faclie de lumina, La icoana tarii mele!

Pastorii

Campia atapi in leganari de soapte Tacerea, izvorand din neguri de fantani, Se furiseaza-ncet cu pasi de lupi batrani, Fosnind peste campii prin ierburile coapte Iar turmele de oi in ugere duc lapte Din camp grabind la muls in strunga de la stani De paza-n jurul lor stau veghetorii cani, Ce latra speriat din cand in cand in noapte S-aprinde focu-n zari si lumineaza dealul Ciobanii stau la foc, strajuitori de creste O doina plange trist - ce-a fost si nu mai este - Cu vremea toate trec, si anii trec ca valul Ci numai voi, Pastori - o lume din poveste -Voi singuri ati ramas cu Doina si Cavalul!

TEATRU/FILM 27 Ianuarie

Cu Florin Piersic

Biografie

Florin Piersic (n. 27 ianuarie 1936, Cluj, România) este un actor român de teatru și film. A jucat dramă, comedie, tragedie, figuri istorice, haiduci.

Născut din părinți bucovineni (mama originară din Valea Seacă, tatăl, medic veterinar, originar din Corlata), Florin Piersic și-a petrecut copilăria în Corlata, Pojorâta și Cajvana,^[3] apoi în Cernăuți și, ulterior, la Cluj, unde a urmat Liceul de băieți nr. 3 (azi, Colegiul Național Emil Racoviță).^[4][5]

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (IATC, astăzi UNATC), promoția 1957. La doi ani după absolvire, Florin Piersic a debutat pe scena Teatrului Național din București obținând rolul titular în Discipolul diavolului. Au urmat Tragedia optimistă, Oameni și șoareci sau Orfeu în Infern, piese care au scos în evidență geniul, naturalețea și prospețimea actorului. Are o bogată activitate teatrală la Teatrul Național din București).^[6]

În anii '60, Florin Piersic se căsătorește cu actrița Tatiana Iekel^[7], care i-a dăruit și primul copil, pe Florin Jr.^[7] A doua soție a fost tot o actriță, Anna Szeles^[7], alături de care a devenit tată pentru a doua oară. În 1985 Anna Széles a cerut și a obținut divorțul și s-a mutat în Ungaria, luându-l cu ea și pe fiul lor, Daniel. În 1993, după o relație de 7 ani, Florin Piersic s-a căsătorit cu Anna Török, de asemenea originară din Cluj.^[7]

În 26 ianuarie 2011 cinematograful „Republica” din Cluj-Napoca a fost redenumit în cinematograful „Florin Piersic”.^[8]

De-a lungul timpului Florin Piersic a primit titlul de „cetățean de onoare” al mai multor orașe precum: Bacău, Cluj-Napoca, Caracal, Sighet, Suceava, Baia Mare, Oradea, București sau Galați.

La 10 decembrie 2012, prin decretul președintelui Nicolae Timofti, actorului i s-a acordat cetățenia Republicii Moldova. Florin Piersic a adresat o scrisoare președintelui moldovean motivând solicitarea prin faptul că acolo este primit foarte bine de oameni și se simte iubit, iar tatăl lui a activat, în calitate de medic veterinar, atât în Bucovina cât și în Basarabia (la Cernăuți, respectiv Soroca).^[9]

În anul 2009 Florin Piersic înregistrează un disc de autor la casa de discuri OVO MUSIC: „Florin Piersic - Hoinărind printre amintiri în lumea muzicii lui Dan Iagnov”. Toate cele 10 melodii sunt compuse de Dan Iagnov: „O poveste de o zi”, „Latino lasciv”, „Anemone mii”, „Femeia e secretul”, „Și ploua...”, „Pe cărările vieții”, „Poveste cu un saxofon”, „Viața este o poveste”, „Cînd ninge” și „Un pas pe zăpadă”. Versurile cântecelor „Latino lasciv” și „Anemone mii” sunt scrise de Dan Iagnov. Versurile celorlalte cântece sunt scrise de Andreea Andrei.

Teatru 

·         Act venețian

·         Zbor deasupra unui cuib de cuci

·         Gaițele

·         Logodnicele aterizează la Paris

·         Oameni și șoareci

·         Străini în noapte

·         Cartea lui Iovita

·         Dulcea pasăre a tinereții

·         Heidelberg-ul de altă dată

Teatru TV

·         Visul unei nopți de iarnă

·         Ultima haltă în paradis

·         Jocul de-a vacanța

Filmografie

Debutul cinematografic s-a produs cu filmul Ciulinii Bărăganului din 1957, interpretând rolul lui Tănase. Și-a evidențiat talentul în ceea ce privește filmele istorice în Neamul Șoimăreștilor din 1965, regizat de Mircea Drăgan, și apoi a jucat în filmul care l-a făcut cunoscut De-aș fi Harap Alb (1965), regizat de regizorul Ion Popescu-Gopo.

Printre rolurile sale celebre din filme s-au numărat haiducul Anghel Șaptecai, haiducul Grigore Pintea și Mărgelatu.

·         Ciulinii Bărăganului (1957)

·         O poveste obișnuită... o poveste ca în basme (1959)

·         Aproape de soare (1960)

·         Flăcăul și focul (1960)

·         Celebrul 702 (1961)

·         Drum nou / Lada cu zestre (1961)

·         S-a furat o bombă (1962)

·         Pași spre lună (1963)

·         Neamul Șoimăreștilor (1965) - Minski

·         De-aș fi... Harap Alb (1965) - Harap-Alb

·         Răscoala (1965)

·         Tunelul (1966)

·         Șapte băieți și o ștrengăriță (1967)

·         Frumoasele vacanțe (1967)

·         Kampf um Rom I (1968)

·         Columna (1968) - Sabinus

·         Kampf um Rom II - Der Verrat (1968)

·         Eliberare (Osvobozhdenie) (1968) - Otto Skorzeny

·         Mihai Viteazul (1971) - Preda Buzescu

·         Haiducii lui Șaptecai (1971) - Anghel Șaptecai

·         Zestrea domniței Ralu (1971) - Anghel Șaptecai

·         Săptămîna nebunilor (1971) - Anghel Șaptecai

·         Aventuri la Marea Neagră (1972)

·         Parașutiștii (1972)

·         Explozia (1973)

·         Agentul straniu (1974)

·         Frații Jderi (1974) - Cristea Jder

·         Un August în flăcări (1974)

·         Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - Cristea Jder

·         Elixirul tinereții (1975)

·         Comoara din Carpați (1975)

·         Pintea (1976) - Grigore Pintea

·         Cuibul salamandrelor (1976) - Dan

·         Instanța amînă pronunțarea (1976)

·         Roșcovanul (1976)

·         Tufă de Veneția (1976)

·         Eu, tu, și... Ovidiu (1978) - directorul Răducanu

·         Războiul de Independență (1977)

·         Regăsire (1977)

·         Ultima frontieră a morții (1979)

·         Rug și flacără (1979)

·         Drumul oaselor (1980) - Mărgelatu

·         Rețeaua S (1980)

·         Trandafirul galben (1982) - Mărgelatu

·         O lebădă iarna (1983)

·         Galax, omul păpușă (1983)

·         Misterele Bucureștilor (1983) - Mărgelatu

·         O lebădă iarna (1983)

·         Rămășagul (1985) - zmeul

·         Masca de argint (1985) - Mărgelatu

·         Racolarea (1985)

·         Colierul de turcoaze (1986) - Mărgelatu

·         Totul se plătește (1987) - Mărgelatu

·         În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)

·         Fix alert (2004)

·         Eminescu versus Eminem (2005)

·         Mașini- dublaj, Mack (voce vers.română) (2006)

·         Lacrimi de iubire (Serial TV) (2005) - Tatăl Alexandrei

·         Mașini 2- dublaj, Mack (voce vers.română) (2011)

Trandafirul galben (1981): http://youtu.be/blermdGxt_g;

Misterele Bucurestilor | Margelatu HQ: http://youtu.be/KTbJEV01Im4.

Citra - Rabindranath Tagore 1961

Romeo si Julieta - William Shakespeare

COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC – TRADIȚII ȘI MODERNISM 27 Ianuarie

COSTUMUL POPULAR DIN MUSCEL
<iframe src="https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Foctavian.dicu%2Fposts%2F1649256445112440&width=500" width="500" height="564" style="border:none;overflow:hidden" scrolling="no" frameborder="0" allowTransparency="true"></iframe>

SFATURI UTILE 27 Ianuarie

DOUĂ PAHARE CU APĂ CALDĂ PE STOMACUL GOL

Cu câteva zile în urmă mi-a sărit în ochi acest articol pe care vă rog să-l citiți! Mie mi s-a părut demn de luat în seamă și de aceea l-am preluat integral.

Iată articolul:

M-am hotarat sa scriu acest articol in speranta ca voi ajuta cat mai multe persoane care doresc sa slabeasca intr-un mod cat mai natural si printr-o metoda cat se poate de simpla.

Aceasta poveste este una personala, intrucat este vorba despre sotia mea Manuela Iacov. La insistentele ei am hotarat ca ar fi destul de interesant sa va expun si voua secretul celei mai bune metode de slabit, o metoda extrem de simpla, ce a avut un efect uimitor asupra ei.

In urma cu 8 luni de zile, intr-o seara, pregatindu-ne sa mergem la un eveniment, sotia mea a avut un exces de furie pentru ca o rochita cumparata cu cateva luni in urma, nu o mai incapea. Din acea seara pot spune ca a inceput totul.

Dupa ce a cautat si a urmat nenumarate diete timp de 2 luni de zile, insa fara a avea prea mare succes, la insistentele mele a inceput sa bea in fiecare dimineata , pe stomacul gol, doua pahare a 200 de ml de apa plata calduta, urmate de consumul a doua lingurite de miere.

Citeste mai jos pentru a afla cu ce s-a ales!

Apa si mierea au fost singurele lucruri pe care le-a consumat pana la orele pranzului!

Pot spune ca la inceput i-a fost destul de greu sa bea cele doua pahare de apa, insa dupa un timp, acest obicei a devenit o obisnuinta.

La acea vreme ea cantarea 65 de kilograme, o greutate destul de “normala” pentru o mama cu o inaltime de 1.70 m. Iata ca dupa 6 luni, Manuela cantareste 50 de kilograme!

De ce consider eu acest remediu uimitor? Pentru simplul fapt ca acesta nu a fost insotit de nici o schimbare majora a dietei pe care o avea (dimineata mai manca un covrig sau cativa biscuiti, alimente la care a renuntat). In restul zilei ea a continuat sa manance dupa bunul plac, fara sa se abtina de la ceva ce poftea. (bineinteles fara excese de genul 2-3 prajituri pe zi sau mai stiu eu ce).

Ce a fost si mai surprinzator, a fost faptul ca pe langa scaderea in greutate, sotia mea s-a mai ales si cu umatoarele lucruri:

- de 6 luni de zile a renuntat la consumul de cafea – pur si simplu nu mai simte nevoia (cafeaua a inlocuit-o cu apa calduta)

- de aproximativ 4 luni de zile nu mai are probleme cu acneea, o problema care au chinuit-o toata viata

- toata iarna ce a trecut nu a mai racit deloc (nu stiu daca este o coincidenta sau nu)

- tenul ei a devenit extrem de sanatos si luminos

- de 6 luni de zile nu s-a mai constipat ( aceasta era o problema destul de frecventa la ea)

- de 6 luni de zile este extrem de activa in viata de zi cu zi (se trezeste in fiecare dimineata la ora 6.00 si adoarme numai dupa ora 1.00 noaptea, fara sa simta oboseala)

De ce a slabit atat de mult si intr-un timp asa de scurt? 

Raspunsul ni-l ofera consumul de apa calduta pe stomacul gol, care nu face altceva decat sa-ti activeze toate organele interne. Practic intreg organismul este activat, de la creier in jos, iar metabolismul incepe sa funtioneze in parametri optimi.

Nu stiu exact sa va spun cum s-au intamplat si celelelte minuni,  insa va pot spune ca sotia mea este mai sanatoasa si mai fericita ca niciodata, si se bucura in continuare de beneficiile acestei metode extrem de simple.

Poate va intrebati ce apa plata consumam. Nu vreau sa fac reclama, insa dupa lungi cercetari si incercari, apa plata Bucovina este alegerea noastra.

Acesta a fost articolul. Dumneavoastră veți trage concluziile în privința utilității și aplicabilității! Succes!

GÂNDURI PESTE TIMP 27 Ianuarie

FEMEI CELEBRE - DESPRE VIAȚA FABULOASĂ A PRINCIPESEI MARTHA BIBESCU

” E mult prea puţină dragoste pe lume !” – Martha Bibescu
A nins mult in iarna asta. Peste tot şi peste toate. A nins la Mogoşoaia, viscolind aprig zăpada aşternută peste amintiri. În mica biserică îngheţată, sub o placă de marmură impresionantă, George Valentin Bibescu singur, aşteaptă. Ce ironie, ce răzbunare ! La poarta palatului aşteptărilor Marthei ! Acolo unde el venea rar şi stătea puţin, chemat mereu de-o iubire nouă sau de capriciile unei iubiri vechi ce agoniza zgomotos. Martha a învins. Din nou. La mii de kilometri, la Menars, alături de Emilia, unica fiică a lui Napoleon, pe vechiul domeniu al familiei soacrei sale, Martha pare că nu aşteaptă nimic. Poate doar împlinirea unui crez ca o profeţie: “Va veni o vreme când acest popor, care n-a fost cunoscut până acum, va fi luat în seamă”.

Martha Bibescu s-a născut la Bucureşti – în 1886 sau 1888 spun – cu numele Martha Lucia Lahovari şi a fost una dintre fiicele Nimfei Europa. Mai iute de mână, Franţa şi-a însuşit-o în detrimentul surorii ei mai mici şi mai naive, România. Pe piatra de mormânt epitaful sună ca o sentinţă: scriitoare franceză. Despre Martha Bibescu s-au scris multe şi se va ma scrie, cu siguranţă, pentru că subiectul e departe de a fi epuizat. Era frumoasă, cultă, bogată –“toate la un loc pentru o singură fiinţă sunt un păcat de neiertat” – definiţie dată de un om care a iubit-o cu toată puterea, lordul Thomson de Cardington. Mulţi şi-au făcut o profesie din a-i enumera iubirile. Ea însăşi coborâtoare din Mavrocordaţi, s-a căsătorit la 15 ani cu descendentul unei familii ilustre, prinţul George Valentin Bibescu.
Jurnalele ei spun cât l-a iubit şi câtă dezamăgire a trăit tânăra femeie. Frumos, fabulos de bogat, încăpăţânat, adulat de o mamă pentru care nimic altceva nu exista, George Valentin Bibescu era un om capricios, infidel şi egoist care o privea pe Martha ca pe o decoraţie: odata primită, nu mai e râvnită… Martha l-a definit perfect: “A crezut toată viaţa că e suficient să existe pentru a fi iubit, nu i-a trecut niciodată prin minte să ofere şi el ceva în schimb.” La 17 ani, privirile Marthei, dezamăgită de eşecul începutului de căsnicie, se îndreaptă către Emanuel Bibescu, vărul princiarului ei soţ. Nefericită alegere. Pasionat de istoria artei şi de vechile catedrale ale Franţei, exemplar masculin construit ireproşabil, prieten cu Marcel Proust, Emanuel Bibescu respinge amorul tinerei verişoare. Este un enigmatic, marcat de inteligenţă, bun simţ si superioritate morală. Atitudinea lui rezervată şi melancolică reprezintă o adevărată provocare pentru exuberanta Martha. Ea îi scrie rânduri aprinse, Emanuel îi impune să fie “cuminţi“. A doua mare dezamăgire…
Este o lecţie aspră pentru tânăra prinţesă care învaţă că e mai bine să se facă iubită, fără a iubi. În 1909, prinţul Wilhelm, moştenitorul tronului Germaniei se îndrăgosteşte de Martha. Atât de mult încât îi scrie lui George Valentin Bibescu, soţul Marthei, cerându-i privilegiul de a coresponda cu soţia lui “cea mai frumoasă şi mai inteligentă femeie din România”. Marthei nu-i făcuse decât impresia că e o “vulpe argintie pe întinsul zăpezii” când îl văzuse prima dată. Cu toate acestea, o săptămână petrecută în luna mai a aceluiaşi an alături de Wilhelm al Germaniei, va rămâne un reper al vieţii ei. Nu va uita niciodată momentul când a trecut, în maşina prinţului, pe sub poarta Brandenburg. Înconjurată de flori, asaltată de scrisori şi telegrame, în împrejurări în care puţine femei s-au aflat la vârsta ei, Martha îl priveşte doar ca pe un adolescent amorezat. Este flatată, dar nu îndrăgostită. Jurnalele ei o demonstrează. Martha se lasă adorată, spunându-şi în gând: “Domnind peste el, domnesc peste un imperiu.”Avea puţin peste 20 de ani!
În 1908, considerată “plictisitoare” de soţul ei, Martha trăise în interior imens pentru cei 23 de ani ai ei. Din această trăire se născuse cartea “Cele opt paradisuri” pe care Academia Franceză i-o premiază. Numai că, odată cu această primă recunoaştere, viaţa o ironizează din nou pe Martha: vărul Emanuel, tocmai el, i-l prezintă pe Charles Louis de Beauvau Craon, cel care avea să fie bărbatul vieţii ei! Descendent al vechii aristocraţii franceze, cu un arbore genealogic ale cărui rădăcini coborau în istorie până la 1500, cultivat, cu maniere perfecte, bărbatul înalt cu ochi albaştri şi mâini frumoase îi va marca existenţa. Lipsit de rezerve, direct, plin de iniţiativă, Beuavau Craon are asupra Marthei un efect la care ea nu se mai aştepta. Pasiunea, reprimată până acum, se dezlănţuie. Martha îşi pune problema divorţului, atât de imperios solicitat de Charles Louis. Împrejurările ţin cu el: George Valentin Bibescu contactase sifilis, fapt care-i provoacă Marthei un dezgust total. Aveau un singur copil, o fată. Numele princiar apunea. Martha refuză orice relaţie sexuală cu George Valentin. Beauvau Craon o iubea. Avea de ales între a-şi păstra poziţia de femeie înşelată sau de a deveni stăpâna unui întins domeniu nobiliar cu două castele şi soţia unuia dintre cei mai râvniţi burlaci ai Franţei începutului de veac, dar blamată social pentru divorţ.
Lucrurile se precipită. Martha se clatină în principiile ei descoperind că impetuosul aristocrat francez îi este egal intelectual, adică exact ceea ce dorise mereu de la un bărbat. Îl iubea de trei ani, el ameninţa cu sinuciderea, mama lui intervenise “ca în cea mai proastă farsă bulevardieră” cerându-i să nu mai “abuzeze” de fiul ei, iar contesa de Caraman Chimay, rigida mamă a lui George Valentin, o implora să nu-şi părăsească soţul. Dezorientată, traumatizată sufleteşte, Martha alege să se retragă o vreme la o mânăstire din Alger. Cel care taie nodul gordian este chiar George. Printr-o telegramă trimisă pe drum şi primită la Marsilia, o anunţă că a cumpărat de la verii lui Brâncoveni domeniul Mogoşoaia, locul pe care ea şi-l dorea demult, şi i-l dăruieşte. Răvăşită, tentată de Mogoşoaia şi urmarită de zvonul că lui Charles Louis i s-a găsit în urgenţă o soţie, Martha ajunge în Alger, la mânăstirea unde stareţă era prinţesa călugărită Ioana Bibescu. O aştepta însă o lovitură de teatru: Ioana Bibescu îşi încălca jurământul şi dezbrăca rasa carmelitelor îndrăgostită de Emil Combes, premierul francez. Avea 40 de ani şi se călugărise la 18, el avea 65 şi era anticlerical convins.
Dezamăgită Martha revine în ţară. Nu va mai încerca niciodată să-l părăsească pe George. Încercând cu disperare să uite de Charles Louis, trimis de familie într-o călătorie în Lumea Nouă, în viaţa Marthei apare Christopher Birdwood, ataşat militar la legaţia Marii Britanii, omul care i-a oferit iubirea vindecătoare. Calm, stăpânit, disciplinat, englezul ascundea cu artă latura indealistă şi romantică a firii sale. Are răbdarea de a o aştepta pe Martha să se vindece, are tăria de a o iubi dincolo de zâmbetul ei îndepărtat, adresat mereu absent, îi este alături în cel mai greu moment al vieţii ei: moartea tatălui său, Ion Lahovary. Zile în şir, închisă la Posada, nu l-a primit decât pe el. Christopher Birdwood aducea în viaţa ei ceva unic: tactul. Arta de a şti când şi ce să spui şi, mai ales, când să taci. “Kit”, cum îi spunea ea, nu cerea nimic. Îi era doar alături, iar Martha era prea obosită. Într-o seară, cu petale de trandafiri plutind în buduoarul din Mogoşoaia, i se dăruie. Pe toată perioada războiului, ea va depinde practic de sprijinul lui, înfuntând împreună acuzaţiile tot mai frecvente de spionaj.
În 1917, Emanuel Bibescu se sinucide. Fusese atins, se pare, de o boală miserioasă. Martha, aflată în zilele acelea la Saint Morritz, suferă cumplit. Va scrie în jurnalele ei despre cel dus: “El m-a învăţat să am sentimente. Nu avusesem decât idei”. În 1919 o regăsim purtându-i lui Charles Louis aceeaşi dragoste şi bucurându-se de iubirea lui Kit. Strălucea în viaţa pariziană. Era prezentă la toate marile dineuri. Şi totuşi noaptea, singură, în camera ei, îşi spune cu sinceritate: Charles Louis a fost “adevărata mea dragoste”. Tocmai se întorsese de la un dineu unde stătuse alături de lordul Thomson! În toamnă, George Valentin vine să-i ceară divorţul, oferindu-i în schimb “un fluviu de bani” şi mărturisindu-i în stilul său brutal: “Îmi eşti dragă şi tu, fireşte, dar nu îndeajuns încât să-mi petrec restul vieţii alături de tine!” Martha refuză, îi promisese soacrei ei pe patul de moarte că nu-l va părăsi niciodată. A fost ultima oară când s-a vorbit despre divorţ în viaţa Marthei.
În 1923 primeşte pentru a doua oară Premiul Academiei Franceze, de data aceasta pentru “Izvor. Ţara sălciilor” şi devine ţinta iubirii lui Henry Bertrand Leon de Jouvenel. La 47 de ani, fostul soţ al scriitoarei Colette era “o forţă a vieţii” cum nota Martha. Ea avea cu zece ani mai puţin şi era copleşită de pasiunea pur fizică pentru Jouvenel. Maestru al cuvîntului, agresiv, ambiţios şi egoist acesta era un celebru vânător de femei. Legătura lor a durat trei ani furtunoşi, presăraţi cu infidelităţile lui. Cu toate acestea, efectul asupra Marthei a fost unul pozitiv, a făcut-o mai feminină şi mai puţin arogantă. Se descoperă vulnerabilă în mâinile unui bărbat puternic şi fără scrupule, este pasionată fizic, are emoţii ieftine în aşteptarea unui telefon şi nutreşte dorinţe necunoscute până atunci. Jouvenel nu seamănă cu niciunul dintre bărbaţii din viaţa ei şi, până când temperamentalul orator şi om politic a considerat-o prea puternică şi pretenţioasă pentru gustul lui, Martha a avut timp să se descopere pe sine într-o lumină nouă.
Cu toate acestea, o iubire a traversat nealterată viaţa Marthei Bibescu. Una singură, iubirea pentru Mogoşoaia. Banii ei, cîştigaţi de pe urma vânzării moşiilor Lahovary şi de pe urma publicării cărţilor, energia, inteligenţa, bunul gust, simţul artistic au mers acolo, între zidurile palatului de lângă Bucureşti. A iubit Mogoşoaia cu toată inima. Prima noapte a lucrărilor de reconstrucţie a dormit lângă schele, într-un cort ! În 1945, Mogoşoaia îi este luată. După 33 de ani, a plecat de acolo cu doar câteva lucruri personale şi fără să gândească măcar ca nu va reveni vreodată. Iubită de regi – Ferdinand al României îi făcea lungi vizite la Mogoşoaia, Alfonso XIII al Spaniei o vizita incognito la hotel, ţarul Bulgariei îi spusese odată, îngrijorat pentru sensibilitatea ei: “Câte zile veţi petrece alături de vitele mele?” (bulgarii, adică!); această femeie a ştiut să păstreze prietenii la fel de profunde ca şi iubirile. Abatele Mugnier, confidentul şi duhovnicul ei odată cu trecerea la religia catolică, n-a ezitat până la 92 de ani să-şi consilieze fiica spirituală. A fost cel mai puternic reazem al sufletului ei de-a lungul vremii.
Alcoolicul Winston Churchill nu i-a refuzat nici sfatul, nici prezenţa ori de câte ori a putut. Ramsay McDonald un alt premier britanic, a pus toată atenţia, răbdarea şi influenţa lui la picioarele Marthei. Iar această femeie a rezistat tentaţiilor şi nu a abuzat de toate acestea niciodată. Abatele Mugnier nu se înşelase, Martha avea “darul extrem de rar al prieteniei”. Îl mai avea şi pe acela al datoriei: datorie faţă de ţară, faţă de numele pe care îl purta, faţă de familia ei, faţă de unicul copil. Martha Bibescu a fost mamă la nici 17 ani. Într-o zi de august, la Posada, în liniştea unui colţ al Bucegilor, după chinuri cumplite, a născut o fetiţă, singurul ei descendent. Era ea însăşi un copil speriat, resimţind acut lipsa tatălui ei, vegheată de soacră, femeie rece şi cu principii de neclintit, aşteptându-l pe George care lipsea zile întregi. Fiica s-a numit Valentina, după numele bunicii dinspre tată şi a crescut în umbra imensei personalităţi a mamei sale. Martha Bibescu s-a învinovăţit toată viaţa că nu a fost mai apropiată de Valentina, dar soarta i-a dat prilejul să se revanşeze.
Aproape 8 ani s-a chinuit să-şi scoată din ţară fiica şi ginerele, aflaţi aici în arest la domiciliu. În aceşti ani n-a ezitat şi nu s-a oprit nici o clipă din a căuta soluţii. Atunci şi în anii de după s-a dus toată averea Marthei: smaraldele Bibescu – bijuterii care uimiseră Europa, tablouri primite în dar, purtând semnături valoroase – tot. Până la urmă, în 1956 a reuşit să-i vadă alături de ea. Dar nu mai avea nimic în afara talentului ei. Şi l-a exploatat cît a putut. La 72 de ani, atinsă de flebită, cu o sănătate care nu fusese niciodată strălucită nu pregetă să meargă în diferite ţări ale lumii. Susţinea conferinţe şi acestea îi aduceau banii necesari întreţinerii celor doi nepoţi la şcoală şi a Valentinei, bolnavă. Acuzată de ambiţie nemăsurată, de aroganţă, de inconstanţă, având în multe pagini de jurnal cuvinte răutăcioase la adresa multora, ţinând mai mult la ranguri decât la oameni, temută din pricina replicilor spirituale si tăioase, bănuită de spionaj, Martha Bibescu nu a fost un om perfect. Abia atunci ar fi fost “plictisitoare”, vorba lui George Valentin Bibescu. Nu. Martha a fost altceva. Întotdeauna altceva, greu dedefinit, greu de înţeles, copleşitor…
O viaţă strălucitoare, dar nu uşoară. La 60 ani era încă o prezenţă excentrică. Casa Dior, a cărei reclamă vie fusese decenii, realiza pentru ea haine speciale, ca nişte fastuoase tunici, lungi până în pământ. Era cuceritoare, deşi, cum o caracterizează logodnica nepotului ei, Judy Ghica, puţin cam “imperativă”. Se bucura de o mare recunoaştere. În 1954, Academia Franceză îi conferă Marele Premiu de Literatură pentru întreaga operă, iar un an mai târziu, Academia Regală de Limbă şi Literatură Franceză a Belgiei o alege ca membru. În 1962 primeşte Legiunea de Onoare, marea ei bucurie, ceea ce aştepta de 30 de ani. Pentru Martha Bibescu, viaţa apunea glorios. Ultimii ani s-au scurs sub semnul legăturii cu Charles de Gaulle. Unii cred că a fost ultima ei mare iubire. E mult spus. Preşedintele francez a priceput însă cel mai bine cine era cu adevărat Martha Bibescu. I-a scris: “Pentru mine, dumneavoastră sunteţi personificarea Europei.”
Ea n-a vrut să fie însă decât “un martor al istoriei”. Şi a fost până la sfârşit…

 GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR  27 Ianuarie

O ORA DE BANCURI TARI CU SOACRE