5 IANUARIE 2018

RELIGIE ORTODOXĂ 5 Ianuarie

Sf Mc Teopempt și Teonas; Sf Cuv Sinclitichia (Ajunul Botezului Domnului. Post)

Ajunul Botezului Domnului – Post negru

Ev. Luca 3, 1-18

În anul al cincisprezecelea al domniei Cezarului Tiberiu, în vremea când Ponţiu Pilat era dregător în Iudeea, Irod, stăpânind a patra parte – Galileea; Filip, fratele lui, stăpânind a patra parte - Ituria şi ţinutul Trahoniei; iar Lisanie, stăpânind a patra parte – Abilenia; în zilele arhiereilor Ana şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia în pustie. Atunci el a venit în împrejurimile Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor, precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul, care zice: un glas strigă în pustie: pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Sale. Orice vale se va umple şi orice munte şi deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase drumuri netede; şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu. Deci zicea Ioan mulţimilor, care veneau să se boteze de el: pui de năpârcă, cine v-a arătat că veţi scăpa de mânia ce are să fie? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţă şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: părintele nostru este Avraam!, căci vă spun vouă că Dumnezeu poate să ridice şi din pietrele acestea fii lui Avraam. Iată şi securea stă la rădăcina pomilor, şi orice pom, care nu face roadă bună, se taie şi se aruncă în foc. Dar mulţimile îl întrebau, zicând: atunci ce să facem? Răspunzând, Ioan le spunea: cel ce are două haine, să dea celui care nu are, şi cel csre are bucate, să facă asemenea. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi au zis către el: învăţătorule, noi ce să facem? Iar el le-a răspuns: nu luaţi de la nimeni nimic mai mult decât vă este rânduit. Şi-l întrebau şi ostaşii, zicând: dar noi ce să facem? Şi le-a spus lor: să nu asupriţi pe nimeni, nici să năpăstuiţi pe cineva, ci să fiţi mulţumiţi cu lefurile voastre. Iar poporul aşteptând şi întrebându-se toţi despre Ioan în cugetele lor, dacă nu cumva el este Hristos, Ioan a răspuns tuturor, zicând: eu unul vă botez pe voi cu apă, dar vine Cel csre este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc; El ţine lopata în mâinile Sale şi va curăţi aria Sa şi se va aduna grâul Său în hambarul Său, iar pleava o va arde cu foc nestins. Acestea şi alte multe îndemnuri dând poporului, Ioan propovăduia vestea cea bună.

Ap. I Corinteni 9, 19-27

Fraţilor, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobândesc pe cei mai mulţi. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege. Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără de lege, deşi nu sunt fără de Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce nu au Legea. Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc, tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaş la ea. Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadion toţi aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi. Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă. Eu, deci, aşa alerg, nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind în aer, ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic.

Bucuria sărbătorilor continuă! Am călătorit duhovnicește la Betleem și ne-am închinat Pruncului Sfânt asemenea magilor de la Răsărit. Ba mai mult, ne-am primenit peștera sufletelor noastre și l-am primit pe Sfântul Copil chiar în taina ființei noastre. Am colindat și am primit colindători, aducând prin colind fior sfânt de cântare cerească; a opta zi am fost martorii când Maria, Maica Sfântă, a plinit rânduiala legii și a pus numele Iisus odorului ei. Deopotrivă, am asistat la cumpăna dintre ani, cu sufletele pline de emoție la întâlnirea timpului cu veșnicia, participând la un „revelion„ cu totul excepțional, priveghind cu Dumnezeu, cel ce a făcut vremurile și stăpânește veacurile. Darurile duhovnicești și bucuria nespusă a întâlnirii cu Mântuitorul Hristos continuă și prin proslăvirea Botezului Domnului, numită atât de frumos de înaintașii noștri, Teofania ori Boboteaza.

Se pare că anul acesta nu vor fi viscole și geruri năprasnice ca odinioară, când poporul credincios trebuia să înfrunte suflarea viforului ca să ajungă în sfintele locașuri pentru a se împărtăși cu aghiazma mare. Dealurile ninse, florile de gheață, lumina mohorâtă a lui ghenar dădeau sărbătorii alura de poveste. Chiar dacă anul acesta cerul nu va voi să cearnă peste noi ninsori, iar luna lui ghenar va fi neașteptat de generoasă cu temperaturi pozitive, slava și măreția praznicului nu suferă știrbire căci este o sărbătoare de reînnoire a botezului nostru, prin care a început relația veșnică de viață și iubire cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Boboteaza aduce bucurie în viața noastră și pentru că noi prăznuim arătarea Domnului în lume la vârsta de 30 de ani, după ce în taină, în ascultare și rugăciune a crescut și S-a sfințit în firea Lui pământeană, pregătindu-Se pentru lucrarea mântuitoare. Praznicul Teofaniei, sau arătării Domnului în lume, ne mai bucură și prin faptul că odată cu trupurile sfințim prin aghiazma mare și casele, fântânile, pământurile, gospodăriile noastre, locurile de muncă, mașinile cu care ne deplasăm, spațiile în care ne desfășurăm activitățile cotidiene.Prin aceasta sfințire se bucură toată făptura, arătând că Dumnezeu nu este doar biserică, ci prezent pretutindeni. O veche zicală românească spune că „omul sfințește locul”. Cum îl sfințim, oare? Insul înstrăinat de Dumnezeu nu poate sfinți nimic. Duhul Domnului prezent în om sfințește și binecuvintează tot ce-l înconjoară. Numai în măsura în care năzuim să ne sfințim viața noastră prin legătura nezdruncinată pe care trebuie s-o avem cu izvorul vieții și al sfințeniei, cu Dumnezeu, vom reuși să împlinim vorba din bătrâni.

Înainte de luminatul praznic al Bobotezei, în ajun, Biserica a rânduit zi de post, chiar dacă aceasta este zi de duminică, așa cum este în acest an, în 2014. Deja am auzit voci nedumerite. De ce postesc duminica? Cum să fie harți vineri, iar duminică să fie ajunare? Unii, mai inventivi, chiar au „oferit” o alternativă... amuzantă, ca să nu-i spun altfel: să ținem post vineri, când e dezlegare la mâncăruri de dulce, în contul postului din ajunul Bobotezei, având în vedere că e zi de duminică și… ar fi mai la îndemână. Vă închipuiți că este o înșelare. În Ortodoxie nu sunt valabile astfel de „tranzacții” ori schimburi de zile, de postiri. Chiar dacă pentru unii ar părea curios să țină post aspru în zi de duminică, rânduiala trebuie respectată și ca să o putem împlini ar trebui să și înțelegem de ce Biserica a prevăzut această zi de postire în ajunul Bobotezei? Ziua de 5 ianuarie are o semnificație aparte căci este premergătoare unei mari minuni pe care Dumnezeu a făcut-o cu omul, după Nașterea Mântuitorului Hristos cu trupul. Este vorba de faptul că omul își va pune mâinile pe creștetul Domnului, a Creatorului său. Și cum să nu postim într-o astfel de zi, pregătindu-ne pentru excepționala întâlnire dintre Creator și creatură! Mai postim și pentru că în ajunul Bobotezei se oficiază slujba Aghiazmei Mari, cu care preoții merg pe la casele credincioșilor și le sfințesc. După rânduială trebuie să gustăm din apa cea sfințită, or acest lucru nu-l putem face decât în stare de post și rugăciune, de ajunare. Acest post de o zi este rânduit de Biserică și pentru a ne reculege duhovnicește ca să înțelegem cât mai deplin iubirea lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat, față de noi oamenii. Desigur, postul din ziua premergătoare Botezului Domnului, are o vechime foarte mare fiind păstrat din secolele IV-VI, când catehumenii se pregăteau să primească botezul. După ce erau botezaţi, puteau să participe pentru prima dată la Liturghia credincioşilor şi să se împărtăşească cu dumnezeieștile merinde.

Dacă ajunul Bobotezei va cădea de luni până vineri inclusiv pravila bisericească prevede post aspru sau chiar negru. Se ajunează până la ceasul al IX-lea, după care se consumă doar fructe și legume uscate ori fierte, fără untdelemn. Dacă ajunul va cădea în zi de sâmbătă ori duminică, atunci nu se mai face ajunare totală, ci, după Sfânta Liturghie și slujba Aghiazmei Mari se pot consuma bucate gătite și cu untdelemn.

Sfintirea caselor de Boboteaza

Incepand cu primele zile ale anului civil, slujitorii sfintelor altare merg si sfintesc casele oamenilor prin stropire cu apa sfintita si vestesc Botezul lui Hristos.

Sfintirea caselor credinciosilor se face prin stropirea cu aghiasma mare in ajunul Bobotezei si prin slujba sfestaniei ce se savarseste la mutarea in casa noua si care se repeta in fiecare an sau chiar mai des, atunci cand lucrarea raului se face simtita in vreun fel in casa.

Omul este solidar cu tot ceea ce il inconjoara. Pacatele, faradelegile omului intineaza spatiul in care acesta le savarseste. Dimpotriva, curatenia vietii lui sfinteste mediul care-l inconjoara. Nu este intamplator faptul ca in popor s-a pastrat zicala: "Omul sfinteste locul".

Apa sfintita de preot poarta in ea puterea curatitoare si sfintitoare a harului dumnezeiesc.

Cand face sfintirea apei, preotul se roaga ca: "apa aceasta sa se sfinteasca cu puterea, cu lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh", "pentru ca sa se pogoare peste ea lucrarea cea curatitoare a Treimii celei mai presus de fire", "pentru ca sa fie tamaduitoare sufletelor si trupurilor si izgonitoare a toata puterea cea potrivnica" si pentru ca "prin gustarea si stropirea cu apa sfintita sa ne trimita Dumnezeu binecuvantarea Sa, care spala intinaciunea patimilor".

Iată Lumina se arată; iată curățirea se ivește; iată Mântuitorul stă de față, ca să strălucească celor din întuneric dumnezeieștile raze. Pe Acesta, cu gânduri curate, cu bucurie să-L primim.

Nu cu înțelepciunea și cu bogăția lui să se laude muritorul, ci cu credință în Domnul, cu dreptate să strige lui Hristos, Dumnezeu, cântând pururea: pe piatra poruncilor Tale întărește-mă, Stăpâne.

Lumina Ta cea nepătrunsă, fă-o să strălucească în inimile celor ce cu credință Te lăudăm pe Tine; pacea Ta cea mai presus de minte dă-ne-o nouă, ca alergând din noaptea neștiinței către lumina poruncilor Tale, să Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.

Sf Mc Teopempt și Teonas; Sf Cuv Sinclitichia

Sfântul Mucenic Teopempt – A trăit la sfârşitul secolului al III-lea şi a fost episcop în Nicomidia. În timpul persecuţiei împotriva creştinilor din timpul împăratului Diocleţian (284-305), Sfântul Teopempt a mărturisit că este creştin refuzând să se închine şi să aducă jertfă idolilor. A fost prins şi supus la chinuri grele. Fiind aruncat în cuptor, prin pronia divină a fost păzit nevătămat. Apoi a fost întemniţat timp de 22 de zile fără apă şi mâncare, i s-a scos un ochi însă, prin minune, a fost vindecat de Dumnezeu. A suferit moarte martirică prin decapitare.

În această lună, în ziua a cincea, pomenirea sfinţitului mucenic Teopempt episcopul, care prin sabie s-a săvârşit şi a mucenicului Teona.

Acest sfânt mucenic Teopempt a fost episcop, în zilele împăratului Diocleţian, la anii 290. Şi ridicând Diocleţian prigoană asupra creştinilor, Teopempt a fost cel dintâi care a mărturisit că Hristos este Dumnezeu. Fiind prins şi vădind în faţa împăratului înşelăciunea idolească, a fost aruncat într-un cuptor cu foc, i-au scos apoi un ochi şi i-au dat otravă. Rămânând în viaţă după toate acestea şi aducând la credinţă în Hristos pe fermecătorul Teona, care îi dăduse otrava, a fost supus la alte chinuri şi în cele din urmă i-au tăiat capul. Astfel s-a încununat cu cununa muceniciei. Iar pe sfântul Teona, care fusese fermecător şi crezuse, l-au aruncat într-o groapa şi l-au împresurat cu pământ. Şi aşa şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.

Sfântul Mucenic Teonas – A trăit în vremea împăratului Diocleţian şi a fost vrăjitor. Teonas a fost chemat de împărat ca să „risipească farmecele creştineşti ale lui Teopempt”. Teona a i-a dat Sfântului otravă să bea şi văzând că Dumnezeu l-a ocrotit pe Teopempt s-a convertit la creştinism, fiind mai apoi botezat în temniţă de către acesta. Refuzând să se lepede de credinţa creştină Sfântul Mucenic Teonas a fost îngropat de viu, trecând astfel la Domnul.

Sfânta Cuv. Sinclitichia – S-a născut într-o familie credincioasă din Macedonia. Atunci când părinţii ei au trecut la cele veşnice, a împărţit averea săracilor şi a intrat în monahism închinându-şi viaţa lui Dumnezeu în post şi rugăciune. Îmbolnăvindu-se, după trei luni de zile de răbdare în suferinţă a trecut la Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Sinclitichia.

Această sfântă era de neam ales, bogată şi evlavioasă; şi mulţi tineri o cereau în căsătorie pentru frumuseţea ei înfloritoare şi pentru averea ei cea multă. Dar ea îşi înălţa tot mai mult dorul către Dumnezeu. Pentru aceasta a părăsit cu totul grijile lumeşti şi şi-a dat toată silinţa spre adăugirea îmbunătăţirii sufletului, prin înfrânare. Biruind deci pe vicleanul luptător diavolul, s-a mutat cu mintea către Dumnezeu, mai înainte de despărţirea de trup.

Dar aproape de sfârşitul vieţii sale, iar a ispitit-o vicleanul. Întocmai ca pe Iov, acoperind-o cu bube, cu răni şi cu viermi, care îi mâncau trupul. Tăria sufletului însă nu i-a slăbit, ostenelile nu le-a părăsit şi cu luptă bărbătească a trăit până la 80 de ani, când a răposat în pace, dându-şi sufletul în mâna lui Dumnezeu şi luând cununa biruinţei cu sfinţii.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 5 Ianuarie

Deși Biserica Ortodoxă prevede pentru astăzi post negru există persoane care nu pot ține astfel de post și care au interdicție de la medic de a ține post negru. Pentru aceste persoane prezint următoarele rețete:

A. PLĂCINTE ŞI ANTREURI

Turte cu nucă

* 500 g făină;

* 250 g miez de nucă;

* 300 g zahăr;

* 30 g coajă rasă de lămâie;

* 1 plic zahăr vanilat;

* sare

Din făină, apă şi puţină sare se prepară o cocă tare din care se întind foi de mărimea unei farfurii, care se aşază separat în tăvi şi se coc în cuptor, fără să se rumenească.

Se prepară un sirop din zahăr, zahăr vanilat, coajă rasă de lămâie şi 1,2 litri apă, care se lasă să fiarbă 15 minute.

Se aşază foile, una câte una, pe o tavă mare, turnând pe fiecare câte o cantitate de sirop şi presărând apoi cu nuci măcinate şi amestecate cu zahăr.

După ce foile s-au aşezat şi s-au înmuiat, se taie turtele în porţii şi se presară restul de miez de nucă şi zahăr pe fiecare porţie.

B. SALATE

Salata băcanilor

* 1,2 kg ciuperci;

* 800 g arpagic;

* 40 g usturoi;

* 150 g ulei;

* 150 g măsline;

* 100 g lămâie;

* 30 ml oţet;

* 3 foi dafin;

* sare

Arpagicul se curăţă şi se căleşte în ulei, se adaugă ciupercile tăiate ştraifuri, sare, piper, foi de dafin şi zeamă de lămâie şi se lasă să fiarbă împreună până ce sosul a scăzut.

Din usturoi se prepară un mujdei, care se diluează cu oţet şi apă şi se toarnă peste ciuperci şi arpagic.

La servit se adaugă măsline şi lămâie la fiecare porţie.

C. SOSURI

Sos vinegret

* 100 g ulei;

* 50 ml oţet;

* 1 legătură pătrunjel verde;

* piper măcinat

Se pun ingredientele, mai puţin pătrunjelul, într-un vas şi se amestecă până se obţine un produs lăptos.

Se adaugă 100 ml apă şi pătrunjelul tocat mărunt şi se amestecă până la omogenizare.

D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă de praz cu legume

* 1 kg praz;

* 100 g morcovi;

* 50 g pătrunjel rădăcină;

* 100 g ţelină rădăcină;

* 300 g cartofi;

* 40 g făină;

* 100 g margarină;

* 1 legătură verdeaţă;

* sare

Zarzavatul curăţat şi spălat se dă prin răzătoare şi se pune la fiert în apă cu sare.

După 30 minute se adaugă cartofii tăiaţi cubuleţe.

Prazul se taie mărunt şi se căleşte în margarină sau ulei, se stinge cu apă, se fierbe circa 30 minute şi se pune în supă.

Făina se amestecă într-un vas cu puţină supă fără să facă cocoloaşe şi se adaugă în supă.

Se potriveşte gustul de sare, iar la sfârşit se adaugă verdeaţa tocată.

E. MÂNCĂRURI

Varză acră călită

· 1 varză murată;

· 1 ceapă;

· 1 ceaşcă ulei;

· Piper;

· Sare;

· Mărar

Se scurge bine o varză murată şi se taie fideluţă.

Se pune peste ceapa călită în ulei, se adaugă puţină apă şi se lasă să scadă la foc mic.

Se sărează dacă mai e cazul, se pune piperul preferabil boabe pentru a putea fi înlăturat cu uşurinţă de cei cărora nu le place, apoi mărarul tocat mărunt sau beţe cu lungimea de circa 10 cm care apoi se vor scoate.

Se poate servi cu mămăliguţă.

F. DULCIURI

Sos din suc de portocale

· 3 ceşti fulgi de porumb;

· ½ ceaşcă zahăr;

· 2 ceşti apă;

· Coajă de portocală;

· ½ ceaşcă suc de portocale

Se amestecă fulgii de porumb cu zahărul şi apa şi se pune amestecul la foc mic până se leagă uşor.

Se ia de pe foc şi se adaugă celelalte ingrediente.

Se utilizează ca garnitură pentru chec sau gogoşele.

Chec cu morcov

1 ceaşcă morcov ras pe răzătoarea mare;
1 ceaşcă măr ras pe răzătoarea mare;
1 ceaşcă zahăr;
1 ceaşcă ulei;
½ ceaşcă stafide;
½ ceaşcă suc de portocale;
3 ceşti făină;
1 linguriţă bicarbonat;
1 linguriţă praf de copt;
1 linguriţă scorţişoară;
1/3 ceaşcă coniac;
1 linguriţă coajă de portocală rasă

Se bat zahărul cu uleiul şi se adaugă pe rând celelalte ingrediente. Praful de copt şi bicarbonatul se amestecă într-o ceaşcă cu făină, care se adaugă la sfârşit. Se pune compoziţia într-o tavă potrivită ca mărime, unsă cu ulei şi tapetată cu făină şi se dă la cuptor la foc potrivit o oră. Se pudrează cu mult zahăr.

ISTORIE PE ZILE 5 Ianuarie

Evenimente

· 1066: Regele Eduard Confesorul al Angliei moare fără moștenitori, ceea ce a dus o criză de succesiune, care va duce în cele din urmă la cucerirea normandă a Angliei.

· 1393: S-a încheiat tratatul de pace dintre Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești 1386-1418), și sultanul Baiazid I. Tratatul prevedea ca „Principatul Valahiei” să se guverneze după propriile sale legi, iar domnul avea dreptul de a face război și pace cu vecinii săi și să încheie tratate de prietenie cu ei și să aibă drept de viață și de moarte asupra supușilor săi.

· 1463: Pedeapsa cu moartea împotriva poetului François Villon este modificată în exil timp de zece ani. De atunci, soarta lui Villon este necunoscută. Poetul a fost implicat într-o altercație de stradă in Paris,in urma careia a fost arestat, judecat și condamnat la moarte prin spânzurătoare. În urma apelului, Curtea supremă pariziană (“Le Parlement de Paris”) i-a comutat condamnarea la expulzarea din Paris pe o perioadă de zece ani. La vârsta de 31 de ani (1463) François Villon a părăsit Parisul și a dispărut definitiv.

· 1477: Bătălia de la Nancy: Carol Temerarul este ucis și Burgundia devine parte a Franței. Aflat in fruntea unei armate de doar câteva mii de oameni acesta s- a întâlnit cu forțele reunite ale Lorenei și Confederației Elvețiene si pe 5 ianuarie 1477 este ucis în luptă, corpul său gol și mutilat fiind găsit câteva zile mai târziu inghetat, într-un râu din apropiere.

· 1499: Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), a refuzat să plătească tribut turcilor.

· 1500: Ducele Ludovico Sforza cucerește Milano. Ludovic Maria Sforza, de asemenea cunoscut sub numele de Ludovico il Moro; ( 27 iulie 1452 – 27 mai 1508), a fost Duce al Milano din 1489 până în 1500. Membru al puternicei familiei Sforza, el a fost al doilea fiu al lui Francesco Sforza. A fost renumit ca patron al lui Leonardo da Vinci, caruia i-a comandat pictura Cina cea de taina, în timpul domniei lui avand loc etapa cea mai productivă a renașterii milaneze. Cina cea de taina, una din cele mai celebre picturi din istoria universală a artelor, se găsește în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano.

· 1716: Nicolae Mavrocordat este numit domn al Țării Românești. Instaurarea regimului fanariot în Țara Românească. La 5 ianuarie 1716, Nicolae Mavrocordat a parasit tronul Moldovei fiind numit de turci pe tronul Munteniei pe care urca la data de 21 ianuarie in acelasi an. A fost primul domn fanariot al Moldovei unde a domnit de doua ori si ulterior domn al Munteniei, de asemenea de doua ori. Nicolae Mavrocordat, (n. 3 mai 1680, Constantinopol – d. 3 septembrie 1730, București), a deschis șirul domniilor fanariote în Moldova, înlocuindu-l în 1711 pe Dimitrie Cantemir. La Iași domnul s-a înconjurat cu greci din Fanar, sosiţi odată cu dînsul. Cronicarul Nicolae Muste relata, că „se pusteise Fanarul în Ţarigrad, că numai muierile lor rămăsese, iar grec, umblai mult pînă ce dai de unul acolo; iar aice sosind umplut-au curtea domnească, prin toate odăile şi prin tîrg pre la gazdă”.

· 1805: Cea dintâi legiuire care prevede eliberarea unei părți din moșii de toate servituțile feudale și transformarea ei în proprietate absolută a boierului - Așezamântul agrar al lui Alexandru Moruzi.

· 1819: Poarta otomană a promulgat un Regulament special, care hotăra ca scaunele de domnie ale Moldovei și Țării Românești, ca și dregătoriile de dragomani ai Divanului otoman și ai Amiralității otomane urmau a fi ocupate, prin rotație, de 4 familii fanariote.

· 1828: S-au deschis, la Iași, cursurile "Școlii de românește și latinește", la mănăstirea Trei Ierarhi, conduse de Iordache Săulescu.

· 1859: Adunarea Electivă a Moldovei alege în unanimitate ca domn pe colonelul Alexandru Ioan Cuza participant la Revoluția de la 1848 și la lupta pentru Unirea Principatelor.

· 1896: Într-o cafenea din orașul egiptean Alexandria, a avut loc prima proiecție cinematografică din Egipt și de pe continentul african.

· 1919: Crearea Partidului Muncitorilor Germani, care va deveni Partidul Muncitoresc Național–Socialist German – partidul nazist. Până în 1920 a fost numit Deutsche Arbeiterpartei, Partidul Muncitorilor Germani, dupa care, pana in 1945, si-a luat denumirea „Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei” ( NSDAP) – Partidul Muncitoresc Naţional–Socialist German. În ianuarie 1933 președintele Germaniei Paul von Hindenburg l-a numit cancelar (prim-ministru) al Germaniei pe șeful partidului nazist, Adolf Hitler, care in scurt timp a instaurat un regim de dictatura si a condus tara spre catastrofa razboiului mondial.Imediat dupa razboi, partidul nazist din Germania a fost scos in afara legii.

· 1924: Walter P. Chrysler lansează pe piață primul său automobil – "Chrysler Six".

· 1933: A început construirea podului Golden Gate din orașul San Francisco.

· 1934: În România, se formează un nou guvern liberal prezidat de Gheorghe Tătărăscu. Guvernarea lui Tătărăscu netezeşte drumul către instaurarea dictaturii personale a regelui Carol II-lea al României. Guvernul Tătărăscu va activa pînă la 8 decembrie 1937. Gheorghe Tătărescu (n.21 decembrie 1886, Craiova - d.28 martie 1957, Bucureşti) a fost prim-ministru al României în perioada 1934-1937 şi în perioada 1939-1940. Gheorghe Tătărescu a deţinut şi alte portofolii ministeriale. Guvernarea lui Tătărăscu a netezit drumul către instaurarea dictaturii personale a regelui Carol II-lea al României. Guvernul Tătărăscu va activa pînă la 8 decembrie 1937. Gheorghe Tătărescu (n.21 decembrie 1886, Craiova – d.28 martie 1957, Bucureşti), a fost prim-ministru al României în perioada 1934-1937 şi în perioada 1939-1940. A fost ambasador la Paris din 1938 şi pînă la 1 septembrie 1939, cînd a fost chemat în ţară şi în locul lui a fost trimis de la Varşovia, Richard Franasovici. La Muzeul Olteniei se află expus stiloul din aur cu care Tătărescu a semnat tratatul de asistenţă mutuală româno-francez ce garanta siguranţa unităţii naţionale române după Primul Război Mondial. A absolvit Liceului Carol I din Craiova si după ce a terminat studiile în Drept, a plecat la Paris, unde a urmat Dreptul și economia politică și a luat parte la activitatea cercurilor socialiste. Si-a susținut doctoratul în științe juridice în anul 1912 cu teza „La régime électoral et parlamentaire en Roumanie”. A fost căsătorit cu Aretia Pitesteanu, preşedinta Asociaţiei Femeilor din Gorj, şi implicată în ridicarea monumentelor lui Constantin Brîncuşi la Tîrgu-Jiu. In anul 1912, s-a înscris în Partidul National Liberal condus de Ion I.C.Bratianu. La Muzeul Olteniei se află expus stiloul din aur cu care Tătărescu a semnat tratatul de asistenţă mutuală româno-francez ce garanta siguranţa unităţii naţionale române după Primul Război Mondial. Dupa razboi, sa rupt de Partidul National Liberal creat de Bratieni, astfel ca la 1 iulie 1945, Delegații de la Congresul general al partidului l-au proclamat, în unanimitate, președintele noii fractiuni liberale. Erau acum oficial două partide liberale: P.N.L.- Dinu Brătianu și P.N.L.- Tătărescu. A fost unul dintre puținii oameni politici români care în anii celui de-al Doilea Război Mondial nu și-a făcut iluzii în mult așteptatul sprijin anglo-american pentru România si a colaborat cu guvernul Groza sprijinit de ocupantii sovietici, in care a indeplinit functia de viceprim-ministru și ministru al Afacerilor Străine. In august 1946 a fost seful delegației române la Conferința de Pace de la Paris unde s-a mulțumit să ceară doar ușurarea clauzelor economice din partea Angliei și Americii, dar chestiunile vitale – frontierele de nord-est și plecarea trupelor rusești din țară – nu au fost atinse. Despre aceasta, generalul Constantin Sănătescu spunea că „Nu se poate ca Gheorghe Tătărescu să nu răspundă de aceste abuzuri”. Odată semnat Tratatul de pace, comunistii încep atacurile fățișeimpotriva sa iar la 3 noiembrie 1947, Comisia afacerilor externe a Parlamentului a adoptat o „moțiune de neîncredere” față de activitatea ministerului de Externe condus de el. În ziua următoare toți miniștri gruparii tătăresciene sunt demiși. Gheorghe Tătărescu se retrage de la conducerea partidului în favoarea secondantului său, Petre Bejan. Însă în noaptea de 5/6 mai 1950, aproape toți foștii miniștri tătărescieni, în frunte cu liderul lor, sunt arestați și întemnițați la Sighet. A rămas în închisoarea din Sighet până în decembrie 1950, când este adus la București și depus în vestitul arest “B.J” al Securității, situat în Calea Plevnei unde ,supus la presiuni, a fost nevoit să scrie și să semneze cu propria-i mână o declarația incriminatoare pentru Lucretiu Patrascanu. Tătărescu n-a fost judecat sau condamnat și, totuși, a rămas în închisoare. Cu două zile înainte de moartea sa la Spitalul Panduri, Gheorghe Tătărescu, i-a spus fiicei sale, Sanda Tătărescu-Negropontes: “ Cumplite vremi mi-a fost dat să trăiesc, copilule!”.

· 1944: London Daily Mail a devenit primul ziar care are ediții pe cele două maluri ale Atlanticului.

· 1956: Elvis Presley înregistrează "Heartbreak Hotel".

· 1957: Președintele american Eisenhower cere aprobarea Congresului pentru acțiunile de ajutorare a statelor din Orientul Mijlociu amenințate de agresiunea comunistă - "Doctrina Eisenhower".

· 1961: Inaugurarea Teatrului de Comedie din București; primul director a fost Radu Beligan (1961-1969). Prima stagiune a început cu spectacolul „Celebrul 702” de Alexandru Mirodan (secretar literar al teatrului), în regia lui Moni Ghelerter.

· 1968: Alexander Dubček a venit la putere în Cehoslovacia și a demarat o perioadă de liberalizare politică denumită Primăvara de la Praga.

· 1990: Decret-Lege nr.4 al CFSN privind organizarea și funcționarea Academiei Române.

· 1997: Trupele ministerului rus de interne s-au retras de pe teritoriul Republicii separatiste Cecenia, conform ordinului semnat în luna octombrie 1996 de preşedintele rus Boris Elţîn.

· 2000: Iugoslavia depune un memoriu la "Curtea Internațională de Justiție" împotriva a opt state membre NATO: Belgia, Canada, Franța, Italia, Olanda,Portugalia și Marea Britanie, considerate vinovate că au utilizat forța împotriva unui stat suveran în ziua când a început bombardarea Iugoslaviei: 24 martie 1999; plângerile împotriva Spaniei și SUA au fost anulate ca urmare a deciziei CIJ din 2 iunie 1999.

· 2005: Eris, cea mai mare planetă pitică cunoscută din sistemul nostru solar, a fost descoperită de o echipă americană folosind imagini luate la 21 octombrie 2003 la Observatorul Palomar.

Nașteri

· 1425: Henric al IV-lea al Castiliei (d. 1474)

· 1640: S-a nascut compozitorul italian Paolo Francesco Lorenzani (d. 28 octombrie 1713). A trait timp de 17 ani in Franta . Impreuna cu Jean Baptiste Lully a fost unul dintre cei mai importanti compozitori din timpul domniei regelui Ludovic al XIV-lea al Frantei.

· 1679: S-a nascut la Roma, compozitorul italian Pietro Filippo Scarlatti (mort la 22 februarie 1750 la Neapole). A fost un renumit organist, si compozitor italian creatorul operei Clitarco prezentata la Teatrul San Bartolomeo din Neapole.

· 1793: Antoinette Murat, bunica paternă a regelui Carol I al României (d. 1847)

· 1846: Rudolf Eucken, filozof german, laureat al Premiului Nobel (d. 1926)

· 1847: S-a născut Nikolai Jukovski, specialist rus în aerodonamică şi hidrodinamică, considerat “părintele” aviaţiei ruse.

· 1855: King Camp Gillete, inventator american al lamei de bărbierit (d. 1932)

· 1858: Sándor Adorján, scriitor, jurnalist și traducător maghiar (d. ?)

· 1863: Konstantin Stanislavski, regizor și teoretician rus al teatrului (d. 1938)

· 1874 - S-a născut medicul american Joseph Erlanger, laureat al premiului Nobel pentru medicină în anul 1944 (m.05.12.1965).

· 1876 - S-a născut Konrad Adenauer, primul cancelar al Republicii Federale Germane (1949-1963), cel care a participat la reconstrucţia acesteia după Al Doilea Război Mondial (m.19.04.1967).

· 1878: S-a născut Emil Gârleanu. Emil Gârleanu (n. 5 ianuarie 1878, Iași – d. 2 iulie 1914, Câmpulung) a fost un prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist român. Fiul lui Emanoil Gârleanu, colonel și al Pulcheriei, născută Antipasi-a inceput liceul la Iași în 1889 dar se retrage și se înscrie la Școala fiilor de Militari, unde devine coleg cu viitorul scriitor Jean Bart, apoi intră la Școala de Ofițeri de Infanterie, unde devine coleg cu Gheorghe Brăescu. A debutat la revista ieșeană „Arhiva” în 1900 cu schița Dragul mamei și cu poezia Iubitei sub pseudonimul Emilgar. A colaborat la revistele Arhiva, Evenimentul, Sămănătorul, Luceafărul, Albina, Convorbiri literare, Flacăra, etc. Ulterior, a fost redactor la revista sămănătoristă „Făt-Frumos” și colaborator la „Convorbiri critice”. A participat activ la înființarea Societății Scriitorilor Români în 1908, al cărei președinte a fost între 1911-1912. A fost un reprezentant de frunte al Semănătorismului si foarte apreciat de Nicolae Iorga, căruia îi dedică volumul de debut.

· 1896 - S-a născut actorul George Calboreanu ("Apus de soare", "Bădăranii", "Titanic Vals", "Omul cu mârţoaga") (m. 12 iulie1986)

· 1898: Prințesa Eudoxia a Bulgariei, fiica regelui Ferdinand I al Bulgariei (d. 1985)

· 1900: Yves Tanguy, pictor francez suprarealist (d. 1955)

· 1909: S-a nascut principesa Ileana a României, fiica regelui Ferdinand şi a reginei Maria; (d. 21.01.1991). La 23 decembrie 1908 (stil vechi) sau 5 ianuarie 1909 (stil nou), la Bucureşti, se naşte principesa Ileana, penultimul copil al regelui Ferdinand al României şi al reginei Maria, căsătorită la Sinaia cu arhiducele Anton de Habsburg la 26 iulie 1931, avînd şase copii: Ştefan, Arhiduce de Austria (1932-1998), Maria Ileana, Arhiducesă de Austria (1933-1959), Alexandra, Arhiducesă de Austria (n. 1935), Dominic, Arhiduce de Austria (n. 1937), Maria Magdalena, Arhiducesă de Austria (n. 1939) şi Elisabeta, Arhiducesă de Austria (n. 1942). Pînă la vîrsta de 5 ani s-a bucurat de toate privilegiile unei vieţi la palat. Declanşarea Primului Razboi mondial, a obligat familia regală, împreună cu guvernul şi parlamentul, să se refugieze din calea trupelor austro-germane la Iaşi. Educaţia a primit-o cu precădere în familie, de la pregătitori, de la părinti şi de la personalul curţii. A fost crescută cu dragostea faţă de România, poporul, tradiţiile şi limba română. A frecventat Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie. A studiat sculptura cu Ion Jalea şi pictura cu Jean Al.Steriadi. În 1926 călătoreşte împreună cu Regina Maria şi fratele Nicolae în America, şi apoi în Spania. Domniţa Ileana – cum o numeau apropiaţii – a fost fondatoarea sau preşedintele a unor organizaţii de cercetaşi ca Asociaţia Creştină a femeilor române, Asociaţia Ghidelor şi Ghizilor din România etc. Principesa Ileana fiind pasionată de yachting, obţine brevetul de căpitan de cursă lungă, navigînd mai mulţi ani cu yachtul „Isprava”, fiind singura femeie din România cu această calificare. În vara anului 1930, însoţind-o pe mama Sa, Regina Maria într-o vizită în Spania, Principesa îl întîlneşte la Barcelona pe Arhiducele Anton de Habsburg, „un băiat foarte frumos, înalt, blond, sportiv, distins “. În martie 1931, Ileana şi Regina Maria, întorcîndu-se dintr-o vizită la Paris, răspund unei invitaţii primite din Umrich, de la reşedinţa verilor Hohenzollern. Aici, Ileana îl reîntîlneşte pe Arhiducele Anton. Se pare că reîntîlnirea nu era întîmplătoare, Arhiducele fiind chemat la dorinţa expresă a Regelui Carol al II-lea al României. Iniţiativa s-a dovedit inspirată. Pe 20 aprilie 1931, Ileana îi cere fratelui său binecuvîntarea şi consimţămîntul ca şef al Casei Regale. La întoarcerea în ţară, Ileana a anunţat oficial că intenţionează să se căsătorească cu arhiducele austriac. Şeful Casei Regale Române, Regele Carol al II-lea, îşi dă acordul. Anton era fiul Arhiducelui Leopold-Salvador de Habsburg-Toscana şi al Arhiducesei Blanka de Bourbon, infanta Spaniei, născut la 20 martie 1901, în Viena imperială. Numele complet al Arhiducelui era Anton Maria Franz Leopold Blanka Carl Iosef Ignatz Raphael Michael Margaretha Nicetas, un nume demn de un arhiduce de Austria, primit în amintirea naşilor de botez. După proclamarea Republicii Austria, Anton şi familia sa se retrag în Spania. Arhiducele, absolvent al şcolii Superioare de Inginerie din Madrid, s-a angajat la uzinele Ford din Londra, după care s-a stabilit la Barcelona, unde a deschis, împreună cu fratele său Franz-Josef, un service automobilistic şi de aviaţie. Împătimit aviator, era cîştigătorul a numeroase concursuri aviatice internaţionale. Astfel, pe cei doi logodnici îi apropia şi pasiunea pentru sport, fiind cunoscute preocupările Ilenei pentru călărie, automobilism şi yachting. Căsătoria Ilenei a fost rodul unei iubiri împărtăşite de ambii soţi şi o decizie acceptată fără rezerve de Casa Regală Română, fiind pentru prima oară cînd un membru al familiei regale române s-a căsătorit fără a încheia o căsătorie morganatică sau fără a trebui să respecte o alianţă matrimonială. A fost ultima căsătorie oficială încheiată în ţară pentru un membru al familiei regale române. Cerimonia căsătoriei are loc la Castelul Pelişor, pe dată de 26-27 iulie, la vîrsta de 22 de ani. Pentru că tatăl ei murise în 1927, a fost condusă la altar de fratele ei mai mare, regele Carol al II-lea. Conjucturile politice ale timpurilor, revoluţia din Spania şi decizia lui Carol al II-lea ca descendenţii din familia Habsburg sa nu fie născuţi pe pămînt românesc a pus pe tinerii căsătoriţi în mare dificultate. Ei sunt nevoiţi să plece în Austria în 1931. S-au stabilit la Castelul de la Sonnberg, în apropierea Vienei. Aici se nasc cei şase copii. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Ileana a organizat un spital pentru soldaţii români la castel. În martie 1944, ca să scape de persecuţiile naziştilor s-a mutat de la Viena cu întreaga familie înapoi în România unde a locuit la Castelul Bran, primit de mama sa cadou din partea oraşului Braşov. Înfiinţează lîngă Castel, „Spitalul Inima Reginei ”, în onoarea reginei Maria. Din nefericire, România a fost invadată la scurt timp de armata roşie, iar regele Mihai a fost forţat să abdice de generalul KGB Vîşinski. La 8 ianuarie 1948 părăseşte ţara împreună cu nepotul său Mihai I. Principesa s-a mutat cu întreaga sa familie întîi în Elveţia apoi în Argentina. La Buenos Aires a înfiinţat un cămin destinat refugiaţilor politici români, cămin ce a purtat numele mamei sale, “Regina Maria”. În 1950 Ileana împreună cu copiii au ajuns la Boston, Statele Unite. În 1959, principesa a fost foarte afectată de moartea fiicei sale, Maria Ileana (Minola) şi a soţului ei, contele polonez Jaroslav Kottulink, într-un accident aviatic în Brazilia (15 ianuarie 1959). După divorţul său, se căsătoreşte în 1961, la New York, cu Ştefan Isărescu, de care ulterior se desparte şi se călugăreşte, făcînd timp de şase ani stadiul de novice, într-o mănăstire din Franţa. În 1967 se reîntoarce în S.U.A. şi, sub numele de maica Alexandra, devine stariţa mănăstirii ortodoxe cu hramul Schimbarea la Faţă, din oraşul Ellead, Pennsylvania. După căderea regimului Ceauşescu, Maica Alexandra a vizitat România în septembrie 1990, la vârsta de 81 de ani. Cîteva luni mai tîrziu, la 21 ianuarie 1991, s-a stins din viaţă ca urmare a unor complicaţii survenite în urma fracturii bazinului, la Ohioville, statul Ohio, S.U.A. Memoriile sale au apărut în Anglia în anul 1951 iar în România în 2005 sub titlul Trăiesc din nou.

· 1909 - S-a născut poetul Bazil Gruia (m.07.10.1995).

· 1920: Arturo Benedetti Michelangeli, pianist italian (d. 1995)

· 1921 - S-a născut dramaturgul şi prozatorul elveţian de expresie germană, Friedrich Dürrenmatt ("Vizita bătrînei doamne", "Fizicienii", "Romulus cel Mare") (m.14.12.1990).

· 1921: Prințul Jean, fost Mare Duce al Luxemburgului în perioada 1964-2000

· 1931: Alfred Brendel, pianist austriac

· 1931 - S-a născut actorul american Robert Duvall.

· 1932: S-a născut Umberto Eco, scriitor italian si critic literar italian (“Numele Trandafirului”, “Pendulul lui Foucault”, “Opera aperta”, “Semiotica şi filosofia limbajului”).

· 1932: Raisa Gorbaciova, soția fostului lider sovietic Mihail Gorbaciov (d. 1999)

· 1937: Robert Duvall, actor american

· 1938: Juan Carlos I, rege al Spaniei. La 23.11.1975, Consiliul de urgenţă îl proclamă pe Juan Carlos rege, iar la 27.11.1975 este încoronat într-un cadru festiv.

· 1943 - S-a născut muzicologul şi compozitorul Florian Lungu.

· 1944 - S-a născut P.S. Nifon, Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor.

· 1946: Diane Keaton, actriță americană

· 1950: S-a născut Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor şi scriitor român (“Hesperus”, “Pergamentul diafan”, “Eros şi magie în Renaştere”); (d.21.05.1991). Stabilit în SUA la începutul anilor ’80, a fost elevul preferat al lui Mircea Eliade si urmas al acestuia la catedra de istorie a religiilor de la Universitatea din Chicago; a fost asasinat la 21 mai 1991, autorul crimei ramanand necunoscut.

· 1951 - S-a născut actorul şi regizorul italian Christian de Sica.

· 1967: S-a nascut istoricul si omul politic Adrian Cioroianu. A îndeplinit funcția de ministru al afacerilor externe în cabinetul Tăriceanu (în perioada 5 aprilie 2007 – 15 aprilie 2008). Profesor universitar la Facultatea de Istorie de la Universitatea București,este autorul mai multor cărți de istorie a României (și în special de istorie a României comuniste). Este cunoscut și în calitate de coautor al unor manuale de liceu. Membru al Grupului de Dialog Social, el s-a alăturat Partidului Național Liberal și a fost ales în Senatul României pentru județul Timiș în anul 2004. După aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, el a fost europarlamentar, membru în Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) și vicepreședinte al Grupului ALDE din Parlamentul European. Din 2012 este decan al Facultății de Istorie a Universității din București.

· 1969 - S-a născut Marilyn Manson (Brian Warner), solist american de muzică rock.

· 1973: Irinel Ioan Stativă, politician român

· 1975: Bradley Cooper, actor american

Decese

· 842: A decedat Abu Ishaq ‘Abbas al-Mu’tasim bin Harun al-Rashid (n. 795), cel de-al optulea calif abbasid. Acesta a domnit din 833 până la moartea sa, în 842. Înainte de a deveni calif, al-Mu’tasim și-a dobândit reputația de comandant militar iscusit în Anatolia. În timpul domniei fratelui său, al- Mamun, al-Mu’tasim a fost guvernator al Egiptului si a devenit calif al Imperiului Abbasid după moartea fratelui său, în 833. În perioada de domnie a lui al-Mu’tasim, este plasat momentul constituirii corpului de armată alcătuit din soldați-sclavi (mamālīk). Al-Mu’tasim s-a remarcat, printre altele, prin războaiele purtate atât împotriva Imperiului Bizantin, cât și împotriva diverselor grupări rebele din interiorul Califatului Abbasid. Cea mai notabilă realizare a sa pe plan intern a fost înăbușirea revoltei khurramite. În ziua în care a murit al-Mutasim, fiul acestuia, al-Wathiq, a depus jurământul de credință și a devenit noul calif al Imperiului Abbasid.

· 1066: Eduard Confesorul, rege al Angliei. A fost penultimul rege anglo-saxon al Angliei și ultimul apartinand Casei de Wessex si a domnit din anul 1042 până la moartea sa. Regele Angliei, Eduard Confesorul, moare fără moștenitori, ceea ce provoaca o criză de succesiune care va duce în cele din urmă la cucerirea normanda a tarii.

· 1430: Philippa a Angliei, regină consort a Danemarcei, Suediei și Norvegiei (n. 1394)

· 1465: Charles d'Orléans, Duce de Orléans, poet francez (n. 1394)

· 1477: Carol Temerarul, Duce de Burgundia (n. 1433)

· 1589: Caterina de Medici, regină a Franței (n. 1519)

· 1655: Papa Inocenţiu al X-lea; (n. 1574).

· 1762: Împărăteasa Elisabeta a Rusiei (n. 1709). Nascuta la 29 decembrie 1709 , Elisabeta a fost împărăteasă a Rusiei din 1741 pana in 1762. Este cunoscută pentru dorința de expansiune teritorială a Rusiei. A încurajat înființarea Universitatii din Moscova de catre savantul Lomonosov și a Academiei de Arte Frumoase din Sankt-Petersburg de către Suvalov. A cheltuit, de asemenea, sume exorbitante pe proiectele grandioase în stil baroc ale arhitectului ei preferat, Bartolomeo Rastrelli, în special în Peterhof și Tarskoe Selo. Palatul de Iarna și Catedrala Smolnîi rămân principalele monumente ale domniei sale la Sankt Petersburg. În general, ea a fost una dintre cei mai iubiți monarhi ruși, pentru că nu a permis germanilor să ocupe posturi în guvern și nicio persoană nu a fost executată în timpul domniei sale.

· 1796: Samuel Huntington, jurist, politician american (n. 1731)

· 1821: Moare Alexandru Sutu, ultimul domn fanariot din Tara Româneasca.

· 1827: Frederick, Duce de York, fiu al regelui George al III-lea (n. 1763)

· 1901: Karl Alexander, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach (n. 1818)

· 1922: Ernest Shackleton, explorator anglo-irlandez (n. 1874)

· 1929: Nicolae Nicolaevici Romanov, Mare Duce al Rusiei (n. 1856)

· 1933: Calvin Coolidge, al 30-lea președinte al Statelor Unite (n. 1872)

· 1970: Max Born, fizician german, laureat al Premiului Nobel (n. 1882)

· 1972 - A murit Dan George, poet şi traducător (n.10.02.1916).

· 1997: Prințul Bertil, Duce de Halland, fiu al regelui Gustaf al VI-lea Adolf al Suediei (n. 1912)

· 2009: Mircea Stănescu, politician român, fiul jurnalistului Sorin Roșca Stănescu (n. 1969)

· 2010: Toni Tecuceanu, actor român (n. 1972)

· 2014: Eusébio, fotbalist portughez (n. 1942)

Sărbători

· Sf. Mc. Teopempt și Teona; Sf Cuv. Sinclitichia (Ajunul Botezului Domnului – Post) (calendar creștin-ortodox)

· Sf. Telesfor (calendar romano-catolic)

· Ajunul Botezului Domnului; Sf. Teopempt și Teona; Sf. Sinclitica (calendar greco-catolic)

ARTE 5 Ianuarie

MUZICĂ 5 Ianuarie

Paolo Francesco Lorenzani

Paolo Lorenzani:

Pietro Filippo Scarlatti

Pietro Scarlatti:

Arturo Benedetti Michelangeli, pianist italian

Arturo Benedetti Michelangeli

Alfred Brendel, pianist austriac

Brendel

Elvis Presley – Heartbreak Hotel

Elvis Presley - Heartbreak Hotel: http://youtu.be/e8jAqvmnsIk.

Marilyn Manson (Brian Warner), solist rock

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Chopin - The Piano Concertos (reference recording: Claudio Arrau/Inbal)

Gaetano Brunetti | Symphonie Concertante No.3 in B flat Major | Classical Music

VERSIONES NOTABLES PARA MELODIAS CELESTIALES Selección de Cecil González

POEZIE 5 Ianuarie

Francois Villon sau poetul vagabond

Balada doamnelor de altădată

Pe unde-s, prin ce ţări de vis,

Flora, romana-ncântătoare,

Alcibiada sau Thais,

Echo, dând zvonuri chemătoare

Pe stânci şi ape spre liman,

Frumoasă de pereche n-are?

Dar unde-i neaua din cel an?

Dar înţeleapta Helois?

De dragu-i, cât a pătimit

Pierre Abelard la Saint Denis,

Scopit şi-apoi călugărit.

La fel, Doamna ce-a poruncit

Să se înece Buridan

În sac şi-n Sena azvârlit?

Dar unde-i neaua din cel an?

Regina Blanche ca floarea-nvoaltă

Cântând cu voce descântată,

Betris, Alis, Berte cea înaltă,

Erembourg, doamnă-n Maine odată,

Lorena Jeanne, nevinovată

De englezi arsă la Rouan,

Unde-s, Fecioară preacurată?

Dar unde-i neaua din cel an?

Prinţe, nu întreba pe unde,

Nici de al vremilor noian,

Doar un refren îţi va răspunde:

Dar unde-i neaua din cel an?

Ce fost-au bune verişoare,

În româneşte de Dan Dănilă

Balada domnilor de altădată

urmând zisele dinainte

Unde-i Calist al treilea, care

Ca ultimul cu-acest blazon

Doar patru ani fu papă, oare?

Alfons, rege în Aragon

Sfiosul duce de Bourbon,

Şi Artus, duce de Bretaigne,

Carol, al şaptelea pe tron?

Dar unde-i mândrul Charlemagne?

Aşişderi, regele scotist

Cel ce avea, precum se ştie,

Jumate chip ca de-ametist,

Din creştet până la bărbie?

Al Ciprului domn und’ să fie,

Ori riga Spaniei, sunt ani

Şi numele-i uitai, vai mie?

Dar unde-i mândrul Charlemagne?

Nu zic de alţii, tac mai bine,

Deşertăciune-i lumea toată.

Să-nfrunte moartea n-are cine,

Ori s-o amâne, nici cu plată.

Dar aş mai întreba o dată:

Lancelot, duce de Behaigne

Unde-i? dar spiţa lui bogată?

Dar unde-i mândrul Charlemagne?

Unde-i Claquin, bravul breton

Sau contele Delfin d’Auvergne

Ori răposatul d’Alencon

Dar unde-i mândrul Charlemagne?

În româneşte de Dan Dănilă

Epistolă către prieteni

Vă înduraţi de mine, îndurare,

Atât măcar, prieteni, de-aţi avea!

În hrubă zac, nu sub un pom în floare,

Aici, în surghiunia cea mai grea,

Cum Domnul se-nvoi cu Soarta mea.

Cocote, crai, novici şi tinerei,

Voi acrobaţi, voi dansatorii cei

Mai iuţi ca strechea, ageri ca iatanul,

Cu voci ca zvonul unor clopoţei,

Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

Voi menestrei cântând în voia lor,

Craidoni, ce numai râdeţi şi glumiţi,

Şi risipiţi bani buni ori calpi cu spor,

Oameni de duh, oleacă aiuriţi,

Estimp el moare de mai zăboviţi.

Stihuitori de cântec, vers, oraţii,

De se va stinge, faceţi-i libaţii.

El zace, raze nu-i aduc aleanul,

Nici adieri, i-s ziduri grele fraţii.

Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

Veniţi să îl vedeţi în pătimire,

Nobili iertaţi de orice bir şi dare,

Neaplecaţi la legi şi cârmuire,

Ci doar în faţa Domnului cel mare.

Postind duminici, marţile, oricare,

Lui dinţii ca de greblă i se fac,

(Din coji uscate, nu din cozonac),

Şi-i toarnă-n maţe apă cu toptanul,

În hău adânc nu-i masă, nici hamac,

Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

Juni ori bătrâni, prinţi ce vă pomenesc,

Aduceţi-mi iertare cu sigil domnesc,

Şi scoateţi-mă-n coş, tras cu arcanul.

Aşa se-ajută porcii, mă gândesc;

Guiţă unul doar, în turmă o tulesc.

Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

În româneşte de Dan Dănilă

Poetul Bazil Gruia

Joc de şah

Stranie frunză mi-a fost cândva inima,
Ah, albele negrele, negrele albele şi nevăzutul jucător,
Locuieşte-n turnul umbrelor ce le conduce,
E-n marea-i tactică unicul vrăjitor?

Statuile negre ies dintr-o cetate,
Câte impasuri de când adversarul indiferent de mai înainte
Îmi întunecă spaţiul cucerit, poziţiile de remiză,
Cad figurile de lumină în necunoscute morminte.

Repliat într-un colţ, mă-nvârt în axa speranţei.
Aş refuza să-mi fie anulat vreun pas greşit,
Nici în fluctuaţii albul nu-şi risipeşte onoarea, nimbul.
Indulgenţa adversarului ar fi absurd sfârşit.

Dar pe cine-am învins şi cine mă-nvăluie-acum cu negrele piese?

Biografie

GRUIA Bazil (prenumele la nastere: Vasile), se naste la 5 ian. 1909, comuna Cisteiul de Mures, judetul Alba - moare in 7 oct. 1995, Cluj-Napoca.
Poet.

Fiul lui Vasile Gruia, preot, si al Altitei (n. Timar).

Scoala elementara in satul natal (1915-l919); studiile liceale la Turda (1919-l922) si Aiud (1922-l927); studii juridice la Cluj (1927-l932).

Doctor in drept (1932).

Profeseaza avocatura.

Debut cu poezii in revista liceului din Aiud, Ghionoaia; debut editorial cu volum In (ara toamnei (1929). Colaboreaza la Fire de tort din Turda, Unirea din Blaj, Patria din Cluj, Societatea de miine ele. Dupa o lunga intrerupere revine la literatura, adunindu-si productia poetica in volum Arderea etapelor (1968), Patima alba (1976), Efigiile riscului (1978), Inscriptii pe tablite de aer (1983), Miraculosii Alter Ego (1985), Infinitul de fiecare zi (1987) si A patra dimensiune (1989). Marturii si documente legate de biografia lui Lucian Blaga, in volum Blaga inedit (I-II, 1974-l981).

Bazil Gruia debuteaza in stil traditional, fiind remarcat ca atare si de Bazil Gruia Calinescu; el „exprima cu gratie sentimentele oneste si delicate ale unui suflet cu o structura romantica, neadaptat la complicatia vietii sufletesti mai noi". Dupa debut insa poetul asteapta aproape patru decenii pentru ca, prin acumulari succesive, ca si prin aprofundarea actului poetic in preajma unui mare „model" - L. Blaga, sa dobindeasca o voce lirica mai personala. Astfel, daca Arderea etapelor (1968) si, in parte. Obsesia verii (1972) pastreaza ceva din atmosfera de fragilitate sentimentala a inceputului, volumele urmatoare apasa decis pe vointa unui modernism contemporan. Se exprima aici o simtire cvasifrenetica, nesatioasa, precum si dorinta unui constructivism imagistic.

Distanta de la In tara toamnei (1929) la A patra dimensiune (1989) se poate masura si prin suprimarea prejudecatilor „poetice" si prin asumarea unei alerte continue. Poetul nu evoca batrinetea, renuntarea, desi exista in multe poeme o melancolie solemna a trecerii timpului, ci triumful vital, „miraculosul efemer",clipa, mitul „zeitei Rugina", „patima alba" a cuvintului, creatia ce rascumpara degradarea biologica. Reprezentindu-si poezia ca pe o lupta cu logosul, din care lirismul se naste imprevizibil, Bazil Gruia cedeaza firesc unei retorici meditative ce coloreaza atit lirica sa erotica, cit si, mai cu seama, cea patriotica si de inspiratie istorica. in doua colectii de marturii despre Lucian Blaga (prin acumularea unor depozitii luate de la apropiatii poetului si colectarea de documente epistolare ori de alta natura), Bazil Gruia face opera de popularizare si de paraistorie literara. Corectind unele erori, aducind pe alocuri lamuriri utile in unele capitole de biografie, cartea e scrisa cu emotie si piosenie.

OPERA:
In tara toamna. Cluj. 1029;
Arderea etapelor. Bucuresti, 1968;
Obsesia verii. Cluj. 1972;
Blaga inedit. Amintiri si documente. Cluj-Napoca, 1974;
Patima alba, Cluj-Napoca, 1976;
Efigiile riscului, Cluj-Napoca, 1978;
Blaga inedit. Efigii documentare, [-II, Cluj-Napoca, 1974-l981: In-scriptiipe tablite de aer, Cluj-Napoca. 1983;
Mira-culosii Alter Ego, Cluj-Napoca, 1985;
Infinitul de fiecare zi. Cluj-Napoca, 1987;
A patra dimensiune, Cluj-Napoca, 1989.

REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, in Via(a literara, or. 121, 1929;
M. Popa, in Luceafarul, nr. 18, 1968;
S. Cioculcscu. in Romania literara, nr. . 1972;
D. Micu. in Luceafarul, nr. 16, 1975;
P. Poanta, Radiografii. III. 1978-l983;
A. Sasu, in cautarea formei, 1979;
M. Vaida, in Tribuna, nr. 20, 1983: N. Steinhardt, in Via(a Romaneasca, nr. 2.1984: P. Poanta, in Steaua, nr. 1,1984;
V. Tascu. Poezia poeziei de azi, 1985;
idem. in Steaua, nr. 10, 1987;
P. Poanta, in Romania literara, nr. . 1987.

Dan George, poet

Simposion

Vedeți,
sunt patru soiuri de poeți:
de geniu, de trudă,
de ocazie și de nimic.
Poemele poetului de geniu
sunt nuci-de-cocos:
verzi, dau lapte răcoros,
și coapte - dulce miez untos...
Poemele poetului de trudă
sunt struguri tămâioși:
verzi - acră aguridă,
și copți - stafidă...
Poemele poetului de-ocazie
sunt castraveți:
verzi, car soare și oțet,
și copți - amari și galbeni ca invidia...
Versificările de poetastru
greoaie și-n doi peri -
sunt pepeni furajeri:
verzi, abia-i duci în brațe,
și nu se coc sub nici un astru...
Și cititori de patru feluri
aleg poeme după apetitul lor:
unii vor lapte și unt-de-cocos,
alții vor struguri stafidiți,
unii se mulțumesc cu castraveți,
iar alții mor după lubenițe...
Vedeți,
sunt patru soiuri de poeți,
și patru feluri de poeme,
și cititori cu patru gusturi
- Poftă bună!...

Biografie

George Dan (10 februarie 1916, Cadievu, judeţul Caliacra, Regatul României - 5 ianuarie 1972, Bucureşti) este un poet şi traducător. Este fiul Călinei (născută Duilaş) şi al lui Vasile Dan. După ce a absolvit Liceul „Ştirbei Vodă" din Călăraşi, lucrează în Marina Militară, apoi în Marina Comercială, obţinând brevetul de ofiţer în 1940. După război se stabileşte în Bucureşti. În 1935 scoate la Călăraşi revista „Nenufar". Debutează în „Revista scriitorilor români" (1936), cu poezia Cufundare, semnată George Danubia; debutul editorial are loc în 1949, cu volumul de balade şi poeme Bună dimineaţa!

Din 1945 frecventează cenaclul Sburătorul. Colaborează la revistele „Preocupări literare", „Viaţa românească", „Istm", „Festival", „Gazeta literară", „Contemporanul", „Tomis", „Astra", „Familia", „Ateneu" etc. Este redactor Ia „România liberă" (1946-1948) şi la „Flacăra" (1948-1949).

Din 1966 călătoreşte mult pe mare, către destinaţii orientale şi extrem-orientale. În acelaşi an participă ca traducător la Congresul internaţional al iranologilor de la Teheran, iar în 1971, la sărbătorirea a 2500 de ani de existenţă a statului iranian. Traduce poezie persană şi indiană, din Baudelaire, Verlaine, Poe şi din literatura sovietică.

Cunoscut mai ales ca poet-traducător din poezia persană, Dan este el însuşi un poet prolific. După un scurt episod conformist, versurile sale, de inspiraţie exclusiv marină sau dunăreană, mărturisesc pasiunea pentru meseria sa, cea de navigator. Orientul şi marea sunt cele două filtre esenţiale prin care este văzută lumea: Dobrogea este o „Persie mică", nalbele sunt flori orientale, versurile din Barcagiul Barbălată poartă drept moto un gazel, marea are „ochi de pisică siameză".

Acuarelele dunărene sunt proiecţii care şi ele au inflexiuni orientale: „Dintr-un fildeş lucrat foarte proaspăt / sfârcul alb ia o gâză în cioc; / ce subţire-i al smârcului oaspăt/despletindu-şi penajul din coc!"; „Pe-o fragedă tipsie de smarald, / un nufăr aburind în rouă, cald: / ou despicat prin dur albuş,/până-n polen de gălbenuş." Un număr important de poezii sunt scrise în călătoriile în jurul lumii, constituindu-se în mărturii transfigurate ale unor întâlniri cu alte civilizaţii.

Exotismului locurilor i se adaugă şi o oarecare teatralitate a personajelor, precum şi o grandilocvenţă a gesturilor acestora; rezultatul este o poezie în care totul se percepe într-un mod exotic, aventuros, cu un filon de patetism, dar şi de umor: „La bar ŤLa Calul Troiiť / se-ntorc din larg eroii / cu pumnii-n buzunare, / setoşi de răzbunare".

Această viziune este susţinută structural de poeme lungi, balade, romanţe, în care Dan versifică uşor, rostogolind cuvintele cu impetuozitate şi părând a se opri cu greu. Înrudirii cu Ion Minulescu, semnalată de Mioara Apolzan, i se adaugă aceea cu Panait Istrati, atmosfera baladescă fiind uneori asemănătoare, cum remarca Ion Vinea. Poet şi navigator, Dan s-a îndreptat în cele din urmă către traducerea de poezie „exotică" - persană şi indiană -, realizând traduceri din Saadi, Omar Khayyam, Firdousi, Tagore etc.

Opera

• Bună dimineaţa!, Bucureşti, 1949; ediţie îngrijită şi prefaţă de Marcel Gafton, cu o însemnare de Ion Vinea, Bucureşti, 1976;
• Decorat cu Ordinul Muncii, Bucureşti, 1949;
• Povestea tractorului de la minereu la brazdă (în colaborare cu Nicolae Jianu), Bucureşti, 1949;
• Rapsodia marinarilor, Bucureşti, 1954;
• Dunăre, Dunăre..., Bucureşti, 1955;
• Flori de mare, Bucureşti, 1957;
• Hamalii, Bucureşti, 1957;
• Goarna şi sirena, Bucureşti, 1959;
• Pui de lună, Bucureşti, 1960;
• Cântece de luptă, Bucureşti, 1962;
• Fildeşul negru, Bucureşti, 1965;
• Corabia cu cincizeci de catarge, Bucureşti, 1966;
• Din ochiul ciclonului, postfaţă Ion Vinea, Bucureşti, 1968;
• Fructe de mare, Bucureşti, 1970;
• Mater nostra, Bucureşti, 1971.

Traduceri

• Constantin Simonov, Prieteni şi duşmani, Bucureşti, 1949;
• K.M. Staniukovici, Povestiri marinăreşti, Bucureşti, 1955 (în colaborare cu Dina Haim);
• Serghei Mihalkov, Poezii, Bucureşti, 1957;
• Saadi, Grădina florilor (Golestan), prefaţă de Tudor Vianu, Bucureşti, 1959;
• Poeţi persani, prefaţă de Tudor Vianu, Bucureşti, 1963;
• Rabindranath Tagore, Versuri, prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Bucureşti, 1966, Poeme, prefaţă de Radu Boureanu, Bucureşti, 1967, Luna în creştere, Bucureşti, 1968;
• Firdousi, Şah-name (Cronica Şahilor), prefaţă de Virgil Cândea, Bucureşti, 1969;
• Privighetorile Persiei. Antologie de poezie persană (secolele X-XX), prefaţă de Virgil Cândea, Bucureşti, 1971;
• Omar Khayyam, Catrene, Bucureşti, 1972.

TEATRU/FILM 5 Ianuarie

George Calboreanu – biografie

Actorul George Calboreanu s-a născut la 05 ianuarie 1896, in localitatea Turnişor din Sibiu.

Cariera:

A absolvit in 1919 Conservatorul de Arta Dramatică din Iaşi si a debutat pe scena Teatrului Naţional ieşean in drama Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, înainte de absolvire. A jucat pe scena Teatrului Naţional din Cluj si a obţinut o diploma de studii pentru un la Viena. La întoarcere s-a stabilit la Bucureşti, mai întâi a jucat la Teatrul Regina Maria, apoi la Teatrul Popular si din 1923 la Teatrul Naţional.

A debutat pe scena acestui teatru bucurestean, pe care l-a slujit pâna la finalul carierei, cu spectacolul Vlaicu-Voda de Alexandru Davila. In 1927 juca in Omul cu mârţoaga de George Ciprian, apoi in Titanic Vals de Tudor Muşatescu (1932), H

amlet de William Shakespeare, in 1956 juca rolul lui Stefan cel Mare din piesa Apus de soare de Barbu Ştefănescu Delavrancea, in prima punere in scenă de după al doilea război mondial, alături de Elvira Godeanu şi Eugenia Popovici. In 1957 pleca in turneu la Veneţia cu piesa Bădăranii de Carlo Goldoni, regizata de Sică Alexandrescu, in 1965 relua rolul de debut, Vlaicu Vodă. Intre sutele de spectacole in care a jucat se numără si Bădăranii de Carlo Goldoni, Idolul şi Ion Anapoda de G. M. Zamfirescu, Borgia de Alexandru Kiriţescu, Meşterul Manole de Lucian Blaga, Maestrul de Mircea Ştefănescu, Letopiseţi de Mihail Sorbul, Ovidiu de Nicolae Iorga, Regele Lear si Iulius Cezar de W. Shakespeare, Hoţii de Schiller, Ion Vodă cel Cumplit de Laurenţiu Fulga, Lorenzaccio de Alfred de Musset, etc.

Debutul in cinematografie a avut loc in 1954, cu filmul Brigada lui Ionuţ. A mai jucat in Bădăranii (1960), Setea (1960), Omul de lânga tine (1961), Lupeni 29 (1962), Lumina de iulie (1963), Străinul (1964), Calea Victoriei sau cheia visurilor (1965), Neamul Şoimăreştilor (1965), Şopârla (1966), Legenda (1968), Fraţii (1970), Serata (1971), Fraţii Jderi (1973), Ultimele zile ale verii (1976).

George Calboreanu a fost artist emerit, a avut un fiu, tot actor, căruia i-a supravieţuit.

Actorul George Calboreanu a murit la 12 iulie 1986.

Pe scurt despre George Calboreanu:

Nume: George Calboreanu
Ocupatia: actor
Data nasterii: 05 ianuarie 1896
Zodia: Capricorn
Locul nasterii: Turnişor, judeţul Sibiu, România
Naţionalitate: româna
Starea civila: căsătorit
Copii: Gicu Calboreanu- actor
Studii: Conservatorul de Arta Dramatica din Iasi, promotia 1919
Data si locul decesului: 12 iulie 1986, Bucureşti

De ce este faimos George Calboreanu?

A fost un mare actor al scenei si cinematografiei româneşti, a jucat in piese de teatru istorice, in comedii, dar si in spectacole moderne, in filme.

De ce ne place George Calboreanu?

Avea o voce puternică, publicul l-a apreciat pentru rolul lui Ştefan cel Mare din drama Apus de soare de Barbu Ştefănescu Delavrancea.

George Calboreanu în Apus de soare de B Șt Delavrancea

Teatru Radiofonic - APUS DE SOARE: http://youtu.be/u8-DrJJxXo4.

Friedrich Dürrenmatt – Vizita bătrănei doamne

Friedrich Durrenmatt - Vizita Bătrânei Doamne (Teatru Radiofonic): http://youtu.be/dNXf4r7yPug.

„Celebrul 702”: https://youtu.be/RxwX3tRRlGs.

Cu actorul Toni Tecuceanu

Seful sectorului Suflete - Alexandru Mirodan

FILM DOCUMENTAR:

PLANTE PERICULOASE DIN ROMANIA (TOTUL DESPRE TOT)

SFATURI UTILE 5 Ianuarie

DESPRE RODIE

Rodia este fructul arbustului numit rodiu, fiind folosit la inceput pe post de a afrodisiac, acest mai numindu-se si "particica dragostei”. Ulterior s-a descoperit faptul ca rodia nu este benefica doar in "iubire" ci si in imbunatatirea sanatatii in general.

Semintele de rodie contin un compus care restabileste echilibrul hormonal in organism, de acea in cazul durerilor menstruale este recomandat consumul de seminte de rodie.

In cazul diabeticilor, rodia nu doar ca este accesibila, ci este si folositoare pentru ca doar o jumatate de lingurita de suc de rodie consumat de 4 ori pe zi inainte de masa, va ajuta la scaderea glicemiei.

Inca din antichitate este cunoscut faptul ca rodia lupta impotriva anemiei, de acea persoanele care sufera de aceasta deficienta trebuie sa consume sucul de rodie de trei ori pe zi cu 30 de minte inainte de masa, timp de 2 luni.

Rodia contine o substanta numita tanina, care ajuta la ameliorarea durerilor fiind recomandata in caz de angina, faringita dar si stomatita. In cazul stomatitei aftoase, trebuie facuta gargara cu suc de rodie o data pe zi, timp de 2-3 zile.

Infuzia din coaja de rodie este foarte utila in cazul afectiunilot inflamatorii iar pentru a trata aceste afectiuni aveti nevoie pe doua linguri de pudra de coaja de rodie peste care sa turnati un pahar de apa fierbinte. Faceti baie de aburi 30 de minute dupa care strecurati si diluati cu apa fiarta, consumand aceasta infuzie de doua ori pe zi, cate 50 de grame cu 30 de minute inainte de masa.

Pentru pilea grasa, puncte negre sau cosuri cel mai bun remediu este masca din coaja de rodie usor prajita cu unt sau ulei de masline. Pentru arsuri, fisuri sau zgarieturi este recomandata de asemena aceeasi pudra din coaja de rodie.

Atat coaja cat si semintele de rodie au proprietati astrigente si sunt folosite impotriva diareei, colitei dar si a enterocolitei. Pentru adulti coaja de rodie maruntita si consumata dupa fiecare masa de 3 ori pe zi este suficient. Pentru copii in schimb, este suficient sa consume doar sucul de rodie.

GÂNDURI PESTE TIMP 5 Ianuarie