6 IANUARIE 2018

RELIGIE ORTODOXĂ 6 Ianuarie

(+) Botezul Domnului (Boboteaza – Dumnezeiasca Arătare)

SEMNIFICATIE SI ISTORIC

Boboteaza face parte din suita celor 12 sarbatori crestine importante si este menita sa reaminteasca cele petrecute la apa Iordanului, inainte ca Iisus sa paseasca in viata publica, de aceea Biserica mai numeste Boboteaza si "Aratarea Domnului", "Dumnezeiasca Aratare" sau "Epifania", aceasta din urma denumire provenind din limba greaca si inseamnand "aratare", "descoperire", "revelare". De fapt, Boboteaza inseamna innoirea omului crestin.

Dupa mersul cu Ajunul de Craciun, cu uratul de Anul Nou, copiii mergeau cu "Chiralesa" de Boboteaza, dar in unele locuri se mai mergea cu uratul de Sfantul Ioan, fiind vizati doar cei care purtau numele Sfantului.

La Sfantul Ioan se incheie sarbatorile de iarna, iar oamenii isi intra in ritmul normal al lucrurilor. In Rasarit, pana in a doua jumatate a secolului al IV-lea, Nasterea Domnului era cinstita in aceeasi zi cu Botezul, la 6 ianuarie. Boboteaza (6 ianuarie) si Sfantul Ioan (7 ianuarie) aproape ca formeaza una si aceeasi sarbatoare.

Ajunul, adica ziua de 5 ianuarie, este zi de post negru, la fel ca Ajunul Craciunului sau Vinerea Mare dinaintea Pastilor. Tot in Ajunul Bobotezei, preotii merg la casele credinciosilor pentru a le aduce, prin stropirea cu apa sfintita, binecuvantarea Sfintei Treimi.

Credinciosii si preotii considera ca apa de la Boboteaza are o putere deosebita, pentru ca a fost sfintita printr-o indoita chemare a Sfantului Duh, iar sfintirea are loc chiar in ziua in care Mantuitorul s-a botezat in apele Iordanului.

Apa sfintita la biserica in aceasta zi si luata de credinciosi nu se strica niciodata. Prin agheasma se intelege atat apa sfintita, cat si slujba pentru sfintirea ei. Agheasma mare se savarseste numai de Boboteaza, spre deosebire de Sfintirea cea mica a apei, care are loc in biserica in prima zi a fiecarei luni, iar in case, la sfestanie. Totodata, Agheasma mare se poate bea doar timp de opt zile, intre 6 si 14 ianuarie, altfel este necesara aprobarea preotului duhovnic spre a fi folosita.

La Boboteaza se sfintesc toate apele, iar preotul se duce la o apa in care arunca o cruce. Mai multi barbati se arunca in apa ca sa o aduca inapoi, iar cel care va scoate crucea din apa va avea noroc tot anul.

Sarbatoarea Bobotezei este cunoscuta atat in Biserica Ortodoxa, cat si in Biserica Romano-Catolica. Botezul Domnului este amintit inca din secolul al II-lea d.Hr de Sfantul Clement Alexandrinul si in secolul al III-lea de Sfantul Grigorie Taumaturgul.

Incepand cu secolul al IV-lea, cuvantari dedicate acestei sarbatori gasim atat la parintii rasariteni, cat si la cei din Apus. De Biserica apuseana, Boboteaza a fost adoptata in secolul al IV-lea, fiind cunoscuta si ca "Sarbatoarea celor trei magi". Tot atunci au fost despartite cele doua mari sarbatori: 25 decembrie fiind data stabilita pentru praznuirea Nasterii Domnului, ca in Apus, si 6 ianuarie pentru Boboteaza.

Catolicii celebreaza pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizeaza anuntarea nasterii lui Hristos regilor magi, care au venit sa-l vada pe pruncul abia nascut, aducandu-i daruri, aur, smirna si tamaie.

Ortodocsii praznuiesc botezul Mantuitorului in apele Iordanului de catre Sfantul Ioan Botezatorul. Potrivit scrierilor, in aceasta perioada, in pustiul Iordanului isi incepuse activitatea profetica Ioan Botezatorul. Prin invatatura sa, acesta ajunsese sa uimeasca si sa atraga multi oameni. Desi invataturile sale erau inscrise in Legea lui Moise, Ioan Botezatorul venea cu ceva nou: curajul sa le spuna pe fata si sa le reaminteasca permanent oamenilor ca "s-a apropiat imparatia cerurilor".

Cand Mantuitorul a aparut pe malul Iordanului, Sfantul Ioan Botezatorul, luminat de Duhul Sfant, l-a recunoscut si l-a aratat multimilor. Momentul in care Mantuitorul Iisus Hristos a primit botezul este consemnat de toti cei patru evanghelisti.

Evanghelistul Matei spune ca Iisus a venit din Galileea la raul Iordan, unde boteza Ioan Botezatorul, cerand sa fie si el botezat. Ioan i-a spus: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de tine si tu vii la mine", iar la raspunsul lui Iisus ca asa se cuvine, acesta a fost botezat in cele din urma de catre Ioan.

Boboteaza este o manifestare a celor trei elemente ale Treimii: Fiul este botezat in Iordan de catre Ioan, Sfantul Duh se coboara asupra lui Iisus in chip de porumbel, iar Tatal din cer il declara ca fiind Fiul Sau.

Locul real al Botezului Mantuitorului este in Iordania. Totusi, pe malul israelian al Iordanului a fost amenajat un spatiu unde crestinii imbracati in camasi albe lungi, numite "crijme" intra in rau.

Orice pelerinaj facut in Tara Sfanta are un loc de oprire la raul Iordan, care izvoraste din Muntii Libanului, apoi traverseaza Marea Galileii si dupa un lung si sinuos traseu se varsa in Marea Moarta. Unii preoti ii cufunda de trei ori in apa Iordanului pe credinciosii adulti, repetand intr-un fel botezul. Preotii ortodocsi romani spun ca botezul este unic, de aceea binecuvanteaza pelerinii stropindu-i cu apa din Iordan.

Aceste ritualuri pot fi vazute in tot anul pe durata pelerinajelor, fara legatura cu Boboteaza. Biserica Ortodoxa din Ierusalim sau Patriarhia Ortodoxa Greaca a Ierusalimului nu a adoptat calendarul bisericesc indreptat (calendarul gregorian) si, impreuna cu Patriarhia Rusa, Patriarhia Georgiei, Patriarhia Sarba si Sfantul Munte Athos, precum si cu credinciosii romani din Basarabia, sarbatoresc dupa calendarul neindreptat (calendarul iulian), adica la o diferenta de 13 zile.

In Ajunul Bobotezei, credinciosii ortodocsi se aduna la raul Iordanului, la locul Botezului Domnului. Slujba Aghesmei celei Mari este savarsita de Sanctitatea Sa Teofil al III-lea, patriarhul Ierusalimului si al intregii Palestine, in fruntea unui sobor de arhierei si preoti.

Unii pelerini credinciosi spun ca in timpul slujbei de Boboteaza, pentru cateva clipe, apele Iordanului curg in sens invers. Desi afara este destul de frig in ianuarie, multi dintre credinciosi intra in raul Iordan in camasile albe lungi, pe care apoi le pastreaza cu grija pentru a fi imbracati cu ele in ziua inmormantarii. Inainte de a pleca de langa rau, pelerinii iau aminire o sticla cu apa din Iordan, rugandu-se sa le fie tamaduite suferintele.

Dupa Boboteaza, este cinstit Sfantul Ioan, numit si "Inaintemergatorul", pentru ca a anuntat venirea lui Hristos. Parintii lui, preotul Zaharia si Elisabeta, erau rude cu parintii Fecioarei Maria, Ioachim si Ana. In timp ce Zaharia slujea la templu in Ierusalim, i-a vestit Arhanghelul Gavriil ca Elisabeta va naste un fiu la batranete si se va chema Ioan. Pentru ca Zaharia s-a indoit de aceasta veste, a ramas mut pana ce Elisabeta a nascut.

Sfantul Ioan Botezatorul a inceput sa predice in al 15-lea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii. El a avut menirea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia, de a-l descoperi pe acesta si a-l face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el il transmitea era: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!".

Ioan l-a mustrat pe Irod Antipa, fiul regelui Iudeei Irod cel Mare, pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, la un ospat de ziua lui, sa ceara de la acesta capul lui Ioan Botezatorul ca rasplata. Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul mai includ zamislirea (23 septembrie), nasterea (24 iunie) si taierea capului (29 august).

TRADITII, OBICEIURI SI SUPERSTITII DE BOBOTEAZA

Sarbatoarea Botezului Domnului cuprinde, pe langa sfintirea apei, o serie de obiceiuri populare, printre care spectaculoasa intrecere inot a barbatilor pentru a scoate din apa o cruce aruncata de preot si cel practicat de fete, care pun busuioc sub perna pentru a-si visa alesul.

Botezul Domnului sau Boboteaza din 6 ianuarie, alaturi de ziua Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului, praznuita in 7 ianuarie, marcheaza sfarsitul sarbatorilor de iarna si, totodata, al celor dedicate nasterii lui Iisus Hristos. Boboteaza este una dintre cele mai importante sarbatori, atat pentru crestinii ortodocsi, cat si pentru cei catolici.

La romani, ziua de Boboteaza cuprinde motive specifice sarbatorilor de Craciun. Astfel, in unele zone se colinda, se fac si se prind farmecele si descantecele, se afla ursitul, se fac prorociri despre noul an.

La Boboteaza se sfintesc toate apele, iar preotul se duce la o apa unde va arunca o cruce. Mai multi barbati se arunca in apa ca sa o aduca inapoi, iar cel care reuseste sa ajunga primul la ea primeste binecuvantarea preotului si se considera ca va avea noroc tot anul.

In vechime, cel care gasea primul crucea si o aducea la mal primea si daruri de la domnitorul tarii si era tinut la mare cinste de catre ceilalti.

Iordanitul femeilor este un alt obicei. In trecut, in satele din nordul tarii, femeile se adunau in grupuri mari acasa la cineva si duceau alimente si bautura. Dupa ce serveau masa, ele cantau si jucau toata noaptea. Dimineata ieseau pe strada si luau pe sus barbatii care apareau intamplator pe drum, ii luau cu forta la rau, amenintandu-i cu aruncatul in apa. In unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste in comunitatea femeilor casatorite prin udarea cu apa din fantana sau dintr-un rau.

Se spune ca, in noaptea de Boboteaza, tinerele fete isi viseaza ursitul. Ele isi leaga pe inelar un fir rosu de matase si o ramurica de busuioc, pe care o pun sub perna.

Fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an, spune traditia populara.

De asemenea, potrivit traditiei, in ajunul Bobotezei, in casele romanilor se pregateste o masa asemanatoare cu cea din Ajunul Craciunului. Astfel, sub fata de masa se pune fan sau otava, iar pe fiecare colt al acesteia se pune cate un bulgare de sare. Apoi, pe masa se asaza 12 feluri de mancare: coliva, bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, bors de "burechiuse" sau "urechiusele babei" (fasole alba cu coltunasi umpluti cu ciuperci), bors de peste, peste prajit, placinte de post umplute cu tocatura de varza acra, placinte cu mac. Nimeni nu se atinge de bucate pana nu soseste preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinti masa.

"Chiralesa" provine din neo-greaca si inseamna "Doamne, miluieste!". Exista credinta ca, strigand "Chiralesa", oamenii capata putere, toate relele fug si anul va fi curat pana la Sfantul Andrei (30 noiembrie).

Dupa sfintirea alimentelor, o parte din mancare se da animalelor din gospodarie, pentru a fi fertile si protejate de boli. Se crede ca, daca in dimineata Ajunului de Boboteaza, pomii sunt incarcati cu promoroaca, acestia vor avea rod bogat.

De asemenea, se crede ca animalele din grajd vorbesc la miezul noptii dinspre ziua de Boboteaza despre locurile unde sunt ascunse comorile.

Traditia mai spune ca la Boboteaza nu se spala rufe. In aceasta zi sunt interzise certurile in casa si nu se da nimic cu imprumut.

De Sfantul Ioan Botezatorul (7 ianuarie) exista un alt obicei, numit "Udatul Ionilor", intalnit mai ales in Transilvania si Bucovina.

In Bucovina, la portile tuturor care au acest nume se pune un brad impodobit, iar acestia dau o petrecere cu lautari. Mai mult, in Transilvania cei care au acest nume sunt purtati cu mare alai prin sat pana la rau, unde sunt botezati sau purificati.

Catolicii celebreaza pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizeaza anuntarea nasterii lui Hristos regilor magi, care au venit sa-l vada pe pruncul abia nascut, aducandu-i daruri, aur, smirna si tamaie.

 In Franta, cu aceasta ocazie se serveste un fel de placinta numita "la galette des rois", care pe vremuri era impartita in tot atatea felii cati comeseni erau, plus una. Felia suplimentara, denumita "a Bunului Dumnezeu" sau "a Fecioarei", era oferita primului sarac care aparea in fata familiei.

Un obicei actual consta in ascunderea unei figurine, reprezentand un rege mag, in interiorul placintei, iar cel dintre meseni care va descoperi figurina in portia sa va fi regele zilei.

In Belgia si in Olanda exista, de asemenea, traditia prepararii unui desert cu crema de migdale, similar celui pregatit in Franta. Cel mai tanar dintre membrii familiei se ascunde sub masa pentru a alege feliile pentru fiecare, iar cel desemnat regele zilei isi alege o regina. In timpul acestei zile, copiii strabat strazile intonand cantecul stelei si intra in case pentru a primi mandarine si bomboane, traditie pe cale de disparitie in Belgia, dar pastrata inca in regiunile de provincie flamande.

In Spania sau in unele regiuni din Italia, copiii asteapta cadouri de la regii magi pe 6 ianuarie, zi dedicata petrecerii.

Ev. Matei 3, 13-17

În vremea aceea a venit Iisus din Galileea, la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Ioan însă îl oprea, zicând: eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Iar Iisus răspunzând, a zis către el: lasă acum, căci aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci Ioan L-a lăsat. Iar după ce s-a botezat Iisus, în clipa când a ieşit din apă, iată, cerurile s-au deschis şi Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-se ca un porumbel şi venind peste Dânsul. Şi iată un glas din ceruri, care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit, în Care bine am voit.

Ap. Tit 2, 11-14; 3, 4-7

Fiule Tit, harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor, învăţându-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu cucernicie; şi să aşteptăm fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune.

Iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat, El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt, pe Care L-a vărsat peste noi, din belşug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, ca îndreptându-ne prin harul Lui, să ne facem după nădejde, moştenitorii vieţii celei veşnice.

Aghiazma mare

Cuvantul „agheasma“(gr. aghios -sfintire) inseamna sfintire si denumeste atat apa sfintita, cat si slujba pentru sfintirea ei. Agheasma Mare se sfinteste doar de doua ori in cursul unui an: in Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), dar si pe 6 ianuarie, cu ocazia sarbatorii Botezului Mantuitorului. Apa la Boboteaza este sfintita printr-o randuiala speciala si de aceea consumul acesteia cunoaste o perioada restransa. Astfel, Agheasma Mare se poate lua timp de 8 zile incepand cu sarbatoarea Botezului Domnului. Prefericitul Patriarh Daniel marturisea intr-o predica inchinata Botezului Domnului: "Agheasma Mare se gusta in fiecare zi, opt zile de la rand, pe nemancate. De ce opt zile si nu sapte? Pentru ca, asa cum spune intr-o rugaciune, ea este curatitoare spre viata vesnica. Gustand opt zile din apa aceasta, ne aducem aminte de botezul nostru, care a fost savarsit pentru ca noi sa avem arvuna vietii vesnice, mantuirea si dobandirea vietii vesnice. Cifra 8 este simbolul vesniciei. Deci, opt zile la rand gustam apa aceasta, ne sfintim, ne intarim si inmultim in noi harul pe care l-am primit la botez - fara ca aceasta sa fie o repetare a botezului, bineinteles -, ne curatim si devenim mai iubiti de Dumnezeu-Tatal, mai intariti in credinta de catre Dumnezeu-Fiul si mai sfintiti de catre Duhul Sfant".

Sunt si cazuri cand anumiti credinciosi, opriti de la Sfanta Impartasanie din cauza unor impedimente, pot lua Agheasma Mare cu binecuvantarea duhovnicului si dupa cele 8 zile recomandate de Biserica. Important este sa stim ca Agheasma Mare nu inlocuieste Sfanta Impartasanie. I se permite credinciosului sa guste din aceasta apa sfintita nu pentru ca ar fi identica cu Trupul si Sangele Domnului, ci pentru a nu-l lasa pe om la propriile puteri in lupta cu patimile.

Agheasma Mare se ia dimineata, pe nemancate, inaintea anafurei iar atunci cand credinciosul se impartaseste, dupa aceasta.

Prin gustarea din aceasta apa, credinciosul nadajduieste sa fie ferit de rele si de toata intinarea. Aceasta apa sfintita de Duhul Sfant, prin rugaciunile preotilor, are multe feluri de lucrari: "Si-i da ei (apei) harul izbavirii, binecuvantarea Iordanului. Fa-o pe ea izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, de puterile cele potrivnice neatinsa, plina de putere ingereasca. Ca toti cei ce se vor stropi si vor gusta dintr-insa sa o aiba spre curatirea sufletelor si a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfintirea caselor si spre tot folosul de trebuinta..."

In vechime, sfintirea apei la Boboteaza era facuta pentru botezul catehumenilor, care avea loc in ajunul sarbatorii. Randuiala slujbei de sfintire a apei este atribuita Sfantului Sofronie, patriarh al Ierusalimului († 638).

Slujba pentru Agheasma Mare este una solemna. Se iese in procesiune in fata bisericii, sau uneori se merge la o apa curgatoare, cu prapori, cruci si icoane. Sfintirea apei se face in afara bisericii pentru a ne arata ca venirea Domnului Iisus Hristos in lume are ca scop mantuirea intregii lumi. Acolo se citesc paremii, apostol si Evanghelie si ectenie mare cu cereri speciale pentru sfintirea apei. Sunt rostite rugaciunile compuse de Sfantul Sofronie al Ierusalimului si apoi se sfinteste apa de trei ori.

Cu aceasta apa se sfinteste si spatiul unde locuim si unde lucram pentru ca este aducatoare de binecuvantare. Crestinii obisnuiesc sa stropeasca cu agheasma si pamantul si animalele din gospodarie, avand credinta ca aceasta apa aduce ocrotire si binecuvantare de la Dumnezeu. Aceste acte ne descopera ca sfintirea apei de Boboteaza are drept scop sfintirea intregii creatii.

Predica Părintelui Ilie Cleopa la Botezul Domnului
( 6 ianuarie )
( Despre Botezul creştin )

În Iordan, botezîndu-Te Tu, Doamne închinarea Treimii S-a arătat... (Troparul Botezului Domnului)

Iubiţi credincioşi,

Cu mila şi cu îndurarea lui Dumnezeu, iată am ajuns şi în anul acesta la prealuminatul praznic al Botezului Domnului. Acest sfînt şi mare praznic împărătesc se mai numeşte şi "Arătarea Domnului" sau "Epifania".

Dar pentru care pricină nu se zice Naşterii Domnului, Arătarea Lui, ci Botezului Domnului?

Acest lucru îl arată, desluşit şi luminat, dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur, zicînd că Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor cînd S-a născut, ci cînd S-a botezat. Iar cum că mulţi nu-L cunoşteau şi nu ştiau cine era, să ascultăm pe Botezătorul Ioan care spune: Se află în mijlocul vostru Acela pe Care nu-L ştiţi (Ioan 1, 26). Dar pentru ce să ne mirăm că ceilalţi nu-L cunoşteau, cînd însuşi Botezătorul nu-L cunoştea pînă în ziua aceea? Căci zice: Şi eu nu-L ştiam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborîndu-Se şi rămînînd peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfînt (Ioan 1, 33).

Pentru că am arătat că Botezul Domnului se mai numeşte şi Arătarea Domnului, este bine să ştim că două sînt arătările Domnului. Iată ce spune Sfîntul Ioan Gură de Aur în această privinţă: "Este necesar să arătăm dragostei voastre că nu este o singură Arătare a Domnului, ci sînt două arătări. Una este aceasta de acum care s-a împlinit la Botez, iar a doua este aceea care va să vină şi care se va face cu slavă mare la sfîrşitul lumii". Astăzi am auzit pe marele Apostol Pavel vorbind despre amîndouă arătările Domnului, în Epistola către Tit.

Despre arătarea cea de acum, spune: Harul cel mîntuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor, învăţîndu-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu cucernicie (Tit 2, 11-12). Iar despre cea viitoare, spune: Aşteptînd fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos (Tit 2, 13). Despre aceasta şi proorocul Ioil spune că soarele se va preface în întuneric şi luna în sînge, mai înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşată (Ioil 3, 4).

Astăzi, cînd prăznuim Botezul Domnului, se cuvine să arătăm cîte sînt botezurile care au închipuit Botezul creştin de la începutul lumii şi care vor mai fi. După mărturia Sfîntului Ioan Damaschin, opt sînt botezurile. Primul botez a fost potopul, pentru curmarea păcatului (Facere 7, 17-24). Al doilea botez a fost trecerea evreilor prin mare şi prin nor, căci norul este simbolul duhului, iar marea al apei (Ieşire 13, 22; I Corinteni 10, 2). Al treilea botez a fost botezul Legii Vechi, numit "tăierea împrejur". (Facere 17, 10-14).

Al patrulea este botezul lui Ioan, numit botezul pocăinţei (Matei 3, 1-11). Acest botez a fost introductiv şi conducea pe cei botezaţi la pocăinţă şi la credinţă în Hristos. Iată ce spune Sfîntul Ioan Botezătorul: Eu vă botez pe voi cu apă, dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu Duh Sfînt şi cu foc(Matei 3, 11; Luca 3, 16). Aşadar, Ioan pregătea şi curăţa mai dinainte cu apă, în vederea venirii Duhului Sfînt. Cu acest botez Însuşi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos S-a botezat de către Ioan (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11). Hristos S-a botezat în Iordan nu că avea nevoie de curăţire, ci pentru că Şi-a luat asupra Sa curăţirea mea şi ca să zdrobească capetele balaurilor din apă, cum spune psalmistul (Psalm 73, 14). Apoi, ca să se înece păcatul, ca să înmormînteze pe Adam cel vechi în apă şi să-l sfinţească pe botezător. Ca să împlinească Legea, ca să descopere taina Treimii şi ca să ne dea nouă pildă şi exemplu cum să ne botezăm.

Al cincilea botez este botezul creştin prin apă şi prin Duhul Sfînt, instituit de Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele adresate ucenicilor Săi: Mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh (Matei 28, 19). Acesta este cel mai mare botez din cele amintite pînă acum. El se face prin afundare în apă în numele Preasfintei Treimi şi este mîntuitor pentru că iartă toate păcatele şi aduce în inimile noastre harul Sfîntului Duh. Noi toţi ne botezăm cu acest botez desăvîrşit prin apă şi prin Duh, fără de care nimeni nu se poate mîntui. Se zice că Hristos botează "cu foc", pentru că a revărsat Duhul Sfînt peste Apostoli, în chipul limbilor de foc (Fapte 2, 1-4), după cum spune Însuşi Domnul: Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt, nu mult după aceste zile (Fapte 1, 5).

Al şaselea botez, care este de o măsură cu Botezul creştin, prin apă şi prin Duh, este botezul prin pocăinţă şi prin lacrimi, adică Sfînta Spovedanie, prin care ni se dezleagă toate păcatele. Al şaptelea şi cel mai desăvîrşit este botezul prin sînge şi mucenicie pentru dreapta credinţă, cu care Însuşi Hristos S-a botezat pe Cruce în locul nostru. El este foarte cinstit şi fericit, pentru că nu se mai pîngăreşte a doua oară cu întinăciunea păcatului şi singur le poate înlocui pe toate celelalte.

Al optulea şi ultimul botez este focul cel veşnic de după judecata obştească. Acest botez nu este mîntuitor, ci pe de o parte distruge răutatea şi păcatul, iar pe de altă parte pedepseşte necontenit (Dogmatica, cap.IV, p.247-252).

Iubiţi credincioşi,

După ce am arătat cele opt feluri de botezuri, este bine să vorbim mai pe larg despre importanţa botezului creştin ortodox.

Cel mai desăvîrşit botez care curăţă păcatele noastre, este Botezul creştin, adică botezul prin apă şi Duh, pe care îl primim îndată după naştere. După învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos, cine nu are acest botez nu poate să intre în Împărăţia cerurilor (Ioan 3, 5). Să dăm cîteva explicaţii despre Taina Sfîntului Botez pe înţelesul tuturor.

Cine poate boteza? Dreptul de a boteza îl au numai episcopii şi preoţii (Canonul 46-50 Apostolic). La mare nevoie, ca pruncul să nu moară nebotezat, poate boteza şi un diacon, un călugăr simplu, un mirean - bărbat sau femeie - şi chiar părinţii copilului. Cum se săvîrşeşte botezul de către mireni cînd copilul este în primejdie de moarte? Afundînd pruncul de trei ori în apă curată şi rostind formula sfîntă a Botezului: "Se botează robul (roaba) lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui, Amin; şi al Fiului, Amin; şi al Sfîntului Duh, Amin. (Canonul 44-45 al Sfîntului Nichifor). Dacă cel botezat rămîne în viaţă, preotul va completa slujba Botezului după rînduiala obişnuită, dar numai de la cufundare înainte; adică îl unge cu Sfîntul Mir, citind rînduiala pînă la capăt (Liturgica, Bucureşti, 1877, p.183).

Botezul se săvîrşeşte în pridvorul sau în pronaosul bisericii. Canoanele opresc săvîrşirea Botezului atît în case, cît şi în paraclisele din casele particulare (Can. 31 şi 59 Sinod.VI ec.). Numai în cazuri foarte rare şi de mare nevoie, cum ar fi frig puternic, boală, pericol de moarte pentru prunc etc. se îngăduie săvîrşirea Botezului în case. Cît despre timpul cînd se săvîrşeşte Botezul, pentru prunci nu există zile sau ceasuri hotărîte ca nu cumva să moară nebotezaţi. Dacă pruncul moare nebotezat, părinţii lui sau preotul, din cauza căruia a murit neunit cu Hristos, săvîrşeşte un păcat de moarte. Pentru cei morţi nebotezaţi, Biserica nu mai poate face nimic, rămînînd toate la mila lui Dumnezeu. Dacă pruncul este firav şi există temerea că nu va trăi, el poate fi botezat îndată după naştere. Dacă pruncul este sănătos, Botezul se face de obicei la opt zile de la naştere, în orice zi de sărbătoare, după săvîrşirea Sfintei Liturghii.

Cei ce vin sau sînt aduşi la botez trebuie să aibă naşi. Nimeni nu poate fi botezat cu sila, dacă este matur, şi este dator să aibă naşi ortodocşi. Naşii sînt persoanele în vîrstă care însoţesc pe prunc la botez, răspunzînd şi făcînd cuvenita mărturisire de credinţă în locul şi în numele pruncului ce se botează. Ei sînt părinţii sufleteşti ai pruncului, care îl nasc duhovniceşte pentru o viaţă nouă în Duhul Sfînt, aşa cum părinţii l-au născut pentru o viaţă trupească. Naşii sînt totodată garanţi în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii pentru finul ce se botează, că va fi crescut în credinţa creştină şi va fi un bun credincios. Naşul trebuie să fie creştin ortodox, să fie evlavios, iubitor de biserică, bun cunoscător al credinţei, în vîrstă şi de acelaşi sex cu pruncul ce se botează. Nu pot fi naşi părinţii copilului. Este bine ca pentru fiecare nou botezat să fie numai un naş. Naşul este dator să se îngrijească de viaţa religioasă şi morală a finului şi la vremea cuvenită să-l înveţe rugăciuni, Crezul şi principalele învăţături de credinţă creştină ortodoxă. Să fie îndrumător în cele sufleteşti şi un exemplu viu, sîrguindu-se să facă din el un vrednic mădular al Bisericii în care a intrat prin Botez. La rîndul său, finul este dator să asculte pe naş şi să-l respecte la fel ca pe părinţii săi după trup.

Cei care iau parte cu atenţie la săvîrşirea Botezului, trebuie să ştie că înainte de Botez se împlineşte rînduiala facerii catehumenului, adică se face pregătirea celui ce are să fie botezat. Această rînduială se face în pridvor, în faţa uşilor bisericii, deoarece cel nebotezat, nefiind încă spălat de păcatul strămoşesc, nu este mădular al Bisericii şi nici cetăţean al cerului, ale cărui uşi ni le deschide numai Taina Botezului. De aceea Botezul se numeşte uşa Tainelor. Slujba catehumenului are trei părţi: exorcismele, lepădările şi unirea cu Hristos.

Exorcismele sînt trei rugăciuni prin care preotul roagă pe Dumnezeu să izgonească de la catehumen toată puterea cea rea a diavolului. Lepădările şi unirea cu Hristos sînt formate din întreita lepădare a catehumenului sau a naşului - în numele catehumenului - "de satana şi de toate lucrurile lui", urmată de întreita lui asigurare că s-a unit cu Hristos. În timpul lepădărilor, catehumenul stă întors cu faţa spre apus, suflînd şi scuipînd într-acolo de trei ori, deoarece apusul închipuieşte locul de unde vine întunericul şi locul celui rău, a Satanei, care este numit şi "stăpînitorul întunericului" (Efeseni 6, 12), urmînd astfel cuvintele Sfîntului Apostol Pavel, care ne îndeamnă să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm în armele luminii (Romani 13, 12). Catehumenul scuipă pe diavolul în semn că s-a lepădat cu totul de el şi de toate lucrurile lui, adică de păcat. Iar cînd catehumenul împreună cu naşul mărturiseşte unirea sa cu Hristos, o face cu faţa spre răsărit, căci într-acolo era sădit raiul (Facere 2, 8), din care au fost izgoniţi primii oameni în urma păcatului. Unirea cu Hristos se face prin credinţă. Iar dovada este mărturisirea credinţei creştine prin rostirea de trei ori a Crezului de către catehumen, dacă este mare, sau de naş, în numele pruncului, şi nu de altcineva.

Prin exorcismele şi lepădările ce se fac la Botez, nu înseamnă că Biserica socoteşte pe cel venit să se boteze ca stăpînit cu adevărat de diavol, cum sînt cei îndrăciţi sau cei munciţi de duhuri rele. Ele vor să spună numai că cel ce nu are încă pe Hristos, se află în robia păcatului şi deci în puterea diavolului care stăpîneşte pe cei robiţi de păcat sau pe cei din afara harului (Efeseni 2, 1-3). Din această robie îl eliberează Biserica pe catehumen prin exorcisme şi lepădări, trecîndu-l sub puterea lui Hristos, Stăpînul nostru cel adevărat şi bun.

Iată şi părţile cele mai de seamă ale Botezului. Prima parte este sfinţirea apei pentru botez. A doua parte este ungerea cu untdelemnul bucuriei (Psalm 44, 9), pe frunte, pe piept, pe spate, la urechi, la mîini şi la picioare. Acest untdelemn este binecuvîntat înainte de preot prin rugăciuni deosebite şi din el se pune şi în cristelniţă, de trei ori, cruciş. Ungerea aceasta însemnează mai multe lucruri în sens duhovnicesc. Astfel, untdelemnul fiind rodul măslinului, ungerea cu el este semn al milei şi al bunătăţilor dumnezeieşti, prin care catehumenul a fost izbăvit de noianul păcatelor. Acest untdelemn sfinţit ne aduce aminte de ungerea cu care erau unşi în Legea Veche arhiereii, împăraţii şi proorocii şi cu care a fost uns Însuşi Mîntuitorul numit "Unsul Domnului" (I Regi 10, 1-6); Isaia 61, 1; Luca 4, 18). La această ungere ne-a făcut şi pe noi părtaşi, căci însuşi numele de creştin vine de la cuvîntul grecesc "Hristos", care înseamnă "Uns". Ungerea de la Botez mai închipuieşte şi aromatele cu care a fost uns trupul Domnului înainte de îngropare, deoarece catehumenul va închipui, prin afundarea în apă, îngroparea împreună cu Hristos şi învierea împreună cu El.

A treia parte a Botezului este însăşi săvîrşirea Tainei, adică întreita afundare a pruncului în apă sfinţită, în numele Preasfintei Treimi. Acum preotul ia pruncul în mîini şi, ţinîndu-l drept, caută spre răsărit şi îl afundă de trei ori, zicînd la prima afundare: "Botează-se robul lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui, Amin"; la a doua afundare: "şi al Fiului, Amin", iar la a treia afundare: "şi al Sfîntului Duh, Amin".

Această întreită afundare arată, pe de o parte, că temeiul credinţei noastre este Sfînta Treime, iar pe de altă parte, închipuieşte cele trei zile petrecute de Domnul în mormînt (Matei 12, 40). Prin afundarea în apă se închipuieşte totodată moartea noastră pentru viaţa în păcate de pînă aici şi îngroparea noastră cu Hristos. Iar ieşirea din apă închipuieşte învierea noastră împreună cu Hristos, pentru viaţa cea nouă întru El.

Prin Botez, spălîndu-ne păcatele, ne facem astfel părtaşi morţii şi învierii lui Hristos, devenim membrii ai Bisericii şi intrăm într-o viaţă nouă. Îndată după Botez cel botezat mai primeşte încă două Sfinte Taine. Adică ungerea cu Sfîntul Mir, prin care pruncul se miruieşte pe toate părţile trupului, cînd preotul rosteşte cuvintele: "Pecetea harului Duhului Sfînt", şi apoi Sfînta Împărtăşanie. Prin ungere noul botezat primeşte pecetea şi darul Duhului Sfînt, devenind membru al Bisericii, iar prin Sfînta Împărtăşanie se uneşte cu Trupul şi Sîngele lui Hristos.

Astfel, sîntem morţi pentru păcat şi viem pentru Dumnezeu (Romani 6, 3-11). Cristelniţa şi apa botezului sînt pentru noi mormînt şi maică duhovnicească, născîndu-ne pentru Hristos şi ţinînd astfel locul pîntecelui preacurat al Fecioarei, din care S-a născut Domnul (Sf. Simion Tesalonicul, Despre Sfintele Taine, cap. 62,63,64, pp. 77-80; şi Învăţătura de Credinţă Ortodoxă, Bucureşti, 1952, p. 326-331).

Iubiţi credincioşi,

Am vorbit cîteva cuvinte despre Botezul lui Hristos şi despre Taina Sfîntului Botez, prin care devenim fii ai Bisericii şi fii ai lui Dumnezeu după har.

Cu adevărat, mare este sărbătoarea de astăzi. Căci astăzi pentru prima dată ni se arată la Iordan cele trei persoane ale Preasfintei Treimi. Astfel, Fiul, smerindu-se, se botează în Iordan de la Ioan; Tatăl grăieşte din ceruri, zicînd: Acesta este Fiul meu cel iubit întru Care am binevoit, iar Duhul Sfînt se pogoară ca un porumbel peste Iisus Hristos (Matei 3, 16-17). Deci, astăzi ni s-a descoperit mai luminat taina Preasfintei Treimi. Astăzi cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a odihnit la Iordan peste Fiul. Astăzi Stăpînul Se smereşte şi cere să fie botezat de slugă. Astăzi Cel fără de păcat primeşte botezul pocăinţei de la Ioan, ca să ne înveţe pe noi taina pocăinţei, a mărturisirii şi a spălării păcatelor prin căinţă şi lacrimi.

Astăzi se sfinţeşte apa Iordanului şi toate apele şi izvoarele pămîntului. Astăzi se sfinţeşte aghiasma mare prin semnul Crucii şi prin pogorîrea darului Sfîntului Duh. Deci să mulţumim lui Dumnezeu că am ajuns cu bucurie la praznicul acesta mare al Bobotezei şi să ducem cu evlavie sfînta aghiasmă în casele noastre. Prin ea ne sfinţim cu toţii, se sfinţesc casele şi fîntînile noastre şi se izgonesc duhurile rele cu puterea Duhului Sfînt.

Astăzi Hristos, Mîntuitorul nostru iese în public la vîrsta de 30 de ani. Se arată lumii, se pregăteşte să vestească pe pămînt Evanghelia mîntuirii şi vine să caute şi să mîntuiască sufletele noastre. Să coborîm şi noi astăzi la Iordan, adică să venim la biserică. Biserica este casa lui Dumnezeu. Aici este Iordanul şi apa cea vie care spală, adapă, dă viaţă şi înnoieşte lumea. Aici este Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfînt împreună cu toţi sfinţii.

Să ieşim întru întîmpinarea lui Hristos. Dar pentru aceasta se cere să ne căim de păcatele făcute, să ne spălăm în apele Iordanului, adică să spălăm păcatele prin spovedanie şi lacrimi de pocăinţă. Apoi să ne împăcăm unii cu alţii, că dragostea acoperă mulţime de păcate. Să ascultăm glasul Tatălui, Care ne grăieşte din cer; să ne înfricoşăm de smerenia Fiului, Care Se botează de către Ioan în Iordan şi să odihnim în inimile şi casele noastre porumbelul Duhului Sfînt.

Deci, închinîndu-ne cu credinţă şi evlavie Preasfintei Treimi, să cîntăm împreună cu Biserica această sfîntă cîntare: În Iordan botezîndu-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te. Şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvîntului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, mărire Ţie! Amin.

ISTORIE PE ZILE 6 Ianuarie

Evenimente

·         1066: Harold al II-lea este încoronat ca rege al Angliei, cu puțin timp înainte ca țara să fie cucerită de normanzi. Harold al II-lea al Angliei (Harold Godwinson, nascut  c. 1022 –  d.14 octombrie 1066), a fost ultimul anglo-saxon încoronat rege al Angliei. A domnit pana la 14 octombrie 1066 când a fost ucis în Bătălia de la Hastings in lupta cu normanzii  invadatori  normanzi condusi de William Cuceritorul . Harold este primul dintre cei  trei regi ai  Angliei care  au murit în război, celelalti doi fiind  Richard I şi Richard al  III-lea.

·         1118: Alfonso I (1073/1074 – 8 septembrie 1143), numit și Alfonso Războinicul, a alungat arabii din Zaragoza. A  fost regele Aragonului și Navarei din 1104 până la moartea sa în 1134. El a fost al doilea fiul al regelui Sancho al V- lea al Aragonului si Navarrei și succesorul fratelui său Petru I.

·         1205: Filip, ducele Suabiei  a fost  încoronat cu mare pompă rege al Germaniei la  Aachen.Filip de Suabia (n.1177 – d.  21 iunie 1208), membru al dinastiei Hohenstaufen, era cel de al cincilea și cel mai tânăr dintre fiii împăratului Frederic I Barbarossa,  cu contesa Beatrice I de Burgundia. A fost  duce al Suabiei  din anul 1196 si rege al Germaniei din 1198 până la moarte, ca rival al împăratului  Otto al IV-lea.

·         1322: Stefan al III-lea  Uroš  este incoronat rege al Serbiei.Stefan Uroš III Nemanjic (n.cca 1282), a domnit pana in 11 ianuarie 1331,data mortii sale.A facut parte din dinastia sarba Nemanjic si a fost fiul regelui Milutin. A fost sanctificat de Biserica Ortodoxa Sarba.

·         1395: Domnitorul Moldovei Stefan I a încheiat la Suceava un tratat de alianta cu Polonia. Ștefan I (n. aprox. 1364 – d. înainte de 28 noiembrie 1399) a domnit in Moldova  în perioada decembrie  1394 – înainte de 28 noiembrie 1399.

·         1449: Incepe domnia ultimului imparat bizantin, Contantin al XI-lea  Dragases Paleologul. S-a născut la 8 februarie 1405,  fiind al patrulea dintre cei șapte fii ai împăratului Manuel al II-lea  (1392-1425) și a murit la 29 mai 1453, căzând eroic  în ultima luptă, pentru apararea  Constantinopolului  asediat de turcii otomani condusi de sultanul Mehmed al II-lea Fatih. Creștinii ortodocși și cei greco-catolici îl consideră pe Constantin al XI-lea sfant, deși el nu a fost niciodată recunoscut oficial ca atare. Unul dintre motivele pentru acest lucru a fost faptul că, în secolele de stăpânire ale Imperiului Otoman, orice efort din partea Bisericii Ortodoxe de a-l proclama oficial pe Constantin al XI-lea ca sfânt ar fi fost văzut ca un act de rebeliune, deci ar fi fost o hotărâre nerecomandată. După războiul de independență al Greciei (1821-1831), când Biserica Ortodoxa Greaca a avut din nou libertatea de a acționa, s-a considerat că un act oficial de glorificare ar fi fost inutil, ținând cont de venerarea lui îndelungată ca sfant si martir crestin, în special ca martir al neamului (ethnomartyr, grec. Eθνομάρτυρας).

·         1540: Regele Henric al VIII-lea al Angliei s-a însurat cu cea de-a patra lui soție, Anne de Cleves.

·         1714: Inginerul englez Henry Mill a patentat mașina de scris. Prima mașină de scris comercială a fost patentată abia în 1868 de inginerul mecanic american Christopher Latham Sholes.

·         1825: Se inaugureaza, la Moscova, Bolchoi Petrovski Teatr, construit de arhitectul Ossip Ivanovitch Bove; arhitectura constructiei imbina elemente “vechi rusesti” cu forme clasice; scena este la fel de mare ca si sala.

·         1838: Samuel Morse a efectuat prima demonstrație a sistemului său de telegrafie în orașul Morristown, New Jersey.

·         1907: Educatoarea italiană Maria Montessori a deschis prima sa școală și grădiniță pentru copiii muncitorilor la Roma.

·         1912: New Mexico este admis drept cel de-al 47-lea stat al SUA.

·         1919: are loc la Sibiu, România, Congresul Partidului Social-Democrat Român din Ardeal şi Banat, care adoptă programul partidului.

·         1926: Crearea Companiei germane aeriene „Lufthansa".

·         1929: Alexandru I Karagheorghevici – rege al Serbiei, Croației și Sloveniei (1921-1929), rege al Iugoslaviei (1929-1934) – a abolit Constituția, a dizolvat guvernul și a instaurat un regim de dictatură.

·         1929: Ferma Sheffield din New York a introdus ambalajul din carton, înlocuind clasica sticlă de lapte.

·         1942: „Pan American Airlines” devine prima companie aeriană comercială care efectuează zboruri în jurul lumii.

·         1950: Prin Decretul nr.6/6 ianuarie 1950, promulgat de Prezidiul MAN, la 13 ianuarie 1950, se hotăra înființarea coloniilor (lagărelor) de muncă. Lagărele își încep activitatea la 14 ianuarie 1950. Între 1950-1954, au fost internate în lagărele de muncă 22077 de persoane.

·         1990: România: Reînființarea oficială a Partidului Național Liberal.

·         1994: Dubla medaliată olimpică americană Nancy Kerrigan a fost atacată și lovită în piciorul stâng de o persoană plătită de fostul soț al rivalei sale, Tonya Harding.

·         1998 - Promulgarea Legii privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii Externe (SIE).

·         2003: Începerea procesului intentat lui Zacarias Moussaoui, singura persoană pusă sub acuzație până în prezent pentru atentatele de la 11 septembrie 2001.

·         2007: La Bâlea Lac, județul Sibiu s-a inaugurat prima biserică ecumenică de gheață din România.

Nașteri

·         1367: Richard al II-lea al Angliei (d. 1400)

·         1412: Ioana d'Arc, eroină națională a Franței, supranumită „Fecioara din Orléans” (d. 1431)

·         1655: Eleonore-Magdalena de Neuburg, împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman (d. 1720)

·         1745:  S-a născut inventatorul Jacques Etienne Montgolfier, pionier al aviaţiei. A inventat, împreună cu fratele său, Joseph-Michel Montgolfier, balonul cu aer cald; (m. 2 aug 1799).

·         1760: Ioan Budai Deleanu, scriitor, filozof și istoric român (d. 1820)

·         1802: S-a născut, la Târgovişte, Ion Heliade Rădulescu, scriitor, lingvist şi om politic român;  întemeietorul presei scrise în Ţara Românească (“Curierul românesc”, 1829);(m. 27 aprilie 1872).

·         1822: S-a născut Heinrich Schliemann, renumit arheolog german, care a descoperit Cetatea Troiei şi tezaurul atribuit regelui Priam; (d.26.12.1890).

·         1832: Gustave Doré, pictor francez (d. 1883)

·         1838 - S–a născut compozitorul şi dirijorul german Max Bruch, reprezentant al romantismului târziu (m.02.10.1920).

·         1848: Hristo Botev, poet bulgar (d. 1876)

·         1858: Albert Henry Munsell, pictor american (d. 1918)

·         1861: Victor Horta, arhitect și designer belgian (d. 1947)

·         1872 - S-a născut compozitorul rus Alexandr Skriabin (simfonii: „Poemul extazului”, „Prometeu”) (m.27.04.1915).

·         1878: Carl Sandburg, poet și prozator american (d. 1967)

·         1881: Ion Minulescu, poet, prozator și dramaturg român (d. 1944)

·         1882: Emil Monția, compozitor român (d. 1965)

·         1887 - S-a născut medicul Dumitru Combiescu, membru al Academiei Române (m.25.11.1961).

·         1892 - S-a născut Paul Vaillant-Couturier, scriitor şi om politic francez (m.10.10.1937).

·         1892 - S-a născut regizorul Martin Berger, cel care a realizat două dintre filmele importante din perioada interbelică a cinematografiei româneşti, "Ciuleandra" (1930) şi "Venea o moară pe Siret" (1929).

·         1897: S-a născut la Iaşi scriitorul Ionel Teodoreanu; (m. 3 februarie 1954); (“La Medeleni”, “Uliţa copilăriei”; “Loreley”, “Masa umbrelor”).

·         1900:  Maria de România, Regina Iugoslaviei, fiica regelui Ferdinand al României și soția regelui Alexandru I al Iugoslaviei (d. 1961)

·         1907: S-a nascut Ion I. Agârbiceanu, fizician român, membru corespondent al Academiei Române, conducătorul lucrărilor care au dus la realizarea primului laser românesc în 1962, membru corepondent al Academiei Române; (d.09.03.1971).

·         1919 - S-a născut Dan Nasta, actor şi regizor de teatru; colecţionar de artă; o parte dintre obiectele aparţinând colecţiei sale decorează acum Palatul Brâncovenesc de la Mogoşoaia.

·         1920 - S-a născut compozitorul italian Arturo Benedetti Michelangeli (m.12.06.1995).

·         1924: Kim Dae-jung, fost președinte al Coreei de Sud (d. 2009)

·         1927 - S-a născut baritonul David Ohanesian, cel mai apreciat "Oedip" al secolului XX. A fost distins cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de comandor (m. 30 sept 2007)

·         1930: Paul Louis Lampert, jurnalist român de origine alsaciană

·         1938: Adriano Celentano, cântăreț italian

·         1940: S-a nascut la Craiova  celebra cântăreaţă de muzică uşoară romanca  Doina Badea; (d.04.03.1977).

·         1941 - S-a născut Philippe Busquin, comisar european pentru cercetare.

·         1943 - S-a născut Ion Drăgănoiu, poet şi jurnalist, discipol literar şi prieten al lui Nichita Stănescu („Aproape sonete”, „Discurs împotriva metodei”, „Starea provizorie”) (m.23.05.2003).

·         1944 - S-a născut Van McCoy, cântăreţ, compozitor şi producător american (Starliters).

·         1946 - S-a născut Syd Barrett, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Pink Floyd).

·         1951 - S-a născut Kim Wilson, vocalist şi compozitor american (Fabulous Thunderbirds).

·         1953: Malcolm Young, chitarist de origine scoțiană (AC/DC)

·         1955: Rowan Atkinson, actor britanic

·         1969: Ilie Dumitrescu, fotbalist român

Decese

·         1537: Alessandro de' Medici, Duce al Florenței (n. 1510)

·         1693: Mehmed al IV-lea, sultan otoman (n. 1642)

·         1695: Christian Albert de Holstein-Gottorp (n. 1641)

·         1826: A murit  vornicul Alecu Beldiman, carturar, poet si traducator român moldovean;  opera principala a poetului o constituie eroica “Tragodia sau, mai bine a zice, Jalnica Moldovei întâmplare dupa razvratirea grecilor din 1821”. A tradus din limba franceză „Istoria lui Numa Pompilie” de Florian și „Tragodia lui Orest” de Voltaire; (n. 1760).

·         1831:  A murit Rodolphe Kreutzer, violonist şi compozitor, cel căruia Beethoven i-a dedicat “Sonata pentru pian şi vioară, Opus 47″, cunoscută ca “Sonata Kreutzer”; (n.16. noiembrie  1766).

·         1839: Marie de Orléans, Ducesă de Württemberg (n. 1813)

·         1852: Louis Braille, pedagog francez, inventatorul alfabetului Braille (n. 1809)

·         1875: Frederic Wilhelm, Elector de Hesse (n. 1802)

·         1884: Gregor Mendel, călugăr, botanist și cercetător austriac, părintele geneticii (n. 1822)

·         1919: Theodore Roosevelt, politician american, al 26-lea președinte al Statelor Unite (n. 1858)

·         1932: A încetat din viaţă Iacob Negruzzi, secretarul “Junimii” şi redactorul “Convorbirilor literare”, preşedinte al Academiei Române (1910-1913; 1923-1926); (n. 31 decembrie 1842).

·         1944: Constantin N. Vasiliu Bolnavu, filantrop român (n. 1867)

·         1945: V. I. Vernadski, naturalist, mineralog și cristalograf rus (n. 1863)

·         1946: Georg, Prinț de Saxa-Meiningen, șeful Casei de Saxa-Meiningen (n. 1892)

·         1949: Victor Fleming, regizor american (n. 1883)

·         1958: Prințesa Joséphine Caroline a Belgiei (n. 1872)

·         1981: A murit Archibald Joseph Cronin, scriitor britanic (“Citadela”); (n.19.07.1896).

·         1989 - A murit Marcel Budală - acordeonist.

·         1990: Pavel Alexeevici Cerenkov, fizician sovietic, laureat al Premiului Nobel (n. 1904)

·         1993: A murit  Rudolf Nureev, balerin şi coregraf rus. Din 1961, s-a autoexilat în Franţa. A fost directorul Operei din Paris între anii 1983-1989 ; (n.17.03.1938).

·         1993:  John Birks Gillespie (Dizzy), trompetist american de jazz (n. 1917)

·         1999: Michel Petrucciani, pianist și compozitor francez de jazz (n. 1962)

·         2005 - A murit Petru Mihai Gorcea, scriitor şi critic literar („Nesomnul capodoperelor”, „Structură şi mit în proza contemporană”) (n.28.01.1942).

·         2006 - A murit cântăreţul şi compozitorul de muzică uşoară Gică Petrescu.

·         2006 - A încetat din viaţă cântăreţul american de blues, jazz şi soul Lou Rawls. A primit trei premii Grammy şi a înregistrat circa 60 de albume, a apărut într-o serie de producţii cinematografice şi de televiziune - între care Leaving Las Vegas -, şi şi-a împrumutat vocea unor personaje de desene animate. (n. 1 decembrie 1933)

·         2006 - A murit scriitorul Sorin Stoica („Povestir cu înjurături”, Dincolo de frontiere”, „Cartea cu euri”) (n.27.07.1978).

·         2013: Metin Kaçan, scriitor turc (n. 1961)

Sărbători

·          (†) Botezul Domnului (Boboteaza - Dumnezeiasca Arătare) (calendarul creștin-ortodox)

·         † Epifania Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos (Boboteaza); Sfințirea Mare a apei (calendarul greco-catolic)

ARTE 6 Ianuarie

INVITAȚIE LA BALET 6 Ianuarie

Rudolph Nureev

Рудольф Нуреев. "Жизель". 1979 г. Rudolf Nureyev. "Giselle": http://youtu.be/7Ui2KPFm3t8.

MUZICĂ 6 Ianuarie

Max Bruch, compozitor și dirijor german

Max Bruch - Scottish Fantasy: https://youtu.be/YpX8DoS2hr8.

MAX BRUCH ♫ Violin Concerto No.1 (COMPLETE): https://youtu.be/lDGiz9riSUk.

Alexandr Skriabin

Alexander Scriabin - Symphony No. 3 "The Divine Poem" (1902): https://youtu.be/bNKEOgdof6A.

Emil Monția, compozitor român

Colinde - Colindita - Emil Montia: https://youtu.be/FSjQAct6D7s;

"Sus la poarta Raiului" de Emil MONŢIA: https://youtu.be/1ejphSwSi6E.

Compozitorul italian Arturo Benedetti Michelangeli

Chopin - Piano sonata n°2 - Michelangeli London 1959: https://youtu.be/qZJethIZRY8?list=PLDToVn9CSIaB6prywz66yfxDuQdd72fTi.

David Ohanesian

David Ohanesian - I Pagliacci – Prologo: http://youtu.be/rkNNPtQ8aQI;

ARTA FLORESCU & DAVID OHANESIAN - Verdi - Aida - O ciel, mio padre!: http://youtu.be/yHhYfqfF7Rg;

Angela Similea & David Ohanesian (I): http://youtu.be/Awxc6iuqSzc.

Adriano Celentano

Adriano Celentano - 50 Best Hits Original: https://youtu.be/WSJ6iVfHHJo;

Adriano Celentano - Soli (1979) [FULL ALBUM] 320 kbps: https://youtu.be/lJoPv4OOp4o.

Doina Badea

Doina Badea – Colecție

Van McCoy, cântăreţ, compozitor şi producător american (Starliters)

VAN McCOY 

Syd Barrett, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Pink Floyd)

Syd Barrett 

Kim Wilson, vocalist şi compozitor american (Fabulous Thunderbirds)

The Fabulous Thunderbirds - Full Concert - 04/19/86 - Capitol Theatre (OFFICIAL): 

Malcolm Young, chitarist de origine scoțiană (AC/DC)

Tribute To Malcolm Young - AC/DC (2014): https://youtu.be/5f65Un-Z33Q;

AC/DC at 2015 Grammys - Rock Or Bust / Highway To Hell: https://youtu.be/so_clVaacS8.

Rodolpho Kreutzer

Rodolphe Kreutzer - La mort d'Abel – Ouverture: http://youtu.be/r3EvsLm-dcc;

Fimale

№093 Rodolphe Kreutzer Violin Concerto No 17 in G Major 1806: http://youtu.be/3xKebsOLt78.

Marcel Budală

Marcel Budala: https://youtu.be/75fc3h9GDyY?list=PL139-PbG_i6VG4LaUgZYkRDYRW1-HMzgB.

John Birks Gillespie (Dizzy), trompetist american de jazz

Michel Petrucciani, pianist și compozitor francez de jazz

Michel Petrucciani: 

Gică Petrescu

Gica Petrescu 

Cântăreţul american de blues, jazz şi soul Lou Rawls

Lou Rawls - Live . In Concert: https://youtu.be/XrjYelJUl1s.

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Vivaldi: Concerti con organo obbligato (Loreggian, Guglielmo, Ensemble 'Arte dell'Arco))

Best Romantic Latin , Old Love Songs 60'S & 70'S

Winter Jazz | Relaxing Jazz Music for Winter

POEZIE 6 Ianuarie

Ion Minulescu

Biografie

Nastere: 6 ianuarie 1881, București
Deces: 11 aprilie 1944, București

Ion Minulescu a fost un poet și prozator roman, reprezentant important al Simbolismului romanesc. Ion Minulescu este numit director general al artelor in 1922.

Nascut la București, a copilarit la Slatina, de unde este originara mama sa. A urmat școala primara și gimnaziul la Pitești; a facut bacalaureat in 1899 la un pension particular din București, Branza și Arghirescu

Face studiile primare si liceale la Slatina, Pitesti si Bucuresti. Debuteaza inca de pe bancile liceului, din 1897, in revista „Povestea vorbei, sub pseudonimul „Nirvan. Pleaca pentru studii juridice in strainatate, la Paris, pe care le abandoneaza insa, atras fiind de atmosfera specifica boemei pariziene de inceput de secol, ca si de poezia epocii, puternic inclinata spre simbolism. intors in tara in 1904, ocupa functii administrative marunte.

Fruntas al inviorarii lirice romanesti din ultimul patrar de veac, a desfasurat in poezie, proza si teatru o neobosita activitate. Fost director prin delegatie al Teatrului National din Bucuresti, e, astazi, directorul general al Artelor din Ministerul de Culte si Arte.

In 1897, sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele producții poetice ale lui Ion Minulescu, atunci inca elev la Pitești, in revista Povestea vorbei. In 1898, sub semnatura I. Minulescu-Nirvan, tanarul poet publica in Foaia pentru toți, doi ani mai tarziu poetul pleaca la Paris pentru a studia dreptul. Poeții francezi ii schimba insa dorințele și, captivat de scrierile acestora, uita de studiile sale juridice.

Dupa razboi, in 1922 (22 noiembrie), urca o treapta importanta : director general al artelor ; intre 1931—1937 este „retrogradat inspector general al artelor, pentru a redeveni director in 1937, functie pastrata pina la 31 octombrie 1940, cind este pensionat. In 1926, pentru o scurta perioada (aprilie-noiembrie), este numit director al Teatrului National din Bucuresti.

In 1924 apare romanul Roșu, galben și albastru, unul din marile succese literare ale vremii, dupa ce fusese in prealabil publicat in paginile Vieții romanești. Se reprezinta Omul care trebuie sa moara grotesca tragica in trei acte, publicata mai tarziu, in 1939, sub titlul Ciracul lui Hegesias, iar 6 ani mai tarziu, in 1930, apare volumul Strofe pentru toata lumea. Apare culegerea de nuvele fantastice Cetiți-le noaptea.

„Adevaratul stegar al miscarii simboliste a fost I. Minulescu (n. 1881). Fara a fi ermetic, prin fond, si, mai ales, prin forma, intrucit e o arta de relativa initiere si, oricum, de rafinare estetica, simbolismul nu poate fi popular. I. Minulescu e in situatia paradoxala de a-1 fi facut pe intelesul tuturor si de a-i fi popularizat metodele ; de aici, o banuiala asupra calitatii unei poezii atit de expansive.

De un simbolism mai mult exterior si mecanic, poezia lui I. Minulescu contine, totusi, pe alocuri o gindire muzicala. De la solidaritatea cu precursorii poeziei noi din Romanta marilor disparuti trece la solidaritatea cu soarta intregei omeniri si e zguduita de fiorul „muzical al mortii si al destramarii universale (La poarta celor care dorm).

Dar daca senzatia mortii si a destramarii universale, impinsa pina !a tragic, cere o sensibilitate mai profunda decit e, in genere, sensibilita-tea poetului, gasim, in schimb, la dinsul o neliniste, legata de timp si loc, un instinct de migratie, o dorinta nerationata de orizonturi noi, ce i^au populat poezia cu atitea „tari enigme, cu atitea „galere si „corabii ce pleaca sau sosesc, cu atiti pelerini si berze calatoare, din care, fireste, nu lipseste verbalismul.
Succesul poeziei minulesciene nu vine insa de la fondul ei muzical, ci de la muzicalitatea ei exterioara : ea e cea mai sonora si declamatoare poezie din literatura noastra actuala; de aici, si repedea ei raspindire si in stratele in care poezia nu se scoboara decit pe calea cuvintului rostit.
Revolutia prozodica e mai mult aparenta si tipografica : in genere, versul e solid construit si cu sunet plin. Revolutia lexicala e mult mai reala ; limba cristalina si cu tendinte arhaizante a lui Eminescu, limba rnai mult rurala a lui Cosbuc au fost modernizate. incercarea a aparut la inceput indrazneata si procedeul lesnicios ; in locul arhaismului sumbru, a aparut neologismul sonor si armonios. Dupa un sfert de veac de evolutie, lupta a fost cistigata ; expresia noastra poetica s-a imbogatit cu un mare numar de cuvinte mai susceptibile de a traduce nuantele sensibilitatii noastre. La Minulescu ea e crescuta din fond si are o tonalitate egala ; neologismul raspunde, in genere, unei necesitati si e sustinut prin tot ce-1 inconjoara ; nu tipa ; cind tipa, strindenta lui se armonizeaza in stridenta generala. in procesul de formatie a limbii noastre poetice, putem, deci, privi actiunea poetului ca rodnica. Si cum diferentierile se fac, de obicei, dupa semne exterioare, inovatia neologistica a trecut drept singura nota caracteristica a nouei poezii simboliste.

Este un timp Secretar al Domeniilor Statului din Dobrogea, intre 1914 si 1918 sef al biroului presei Ministerului de Interne; dupa razboiul prim mondial este, cu intermitente, director general al artelor, si pentru o scurta perioada director al Teatrului National din Bucuresti. Frecventeaza mediile literare ale epocii, in care se impune ca prezenta de prim rang. Poezia lui, cultivand un simbolism exterior, cu larga auditie in randul iubitorilor de literatura de orice nivel, ii aduce o larga popularitate. Poet al boemei artistice, cu preferinta pentru gesturile largi, neobisnuite si grandilocvente, el nu „gandeste simbolic, dupa afirmatia criticului literar Dumitru Micu, „ manuieste alegorii, nu simboluri. Fondeaza el insusi reviste sau colaboreaza asiduu la altele, scrie romane, proza autobiografica, satirica si fantastica, teatru, cronici dramatice etc. Este Ofiter al Legiunii de Onoare, membru al P. E. N.-clubului.


Unei inspiratii muzicale, adica de stari sufletesti vagi, neorganizate, trebuia sa-i raspunda si anumite mijloace de expresie ; forma muzicala, adica muzicalitatea exterioara este unul din aceste mijloace esentiale in poezia lui I. Minulescu ; versurile lui nu se insinueaza totusi discret cum cerea arta poetica verleniana. Muzica minulesciana e plina de fanfare, de sonoritati, de metale lovite ; versul e declamator, larg si uneori gol ; el procedeaza prin acumulare de imagini sau numai de cuvinte sonore ; retoric, si-a asigurat si succesul, dar si-a limitat si putinta de a exprima emotiunile adinei. in afara de muzicalitatea exterioara, inspiratia de calitate muzicala are si alte mijloace de expresie ce se pot rezuma la sugestie. Si in procedeele de sugestie poetul ramine ostentativ: prin sunete de trimbite, prin chei aruncate, prin terminologie geografica si istoricii, prin obsesie de numere fatidice, prin cavouri ce se deschid si prin schelete ramase afara, adica prin o serie de elemente pur externe si de valoare mai mult verbala.

Director general al artelor in Ministerul de culte și arte. A condus publicațiile simboliste Revista celorlați și Insula. A debutat cu versuri in Povestirea vorbii. S-a format sub influența succesiva a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petica și a simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proza, piese de teatru și cronici dramatice.

La 11 aprilie 1944, in urma unui colaps cardiac, poetul moare la Spitalul Brincovenesc din Bucuresti. In 1945 ia fiinta „Asociatia prietenilor lui Ion Minulescu pentru litere si arte, activa pina in 1948. Colectia de arta pastrata in locuinta defunctului a fost declarata de „utilitate publica* in 1950.

Opera

Versuri
Romanțe pentru mai tarziu, Ed. Alacalay, 1908,
De vorba cu mine insumi, București, 1913
Spovedanii, colecția Manuscriptum, 1927
Strofe pentru toata lumea, Ed. Cultura Naționala, 1930
Nu sunt ce par a fi, Ed. Fundațiilor, 1936
Versuri, ediție definitiva ingrijita de autor, 1939

Proza
Casa cu geamurile portocalii, B.P.T., 1908
Maști de bronz și lampioane de porțelan, Ed. Alcalay, 1920
Lulu Popescu, Ed. Alcalay, 1920
Pleaca berzele, Ed. Alcalay, 1920
Roșu, galben și albastru, Ed. Cultura naționala, 1924
Manechinul sentimental, Ed. Cultura naționala, 1926
Corigent la limba romana, Ed. Cultura naționala, 1929
Barbierul regelui Midas, București, 1929
3 și cu Rezeda 4, Ed. Adevarul, 1933
Cetițile noaptea, Ed. Cultura naționala, 1933

Romanta celor trei corabii a aparut in volumul Romante pentru mai tarziu, Bucuresti, Editura Alcalay, 1908.
Ultima ora a aparut in volumul Strofe pentru toata lumea, Bucuresti, Editura Cultura Nationala, 1930.

Aprecieri critice

"Poezia d-lui Minulescu urmeaza aceeasi linie evolutiva ca si civilizatia noastra materiala; ea ne face sa trecem de la itari si caciula la haine nemtesti si joben, de la camasa cu flori la pijama, de la tigara rasucita cu degetele la trabuc, de la tuica de Valeni la lichior si whisky. Istoriceste, meritul unei asemenea literaturi este imens si semnificativ. Procesul ei de inovatie este voluntar, usor epicurian, ca orice satisfactie, inedita, adaptatiunea ei este ostentativa, volubila si deschizatoare de apetit. Nu stiu de ce, ori de cate ori citesc o poema minulesciana () un ton de amabila parodie se impune lecturii; cred ca el este inerent acestei poezii, ea insasi o parodie suculenta a simbolismului francez; este ceva de cuplet voios, de muzica publica in structura, in modulatiile ei, in gradatia efectelor si in ingeniozitatea formulelor ei lirice, ca un apel, o sentinta, sau simplu refren."
(Pompiliu Constantinescu - Figuri literare, Editura
Minerva, Bucuresti, 1989, p. 258).

„Minulescu este un spirit reformator si disociativ, instabil prin programe si temperament. Ceea ce comunica inainte de toate poezia sa este o stare de opozitie, de insurectie permanenta, mesajul ei fiind indeobste negator. () Contestatia lui Minulescu e inainte de toate oportuna. Ea da lovitura de gratie unei realitati deja compromise si fara putere de opozitie. in acelasi timp, miza mica favorizeaza o deosebita mobilitate a schimbarii. Inovand la suprafata, Minulescu se primeneste fara efort si in chip spectaculos. E fidel originalitatii ca atitudine si schimbarii ca etica de creatie, evita sa impuna ceva pentru totdeauna, il sperie lucrurile definitive. Asadar, nici in ceea ce priveste propria poezie nu crede in iubirile vesnice. Deviza prima a artei sale poetice ar putea fi: «Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine»".
(Daniel Dimitriu - Introducere in opera lui Ion Minulescu, Editura Minerva, Bucuresti, 1984, p. 238)

"Inteles la adevarata lui valoare, Minulescu este un poet major. in intregimea ei, poezia lui este un univers, daca nu neaparat prin amploarea planului tematic, in orice caz prin cantitatea si calitatea fluxului poetic. Valoarea acestei poezii credem ca sta mai degraba in conditia ei inefabila, in farmecul ei complex, subtil si facil totodata, dar mereu original. () Aceasta poezie, chiar cand nu-si propune sa fie vulgara, este uneori pretabila la vulgarizare si chiar () la o interpretare facila din partea criticii. Limitele ei insa, in totalitate, nu pot fi altele decat impuritatea liniei, abuzurile impotriva gratuitatii, coruperea inefabilului."
(Mircea Tomus - Cincisprezece poeti, EPL, Bucuresti, 1968, p. 111)

Celei care trece

Tu pari o statuie turnată nu-n bronz etern,
Ci-ntr-un metal,
Ce până astăzi n-are încă
Nici preţ,
Nici nume,
Nici culoare -
Metal bizar, din care-artistul
Creă-n suprema inspirare
Icoana ultimei religii
Şi-a ultimului ideal!

Tu pari o statuie furată de-amantul tău dintr-un muzeu
În care-n vremile de-alt'dată
Veneau bătrâni să ţi să-nchine,
Ca pajii -
Ce mureau sub ochii răutăcioaselor Regine
Sau ca Martirii-n adorarea trimisului de Dumnezeu!

Şi-aşa cum treci îngândurată de-a lungul străzilor pustii,
De-a lungul străzilor pătate de-nsângerări crepusculare,
Tu pari o Venus de la Millo
Ce-şi cată braţele,
Pe care
Cei morţi le-au luat cu ei în groapă,
Să nu le lase celor vii...

Odeletă (În cinstea ta)

În cinstea ta, -
Cea mai frumoasă şi mai nebună dintre fete, -
Voi scri trei ode,
Trei romanţe,
Trei elegii
Şi trei sonete.
Şi-n cinstea ta, -
Cea mai cântată din câte-n lume-au fost cântate, -
Din fiecare vers voi face
Câte-un breloc de-argint, în care
Gândirile-mi vor sta alături, ca nişte pietre nestemate
De-a pururi încrustate-n bronzul
Unei coroane princiare!...

Din ţara-n care dorm de veacuri vestiţii Faraoni,
Din ţara
În care Sfincşii stau de vorbă cu Nilul sfânt
Şi cu Sahara,
Din ţara-n care palmierii
Vestesc arabilor furtuna
Şi caravanelor pierdute
Că nu se mai întorc nici una,
Din ţara asta minunată,
Tăcută,
Tristă
Şi bizară,
Îţi voi aduce trei smaralde nemaivăzute-n altă ţară,
Trei perle blonde, pescuite de Negri-n golful de Aden,
Şi trei rubine-nsângerate, ascunse toate-ntr-un refren
De Triolet,
Pe care nimeni nu-l va înţelege, fiindcă nu-i
Pe lume nimeni să-nţeleagă simbolul Trioletului!...

Romanţa cheii

Cheia ce mi-ai dat aseară -
Cheia de la poarta verde -
Am pierdut-o chiar aseară!...
Dar ce cheie nu se pierde?
Cheia ce mi-ai dat aseară
Mi-a căzut din turn,
Pe scară,
Şi căzând, mi-a stins lumina.

Cheia ce-am pierdut aseară
Am cătat-o ;
Dar pe scară
Era noapte ca şi-afară -
Noapte ca sub boltuita
Cupolă de mănăstire,
Când s-au stins pe la icoane
Lumânările de ceară.

Şi-am rămas în turnul gotic -
Turnul celor trei blazoane:
Al Iubirii,
Al Speranţei,
Şi-al Credinţei viitoare...
Şi-am rămas în turnul gotic
Domn pe-ntinsele imperii
Ale negrului haotic.

Şi-au trecut de-aseară clipe,
Şi-au trecut de-aseară ore,
Şi-ale zorilor aripe
Fluturatu-mi-au grăbite,
Ca şi clipele trăite
Pe-albul treptelor sonore.

Şi m-am coborât pe scară...
Dar pe cea din urmă treaptă
Cheia ce mi-ai dat aseară
Am găsit-o prefăcută
Într-o cupă albă, plină
Cu vin verde de cucută.

Şi pe cea din urmă treaptă
Am îngenuncheat
Şi-am plâns -
Căci pe cea din urmă treaptă,
Ca-ntr-o carte înţeleaptă,
Am citit în fundul cupei
Naufragiul ce m-aşteaptă!...

Ion Drăgănoiu, poet şi jurnalist

Biografie

Nastere: 6 ianuarie 1943, Brasov
Deces: 23 mai 2003, Bucuresti

S-a nascut la 6 ianuarie 1943 in Brasov. 

Face studiile liceale in orasul natal; continua studiile cu Facultatea de Limba si Literatura Romana din cadrul Universitatii din Bucuresti, pe care o incheie in 1965. Debuteaza in revista „Luceafarul in 1966, iar primul volum de poezii ii apare in 1969. 

Din 1966 pana in 1970 lucreaza ca redactor la Radioteleviziune si editeaza „Revista literara radio si „Convorbirile de joi. Este apoi redactor la ziartd „Romania libera pana in anul 1984, cand, „datorita imprejurarilor este nevoit sa paraseasca redactia. 

Obtine premiile de poezie ale Uniunii Scriitorilor si Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti pentru volumele Scene de vanatoare si Starea provizorie. Conduce in prezent agentia I.D. Press International. Are sub tipar, la Editura Cartea Romaneasca, volumul de versuri Alice in Tara Notiunilor. Se manifesta, de asemenea, ca publicist si eseist.

Poezia de inceput il fixeaza pe Ion Draganoiu intr-o zona a traditionalismului, implicit prin incercarea de incadrare intr-o poezie cu forma fixa. Volumele ulterioare il vor indemna sa lucreze „impotriva metodei, incercand deci o schimbare a manierei stilistice, a organizarii textului poetic „in care nu se mai intrezareste nici pe departe grija pentru forma, ci dimpotriva, incercarea de exprimare nuda a ideii. (Dorina Grasoiu). Creatia de acum il ipostaziaza pe poet in aceasta pendulare intre traditionalism si modernism, ilustrand virtuozitati ale textului sau denudarea lui, care prin simplificare evidentiaza mai bine latura sa conceptuala. Ion Draganoiu isi cauta prin poezie o „gradina de iarna, metafora-concept si liman (nu doar) liric (salvator?).

Volume de versuri: 

Aproape sonete, Bucuresti, E.P.L., 1969; 
Discurs impotriva metodei. Bucuresti, Editura Eminescu, 1971; 
Poeme mecanice, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1973; 
Gradina de iarna, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980; 
Scene de vanatoare, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981; 
Camera alba, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1982; 
Starea provizorie, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1984.

Ipoteza a aparut in volumul Discurs impotriva metodei, Bucuresti, Editura Eminescu, 1971, sub titlul Dionis.
Ce nu este Gradina de iarna a aparut in volumul Gradina de iarna, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980,

Verișoara Felicia

O salamandra cu burta portocalie mi-a fugit din cutie
si toata lumea merge prin casa in varful picioarelor.
Bunicii o cauta prin lazile lor fumuri, copii printre jucari
printre sotii, eu, printre hartiile mele fosnitoare.
doar verisoara 
Felicia nu-i pasa de salamandra ratacita
pe undeva prin odai, n-o doare de micul animal cu coada albastra
care n-a putut fugi pe fereastra si pe care il simt ascuns
intr-un cotlon al bibliotecii. 
Arpegii, solfegii, varegii ies
din pian si calaresc aerul cald. 
Dintr-un fald al rochiei ei
de matase iese o coada albastra. 
Burta pianului 
Steinvvay
arunca pe parchetul lustruit o umbra portocalie. 
Dumnezeul stie
cum poate verisoara 
Felicia sa cante 
Poloneza 
No. 6 in 
A-flat
major, op. 53, 
Maestoso in aerul atat de cald si plin de praf.
De pe culoar cineva ma striga sa-i repar un fermoar, dar sufletul
ah, dar sufletul, ah
O privesc pe verisoara 
Felicia cum canta la pianul cu burta
portocalie si coada lunga, albastra. 
Soarele o asculta si el,
rezemat de fereastra.

Ce nu este Grădina de iarnă

Gradina de iarna nu este locul in care
Floarea de carne insala vesnic inselatoarea natura
si chiar daca ar fi asa 
Gradina e muta:
ea nu are gura,
sub stelele ei nimeni nu doarme.

Ea nu este gradina potecilor care se bifurca,
ea nu este un spatiu ovoidal
care urca dintr-un vis argintiu cu fluturi de-argint,
ea nu este un loc in care florile mint,
ea nu este un fel de poveste
a unui singur anotimp.
Ea nu se petrece in timp.
Ea nici nu este.
Ea nu poate fi deci razuita cu lame, bricege, cutite,
indepartata cu buldozerul, sapata in toate directiile,
calcata in picioare, dinamitata, sparta (asa cum spargi
cu dintii, muscandu-l, un pahar, noaptea, intr-un bar,
sub privirea ingaduitoare a celor din jur,
care la randul lor nu exista.
Doar sangele curgand pe tejgheaua de zinc este,
doar el se petrece in timp)
Ciudata poveste. 
Ciudat anotimp. incearca sa uiti,
mergand spre casa, 
Gradina de iarna.
Sub salul ei negru 
Fecioara te-asteapta in 
Poarta.
Paseste. 
Asa. 
Mai paseste o data.
Sub numele spus se mai ascunde o roata a intelegerii,
o roata indepartata, un disc auriu planand deasupra campiei
din vis. 
Paseste:
Poarta, incet, s-a deschis.

Scene de vânătoare I

Manuşa groasa de piele învelind pumnul uşor ridicat.
Şoimul bine dresat înfipt în manuşa groasa de piele.
Capul ascuns în sacul de pânza umbroasa al şoimului.
Iepurele fugind.
De ce se varsa râurile în mare?
Manuşa groasa de piele:
Pentru ca marea...
De ce se varsa râurile în mare?
Şoimul bine dresat:
Pentru ca marea...
De ce se varsa râurile în mare?
Iepurele fugind:
Pentru ca în marea ei umilința, marea

ştie sa stea mai jos decât manuşa groasa de piele, şoimul
bine dresat, capul ascuns. Pentru ca marea sta şi aşteapta.

Apoi, înțeleapta mişcare a mâinii, dezvelind capul şoimului 

Alecu Beldiman, carturar, poet si traducator român moldovean

Biografie

Alexandru (Alecu) Beldiman (1760, Huşi sau Iaşi - 1826) - poet şi traducător. Era fiul marelui vornic Gheorghe Beldiman. Se înrudea, prin mama sa, cu Enache Kogălniceanu, iar prin a doua soţie, cu Costache Conachi. Cariera administrativă a început-o în 1785, ajungând până la rangul de vornic.

Scrierile originale ale lui Beldiman sunt puţine: un acrostih din 1801, Stihuri făcute la Tazlău (1824), meditaţii şi poezii de dragoste, Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldavei întâmplare după răzvrătirea grecilor 1821, tipărită prima oară de Alecu Balica, în 1861, sub titlul Eterie sau Jalnicile scene prilejite în Moldavia din răzvrătirile grecilor.

Adăugat la sfârşitul Tragodiei lui Sapor, tradusă de el în 1801, acrostihul lui Beldiman este şi una dintre cele dintâi manifestări de acest gen la noi. Beldiman este şi autorul unora dintre primele meditaţii poetice din literatura română, influenţate de preromantism. Considerată opera sa reprezentativă, Tragodia... urmăreşte cronologic întâmplările care au avut loc la 1821, în Moldova, odată cu intrarea eteriştilor. Relatare a unui martor al evenimentelor, lucrarea are mai ales o valoare documentară.

Cuprinzând 4.266 de versuri a câte 15 silabe, cu ritm trohaic şi rime masculine perechi, Tragodia... este precedată, ca în poemele clasice, de o invocaţie. Prezentând Eteria într-o lumină total defavorabilă, opera lui Beldiman cuprinde elemente de burlesc şi satiră. Portretele personajelor sunt sumare şi caricaturale. Tonul de relatare familiară face ca Tragodia... să aparţină mai mult cronicilor versificate, a căror fază de sfârşit o reprezintă.

Beldiman a fost un traducător înzestrat şi totodată pasionat. A dat versiuni din Metastasio, Homer, Florian, Gessner, Voltaire, Abatele Prevost.

Opera literară

• Eterie sau Jalnicile scene prilejite în Moldavia din răzvrătirile grecilor, ediţie îngrijită de Alecu Balica, Iaşi, 1861.

Traduceri

• S. Gessner, Moartea lui Avei, prefaţă de Zaharia Carcalechi, Buda, 1818;

• Florian, Istoria lui Numa Pompilie, al doilea crai al Romii, prefaţa traducătorului, Iaşi, 1820;

• Voltaire, Tragodia lui Orest, prefaţă de Zaharia Carcalechi, Buda, 1820.

TEATRU/FILM 6 Ianuarie

De ziua nunţii - Viktor Rosow

Surisul Crispinei - Tudor Popescu 1992

SFATURI UTILE 6 Ianuarie

A FI MEREU NEMULȚUMIT – ESTE O BOALĂ!

Există o categorie de oameni permanent nemulţumiţi – de ce întreprind ei, de ce primesc de la alţii, de statutul lor, de viaţa lor socială, personală, profesională. Practic, orice se întâmplă cu viaţa lor devine la un moment dat o nemulţumire, o cauză a nefericirii.

Boală grea, nemulţumirea ese greu tratabilă, greu de controlat sau de prevenit şi chiar contagioasă. De obicei, apare undeva în copilărie ca o consecinţă a educaţiei, a neîncrederii părinţilor în ei înşişi şi în capacităţile copilului lor.

Se poate dezvolta, cu precădere în adolescenţă, când căutarea de sine favorizează insatisfacţia faţă de tot ce este în jur. La maturitate, nemulţumirea erodează mintea, spiritul, dar şi trupul, dacă nu este găsit un remediu împotriva ei.

Din dorinţa de perfecţiune, ca o formă a depresiei sau pur şi simplu ca manifestare a unui „eu” neadaptat, nemulţumirea naşte drame existenţiale neplăcute pentru cei suferinzi, dar şi pentru cei din jurul lor.

Apoi, cu cât trece timpul devine tot mai uşor să fii nemulţumit, să ai pretenţii, să critici, să crezi că meriţi mai mult şi mai spectaculos...

Am cunoscut o femeie deosebită care aparent avea tot ce şi-ar dori cineva de la viaţă: un soţ de care era îndrăgostită, copii frumoşi şi deştepţi, confort material, prieteni speciali, viaţă socială activă, carieră de apreciat.

Cu toate acestea, după câteva discuţii, realizai că, de fapt, nimic din toate acestea nu îi aduceau o satisfacţie completă, mereu fiind ceva de completat, de adăugat, de rezolvat.

Nemulţumirea creează cercuri vicioase din care devine imposibil să mai ieşi – frustrări, rupturi, dureri, lamentaţii veşnice.

E mult mai la îndemână să vedem partea goală a paharului decât partea plină, la fel de bine cum mai uşor zărim negrul dintr-o paletă de culori aprinse.

Stă în firea omenească o oarecare tendinţă spre autodistrugere, spre autocompătimire – răul e totdeauna mai fascinant decât binele.

Doar că răul, adica negativismul te poate distruge treptat, dar sigur, trezindu-te fără perspective, fără vise, fără un sens, fără iubire de sine şi de ceilalţi.

Motive se pot găsi mereu şi dacă nu sunt, se pot inventa cu aşa mare lejeritate încât uneori par naturale şi de sine stătătoare.

De la nemulţumire la depresie e doar un pas!

Doar că, în agitaţia contemporană, trebuie să ne oprim pentru câteva minute şi să ne întrebăm: “Scrie undeva că viaţa e dreaptă mereu?”, „Oare nu e firesc să fim înconjuraţi şi de lucruri nesatisfăcătoare?”, “Nu ele ne arată drumul, nu ele ne fac mai frumoşi?”.

„De ce să alegem să fim bolnavi de nemulţumire când viaţa este atât de generoasă cu noi şi ne oferă atâtea alternative şi soluţii?”

„De ce să nu ne bucurăm de liberul arbitru şi să decidem, noi pentru noi, atitudini pozitive care să ne ajute să ne bucurăm de viaţă?”

În faţa unei zile care seamănă cu un amalgam de motive de nemulţumire amestecate cu motive de mulţumire, opriţi-vă, respiraţi şi amintiţi-vă: stă doar în puterea voastră să alegeţi ce vă face fericiţi şi să percepeţi toate nemulţumirile ca pe nişte întâmplări fireşti pe care trebuie doar să le puneţi în ordine, la un moment dat....

Să mulţumim vieţii că ne dă şansa să ne bucurăm de ea! Să înlăturăm falsele probleme din viaţa noastră şi să învăţăm să spunem mai des: “Mulţumesc!”

S-ar putea să fiţi surprinşi cum un singur cuvânt sau un singur gând vă pot vindeca de nemulţumire.

GÂNDURI PESTE TIMP 6 Ianuarie

Citate