12 FEBRUARIE 2018

RELIGIE ORTODOXĂ 12 Februarie

Sf Ier Meletie, arhiepiscopul Antiohiei; Sf Mc Hristea (atenție, s-a lăsat sec de carne!)

Rugăciuni

În această lună, ziua a douăsprezecea, pomenirea celui între sfinţi părintele nostru Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei mari.

Sfântul Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei (310-381) – Sfântul Meletie s-a născut în Armenia Mare din părinţi creştini. Pentru viaţa lui îmbunătăţită, pentru blândeţea şi smerenia sa era iubit de toţi. A fost ales episcop al cetăţii Sevastia, apoi în Veria Siriei şi, după ceva vreme, arhiepiscop al Antiohiei, în locul lui Eudoxie, care a devenit patriarh al Constantinopolului. Se povesteşte că, după ce a intrat în cetate, antiohienii l-au primit cu atâta evlavie, încât mulţi dintre ei îşi botezau copiii cu numele lui. Sfântul Meletie a fost alungat de eretici din scaunul episcopal, dar a fost rechemat în timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363). După ce noul împărat a îmbrăţişat credinţa păgână, acesta l-a exilat pe Sfântul Meletie, care s-a întors în Antiohia în timpul împăratului Iovian. Următorul împărat, Valens, l-a izgonit pe arhiepiscopul Meletie. Dar şi de data aceasta Sfântul Meletie s-a întors în Antiohia, în timpul împăratului Graţian (373-383). Sfântul Meletie a fost prieten cu Sfinţii Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz, Ioan Hrisostom, Grigore de Nyssa şi alţi Părinţi. Sinodul al II-lea Ecumenic (381) de la Constantinopol l-a ales preşedinte. Sfântul a trecut la Domnul în timpul desfăşurării lucrărilor Sinodului, în acelaşi an. A fost îngropat în Biserica Sfinţilor din Constantinopol. După ceva timp Moaştele sale au fost duse în Antiohia.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Mucenic Hristea, grădinarul, care a mărturisit în Constantinopol, la anul 1748, şi a murit de sabie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

RUGĂCIUNI

Rugaciune pentru vederea pacatului propriu

Doamne! Dă-ne să ne vedem păcatele noastre, aşa încât mintea noastră, atrasă cu desăvîrşire de luarea-aminte faţă de păcatele noastre, să înceteze a mai vedea greşelile aproapelui şi să-i vadă pe toţi, într-acest chip, buni. Dă inimii noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui, să îşi unească toate grijile numai în grija pentru dobândirea curăţiei şi sfinţeniei poruncite şi gătite nouă de Tine. Dă-ne nouă, celor ce ne-am spurcat haina sufletului, să o albim iarăşi: ea a fost deja spălată prin apele botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apele lacrimilor. Dă-ne să vedem în lumina harului Tău neputinţele cele de multe feluri care trăiesc în noi, înăbuşind în inimă mişcările duhovniceşti, aducând în ea mişcările sângelui şi trupului care sunt potrivnice Împărăţiei lui Dumnezeu. Dă-ne marele dar al pocăinţei, înaintea căruia merge şi pe care îl naşte marele dar al vederii păcatelor noastre.

Păzeşte-ne, cu aceste mari daruri, de hăurile amăgirii de sine, care apare în suflet din pricina păcătoşeniei sale neluate în seamă şi neînţelese, şi se naşte din lucrările patimii dulceţii şi slavei deşarte care trăiesc în el neluate în seamă şi neînţelese. Păzeşte-ne pe noi cu aceste mari daruri în calea noastră către Tine, şi dă-ne nouă să ajungem la Tine, Cela ce chemi pe cei ce-şi recunosc păcătoşenia şi lepezi pe cei ce se socot drepţi, ca să Te slavoslovim în veci, întru veşnica Ta fericire, a Singurului Dumnezeu Adevărat, Răscumpărătorul celor robiţi şi Mântuitorul celor pierduţi. Amin.

Sfântul Ignatie Briancianinov

Rugaciune care se citeste in fiecare post

Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai inainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului,- ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

CUM SA LUAM POSTUL IN SERIOS in lumea noastra?

“Pentru multi, dacã nu pentru majoritatea crestinilor ortodocsi, Postul Pastelui constã dintr-un numãr limitat de reguli si prescriptii exterioare, predominant negative: abtinerea de la anumite mâncãruri, de la dans si alte distractii. Aceastã întelegere exprimã gradul nostru de înstrãinare fatã de adevãratul duh al Bisericii, care ne este aproape imposibil de înteles, si anume cã Postul înseamnã si “altceva”– ceva fãrã de care toate aceste rânduieli îsi pierd în mare parte semnificatia. Acest “altceva” poate fi cel mai bine descris ca o “atmosfera”, “un climat” în care fiecare din noi intrã, ca fiind mai întâi o stare a mintii, a sufletului, care timp de sapte sãptãmâni pãtrunde întreaga noastrã existentã. Scopul postului nu este acela de a ne sili sã acceptãm câteva obligatii formale, ci acela de a ne “înmuia” inima, astfel încât aceasta sã se deschidã cãtre realitãtile duhovnicesti, sã cunoascã tainica “sete si foame” dupã comuniunea haricã cu Dumnezeu.

Aceastã “atmosfera” de post, aceastã “stare a mintii” este determinatã în mare parte de slujbe, de diferitele schimbari ce intervin în viata liturgica în aceastã perioadã. Luându-le separat, aceste schimbãri pot apãrea ca fiind “rânduieli” de neînteles, reguli formale la care trebuie sã consimtim formal; dar, întelese ca un întreg, ele descoperã si comunicã duhul Postului, ne fac sã vedem, sã simtim si sã exprimãm acea tristete stralucitoare care reprezintã adevãratul mesaj si dar al Postului.

Intrând într-o bisericã în timpul slujbei de post, întelegem imediat ce înseamnã aceastã expresie oarecum contradictorie. O anumitã tristete tainicã pãtrunde slujbele: vesmintele sunt întunecate, slujbele mai lungi decât de obicei si mai “monotone”. Apoi începem sã realizãm cã aceastã lungime si “monotonie” a slujbelor sunt necesare dacã dorim sã descoperim tainica si, la început, nevãzuta lucrare a slujbei în noi. Încetul cu încetul începem sa simtim cã aceasta tristete este, într-adevar, “luminoasa”, cã o transformare tainica este gata sã se petreaca în noi. Este ca si cum am ajunge într-un loc în care zgomotele si agitatia vietii, a strãzii, a tot ceea ce de obicei ne umple zilele si chiar noptile, nu au acces – un loc în care toate acestea nu mai au nici o putere. Tot ceea ce ni se pãrea atât de important încât ne umplea mintea, acea stare de neliniste care a devenit, practic, a doua naturã, dispare undeva iar noi ne simtim liberi, usori, fericiti. Nu este vorba despre acea fericire superficialã care vine si pleacã de douãzeci de ori într-o zi si este atât de fragilã si trecãtoare; este o fericire care vine din aceea cã sufletul a atins o “altã lume”, a luminii, pãcii si încrederii.

Realizãm cã este imposibil sã trecem din starea normalã a vietii noastre plãsmuitã în întregime din agitatie, fugã si griji, în aceastã nouã stare fãrã a ne “linisti” mai întâi. Din aceastã cauzã, cei ce percep slujbele Bisericii ca pe niste obligatii, cei care întotdeauna pun întrebãri despre minimul necesar (De câte ori trebuie sã mergem la bisericã? De câte ori trebuie sã ne rugãm?) niciodatã nu pot întelege adevãrata naturã a cultului care ne poartã în altã lume.

Odatã ce devenim “usori si linistiti lãuntric” monotonia si tristetea acestor slujbe dobândesc o nouã semnificatie, sunt transfigurate. Ceea ca la început apare ca monotonie, acum se dezvãluie ca pace, ceea ce simteam ca fiind tristete este descoperit ca primele miscãri ale sufletului spre descoperirea adâncimii sale pierdute. Iata ceea ce proclama in fiecare dimineata primul stih de la “Aliluia“:

“De noapte maneca duhul meu catre Tine, Dumnezeule, pentru ca lumina sunt poruncile Tale pe pamant“.

“Stralucire trista“: tristetea înstrãinãrii mele de Dumnezeu, a pustiului devenit viata mea; strãlucirea prezentei si iertãrii lui Dumnezeu, bucuria redobânditei dorinte dupã Dumnezeu, pacea cãminului regãsit.

Acesta este duhul slujbelor de post din zilele de peste sãptãmânã, slujbele de sâmbãtã si duminicã rãmânând aproape neschimbate. De aceea oricine vrea sã înteleagã sensul autentic al Postului Mare trebuie sã facã efortul de a participa si la slujbele din timpul sãptãmânii.

(…)

Pana acum am vorbit despre invatatura Bisericii referitoare la Postul Mare asa cum ne-a fost transmisa, mai intai de toate, prin slujbele Postului. Acum trebuie sa ne punem urmatoarele intrebari: Cum putem aplica aceasta invatatura in viata noastra? Care ar putea fi nu numai impactul simbolic, dar si cel real al Postului in viata noastra?Aceasta existenta (e necesar sa amintim) este foarte diferita de a acelora care au trait in vremea cand aceste slujbe, imnuri, canoane si randuieli au fost compuse si statornicite. Se traia atunci in comunitati relativ mici, indeosebi rurale, intr-o lume din punct de vedere structural ortodoxa; ritmul intim al vietii acestora era modelat de Biserica. Totusi, acum traim intr-o uriasa societate urbana si tehnologica care este pluralista din punct de vedere al credintelor sale religioase, secularizata in viziunea sa asupra lumii si in care noi, ortodocsii, constituim o minoritate nesemnificativa. Postul nu mai este “vizibil”: asa cum era, sa spunem, in Rusia sau Grecia. Intrebarea noastra este astfel una actuala: cum putem tine Postul? – dincolo de a introduce una sau doua schimbari “simbolice” in viata noastra zilnica.

Este limpede, de exemplu, ca pentru marea majoritate a credinciosilor nici nu poate fi vorba de frecventarea zilnica a slujbelor Postului. Ei continua sa mearga la biserica Duminica. Dupa cum stim deja, in Duminicile Postului Mare Sfanta Liturghie, cel putin sub aspectele sale exterioare, nu reflecta Postul. Astfel, cu greu putem “simti” felul slujbelor Postului, principalul mijloc prin care duhul Postului ne este transmis. Si de cand Postul nu mai este reflectat sub nici o forma in cultura careia ii apartinem, nu ne mai intrebam astazi de ce intelegerea noastra despre Post este predominant una negativa – ca despre o perioada in care anumite lucruri precum carnea si grasimile, dansul si distractiile sunt interzise. Intrebarea “populara”: <<La ce renunti pentru Post?>> este un rezumat potrivit pentru acea uzuala abordare negativista. In termeni “pozitivi”, Postul este vazut ca vremea in care trebuie sa implinim “obligatia” anuala a Spovedaniei si Impartasaniei (“si aceasta nu mai tarziu de Duminica Stalparilor…“, dupa cum am citit intr-un buletin parohial). Fiind indeplinita aceasta obligatie, restul Postului pare sa-si piarda toate semnificatiile sale pozitive.

Astfel, este evident ca aici s-a dezvoltat o discrepanta destul de adanca intre duhul sau “teoria” Postului, pe de o parte, pe care am incercat sa o conturam bazandu-ne pe slujbele Postului iar, pe de alta parte, intelegerea sa comuna si populara, care este foarte adesea impartasita si sustinuta nu numai de laicat ci si de catre clerul insusi. Caci intotdeauna este mai usor sa reduci ceva duhovnicesc la ceva formal decat sa cauti duhovnicescul in spatele formalului. Putem spune fara exagerare ca, desi Postul este inca “tinut”, a pierdut mult din impactul sau asupra existentei noastre, a incetat sa mai fie baia pocaintei si a innoirii, asa cum este socotit in invatatura liturgica si duhovniceasca a Bisericii. Dar atunci, putem noi oare sa-l redescoperim, sa-l transformam din nou intr-o putere duhovniceasca in realitatea zilnica a existentei noastre? Raspunsul la aceasta intrebare depinde in principal, si as spune aproape exclusiv, de faptul daca dorim sau nu dorim sa luam in serios Postul.

Oricat de noi sau diferite sunt conditiile in care traim astazi, oricat de reale sunt dificultatile si obstacolele ridicate de lumea noastra moderna, nici unul din acestea nu reprezinta un obstacol absolut, nici unul din acestea nu fac Postul “imposibil”. Originile pierderii treptate a influentei Postului asupra vietii noastre sunt adanc inradacinate in noi. Reducerea constienta sau inconstienta a religiei la un nominalism si simbolism superficial este modul de a ocoli sau “deslusi” seriozitatea necesitatii religiei in viata noastra. Aceasta reducere, trebuie sa adaugam, este intr-un fel specifica Ortodoxiei. Crestinii apuseni, catolici sau protestanti, cand se confrunta cu ceea ce ei considera drept “imposibil”, mai degraba schimba religia insasi, o “adapteaza” unor noi conditii si astfel o fac “practicabila”. Foarte recent, de exemplu, am vazut cum Biserica Romano-Catolica, mai intai reduce postul la un minimum minimorumsi apoi practic il elimina cu totul. Denuntam cu indignare indreptatita o astfel de “adaptare”, ca pe o tradare a traditiei crestine si ca pe o minimalizare a credintei crestine. Si intr-adevar, este spre indreptatirea si slava Ortodoxiei faptul ca ea nu se “adapteaza” si nu se compromite cu standardele scazute care nu fac crestinismul “usor”.

Este spre slava ortodoxiei si, cu siguranta, nu spre slava noastra, a ortodocsilor.Nu de azi, sau de ieri, ci cu mult timp in urma am gasit o cale de a reconcilia exigentele de desavarsire ale Bisericii cu slabiciunile umane, si aceasta nu numai fara “a ne pierde reputatia” ci cu pricini in plus pentru automultumire si constiinta curata. Metoda consta in implinirea simbolica a acestor exigente, iarindividualismul simbolic penetreaza astazi intreaga noastra viata religioasa. Astfel, de exemplu, nici macar nu ne gandim la revizuirea cultului nostru si a randuielilor monastice – Doamne fereste! – vom continua sa numim pur si simplu “Privegherea de toata noaptea” o slujba de 1 ora si vom explica cu mandrie ca este aceeasi slujba ca aceea pe care calugarii din Lavra Sfantului Sava o savarseau in secolul 19. Referindu-ne la Post, in locul intrebarilor fundamentale – “Ce este postirea?” sau “Ce este postul?” – ne multumim cu simbolismul Postului.

In publicatiile si buletinele bisericesti apar retete pentru “mancaruri delicioase de post” si o parohie ar putea chiar sa stranga ceva bani in plus cu scopul de a populariza “gustoasele mese de post“. Atat de multe sunt explicate simbolic in bisericile noastre, ca obiceiuri si traditii interesante, pline de culoare si amuzante, ca ceva ce nu se leaga prea mult de Dumnezeu si de noua viata in El ci de trecutul si obiceiurile stramosilor nostri, incat devine foarte dificil sa vezi in spatele acestui folclor religios imensa importanta a religiei.As vrea sa subliniez ca, in sine aceste nenumarate obiceiuri nu contin nimic rau. Cand acestea au aparut, simbolizau mijloacele si expresiile unei societati ce lua in serios religia, acestea nu erau simboluri, ci viata insasi. Ce s-a intamplat totusi, a fost faptul ca asa cum viata s-a schimbat in ansamblul ei si a devenit din ce in ce mai putin modelata de religie, tot asa cateva obiceiuri au supravietuit ca simboluri ale unui mod de viata care nu mai exista. Si ceea a supravietuit a fost ceea ce, pe de o parte, este cel mai plin de culoare, iar pe de alta parte, cel mai putin dificil. Aici, pericolul duhovnicesc este acela ca incetul cu incetul unii incep sa inteleaga religia insasi ca pe un sistem de simboluri si obiceiuri mai degraba, decat sa le inteleaga pe cele din urma ca pe o ispitire catre innoire duhovniceasca. Mai multa truda cheltuita pentru pregatirea mancarurilor de post sau a cosuletelor de Paste decat pentru postire si participare la realitatea spirituala a Pastelui. Aceasta inseamna ca atat timp cat obiceiurile si traditiile nu sunt legate din nou de viziunea general-religioasa asupra lumii care, de fapt, le-a creat, atata timp cat simbolurile nu sunt luate in serios, Biserica va ramane rupta de viata si nu are putere asupra acesteia. In loc de a simboliza “bogata noastra mostenire” ar trebui sa purcedem la aducerea acesteia in viata noastra reala.

Apoi, sa luam Postul in serios inseamna sa-l consideram mai intai de toate la cel mai profund nivel posibil ca o intrebare duhovniceasca ce are nevoie de un raspuns, de o hotarare, de un plan, de un efort continuu. Din aceasta cauza, dupa cum stim, saptamanile destinate pregatirii pentru Post erau stabilite de Biserica. Aceasta este vremea raspunsului, a hotararii si a planului. Iar aici cel mai bun si mai usor drum este acela de a urma calauzirea Bisericii – prin meditatia asupra celor 5 teme evanghelice oferite noua in cele 5 Duminici ale perioadei de dinaintea Postului: aceea a dorintei (Zaheu), a smereniei (Vamesul si Fariseul), a intoarcerii din exil (Fiul risipitor), a judecatii (Infricosata Judecata) si a iertarii (Izgonirea lui Adam din Rai).

Aceste pericope nu sunt facute numai pentru a le asculta in biserica; ideea este ca ele trebuie sa fie “luate acasa“, pentru a medita asupra lor in lumina vietii mele, situatiei mele cu semenii cu care traiesc. Daca la aceasta meditatie se adauga rugaciunea acestei perioade de dinainte de Post: “Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de Viata …” si Psalmul 137 – “La raul Babilonului…“ – incepem sa intelegem ce “inseamna” sa simti impreuna cu Biserica cum o perioada liturgica coloreaza existenta zilnica. Este de asemenea timpul potrivit pentru a citi o carte religioasa. Scopul acestei citiri nu este numai acela de a ne imbogati cunostintele despre religie; ci, in primul rand, de a ne curati mintea noastra de toate cele de care e plina de obicei.Este pur si simplu incredibil cat de aglomerata este mintea noastra cu tot felul de griji si interese, framantari si sentimente, si cat de putin controlam aceasta aglomerare. Prin citirea unei carti religioase, prin concentrarea atentiei asupra a ceva total diferit de cuprinsul obisnuit al gandirii noastre, se creeaza prin sine o alta atmosfera mentala si duhovniceasca. Acestea nu sunt “retete” – aici pot exista si alte moduri de pregatire pentru Post. Important este ca in aceasta perioada de pregatire dinaintea Postului sa-l privim ca si cum am fi departe, ca pe ceva care se apropie de noi sau probabil ca pe ceva trimis noua de Iisus Domnul, ca pe o sansa pentru schimbare, pentru innoire si adancire; iar daca luam aceasta sansa viitoare in serios, astfel, in Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Iertarii), atunci cand plecam de acasa la Vecernie sa fim pregatiti pentru a ne impropria – fie si numai partial – cuvintele Prochimenului cel Mare care va deschide Postul Mare:

“Sa nu intorci fata Ta la sluga Ta ; cand ma necajesc degrab ma auzi….“

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

(pr. Alexander Schmemann, “Postul cel Mare“, Editura Doris, Bucuresti, 1998)

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE FĂRĂ CARNE 12 Februarie

A. PLĂCINTE, ANTREURI

Brânzoaice

Aluatul de cozonac:

· 1 kg făină

· 40 g drojdie

· 2 pahare lapte

· 200 g unt

· 6 – 8 ouă

· 350 g zahăr

· 1 linguriţă coajă de lămâie rasă

· 1 plic zahăr vanilat

· 1 vârf de cuţit sare

Umplutură de brânză de oaie:

· 1 kg brânză

· 250 g griş

· 100 g făină

· 4 ouă

· 200 g zahăr

Pentru uns şi ornat:

· 1 ou

· Zahăr vanilat sau pudră

Se prepară un aluat de cozonac.

După ce aluatul a crescut bine, se ia o parte din el, din care se întinde pe o planşetă unsă cu ulei o foaie groasă de maximum 1 cm.

Se taie cu un pahar şi se lasă să crească.

Se loveşte fiecare bucată la mijloc cu fundul paharului, astfel încât să rămână în jur o margine neatinsă, lată de cca 1 cm.

În locul lovit cu fundul paharului se pune umplutura din brânză şi se lasă să crească mai departe.

Umplutura se prepară astfel: se frământă brânza, se adaugă grişul fiert şi răcit, ouăle şi zahărul şi se amestecă bine.

După ce au crescut brânzoaicele, se ung cu ou şi se coc la cuptor.

Când sunt gata se presară cu zahăr pudră sau zahăr vanilat.

B. SALATE

Salată de ridichi cu brânză

· ridichi

· brânză telemea sau frământată

· ulei

· piper

· sare

· mărar

Se curăţă ridichile şi se rad pe răzătoarea mare.

Se adaugă o cantitate egală de brânză telemea sau orice brânză frământată.

Se amestecă bine, se adaugă ulei, piper după gust.

Cine doreşte poate adăuga mărar verde tocat mărunt.

C. SOSURI

Sos de smântână

· ¾ pahar smântână

· 1 linguriţă rasă de unt

· 1 linguriţă rasă de făină

· Sare

Se toarnă smântâna puţin câte puţin peste făină.

Se pune pe foc mic amestecând continuu 5 – 8 minute, iar la sfârşit se adaugă untul şi sarea.

Se ia de pe foc şi se amestecă bine.

Se serveşte ca adaos la rulada de legume.

D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de urzici

· 1 l apă

· ½ l borş de putină

· 1 ceapă mică

· 2 linguriţe de orez

· 1 vârf cuţit de boia

· 2 linguri ulei sau unt

· ½ linguriţă făină

· Sare

· 1 ou

· 2 farfurii adânci cu frunze de urzici

· Verdeaţă

Ceapa tocată mărunt se înăbuşe puţin în ulei sau unt, adăugând apoi făina, boiaua şi sarea.

Se toarnă apă şi după ce dă într-un clocot se pun orezul şi urzicile bine spălate, opărite şi tocate mărunt.

Se lasă să fiarbă încet, acoperit, până ce orezul este aproape gata.

Se adaugă borşul clocotit şi se mai lasă să dea câteva clocote.

La sfârşit se adaugă verdeaţa tocată şi se drege cu ou bătut.

E. MÂNCĂRURI

Ruladă de cartofi cu legume

· 700 g cartofi

· 350 g morcovi

· 2 linguri unt

· ½ pahar lapte

· 2 ouă

· Sare

· 1 vârf cuţit zahăr

· 2 linguri făină

· Sos de smântână

Se fierb cartofii curăţaţi în apă sărată.

Se strecoară şi se strivesc ca pentru piure.

Se amestecă cu laptele, o lingură de unt, făină, sare şi cu un ou.

Morcovii curăţaţi, spălaţi şi tăiaţi tăieţei se înăbuşe într-o cratiţă cu restul de unt, zahărul şi sarea necesară, adăugând din când în când câte o lingură de apă, până se înmoaie bine.

Pe un şervet perfect curat, înmuiat în apă şi bine stors, se întinde un strat uniform din piureul de cartofi, iar deasupra lui morcovii.

Se rulează cu ajutorul şervetului şi se unesc capetele ruladei obţinute.

Se aşază pe o tavă unsă cu unt, se unge cu un ou bătut şi se dă la cuptor până se rumeneşte.

Când se serveşte se taie felii groaser de două degete.

Se serveşte cu sosul de smântână.

F. DULCIURI

Cremă de vanilie

· 800 g lapte

· 3 gălbenuşuri

· 100 g zahăr

· 30 g făină

· 1 linguriţă unt

· 1 bucată baton vanilie

· 100 – 150 g fructe (pot fi şi din compot)

Se pune într-o cratiţă la fiert laptele împreună cu vanilia.

După ce a dat în clocot, se ia de pe foc, se acoperă cu capac şi se lasă să stea o oră.

În acest timp se freacă gălbenuşurile cu zahărul şi făina şi se toarnă apoi, puţin câte puţin, laptele încălzit din nou.

Se pune la foc, amestecând mereu, până când începe să se îngroaşe.

Se dă la o parte, se adaugă untul şi se freacă până când crema începe să se răcească.

Se pune în cupe, se garniseşte cu câteva fructe şi se dă la rece.

ISTORIE 12 Februarie

Evenimente

· 1048: Consacrarea Papei Leon al IX-lea. Leon al IX-lea s-a nascut la 21 iunie 1002 in Eguisheim in Alsacia si a decedat pe 19 aprilie 1054 la Roma, numele sau laic fiind Bruno Graf von Egisheim-Dagsburg. A fost Papă al Bisericii Universale între 12 februarie 1049 și 19 aprilie 1054. In timpul pontificatului sau, a provocat Marea Schisma dintre Roma şi Biserica Ortodoxă, care s-a produs in urma unui litigiu doctrinar indelungat intre bisericile din părţile de est şi de vest a vechiului Imperiu Roman. Ca urmare a Marii Schisme din anul 1054, se ajunge la excomunicarea de către Biserica Apuseană a Patriarhului Constantinopolului şi a tuturor urmaşilor sai, Papa fiind anatemizat la randul sau de catre Patriarhul Constantinopolului. Leon al IX-lea a fost inmormantat in Bazilica Sf.Petru la Vatican si a fost canonizat în anul 1087, de către Papa Victor al III-lea. Sărbătoarea sa este în mod tradițional celebrată la 19 aprilie, ziua morții sale, care este considerată de credincioșii catolici „Nașterea în Cer” a sfântului.

· 1502 – O puternica flota de cincisprezece nave și opt sute de oameni, a plecat de la Lisabona sub conducerea lui Vasco da Gama in a doua calatorie catre India.

· 1541: Întemeierea orașului Santiago de Chile. Spaniolul Pedro Valdivia, un fost soldat al Armatei conquistadorului Pizarro fondeaza într-o vale din Anzii sudici, capitala regiunii pe care indienii Mapuche o numeau ”Chili care ar insemna ”unde se termină pământul”.Valdivia a murit torturat de indieni, doisprezece ani mai târziu. Pedro Gutiérrez de Valdivia sau Valdiva (n. cca. 1500, Badajoz – d. 25 decembrie 1553) a fost un conchistador spaniol și primul guvernator din Chile.

· 1593 – Invazia japoneza in Coreea. 3000 de soldati coreeni condusi de generalul Kwon Yu resping cu succes fortele japoneze de cateva ori mai numeroase care asediau Haengiu. Acesta este considerat cel mai mare victorie coreean în timpul celor șapte ani de război.

· 1709: Marinarul scoțian Alexander Selkirk („modelul” lui Robinson Crusoe), este salvat după patru ani trăiți în singurătate pe insula Juan Fernandez.

· 1733 – Englezul James Oglethorpe întemeiază colonia britanica Georgia și primul său oraș, Savannah.

· 1736: Căsătoria dintre Maria Terezia a Austriei și Francisc Stephan.

· 1814 – La numai doi ani de la ocuparea tinutului dintre Prut si Nistru de catre Rusia, apar primele proteste ale boierilor moldoveni pamanteni, împotriva politicii duse de împăratul Rusiei în noua provincie anexată. Nobilimea basarabeană se adresa intr-un memoriu ţarului astfel: „Dă-ne buna vieţuire, dăruieşte-ne nestricare obiceiurilor şi a pravililor, miluieşte-ne cu mărime sufletului şi a iubirei tale de oameni şi dacă din oareşcare rîvnire a soartei noastre au agiuns la Împărătescul Vostru auz arătările ce s-au făcut de aici către ministerul, că moldovenii nu ar ave pravili şi că ar fi din fire porniţi întru urmări nepriincioasă, şi că ar trebui zaconuri pentru pedeapsa greşalilor lor, fii milostiv a vede că moldovenii sunt plini de credinţă.” În continuarea memoriului, nobilii cereau ca mitropolitul Basarabiei să fie primul membru al Divanului provinciei, „pentru că aceasta este fire şi lege Moldaviei”, şi „să să rînduiască şi ocîrmuitor politicesc a oblastii pămîntean din moldoveni credincios Împărăteştii Voastre Măriri, care să poată cunoaşte persoanile, pronomiile, pravilele noastre, şi împregiurările de aici, fiindcă lipsind aceste acum, înstreinîndu-se din zi în zi, izvodindu-să cele neobicinuite, ne înspăimîntează şi pe noi şi pe fraţii noştri.” Tot la 12 februarie 1814, boierii adresau o jalbă şi oberprocurorul Sfîntului Sinod rus: „Toată obştia oblastului Basarabiei, toati niamurile, şi toati stările de aicea tineri şi bătrîni năzuim la apărarea luminărei voastre… să nu să dea ascultari nici la un fel de arătări din oari cui parti vor fi, nici să să dea hotărîri soartii noastre, pără nu să vor înfăţoşa deputaţii din partea obştii, cari vor avea încredinţarea arhipăstorului nostru mitropolit Gavriil, cuprinzătoare că de cătră obştii sint trimeşi şi cari fără multă prelungire să vor trimiti.”

· 1817 - Trupele chiliene ajutate de cele argentiniene, constituie Armata Anzilor si infrang in Bătălia de la Chacabuco din 12 februarie 1817, trupele colonialiste spaniole si elibereaza intreg teritoriul tarii. Anul următor, independența e declarată, iar tara intra sub autoritatea lui Bernardo O’Higgins, care preia titlul de Comandant Suprem. Bernardo O’Higgins Riquelme ( n. 20 august 1778 – 24 octombrie 1842), a fost unul din liderii independenisti care, împrenuă cu José de San Martín, au condus Chile in lupta pentru iesirea tarii de sub dominația colonială spaniolă. Este considerat a fi unul dintre părinții fondatori ai acestui stat si a fost primul sef al statului chilian, când acesta a devenit complet independent. O’Higgins era de origine irlandeză și bască. El a aplicat o serie de reforme care insa au nemulțumit aristocrația locala și a fost nevoit să paraseasca puterea în 1823.

· 1818 - Proclamarea independenţei de stat a Republicii Chile.

· 1856: Vasile Boerescu a adresat un memoriu ministrului de externe al Franței, Alexandre Walewski, în care pleda pentru constituirea unui stat național românesc independent sub garanția celor șapte mari puteri. Vasile Boerescu (n. 1 ianuarie 1830, București; d. 18 noiembrie 1883, Paris), ziarist, jurist și un om politic român, susținător al ideilor liberale moderate. În perioada Revoluției de la 1848, Vasile Boerescu era elev la Colegiul Sfântul Sava din București și colabora la ziarul „Pruncul român„. A terminat colegiul în anul 1850, iar după o perioadă de pregătire la Școala de Drept din București, a plecat la Paris, unde obține licența în anul 1855 și doctoratul în științe juridice în 1857. În perioada petrecută în Franța, Vasile Boerescu a militat pentru drepturile politice ale Țărilor Române și pentru unirea acestora sub un principe străin. În 1857, după reîntoarcerea în țară, este numit profesor de drept comercial la Colegiul Sfântul Sava, iar din 1859 este profesor la Facultatea de Drept din București. În martie 1871 devine rector al Universității din București, iar în octombrie 1873 este numit decan al Facultății de Drept.

· 1864: Parlamentul votează proiectul de lege pentru organizarea puterii armate în România. La inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în Parlamentul țării se votează proiectul de lege pentru organizarea armatei în România. Această lege constituia nucleul primului sistem de apărare al României după Unirea din 1859 și prevedea ca armata să aibă în componenţă trupe permanente cu rezerve formate din grăniceri şi dorobanţi, ce puteau fi mobilizate în situaţii excepţionale. După adoptarea acestei legi, efectivele armatei au fost treptat mărite, astfel că dacă în momentul Unirii efectivele celor două armate erau de aproximativ 10.000 de soldaţi şi ofiţeri cărora li se adăugau 3.000 de ostaşi din formaţiunile teritoriale nepermanente, în 1865 armata permanentă a ajuns la un efectiv de peste 20.000 de combatanţi cărora li se alăturau alţi 24.000 de oameni cât numărau trupele teritoriale nepermanente. Această creştere s-a datorat noilor modalităţi de recrutare şi înfiinţării de noi unităţi şi subunităţi de diferite arme și potrivit legii votate la 12 februarie 1864, recrutarea se făcea prin conscripţie publică, înrolări de bună voie şi reangajări. De asemenea, odată cu adoptarea acestei legi s-a trecut la organizarea jandarmeriei, a trupelor de administraţie, a intendenţei şi serviciului sanitar militar în fruntea căruia a fost numit doctorul Carol Davila. Totodată, în cadrul Ministerului de Război, au fost create comitete şi consilii de avizare militară precum Consiliul Tehnic, Consiliul de Instrucţiune al Armatei, Comitetul Financiar, Consiliul de Administraţie al Armatei și altele. Cea mai mare parte a armamentului modern cu care a fost dotată armata în această perioadă s-a achiziţionat din Franţa, domnitorul Alexandru Ioan Cuza aflându-se în bune relaţii cu Napoleon al III-lea, iar misiunile militare franceze au contribuit la perfecţionarea organizatorică a armatei române şi la însuşirea mânuirii de către militari a noului armament intrat în dotarea armatei române. În plus, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a trimis mai mulţi ofiţeri la studii în Franţa, Italia sau Anglia şi de asemenea, la manevrele armatei române au început să asiste ofiţeri din mari armate europene.

· 1892: Pentru prima oară în istoria tehnicii, o invenție - aparatul de cronofotografie al francezului Leon Bouly – este denumită cinematograf.

· 1902 - Premiera piesei "Vlaicu Vodă" de Alexandru Davila, la Teatrul Naţional din Bucureşti.

· 1912- Abdica imparatul chinez Pu Yi; sfarșitul dinastiei Qing si proclamarea Republicii sub conducerea lui Sun Iat sen. Revoluţia din 1911-1912, condusă de Sun Yat-sen, l-a fortat pe imparatul Puyi să abdice la vârsta de şase ani. Pu Yi, (n. 7 februarie 1906 – d. 17 octombrie 1967) a fost al doisprezecelea și ultimul împărat al Dinastiei chineze Qing. A fost încoronat la vârsta de doar trei ani în anul 1909 și a fost obligat să abdice la 12 februarie 1912. A fost cunoscut ca împărat sub numele de Împăratul Xuantong, între 1908 și 1911, și ca împărat, dar fără să conducă efectiv, între 1911 și 1924, iar între anii 1932 și 1945 a domnit în statul marionetă cunoscut sub numele de Manciukuo.

· 1912: China adoptă calendarul gregorian.

· 1919: Consiliul militar interaliat de la Paris a aprobat ca armata română să înainteze pe aliniamentul Satu Mare – Carei –Oradea – Salonta – Arad

· 1922: Și-a început pontificatul Papa Pius al XI-lea (n. 1857 - 1939).

· 1924: La New York are loc premiera lucrării simfonice Rapsodia albastră de George Gershwin. George Gershwin, cu numele real Jacob Gershowitz, (n. 26 septembrie 1898, New York – d. 11 iulie 1937, Los Angeles) a fost unul din cei mai populari compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea. Reușind să reunească elementele de jazz simfonic cu muzica ușoară, Gershwin a compus atât pentru teatrele muzicale de pe Broadway cât și pentru sălile de concert clasic. S-a bucurat de mult succes prin compunerea unor melodii interpretate de cei mai cunoscuți instrumentiști și cântăreți americani ca Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, Frank Sinatra, Herbie Hanock și mulți alții.

· 1931 – Papa Pius al XI-lea inaugureaza Radio Vatican. Acesta a fost inaugurat de Papa Pius al XI 12 februarie 1931, în prezenţa inventatorului radioului, Guglielmo Marconi.

· 1953 – URSS rupe relaţiile cu Israelul.

· 1961: A fost lansată prima stație interplanetară automată în direcția Planetei Venus: Venus – 1

· 1966 - A aparut primul număr al săptămînalului "Cronica".

· 1974 – Dizidentul rus Aleksandr Soljeniţîn, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1970, este exilat din Uniunea Sovietică. Soljeniţîn s-a nascut la 11 decembrie 1918 la Kislovodsk, URSS si a decedat in ziua de 3 august 2008 la Moscova. Alexandr Isaievici Soljenițîn (n. 11 decembrie 1918, Kislovodsk, URSS, d. 3 august 2008, Moscova) a fost un romancier rus, activist și dizident anticomunist, care a făcut cunoscută lumii întregi problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică. Deși, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise, a reușit să publice o serie de cărți, dintre care cele mai cunoscute sunt: „Arhipelagul Gulag„, „O zi din viața lui Ivan Denisovici” sau „Pavilionul canceroșilor„. „Pentru forța etică cu care a continuat tradițiile inalienabile ale literaturii rusești”, Soljenițîn a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970. A fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974, dar s-a întors în Rusia în 1994, după prăbușirea regimului comunist.

· 1994 – Victoria Matthews a fost aleasa prima femeie episcop al Bisericii Anglicane din Canada.

· 1994 - Una dintre cele mai faimoase picturi ale lumii, „Ţipătul”, realizată de Edvard Munch a fost furată dintr-un muzeu norvegian.

· 1994: Se deschid Jocurile Olimpice de Iarnă la Lillehammer, Norvegia.

· 1996: Yasser Arafat a depus jurământul în calitate de prim președinte ales (20 ianuarie 1996) al Autorității Naționale Palestiniene.

· 1997 – Este hirotonita prima femeie preot in Anglia. Lucy Winkett in varsta de 28 ani, devine prima femeie preot a bisericii anglicane.

· 1999: Președintele Statelor Unite ale Americii, Bill Clinton, a fost găsit nevinovat în procesul cu privire la afacerea Monica Lewinsky.

· 2000: A avut loc, la București, reuniunea statelor membre ale Pactului de Stabilitate din Europa de Sud-Est, la nivelul șefilor de state și de guverne, la finele căreia a fost semnată Carta relațiilor de bună vecinătate, stabilitate, securitate și cooperare în Europa de Sud-Est.

· 2002 - Slobodan Miloşevici s-a prezentat în faţa Tribunalului Penal Internaţional de la Haga, unde s-a deschis un proces excepţional prin amploarea, durata şi miza sa. Fostul preşedinte iugoslav, în vîrstă de 60 de ani, este acuzat că ar fi principalul responsabil de crime de o amploare neegalată în Europa după cel de-al doilea război mondial.

· 2004 - Cercetătorii sud-coreeni au reuşit să producă prin clonare un embrion uman şi să extragă de la acesta celule suşe identice din punct de vedere genetic cu persoana clonată, ceea ce constituie o premieră mondială.

· 2010: Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarna de la Vancouver.

· 2016: Papa Francisc se întâlnește cu Patriarhul Kiril al Moscovei la Havana, Cuba. Este pentru prima dată când capul Bisericii Romano Catolice și capul Bisericii Ortodoxe Ruse se întâlnesc.

Nașteri

· 41- S-a nascut Tiberius Claudius Caesar Britannicus, fiul imparatului roman Claudius și al Messalinei Claudia, a treia sa soție. A fost moștenitorul desemnat al imperiului și a fost ucis la 11 februarie 55, tronul revenindu-i lui Nero.

· 1074 – S-a nascut Conrad al II-lea ( d.27 iulie 1101), rege al Germaniei (1087-1098) și rege al Italiei (1093-1098). El a fost al doilea fiu al imparatului Henric al IV-lea al Sfantului Imperiu Romano-German și al Gertei de Savoia.

· 1768: Francisc I al Austriei (d. 1835)

· 1777: Friedrich de la Motte Fouqué, poet german (d. 1843)

· 1809: Abraham Lincoln, al 16–lea președinte al Americii, cel care a abolit sclavia (d. 1865)

· 1809 - S-a născut Charles Darwin, autorul teoriei despre evoluţia speciilor prin selecţie naturală. Charles Darwin (n. 12 februarie 1809, Shrewsbury, Shropshire – d. 19 aprilie 1882, Down, lângă Beckenham, Kent) este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționistă). A observat că toate speciile de forme de viață au evoluat de-a lungul timpului din anumiți strămoși comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit „selecție naturală”, toate acestea fiind publicate în cea mai celebra scriere a sa, „Originea speciilor”, (1859). Teoria evoluționistă a fost recunoscută de către comunitatea științifică și publicul larg încă din timpul vieții sale, în timp ce teoria selecției naturale a fost considerată ca prim argument al procesului evoluției abia prin anii 1930, iar acum constituie baza evoluționismului sintetic. Tratează evoluția umană și selecția sexuală în lucrarea Originea omului, urmată de Exprimarea emoțiilor la oameni și animale. Observațiile sale asupra plantelor au fost publicate într-o serie de cărți, iar in ultima sa lucrare, a examinat râmele și efectul pozitiv al acestora asupra solului. Naturalistul englez, autorul „Originea speciilor” în care dezvăluie și demonstrează că toate speciile s-au dezvoltat de-a lungul timpului dintr-un strămoș comun prin procesul, numit de el, selecție naturală contestă, din punct de vedere științific, ideea că Dumnezeu a creat totul de la bun început. Fiind conștient de controversele pe care le generează, Charles Darwin nu a dorit să publice aceste concluzii timp îndelungat deoarece și-a dat seama de potențialele efecte ale acestei teorii; evoluția subminează cartea biblică a Facerii, ceea ce putea crea îndoieli asupra existenței lui Dumnezeu. Din acest motiv, marele naturalist a fost criticat și acuzat de necredință. Totuși, numeroși oameni de știință au acordat sprijin teoriei acestuia despre evoluția speciilor și selecția naturală. Charles Darwin a dovedit că numai trăsăturile ereditare decid asupra schimbărilor speciilor și că cele mai puternice gene sunt transmise urmașilor. Darwin a argumentat această teză prin faptul că lupta pentru supraviețuire are loc nu numai între specii, dar și în interiorul acestora, iar acest lucru asigură transmiterea urmașilor a celor mai bune trăsături. Acest fenomen a fost intitulat „the survival of the fittest”, adică „supraviețuirea celui mai bun” . Totuși, lipsa anumitor noțiuni de genetică din zilele noastre, precum „cromozom”, legile lui Gregor Mendel și teoria ereditară a lui Morgan, l-au împiedicat pe Darwin să explice toate aspectele teoriei sale. În schimb, a reușit să explice de ce omul și maimuțele au un strămoș comun, o consecință a teoriei evoluției care nici până azi nu a fost acceptată de creaționiști și de conservatorii religioși.

· 1828: George Meredith, poet și scriitor englez (d. 1909). George Meredith (n. 12 februarie 1828 în Portsmouth; d. 18 mai 1909 în Flint Cottage) a fost un scriitor englez.
A scris o operă realistă de subtilă analiză psihologică, mânuită de pe poziția autorului omniscient, prilejuind intervenții ironice ori aforistice din partea acestuia, care sondează prin intermediul relațiilor comportamentale ale personajelor, conflictele de conștiință între spirit și instinct, fals acoperit de convenția socială.

· 1862 - S-a născut dramaturgul şi omul de teatru Alexandru Davila, fiul doctorului Carol Davila. A fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti şi regizor al companiei de teatru. Capodopera lui este drama istorică în versuri "Vlaicu Vodă" (1902) (d. 19 octombrie 1929).

· 1879 - S-a născut prozatorul Virgil Caraivan (m.1966).

· 1881 - S-a născut balerina rusă Anna Pavlovna Pavlova (“Frumoasa din pădurea adormită”, “Silfidele”, “Giselle”, “Moartea lebedei”) (m. 23 ianuarie 1931).

· 1884: Max Beckmann, pictor și grafician german (d. 1950)

· 1885 – S-a nascut Julius Streicher, politician german, fondatorul saptamanalului Der Sturmer, principalul organ de propaganda antisemita nazista din Al treilea Reich; (d. 1946). Julius Streicher (n. 12 februarie 1885, Fleinhausen lângă Augsburg — d. 16 octombrie 1946, Nürnberg) a fost un criminal de război nazist, politician național-socialist, fondatorul, proprietarul și editorul săptămânalului Der Stürmer, care a devenit principalul organ de propagandă antisemită nazistă din Al treilea Reich. După cel de al doilea război mondial, Julius Streicher a fost acuzat, judecat și condamnat la moarte în primul proces de la Nürnberg, fiind găsit vinovat de crime împotriva umanității și executat prin spînzurare, în 1946. Julius Streicher s-a născut la Fleinhausen, Bavaria, fiind unul din cei 9 copii ai lui Friedrich și Anna (n.Weiss) Streicher. Julius Streicher a fost de profesie învățător, fiul unui învățător și locotenent rezervist (decorat în Primul Război Mondial). Julius Streicher a fost obsedat de antisemitism din fragedă copilărie. În 1940 a fost exclus din posturile de partid în urma comportamentelor sale inaccetabile pe plan economic și personal.

· 1893 - S-a născut generalul american Omar Nelson Bradley (m.08.04.1981).

· 1894 - S-a născut pictorul şi gravorul R. Iosif (Raoul Rosenblut) (m.1975).

· 1894 – S-a nascut poeta si scriitoarea romana Otilia Cazimir; (d. 1967). Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț – d. 8 iunie 1967, Iași) a fost o scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii.
Otilia Cazimir este pseudonimul literar al poetei Alexandrina Gavrilescu. Pseudonimul i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume: „Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi Otilie pe care am întâlnit-o în viață, fetița cu care am stat în bancă în clasa primară, era proastă, grasă și buboasă …”. A folosit și alte pseudonime, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona Sol cu care a semnat în presă, mai ales, articolele „feministe”.

· 1899 - S-a născut romancierul Isac Peltz („Foc la Hanul cu Tei”, „Nopţile domniţei Mili”) (m. 1980)

· 1901: Jean Georgescu, regizor și actor român (d. 1994). Jean Georgescu (n. 12/25 februarie 1904, București; d. 8 aprilie 1994, București) a fost un regizor, scenarist și actor român.

· 1905: Theodor Burghele, medic român (d. 1977)

· 1915: Vasili Nikolaevici Ajaev, scriitor rus (d. 1968)

· 1918: Julian S. Schwinger, fizician american (d. 1994)

· 1922 - S-a născut scriitorul Valeriu Gorunescu.

· 1923: Franco Zeffirelli, regizor italian de film

· 1929 - S-a născut Paul Barbăneagră, regizor de film documentar. Din 1965, lucrează în Franţa, ca regizor şi producător ("Mircea Eliade şi redescoperirea sacrului", "Gheorghe Zamfir sau rugăciunea sunetului"). În 1990, primeşte Marele Premiu al Audiovizualului francez pentru întreaga carieră.

· 1929 - S-a născut memorialistul Aurel-Sergiu Marinescu, stabilit din 1975 în SUA ("Prizonier în propria ţară", "O contribuţie la istoria exilului românesc").

· 1930 - S-a născut criticul literar Theodor Vârgolici.

· 1935 - S-a născut Gene McDaniels, cântăreţ american.

· 1935 - S-a născut Ray Manzarek, clăpar şi compozitor american (The Doors).

· 1937: Victor Emmanuel, Prinț de Neapole

· 1942 - S-a născut Petru Jaleş, poet, traducător, prozator. Din 1979, s-a stabilit în SUA ("Menuet", "Poemele mării").

· 1942 - S-a născut Kenny Dino, cântăreţ american.

· 1942- S- a nascut politicianul israelian Ehud Barak. Ehud Barak (născut Ehud Brug) este un general (rez.) și politician israelian. A îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Israeliene (1991-1994) apoi, lider al Partidului Muncii și prim-ministru al Israelului (6 iulie 1999-7 martie 2001).

· 1944 - S-a născut Moe Bandy, cântăreţ şi chitarist country american.

· 1948: Octavian-Mircea Purceld, politician român

· 1949 - S-a născut Stanley Knight, chitarist american (Black Oak Arkansas).

· 1950: Steve Hackett, chitarist englez (Genesis)

· 1951 - S-a născut Gil Moore, baterist şi vocalist canadian (Triumph).

· 1951 - S-a născut Vincent James, cântăreţ britanic (Sweet Sensation).

· 1954 - S–a născut Sergiu Anghel, lector universitar la UATC Bucureşti, coordonator al Catedrei de Creaţie Coregrafică; vicepreşedinte al Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor de Muzică şi Dans din România; fondator şi coregraf al grupului Contemp din 1973 până în 1988; a semnat libretul, regia şi coregrafia la spectacolele: “Consens”–1974, “Oedip”–1977, “Ţara lumii”–1980 etc.

· 1954: Alexandru, Margraf de Meissen, șeful Casei Regale a Saxoniei

· 1956: Brian Robertson, muzician scoțian (Thin Lizzy și Motörhead)

· 1959: Dan Puric, actor și regizor de teatru român

· 1963 - S-a născut Marian Petre, sculptor, membru UAP şi fondator al Asociaţiei Culturale „Artisrroma”. A avut expoziţii personale şi de grup şi participări la tabere de creaţie în România, Italia, Japonia.

· 1968 - S-a născut fotbalistul român Ioan Ovidiu Sabău.

· 1971: Pascual Candel Palazón, scriitor spaniol

· 1979 - S-a născut actorul Emanuel Pârvu.

· 1980: Christina Ricci, actriță americancă

· 1980: Juan Carlos Ferrero, jucător spaniol de tenis de câmp

· 1993: Jennifer Stone, actriță americană

Decese

· 1517: Caterina de Navara, regină a Navarei (n. 1468)

· 1554 – Este executata pentru inalta tradare Lady Jane Grey, regina a Angliei pentru noua zile; (n. 1537). Jane Grey-Dudley era verișoara regelui Eduard al VI-lea (1547-1553). Acesta avea două surori, Elisabeta și Maria, care în mod normal ar trebui să-i succeadă la tron. Eduard al VI-lea era convins ca verișoara sa, Jane Grey, ar fi cea mai bună soluție pentru preluarea tronului după moartea sa. Singurul obstacol în calea schimbării succesiunii la tron o reprezenta chiar ultima dorință a regelui Henric al VIII-lea, care considera că ficele sale, deși nu erau perfecte, ar fi potrivite să poarte coroana Angliei. Eduard, în ciuda voinței tatălui, și-a lipsit surorile de dreptul de succesiune la tron și a numit ca urmașă a sa pe Jane Grey, după care și-a luat rămas bun de la viață. Pe 9 iulie 1553, Consiliul Coroanei a informat-o pe Jane despre decizia defunctului rege, iar o zi mai târziu a fost declarată regină a Angliei, sub denumirea de Jane I. Fiind o persoană extraordinar de inteligentă, ea ar fi trebuit să-și dea seama de deznădejdea situației sale. Maria Tudor, sora lui Eduard al VI-lea, a adunat oastea la Norfolk si pe 19 iulie 1553, Maria a intrat în Londra, iar regina Jane I a fost acuzată de trădare și, împreună cu soțul ei, a fost întemnițată în Turnul Londrei. Jane și-a recunoscut vina. Încă mai avea o șansă de a-și salva viața și probabil, așa s-ar fi întâmplat, dacă tatăl său nu ar fi participat la rebeliunea lui Thomas Wyatt, care s-a răzvrătit împotriva noii regine a Angliei. În acel moment soarta ei a fost decisă definitiv: atât timp cât a avut loc o rebeliune, se realizase un precedent și Jane Grey reprezenta un pericol. Maria Tudor nu-și putea permite un asemenea risc. Se pregătea să se mărite și nu voia ca logodnicul ei spaniol să se teamă de siguranța coroanei. Șase luni mai târziu, pe data de 12 februarie 1554, Jane Grey a fost decapitată în Tower Green, iar soțul ei, Guildford Dudley, a fost executat în Tower Hill.

· 1538: Albrecht Altdorfer, pictor german (n. 1480)

· 1578: Ecaterina de Habsburg, soția regelui Ioan al III-lea al Portugaliei (n. 1507)

· 1690: Charles le Brun, pictor și decorator francez; reprezentant al clasicismului; a creat decorațiile interioare la Versailles (n.1619)

· 1763: Pierre de Marivaux, dramaturg francez (n. 1688)

· 1799: Lazzaro Spallanzani, biolog italian (n. 1729)

· 1804: a murit filozoful german Immanuel Kant, considerat unul din cei mai mari filozofi din istoria culturii apusene. Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influenţă asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne. Una dintre lucrările cele mai importante ale lui Kant, care cuprinde întreg spectrul filozofiei sale, o constituie "Critica raţiunii pure" (Kritik der reinen Vernuft, 1781), opera sa capitală, în care cercetează bazele procesului de cunoaştere. (n. 22 aprilie 1724)

· 1915: Emile Waldteufel, compozitor francez (n. 1837)

· 1935: Francisc Hossu–Longin, memorialist (n. 1847)

· 1966: Elio Vittorini, scriitor italian (n. 1908)

· 1969: Ferenc Agárdi, scriitor, publicist și istoric al culturii maghiar de origine evreiască, membru fondator al Partidului Comunist Maghiar (n. 1898)

· 1979 - A murit V. G. Paleolog, critic de artă, celebru brâncuşolog (n.23.11.1891).

· 1979: Jean Renoir, regizor francez de film (n. 1894). Jean Renoir (15 septembrie 1894 – 12 februarie 1979) a fost un regizor de film, scenarist, actor, producător și autor francez. În calitate de regizor și actor, el a realizat mai mult de 40 de filme din epoca filmului mut și până la sfârșitul anilor 1960. Filmele sale Grand Illusion (1937) și The Rules of the Game (1939) sunt citate adesea de critici printre cele mai bune filme făcute vreodată. El a fost plasat în topul BFI’s Sight & Sound realizat de critici în 2002 pe locul IV în lista celor mai mari regizori ai tuturor timpurilor. Printre alte numeroase onoruri obținute în timpul vieții, el a primit Premiul Oscar pentru întreaga carieră în 1975 pentru contribuția sa la industria filmului. Renoir a fost fiul pictorului Pierre-Auguste Renoir.

· 1984: Julio Cortázar, prozator, dramaturg și poet argentinian (n. 1914)

· 1989 - A murit scriitorul austriac Thomas Bernhard. Opera sa este străbătută de o viziune pesimistă asupra lumii şi de un umor grotesc. Prin romanele şi dramele sale, Bernhard a reuşit să provoace în numeroase rînduri opinia publică din ţara sa ("Fabrica de var", "Puterea obişnuinţei", "Dramaturgul") (n.10.02.1931).

· 1996: Ryōtarō Shiba, scriitor japonez (n. 1923)

· 1998 - A murit Carl Wilson, membru al celebrei formaţii a anilor `60 "The Beach Boys" (n.21.12.1946).

· 2006 - A încetat din viaţă scriitorul american Peter Benchley, al cărui roman "Jaws" a fost adaptat într-unul dintre cele mai de succes filme de la Hollywood, regizat de Steven Spielberg. Jurnalist, Benchley era la un moment dat cel care îi scria discursurile preşedintelui Lyndon B Johnson. (n. 8 mai 1940)

Sărbători

Sf Ier Meletie arhiepiscopul Antiohiei; Sf Mc Hristea (începutul postului de carne)– Calendar creștin ortodox
Sf. Eulalia, fecioară, martiră – Calendar romano-catolic.
Sf. Melețiu, arhiepiscop († 381) – Calendarul Greco-catolic

ARTE 12 Februarie

INVITAȚIE LA BALET 12 Februarie

Cu Anna Pavlovna Pavlova

MUZICĂ 12 Februarie

Emile Waldteufel, compozitor francez

Lo mejor de Émile Waldteufel (1837-1915):

Rapsodia albastră de George Gershwin

George Gershwin - Rhapsody in Blue

Gene McDaniels, cântăreţ american

Ray Manzarek, clăpar şi compozitor american (The Doors)

Ray Manzarek- Carmina Burana

Kenny Dino, cântăreţ american

Moe Bandy, cântăreţ şi chitarist country american

Stanley Knight, chitarist american (Black Oak Arkansas)

Black Oak Arkansas

Steve Hackett, chitarist englez (Genesis)

Gil Moore, baterist şi vocalist canadian (Triumph)

TRIUMPH -

Vincent James, cântăreţ britanic (Sweet Sensation)

Sweet Sensation

Brian Robertson, muzician scoțian (Thin Lizzy și Motörhead)

Brian Robertson:

Carl Wilson "The Beach Boys"

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Murray Perahia plays Handel and Scarlatti

Best Of Love Songs Instrumental Melodies - The Dawn Light Collection

7 Hours Mozat Top 100 | The Best Classical Music By Mozart

Bach - Violin Concertos & Double Violins Concertos (Century’s recording : Szymon Goldberg)

POEZIE 12 Februarie

Poeta şi scriitoarea Otilia Cazimir

Confesiune

Eu stiu ca arta e arida...
Dar, oricum, asta nu-i o scuza
Sa-mi sperii astfel biata muza
Timida

Am stat la foc s-am chibzuit:
Ce pot sa fac daca ma las
De ascapadele-n Parnas?
Sa ma marit?

Dar incotro ma-ntorc pribeaga,
Eu ma lovesc de-acelasi prag:
Cui ii sint draga nu mi-e drag,
Si cui mi-e drag eu nu-i sint draga...

Intreaba-te si dumneata,
Pastrand masura:
Ce perspective-mi poate da
Literatura?

Desi-i atat de pesimista
Amenintarea dumitale,
Eu pot, urmand aceasta cale,
S-ajung... redactor de revista!

Sa fac si critica-as putea,
Sa stamb din nas
La orice vers,
Sa nu-mi mai placa-n univers
Decat ce scriu cu mana mea...

Pe urma, - cate ipoteze!
Cand mi-oi sfarsi ucenicia,
Se poate sa me premieze
Academia

(Ca anul asta-mbelsugat
Parc-ar fi fost un semn al vremii:
In loc de ploaie , a plouat
Cu premii...)

Degeaba dar imi stai in cale,
Posac,
Jongland cu ironia dumitale,
Ca Cyrano de Bergerac.

Eu si pe viitor voi scrie -
Imi risc norocu-ntr-un noroc.
Atata am, atata joc:
Ce-o fi sa fie!

Pentru tine, primăvară

Şiruri negre de cocoare,
Ploi călduţe şi uşoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat în gând,
Sătbătoare…

Zumzet viu prin zarzări. Oare
Cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline
Nu ştii: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?...

Pentru tine, primăvară,
Care-aduci belşug în ţară,
Care vii,
Peste câmpii,
Cu bănuţi de păpădii
Şi cu cântec de copii!

Sub iarba câmpului

Am pus să moară-n umbră, într-o carte
Pe care-o ştiu cuvânt după cuvânt,
Petale vii şi tinere de flori, -
Să-mi mai aduc aminte uneori
De cei plecaţi departe,
De cei ce nu mai sunt.

Şi răsfoind cu mâini şovăitoare,
Într-un târziu, de dorul nimănui,
Din cartea veche-mi cade-o floare :

Suntem mereu tot mai puţini sub soare,
Şi tot mai mulţi sub iarba câmpului...

Biografie Otilia Cazimir

Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameş, judeţul Neamţ - d. 8 iunie 1967, Iaşi) este pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu, cunoscută şi ca autoarea unor versuri pentru copii. Acest pseudonim i-a fost ales de către scriitorul Mihail Sadoveanu şi de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume după cum spune: "Daţi-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani că numele acesta, pe care totuşi l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi pe care am întâlnit-o în viaţă - fetiţa cu care am stat în bancă în clasa primară - era proastă, grasă şi buboasă...".

Era cel de-al cincilea copil al învăţătorului Gheorghe Gavrilescu. Şi-a petrecut copilăria în satul natal şi a început să scrie poezii de când era mică. A urmat cursurile liceale şi universitare la Iaşi, oraş în care şi-a petrecut întreaga viaţă. A debutat în anul 1912 în revistă "Viaţa românească", în care îşi va tipări majoritatea scrierilor. Între anii 1937-1947 a îndeplinit funcţia de inspector al teatrelor din Moldova. Părinţii îi spuneau în copilărie Luchi. Din proza sa autobiografică "A murit Luchi" aflăm că numele de Luchi dispare odată cu intrarea în şcoală, când fetiţa a crescut şi a devenit elevă. Atunci când este strigată de învăţătoare pe numele ei adevărat, fetiţa nu răspunde, pentru că pe ea toată lumea o strigă Luchi. O colegă îi explică învăţătoarei că acasă i se spune "Luchi, ca la caţei!". Mica poetă se simte ruşinată şi îşi spune în sinea ei: "Mi-e ruşine de numele meu, mi-e ruşine de mine, mi-e ruşine de tot!"

În copilărie a simţit lipsa prietenilor de joacă, după cum ea însăşi mărturiseşte: "Am fost o fetiţă tare cuminte. Toţi erau mai mari decât mine. Mă jucam singură. Mă sfiam de toţi. Uneori cântam. Alteori priveam gâzele, păsările, când se topeau zăpezile".

Otilia Cazimir iubea copiii şi a început să realizeze creaţii literare pentru ei: "Gingăşia copiilor m-a cucerit dintotdeauna. M-am apropiat de ei văzând, scriindu-le poezii vesele cu o nuanţă uşoară de ironie"... "Am început prin a spune copiilor poveşti şi, abia mai târziu, am început să scriu pentru ei. Totul se datorează pasiunii mele precoce pentru astronomie. Când eram o abia ieşită din şcoala primară, le povesteam nepoţilor mei, de care nu mă despărţeau decât câţiva ani, despre stele". La revista "Viaţa românească" l-a cunoscut pe George Topârceanu. Între ei s-a legat o strânsă prietenie şi o adevărată poveste de dragoste.

Volume de versuri

A publicat aproape 60 de volume de poezii. Din creaţia sa se detaşează câteva titluri:

Jucării,
Baba iarna intră-n sat,
Lumini şi umbre,
Fluturi de noapte,
Cântec de comoară,
Poezii,
Versuri

Proza autobiografică

Grădină cu amintiri,
Prietenii mei, scriitorii,
A murit Luchi
"Cumatra vulpe"

Petru Jaleş, poet, traducător, prozator

Petru Jaleş - biografie

Petru Jaleş (pseudonimul literar al lui Boris Musteaţă; 12 februarie 1942, Nihoreni, judeţul Bălţi, Regatul României) este un poet, prozator şi traducător. Este fiul Nadejdei (născută Vasilovski), desenatoare, şi al lui Vladimir Musteaţă, contabil. După absolvirea, în 1957, a Liceului „Aurel Vlaicu" din Bucureşti, frecventează Şcoala de Cinematografie (1958-1960), devine ulterior student la Facultatea de Fizică Nucleară a Institutului Politehnic din Bucureşti (1960-1965), urmând apoi Facultatea de Limba şi Literatura Română (1968-1972) şi Facultatea de Filosofie (1972-1976) din cadrul Universităţii bucureştene. Lucrează ca redactor la Animafilm (1972-1974) şi la Studioul Cinematografic „Alexandru Sahia" (1974-1979). În 1979 se stabileşte în Statele Unite. Debutează cu versuri la revista „Luceafărul" în anul 1958, colaborând ulterior la „Viaţa studenţească", „Gazeta literară" etc. Editorial, debutează cu volumul de versuri Menuet, apărut în 1968.

Dintru început, în poezia lui Jaleş domină atmosfera agonică şi semnele extincţiei, aduse în pagină cu deplina asumare a căii sinuoase pe care i-o oferă cuvântul, poezia. În ciclul Convenţionalele, primul din volumul Menuet, rezonanţe şi ecouri dintre cele mai variate par tentative de aflare a tonului, imagisticii, atmosferei lirice proprii, prin utilizarea dezinvoltă a unor structuri şi a unor construcţii validate. Dacă în Menuet poemele poartă amprenta simbolismului bacovian, culegerile Poema(1971) şi Poemele mării (1975), chiar dacă adună versuri scrise în aceeaşi perioadă, vădesc reflexe ale suprarealismului. Poetul vizează o sinteză personală, cultivând „modernisme" felurite în tipare devenite „clasice", pe care le subordonează dicţiunii sale elegiac-sceptice, definită printr-un sentimentalism blând-ironic.

S-a observat că asociaţia fortuită, ambiguităţile semantice, mimarea automatismului, imagismul deliberat incongruent sunt „matriţe" în care poetul construieşte adeseori litanii de o frumuseţe clară şi sigură: „Nu putem trece fără ca să privim / gânditori / la acest trunchi negru / care reaminteşte discret / ce departe de noi este bucuria abandonată. / Toţi îngerii se leagănă / cu scări legate de un stâlp. / în parcul cu maci scuturaţi pentru totdeauna, / cu râsetele / şi gesticulaţia mâinilor mici de rouă / în linişte. // în adormirea melancolică a oraşului / o muzică de curte abstractă / se aude, / în spate, / ziua privirea o ţine pierdută / însoţind curtenitor / disperarea amurgului peste lumea / care imploră scena aceea fără public / şi fără actori" (Rememorare).

În cărţile următoare (Poema dacică, 1977, Cântul etern, 1977, Luminile de dimineaţă, 1978), Jaleş trece la o poezie de inspiraţie patriotică, în tonul epocii. Imagismul devine sărbătoresc, versul se articulează deseori ca invocaţie. RomanulVânzătorul de memorii (1972), un colaj de jurnale intime şi scrisori comentate, tratează tema vieţii ca mistificare cu mijloacele de relativizare descoperite de proza şi teatrul modern. Formula narativă aminteşte de tehnica decupajului cinematografic. Jaleş a făcut şi traduceri din poezia rusă.

Opera literară

• Menuet, Bucureşti, 1968;

• Poema, Bucureşti, 1971;

• Vânzătorul de memorii, Bucureşti, 1972;

• Poemele mării, Bucureşti, 1975;

• Poema dacică, Bucureşti, 1977;

• Cântul etern, Bucureşti, 1977;

• Luminile de dimineaţă, Bucureşti, 1978;

• Temple of the Origin or Fables of Feasts, New York, 1991.

Traduceri

• Bella Ahmadulina, Rimma Kazakova, Fazil Iskander, Bulat Okudjava, Robert Rojdestvenski, Poeme, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1977.

TEATRU/FILM 12 Februarie

Cu Dan Puric, actor și regizor de teatru

Biografie

Dan Puric s--a nascut la 12 februarie 1959, la Buzau.
In 1978 a absolvit Liceul de arte "Nicolae Tonitza" din Bucuresti. Este absolvent al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica din orasul natal si a activat la Teatrul din Botosani (1983 - 1988), pentru ca apoi sa fie angajat al Teatrului National din Bucuresti.

De-a lungul timpului a interpretat roluri prime in piese de Aristofan, Shakespeare, Goldoni, Chase, Harwood, Marivaux, Gogol, Caragiale, Blaga, Urmuz, Eftimiu, C. Th. Popescu, in regia semnata de Laurian Oniga, Andrei Serban, Niky Wolcz, Catalina Buzoianu, Tudor Marascu, Radu Beligan, Traian Ailenei, Horea Popescu, Mihai Manolescu, Alexandru Tocilescu, Vlad Mugur, Grigore Gonta, Felix Alexa, Serghei Cerkaski.

Totodata, a regizat filme si secvente publicitare pentru televiziune la Lausanne - Elvetia, atractia sa catre pantomima concretizandu-se in spectacole prezentate in regie proprie pe scenele teatrelor din Botosani si Bucuresti, dar si la Centrul Cultural European, fiind aplaudat deopotriva la Viena, Novi Sad, Venetia, Budapesta, Sofia, Lisabona, Phenian, New York, Chicago, Toronto, Montreal. De asemenea, a sustinut rolul principal intr-un film co-productie romano - sarba in regia Mariei Marek.

Din 2001 este societar al Teatrului National Bucuresti, activitatea sa fiind incununata cu Premiul I la Festivalul de Film - Costinesti (1987) "pentru one-man-show de pantomima", Premiul Golden Arena la Festivalul International de film de la Pola, Premiul special la Festivalul Pantomimei - St. Croix, Premiul pe 1996 la Chicago Artists International Program, Premiul "Constantin Tanase" la Festivalul Umorului, Premiul "pentru Teatru si Pantomima" acordat de Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru - Fundatia Teatru XXI (1997), Premiul UNITER conferit de Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru (1999) si Premiul "pentru performanta in teatrul non - verbal", Marele Premiu al Fundatiei Anastasia (2002), Premiul National Roman UNESCO pentru Dezvoltarea Culturii (2003).

Dan Puric - Don Quijote [full]: https://youtu.be/KPbN1tiin44.

Dan Puric - Cine suntem ?: https://youtu.be/oG-tYwVn7x8.

Cu actorul și regizorul Emanuel Pârvu

Biografie

Emanuel Parvu s-a nascut pe 12 februarie 1979, in Bucuresti. E actor si regizor, cunoscut in ultimii ani datorita rolului Margica, prietenul lui Bendeac de la “In puii mei”, cu care face echipa din 2009. Tatal sau a fost fotograf, Emanuel Parvu senior – unul dintre primii fotografi romani care au semnat un contract cu o agentie internationala dupa 1989 (Reuters) si cu lucrari prezente in cel mai mare si mai important muzeu al fotografiei, Muzeul Elysee din Laussane – juniorul a crescut printre imagini.

Cei sase ani petrecuti alaturi de tatal sau in camera obscura l-au invatat pe Emanuel ca imaginea trebuie sa spuna ceva intr-o secunda si decizia de a urma sectia imagine la UNATC a venit natural. In anul trei insa a renuntat. A intrat la Hyperion si-a inceput joace in filme inca din primul an. Dupa un an a dat examen de transfer la UNATC; a fost printre cei trei alesi, dar singurul pe care Gelu Colceag l-a creditat cu aprobare de transfer in acelasi an universitar. Ca mentor si indrumator, tot Gelu Colceag l-a sustinut si incurajat, cand, in doar cateva luni, a inceput sa lucreze cu Liviu Ciulei, ca urmare a unui concurs pe care l-a castigat la Teatrul Bulandra.

In februarie 2006 era nominalizat la premiile UNITER pentru Debut cu piesa pe care o scrisese si o regizase, cateva luni mai tirziu monta aceeasi piesa la Teatrul Sica Alexandrescu din Brasov, apoi a fost invitat sa monteze la Teatru Foarte Mic si iata-l dramaturg -actor-regizor. Apoi a inceput sa lucreze cu Mihai Bendeac – care-i fusese coleg – ca scenarist la “Mondenii”, iar cind Bendeac a plecat de la Prima Tv, din prietenie si solidaritate, Parvu a mers cu el mai departe. A fost pentru un sezon scenarist la “In puii mei” si din sezonul 2 a facut si regia. A continuat insa sa faca teatru, sa scrie si sa regizeze piese si s-a mutat usor si catre cinematografia noastra, nu doar cea in care Van Damme sau Steven Segall erau eroi. A jucat intr-unul din episoadele omnibusului lui Cristian Mungiu, Amintiri din Epoca de aur, l-ati putut vedea in Portretul luptatorului la tinerete (regia Constantin Popescu), in Eminescu vs Eminem si Fix alert (regia Florin Piersic jr.) sau in serialul de la TVR – La urgenta.

A absolvit U.N.A.T.C, Facultatea de Teatru, sectia actorie, promotia 2005, la clasa profesorului dr. univ. Gelu Colceag, iar in prezent este masterand la UNATC, la Arta Actorului.

Experienta sa teatrala numara roluri precum: Anthony Neilson in The Night before Xmas, regizat de Patrick Hoell, la Teatrul din Soho, Londra, Billy in American Buffalo, in regia lui Patrick Hoell, la Teatrul din Soho, Londra, Georges in Ingerul sau cele doua orfeline, regizat de Valeria Sitaru, la Theatre Moliere din Paris.

A fost Jupan Dumitrache, in O noapte furtunoasa, in regia lui Gelu Colceag, a jucat in Sase personaje in cautarea unui autor, regizat de Liviu Ciulei, in Henric al IV-lea, regizat de Liviu Ciulei, in Sectorul S. Pentru Sectorul S a realizat regia, iar spectacolul a fost nominalizat la Premiile UNITER 2006 si a castigat FestCo 2006. Emanuel Parvu a regizat si Si noi si ea, pentru Teatrul Foarte Mic.

Filme cu Emanuel Pârvu

· Bacalaureat (2016) - procuror Ivaşcu Trailer

· Portretul luptătorului la tinerețe (2010) - Căpitan Seciu Trailer

· Zi festivă (2010)

· Amintiri din Epoca de Aur 1 - Tovarăși, frumoasă e viața! (2009) - Inspectorul Trailer

· Amintiri din Epoca de Aur 2 - Dragoste în timpul liber (2009) - inspectorul Trailer

· Bani (2008)

· Leacuri (2008)

· Serviciul omoruri (2008) - Vicky/Victor Bejan (ep.4)

· Televizorul (2008)

· Attack Force / Lovitură de maestru (2006) - Detective Lambert

· La urgență (2006) - Edi Leonte

· Pumpkinhead: Ashes to Ashes / Furia monstrului 3: Țărână și cenușă (2006) - Oliver Allen

· Second in Command / Gardă de corp (2006) - Chevanton Trailer

· Shadow Man / Omul din umbră (2006) - Urick

· The Detonator / Detonatorul (2006) - Macmood

· The meeting / Întâlnirea (2006)

· Azucena - Ingerul de abanos (2005) - Bruta sarba

· Catherine the Great (2005) - Alexei Orloff

· Eminescu versus Eminem (2005)

· Fix alert (2005)

Filme regizate de Emanuel Pârvu

· Partea nu prea fericită a lucrurilor (2018)

· Laz Mahale (2015)

· Pui, cartofi prăjiți și-o Cola / Chicken, Fries and a Coke (2012)

· O familie / A Family (2008) Trailer

Filmografie - scenarist

· Partea nu prea fericită a lucrurilor (2018)

· Laz Mahale (2015)

· Bani (2008)

· Leacuri (2008)

Filmografie - imagine

· Nașterea unei capodopere (2008)

Teatru TV - Pijamale (INTEGRAL):

Din memoriile nescrise ale doctorului - FaustValery Paul 1980

SFATURI UTILE 12 Februarie

CEA MAI SIMPLĂ REȚETĂ PENTRU SLĂBIT

Pentru prepararea ei avem nevoie de 50 de grame de prune uscate, fară sâmburi și 500 de ml de apă.

Preparare

Punem prunele într-un recipient şi turnăm apa peste ele. Lasăm apoi recipientul la frigider, timp de 2 zile. La final, scoatem vasul din frigider și amestecăm la blender 2-3 minute până vom obține un amestec omogen.

Cum se consumă:

Se consumă o ceșcuță din acest amestec dimineaţa, pe stomacul gol. Repetam procedeul o dată la doua zile.

Preparatul se păstrează la frigider până la epuizare.

Pe lângă efectele laxative, iată ce beneficii mai are:

1. Fiind bogat în antioxidanţi, ne va ține departe de radicalii liberi;

2. Ne va scăpa de retenţia de apă, una din marile probleme ale femeilor;

3. Ne va reduce nivelul colesterolului rău;

4. Va îmbunătăți nivelul energetic;

5. Consumat regulat, va elimina în totalitate constipaţia.

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 12 Februarie