19 FEBRUARIE 2018
Bună
dimineața! Pentru noi, ortodocșii a început Postul Sfintelor Paști, cel mai
aspru post de peste an! Să ne rugăm Domnului pentru a ne întări în decizia de
a-l respecta așa cum se cuvine! Doamne ajută!
RELIGIE ORTODOXĂ 19 Februarie
Sf
Ap Arhip, Filimon și soția sa, Apfia; Începutul Postului Sfintelor Paști; Zi
aliturgică; Canonul cel Mare
Viaţa Sfântului
Apostol Filimon și soției sale, Apfia
Sântul Apostol Arhip, unul din cei 70 de apostoli,
a fost episcop după Sfântul Epafras din Colose, în cetatea Frigiei, după
mărturia Sfântului Ambrosie. Pentru aceasta Sfântul Apostol Pavel îl numeşte
ostaşul său, în scrisoarea sa către Filimon. Sfântul Filimon era cetăţean
vestit în Colose, iar despre Sfânta Apfia, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, că
era soţia lui Filimon. Acest sfânt Filimon, crezând în Hristos, a făcut casa sa
biserică, pentru că la dânsul se adunau toţi credincioşii din Colose şi se săvârşeau
în casa lui dumnezeieştile slujbe, ca în biserică. După aceasta, Sfântul
Filimon a fost episcop, în apostolie; pentru că în vremile Sfinţilor Apostoli,
unii erau episcopi cu scaun, iar alţii fără scaun şi mergători prin diferite
cetăţi şi ţări, şi unii ca aceştia se numesc episcopi apostoleşti, deoarece se
trimiteau la apostolie să propovăduiască.
Sfântul Filimon, fiind pus într-o episcopie
ca aceasta, s-a numărat în ceata sfinţilor 70 de apostoli, că umbla prin
cetăţile Frigiei şi prin altele, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, se
scrie despre dânsul că a fost episcop şi în Gaza. Sfânta Apfia rânduia Biserica
cea din Colose, slujind lui Dumnezeu ziua şi noaptea în posturi şi în rugăciuni
şi odihnea pe sfinţii cei ce se osteneau întru bună vestirea lui Hristos. Apoi
hrănea pe săraci, scăpătaţi şi străini, încât casa ei era nu numai biserică, ci
şi primitoare de străini, bolniţă şi adăpostire tuturor celor care nu aveau
unde să-şi plece capetele.
Într-o vreme, fiind în Colose, urâtul de Dumnezeu
praznic al necuratei Artemida, Sfântul Apostol Arhip, cu cei ce erau acolo şi
cu Sfântul Filimon, adunând pe toţi credincioşii în casă ce se rânduia de
Sfânta Apfia, înălţau lui Dumnezeu rugăciunile lor cele obişnuite, săvârşind
sfânta slujbă. Iar închinătorii de idoli, care urau pe credincioşi, ştiind că
toţi creştinii sunt adunaţi în casa lui Filimon, au năvălit asupra lor fără de
veste şi au izgonit turma lui Hristos, pe unii bătându-i şi pe alţii
ucigându-i, iar pe Sfinţii Apostoli Arhip şi Filimon şi pe Sfânta Apfia,
prinzindu-i, i-au dus la mai-marele cetăţii Efesului, Artoclis, şi, după
porunca aceluia, pe toţi i-au torturat.
Mai întâi au fost întinşi pe pământ şi
târâţi, bătându-i cu toiege fără de milă; apoi, îngropându-i pe fiecare deosebit
în pământ până la coapse, îi ucideau cu pietre. Drept aceea, pe Sfântul Filimon
şi pe Sfânta Apfia, ucigându-i cu pietre, i-au împroşcat, iar pe Sfântul Arhip,
bătându-l, l-au lăsat viu, spre batjocorirea copiilor. Adunându-se copiii, cu
cuţitele au străpuns pe sfântul. Astfel apostoleasca treime a sfinţilor
mucenici s-a dus la ceruri înaintea scaunului Preasfintei, de viaţă făcătoarei
şi nedespărţitei Treimi.
Canonul
cel Mare
CANONUL CEL MARE AL SFANTULUI ANDREI CRITEANUL:
SFINŢII
PĂRINŢI DESPRE TEMEIUL POSTULUI
Biserica Crestina Ortodoxa a rânduit postul pe temeiul practicii
Mântuitorului, a Sfintilor Apostoli si a ucenicilor acestora, pentru toti
crestinii.
În mod special, în perioada celor patru posturi (Craciunului,
Pastelui, Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si Sfintei Marii) - crestinii se
pregatesc sufleteste si trupeste pentru Sfânta Spovedanie si Sfânta Împartasanie.
Sfintii Parinti spun ca postul:
- potoleste poftele trupului (Sf. Evagrie Monahul);
- deprinde vointa sa domine asupra lacomiei pântecelui, care
alunga toate virtutile (Nil Ascetul);
- este o jertfa bine placuta lui Dumnezeu si
deci un act de cult;
- înlesneste savârsirea tuturor virtutilor
si ajuta rugaciunea;
- purifica organismul de toxine, îl
înnoieste si-l fereste de boli, iar de unele îl vindeca.
Având în vedere importanta postului, s-a ajuns la stabilirea
obligatiei de a tine posturile rânduite de biserica prin canoanele Sfintilor
Apostoli si ale Sfintilor Parinti.
Astfel, canonul 69 apostolic sanctioneaza pe clerici cu
caterisirea daca nu tin Postul Mare si Postul de miercuri si vineri, iar pe
laici cu afurisirea (exceptie fac bolnavii).
Canonul 52 de la Laodiceea repeta obligatia de a posti miercuri
si vineri. Canonul 8 al lui Timotei din Alexandria dezleaga de post pe femeia
care naste, iar canonul 10 dezleaga de post pe cei bolnavi.
Cel ce nu poate posti din cauza bolii, sa faca mai multa milostenie,
sa se roage mai mult, sa împlineasca cu râvna poruncile dumnezeiesti.
Principiul calauzitor cu privire la hrana este, dupa Sf. Casian,
de a nu da trupului spre satisfacerea placerii ci spre îndreptarea slabiciunii.
Sfântul Maxim Marturisitorul spune: “Cei ce se împartasesc de
mâncare, din alte motive decât de hrana si tamaduire, se vor osândi cu cei care
s-au dat desfatarii“.
Sfântul Ioan Gura de Aur spune ca postul ni s-a dat de Dumnezeu
ca leac salvator, prin care sa se stârpeasca pacatul desfrânarii si grija
lumeasca sa se îndrepte spre activitatea duhovniceasca.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi, păcătoşii! Amin!
CUM
SĂ ŢINEM POSTUL PAŞTILOR
1. Înfrânează-te
de la mâncarea de dulce, băutură şi de la orice plăcere trupească! Despre tutun
nu mai trebuie să vorbim pentru că el reprezintă iarba diavolului!
2. Nu
ţine ură, vrăjmăşie sau invidie în inimă; mergi şi te împacă cu cei ce ţi-au
greşit! Iartă din toată inima ta pentru ca şi Domnul să te ierte pe tine!
3. Spovedeşte-te
cât mai grabnic la preot! Mărturiseşte toate păcatele, greşelile şi patimile!
Ai grijă: Păcatul cel mai mare este acela care te stăpâneşte pe tine!
4. Nu
te certa, nu blestema, nu înjura! Cei care înjură se aseamănă celor ce au scuipat
faţa lui Hristos în timpul patimilor Sale.
5. Roagă-te
în fiecare zi, dimineaţa şi seara, după puterile tale!
Roagă-te şi pentru duşmani ca Domnul să aducă pace şi înţelegere între toţi.
Dacă nu ţii minte o rugăciune spune-o pe cea mai concentrată: Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi păcătoşii.
Amin!
6. Fă
milostenie după puterile tale! Dă de pomană acolo unde sunt văduve, orfani,
săraci, familii nevoiaşe sau cu mulţi copii!
7. Întoarce
la credinţă pe un păcătos şi neştiutor, dă-i un sfat bun, îndeamnă-l la o faptă
bună, vino împreună cu el la Biserică!
8. Mergi
şi vizitează un bolnav, un muribund, un infirm sau un neputincios; uşurează
suferinţa lui după puterile tale!
9. Pomeneşte-i
pe cei morţi după rânduielile Bisericii!
10. Ai grijă să nu te mândreşti cu
postul tău şi cu nimic din ceea ce faci bun, ci în fiecare zi să-ţi spui: Slugă
netrebnică sunt, pentru că nu am făcut decât ceea ce eram dator să fac!
Psalmii
Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul
necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor
n-a şezut;
|
|
Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea
Lui va cugeta ziua şi noaptea.
|
|
Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele
apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate
câte va face vor spori.
|
|
Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci
ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului.
|
|
De aceea nu se vor ridica necredincioşii la
judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.
|
|
Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea
necredincioşilor va pieri.
|
1.
|
Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi
popoarele au cugetat deşertăciuni?
|
2.
|
S-au ridicat împăraţii pământului şi
căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului şi a unsului Său, zicând:
|
3.
|
« Să rupem legăturile lor şi să lepădăm de la
noi jugul lor ».
|
4.
|
Cel ce locuieşte în ceruri va râde de dânşii
şi Domnul îi va batjocori pe ei!
|
5.
|
Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi
întru mânia Lui îi va tulbura pe ei;
|
6.
|
Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion,
muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.
|
Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti
Tu, Eu astăzi Te-am născut!
|
|
Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile
moştenirea Ta şi stăpânirea Ta marginile pământului.
|
|
Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe
vasul olarului le vei zdrobi!"
|
|
Şi acum împăraţi înţelegeţi! Învăţaţi-vă
toţi, care judecaţi pământul!
|
|
Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de
El cu cutremur.
|
|
Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie
Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia
Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El.
|
1.
|
Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc!
Mulţi se scoală asupra mea;
|
2.
|
Mulţi zic sufletului meu: "Nu este
mântuire lui, întru Dumnezeul lui! "
|
3.
|
Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava
mea şi Cel ce înalţi capul meu.
|
4.
|
Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a
auzit din muntele cel sfânt al Lui.
|
5.
|
Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am,
că Domnul mă va sprijini.
|
6.
|
Nu mă voi teme de mii de popoare, care
împrejur mă împresoară.
|
7.
|
Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu,
că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.
|
8.
|
A Domnului este mântuirea şi peste poporul
Tău, binecuvântarea Ta.
|
1.
|
Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul
dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi
ascultă rugăciunea mea.
|
2.
|
Fiii oamenilor, până când grei la inimă?
Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna?
|
3.
|
Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel
cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul.
|
4.
|
Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi; de cele ce ziceţi
în inimile voastre, întru aşternuturile voastre, vă căiţi.
|
5.
|
Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în
Domnul.
|
6.
|
Mulţi zic: "Cine ne va arăta nouă cele
bune?" Dar s-a însemnat peste noi lumina feţei Tale, Doamne!
|
7.
|
Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât
veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmulţit.
|
8.
|
Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că
Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat.
|
1.
|
Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege
strigarea mea!
|
2.
|
Ia aminte la glasul rugăciunii mele,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine, mă voi ruga, Doamne!
|
3.
|
Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi
sta înaintea Ta şi mă vei vedea.
|
4.
|
Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti
fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte.
|
5.
|
Nu vor sta călcătorii de lege în preajma
ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fără de lege.
|
6.
|
Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna;
pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul.
|
7.
|
Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra
în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta.
|
8.
|
Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta din
pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta.
|
9.
|
Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este
deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc.
|
10.
|
Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din
sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au
amărât, Doamne,
|
11.
|
şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc
întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi lor sălaş şi se vor lăuda cu
Tine toţi cei ce iubesc numele Tău.
|
12.
|
Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne,
căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.
|
În perioada Postului Mare vom
prezenta zilnic Psalmi.
ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL
SFINTELOR PAȘTI ZIUA 1 19 Februarie
A.
PLĂCINTE, GUSTĂRI
Turte cu nucă
*
500 g făină;
*
250 g miez de nucă;
*
300 g zahăr;
*
30 g coajă rasă de lămâie;
*
1 plic zahăr vanilat;
*
sare
Din făină, apă şi puţină sare
se prepară o cocă tare din care se întind foi de mărimea unei farfurii, care se
aşază separat în tăvi şi se coc în cuptor, fără să se rumenească.
Se prepară un sirop din zahăr,
zahăr vanilat, coajă rasă de lămâie şi 1,2 litri apă, care se lasă să fiarbă 15
minute.
Se aşază foile, una câte una,
pe o tavă mare, turnând pe fiecare câte o cantitate de sirop şi presărând apoi
cu nuci măcinate şi amestecate cu zahăr.
După ce foile s-au aşezat şi
s-au înmuiat, se taie turtele în porţii şi se presară restul de miez de nucă şi
zahăr pe fiecare porţie.
B.
SALATE
Salata băcanilor
*
1,2 kg ciuperci;
*
800 g arpagic;
*
40 g usturoi;
*
150 g ulei;
*
150 g măsline;
*
100 g lămâie;
*
30 ml oţet;
*
3 foi dafin;
*
sare
Arpagicul se curăţă şi se
căleşte în ulei, se adaugă ciupercile tăiate ştraifuri, sare, piper, foi de
dafin şi zeamă de lămâie şi se lasă să fiarbă împreună până ce sosul a scăzut.
Din usturoi se prepară un
mujdei, care se diluează cu oţet şi apă şi se toarnă peste ciuperci şi arpagic.
La servit se adaugă măsline şi
lămâie la fiecare porţie.
C.
SOSURI
Sos vinegret
*
100 g ulei;
*
50 ml oţet;
*
1 legătură pătrunjel verde;
*
piper măcinat
Se pun ingredientele, mai
puţin pătrunjelul, într-un vas şi se amestecă până se obţine un produs lăptos.
Se adaugă 100 ml apă şi
pătrunjelul tocat mărunt şi se amestecă până la omogenizare.
D.
BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Supă de praz cu legume
*
1 kg praz;
*
100 g morcovi;
*
50 g pătrunjel rădăcină;
*
100 g ţelină rădăcină;
*
300 g cartofi;
*
40 g făină;
*
100 g margarină;
*
1 legătură verdeaţă;
*
sare
Zarzavatul curăţat şi spălat
se dă prin răzătoare şi se pune la fiert în apă cu sare.
După 30 minute se adaugă
cartofii tăiaţi cubuleţe.
Prazul se taie mărunt şi se
căleşte în margarină sau ulei, se stinge cu apă, se fierbe circa 30 minute şi
se pune în supă.
Făina se amestecă într-un vas
cu puţină supă fără să facă cocoloaşe şi se adaugă în supă.
Se potriveşte gustul de sare,
iar la sfârşit se adaugă verdeaţa tocată.
E.
MÂNCĂRURI
Varză acră călită
· 1 varză murată;
· 1 ceapă;
· 1 ceaşcă ulei;
· Piper;
· Sare;
· Mărar
Se scurge bine o varză murată
şi se taie fideluţă.
Se pune peste ceapa călită în
ulei, se adaugă puţină apă şi se lasă să scadă la foc mic.
Se sărează dacă mai e cazul, se
pune piperul preferabil boabe pentru a putea fi înlăturat cu uşurinţă de cei
cărora nu le place, apoi mărarul tocat mărunt sau beţe cu lungimea de circa 10
cm care apoi se vor scoate.
Se poate servi cu mămăliguţă.
F.
DULCIURI
Cremă de lămâie
· 2 lămâi
· 100 g zahăr
· 1 ceaşcă frişcă vegetală
Din
zahăr şi ½ ceaşcă apă se prepară un sirop puţin legat.
Se adaugă zeama de la amândouă
lămâile şi coaja de la una
După
ce s-a răcit, se amestecă uşor cu frişca vegetală.
Se ţine la gheaţă şi se
consumă rece.
ISTORIE PE ZILE 19 Februarie
Evenimente
·
197: Împăratul roman Septimius Severus a învins pe uzurpatorul Clodius Albinus în bătălia de la Lugdunum.
Aceasta a fost confruntarea cu cele mai multe victime dintre toate cele care au
opus două armate romane. Lucius Septimius
Severus Augustus (n.11 aprilie 146 la Leptis
Magna,in Africa – d.4 februarie 211 la Eboracum, astazi
York,Britannia). A fost împărat roman din anul 193 pana in 211. Este singurul
împărat născut în Africa. S-a căsătorit în anul 185 cu siriana Iulia
Domna pune bazele dinastiei Severilor (193-235).Cu el a început accederea la
putere a provincialilor având ascendență neromană. În timpul domniei sale,
autoritatea imperială este întărită, atribuțiile senatului sunt drastic limitate.
Transformă Mesopotamia în provincie romană, iar Dacia si Moesia cunosc o
remarcabilă înflorire economică și edilitară.
·
356 – Împăratul
Constantius al II - lea decreteaza închiderea tuturor templelor păgâne din
Imperiul Roman. Constanțiu al II-lea (Constantinus Flavius
Iulius, n. 7 august 317 – d. 3 noiembrie 361), împărat roman (337-361), a fost
cel de-al doilea fiu al lui Constantin cel Mare și al Faustei. Edictele anti
pagane emise de Constantius au inclus:
- Interzicerea sacrificiilor
- Închiderea templelor păgâne
- Masuri împotriva ghicitorilor și magicienilor. Constantius nu a fost totusi un fanatic anti-păgân si nu a încercat sa desființeze școlile păgâne și uneori a făcut chiar eforturi pentru a proteja păgânismul. De fapt, el a ordonat chiar alegerea unui preot pentru Africa si de asemenea a rămas Pontifex Maximus (conducătorul colegiului pontifilor care deținea un rol de excepție în organizarea religioasă a Romei), numit pe viață si înzestrat cu prerogativele religioase ale vechilor regi pagani. A fost îndumnezeit de Senatul roman, după moartea sa.
- Interzicerea sacrificiilor
- Închiderea templelor păgâne
- Masuri împotriva ghicitorilor și magicienilor. Constantius nu a fost totusi un fanatic anti-păgân si nu a încercat sa desființeze școlile păgâne și uneori a făcut chiar eforturi pentru a proteja păgânismul. De fapt, el a ordonat chiar alegerea unui preot pentru Africa si de asemenea a rămas Pontifex Maximus (conducătorul colegiului pontifilor care deținea un rol de excepție în organizarea religioasă a Romei), numit pe viață si înzestrat cu prerogativele religioase ale vechilor regi pagani. A fost îndumnezeit de Senatul roman, după moartea sa.
·
1594 – După ce a
moştenit tronul polono-lituanian, prin mama sa, Catherina
Jagello în 1587, Sigismund al III-lea de Vasa este încoronat rege
al Suediei, în 1592.
·
1649 – În Bătălia de la Guararapes,
a doua și decisiva lupta din timpul conflictului
numit Insurectia Pernambucana, tru-pele olandeze sunt
invinse de fortele portugheze din Brazilia. A fost una dintre
cele mai importante bătălii din istoria Braziliei, olandezii fiind
expulzati din Pernambuco,un eveniment important, care a dus la crearea
Arnatei braziliene.
·
1866: A apărut lucrarea cercetătorului Gregor Mendel Cercetări
asupra plantelor hibride, în care sunt formulate legile fundamentale ale
eredității (legile lui Mendel). În timpul vieții, rezultatele muncii sale au fost respinse,
Mendel murind ignorat de comunitatea științifică la vârsta de 61 de ani de
nefrită cronică. La numai câteva zile după moartea sa, abatele care i-a
succedat i-a ars lucrările din bibliotecă. Recunoașterea importanței
descoperirilor sale a fost realizată abia la începutul secolului al XX-lea,
când Hugo de Vries, Carl Erich Correns și Erich von Tschermak au ajuns în mod
independent la aceleași concluzii, redescoperind astfel legile eredității.
·
1878 – A fost semnat Tratatul de pace ruso–turc de la San Stefano, care încheia războiul ruso–turc, recunoștea independența
României, dar sacrifica Dobrogea, care era cedată Rusiei, iar aceasta își
rezerva dreptul de a o schimba cu partea Basarabiei detașată la 1856. România,
Serbia şi Muntenegru sunt recunoscute ca state independente, Bulgaria va deveni
autonomă.
·
1880 – Primul trimis
extraordinar și ministru plenipotențiar al Marii Britanii în România
independenta, William A. White și-a prezentat scrisorile de acreditare in
Romania independenta, domnitorului Carol I. Cu același rang a fost acreditat la
Londra N. Callimachi-Catargi.
·
1927 – Se crează Partidul Țărănesc din România sub
conducerea dr. Nicolae Lupu, partid creat de un număr important de fosti
membri ai Partidului Național Țărănesc. Nicolae Lupu a fost un politician
român, de profesie medic, activ în Partidul Țărănesc, apoi membru în conducerea
Partidului Național-Țărănesc. S-a separat de PNȚ în două rânduri, constituind
mai întâi în 1927 o aripă dizidentă de stânga, iar apoi în 1946, Partidul
Țărănesc Democrat, formațiune care s-a coalizat cu PCR. În contextul creșterii
influenței comuniștilor doctorul Lupu s-a lansat într-o campanie de critici la
adresa lui Iuliu Maniu. Lupu i-a cerut președintelui țărănist să se retragă de
la conducerea partidului și să-i lase lui locul, pentru a reorienta partidul
spre stânga. Maniu nu a fost de acord, ceea ce a determinat ruperea grupării
Lupu și înființarea Partidului Țărănesc Democrat.
·
1942 – Aviatia
japoneza bombardeaza orasul australian Darwin. Aproximativ 150 de avioane
japoneze au atacat oraşul, provocandu-i mari distrugeri. Bombardierele
japoneze efectuau pentru prima dată un raid impotriva Australiei.
·
1942 – Al Doilea
Război Mondial: Presedintele american Franklin D. Roosevelt a semnat
Ordinul executiv nr. 9066, care permitea autoritatilor să-i
interneze pe etnicii japonezi americani in lagare.
·
1959 – Anglia garanteaza independenta Ciprului. Aceasta va
fi proclamata la data de 16 august.
·
1964: România a fost
desemnată, împreună cu alte state, să facă parte din Comisia specială a ONU, însărcinată
cu elaborarea principiilor de drept internațional referitoare la relațiile
prietenești de cooperare între state.
·
1970: S-a desfășurat, la București, adunarea
generală de constituire a Academiei de Științe Sociale și Politice. Președinte
de onoare al Academiei a fost ales șeful statului, Nicolae Ceaușescu
·
1990: S-a înființat Uniunea
Teatrală din România (UNITER).
Primul președinte a fost actorul Ion Caramitru. Ion Caramitru (n. 9 martie 1942, București) este un actor de
teatru și film, dar și regizor român de origine aromână. Este președinte al
UNITER din 1990, iar în prezent, din 2005 este directorul Teatrului Național
din București. Ion Caramitru a absolvit Institutul de Artă Teatrală și
Cinematografică I.L. Caragiale, clasa profesor Beate Fredanov, în 1964, când a
și debutat pe scena Teatrului Național din București, în „Eminescu”, de Mircea
Ștefănescu. A fost actor și regizor la Teatrul Bulandra, al cărui directorat
l-a și deținut în perioada 1990 – 1993. A fost ministrul Culturii între anii
1996 – 2000. Este căsătorit cu actrița Micaela Caracaș și are trei fii: Ștefan,
Andrei și Matei Caramitru.
·
1992: În Coreea de Sud intrat în vigoare Acordul privind reconcilierea, neagresiunea și
cooperarea între Nord și Sud (semnat la 13 decembrie 1991). A fost
semnată declarația privind crearea unei zone denuclearizate în peninsula
Coreea.
·
1999 - Se desfăşoară, pentru prima oară la
Bucureşti, cea de-a 26-a sesiune anuală a Conferinţei Permanente a
Organizaţiilor Atlantice (SCAO), organism neguvernamental al NATO. Reuniunea
are loc sub deviza "NATO - Cea de a 50-a aniversare, viitorul Alianţei
Atlantice în secolul XXI. Provocări şi crize".
·
2001 –
Curtea Supremă de Justiţie din Romania ii condamna la
închisoare trei ofiţeri superiori ale căror odine au dus la
uciderea a 50 militari şi rănirea altor 13, în decembrie 1989, la Otopeni
in timpul revolutiei.
·
2005: Cel mai mare cinematograf din
sud-estul Europei, Movieplex, s-a deschis în complexul comercial Plaza
România din București.
·
2008 – Liderul
comunist Fidel Castro, numărul unu in revolutia cubaneza din
1959, anunta ca a renuntat la presedentia Cubei. Fidel Castro, pe numele său complet
Fidel Alejandro Castro Ruz (n. 13 august 1926) revoluționar cubanez care a
participat la răsturnarea dictaturii lui Fulgencio Batista și transformarea
Cubei în primul stat comunist din emisfera vestică. El a anuntat retragerea sa
din functia de şef al statului cubanez la vârsta de 81 de ani, dupa ce fusese
in ultimul an şi jumătate bolnav. La data de 31 iulie 2006, ca urmare a unei
crize intestinale acute, Castro a cedat temporar puterile sale fratele său,
Raul Castro. În timpul domniei sale ca preşedinte al Cubei a văzut in
functie zece preşedinţi americani. Analistii politici sunt de acord că aceasta
va juca in continuare un rol de “patriarh vigilent”. Fratele său, Raul Castro,
a preluat puterea efectiv pe 24 februarie.
Nașteri
·
1473: Nicolaus Copernicus, astronom polonez (d. 1543). Nicolaus Copernic a fost doctor în drept,
canonic, economist, matematician şi astronom. În începutul secolului 16, el a
dezvoltat celebra sa teorie privind miscarea corpurilor ceresti. La acea vreme
se credea că Pământul era centrul universului şi ca cellalte planete se învârt
în jurul sau. Teoria lui Copernic sustine ca Pamantul se roteste in jurul axei
sale şi, ca şi alte planete, se învârte în jurul Soarelui. Acest lucru
face din Soare centrul universului nostru. Lui Copernicus i-a fost
frică sa nu fie pedepsit de biserică şi a aşteptat până la sfârşitul
vieţii sale, la varsta de 70 de ani pentru a publica teoria sa. Si-a publicat
lucrarea 24 mai 1543, cu putin timp înainte de moartea sa. Opera sa este
la originea a revoluţiei ştiinţifice din secolul al 17-lea care a
continuat prin Kepler şi Galileo.
·
1630 – S-a nascut Shivaji, fondatorul Imperiului Maratha pe
subcontinentul indian; (d. 1680). În secolele XVI și
XVII se naște mișcarea religioasa Sikhs care își are rădăcinile în învățăturile
lui Guru Nanak (m. 1538). Adeptii acestei religii nu erau nici
musulmani, nici hinduși, aveau propria scriptură, propriile ritualuri și idei.
Pentru faptul că refuzau Islamul, împotriva lor s-au declansat
campanii de persecuții. Adepții Sikhismului si-au creeat o armată
îndeajuns de puternică pentru a amenința puterea militară a imperiului
mogulilor. Hindușii Maratha, conduși de Shivaji (m. 1680) își consolidează un
caracter naționalist și religios profund și îți creează propriul imperiu în
1646. La momentul morții lui Shivaji armata Maratha era cea mai disciplinată
armată din India. După moartea lui Aurangzeb și a succesorilor săi, hindușii
Maratha au creat o confederație a statelor din Dekkan pe care o și conduceau.
Deși oficial recunoșteau suveranitatea mogulilor, hindușii Maratha ajunseseră
să controleze un teritoriu indian mult mai vast decât cel al mogulilor după
anul 1740.
·
1743: Luigi Boccherini, compozitor italian (d. 1805). Luigi Rodolfo Boccherini, a fost un compozitor și
violoncelist italian, a cărui muzică era caracterizată de un stil galant, stil
care s-a dezvoltat si în centrele muzicale europene. Boccherini este
foarte cunoscut datorită menuetului din Cvintetul de corzi în E, Op.13,
Nr.5 și Concertului de violoncel în Si bemol major. Această ultimă lucrare a fost cunoscută
în diferite versiuni făcute de violoncelistul german Friedrich Grützmacher, dar
recent a fost transformată în versiunea originală.
·
1817: Regele William al
III-lea al Olandei (d. 1890). Willem al III-lea (Willem
Alexander Paul Frederik Lodewijk; 19 februarie 1817 – 23 noiembrie 1890), rege
al Olandei și Mare Duce de Luxembourg din 1849 până la moartea sa și Duce de
Limburg până la abolirea Ducatului în 1866.
·
1825 – S-a nascut scriitorul ungur Mor Jokai; ( d.1904). A
scris o operă vastă, de tonalitate romantic-idealistă, inspirată îndeosebi din
istoria poporului maghiar. A scris în special romane istorice. Și-a dedicat
întraga viață cultivării limbii maghiare. Participant la Revoluția de la 1848,
a fost considerat un patriot maghiar liberal, după 1897 fiind ales în
parlament.
·
1833: Élie
Ducommun, jurnalist și activist elvețian, laureat
al Premiului
Nobel pentru Pace (d. 1906)
·
1841: Felipe
Pedrell, compozitor, muzicolog, folclorist, fondator
al școlii naționale muzicale spaniole (d. 1922)
·
1859 – S-a nascut chimistul suedez Svante August Arrhenius,
laureat al Premiului Nobel; (d. 2 octombrie 1927). Svante Arrhenius (n. 19
februarie 1859, Vik – d. 2 octombrie 1927, Stockholm) a fost un fizician și
chimist suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în anul 1903. A făcut
cercetări în domeniul disociației (ionizării) electrolitilor (1887) și în
astronomie (teoria cozii cometelor – 1900). Este unul din fondatorii chimiei
fizice.
·
1864 - S-a născut Artur Gorovei, poet şi prozator,
unul dintre cei mai mari folclorişti români (m.20.03.1951).
·
1876 – S-a nascut genialul sculptor român
Constantin Brâncuși, membru post-mortem al Academiei Române; (d. 16 martie 1957). A fost un
sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii
plastice în sculptura contemporană. Brâncuși a eliberat sculptura de preponderența
imitației mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realității,
a preconizat exprimarea esenței lucrurilor, a vitalității formei, a creat
unitatea dintre sensibil și spiritual. În opera sa el a oglindit felul de a
gândi lumea al țăranului român. Prin obârșia sa țărănească și-a aflat
rădăcinile adânci ale operei sale în tradițiile, miturile și funcția magică a
artei populare românești. Brâncuși a relevat lumii occidentale dimensiunea
sacră a realității. Figură centrală în mișcarea artistică modernă, Brâncuși
este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea.
Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a
materialelor, combinând simplitatea artei populare românești cu rafinamentul
avangardei pariziene. Opera sa a influențat profund conceptul modern de formă
în sculptură, pictură și desen.
·
1894 - S-a născut Sabin Manuilă, statistician,
medic, demograf, membru fondator al Academiei de Medicină. A emigrat în SUA
după cel de-al doilea război mondial (m.20.11.1964).
·
1896: S-a nascut André Breton,
poet francez (d. 1966). André Breton, n. 19 februarie 1896 –
Paris, d. 28 septembrie 1966) a fost un poet francez, eseist, editor și critic,
șef inițiator și unul dintre fondatorii curentului cultural suprarealism,
împreună cu Paul Eluard, Luis Buñuel și Salvador Dalí printre alții.
Manifestele suprarealiste ale lui Breton conțin cele mai importante expuneri
teoretice ale mișcării.
·
1901 - S-a născut Hans Grundig, pictor şi grafician
german antifascist. Experienţa lagărelor de concentrare naziste a fost relatată
în romanul autobiografic "Între carnaval şi miercurea cenuşii",
tradus în limba română în 1963 (m.11.09.1958).
·
1904 - S-a născut filosoful Mircea Vulcănescu
(m.28.11.1952).
·
1936 – S-a nascut
Marin Sorescu, poet, dramaturg și eseist, fost ministru al
culturii (1995). Marin Sorescu (d. 8 decembrie 1996, București), a fost un
scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române. Operele lui
au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute
în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură,
deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie
într-un partid politic după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de
Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 – 5
mai 1995).
·
1936 - S-a născut Bob Engemann, cântăreţ american
(The Lettermen).
·
1939 – S-a
nascut in localitatea Gura Vitioarei din judetul Prahova, renumita cantareata
de muzica populara Irina Loghin. Tatăl său era basarabean iar mama –
prahoveancă si au crescut şase copii: patru fete şi doi băieţi. Irina
a urmat Liceul de Artă din Bucureşti şi Şcoala populară de artă la
Ploieşti. A debutat în 1963. A fost fost solistă a ansamblurilor „Ciocîrlia”,
„Barbu Lăutaru” şi „Ciprian Porumbescu”. Are un număr impresionant de turnee,
albume şi spectacole. O casetă imprimată în opt sute mii de exemplare a fost
epuizată în doar două zile, acesta fiind un record personal al cîntăreţei. A
lansat mai multe cantece de mare succes, cunoscute de melomani de pe ambele
maluri ale Prutului: „Mamă, mi-ai dat cîntecul”, „Nici o boală nu-i mai grea”,
„Dorul de părinţi”, „Fetelor, mă ascultaţi”, „Cine n-are dor pe lume” , „În
grădina casei mele” etc. Renumita cîntăreaţă este în topul preferinţelor la mai
multe posturi de radio din România şi Republica Moldova. A concertat de mai
multe ori la Chişinău şi a colaborat cu orchestrele „Lăutarii”, „Mugurel”,
„Folclor” ş.a. Irina Loghin este
căsătorită cu fostul campion la lupte greco-romane Ion Cernea și este mamă a
doi copii, Ciprian și Irinuca.
·
1939 - S-a născut Czeslaw Niemen (Wydrzycki),
muzician jazz/rock polonez.
·
1940 - S-a născut Smokey (William) Robinson, cântăreţ
şi compozitor american (Smokey Robinson & The Miracles).
·
1940 Mircea Radu Iacoban, prozator, dramaturg și regizor, director al Teatrului
Luceafărul din Iași (din 1994)
·
1943 - S-a născut Lou Christie (Lugee Alfredo
Giovanni Sacco), cântăreţ american.
·
1943 - S-a născut Timothy Hunt, fizician britanic,
laureat, alături de Paul Nurse şi Lee Hartwell, al Premiului Nobel pentru
Medicină în anul 2001, pentru descoperirile făcute în domeniul funcţionării
creierului şi a sistemului nervos.
·
1948 - S-a născut Mark Andes, basist şi vocalist
american (Spirit, Jo Jo Gunne, Fireball, Heart).
·
1949 - S-a născut Eddie Hardin, clăpar, vocalist şi
compozitor britanic (Spencer Davis Group).
·
1949 - S-a născut Tony Iommi, chitarist britanic
(Black Sabbath).
·
1950 - S-a născut Francis Buchholz, basist german
(Scorpions).
·
1950 - S-a născut Andy Powell, chitarist şi
compozitor britanic (Wishbone Ash).
·
1951 - S-a născut actriţa Maria Ploae
("Aşteptînd un tren", "Mînia", "Un bulgăre de
humă", "Faimosul Paparazzo").
·
1951 - S-a născut Alan Merrill, vocalist şi basist
britanic (Arrows).
·
1955 - S-a născut actriţa americană Margaux
Hemingway, fiica celebrului scriitor Ernest Hemingway.
·
1956 - S-a născut Dave Wakeling, vocalist,
chitarist şi compozitor britanic (The Beat, General Public).
·
1957 - S-a născut Falco (Johan Holzel), vocalist şi
compozitor austriac.
·
1960 – S-a nascut printul Andrew duce de Windsor, al doilea
copil al reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Prințul Andrew, Duce de York (Andrew
Albert Christian Edward; n. 19 februarie 1960), este al doilea fiu și al
treilea copil al reginei Elisabeta a II-a și al Prințului Filip, Duce de
Edinburgh. În momentul nașterii sale era al doilea în ordinea succesiunii la
tronul britanic, în prezent aflându-se pe locul al șaselea.
·
1966 - S-a născut Cindy Crawford, fotomodel,
actriţă, moderatoare a unor show-uri televizate.
Decese
·
1123 – A decedat sotia imparatului bizantin Alexios I Comnenul, Irina
Doukainasau Ducaena (n.cca. 1066 –
19 februarie 1123 sau 1133). A fost mama împăratului IOan al II-lea Comnenul și
al Annei Comnena, autoarea lucrarii istorice “Alexiada”.
·
1887 – A decedat
scriitorul olandez Multatuli. Multatuli, termen latin care înseamnă „am
îndurat multe,” este pseudonimul lui Eduard Douwes Dekker (n. 2 martie
1820). Este autorul romanului Max Havelaar în Indiile Olandeze, în care
satirizează abuzurile administrației coloniale olandeze din Indonezia, roman
bazat pe propria experiență.
·
1897: Karl Weierstrass, matematician german, unul
dintre fondatorii teoriei funcțiilor analitice de variabilă complexă (n. 1815)
·
1939: A murit Ion Costache Frimu, militant socialist și
fruntaș al Partidului Social-Democrat. (n. 1871). Ion Costache Frimu (n. 4/16 octombrie 1871, comuna Bârzești,
județul Vaslui; d. 19 februarie 1919, Închisoarea Văcărești), militant
socialist și fruntaș al Partidului Social-Democrat, care a murit în urma
bătăilor suferite în închisoare, ca urmare a participării sale la
manifestațiile muncitorilor tipografi din decembrie 1918.
·
1951 - A murit André Gide, romancier, dramaturg,
critic literar şi memorialist francez. A fost distins cu Premiul Nobel pentru
Literatura în anul 1947 ("Pivniţele Vaticanului",
"Falsificatorii de bani") (n.22.11.1869). André (Paul Guillame) Gide (n. 22
noiembrie 1869, Paris – d. 19 februarie 1951, Paris) a fost un scriitor,
umanist și eseist francez. A murit la casa sa din Paris, la vârsta de 81 de
ani, ca urmare a unei congestii pulmonare. Printre lucrarile sale renumite se
numara :Le Traité du Narcisse (Tratatul lui Narcis) (1891) , La Tentative
amoureuse (Tentativa amoroasă) (1893) Les Nourritures terrestres (Fructele
pământului) (1897) , Le Retour de l’enfant prodigue (Întoarcerea fiului
risipitor) (1907) , Les Nouvelles Nourritures (Noile fructe ale pământului)
(1935) .A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1947.
·
1951 - A murit Henric Sanielevici, critic literar,
estetician ("Încercări critice", "Cercetări critice şi
filosofice", "Noi studii critice") (n.21.09.1875).
·
1968 - A murit chimistul Eugen Angelescu, membru al
Academiei Române (n.1896).
·
1980: Bonn
Scott, solistul trupei AC/DC (n. 1946)
·
1997 – A murit Deng
Xiaoping, lider al Partidului Comunist din China. Deși niciodată nu a avut
titlul de șef de stat sau șef de guvern, Deng a fost liderul de facto al
Republicii Populare Chineze de la sfârșitul aniilor 1970 până la începutul
aniilor 1990. A fost fondatorul “socialismului cu specific chinez” și
apromotorul reformei economice din China, cunoscută ca “economia de piața
socialistă”. Este creditat cu faptul că a adus China mai aproape de economia de
tip capitalist și a determinat creșterea foarte rapidă a economiei chineze timp
de peste trei decenii. Totodata, ramane in istorie ca principalul vinovat de
reprimarea sangeroasa a protestelor populare din Piata Tien An Men din Beijing,
pe 5 iunie 1989.
·
2001: Stanley Kramer, regizor de film (filmele: Ghici cine vine la cină, Corabia
nebunilor) (n. 1914). Stanley Earl Kramer (n. 29
septembrie 1913, Manhattan, New York – d. 19 februarie 2001, Woodland Hills,
Los Angeles, California) a fost un regizor american și producător de filme. A
fost nominalizat de numeroase ori (în 1953, 1959, 1962, 1968) pentru a obține
Premiul Oscar pentru regie sau pentru cel mai bun film.
·
2001 – A decedat
popularul cantaret si compozitor francez, Charles Trenet; (n. 1913).
·
2006 - A încetat din
viaţă fosta multiplă medaliată la Campionatele Mondiale de tenis de masă Şari
Szasz Koloszvary, care a cucerit, împreună cu Angelica Rozeanu, primul titlu
mondial pe echipe pentru România în 1950. A cucerit 11 medalii la cele opt
ediţii ale Campionatelor Mondiale de tenis de masă la care a participat, de-a
lungul carierei sale de 18 ani. Fosta sportivă, multiplă campioană naţională, a
contribuit la câştigarea a cinci titluri mondiale pe echipe pentru România. A
primit, în anul 2000, medalia naţională "Serviciul credincios clasa a
III-a".
Sărbători
·
Calendar
creștin ortodox: Sf
Ap Arhip, Filimon și soția sa Apfia; Începutul Postului Sfintelor Paști; Zi
aliturgică; Canonul cel Mare
·
Calendarul
romano-catolic: Sf. Mansuet, episcop
·
Calendarul
greco-catolic: Sf. Arhip, apostol († secolul I)
ARTE
19 Februarie
MUZICĂ
19 Februarie
Orazio Vecchi, compozitor italian
Orazio Vecchi - L' Amfiparnaso (complet / sous-titres français):
Luigi Boccherini, compozitor
italian
Felipe Pedrell, compozitor, muzicolog, folclorist
Henrique
Foréis Domingues, cântăreț și compozitor brazilian
Henrique Foréis Domingues – Almirante:
Bob Engemann,
cântăreţ american (The Lettermen)
The Lettermen:
Irina Loghin
SUPER COLAJ! IRINA LOGHIN – Cele mai îndrăgite șlagăre – PARTEA 1
IRINA LOGHIN -
Czeslaw Niemen
(Wydrzycki), muzician jazz/rock polonez
Smokey (William)
Robinson, cântăreţ şi compozitor american (Smokey Robinson & The Miracles)
Carlos Roqué
Alsina, compozitor argentinian
Lou Christie
(Lugee Alfredo Giovanni Sacco), cântăreţ american
Mark Andes, basist
şi vocalist american (Spirit, Jo Jo Gunne, Fireball, Heart)
Jo Jo Gunne
Eddie Hardin,
clăpar, vocalist şi compozitor britanic (Spencer Davis Group)
Francis Buchholz,
basist german (Scorpions)
Francis Buchholz Bass Solo:
Andy Powell,
chitarist şi compozitor britanic (Wishbone Ash)
Wishbone Ash
Alan Merrill,
vocalist şi basist britanic (Arrows)
Arrows,
Dave Wakeling,
vocalist, chitarist şi compozitor britanic (The Beat, General Public)
Falco (Johan
Holzel), vocalist şi compozitor austriac
Seal, cântăreț britanic
Seal ful album,Seal'Greatest hits,Best Of SEAL:
Hasse Carlsson, cântăreț suedez
Hasse Carlsson & Freddie Hansson:
Ola Salo, artist, cântăreț și compozitor suedez
Vitas, cântăreț, compozitor, poet, dansator, actor rus
Bonn Scott,
solistul trupei AC/DC
Marcela Rusu
ÎNREGISTRĂRI NOI:
LA MUSICA MAS ROMANTICA INSTRUMENTAL, MAS DE 30 BELLAS MELODIAS, PIANO ROMANTICO, 2 HORAS
TOP 5 SYMPHONIES - PART I - Mozart - Beethoven - Dvorak - Tchaikovsky - Shostakovich
Baroque Magnificats
F.A. Urio: «Te Deum»
PERU Y SU BELLA MUSICA - Selección de Cecil Gonzalez
POEZIE
19 Februarie
Artur Gorovei, poet şi prozator
Biografie
GOROVEI Artur, se naste la 19 febr. 1864, Falticeni - moare in 19 mart. 1951, Bucuresti.
Folclorist si etnograf.
Fiul lui Petru Gorovei, avocat, primar si prefect de Falticeni, si al Mariei (n. Bors). Pe linie materna provine dintr-o veche familie ardeleneasca, atestata documentar la 1275, ba chiar mai devreme (anul 1000).
Si dupa tata pare sa fi fost ardelean, caci folcloristul se interesa mereu de armenii din Gherla, „unde numele «Gorov6» este - si mai ales era — curent".
Pe linie materna se inrudeste cu Nicolae Gane (despre care va lasa pretioase amintiri), mama scriitorului moldovean fiind sora cu bunica folcloristului.
Scoala primara la Radauti (1872) si Falticeni (din 1873), unde face si studiile gimnaziale; studii liceale la lasi; studii universitare de drept la Bucuresti (1886-l887) si Iasi (1877-l889; licenta in 1890).
Prof. secundai la Birlad (1889-l890); ajutor de judecator si judecator la Pascani (1890-l891); avocat la Falticeni (1891); judecator la Bros-teni (din 1891), unde il intilneste pe invatatorul Mihai Lupescu, fost coleg de scoala, si impreuna vor pune la cale aparitia Sezatoarei, intiia revista romaneasca de folclor, o tentativa similara facind Artur Gorovei si mai inainte, impreuna cu Elena Sevastos; procuror la Rimnicu Sarat; prefect de Suceava (1905); inspector agricol (1909-l911). Artur Gorovei editeaza. in gimnaziu fiind, o revista literara. Ecoul Carpatilor, si una umoristica, Tin[arul, in care publica versuri si proza. Versuri in Foaia Societatii Desteptarea Comertului si Industriei Romane (1882) si in Cimpoiul (1884), revista a lui Frederic Dame.
Adevaratul debut al lui Artur Gorovei e considerat a se fi produs in 1884, cind publica mai multe art., poezii, ghicitori si traduce in Revista populara, pe care o edita, la Paris si Falticeni. impreuna cu varul sau. Eugen Teodorini.
Colaboreaza la Anuarul Arhivei de Folclor, Adevarul, Adevarul literar si artistic, Analele Academiei Romane, Arhiva romaneasca, Arhivele Olteniei. Buletinul „Mi-hai Eminescu", Calendarul revistei „Ion Creanga", Cetatea Moldovei, Convorbiri literare. Cuget clar, Drepturile omului, Ecoul saptaminei, Etudes balkaniques, Fat-Frumos, Gazeta sateanului, Izvorasul, insemnari literare, Junimea literara, Lumea, Lupta literara, Noua revista romana. Opinia, Pagini literare, Pastorul Tutovei, Revista Fundatiilor Regale, Revista literara, Romanul, Scrisul nostru din Birlad, Sezatoarea, Viata Romaneasca etc. Membru al cercului literar din lasi condus de poetul-arheolog Neculai Beldiceanu (aici l-a cunoscut pe I. Creanga, acesta citind, la una dintre intruniri, un fragment inedit din Amintiri), cerc desprins din gruparea de la Contemporanul, a carei orientare estetica, potrivnica inovatiilor literare, n-0 mai impartasea. Membru de onoare al Acad. (1940). Cercetari istorice asupra orasului (1938). Doctor honoris causa al Univ. din Cernauti (1933). A condus, impreuna cu Mihail Sadoveanu, publicatia sateasca Ravasul poporului (1907). Premiul Acad. (1938).
Descendent al unei familii cu vechi traditii carturaresti (un strabun al sau, Vasile Uricarul, a presarat Moldova, pe vremea lui Vasile Lupii, cu „uricele scrise de mina lui", in vreme ce bunicul folcloristului, serdarul Ioan, a tradus din frantuzeste o carte intreaga, incereindu-se si in domeniul teatrului), Artur Gorovei a avut pasiunea scrisului, dupa cum insusi marturiseste la maturitate:
„Sint un om care nu pot sa stau degeaba si mi se pare ca viata nu are
pentru mine nici un rost daca nu stau cu condeiul in mina".
|
Potrivit acestei profesiuni de credinta, Artur Gorovei a abordat intreaga gama a genurilor literare, mani festindu-se, mai intii. ca poet, prozator si istoric literar, probabil si ca urmare a apartenentei sale la cercul literar al lui N. Beldiceanu. evocata, mai tirziu, intr-un excelent volum de memorialistica. Alte vremuri (1930). Bine pri mit in lumea literara, volumul evoca, intr-un stil spontan si dezinvolt, proeminente personalitati culturale ale Iasilor de la slirsitul secolului al XlX-lea: Ion Creanga", N. Beldiceanu, E. Gruber. Nicu Gane, V. Artur Gorovei Mortun (cu care de asemenea se inrudea). Teodor Serbanescu, George Diamandy Jiquidi, Stefan Soldanescu. Tocmai aici trebuie cautat rostul, marele merit al amintirilor literare ale lui Artur Gorovei: in reconstituirea exacta (chiar daca fiica lui V. Artur Gorovei Mortun i-a reprosat scriitorului ca nu l-a cunoscut suficient de bine pe socialistul iesean) a unei epoci de tranzitie din istoria literara romaneasca, pe nedrept neglijata de istoricii literari, care acordau prioritate marilor scriitori clasici sau curentelor literare de la inceput de secol. Valoare de document social are cea de a doua carte biografica a lui Artur Gorovei , Cruzimi (1920), care se inscrie, din punctul de vedere al cronologiei faptelor relatate, in continuitatea amintirilor literare. Redind „intimplari care sint sau macar dau impresia de perfecta autenticitate" (P. Ur-sache), volumul, recenzat elogios de M. Sadoveanu impresioneaza prin dramatismul fap-telor infatisate (rascoala din 1907). Desi atentia scriitorului se indreapta si asupra frumusetilor naturii, ca si asupra locurilor si monumentelor istorice din Tara de Sus (al carei trecut de marire il regreta), cartea demasca nedreptatea, arbitrarul, jaful, indolenta. Pe linga scrierile cu caracter biografic si memorialistic, Artur Gorovei s-a incercat si in domeniul beletristicii propriu-zise. fara insa ca vreuna din operele sale in proza sa fi fost retinuta de istoriile literare. in ciuda unui oarecare succes de care s-au bucurai la aparitie. Volumul de schite si nuvele Dupa dragoste (1901) se caracterizeaza, in buna masura, prin aceeasi tematica sociala, Artur Goroveiinfatisind adevaratele drame pe care le traiesc dezmostenitii sortii din cauza coruptiei si abuzurilor de tot felul, ale autoritatilor.
Un lautar sarac se straduieste zadarnic sa adune banii necesari repararii acoperisului, caci ajutorul de primar nu-i da autorizatie pina nu incaseaza „partea leului", astfel ca, disperat, petitionarul pune foc propriei case. O vaduva sarmana isi pierde feciorul mai mare-singurul ei sprijin -in timp ce participa. ca haitas, la o vinatoare. la care ..vine si prefectul, cu boierimea din tirg". Un pantofar evreu. cu casa grea si numeroase obligatii financiare, e silit de comisarul de politie sa cumpere un bilet la balul Societatii „Furnica" din Bucuresti, cu toate ca abia adunase banii pentru impozitul scadent etc. Remediul unor astfel de stari de lucruri este sugerai de Artur Gorovei in povestirea cu tenta samanatorista. Domnul Neculai: dezgustat de viata mondena dusa in Capitala, eroul isi gaseste linistea si fericirea in sinul familiei pe care si-o intemeiaza in sat. Nici romanul Zbuciumul unui .suflet nou (1938), de asemenea cu infiltratii samanatoriste, n-a fost retinut de istoria literara, cu toate ca aici Artur Goroveieste mai aproape de uneltele scriitorului, iar constructia epica ceva mai solida. Actiunea se petrece indata dupa incheierea primului razboi mondial; de-abia intoarsa de la studii din strainatate, eroina. Margareta Nicoara, coboritoare din neam de voievozi, intra in conflict cu parintii ei si respinge aranjamentul acestora de a o casatori cu avocatul Bagiura, om frumos, bogat, nobil si cinstit, apartinind vechii generatii.
E magulita, in schimb, cind afla ca lordaches-cu. un invatator-deputat. reprezentant al lumii noi. o iubeste, marilindu-se cu el, impotriva vointei parintilor ei. in viziunea iui Artur Gorovei, destinul tragic al acestei femei este in masura sa dovedeasca incompatibilitatea dintre cele doua clase sociale atit de diferite:
„O tovarasie de viata intre Margareta Nicoara si Badea Costica a lui
lordache este o aberatie".
|
Invocata nu o data ca pricina a ncimplinirilor sale scriitoricesti, activitatea folcloristica i-a adus lui Artur Gorovei o neasteptata, rapida si binemeritata consacrare. inceputul il face in . cind intemeiaza. impreuna cu invatatorul Minai Lupescu cea dintii revista romaneasca de folclor. Sezatoarea, cu o mare, neobisnuita longevitate in materie (a aparut, cu unele intermitente, timp de treizeci si sapte de ani. gratie unor colaboratori si sprijinitori generosi: Spiru Haret, Barbu Deiavrancea, Gh. T. Kirileanu s.a.), o publicatie care avea sa-l faca celebru acasa si in strainatate. Polarizind, intretinind si fructificind interesul pentru folclor al invatatorilor si al altor intelectuali satesti, carora le-a fost „organ de publicitate si. prin aceasta, de for conducator" (O. Barlea), Sezatoarea s-a impus prin publicarea unui u-rias material folcloric, autentic in cea mai mare parte, chiar daca nu a fost insotit intotdeauna de principalele detalii tehnice ale culegerii. Contributiile teoretice sint. in schimb, putine si fara insemnatate, revista retinind insa atentia printr-o Bibliografie folcloristica, initiata de Artur Gorovei De altfel. Artur Gorovei. care n-a fost, cu putine exceptii, un culegator de folclor in adevaratul sens al cuvintului, era urmarit de nobila idee de a inzestra folcloristica romaneasca cu atit de necesarele ei instrumente de lucru, realizind trei importante lucrari cu caracter de corpus.
Primatul cronologic il detine volumul Cimiliturile romanilor (1898), care incorporeaza. in ordinea alfabetica a obiectului de ghicit, un numar de 1 960 de tipuri de ghicitori, ca si 756 de variante ale acestora, culese de prin publicatii, dar si din colectii ale colaboratorilor sai de la Sezatoarea.
Descintecele romanilor (1931), care cuprinde 203 tipuri de incantatii populare, la care se adauga 2 200 de variante culese de prin volume si publicatii periodice, dar si din vechi manuscrise romanesti (din secolele al XVIII-lea si al XlX-lea). Caracter de corpus prezinta si lucrarea Credinti si superstitii ale poporului roman (1915), realizata tot pe baza materialului edit (din culegerile lui S. FI. Marian indeosebi) si inedit, trimis de vajnicii colaboratori de la Sezatoarea. Bune servicii a mai adus Artur Gorovei si prin monografia etnografica Ouale de Pasti (1937), documentat studiu comparativ, unic se pare in literatura de specialitate, asupra obiceiului incondeierii oualor, si, respectiv, prin brosura invatatori folcloristi (1940). Celelalte lucrari ale lui Artur Gorovei nu se mai retin, nici cele de popularizare: Datinile noastre la nastere (1909) si Datinile noastre la nunta (1910), de fapt niste rezumate ale marilor monografii etnografice ale lui S. FI. Marian. Nu se retin nici lucrarile sale teoretice. Notiuni de folclor (1933), care denota precaritatea pregatirii stiintifice a lui Artur Gorovei, si nici asa-zi-sele lui studii de folclor comparat: Legenda arborilor imbratisati (1913) si Serpele de casa (1941), mai degraba niste insailari de texte romanesti si straine fara mari virtuti teoretice si comparatiste. Exceptie face insa o mica, dar valoroasa contributie de etnologie juridica: Partea sufletului. Un vechi obicei juridic al poporului roman (1926).
OPERA:
Cimiliturile romanilor. Bucuresti. 1898 (ed. II, ingrijita si cuvint inainte de . Datcu, Bucuresti, 1972); Dupa dragoste, schite si nuvele, Bucuresti, 1901; Datinile noastre la nastere. Bucuresti, 1909, Bibi. Minervei nr. 33 (republicat in Literatura populara, I, 1976); Zmei si z.ine. Bucuresti, 1909, Bibi. populara „Socec", nr. 85-86; Datinile noastre la nunta. Bucuresti, 1910, Bibi. Minervei nr. 72 (republicat in Literatura populara, I. 1976); Botanica poporului roman, in colab. cu M. Lupescu, Falticeni, 1915; Credinti si superstitii ale poporului roman, Bucuresti, 1915; Cruzimi, Iasi, 1920; Monografia orasului Botosani, Falticeni, 1926; Alte vremuri. Amintiri literare. Falticeni, 1930; Descintecele romanilor. Bucuresti, 1931 (republicat in Literatura populara, II, 1985); Indicele analitic si alfabetic al celor 25 volume din revista „Sezatoarea", Falticeni, 1931; Notiuni de folclor. Bucuresti, 1933 (republicat in Literatura populara, I, 1976); Ouale de Pasti. Studiu de folclor. Bucuresti, 1937 (col. „Studii si cercetari", nr. XXX); Falticenii. Cercetari istorice asupra orasului. Falticeni, 1938; Zbuciumul unui suflet nou. ^Jurnalul unei femei, roman. Bucuresti, 1938; invatatori folcloristi. Bucuresti, 1940, col. „Cunostinte folositoare", seria C, nr. 93 (republicat in Literatura populara, I, 1976); Mestesugul vapsitului cu buruieni, Bucuresti, 1943, col. „Cunostinte folositoare", seria B, nr. 22; Literatura populara. Culegeri si studii, l-D, ed. ingrijita, studiu introductiv, note, bibliografie si indici de I. Datcu, Bucuresti, 1976-l985. |
REFERINTE CRITICE:
St. Orasanu, in Tinerimea romana, fascicula 1, 1898; Al. Antemireanu, in Epoca, nr. 1872, 1901; I. Man, in Binele public, nr. 3, 1901; M. Tufan, in Revista moderna, nr. 41, 1901; Wega, in Apararea nationala, nr. 308, 1901; M. Sadoveanu, in Viata Romaneasca, nr. 2, 1922; St. Tutescu, Folcloristii nostri, 1,1923; N. Rusu, in Buletinul Institutului de Literatura, fasc icula 3, brosura 4, buletinul nr. 22, 1924; N. Iorga, in Revista istorica, nr. 7-9, 1926; I. Siadbei, in Viata Romaneasca, nr. 10, 1926; Arald, in Miscarea, nr. 91, 1930; *** Lumea, Iasi, nr. 3536, 1930; 1.. Canta-cuzino, in Viitorul, nr. 6671, 1930; I. Teodorescu, in Adevarul literar si artistic, nr. 497,1930; Izabela Sadoveanu, in Adevarul literar si artistic, nr. 498, 1930; P. Zosin, in Opinia, nr. 7075, 1930; V. Bolo-ga. in Drumul nou, nr. 12, 1931; C. D. Fortunescu, in Arhivele Olteniei, nr. 56-58, 1931; G. Pascu, in Revista critica, nr. 3-4, 1931; D. Simonescii, in Datina, nr. 7-9,1931; L. Costin, in Gorjanul, nr. 33, 1932; C. D. Fortunescu, in Arhivele Olteniei, nr. 6l-62, 1932; N. Iorga, in Revista istorica, nr. l-3, 1932; M. Ruffini, in Ixires, nr. 1, 1932; C. D. Fortunescu. in Arhivele Olteniei, 1932; N. Iorga. in Revista istorica, nr. 10-l2, 1933; I. C. Cazan, in Sociologie romaneasca, nr. 2, 1936; A. van Gen-nep, in Mercure de France, Tome 278, 1937; D. Simonescii, in 1935 literar. Sinteza bibliografica de Miron Sunt, 1937; A. G. Stino, in Gindul nostru, nr. 12, 1937; Matilda Alexandrescu Dersca, in Cuget clar, nr. 3, 1939; Ileana Bucur, in Opinia, nr. 9544, 1939; I. Const. Delabaia, in Neamul romanesc, nr. 40-. 1939; A. G. Stino, in Neamul romanesc, nr. 23-25, 1939; L. Morariu, in Fat-Frumos, nr. 6, 1941; I. D. Laudat, in Limba si literatura, voi. X, 1965; I. Muslea, in Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei pe anii 1962-l964, 1966; Lucia Ho-pu, in Anuar ele lingvistica si istorie literara, tom. XVII. 1967; Ov. Densusiunu, Opere, I, 1968; Gh. Vrabie, Folcloristica romana, 1968; Scrisori catre Artur Gorovei, ed. ingrijita si introducere de Maria Luiza Ungureanu, 1970: P. Ursache, „Sezatoarea" !n contextul folcloristicii, 1972; C. Otobacu, in Sap-lamina, nr. 110, 1973; I. Talos, in Orizont, nr. 39, 1973; Ov. Barlea, Istoria folcloristicii romanesti, 1974; I. D. Laudat, in Radovi Simpozijuma o ju-goslovensko-rumunskim uzajamnostima u oblasti narodne knjizevnosti, 1974; D. Florea-Rariste, in Steaua, nr. 9, 1976; I. Oprisan, in Revista de istoric si teorie literara, nr. 4,1976; S. Duicu, in Vatra, nr. 2, 1977; O. Vaduva, in Revista de etnografie si folclor, nr. 1, 1977; N. Bot, in Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, voi. IX, 1977; I. Dat-cu-Sabina C. Stroescu, Dictionarul folcloristilor, I, 1979; V. Florea, in Anuarele lingvistica si istorie literara, tom, XXVII, 1979-l980; idem, in Anuarul de folclor, voi. II, 1981; L. Berdan, in Anuar de lingvistica si istorie literara, XXX-XXXI, 1985-l987; I. Cuceu, Anuarul de folclor, voi. V-VII, 1987. |
Vincenzo
Monti
Biografie
Vincenzo
Monti ( Alfonsine , 19 luna februarie anul
1754 - Milano , 13 Octombrie Noiembrie anul
1828 ) a fost un poet , scriitor , dramaturg și traducător italian .
Lucrări majore
·
1782 - Sing pentru nașterea Dauphin , Pelerinul
apostolic , Sciolti Sigismund Chigi , Gânduri
de dragoste
·
1797 - Musogonia (poem neterminat, începută în
1793), Prometeu (poem neterminat), fanatism , superstiție , pericol (poezii), pentru
conferința Udine (cântec)
·
1800 - Pentru eliberarea (cântec), după bătălia
de la Marengo , traducerea de lucru a lui Voltaire La Pucelle d'Orléans → Fecioara
din Orleans
·
1822 - Pentru un tablou Agricola, reprezentand fiica autorului (Sonet), Pentru
cele patru mese de Agricola (cântec)
·
O mie de șaptesprezece ani din
ce în ce mai sută de echipaj de opt vâslași - unul și același lucru mie opt sute douazeci si - numărul șase - Propunere de unele
corecturi și adăugiri la vocabularul Bran
VIII
E-naltă noaptea: în
tăcerea-adâncă
doarme-ngropată lumea și-mpreună
cu ea furtuna-n pieptul meu se-alină.
Zvâcnesc din pat și-n taină privesc cerul;
văd, printre norii albi pe care vântul
cu furie-i gonește și-i destramă,
pe-a cerului câmpii fără hotare
din loc în loc pustii sclipiri de stele.
O, stele dragi! Și voi dar, vă veți duce
cândva, când de la voi Cel pururi veșnic
privirea și-o va lua și sori va stinge?
Și tu, cu carul răsturnat, de-asemeni
va fi să cazi, o, blândă stea târzie**,
tu, cea mai dulce de pe cerul nostru?
De ce-ți dezvălui chipul numai mie
și-mi amintești de noaptea fericită,
când, stând alături de iubita-mi castă,
privirii ei i te-arătam cu mâna?
Luminile, cu ochii numai zâmbet,
ea-ți contempla; și,-nfrânt de bucurie,
eu la genunchii-i prosternat căzusem,
sorbind din ochi un chip*** mai plin de vrajă,
mai vrednic să-mi primească-n dar iubirea,
mai vrednic de suspinele-mi profunde.
O, amintiri! O, clipe dulci! De-a pururi,
de-a pururi v-am pierdut și-s încă-n viață?
E-aceasta pace-n zbucium și-alinare
de patimi adormite? Ah, adâncă
tăcerea nopții m-a-nșelat și-a firii
tristă și mută-nfățișare sumbră!
Începe iar văzduhul să răsune
de-a mele lungi suspine și sub pleoape
se-ngroașe vâna lacrimilor mele.
doarme-ngropată lumea și-mpreună
cu ea furtuna-n pieptul meu se-alină.
Zvâcnesc din pat și-n taină privesc cerul;
văd, printre norii albi pe care vântul
cu furie-i gonește și-i destramă,
pe-a cerului câmpii fără hotare
din loc în loc pustii sclipiri de stele.
O, stele dragi! Și voi dar, vă veți duce
cândva, când de la voi Cel pururi veșnic
privirea și-o va lua și sori va stinge?
Și tu, cu carul răsturnat, de-asemeni
va fi să cazi, o, blândă stea târzie**,
tu, cea mai dulce de pe cerul nostru?
De ce-ți dezvălui chipul numai mie
și-mi amintești de noaptea fericită,
când, stând alături de iubita-mi castă,
privirii ei i te-arătam cu mâna?
Luminile, cu ochii numai zâmbet,
ea-ți contempla; și,-nfrânt de bucurie,
eu la genunchii-i prosternat căzusem,
sorbind din ochi un chip*** mai plin de vrajă,
mai vrednic să-mi primească-n dar iubirea,
mai vrednic de suspinele-mi profunde.
O, amintiri! O, clipe dulci! De-a pururi,
de-a pururi v-am pierdut și-s încă-n viață?
E-aceasta pace-n zbucium și-alinare
de patimi adormite? Ah, adâncă
tăcerea nopții m-a-nșelat și-a firii
tristă și mută-nfățișare sumbră!
Începe iar văzduhul să răsune
de-a mele lungi suspine și sub pleoape
se-ngroașe vâna lacrimilor mele.
Marin
Sorescu
Biografie
Marin Sorescu
Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzeşti, judeţul Dolj - d. 8 decembrie 1996, Bucureşti) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător) a fost cunoscut în timpul vieţii pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. S-a facut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate. Fară a se înscrie într-un partid politic după Revoluţia română din 1989, ocupă functia de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice "Singur printre poeţi". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane. În 1966 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reuşind să repete această performanţă de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tuşiţi" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum şi ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic şi degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal şi roman.
Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia Setea Muntelui de sare, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul şi Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în Există nervi sau teatrul istoric în A treia ţeapă, sau scrie o serie de comedii cum ar fi Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia muşcătoare, împrumutată din lirica soresciană.
Deşi rămasă în umbra capodoperelor lirice şi dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română. Viziunea vizuinii şi, mai ales, Trei dinţi din faţă sunt două din romanele sale cele mai reperezentative.
Distincţii
Premiul Academiei Române (1968, 1977)
Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970
Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970
"Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florenţa, 1978
Premiul Internaţional de Poezie "Fernando Riello", Madrid, Spania, 1983
premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate
Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de şase ori, pentru poezie, teatru şi critică literară)
Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzeşti, judeţul Dolj - d. 8 decembrie 1996, Bucureşti) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător) a fost cunoscut în timpul vieţii pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. S-a facut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate. Fară a se înscrie într-un partid politic după Revoluţia română din 1989, ocupă functia de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice "Singur printre poeţi". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane. În 1966 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reuşind să repete această performanţă de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tuşiţi" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum şi ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic şi degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal şi roman.
Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia Setea Muntelui de sare, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul şi Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în Există nervi sau teatrul istoric în A treia ţeapă, sau scrie o serie de comedii cum ar fi Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia muşcătoare, împrumutată din lirica soresciană.
Deşi rămasă în umbra capodoperelor lirice şi dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română. Viziunea vizuinii şi, mai ales, Trei dinţi din faţă sunt două din romanele sale cele mai reperezentative.
Distincţii
Premiul Academiei Române (1968, 1977)
Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970
Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970
"Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florenţa, 1978
Premiul Internaţional de Poezie "Fernando Riello", Madrid, Spania, 1983
premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate
Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de şase ori, pentru poezie, teatru şi critică literară)
Capriciu
În fiecare seară
Strâng de prin vecini
Toate scaunele
disponibile
Şi le citesc versuri.
Scaunele sunt foarte
receptive
La poezie,
Dacă ştii cum să le
aşezi.
De aceea
Eu mă emoţionez,
Şi timp de câteva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul
meu
Peste zi.
Întâlnirile noastre
Sunt de obicei sobre,
Fără entuziasme
De prisos.
În orice caz,
Înseamnă că fiecare
Ne-am făcut datoria,
Şi putem merge
Mai departe.
Simetrie
Mergeam asa,
Cand deodata in fata
mea,
S-au desfacut doua
drumuri :
Unul la dreapta,
Si altul la stanga,
Dupa toate regulile
simetriei.
Am stat,
Am facut ochii mici,
Mi-am tuguiat buzele,
Am tusit,
Si-am luat-o pe cel
din dreapta
(Exact cel care nu
trebuia,
Dupa cum s-a dovedit
dupa aceea).
Am mers pe el cum am
mers,
De prisos sa mai dau
amanunte.
Si dupa aceea in fata
mea s-au cascat doua
Prapastii :
Una la dreapta
Alta la stanga.
M-am aruncat in cea
din stanga,
Fara macar sa clipesc,
fara macar sa-mi fac vant,
Gramada cu mine in cea
din stanga,
Care, vai, nu era cea
captusita cu puf!
Taras, m-am urnit mai
departe.
M-am tarat ce m-am
tarat,
Si deodata in fata mea
S-au deschis larg doua
drumuri.
"V-arat eu voua
!" - mi-am zis -
Si-am apucat-o tot pe
cel din stanga,
In vrajmasie.
Gresit, foarte gresit,
cel din dreapta era
Adevaratul,
adevaratul, marele drum, cica.
Si la prima rascruce
M-am daruit cu toata
fiinta
Celui din dreapta. Tot
asa,
Celalalt trebuia acum,
celalalt...
Acum merindea imi e pe
sfarsite,
Toiagul din mana
mi-a-mbatranit,
Nu mai dau din el
muguri,
Sa stau la umbra lor
Cand m-apuca
disperarea.
Ciolanele mi s-au
tocit de pietre,
Scartaie si maraie
impotriva-mi,
C-am tinut-o tot
intr-o greseala...
Si iata in fata mea
iar se casca
Doua ceruri :
Unul in dreapta.
Altul la stanga.
Scrisori din camera de alături
Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada,
Ca un perete pe care schiaza
Gindurile noastre de iarna.
Din fuga trenului ai zarit
Prin nameti un vinator.
A aparut intii pusca intinsa - Tocmai ochea
Un fulg de zapada.
O bubuitura si toata iarna
S-a naruit din cer, ingropindu-l în zapada.
Copacii parca plecasera si ei
Să haituiasca Baraganul
("Baragan" - loc unde viscoleste,
Asa se traduce, din cumana.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar asa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)
Iata-ne, asadar pierduti în desertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai si provocat.
Ai dorit atita să ninga, stiai ca fenomenul tine
De concentrarea ta... Si te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai opreste.
Roseata din obraji coloreaza peisajul. Ai febra?
"Nu, dar vreau să colorez peisajul".
Foloseste rujul, mai bine.
Tu esti de tinut intr-un castel
Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la fulgi.
Si eu să vin la tine
Intr-o sanie trasa de cerbi,
Să mă urc în iatac, pe-un turtur imens,
Să urc si să cobor, ca e alunecos,
Si iar să dau să mă catar... si tu să-mi arunci
Niste pinteni.
Să cioplesc sloiul, urcindu-mă
Să-i dau pinteni
Si să apar sus, c-o floare de gheata
In mâna. "Unde e geamul?
Să-ti plantez pe el aceasta
Floare de gheata."
"O, ador florile de gheata", să zici,
"Unde-ai gasit-o?" Hai să iesim putin.
"Unde, iar afara? Iar în zapada? Iar în tren?
Iar vagon neincalzit?"
Eu sint un om de interior,
Pentru ca sint numai suflet
Si sufletul e de interior.
Sint un om de budoar, de stat intre perne,
Printre carti, printre rujuri...
Tot ce emana caldura
Si intimitate. Pune-mă la o masa de restaurant
C-o suta de insi în jur,
Care se uita la tine
Si inghet.
N-am ce să-ti spun, parca nu ne mai cunoastem.
Tu îmi citesti inceputul de enervare
Pe freamatul degetelor,
Pe miscarea de la coltul ochilor
Si "Hai să mergem", zic.
"Unde?"
In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasa de cerbi.
Tot în tren sintem? Tot.
TEATRU/FILM 19 Februarie
De Marin Sorescu
Biografie
Marin
Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzeşti, judeţul Dolj - d. 8 decembrie 1996,
Bucureşti) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români
contemporani. Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător) a fost
cunoscut în timpul vieţii pe aproape toate continentele planetei. Operele lui
au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute
în străinătate. S-a facut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură,
deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate. Fară a se înscrie
într-un partid politic după Revoluţia română din 1989, ocupă functia de
Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5
mai 1995).
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice "Singur printre poeţi". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane. În 1966 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reuşind să repete această performanţă de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tuşiţi" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum şi ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic şi degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal şi roman.
Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia Setea Muntelui de sare, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul şi Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în Există nervi sau teatrul istoric în A treia ţeapă, sau scrie o serie de comedii cum ar fi Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia muşcătoare, împrumutată din lirica soresciană.
Deşi rămasă în umbra capodoperelor lirice şi dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română. Viziunea vizuinii şi, mai ales, Trei dinţi din faţă sunt două din romanele sale cele mai reperezentative.
Distincţii
Premiul Academiei Române (1968, 1977)
Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970
Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970
"Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florenţa, 1978
Premiul Internaţional de Poezie "Fernando Riello", Madrid, Spania, 1983
premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate
Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de şase ori, pentru poezie, teatru şi critică literară)
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice "Singur printre poeţi". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane. În 1966 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reuşind să repete această performanţă de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tuşiţi" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum şi ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic şi degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal şi roman.
Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia Setea Muntelui de sare, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul şi Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în Există nervi sau teatrul istoric în A treia ţeapă, sau scrie o serie de comedii cum ar fi Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia muşcătoare, împrumutată din lirica soresciană.
Deşi rămasă în umbra capodoperelor lirice şi dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română. Viziunea vizuinii şi, mai ales, Trei dinţi din faţă sunt două din romanele sale cele mai reperezentative.
Distincţii
Premiul Academiei Române (1968, 1977)
Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970
Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970
"Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florenţa, 1978
Premiul Internaţional de Poezie "Fernando Riello", Madrid, Spania, 1983
premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate
Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de şase ori, pentru poezie, teatru şi critică literară)
Iona:
Cu Maria Ploae
Biografie
Nascuta pe 19 februarie 1951 în localitatea Dealu Perjului, județul Bacău, a fost primul copil din cei 5 ai familiei Tache Giugaru si Victoria Pavelia. Inca de la varsta frageda, 5-6 ani, descopera mirajul scenei de la "gradinita" unde recita si canta, mostenind talentul mamei sale care nu o data interpreta diverse roluri pe scena Caminului Cultural, unde venea tot satul, iar piesele erau montate "la lumina de gaz" a lampii.
La varsta de 12 ani este luata la Bucuresti de sora mamei ei Elena si sotul acesteia Ion Ploae, care mai tarziu o si infiaza, numele ei devenind Maria Ploae. Venita la scoala in Bucuresti, cei doi parinti adoptivi o cresc si o educa cu multa dragoste si ii transmit si ei dragostea pentru poezie. Se inscrie la Scoala Populara de arta, unde urmeaza cursurile de actorie cu actrita Maria Potra si teatrul/actoria devine visul ei.
In 1972, dupa o incercare in anul anterior nereusita, intra la I.A.T.C, obtinand unul din cele 5 locuri scoase la concurs, avand colegi la clasa de actorie pe Horatiu Malaele, Dan Condurache, Radu Vaida si Rozina Campos.
Inca de studenta este descoperita de Sergiu Nicolaescu care-i ofera rolul Dra Jugu din filmul Un Comisar acuza din 1973. Mircea Veroiu ii incredinteaza rolul Sida din ecranizarea dupa romanul "Mara" de Ioan Slavici, un rol de debut exceptional de bine interpretat, cu sensibilitate, delicatete si franchete in "Dincolo de pod", unde joaca alaturi de nume celebre ale teatrului si filmului romanesc: Irina Petrescu, Leopoldina Balanuta, Petrica Gheorghiu... si in "Toamna Bobocilor", o comedie de succes a acelor vremuri.
Dupa absolvirea facultatii (1975) joaca in Pintea, alaturi Florin Piersic, "Dumbrava minunata" etc.
Cel ce ii va deveni sot pana in prezent ii incredinteaza rolul din Luchian si Undeva in est si frumoasa actrita devine o aparitie remarcabila atat in teatru cat si in film.
Se casatoreste in 1976 cu regizorul Nicolae Margineanu, fiul unui mare psiholog roman, inchis in temnitele comuniste, au impreuna trei copii: Ana Margineanu, azi regizor de teatru si film care in prezent "ii dirijeaza pasii" mamei sale la Teatrul Foarte Mic in piesele puse in scena de ea, Nicolae Margineanu Jr., ce a terminat facultatea de multimedia si lucreaza in lumea artistica, si Oana Maria Margineanu, actrita ce a debutat in filmul tatalui ei Logodnicii din America.
Laudata pentru Binecuvantata fii, inchisoare din 2003, continua sa joace in film, teatru si filme/seriale Tv.
La varsta de 12 ani este luata la Bucuresti de sora mamei ei Elena si sotul acesteia Ion Ploae, care mai tarziu o si infiaza, numele ei devenind Maria Ploae. Venita la scoala in Bucuresti, cei doi parinti adoptivi o cresc si o educa cu multa dragoste si ii transmit si ei dragostea pentru poezie. Se inscrie la Scoala Populara de arta, unde urmeaza cursurile de actorie cu actrita Maria Potra si teatrul/actoria devine visul ei.
In 1972, dupa o incercare in anul anterior nereusita, intra la I.A.T.C, obtinand unul din cele 5 locuri scoase la concurs, avand colegi la clasa de actorie pe Horatiu Malaele, Dan Condurache, Radu Vaida si Rozina Campos.
Inca de studenta este descoperita de Sergiu Nicolaescu care-i ofera rolul Dra Jugu din filmul Un Comisar acuza din 1973. Mircea Veroiu ii incredinteaza rolul Sida din ecranizarea dupa romanul "Mara" de Ioan Slavici, un rol de debut exceptional de bine interpretat, cu sensibilitate, delicatete si franchete in "Dincolo de pod", unde joaca alaturi de nume celebre ale teatrului si filmului romanesc: Irina Petrescu, Leopoldina Balanuta, Petrica Gheorghiu... si in "Toamna Bobocilor", o comedie de succes a acelor vremuri.
Dupa absolvirea facultatii (1975) joaca in Pintea, alaturi Florin Piersic, "Dumbrava minunata" etc.
Cel ce ii va deveni sot pana in prezent ii incredinteaza rolul din Luchian si Undeva in est si frumoasa actrita devine o aparitie remarcabila atat in teatru cat si in film.
Se casatoreste in 1976 cu regizorul Nicolae Margineanu, fiul unui mare psiholog roman, inchis in temnitele comuniste, au impreuna trei copii: Ana Margineanu, azi regizor de teatru si film care in prezent "ii dirijeaza pasii" mamei sale la Teatrul Foarte Mic in piesele puse in scena de ea, Nicolae Margineanu Jr., ce a terminat facultatea de multimedia si lucreaza in lumea artistica, si Oana Maria Margineanu, actrita ce a debutat in filmul tatalui ei Logodnicii din America.
Laudata pentru Binecuvantata fii, inchisoare din 2003, continua sa joace in film, teatru si filme/seriale Tv.
- Pop-Up (2015) - Nina
- Poarta Albă (2014) - mama lui Ninel Trailer
- Monsters University / Universitatea monștrilor (2013) - Dna Graves (versiune română) Trailer
- Părintele Arsenie Boca, omul lui Dumnezeu (2011)
- The Princess and the Frog / Prințesa și Broscoiul (2009) - Eudora (voce) Trailer
- Doctori de mame (2008) - Letitia Zaharescu
- Logodnicii din America (2007) - Sanda Trailer
- Dragoste de mamă (2006) - Doina
- Inocenta furata (2006) - Angela
- Binecuvântată fii, închisoare (2002) - Nicoleta Bruteanu Trailer
- Faimosul Paparazzo (1999) Trailer
- Fii cu ochii pe fericire (1999)
- Șarpele (1996) - voce Dorina
- Vox Maris (1995)
- Ochii care nu se văd (1994) - Mara
- Predchuvstviye (1992)
- Undeva in Est (1991) - Stanca Trailer
- Campioana (1990)
- Desene pe asfalt (1989)
- Un bulgăre de humă (1989) - Veronica Micle Trailer
- Cuibul de viespi (1987) - Margareta "Margot" Aldea, fiica Anetei Duduleanu
- Promisiuni (1985)
- Întoarcerea din iad (1983) - Veronica Trailer
- Anul 1848 (1982)
- Așteptând un tren (1982)
- Ștefan Luchian (1981) Trailer
- Dumbrava minunată (1980)
- La rascrucea marilor furtuni (1980) - Maria Rosetti
- Drumuri în cumpănă (1979)
- Mania (1977)
Dumbrava minunată:
Cu Marcela
Rusu, actriță
Biografie
Marcela Rusu s-a născut în 1926 la Galați. A fost o femeie care a știut ce-a vrut, atât în profesia pe care și-a ales-o, cât și în viața particulară. S-a căsătorit mai întâi cu regizorul și profesorul de actorie Moni Ghelerter, apoi cu liderul comunist Alexandru Bârlădeanu și la urma cu scriitorul Aurel Baranga.
Remarcată de critici încă de la debut pentru talentul ei excepțional, deși cam dramatiza, a reușit să se impună însa în lumea teatrului, facând o carieră frumoasă, jucând cu forță și multa pasiune, roluri principale din dramaturgia universală, atat din repertoriul "clasic" rus, precum: Nina din "Pescarusul" si Irina din "Trei surori", cat si din cel sovetic, "la zi", Sura din "Egor Buliciov si altii" și Femeia-comisar din "Tragedia optimista", dar și din cel "internațional" consacrat, precum: Desdemona din "Othello", si modern: Martha din "Cui e frica de Virginia Woolf", si Lizzie Curry din "Omul care aduce Ploaie", o piesa din "Mid-West"-ul american, in 1957, in acele timpuri de teroare, cand, daca se aduceau filme din "vest", erau cele din "neorealismul italian" ale lui Roberto Rossellini, Vittorio De Sica, Cesare Zavattini, Luchino Visconti, Giuseppe De Santis, Suso Cecchi d'Amico, Federico Fellini etc. sau "Vagabondul" lui Raj Kapoor!..., in regia lui Liviu Ciulei, și "Mutter Courage".
Din repertoriul românesc a jucat in "Citadela sfărâmată" de Horia Lovinescu, "Seful Sectorului Suflete" de Al. Mirodan, și în multe alte piese scrise de soțului ei, Aurel Baranga, precum: "Fii cuminte, Cristofor!", "Interesul general", "Opinia publica", "Sfantul Mitica blajinul", "Travesti" etc.
In film nu a aparut prea mult, doar in "Citadela sfaramata" (1957) si "Fii cuminte Cristofor" (1967).
A cantat insa si o melodie care a ramas: Marcela Rusu - La un pas de fericire, dar a fost probabil singura actrita care și-a permis să-l bată pe Radu Beligan, după chiar mărturisirea acestuia...
A murit pe 19.02.2002 în București, dorind să fie incinerată, fără mare pompă și protipendadă, așa precum fusese și "Farsa atroce" la înmormântarea lui Baranga, pe care o descrie foarte bine Dinu Sararu, când ea a apărut veselă într-o rochie "curcubeu", în timp ce "tovarașii" au apărut sobru in negru, ca niste cioclii..., iar cenușa ei să fie împrăștiată pe treptele "Teatrului Național" din București, unde a jucat peste 30 de ani, adica "toata viata".
Si fiindcă a fost o mare fumătoare, s-au mai aruncat și câteva țigări.
- Fii cuminte, Cristofor! / (1967) - profesoara Emma Bellea
- Citadela sfaramata (1957)
- Bulevardul 'Fluieră Vântu' (1950)
Nunta lui Krecinski - Aleksandr Sukhovo-Kobylin
SFATURI
UTILE 19 Februarie
Apa imbuteliata Afacerea Secolului
Vă
prezint un film documentar, care vă va determina să nu mai consumați niciodată
apă îmbuteliată! https://youtu.be/eemfiATI898
De ce nu este bună apa îmbuteliată în plastic?
GÂNDURI
PESTE TIMP 19 Februarie
COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC - TRADIȚII ȘI MODERNISM 19 Februarie
Costumul popular din Banatul sârbesc
Portul popular din Sân-Mihai
În cele ce urmează ne-am propus să descriem cele mai importante componente ale îmbrăcămintei folosite de sâmienți care datează de la începutul secolului XX până în perioada în care se folosește îmbrăcămintea produsă industrial. Cu atât mai mult cu cât costumația folosită la majoritatea coregrafiilor se bazează tocmai pe portul de altădată.
Pentru a face cunoscut cititorilor portul popular, vom proceda la o trecere în revistă a acestuia.
Pentru a face cunoscut cititorilor portul popular, vom proceda la o trecere în revistă a acestuia.
Portul popular bărbătesc se încadrează în portul popular din Banat, având o notă specifică locului, cu ornamentație, ocupând un loc de frunte în patrimoniul cultural al satului. În pofida vremurilor grele, portul bărbătesc și-a păstrat elementele de bază până prin anii 1905-1906. Și anume era de două feluri: de vară și de iarnă.
Portul bărbătesc de iarnă își are specificul său dar seamănă cu portul din satele românești: Uzdin, Seleuș, Barițe, Nicolinț, Vladimirovaț, Ovcea și Glogoni. Componentele sale sunt: căciula, pălăria, cămașa (scurtă sau lungă) cu mâneci largi și guler mic, prașchie, cioareci, izmene, lungi și làrgi, cojoc – cojoc scurt din piele, numit benchieș, duruț, burdic, ciorapi, papuci, boșcă, chimeșancă (de culoare neagră).
1. Căciula se încadrează în portul de iarnă, fiind de culoare neagră, țuguiată. La căciulă se observă unele schimbări în aspectul ținutei. Într-o perioadă se trece la căciulă rotundă (o influență a portului sârbesc). De sărbători în căciulă se prinde o pană de păun. Vara se purta pălărie de culoare închisă: negru, brun și gri. Trebuie accentuat că nu s-a mers cu capul descoperit. Doar în caz de doliu bărbații umblau cu capul gol.
Portul bărbătesc de iarnă își are specificul său dar seamănă cu portul din satele românești: Uzdin, Seleuș, Barițe, Nicolinț, Vladimirovaț, Ovcea și Glogoni. Componentele sale sunt: căciula, pălăria, cămașa (scurtă sau lungă) cu mâneci largi și guler mic, prașchie, cioareci, izmene, lungi și làrgi, cojoc – cojoc scurt din piele, numit benchieș, duruț, burdic, ciorapi, papuci, boșcă, chimeșancă (de culoare neagră).
1. Căciula se încadrează în portul de iarnă, fiind de culoare neagră, țuguiată. La căciulă se observă unele schimbări în aspectul ținutei. Într-o perioadă se trece la căciulă rotundă (o influență a portului sârbesc). De sărbători în căciulă se prinde o pană de păun. Vara se purta pălărie de culoare închisă: negru, brun și gri. Trebuie accentuat că nu s-a mers cu capul descoperit. Doar în caz de doliu bărbații umblau cu capul gol.
2. Prașchia era confecționată din piele de culoare brun închis și avea o lățime care se estima la 10-15 cm. Era împodobită cu ornamentații de metal alb și galben. Motivele florale cu cercuri acopereau întreaga suprafață. Prașchia avea cataramă galbenă cu (ișloci). Feciorii purtau cele mai frumoase prașchii cu ornamente deosebite, în timp ce vârstnicii aveau prașchii mai obișnuite, fără ornamente. Prașchia se purta peste cioareci și izmene. Ea avea menirea să țină strâns talia la muncă grea, dar și pentru a accentua elementul estetic, talia zveltă a feciorilor.
Prașchia era confecționată de meșteșugari din Vladimirovaț și Vârșet. Cei care făceau hamuri la cai, confecționau și prașchii.
3. Cămașa scurtă era îmbrăcată de bărbați pentru a fi pusă în cioareci. Cămașa lungă cu mâneci lungi și largi, cu guler mic, se încheie în față de 3-4 nasturi. Ea era confecționată din pânză de argantin și țesută din două ițe, plus două tălpițe din bumbac. Din această pânză se confecționau cămăși de sărbătoare și pentru defuncți. Se confecționa bumbac alb, în fuior bătut, bumbac galben pentru cămăși și izmene de uz casnic și pentru munca țăranilor. Înălbirea pânzei se făcea cu o pungă de cenușă în apă și prin spălarea ei în leșie uscată, ca apoi să fie uscată la soare.
Prașchia era confecționată de meșteșugari din Vladimirovaț și Vârșet. Cei care făceau hamuri la cai, confecționau și prașchii.
3. Cămașa scurtă era îmbrăcată de bărbați pentru a fi pusă în cioareci. Cămașa lungă cu mâneci lungi și largi, cu guler mic, se încheie în față de 3-4 nasturi. Ea era confecționată din pânză de argantin și țesută din două ițe, plus două tălpițe din bumbac. Din această pânză se confecționau cămăși de sărbătoare și pentru defuncți. Se confecționa bumbac alb, în fuior bătut, bumbac galben pentru cămăși și izmene de uz casnic și pentru munca țăranilor. Înălbirea pânzei se făcea cu o pungă de cenușă în apă și prin spălarea ei în leșie uscată, ca apoi să fie uscată la soare.
4. Cojocul este o piesă importantă în portul bărbătesc de iarnă. Se pare că era și cea mai costisitoare. Se zice că ar fi costat o avere și nu rareori aceia care își pregăteau feciorii de însurat își vindeau holdele pentru a le putea confecționa cojocul, cu care aveau să se prezinte la jocul din mijlocul satului. Tot în cojoc, feciorii din sat se prezentau la cununie.
Cojocul se confecționa la comandă. Clientul deseori dicta cât de bogată va fi ornamentația acestuia. În ceea ce privește culoarea, predomina cărmăjânul. Motivul floral era mai simplu. Specifice sunt și oglinzile care s-au aplicat doar la aceia care aveau mai mulți bani să plătească acest ornament. Cojocul bărbătesc era mai lung, în timp ce cojocul femeiesc, mai scurt. Erau identice, aceeași lucrătură, aveau aceeași culoare și se deosebeau doar prin lungime.
Cojoacele din Vladimirovaț erau cu cele mai multe ornamente din Banatul iugoslav, pe lângă cele din Uzdin, Barițe. Nicolinț. Cojocul, duruțul și burdicul erau confecționate de cojocarii din Sân-Mihai.
5. Burdicul (pieptaru!) era confecționat din piele de oaie și era fără mâneci. Era de culoare brun închis, cărămiziu. ornamentat cu merișoare. În față avea 5 nasturi de piele. Sub braț încă trei nasturi din piele, iar pe umărul stâng încă doi. Era scurt până la brâu. Partea din față este foarte bogat ornamentată cu piele aplicată și o floare mare pe piept și cu flori mai mici presărate pe cealaltă suprafață. Burdicul sau pieptarul are decor aplicativ din piele lucioasă. Mai târziu, prin anul 1940 Vasa și Alexa Gătăianț (Leca Cecea) le făceau mai ornamentate, aplicând oglinzi, piele de culoare roșie sub formă de floare.
Cojocul se confecționa la comandă. Clientul deseori dicta cât de bogată va fi ornamentația acestuia. În ceea ce privește culoarea, predomina cărmăjânul. Motivul floral era mai simplu. Specifice sunt și oglinzile care s-au aplicat doar la aceia care aveau mai mulți bani să plătească acest ornament. Cojocul bărbătesc era mai lung, în timp ce cojocul femeiesc, mai scurt. Erau identice, aceeași lucrătură, aveau aceeași culoare și se deosebeau doar prin lungime.
Cojoacele din Vladimirovaț erau cu cele mai multe ornamente din Banatul iugoslav, pe lângă cele din Uzdin, Barițe. Nicolinț. Cojocul, duruțul și burdicul erau confecționate de cojocarii din Sân-Mihai.
5. Burdicul (pieptaru!) era confecționat din piele de oaie și era fără mâneci. Era de culoare brun închis, cărămiziu. ornamentat cu merișoare. În față avea 5 nasturi de piele. Sub braț încă trei nasturi din piele, iar pe umărul stâng încă doi. Era scurt până la brâu. Partea din față este foarte bogat ornamentată cu piele aplicată și o floare mare pe piept și cu flori mai mici presărate pe cealaltă suprafață. Burdicul sau pieptarul are decor aplicativ din piele lucioasă. Mai târziu, prin anul 1940 Vasa și Alexa Gătăianț (Leca Cecea) le făceau mai ornamentate, aplicând oglinzi, piele de culoare roșie sub formă de floare.
6. Ciorecii aparțin portului bărbătesc de iarnă. Erau confecționați din șubă albă, puțin ornamentați cu găitane de culoare neagră, în față având ornamente sub formă de buzunare fără nici o floare. Erau modești, fără mari ornamente și cu foarte puține cusături, deosebindu-se de cioarecii din alte regiuni și sate românești: Barițe, Seleuș, Vladimirovaț, Uzdin. Cioarecii aveau același model.
La Sân-Mihai ei erau confecționați de Gheorghe Scumpia (ªerbănescu Didu), iar în 1890, de Ion Scumpia (Cecea) și de Panta Șămanț (Iconariu). Bărbații mai purtau și cioareci așa numiți brigeși. Primul din sat i-au purtat a lui Muscalu și (Ion Ardelean) a lu Cucu prin 1906.
La Sân-Mihai ei erau confecționați de Gheorghe Scumpia (ªerbănescu Didu), iar în 1890, de Ion Scumpia (Cecea) și de Panta Șămanț (Iconariu). Bărbații mai purtau și cioareci așa numiți brigeși. Primul din sat i-au purtat a lui Muscalu și (Ion Ardelean) a lu Cucu prin 1906.
Duruțul era tricotat din lână sură, în brun, cenușiu, negru, cu tivitură (cival) în cărmăjân, fără nici un ornament. Avea o tivitură roată de guler și în partea inferioară, precum și la buzunare într-o culoare bordo.
7. Papucii prezintă toată dibăcia femeilor din acest sat. Predomină culorile: negru, verde, cărămiziu. În 1960 întâlnim papuci lucrați din pânză pe o bază neagră. S-au ornamentat cu flori în diferite culori și s-au lucrat ca la goblen, după un tipar și model anumit. Papucii erau identici și la femei și la bărbați.
Opregul este piesa de îmbrăcăminte caracteristică portului popular femeiesc din Banat, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară mai lată. Se țesea la război, prin combinarea mai multor materiale, cum sunt: bumbacul. firul de păr de oaie, etc. Femeile tinere aveau opreg în bordo, iar cele mai în vârstă de culoare neagră. Opregul se îmbracă în loc de boșcă.
8. Sumna (sucna) era din țesătură neagră sau bordo. Peste sucnă, femeile mai în vârstă purtau opreg negru în loc de boșcă.
9. Pârslucul este un obiect vestimentar la femei. Era confecționat din șubă sau de vidră în bej, negru de jelit (doliu) sau pur și simplu în alb. Pârslucul era un obiect vestimentar îmbrăcat la joc, la nunți sau sărbători. Era cu mâneci sau fără.
7. Papucii prezintă toată dibăcia femeilor din acest sat. Predomină culorile: negru, verde, cărămiziu. În 1960 întâlnim papuci lucrați din pânză pe o bază neagră. S-au ornamentat cu flori în diferite culori și s-au lucrat ca la goblen, după un tipar și model anumit. Papucii erau identici și la femei și la bărbați.
Opregul este piesa de îmbrăcăminte caracteristică portului popular femeiesc din Banat, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară mai lată. Se țesea la război, prin combinarea mai multor materiale, cum sunt: bumbacul. firul de păr de oaie, etc. Femeile tinere aveau opreg în bordo, iar cele mai în vârstă de culoare neagră. Opregul se îmbracă în loc de boșcă.
8. Sumna (sucna) era din țesătură neagră sau bordo. Peste sucnă, femeile mai în vârstă purtau opreg negru în loc de boșcă.
9. Pârslucul este un obiect vestimentar la femei. Era confecționat din șubă sau de vidră în bej, negru de jelit (doliu) sau pur și simplu în alb. Pârslucul era un obiect vestimentar îmbrăcat la joc, la nunți sau sărbători. Era cu mâneci sau fără.
10. Izmene largi de argătin se purtau vara și se legau cu brăcinare. Peste izmene bărbații purtau boșcă lungă până la genunchi, cu o lamă pe mijloc, unde era trecut numele posesorului: Stanicu Ion… Stanicu Sima…
Izmene se făceau la Seleuș și la Sân-Mihai (Panta Todoran – Gârbavu). Predomina culoarea albă, culori mari albastre. Deseori îmbrăcați astfel, feciorii mergeau și la joc. Aveau cămașă lungă și largă, prașchie bătută cu ornamentații metalice și 2-3 catarame. Boșca era în albastru închis, cu floricele albe și o lamă cu numele feciorilor care o purtau. Peste cămașa de arămiz aveau burdic scurt, pălărie, papuci de lână cu flori, cu vârful lucrat și căptușit cu piele și o lucrătură mică din piele, prinsă cu un nasture. Bărbații purtau și cizme crețe și cizme drepte (turiac), lucrate de doi meșteșugari pricepuți din Iermenovți (Pișta și Mișa).
Izmene se făceau la Seleuș și la Sân-Mihai (Panta Todoran – Gârbavu). Predomina culoarea albă, culori mari albastre. Deseori îmbrăcați astfel, feciorii mergeau și la joc. Aveau cămașă lungă și largă, prașchie bătută cu ornamentații metalice și 2-3 catarame. Boșca era în albastru închis, cu floricele albe și o lamă cu numele feciorilor care o purtau. Peste cămașa de arămiz aveau burdic scurt, pălărie, papuci de lână cu flori, cu vârful lucrat și căptușit cu piele și o lucrătură mică din piele, prinsă cu un nasture. Bărbații purtau și cizme crețe și cizme drepte (turiac), lucrate de doi meșteșugari pricepuți din Iermenovți (Pișta și Mișa).
Aceste detalii însemnate le-am aflat de la Sima Stanciu (Bălu), la vârsta lui onorabilă de 88 de ani, care și-a amintit limpede de anii tinereții sale și care, cu un lux de amănunte, mi-a povestit multe lucruri deosebit de interesante despre portul din trecut. Mi-a spus, printre altele, că în 1890 Moș Moană Cojocariu făcea burdice și pentru femei și pentru bărbați. Cu această meserie nobilă s-au mai ocupat și Tima Cebzan (1906), Văsălie Sfera (Poponi) 1912, Ion Muntean (Dabome) 1940, Alexa și Vasa Gătăianț (Leca Cecea). Alte detalii prețioase despre frumosul port de la Sân-Mihai mi le-a furnizat și Gheorghe Scumpia (Giugea).
Se pune întrebarea: cum să se mai păstreze aceste comori prețioase, această zestre rar întâlnita a satului Sân-Mihai; acest port strămoșesc autentic și care sunt modurile de prezentare a acestei inegalabile valori? Costumul, când e pus pe oameni, își manifestă din plin culorile și frumosul. Pentru a nu dispărea aceste valori de o rară frumusețe, se impune revitalizarea lui la festivaluri de folclor, manifestări corale, serbări, la manifestări culturale, totdeauna cu tendința de păstrare a acestuia.
Căci, costumul popular are o mare importanță istorică, etnografică, este o trecere peste vremuri. El păstrează memoria portului de altădată, purtat cu mândrie și de aceea noi, sâmienții, dorim cu atâta ardoare să nu-l dăm uitării niciodată ci să-1 promovăm în coregrafiile noastre.
Rodica Todoran
Se pune întrebarea: cum să se mai păstreze aceste comori prețioase, această zestre rar întâlnita a satului Sân-Mihai; acest port strămoșesc autentic și care sunt modurile de prezentare a acestei inegalabile valori? Costumul, când e pus pe oameni, își manifestă din plin culorile și frumosul. Pentru a nu dispărea aceste valori de o rară frumusețe, se impune revitalizarea lui la festivaluri de folclor, manifestări corale, serbări, la manifestări culturale, totdeauna cu tendința de păstrare a acestuia.
Căci, costumul popular are o mare importanță istorică, etnografică, este o trecere peste vremuri. El păstrează memoria portului de altădată, purtat cu mândrie și de aceea noi, sâmienții, dorim cu atâta ardoare să nu-l dăm uitării niciodată ci să-1 promovăm în coregrafiile noastre.
Rodica Todoran
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu