REVISTA

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE

                               NR 159  -    28 FEBRUARIE 2018

Din cuprins:
* GÂNDURI PESTE TIMP - Mircea Eliade - Citate
* RELIGIE ORTODOXĂ +) Sf Cuv Ioan Casian și Gherman din Dobrogea; Sf Cuv Vasile Mărturisitorul; Sf Sfințit Mc Proterie, patriarhul Alexandriei; Psalmi
*ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 10
*ISTORIE PE ZILE
* ARTE:
        -    MUZICĂ
        -    POEZIE
        -    TEATRU/FILM
* SFATURI UTILE



GÂNDURI PESTE TIMP 28 Februarie

Mircea Eliade - Citate:

RELIGIE ORTODOXĂ 28 Februarie

+) Sf Cuv Ioan Casian și Gherman din Dobrogea; Sf Cuv Vasile Mărturisitorul; Sf Sfințit Mc Proterie, patriarhul Alexandriei

Cuviosul Ioan Casian, nascut pe la anul 365, si Cuviosul Gherman, nascut pe la anul 368, erau amandoi straromani din partile Dobrogei (dupa traditie, din Casimcea-Tulcea), iar numele celui dintai se regaseste in toponimia zonei respective: Podisul Casian, Pestera lui Casian, de nu cumva si numele localitatii Casimcea sta tot in legatura cu el. Nedespartiti toata viata, cei doi au apucat de tineri calea calugariei, mergand mai intai la Locurile Sfinte (Betleem), apoi in pustia schetica (Egipt), unde au deprins nevointa duhovniceasca de la marii anahoreti ai timpului. In jurul anului 400, cu un grup de 50 de monahi nemultumiti de nedreptatile facute lor de arhiepiscopul Teofil al Alexandrei, au mers sa-si afle dreptatea si pacea la Constantinopol, sub obladuirea Sfantului Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul marii cetati. Acesta i-a primit cu bucurie sub ocrotirea sa (pe Gherman hirotonindu-l preot, iar pe Ioan Casian - diacon), dar curand prigoana avea sa se abata si asupra lui, din partea unor episcopi si dregatori asmutiti de imparateasa Eudoxia.

Casian si Gherman primira misiunea de a merge la Roma, ca sa-l instiinteze pe episcopul acesteia, Inocentiu I, de suferintele Sfantului Ioan Gura de Aur. Cuviosul Gherman a raposat in Cetatea Eterna, iar Cuviosul Ioan Casian, dupa ce a ramas acolo timp de 10 ani si a fost hirotonit preot, s-a stramutat in sudul Galiei (Frantei de astazi), in cetatea Marsiliei, unde a intemeiat o manastire de barbati (Sf  Victor) si o alta de fecioare (inchinata Mantuitorului), pe la anul 415, carora le-a dat randuiala de vietuire obsteasca pastrata in cartea sa Institutiile cenobitice. De la el ne-a ramas si o vestita carte de Convorbiri, adevarat monument al literaturii patristice. Cuviosul Ioan Casian s-a mutat la Domnul catre anul 435, fiind pomenit pana astazi ca parinte al monahismului apusean. Moastele sale se afla in Manastirea Sf. Victor din Marsilia.

Sfantul Cuvios Vasile Marturisitorul a trait in timpul imparatului Leon Isaurul (717-741), cel care a luptat impotriva sfintelor icoane. Inca de tanar a luat hotararea sa urmeze calea monahala si sa traiasca in nevointa. 

Este numit "Marturisitorul" deoarece in timpul persecutiei iconoclaste a propovaduit cu fermitate adevarul de credinta, impreuna cu Sfantul Procopie Decapolitul, inaintea prigonitorilor sfintelor icoane. Pentru aceasta a fost inchis in temnita, patimind multe chinuri.

Dupa moartea Imparatului Leon Isaurul, Sfantul Vasile Marturisitorul a fost eliberat din temnita . A trait ca monah, in aspre nevointe duhovnicesti, pana la mutarea sa la cele vesnice.

Sf Sfințit Mc Proterie, patriarhul Alexandriei

În Alexandria, cetatea Egiptului, luând scaunul patriarhiei Dioscor ereticul, după moartea Sfântului Chiril şi umplându-se tot Egiptul de eresul său, era acolo un preot dreptcredincios şi nebiruit în creştineştile dogme, anume Proterie, sfânt cu viaţa şi plin de înţelepciunea cea insuflată de Dumnezeu. Acesta, văzând pe mulţi abătându-se la eresul patriarhului, care bârfea că este o fire în Hristos, li se împotrivea tare cu cuvinte nebiruite. Iar patriarhul Dioscor se mâhnea asupra lui; însă vrând să-l aducă la unirea sa cea rău credincioasă, îl momea cu înşelăciune, cinstindu-l cu protopopia. Dar nimic n-a sporit, deoarece Sfântul Proterie era tare în credinţă, ca cel ce învăţase bine dreapta credinţă de la Preasfinţitul Chiril, care fusese mai înainte patriarh al Alexandriei.

După aceasta, pe vremea împărăţiei lui Marcian, adunându-se în Calcedon, al patrulea Sinod al Sfinţilor Părinţi din toată lumea, Dioscor a fost mustrat pentru eresul său şi a fost osândit la îndepărtarea din treapta patriarhiei şi la despărţirea de Biserică. Fiind izgonit în ţara Paflagoniei, în cetatea ce se numea Gangra, a murit acolo după câtăva vreme. Iar în Alexandria, după lepădatul Dioscor, a fost ales de credincioşii arhierei, de clerici şi de dreptcredincioşii din patriarhicescul scaun Sfântul Proterie, bărbat cu adevărat vrednic de o treaptă ca aceea. Dar poporul de obşte al Alexandriei, cel adăpat cu erezia lui Dioscor şi unii clerici care se vătămaseră cu erezia, nu primeau alegerea lui Proterie.

Deci, alegându-se patriarh Sfântul Proterie de cei credincioşi, a ocupat scaunul şi a început a preamări credinţa cea dreaptă, întărită de Sinodul Sfinţilor Părinţi din Calcedon. Apoi s-a făcut gâlceavă şi tulburare, pentru că unii din clerici, între care erau mai de frunte preotul Timotei, care se poreclea Eliur şi diaconul Petre Mongos, amândoi sfinţiţi de Dioscor şi plini de eresul acestuia şi alţii, s-au despărţit de soborul bisericesc, nevoind să aibă împărtăşire cu Sfântul Proterie şi făceau dezbinare în popor, pornindu-l spre gâlceavă.

Deci era mare dezbinare în Biserica Alexandriei. Unii se ţineau de acest nou patriarh, socotind bine Ortodoxia, iar alţii, poftind iarăşi pe Dioscor şi blestemând dogmele Sinodului din Calcedon. Apoi gâlcevindu-se şi făcând război unii cu alţii, îndrăzneau şi asupra patriarhului; căci strigau nepricepuţii tulburători asupra Sfântului Proterie, numindu-l desfrânat, deoarece, fiind în surghiunie arhiereul Dioscor, i-a luat mireasa lui, adică Sfânta Biserică; apoi mai ziceau că Proterie este şi eretic şi nevrednic de treapta patriarhiei.

Deci, Sfântul Proterie răbdând multe primejdii, prin tulburarea poporului eretic şi temându-se de ucigaşele mâini, a avut neapărată nevoie de oaste pentru apărarea sănătăţii sale; căci totdeauna îi era frică, aşteptând năvălirea poporului, fiindcă şi asupra începătorilor curţii sale se răsculase şi se pornise şi asupra împărăteştii oşti, care se afla în cetate. Căci în acea vreme antipatul din Tebaida, venind în cetate ca să împace tulburarea, popoarele aruncau cu pietre asupra ostaşilor care intrau cu dânsul. Ostaşii, văzând răscularea poporului, au alergat în locaşul ce se numea Serapidis şi s-au închis într-însul; iar poporul, alergând, a împresurat locaşul şi luându-l, au ars cu foc de vii pe ostaşii de acolo.

Auzind de aceasta, dreptcredinciosul împărat Marcian s-a mâniat foarte şi a trimis oaste mai mare, care a smerit pe cetăţeni şi popor, luând grâul şi hrana cetăţii care se aducea în Alexandria cu corăbiile din cetăţile şi hotarele Egiptului, poruncind să nu le mai ducă în Alexandria, ci în Pilusia, iar de acolo în Constantinopol. A mai luat de la alexandrini şi băile poporului şi alte lucruri mai plăcute; apoi le-a oprit toată libertatea şi obişnuitele privelişti.

De acest lucru supărându-se cetăţenii şi mai ales pentru lipsa pâinii, fiind cuprinşi de foame, s-au smerit şi au rugat pe Preasfinţitul Patriarh Proterie să se ducă să roage pe împărat pentru dânşii. Deci, ducându-se preasfinţitul patriarh a înduplecat pe împărat pentru cetatea sa şi a câştigat toate cele cerute, căci s-a dăruit cetăţii libertatea cea dintâi şi pâinea li s-a întors. Apoi a vieţuit arhiereul lui Dumnezeu în pace câtăva vreme pe scaunul său. Iar pe Timotei Eliur, cel ce n-a voit să se pocăiască şi pe gâlcevitorii cei răi, i-a despărţit de Biserică.

După aceasta, a murit dreptcredinciosul împărat Marcian şi tulburătorii eretici şi-au înălţat iarăşi cornul lor, începând a îndemna poporul cel nepriceput la gâlceavă şi tulburare şi n-au încetat până ce nelegiuiţii nu şi-au săvârşit răutatea lor. Căci Timotei Eliur, fiind viclean, înşelător şi vrăjitor, cu meşteşug i-a amăgit pe monahii din Egipt care vieţuiau în mănăstiri şi în sihăstrii. Astfel, căutând o noapte fără lună şi acoperindu-se cu îmbrăcăminte întunecoasă, a înconjurat chiliile călugăreşti, chemând pe nume pe fiecare şi când răspundea fiecare din ei şi întreba cine este şi ce îi trebuie, el le zicea: „Eu sunt unul din slujitoarele duhuri, trimis de la Dumnezeu ca să nu aveţi împărtăşire cu Proterie şi soborul din Calcedon să nu-l primiţi; iar pe Timotei Eliur să-l puneţi episcopul Alexandriei”. Astfel vicleanul înşelător, ajutându-i diavolul, i-a amăgit cu farmece. Iar aceia, neînţelegând meşteşugul vrăjmaşului, au crezut minciuna ca pe un adevăr şi spunând unul altuia arătarea cea îngerească, s-au sfătuit şi s-au adunat în număr mare şi ducându-se în Alexandria cu mânie asupra celui nevinovat dreptcredincios arhiereu al lui Dumnezeu Proterie, au vrut să-l izgonească din biserică.

În acea vreme Timotei, îndemnând în Alexandria pe unii cu amăgire, iar pe alţii în taină, şi-a adunat o ceată mare de tulburători şi socotind vreme lesnicioasă, când Dionisie antipatul nu era în cetate, ci zăbovea în părţile de sus ale Egiptului, a mers în biserică cu mult popor şi cu ostaşi înarmaţi şi cu monahii care veniseră la dânsul, având cu sine doi episcopi lepădaţi pentru credinţa lor cea rea; asemenea şi cu clericii care erau goniţi pentru alte pricini. Deci s-a sfinţit Timotei de episcopii cei lepădaţi şi s-a numit Patriarh al Alexandriei, netemându-se de canoanele bisericeşti, căci de la legile împărăteşti nu aştepta vreo judecată, pentru că toată nădejdea sa îşi pusese în poporul cel tulburat şi în mulţimea monahilor celor amăgiţi. Iar Preasfinţitul Patriarh Proterie, văzând acea tulburare şi neavând ajutor şi apărare de la nimeni, nefiind în cetate antipatul, a gândit să fugă şi tăinuindu-se de toţi, noaptea, a ieşit din cetate. Şi odihnindu-se el la un loc ascuns, i s-a arătat în vedenie Sfântul Prooroc Isaia, zicându-i: „Întoarce-te în cetate, căci eu aştept să te iau pe tine”.

Această vedenie luând-o în seamă Preasfinţitul Proterie şi cunoscând mucenicescul sfârşit ce va fi, s-a întors şi a intrat în botezătoarea bisericii. Iar tulburătorii, căutând pretutindeni pe Proterie, s-au înştiinţat că este în botezătoare şi mai întâi l-au încuiat acolo, apoi intrând la dânsul cei înşelaţi de Timotei, l-au ucis cu nemilostivire cu ciomegele de trestie pe care le purtau în mâini şi care aveau în capete fier ascuţit. Apoi au ucis şi pe alţi şase oameni care erau cu dânsul.

Deci au vărsat sânge nevinovat într-acea vreme, când Paştile nostru, Hristos, pentru noi S-a jertfit; căci era ziua Sâmbetei celei mari când s-a săvârşit acea cumplită ucidere. Dar nu le era destul ucigaşilor, ci cei ce nu se săturaseră de sângele cel nevinovat, mai mult şi-au întins răutatea lor. Căci, legând trupul cel mort al Sfântului Proterie de picioare, l-au tras în mijlocul cetăţii, bătându-i şi zdrobindu-i în bucăţi mădularele lui. Iar unii, mai fără de omenie, rupeau trupul lui cu dinţii, ca fiarele şi câinii; apoi, aprinzând un foc mare, l-au ars şi l-au făcut cenuşă şi praful în vânt l-au aruncat. După aceea cu porunca celui fără de lege patriarh al lor, Timotei, au ars şi scaunul patriarhiei, pe care şezuse Sfântul Proterie ca şi cum era întinat de el, singuri necuraţi fiind ei.

După o ucidere cumplită ca aceea a Sfântului Proterie, mincinosul patriarh Timotei Eliur a trimis pe ostaşii săi în toate cetăţile Egiptului ca să gonească pe dreptcredincioşii arhierei iar în locul acelora să aşeze pe alţii, pe care singur i-a pus. Atunci episcopii şi clericii cei necăjiţi şi toţi cei ce erau dreptcredincioşi, au scris cu lacrimi împăratului Leon, cel ce după Marcian se alesese, cum şi la Preasfinţitul Anatolie, patriarhul Constantinopolului, înştiinţându-l de toate cele ce se făcuseră şi rugându-l să izbăvească Biserica Alexandriei de o tiranie ca aceea.

Împăratului şi patriarhului le-au fost jale de uciderea nevinovatului arhiereu al lui Dumnezeu, Proterie. Şi îndată, trimiţând împăratul pe dregătorii săi cu oaste mare, au pedepsit pe cei ce au tulburat liniştea; pe unii cu tăierea mâinilor, pe alţii cu tăierea limbii, iar pe alţii în legături şi în temniţe, pe alţii cu bătăi şi cu izgoniri; dar pe Timotei Eliur, mincinosul patriarh, cu episcopii şi cu clericii lui, l-au trimis la judecata duhovnicească.

Deci, judecându-se Timotei de dreptcredincioşii arhierei, a luat plată după lucrurile sale, că nu numai de arhierie, ci şi de creştinătate înstrăinându-se, l-au trimis în surghiun, în cetatea Gangra, unde s-a săvârşit şi Dioscor învăţătorul său. Iar în locul lui s-a ales la Patriarhia Alexandriei alt Timotei, care se chema Salofachiul, bărbat dreptcredincios şi înţelept, care pentru bunul său obicei era iubit.

Astfel a primit pace şi linişte Biserica lui Hristos cea din Alexandria care, cu dreaptă credinţă, slăveşte pe Tatăl şi pe Fiul şi Sfântul Duh, pe Unul în Treime Dumnezeu, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.

PSALMII

PSALMII 46 – 50

Psalmul 46

1.	Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
2.	Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot pământul.
3.	Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre;
4.	Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o.
5.	Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
6.	Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi.
7.	Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântaţi cu înţelegere.
8.	Împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfânt al Său.
9.	Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a înălţat foarte.

Psalmul 47

1.	Mare este Domnul şi lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui;
2.	Bine întemeiată spre bucuria întregului pământ. Muntele Sionului, coastele de miazănoapte, cetatea Împăratului Celui mare.
3.	Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte, când o apără pe ea.
4.	Că iată împăraţii s-au adunat, strânsu-s-au împreună.
5.	Aceştia văzând-o aşa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au cutremurat;
6.	Cutremur i-a cuprins pe ei acolo; dureri ca ale celei ce naşte. Cu vânt puternic va sfărâma corăbiile Tarsisului.
7.	Precum am auzit, aşa am şi văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru.
8.	Dumnezeu a întemeiat-o pe ea în veac. Primit-am, Dumnezeule, mila Ta, în mijlocul locaşului Tău.
9.	După numele Tău, Dumnezeule, aşa şi lauda Ta peste marginile pământului; dreapta Ta este plină de dreptate.
10.	Să se veselească Muntele Sionului, să se bucure fiicele lui Iuda pentru judecăţile Tale, Doamne.
11.	Înconjuraţi Sionul şi-l cuprindeţi pe el, povestiţi despre turnurile lui.
12.	Puneţi-vă inimile voastre întru puterea lui şi străbateţi palatele lui, ca să povestiţi neamului ce vine,
13.	Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac şi în veacul veacului; El ne va paşte pe noi în veci.

Psalmul 48

1.	Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume:
2.	Pământenii şi fiii oamenilor, împreună bogatul şi săracul.
3.	Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
4.	Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu.
5.	Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei?
6.	Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă.
7.	Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare,
8.	Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face,
9.	Ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea.
10.	Fiecare vede că înţelepţii mor, cum mor şi cei neînţelepţi şi nebunii, şi lasă altora bogăţia lor.
11.	Mormântul lor va fi casa lor în veac, locaşurile lor din neam în neam, deşi numit-au cu numele lor pământurile lor.
12.	Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.
13.	Această cale le este sminteală lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor.
14.	Ca nişte oi în iad sunt puşi, moartea îi va paşte pe ei.
15.	Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.
16.	Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca.
17.	Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se înmulţeşte slava casei lui.
18.	Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui.
19.	Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viaţa lui şi te va lăuda când îi vei face bine,
20.	Totuşi intra-va până la neamul părinţilor lui şi în veac nu va vedea lumină.
21.	Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.

Psalmul 49

1.	Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit şi a chemat pământul,
2.	De la răsăritul soarelui până la apus. Din Sion este strălucirea frumuseţii Lui.
3.	Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, şi nu va tăcea.
4.	Foc înaintea Lui va arde şi împrejurul Lui vifor mare.
5.	Chema-va cerul de sus şi pământul, ca să judece pe poporul Său.
6.	Adunaţi-I Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El pentru jertfe.
7.	Şi vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu judecător este.
8.	"Ascultă, poporul Meu şi-ţi voi grăi ţie, Israele!... Şi voi mărturisi ţie: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu.
9.	Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sunt pururea.
10.	Nu voi primi din casa ta viţei, nici din turmele tale ţapi,
11.	Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munţi şi boii.
12.	Cunoscut-am toate păsările cerului şi frumuseţea ţarinii cu Mine este.
13.	De voi flămânzi, nu-ţi voi spune ţie, că a Mea este lumea şi plinirea ei.
14.	Oare, voi mânca carne de taur, sau sânge de ţapi voi bea?
15.	Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale.
16.	Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi".
17.	Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: "Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile Mele şi iei legământul Meu în gura ta?
18.	Tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta.
19.	De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai.
20.	Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug.
21.	Şezând împotriva fratelui tău cleveteai şi împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală.
22.	Acestea ai făcut şi am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ţie; mustra-te-voi şi voi pune înaintea fetei tale păcatele tale.
23.	Înţelegeţi dar acestea cei ce uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească şi să nu fie cel ce izbăveşte.
24.	Jertfa de laudă Mă va slăvi şi acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea".

Psalmul 50

1.	Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2.	Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3.	Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4.	Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5.	Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6.	Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7.	Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8.	Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9.	Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10.	Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11.	Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12.	Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13.	Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14.	Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15.	Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16.	Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17.	Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18.	Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19.	Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20.	Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 10 – 28 Februarie

A.  PLĂCINTE , GUSTĂRI

Fasole pe pâine

De preferat o fasole care fierbe repede şi o poţi face ca o pastă.
Schimbaţi mai multe ape la ea şi va fi cu mult mai bine pentru digestie. În urma fierberii înlăturaţi toată zeama.
Cu ajutorul mixerului, faceţi o pastă adăugaţi puţin ulei, zeamă de lămâie, sare şi ceapă roşie tocată mărunt.
Consumaţi această pastă de fasole pe felii de pâine proaspătă şi cu câteva rondele de ceapă roşie pe deasupra.

B.  SALATE

Salată de varză albă

* 500 g varză,

* 1/4 pahar oţet,

* 1/2 lingură zahăr,

* o lingură ulei,

* sare,

* zahăr,

* 2-3 buc. morcovi,

* frunze de pătrunjel sau ţelină.

Se curaţă varza şi se spală, se scoate cotorul, apoi se taie subţire. Se sărează uşor şi se freacă între palme să se înmoaie.

Se stoarce zeama, apoi varza se aşază în salatieră, se toarnă oţet amestecat cu puţin zahăr şi se lasă totul să stea timp de 30-40 minute.

În salata de varză se pot adauga 2-3 morcovi raşi, frunze de pătrunjel sau ţelină tăiate mărunt şi o lingură de ulei.

Salata se poate prepara şi în felul următor:

Varza tocată se pune într-o cratiţă, se adaugă sare şi oţet şi amestecând mereu se ţine la foc până scade şi se înmoaie.

După aceea se lasă să se răcească şi se adaugă puţin zahăr şi ulei.

C.  SOSURI

Nu este nevoie să pregătim separat nici un sos pentru meniul de azi.

D.  BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă de chimen
• zarzavat obişnuit pentru supă
• 1 lingură chimen
• 1 lingură făină
• 5 linguri ulei
• Crutoane
Se pune la fiert zarzavatul împreună cu chimenul.
Când zarzavaturile sunt fierte, se prăjeşte făina în ulei, se stinge cu 2 ceşti de zeamă din supă strecurată şi se adaugă în oala cu supă.
Se potriveşte de sare, se adaugă crutoanele şi verdeaţa.

E.  MÂNCĂRURI

Ciuperci la cuptor

·       1 kg ciuperci potrivite

·        1 ceapă roşie

·        tofu tăiat bucăţele (opţional)

·        sare,

·       Piper

·        pătrunjel,

·        mărar,

·        usturoi

Se toacă ceapa şi codiţele ciupercilor şi se pun în tigaie, în puţin ulei. Când se înmoaie şi scade zeama ciupercilor se adaugă restul, în afară de pătrunjel.
Se umplu pălărioarele ciupercilor şi se dau la cuptor în jur de 40 de minute, la foc potrivit.

F.  DULCIURI

Prăjitură de post

·       4 smochine

·        50 g nuci

·       30 g stafide

·        60 g pesmet

·        600 g mere

·       100 g margarină

·       Un vârf de cuţit de piper

·       Sare

·       Zeama de la 1 lămâie

·       1 lingură ulei de măsline

·       400 g lasagna


1. Fierbe lasagna în apă sărată, după indicaţiile producătorului. Apoi separă fiecare strat, ca să nu se lipească.

2. Taie smochinele în bucăţi mici, macină nuca nu foarte mărunt şi înmoaie stafidele în apă călduţă. Spală merele, scoate-le cotorul şi taie-le cubuleţe.

3. Topeşte margarina într-o cratiţă, adaugă merele, nucile, smochinele şi stafidele şi căleşte-le pe toate. Dacă este necesar, adaugă şi puţină apă şi mai lasă-le pe foc încă cinci minute. Condimentează amestecul cu sare, piper şi zeama de lămâie.

4. Unge o tavă cu ulei de măsline. Pune o foaie de lasagna, apoi o parte din amestecul cu fructe, iar lasagna, iar fructe, până când termini ingredientele. Dar ai grijă ca ultimul strat să fie cu amestec de fructe. Pune lasagna la cuptorul încins la 200°C, aproximativ 30 de minute.

ISTORIE PE ZILE 28 FEBRUARIE

Evenimente

·         202 I.Ch. – Are loc ceremonia de încoronare a împăratului Gaozu (Liu Bang), începând astfel patru secole de domnie a dinastiei Han in  China. Liu Bang  a domnit pana la data de 1 iunie 195 i.e.n.

·         870 – Al patrulea Conciliu de la Constantinopol se închide. Al patrulea Conciliul de la Constantinopol a fost al optulea Sinod Ecumenic si  a avut loc la Constantinopol din 5 octombrie 869, la 28 februarie 870. Au participat 102 de episcopi, trei legați papali, și patru patriarhi. Conciliul s-a reunit în zece sesiuni din octombrie până în februarie 869 870 și a emis 27 de canoane. A  fost convocat de împăratul imparatul Vasile I Macedoneanul și Papa Adrian al II-lea. Conciliul a reafirmat deciziile celui de-al doilea Conciliu  de la Niceea sustinand sfintenia icoanelor  și imaginilor  sfinte și necesitatea venerarii  chipului  Mantuitorului Iiisus Hristos in aceeasi masura cu  cinstirea data Evangheliei.

·         1246 –  Se incheie asediul orasului  Jaén a în timpul Reconquistei spaniole.Asediul a inceput  in 1245, de  forțele Regatului Castilia și Ordinul Santiago comandat de regele  Ferdinand al III- lea  din Castilia și Marele Maestru al Ordinului de Santiago, Pelayo Pérez Correa, împotriva apărarii  Emiratului arab musulman de  Granada conduse de  Mohammed am ibn Nasr. Lupta s-a incheiat cu victoria  castiliană  orașul Jaén fiind  predat de arabi  Regatului Castilia și Leon, după semnarea Tratatului de Jaén.

·         1667 – Colonia engleză Surinam din America de Sud este invadata de  trupele olandeze. Prin Tratatul anglo-olandez de la Breda (semnat la 31 iulie 1667),teritoriul Surinamului este cedat de  Anglia,Olandei, în schimbul  coloniei New Netherland si insulelor Manhattan ( New York-ul de astăzi). Mai tarziu teritoriul a fost  cunoscut sub numele de Guyana Olandeză.

·         1821 - Congresul Sfintei Alianţe de la Laibach este informat despre evenimentele din Ţara Românească.

·         1835: Apariția primului volum al epopeii naționale finlandeze, Kalevala. Ziua Kalevalei.

·         1849: Se inaugurează Catedra de limba și literatura română pe lângă Institutul de Studii Filosofice din Cernăuți.

·         1859: A apărut, la București, prima revistă umoristică românească, Țânțarul, până la 15 august 1859, editată de C.A.Rosetti și N.T. Orășanu.

·         1880 - Primul trimis extraordinar şi plenipotenţiar al Franţei şi-a prezentat scrisorile de acreditare.

·         1914 – Este proclamata  Republica Autonomă a Epirului de Nord, o entitate statala efemera, fondata de grecii care trăiau  în sudul Albaniei, care a fost desfiintata in data de 17 mai 1914. Regiunea, cunoscută sub numele de Epirul de Nord, a fost ocupată de către armata greaca în timpul Primului razboi balcanic  (1912-1913).Protocolul de la Florenta a atribuit aceasta regiune  statului albanez nou înființat, dar această decizie a fost respinsă de către grecii bastinasi.

·         1914: Personajul Charlot, interpretat de Charlie Chaplin apare pentru prima dată în Charlot și umbrela.

·         1919 – Proclamarea independentei Regatului Afganistan. După al treilea razboi anglo-afgan, Anglia infranta a  semnat Tratatul de la Rawalpindi recunoscand independenta Afganistanului. Regele Amanullah Khan  a declarat Afganistanul stat suveran și pe deplin independent.

·         1922 – Sfarsitul protectoratului britanic in Egipt. Sub presiunea  mişcarii egiptene de independenţă, guvernul britanic a proclamat sfârşitul protectoratului în Egipt. Coroana Britanica continua sa ocupe Canalul Suez si sa detina pozitii importante in tara. Dupa abolirea protectoratului, sultanul Fouad I s-a proclamat rege al Egiptului.Tratatul anglo-egiptean din 1936 confirmă independenţa Egiptului, care acceptă staţionarea de trupe britanice pe teritoriul său.

·         1931 - Se instituie "Virtutea aeronautică", medalie care se conferea numai aviatorilor.

·         1933 - A fost aprobat "Regulamentul apărării pasive contra atacurilor aeriene". Ziua apărării civile.

·         1933 – Conducerea nazista suprima libertatile si  drepturile democratice in Germania. Incendierea  Reichstagului (27 februarie 1933) a oferit un pretext excelent lui  Hitler, pentru a începe dictatura. Incepand cu această zi ,detenţia fără judecată este permisă. Opozantii regimului si in special comunistii sunt internaţi în lagăre de concentrare, iar  Partidul Comunist este interzis. Antisemitismul ca politică a regimului nazist este doar la început şi se  va intensifica  în următorii ani.

·         1935 – Omul de știință Wallace Carothers  inventează nailonul.

·         1944:  Premiera comediei "Iata femeia pe care o iubesc" de Camil Petrescu, montată la Teatrul Național din București.

·         1945: Primul ministru, generalul Nicolae Rădescu, și-a prezentat demisia după două luni de guvernare sub presiunea Armatei Roșii.

·         1947. „Masacrul 228”: Reprimarea violentă a demonstraţiilor din Taiwan, ceea ce a condus la moartea estimată a 30.000 de civili. „Incidentul 228”, cum îl numeşte Komintang-ul (Partidul Naţionalist Chinez) sau „Masacrul 228” cum îl numesc taiwanezii, este unul dintre cele mai tragice evenimente din istoria postbelică a Taiwanului, conform studiului de pe siteul dedicat memoriei revoltelor reprimate în 1947 şi a represiunilor ulterioare (228.org.tw), reprezentând de asemenea vreme de 40 de ani cel mai mare tabu politic pe insula ce îşi reclamă încă independenţa formală de Republica Populară Chineză. „Mişcarea pentru Pace şi Justitie a Masacrului 228”, fondată în 1987, a fost prima organizaţie care a încercat să expună public detaliile controversate ale evenimentelor din 1947, printre succesele obţinute fiind: realizarea unui muzeu memorial şi al unui monument dedicat memoriei victimelor, desemnarea zilei de 28 februarie drept sărbătoare naţională (Ziua Memorială a Păcii), scuzele oficiale ale guvernului taiwanez (primul preşedinte taiwanez care a vorbit public despre subiect a fost Lee Teng-hui în 1995), precum şi acordarea de despăgubiri pentru pierderile şi rănile suferite în timpul masacrului. Această masivă mobilizare a societăţii civile în descoperirea şi exprimarea adevărului istoric a culminat cu mitingul din 2004, atunci când circa 2 milioane de taiwanezi (statisticile avansează cifre cuprinse între 1.9 şi 2.3 de milioane) s-au prins de mâini pentru a forma un impresionant lanţ uman de 500 de kilometri, pe insula Taiwan - una din cele două insule principale ce formează statul taiwanez denumit oficial Republica China - care măsoară 394 km lungime şi 144 km lăţime (în partea sa cea mai lată), conform datelor disponibile pe globalsecurity.org, şi are o populaţie de circa 23 de milioane de locuitori. Revoltele care au dus la pierderea a zeci de mii de vieţi omeneşti din rândul civililor a început în oraşul Taipei, în timpul regimului autoritar al Komintang-ului. China continentală se afla atunci în plin război civil şi Komintang-ul a devenit din 1949 - ca urmare a înfrângerii suferite pe continent în faţa comuniştilor chinezi - unicul partid din  Taiwan, puterea sa slăbind abia după reformele iniţiate în anii ’80, rămânând cu toate acestea principalul partid politic. Pentru înţelegerea contextului ce a determinat izbucnirea revoltelor împotriva regimului, trebuie să menţionăm că Taiwanul fusese administrat de Japonia vreme de 50 de ani (1895-1945), perioadă în care economia insulei se dezvoltase, ducând la îmbunătăţirea nivelului de trai şi la o largă răspândire a limbii japoneze. Taiwanul trece după cel de-al Doilea Război Mondial în administrarea Republicii China, ziua de 24 octombrie 1945 fiind proclamată de noul Guvernator-General al insulei, Chen Yi, drept „Ziua Retrocedării”. Instaurarea noului guvern a fost urmată de menţinerea monopolului de stat instituit anterior de japonezi asupra producţiei locale de tutun, zahăr, camfor, ceai, hârtie, produse chimice şi petroliere, ciment precum şi a mineritului, confiscând de asemenea cele circa 500 de fabrici deţinute de japonezi şi locuintele rezidenţilor japonezi pe insulele ce formează Taiwanul. Komintang-ul, iniţial primit bine de taiwanezi, a rechiziţionat la preţuri mici produse pentru a susţine războiul civil de pe continent, ceea ce a condus la dezvoltarea pieţei negre, la inflaţie galopantă şi restricţii alimentare, numai preţul orezului crescând cu 4000% într-un interval mai mic de doi ani. În fine, reducerea drastică a autonomiei locale (ce funcţionase în timpul stăpânirii japoneze) şi eforturile de consolidare a unei puteri centralizate din partea Komintang-ului au dus la nemulţumirea crescândă atât în rândul populaţiei cât şi a elitelor politice taiwaneze. Incidentul ce a determinat izbucnirea revoltelor din 28 februarie 1947 s-a petrecut în Districtul Teipeiting, cu o zi inainte, atunci când agenţii Biroului de Monopol asupra Tutunului au confiscat ţigările de contrabandă deţinute de o văduvă, ameninţându-o şi lovind-o cu pistolul, moment în care mai mulţi taiwanezi i-au inconjurat pe agenţii guvernamentali, unul dintre cei din urmă descărcându-şi arma în mulţime şi declanşând astfel lanţul de evenimente ce a condus la reprimarea violentă a demonstratiilor de mai mare amploare reluate în ziua următoare. Civilii au obţinut controlul asupra oraşului Taipei şi l-au menţinut vreme de câteva săptămâni, iar protestele din afara capitalei taiwaneze au fost şi mai violente, ducând la lupte armate între brigăzile înarmate de civili şi forţele guvernamentale, în timpul cărora au fost ucişi aproximativ 200 de soldaţi naţionalişti (din trupele guvernamentale). Pe 8 martie 1947, forţe armate aparţinând Republicii China au pătruns pe insulă, instituind o sângeroasă represiune ce a dus la uciderea a 10 până la 30 de mii de taiwanezi (statisticile diferă), urmate de arestarea şi executarea multora dintre capii revoltei. În urma evenimentelor din 1947, Guvernatorul General al Taiwanului, Chen Yi, a fost demis, reîntorcându-se în China unde a ocupat pentru puţină vreme poziţia de guvernator al provinciei chineze Zhejiang până ce, trădat de unul din subordonaţii săi, a fost acuzat de instigare la rebeliune împotriva Komintang-ului şi colaborare cu comuniştii chinezi - războiul civil nu se terminase încă - , fiind ulterior executat. „Teroarea albă”, regim represiv început după reprimarea în sânge a revoltei populare a continuat vreme de decenii, până la sfârşitul lui 1987, perioadă în care a funcţionat neîntrerupt legea marţială (19 mai 1949 - 15 iulie 1987), determinând încarcerarea a peste 140000 de presupuşi opozanţi ai regimului şi executarea a circa 3000 mii de oameni (atât din China continentală cât şi din Taiwan).

·         1950 - A luat fiinţă "Editura Tehnică" din Bucureşti.

·         1952: Ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Oslo, Norvegia.

·         1953. Cercetătorii James D. Watson şi Francis Crick anunţă informal faptul că au reuşit să descopere structura chimică a ADN-ului, anunţul oficial fiind făcut câteva luni mai târziu, la momentul publicării articolului în numărul din aprilie al revistei Nature (25 aprilie 1953).

·         1966 - S-a închis celebrul "Cavern Club" din Liverpool, locul de debut al formaţiei The Beatles.

·         1970: Membrii echipajului navetei spațiale americane Apollo 12, împreună cu soțiile, au întreprins o vizită la București (28 feb - 2 mar.)

·         1974 - Sesiunea extraordinară a Adunării generale a Academiei Române alege ca membri ai acesteia, între alţii, pe Elena Ceauşescu, Miron Constantinescu şi Manea Mănescu.

·         1976 - Dezvelirea, la Deva, a statuii ecvestre a lui Decebal, opera a sculptorului Ion Jalea.

·         1988 - Declaraţia guvernului român prin care renunţa la clauza naţiunii celei mai favorizate în relaţiile cu SUA, anunţînd că "nu doreşte în nici un fel menţinerea clauzei în condiţiile amendamentului Jackson-Vanik" (care prevedea reexaminarea anuală).

·         1991 – Ia sfarsit oficial operatiunea militara aliata occidentala  ”Desert Storm”  din Irak.

·         1993: A avut loc premiera spectacolului "Richard al III-lea", la Teatrul Odeon din București; sub semnătura regizorului Mihai Măniuțiu, spectacol de referință în istoria teatrului românesc de după 1989.

·         1993:  In Statele Unite, Biroul de Alcool, Tutun, Arme de foc şi Explozivi (ATF) al F.B.I.   a lansat un asalt asupra  fermei  Davidienilor  situate pe Muntele Carmel, un imobil aflat la 14 kilometri nord-est din Waco, Texas. Asediul de 51 de zile al   FBI care a urmat, s-a încheiat atunci când sectantii din  complex au murit in flacarile care au  ucis 76 de persoane, inclusiv 21 de copii şi pe  liderul Davidienilor, David Koresh.

·         1994 – Trupele NATO intră în luptă pentru prima dată în istoria de 45 de ani a acestui  pact militar, doborând patru avioane ale sârbilor bosniaci, care violaseră o zonă desemnată de ONU ca fiind sub embargo aerian. Patru avioane ce violau zona de interdicţie a zborurilor din Bosnia-Herţegovina, instituită de ONU, au fost doborîte de două avioane americane F-16. Este primul atac militar al NATO, de la crearea sa, în 1949.

·         1997: Regele Mihai a revenit din exil, fiind pentru prima dată după 1989 când sosirea suveranului este acceptată de populație ca și de toate formațiunile politice; a reprimit pașaport românesc. Regele Mihai I a încercat să revină în ţară la un an după Revoluţie, însoţit de mai mulţi membri ai familiei regale. Pe 25 decembrie 1990, în baza unui paşaport diplomatic danez (autorităţile române de atunci nu i-au recunoscut cetăţenia română), regele obţine o viză de 24 de ore pentru a putea merge la Curtea de Argeş, unde voia să se reculeagă la mormintele rudelor sale. Este oprit însă de un baraj al Poliţiei, dus sub escortă la Aeroportul Otopeni şi forţat să părăsească România. Preşedinte era Ion Iliescu, premier Petre Roman, ministru de Interne Doru Viorel Ursu. Doi ani mai târziu, preşedintele Iliescu permite revenirea în ţară a Familiei Regale, cu ocazia Sărbătorilor Pascale, atunci când un milion de bucureşteni au ieşit pe străzi să îl aclame. Cetăţneia română îi este recunoscută în timpul mandatului preşedintelui Emil Constantinescu, tot în acea perioadă redobândind dreptul de proprietate asupra Castelul de la Săvârşin şi de folosinţă a Palatului Elisabeta.

·         1997. Guvernul rus hotărăşte înmormantarea rămăşitelor Ţarului Nicolae II şi ale familiei imperiale în cripta regală din St. Petersburg

·         1999 - Au loc ciocniri violente la Drenica, în centrul provinciei Kosovo, soldate cu moartea a 25 de albanezi (28.02-01.03.1999).

·         2002. Euro devine efectiv moneda unică a 304 de milioane de europeni din 12 ţări, după dispariţia celorlalte monede naţionale.

·         2004. Circa 2.8 milioane de taiwanezi au format un lanţ uman de 500 de km, pentru a comemora „Masacrul 228” petrecut în 1947.

·         2013. Papa Benedict XVI renunţă la Scaunul Papal, fiind primul papă ce abdică începând cu 1415.

Nașteri

·         1155: Henric cel Tânăr, fiu al regelui Henric al II-lea al Angliei (d. 1183)

·         1518: Francisc al III-lea, Duce de Bretania, Delfin de Viennois (d. 1536)

·         1533: Michel de Montaigne, scriitor, filosof francez (d. 1592)

·         1672: Mihály Ács (fiul) (Aachs sau Aács), scriitor eclesiastic evanghelic maghiar (d. 1710)

·         1743: Prințesa Wilhelmine Carolina de Orania-Nassau (d. 1787)

·         1754 - S-a născut Gheorghe Şincai, istoric, filolog, traducător, poet, reprezentant al Şcolii Ardelene. Spirit iluminist, a adus o contribuţie fundamentală în acţiunea de răspîndire a culturii în mediul rural din Transilvania şi a elaborat alături de Samuil Micu prima gramatică tiparită a limbii române: "Elementa linguae daco-romanae sive valachicae" (Viena, 1780) (m.02.11.1816).

·         1797: Prințul Frederic al Țărilor de Jos (d. 1881)

·         1823: Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg (d. 1883)

·         1863 – S-a nascut  Gheorghe Marinescu, medic neurolog român, profesor la Facultatea de Medicină din București, membru titular al Academiei Române, fondatorul Școlii Românești de Neurologie; (d 15 mai 1938)

·         1901 – S-a nascut   Linus Pauling, chimist american, laureat al Premiului Nobel; (d. 1994). A fost profesor de chimie la Institutul de Tehnologie din Pasadena (California) si s-a remarcat prin ideile sale originale asupra naturii legăturilor chimice, structurii moleculelor și aplicării mecanicii cuantice în chimie. Linus Pauling este laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1954) și al Premiului Nobel pentru pace (1962).

·         1903 – S-a nascut  regizorul american  de origine italiana Vincente Minnelli; (d. 25 iulie 1986). Vincente Minnelli  a fost un regizor american, renumit pentru regizarea unor musicaluri clasice cum  ar fi Un american la Paris. În plus a regizat unele dintre cele mai renumite spectacole de musical ale timpului său. El a fost căsătorit cu Judy Garland din 1945 până în 1951; ei au fost părinții cunoscutei actrite Liza Minnelli.

·         1906: Bugsy Siegel, gangster american (d. 1947)

·         1907 - S-a născut Grete Csaki-Copony, pictor. După 1962, s-a stabilit la Berlin (m.04.12.1970).

·         1907 - S-a născut Ecaterina Cristescu-Delighioz, pictor (m.1973).

·         1907: (S.V.) Mircea Eliade, scriitor, filozof și istoric al religiilor (d. 1986)

·         1909 - S-a născut Melania Livadă, critic şi istoric literar.

·         1912: Prințul Bertil, Duce de Halland (d. 1997)

·         1913 - S-a născut Emilia Comişel, etnomuzicolog.

·         1913: Géza Vida, sculptor maghiar din România (d. 1980)

·         1916 - S-a născut Vladimir Trebici, demograf şi sociolog, membru al Academiei Române (m.13.02.1999).

·         1916 - S-a născut Svend Amunssen, violonist danez.

·         1922 - S–a născut pictorul şi graficianul Vasile Eugen Crăciun. A studiat cu maeştrii Alexandru Ciucurencu, Octav Angheluţă şi Corneliu Baba (m.18.04.2001)

·         1922 - S-a născut Radu Câmpeanu, om politic liberal.

·         1926: Virgil Almășanu, pictor român (d. 2009)

·         1929: Frank Gehry, arhitect american

·         1930: Leon Neil Cooper, fizician american

·         1939 - S-a născut John Fahey, chitarist şi compozitor american.

·         1939: Daniel Tsui, fizician american de origine chineză

·         1940 - S-a născut Joe South, cântăreţ, chitarist şi compozitor american.

·         1941 - S-a născut Marty Sanders, chitarist american (Jay & The Americans).

·         1942: Brian Jones, muzician englez (The Rolling Stones) (d. 1969)

·         1943 - S-a născut geograful Dan Bălteanu, membru corespondent al Academiei Române.

·         1944 - S-a născut Barbara Acklin, cântăreaţă R&B americană.

·         1944: Sepp Maier, fotbalist german

·         1946: Mihai Dumitriu, politician român

·         1947 - S-a născut Doina Simionescu, artist plastic.

·         1948: Steven Chu, fizician american

·         1950 - S-a născut artistul plastic Ion Iancuţ.

·         1952 - S-a născut Eddie Manion, saxofonist american (Southside Johnny & Asbury Dukes)

·         1953: Principesa Irina a României, fiica regelui Mihai al României

·         1955 - S-a născut Randy Jackson, vocalist, chitarist şi pianist american (Zebra).

·         1957 - S-a născut Cindy Wilson, vocalistă şi chitaristă americană (B 52s).

·         1957 - S-a născut Philip Gould, baterist britanic (Level 42).

·         1957 - S-a născut actorul american John Turturro.

·         1958 - S-a născut compozitorul Mihnea Brumariu.

·         1967 - S-a născut Marcus Lillington, chitarist şi compozitor britanic (Breathe).

·         1968: Marian Vanghelie, politician român, exprimar al sectorului 5 al Bucureștiului

·         1980: Lucian Bute, pugilist roman

·         1985: Gorica Aćimović, handbalistă austriacă

Decese 

·         468: Papa Ilarie

·         628 – Khosrau al II-lea este executat  la ordinul lui  Kavadh II. Kavadh II  a fost fiul lui Khosrau al II-lea si  a devenit rege dupa asasinarea  tatălui său. Khosrau al II-lea (Chosroes II în sursele clasice , a fost ultimul mare rege al Imperiului Sasanid, domnind de la 590 la 628. El a fost ultimul rege al Persiei, cu  o domnie lungă înainte de cucerirea musulmană din Iran, care a început la cinci ani după asasinarea sa. O  mare parte a domniei sale a  petrecut- o în războaie cu Imperiul Bizantin și cu  uzurpatorii tronului.

·         1261: Henric al III-lea de Brabant (n. 1230)

·         1453: Isabella, Ducesă de Lorena (n. 1400)

·         1525 – A fost executat Cuauhtémoc (n. cca. 1495), regele  aztec  din Tenochitlan. A preluat puterea în 1520 ca succesor al lui  Cuitlahuac și a fost un văr al fostului împărat Montezuma al II-lea, urcand pe tron când orasul  era asediat de spaniolii condusi de Cortes  și devastat de o epidemie de variola, adusa in Lumea Noua de invadatorii spanioli.

·         1621: Cosimo al II-lea de' Medici, Mare Duce de Toscana (n. 1590)

·         1648: Christian al IV-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei (n. 1577)

·         1785. Horea şi Cloşca, conducătorii răscoalei ţărăneşti de la 1784, au fost executaţi prin tragere pe roată. „Pe de o parte, răsculaţii i-au torturat cumplit pe seniorii lor, atunci când aceştia au căzut de vii în mâinile lor. Episoadele în care, de exemplu, aristocratele erau violate în grup ori copiii nobililor erau ucişi cu cruzime nu pot fi negate de nimeni. De asemenea, represiunea împotriva răsculaţilor a atins paroxismul în Transilvania. Torturile la care au fost supuşi cei bănuiţi că ar fi luat parte la răscoală au fost barbare. Însă un al patrulea punct comun este mai puţin discutat. Ambele mişcări sociale au fost inspirate de masonerie. Dacă implicarea lojilor masonice în declanşarea Revoluţiei franceze de la 1789 nu este negată de nimeni, a trecut mult timp până când istoricii români au acceptat să discute despre ipoteza implicării masoneriei în răscoala lui Horea”. (Fragment din articolul 288 de ani de la executarea lui Horea şi Cloşca).

·         1869: A murit Alphonse de Lamartine, scriitor francez (n. 1790)

·         1879: Antoni Oleszczyński, gravor polonez (n. 1794)

·         1916: Henry James, scriitor american (n. 1843).  A fost un scriitor extraordinar de productiv, Jcare a scris și publicat cărți semnificative de călătorie, biografii, autobiografii, cărți de ficțiune și de critică de artă, alături de romanel , nuvele și eseuri de critică literara. Eseul său despre roman, The Art of Fiction, este una dintre acele strălucite scrieri care indică puterea sa critică de analiză.

·         1925 - A murit Friedrich Ebert, primul preşedinte social-democrat al Republicii de la Weimar (1919-1925) (n.04.02.1871).

·         1929: Clemens von Pirquet, medic austriac (n. 1874)

·         1936 - A murit Charles Nicolle, medic şi bacteriolog francez. A descoperit modul de transmitere a tifosului exantematic şi agentul patogen al acestei boli. A obţinut Premiul Nobel pentru medicină în anul 1928 (n.21.09.1866).

·         1941: Alfonso al XIII-lea, rege al Spaniei (1902-1931) (n. 1875)

·         1950 - A murit Ştefan Ciobanu, istoric literar (n.1883).

·         1955: Prințul Gabriel Constantinovici al Rusiei (n. 1887)

·         1974 - A murit Bobby Bloom, cântăreţ american.

·         1980 - A murit Manfred Weissleder, propietarul celebrului "Star Club" din Hamburg.

·         1985 - A murit Haralambie Mihăescu, lingvist şi filolog, membru corespondent al Academiei Române (n.07.02.1907).

·         1986 – Primul ministru suedez, Olof Palme, este împușcat pe la spate în timp ce se îndrepta spre casă, ieșind de la un cinematograf impreuna cu sotia. Primul ministru suedez Olof Palme (n. 30 ianuarie 1927)  se întorcea impreuna cu sotia  acasă pe jos de la cinematograf, fără gardă personală. În centrul Stockholmului, la ora 23:21  au fost atacați de către un asasin care l-a împușcat pe Palme din spate de la mică distanță. Împușcătura i-a fost fatală lui Palme, iar soția a fost rănită de o a doua împușcătură. Palme a fost transportat la un spital, unde a fost declarat mort la ora 0:06 în ziua următoare. Soția a supraviețuit. Criminalul  a ramas  necunoscut pana astazi.

·         1987: Anny Ondra, actriță germană de orgine cehă (n. 1902)

·         2000 - A murit matematicianul Nicolae Victor Teodorescu, membru al Academiei Române. Este considerat creatorul şcolii româneşti de teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale (n.05.07.1908).

·         2003 - A murit prozatorul şi teatrologul Romulus Diaconescu („De veghe pentru învingători”, „Trebuia să se nască Brâncuşi”) (n.02.10.1942).

·         2006: Owen Chamberlain, fizician american (n. 1920)

·         2011: Annie Girardot, actriță franceză (n. 1931)

·         2013: Donald Arthur Glaser, fizician american, laureat Nobel (n. 1926)

·         2015: Yașar Kemal, scriitor turc (n. 1923)

Sărbători

·         În calendarul ortodox: +) Sf Cuv Ioan Casian și Gherman din Dobrogea; Sf Cuv Vasile Mărturisitorul; Sf Sfințit Mc Proterie, patriarhul Alexandriei

• România—Ziua Protecției Civile
• Spania—Día de Andaluciei

ARTE 28 Februarie

MUZICĂ 28 FEBRUARIE

Svend Amunssen, violonist danez

Svend Asmussen Quartet 

John Fahey, chitarist şi compozitor american

John Fahey

Joe South, cântăreţ, chitarist şi compozitor american

Joe South – 

Marty Sanders, chitarist american (Jay & The Americans)

Jay and the Americans: 

Brian Jones, muzician englez (The Rolling Stones)

The Rolling Stones -

Barbara Acklin, cântăreaţă R&B americană

Eddie Manion, saxofonist american (Southside Johnny & Asbury Jukes)

Southside Johnny & the Asbury Jukes - Full Concert - 12/30/78 - Capitol Theatre (OFFICIAL):

Randy Jackson, vocalist, chitarist şi pianist american (Zebra)

Randy Jackson (Zebra) - Beatles "Medley": 

Cindy Wilson, vocalistă şi chitaristă americană

Bobby Bloom, cântăreţ american

Philip Gould, baterist britanic (Level 42)

Phil Gould drums:

Compozitorul Mihnea Brumariu

Marcus Lillington, chitarist şi compozitor britanic (Breathe)

Breathe - How Can I Fall? (Album Version) HQ: https://youtu.be/FtXDDUHYrC8.

ÎNREGISTRĂRI NOI:

INSTRUMENTAL DE GRANDES EXITOS AÑOS 70s Selección de Cecil González

Mozart - Sonatas for Piano and Violin KV 301,304,376,378 (Century's recording : Haskil/Grumiaux)

Paul Weston Whispers in the Dark GMB

Best Love Songs 2018 New Songs Playlist The Best English Love Songs Colection HD

POEZIE 28 FEBRUARIE

Gheorghe Şincai, istoric, filolog, traducător, poet

Biografie

n. 28 febr. 1754, com. Raciu de Campie, jud. Mures - m. 2 nov. 1816, Sinea (Slovacia).

Istoric, filolog, traducator si poet.

Fiul lui Ioan Sincai si al Anei (n. Grecu), apartinand micii nobilimi fagarasene.

Studii gimnaziale la Targu Mures, Cluj, Bistrita. Urmeaza teologia si filosofia la Institutul de Propaganda Fide din Roma (1774-1779), iar Facultatea juridica si Scoala normala „Sf. Ana" la Viena (1779-1780), unde isi desavarseste cercetarea istorica si formatia luminista.

Debuteaza editorial la 1780 cu Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, elaborata impreuna cu SINCAI Micu. Prof. de poetica la Gimnaziul din Blaj din 1781, director al scolii „normaiesti" si al scolilor unite satesti din Transilvania (1782-1794), SINCAI se consacra propasirii invatamantului national, elaborand manuale fundamentale: Prima principia latinae grammatices; A.B.C. sau Alphavit, AB.C. sau Bucoavna, Catehismul cel Mare (1783); indreptare catre Aritmetica (1785). Atitudinea nonconformista si colaborarea la Supplex coalizeaza impotriva-i pe puternicii zilei, in frunte cu Ioan Bob. intemnitat si destituit din functie (1794), peregrineaza ani in sir, preocupat exclusiv de elaborarea si incheierea Hronicii. Dupa ce in 1804 compune in versuri latinesti Elegia Nobilis Transilvani, Georgii Sinkai de Eadem si colaboreaza la voi. omagial in cinstea palatinului Iosif cu un poem in lb. romana, S., numit corector la Tipografia craiasca din Buda, continua munca la Hronica, dar in 1811 cenzura ardeleana, socotind-o primejdioasa, o confisca. Caracter temerar, SINCAI apare, dupa Ion Budai-Deleanu, ca spiritul cel mai putin religios si cel mai deschis rationalismului si pragmatismului „Luminilor".

Prezidata de preocupari strict laice si profund implicata in viata natiunii, opera lui SINCAI este intru totul caracteristica pentru „luminile" romanesti cu cele doua registre: primul, politic, al doilea, subordonat lui, cultural, increzator in eficienta politica a culturii, SINCAI concepe un amplu program de luminare, in cadrul caruia largirea retelei scolilor satesti si editarea manualelor era secondata de vasta actiune de difuzare in mediul taranesc a cunostintelor stiintifice. Favorizata de fericita intalnire a ideilor luministe cu politica economico-culturala a Vienei in Transilvania, stradania sa in aceste directii se soldeaza, intre altele, cu editarea unor manuale, precum Prima principia latinae grammatices, A.B.C. sau Alpliavit, A.B.C. sau Bucoavna, Catehismul cel Mare (toate din 1783), indreptare catra Aritmetica (1785), si a unor carti de propaganda stiintifica - Povatuire catra economia de camp (1806), Istoria naturei sau afirei, invatatura fireasca spre surparea superstitiei norodului (editata in 1964) -, prima lucrata dupa un izvor maghiar, celelalte, dupa cartile lui I. H. Hellmuth. Neglijand, ca intregul secol, ideea de „originalitate" si nementionand „modelele", SINCAI procedeaza la remodelarea si nationalizarea textelor preluate, deschizand astfel o ampla perspectiva asupra cunostintelor sale in domeniile abordate, ca si asupra structurii sale mentale. De o importanta aparte, invatatura fireasca aduce sub raportul conceptiei filosofice reprezentari materialist-mecaniciste si deiste, dublate de un puternic rationalism. Ea pleaca de la premisa ca intelegerea legilor naturii „mantuie pe oameni de toate ratacirile lor". Ca atare, in cele 12 capitole se trece la expunerea „pricinilor firesti" ale fenomenelor, iar de aici, la combaterea superstitiilor.

Reprezentand un prim moment al confruntarii superstitiei si a ignorantei cu experienta, opera marcheaza una din cele mai inalte cote la care se inalta gandirea noastra luminista. Dar SINCAI s-a fixat in constiinta posteritatii in primul rand ca autor al Hronicii romanilor si a mai multor neamuri, tiparita intr-o prima editie completa in 1853. Opera monumentala, ea se intemeiaza pe un material informativ urias, cuprins in 26 caiete in manuscris. Cules cu metoda si discernamant critic, materialul este ordonat in vederea publicarii intr-un vast corpus de documente, primul la noi, intitulat Memoriile dacoromanilor, temelia propriu-zisa a Hronicii. Depasind experienta istoriografiei umaniste, dar plecand de la ea, SINCAI are in vedere un plan amplu si complet: istoria romanilor din spatiul intra si extracarpatic, corelata istoriei sud-est europene, incepand cu anul 86 pana in zilele sale. In ciuda formei analistice, de tip medieval, Hronica aduce un spirit militant, modern, inscriindu-se in perimetrul istoriografiei luministe. In nota acesteia, SINCAI trece la consideratii critice si polemice cu precadere la tezele politice ale zilei - romanitatea „pura" a romanilor, unitatea si continuitatea elementului romanesc pe pamantul Daciei nord si sud-dunarene, dar si la fapte de ordin social, precum rascoalele taranesti din 1437 si 1514, in masura sa releve fermitatea atitudinii sale antifeudale. Dar in cazul sau, conceptul de latinitate capatase prima lui expresie in prefata la Elementa, cea dintai gramatica tiparita a limbii romane. Scoasa la 1780 in colaborare cu Micu si reaparuta in 1805 doar sub numele lui S, (autorul ambelor prefete), ea preconizeaza, in scopuri politice, folosirea literelor stramosesti dupa un sistem ortografic etimologic, nelipsit de exagerari. Acestea vor fi eliminate insa partial in editia a Ii-a si, in prealabil, in Epistola deschisa catre Ioan Lipsky (1804). Desi, in domeniul filologiei, SINCAI nu aduce preocuparile bogate ale lui Micu sau Maior, el are totusi cea mai sigura inUiitie cu privire la calea de realizare a limbii literare. Aceasta - considera el in prefata la Catehism - ar urma sa fie constituita din „vorbele cele tocma romanesti", selectate „dupa cum pre unele locuri mai bine vorbesc romaneste decat pre altele". in planul literaturii, SINCAI realizeaza cateva poezii de circumstanta, cu o simpla valoare documentara (vezi versurile din Onomasticon, scos la 1804 in cinstea palatinului Iosif, si Adplausus, preamarind personalitatea episcopului Samuil Vulcan. Mult mai importanta este insa Elegia Nobilis Transilvani, Georgii Sinkai de Eadem, tiparita in Orodias, volum publicat de Ladislau Nagy in 1804. Scrisa in hexametri latini si insotita de note explicative, Elegia reprezinta un inestimabil document biografic. Desi marcata de preocupari diverse, viata lui SINCAI apare inchinata totusi unei singure carti - Hronica si, prin ea, unei singure cauze: aceea a neamului sau nedreptatit. Eroica si curata, ea se inscrie in cultura romana in randul marilor simboluri.

OPERA

Elementa linguae daco-romanae sive valachi-cae, in colab. cu SINCAI Micu, Viena, 1780 (ed. II, 1805; ed. III, 1980); Prima principia latinae grammatices, Blaj, 1783 (ed. II, 1785); A. B.C. sau Alphavit, m^i, 1783 (ed. II, 1788; ed. III, 1796); AB.C. sau Bucoavna, Sibiu, 1783; Catehismul cel Mare cu intrebari si raspunsuri, Blaj, 1783; indreptare catra Aritmetica, Blaj, 1785; Elegia Nobilis Transilvani, Georgii Sinkai de Eadem, in Orodias, Oradea Mare, 1804; Epistola Georgii Sinkai de Eadem ad Spectabilem et Clarissimum Virum loannem de Lipsky, Buda, 1804; Adplausus, Buda, 1806; Povatuire catra economia de camp, Buda, 1806; Hronica romanilor si a mai multor neamuri, I-III, ed. ingrijita de Aug. Treboniu Laurian, A. Panu, M. Kogalniceanu, Iasi, 1853-1854; Hronica romanilor si a mai multor neamuri, I-III, ed. ingrijita de Gr. Tocilescu, Bucuresti, 1886; Vocabularium pertinens ad tria regna Naturae (fragmente), in Dacoromania, V, 1927-1928; invatatura fireasca spre surparea superstitiei norodului, studiu introductiv si ed. critica de D. Ghise si P. Teodor, Bucuresti, 1964; Opere, I-IV, ed. ingrijita si studiu asupra lb. de F. Fugariu, pref. de M. Neagoe, Bucuresti, 1967-1973; Cronica romanilor, I-III, ed. ingrijita de F. Fugariu, pref., tabel cronologic si note de M. Neagoe, Bucuresti, 1978; Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (Facsimil dupa ed. 1780 si 1805), ed., studiu introductiv, trad. textelor si note de M. Zdrenghea, Cluj-Napoca, 1980.

REFERINTE CRITICE

N. Iorga, Istoria XVIII, II; Ov. Densusianu, Literatura romana moderna, I; N. Iorga, Ist. Ut. rom., III; /. L. R., II; M. Tomus, Gheorghe Sincai, 1965; L. Blaga, Gandirea romaneasca in Transilvania in secolul al XVIII-lea, 1966; G. Ivascu, Istoria; I. Per-vain, Studii de literatura romana, 1971; D. Popovici, Studii, I; D. Ghise si P. Teodor, Fragmentarium iluminist, 1972; I. Lungu, Scoala ardeleana, 1978; SINCAI Duicu, Pe urmele lui Gheorghe Sincai, 1983; P. Teodor, Interferente iluministe europene, 1984; SidoniaPuiu, in Noesis, nr. 12, 1986; I. Lungu, Scoala ardeleana (ed. II), 1995.

TEATRU/FILM 28 FEBRUARIE

"Iata femeia pe care o iubesc" de Camil Petrescu

Biografie Camil Petrescu

Camil Petrescu (n.22 aprilie 1894 — d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămîne în literatura noastră în special ca inițiator al romanului modern.

S-a născut la București, la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil și al Anei Cheler. A rămas orfan de ambii părinți și a fost crescut la o doica din mahalaua Moșilor. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul "Sfîntul Sava" și la Liceul "Gheorghe Lazăr" din București. Rezultatele bune la învățătură îl transformă în bursier intern, iar din 1913 urmează cursurile Facultății de Filozofie și Litere de la Universitatea București. Își ia cu brio licența, cu calificativul "magna cum laude", în fața unei comisii prezidată de profesorul de filosofie P.P. Negulescu . Devine mai apoi profesor de liceu la Timișoara. Își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru, intitulată "Modalitatea estetică a teatrului". A publicat un studiu în lucrarea "Istoria filosofiei", coordonată de N. Bagdasar, legat de un cîmp nou, fenomenologia în opera lui Husserl.

Debutează în revista Facla (1914), cu articolul Femeile și fetele de azi, sub pseudonimul Raul D.

Între 1916 - 1918 participă ca ofițer la primul război mondial, iar experiența trăită acum se regăsește în romanul "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" (1930). În 1916, e mobilizat și pleacă pe front, unde e rănit. După un stagiu într-un spital militar, ajunge iarăși în prima linie, dar cade prizonier la unguri. În timpul unui bombardament german își pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga viață, după cum își notează în Jurnal: "Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc. Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Ca să merg pe stradă trebuie să cheltuiesc un capital de energie și de atenție cu care alții pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjează “în șoaptă” eu rămîn vecinic absent". Ambianța războiului va intra, de asemenea, în roman. În 1918 va fi eliberat din lagărul german, revenind la București.

Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stînga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor și a eroului său, Ladima, din romanul Patul lui Procust.

Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morții în 1923. În 1933 publică cel mai valoros roman al său și unul dintre romanele importante ale Modernismului european, "Patul lui Procust".

În 1939 este numit directorul Teatrului Național din București, unde va rezista doar 10 luni, iar din 1947 este ales membru al Academiei Române.

Moare la 14 mai 1957, la București. Astfel, masivul roman social închinat lui Nicolae Bălcescu "Un om între oameni" rămâne neterminat. Ion Negoițescu îi va caracteriza sec romanul, drept "o întreprindere jalnică". Motivul este simplu, Camil Petrescu a îmbrățișat principiile realismului socialist și a devenit unul dintre cîntăreții noului regim comunist. A adus contribuții novatoare în poezie, în tehnica romanului și a teatrului românesc.

Camil Petrescu, personalitate multilaterală, s-a manifestat creator în cele mai variate direcții ale culturii. Cu vădite și temeinice aplicații spre filosofie, formația spirituală a scriitorului și-a pus amprenta asupra creației sale literare.

Camil Petrescu - Iată Femeia Pe Care O Iubesc (Teatru Radiofonic): https://youtu.be/pGXv8xg5yO8.

În regia Mihai Măniuțiu

"Richard al III-lea"

Biografie Mihai Măniuțiu

Mihai Măniuțiu (n. 30 octombrie 1954, Cluj) este un regizor, scenarist și scriitor român. Regizor de teatru și profesor onorific al Departamentului de Teatru al Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj, Mihai Măniuțiu a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I. L. Caragiale” din București în 1978 (clasa Cătălina Buzoianu).

De atunci lucrează în teatre importante din România și din străinătate (Marea Britanie, Belgia), creațiile sale primind în numeroase rânduri premii naționale pentru: Cea Mai Bună Regie, Originalitate și Cel Mai Bun Spectacol al anului.

A realizat peste cincizeci de spectacole, multe dintre ele premiate, printre care: Oedip salvat de Radu Stanca, Cu ușile închise de Jean-Paul Sartre, Afară în fața ușii de Wolfgang Borchert, Antigona de Sofocle, Lecția de Eugen Ionesco, Săptămâna luminată de Mihail Săulescu, Caligula de Albert Camus, Richard al III-lea (nominalizat pentru cel mai bun spectacol în turneu în Marea Britanie în 1994), Richard II de W. Shakespeare, Exact în același timp de Gellu Naum, Experimentul Iov, după Cartea lui Iov, Tragica istorie a doctorului Faust, după Christopher Marlowe, Alcesta de Euripide, 16 lecții despre dezastrele amorului carnal după Cântarea cântărilor, un spectacol de Mihai Măniuțiu, Bacantele de Euripide, Electra după Eschil și Euripide.

Spectacolele sale au fost în turnee naționale și internaționale în Marea Britanie, Belgia, Franța, Canada, Egipt, Austria, Ungaria, Finlanda, Iugoslavia și Brazilia.

Ca scriitor, a publicat șase volume de povestiri, Un zeu aproape muritor, (Dacia, Cluj, 1982), Istorii pe care n-am să le scriu,(Alfa, București, 1998), Scene intime. Scene de masă, (Univers enciclopedic, București, 2001), Omphalos, (Idea, Cluj, 2001), Autoportret cu himere, (Alfa, București, 2001), Spune Scardanelli, (Idea, Cluj, 2001), o carte de aforisme, Exorcisme, (Apostrof, Cluj, 1996), un studiu pe tema puterii în opera lui Shakespeare, Cercul de aur, (Meridiane, București, 1985) și două lucrări de teorie teatrală: Redescoperirea actorului, (Meridiane, București, 1985) și Act și mimare, (Eminescu, București, 1989).

Creației teatrale a lui Mihai Măniuțiu i-au fost consacrate două albume monografice: The Thrilogy of the Double (Unitext, București, 1997) și MĂNIUȚIU, Imagini de spectacol de Cipriana Petre-Mateescu, (Idea, Cluj, 2002).

Richard al III-lea... William Shakespeare: https://youtu.be/h-AFlBaIwjY.

Puricele în ureche cu Virgil Ogășanu, Dem Rădulescu 🎭 Teatru Radiofonic Subtitrat

Justitia si a spus cuvantul - Anatole France 1955

SFATURI UTILE 28 Februarie

Mâine este Ziua Mărțișorului!

Un şnur alb-roşu transformă la 1 martie micile daruri oferite copiilor, femeilor, iar în unele zone şi bărbaţilor, în mărţişor, conferindu-le un sens simbolic.

Poetul George Coşbuc, într-un studiu dedicat mărţişorului, afirma că “scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet…Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească”.

Obiceiul, a cărui origine este plasată când în antichitatea romană, când, potrivit arheologilor, chiar cu 8.000 de ani în urmă, este răspândit în ţara noastră, în Bulgaria, în Macedonia, în Albania.

Miturile întemeietoare ale acestei celebrări a primăverii diferă şi ele de la o zonă la alta, toate având însă în comun ideea de renaştere a naturii, de fericire, de noroc.

Într-unul dintre ele, cu poezie de basm, Soarele a coborât pe pământ, luând chipul une fete frumoase. Un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Tristeţea a cuprins tot pământul, de la copiii care au uitat să se joace la păsările care au încetat să zboare. Eliberarea ei de către un tânăr curajos a readus în lume primăvara. Iar de sub zăpada topită de sângele tânărului rănit în luptă, au răsărit ghioceii. Albul lor şi roşul sângelui s-ar regăsi, simbolic, în şnurul cu care se leagă mărţişorul.

Documentar, mărţişorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare a boierului, cărturarului şi omului de stat român Iordache Golescu, intitulată „Pilde, povăţuri şi cuvinte adevărate şi poveşti”. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova şi Bucovina mărţişorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu aţă alb-roşie, şi era purtat de copii în jurul gâtului. Tinerele purtau şi ele mărţişor la gât în primele 12 zile ale lui martie.

Purtat în primele două săptămâni, toată luna martie, până sosirea cocorilor sau până la Florii, mărţişorul, ca orice simbol, era menit după aceea să-şi joace în continuare rolul de aducător de viaţă şi de noroc. El era “trecut” pomilor, era legat de coarnele boilor, pentru a asigura fertilitatea, era aruncat în aer pentru a asigura celei care îl purtase uşurinţa zborului, era atârnat la uşi sau ferestre pentru a feri case de rele.

Potrivit regretatului etnolog Irina Nicolau, “în vechime, pe data de 1 martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă. Şnurul de mărţisor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, marţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: «Ia-mi negretele şi dă-mi albetele»”.

Desigur, unele legende sunt legate de Baba Dochia, care ar fi fost tors şnurul de mărţişor în timp ce urca cu oile la munte.

Iar Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin Bucureşti”: “…La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se chema aşa, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând «farmece» şi făcând şi de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât…”.

În zilele noastre s-a adăugat o latură comercială momentului, dar şi dorinţa de a-l folosi pentru celebrarea frumuseţii, a bucuriei.

Găsiți mărțișoare peste tot, de la cele mai ieftine până la cele mai scumpe, după bugetul fiecăruia! Important este să marcați momentul și să respectați tradiția!

Bărbați, aveți bunici, mame, surori, soții, iubite, colege care vă așteaptă să le aduceți un mărțișor!