marți, 27 martie 2018


REVISTA
IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE, NR 187 DIN 28 MARTIE 2018


ISTORIE PE ZILE 28 Martie

Evenimente
·         364: Împăratul Roman Valentinian I îl numește pe fratele său Flavius Valens co-împărat.
·         845: Parisul a fost prădat de către vikingi, în funtea cărora se afla, cel mai probabil Ragnar Lodbrok, care ar fi colectat o răscumpărare uriaşă pentru a pleca. Ragnar Lodbrok a fost un conducător danez legendar. Istoricii cred că el a trăit în prima parte a secolului al IX-lea, fiind unul dintre cei mai influenţi lideri militari din acea perioadă.
·         1791: „Supplex Libellus Valachorum" – cel dintâi program politic al românilor din Transilvania – este trimis Curții din Viena. Supplex Libellus Valachorum este numele sub care a rămas în istorie memoriul naţiunii române din Transilvania din 1791, cel mai important act politic al românilor transilvăneni din secolul XVIII. Produs al celor mai luminate minţi ale intelectualităţii româneşti, născut în contextul iluminismului care zguduia vechea Europă, actul încununează eforturi îndelungate pentru emancipare politică şi naţională a românilor precum şi o serie lungă de memorii şi petiţii. Supplex Libellus formulează sintetic revendicările poporului român şi este un document programator pentru lupta pentru emancipare naţională care avea să aibă loc în secolul XIX, până la apariţia după o sută de ani a Memorandumului din 1892. Memoriul se adresează împăratului Leopold al II-lea al Austriei, instalat de numai un an pe tron, după moartea reformatorului Iosif al II-lea. Înainte de moarte, Iosif al II-lea, dezamăgit de efectele politicii sale reformatoare, revocase reformele şi provocase refacerea imperiului absolutist, dar care trebuia să dea socoteală fermentului produs de reformă şi de ideile revoluţionare franceze. În lumina acestor evoluţii, românii din Transilvania, ca şi celelalte popoare din imperiu, trebuiau să reacţioneze pentru a-şi formula propriile revendicări. La redactarea memoriului au participat, direct sau indirect, Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Şincai, Ioan Molnar-Piuariu,Iosif Mehesi de la Cancelaria aulică, Ioan Para vicarul de Năsăud, Ignatie Darabant episcop de Oradea şi alţii. Prima versiune a fost redactată în limba germană, iar forma finală a fost în limba latină. Teza fundamentală a documentului este că „drepturile omului şi ale societăţii civile” sunt ţinta cea mai înaltă a împărăţiei şi că nicio parte a cetăţenilor nu trebuie să lipsească pe alta de drepturile ei şi să o asuprească. Prin urmare naţiunea română cere să i se redea drepturile străvechi de care a fost despuiată fără nici un drept în secolul XVII. Petiţia arată că naţiunea română este cea mai veche şi mai numeroasă din Transilvania şi face un scurt istoric al naţiunii române, care se trage din coloniştii lui Traian şi a rămas neclintită în faţa năvălirilor barbare, a ales pe regele ungurilor Tuhtum după ce ducele Gelu a pierdut lupta cu ei, că românii sunt creştini încă de pe vremea stăpânirii romane. Pe de-o parte sunt aduse argumente istorice, pe de altă parte argumente bazate pe superioritatea numerică. Scopul final al românilor este acela de a intra în viaţa politică a ţării în virtutea echităţii date de numerozitatea ei. Memoriul a fost sortit eşecului de momentul politic nefavorabil. Revendicările sale presupuneau o revizuire fundamentală a sistemului constituţional al naţiunilor politice recunoscute. Dieta din 1790-1791 ţintea la restabilirea privilegiilor feudale, românii fiind excluşi în continuare de la viaţa politică, iar împăratul a fost nevoit să cadă de acord cu marea nobilime. Astfel, atunci când memoriul a ajuns la împărat, el căzuse deja de acord cu nobilimea, dar l-a trimis Dietei pentru dezbatere. Cancelaria Aulică în frunte cu contele Samuel Teleki respinge punct cu punct revendicările românilor, considerând inutilă ridicarea unei a patra naţiuni recunoscute. Memoriul a fost citit în Dietă în iunie 1791, producând consternare şi indignare. Referatul Dietei fu prezentat în şedinţa din 2 iulie, atacând toate fundamentele revendicărilor. În mare Dieta refuză să accepte faptul că românii vor să constituie o naţiune politică proprie, motivând că ei se bucură deja de toate drepturile în cadrul naţiunilor existente, iar o naţiune nouă ar răsturna întreg sistemul. Se consideră chiar că românii sunt suficienţi reprezentaţi în Dietă (deşi ăn componenţa ei era doar un român din 422!) Ca răspuns, stările legiferează explicit menţinerea sistemului constituţional. În rândurile elitei româneşti această evoluţie a dus la o alarmare generală care s-a transformat în timp într-o luptă febrilă pentru cauza naţională şi care a dus la cristalizarea conştiinţei de sine a naţiunii române din Transilvania.

·         La 28 martie 1848 - 9 aprilie 1848 are loc întrunirea reprezentanţilor grupărilor liberal-democrată şi liberal-moderată din Moldova, la care se redactează o petiţie-program (35 de articole) cuprinzînd revendicări social-politice moderate, printre care: asigurarea libertăţii personale, reorganizarea învăţămîntului pe o largă bază naţională, desfiinţarea taxei vamale la exportul de cereale, responsabilitatea ministerială, înfiinţarea unei bănci naţionale, îmbunătăţirea situaţiei ţăranilor, desfiinţarea cenzurii, organizarea unei gărzi cetăţeneşti, eliberarea arestaţilor politici, dizolvarea Adunării Obşteşti şi alcătuirea unei noi adunări Adevărata reprezentaţie a naţiei şi altele.
·         1853: Se declanseaza  Războiul Crimeei. Marea Britanie, Franța, Sardinia si Turcia declară război Rusiei. Este considerat a fi fost unul dintre ultimele războaie religioase pe continentul european si  în același timp, este războiul care a influențat în mod durabil percepția rușilor în ce privește Occidentul, alierea vesticilor cu turcii musulmani fiind considerată o trădare. Originea crizei prin care s-a ajuns la Războiul Crimeii stă în chestiunea Locurilor Sfinte. Era vorba de reglementarea drepturilor pelerinajelor, pe de-o parte ale catolicilor latini, pe de alta, ale ortodocșilor, în Locurile Sfinte din Palestina: Ierusalim, Betleem etc. Tarul rus Nicolae I a trimis în misiune, la Constantinopol  pe  diplomatul Aleksandr Mensikov care  a încercat să negocieze noi tratate, care să fi permis să se amestece în afacerile religioase ale Imperiului Otoman ori de câte ori Rusia ar fi considerat inadecvată protecția Sultanului. În același timp, guvernul britanic l-a trimis în misiune în Turcia pe lordul Stratford, care a reușit să-l convingă pe sultan să respingă cererile rușilor. Imediat după ce a aflat de eșecul diplomatic al lui Menșikov, Țarul a ordonat armatei ruse să intre în Moldova si Valahia, (principate autonome sub suzeranitatea otomană, în care Rusia era considerată ca un apărător special al bisericii ortodoxe), folosindu-se de pretextul eșecului rezolvării problemei Locurilor Sfinte. Tarul Nicolae I a crezut că puterile europene nu aveau să reactioneze la acțiunea rusă de ocupare a unor teritorii periferice, aflate în sfera de influență otomană. În această situație, sultanul a declarat război, armatele sale atacând forțele rusești în apropierea langa Tulcea si ca a răspuns, flota rusă a atacat flota otomană pe care a distrus-o în la 30 noiembrie 1853, in batalia de la Sinope. Distrugerea flotei otomane și creșterea amenințării rusești au alarmat guvernele francez și britanic, care au luat măsuri imediate pentru ajutorarea turcilor. După ce Rusia a ignorat un ultimatum anglo-francez, care cerea retragerea din Principatele Dunărene, Marea Britanie și Franța au intrat în război de partea otomanilor. Negocierile de pace au început în 1856 , în Rusia fiind pe tron un nou țar Alexanru al II-lea, privilegiile speciale ale Rusiei în Principatele Dunărene fiind transferate către grupul Marilor Puteri. Astfel, Țările Române au intrat sub protecția aliaților, iar Moldova a primit înapoi sudul Basarabiei, ocupată de ruși încă din 1806. În plus, navelor de luptă ale tuturor națiunilor le-a fost interzis accesul în Marea Neagră. Flota rusă fusese deja distrusă în timpul războiului. Mai mult, țarul și sultanul au fost de acord să nu mai înființeze nici un arsenal naval militar pe țărmurile mării. Clauza Mării Negre a fost o prevedere extrem de dezavantajoasă pentru Rusia, datorită scăderii drastice a amenințării țariste la adresa turcilor. Mai mult, Marile Puteri au acționat în direcția respectării independenței și integrității Imperiului Otoman. Se presupune că înfrângerea din acest război l-a făcut țarul Alexandru al II-lea să ia măsura abolirii iobagiei, în 1861. Aceasta conflagratie a produs un exod în masă al tatarilor către teritoriile otomane, ducând la depopularea masivă a peninsulei, proces agravat de Stalin după Al II-lea Război Mondial, care  a deportat toți tătarii din Crimeea, în Siberia.
·         1882: În Franța, școala devine obligatorie.
·         1892 - Charles Duryea şi Erwin Markham semnează un contract pentru proiectarea şi construirea unui prim automobil pe benzină. Acest model a intrat în faza de testare în 1893, iar în 1896 compania Duryea Motor Wagon se înfiinţează
·         1900 - Casa Regală Britanică este prima familie de viţă nobilă care primeşte un automobil, iar primul autovehicul care a avut onoare de a se afla în serviciile regale a fost un model Daimler Mail Phaeton Royal Car. Majestatea Sa Regele Edward al VII-lea a avut şansa de a testa un autovehicul Daimler în 1896 la o expoziţie în cadrul Imperial Institute, şi încă de pe atunci a rămas foarte impresionat de această minune a tehnicii. În 1900 însă Regele, la acea vreme doar Prinţul de Wales, hotărăşte să îşi cumpere propria maşină şi la data mai sus amintită primeşte un model Daimler Mail Phaeton, cu motor în două pistoane şi o putere de 6CP. Modelul nu a fost însă ţinut prea mult în garajul regal fiind apoi vândut Lordului Suffield. Modelul a mai trecut pe la câţiva proprietari după care i s-a pierdut însă urma. În 1924 a fost descoperită la un cimitir de maşini de către Ernest Instone, un angajat Daimler din Londra, care l-a repus în patrimoniul Daimler, acolo unde încă se află şi azi.
·         1910. Francezul Henri Fabre experimentează cu succes primul hidroavion pe apele Mediteranei, în apropiere de Marsilia.
·         1912: în România, are loc demisia guvernului conservator prezidat de Petre P. Carp. Ulterior se formează un nou guvern conservator în frunte cu Titu Maiorescu.


·         1915: La Ateneu a avut loc prima audiție a Simfoniei a II-a de George Enescu, dirijată de compozitor.

·         1918: La Chişinău, in Basarabia, concertează in zilele de 24-28 martie Orchestra simfonică română, sub bagheta marelui dirijor si compozitor George Enescu. În zilele de 27 şi 28 martie George Enescu a evoluat în calitate de violonist, la pupitru fiind Jean Bobescu.
·         1923. Regele Ferdinand a promulgat, printr-un decret, Constituția României Mari, votată de Parlamentul României la 26 martie 1923, una dintre cele mai avansate și democratice constituții din Europa acelui timp.


·         1926: Premiera filmului Iadeș, prima producție a regizorului Horia Igiroșeanu. Pe lîngă activitatea cinematografică, regizorul Horia Igirosanu a activat și ca publicist și pedagog. A înființat prima școală românească de mimodramă si de asemenea, a fost redactor-șef a revistei „Clipa” și „Clipa cinematografică”. De asemenea, a fost și fondator al „Asociației prietenilor filmului”. Societatea sa, Clipa-Film, inițiase și prima formă a cinecluburilor românești, asociația Amicii Filmului.
·         1930: Orașele turcești Constantinopol și Angora și-au schimbat denumirea în Istanbul și, respectiv, Ankara.
·         1939 - Cucerirea Madridului de către generalul naţionalist Francesco Franco semnifică încheierea războiului civil, declanşat de acesta în 1936 prin revolta împotriva guvernului republican
·         1941 - Construcţia uzinei Ford Willow Run demarează în această zi. Deşi Henry Ford nutrea simpatii germane şi nu vroia să producă maşini de luptă, a fost nevoit să o facă. Pentru a nu afecta producţia de automobile americanul a dispus fabricarea unei uzine separate. La această fabrică, Ford a produs bombardierul B-24 Liberator, într-o cadenţă de producţie preconizată la 500 de unităţi pe lună. Până în 1944 muncitorii de la Willow Run au ajuns la performanţa de a produce câte un bombardier la fiecare 63 de minute şi se lucra în trei schimburi. Până la sfârşitul războiului Willow Run produsese peste 8.500 de avioane performanţa Ford fiind decisivă în tactica de război a americanilor.
·         1947: A fost creată Comisia Economică și Socială a ONU pentru Asia și Pacific.
·         1947: A fost creată Comisia Economică ONU pentru Europa.
·         1948: In Romania „Populara” se desfasoara primele alegeri parlamentare de după instaurarea puterii comuniste. Alegerile sunt “câștigate” de către Frontul Democratiei Populare, o creatie comunista.

·         1974: Marea Adunare Naţională instituie funcţia de preşedinte al României comuniste şi-l alege în această funcţie pe secretarul general al Partidului Comunist Roman, Nicolae Ceauşescu.


·         1983: Consiliul de Stat a adoptat Decretul privind declararea animalelor, înstrăinarea și tăierea bovinelor și cabalinelor, prin care se interzice crescătorilor de animale sacrificarea acestora pentru consumul propriu.
·         1983: Consiliul de Stat a adoptat Decretul privind regimul aparatelor de multiplicat, materialelor necesare reproducerii scrierilor și al mașinilor de scris, prin care se introduce controlul polițienesc asupra folosirii acestor aparate.
·         1995: A fost înființat Teatrul George Ciprian din Buzău.

·         1995: Vizita oficială a președintelui României, Ion Iliescu, în Italia și la Vatican.


·         1999: Partidul "Alternativa României", condus de Varujan Vosganian, devine "Uniunea Forțelor de Dreapta".

·         2005: Un puternic seism, produs în largul insulei indoneziene Sumatra și având o magnitudine de 8,7 grade pe scara Richter, a provocat moartea a zeci de persoane și importante pagube materiale în insula Nias, de la sud de Sumatra.
·         2005. Opinia publică a aflat despre răpirea în Irak de către grupări paramilitare a jurnaliştilor Marie-Jeanne Ion şi Sorin Mişcoci de la Prima Tv şi a lui Ovidiu Ohanesian de la România Liberă. Aceştia au stat sechestrați 55 de zile.


Nașteri

·         1472: Fra Bartolommeo, artist italian (d. 1517)
·         1592. S-a născut Jan Amos Komensky (Comenius), pedagog ceh și reformator al învățământului.
·         1750: Francisco de Miranda, naționalist venezuelean (d. 1816)
·         1773: Henri Gratien, Conte Bertrand, general francez (d. 1844)
·         1799 - S-a născut Karl von Basedow, medic german. A descris pentru prima dată tabloul clinic al bolii care-i poartă numele (m.11.04.1854).
·         1817: Francesco de Sanctis, istoric și critic literar italian (d. 1883)
·         1849: Constantin Dumitru Olănescu, dramaturg, poet și traducător român (d. 1908)
·         1851: Bernardino Machado, al 8-lea președinte al Portugaliei (d. 1944)
·         1862 - S-a născut politicianul socialist francez Aristide Briand (m.1932), de patru ori prim-ministru în perioada 1909-1922 şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1926
·         1868 - S-a născut la Nijni Novgorod scriitorul rus Alexei Maximovici Peşkov (Maxim Gorki), decedat în circumstanţe neelucidate la Moscova în 1936, în timpul marii terori staliniste
·         1871: Willem Mengelberg, dirijor olandez (d. 1951)
·         1888 - S-a născut la Pitești Alexandru Kiriţescu, dramaturg şi traducător. A urmat cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr” şi pe cele ale Facultăţii de Drept din Bucuresti. A debutat cu piesa „Invinsii” (jucata in 1914), avand si  o intensa activitate publicistica la revistele vremii:  Rampa, Adevarul, Lupta, Cuvantul, Gazeta. In 1929 i se reprezinta comedia Marcel & Marcel sau Anisoara si ispita, care impreuna cu comedia Gaitele sau Cuibul de viespi (jucata in stagiunea 1929-1930, revazuta si reluata in 1933), una din cele mai valoroase comedii de moravuri din dramaturgia românească si drama Florentina (1931) formeaza  „trilogia burgheza”.Iin 1934 i se reprezinta comedia Lacustele, in 1943, Intermezzo, piesa cu subiect spaniol, iar in 1945, comedia Dictatorul. In 1936 i se joaca Borgia, prima parte a „trilogiei Renasterii”; intre 1938 si 1940, ca atasat cultural la Roma, se documenteaza pentru celelalte doua parti: Nunta din Perugia (1947) si Michelangelo (1948). In ultima perioada de creatie, KIRITESCU scrie opere fara importanta pentru destinul sau artistic: drama Marseilleza (1948), libretul Tar sita si Rosiorul (1949), poemul dramatic Ruxanda si Timotei (1957), prelucrarea dramatica Mos Teaca (1960), precum si piese intr-un act pentru teatrul de amatori. in 1956 ii apare prima culegere de piese, incununata cu Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei. A tradus (singur sau in colaborare) din Moliere, Gogol, Lev Tolstoi, A. V. Suhovo-Kobilin, L. Leonov s.a. A scris comedii satirice (“Gaiţele sau Cuibul de viespi”, “Dictatorul”), evocări istorice (“Nunta din Perugia”, ”Borgia”, ”Michelangelo”), remarcabile prin conflictul incisiv, varietatea tipologică şi valoarea observaţiei sociale şi psihologice (m.09.04.1961, București).


·         1890: Paul Whiteman, dirijor american de jazz simfonic (d. 1967)
·         1892: Corneille Heymans, medic belgian, laureat Nobel (d. 1968)
·         1895: S-a născut in localitatea Viperești, jud. Buzău, pedagogul și eseistul român, Ștefan Bârsănescu, membru corespondent al Academiei Române; (d. 5 noiembrie 1984, Iași). Între anii 1926-1928 Ștefan Bârsănescu, personalitate de primă mărime a pedagogiei româneşti, a fost director al Școlii Normale „Vasile Lupu” din Iași. Şcoala Gimnazială din Iasi, înfiinţată în anul 1992, poartă din anul 1994  numele lui Ştefan Bârsănescu, unul dintre cei mai însemnaţi dascăli pe care i-a avut Universitatea “Al.I.Cuza” din Iaşi.  A fost membru al Asociaților Savanților Celebri din Chicago (SUA). Opera sa științifică însumează peste 30 de volume și peste 500 de articole publicate în țară și peste hotare.

·         1903: Rudolf Serkin, pianist austriac (d. 1991)
·         1908: S-a născut in localitatea Broșteni, județul Neamț, azi in  județul Suceava  marele zoolog și oceanolog român Mihai C. Băcescu, membru al Academiei Române; (d. 6 august 1999, București). În 1928 se înscrie la facultatea de Științe Naturale din Iași, unde urmează cursurile profesorilor Ion Borcea și Paul Bujor, fiind numit după doi ani preparator la cetedra de Morfologie animală. Se specializează în fauna acvatică și marină, îndeobște în crustacei și pești. În 1939, recomandat de Paul Bujor și de Emil Racoviță, obține o bursă de studii în Franța. Mihai Băcescu,  perfect vorbitor al mai multor limbi, face o excelentă impresie la Muzeul național de Istorie naturală din Paris, la Muzeul oceanografic din Monaco și în diferitele stațiuni de biologie marină pe care le vizitează și unde lucrează. Războiul îl constrânge să se întoarcă grabnic în țară (încă neutră), unde Grigore Antipa îl susține pentru a deveni șef de secție la Muzeul de Istorie naturală din București și șef de laborator la Institutul de cercetări piscicole, cu gradul de profesor universitar. În 1944 Muzeul este parțial distrus de bombardamentele americane, ruse și germane. În 1954 devine directorul Institutului de cercetări piscicole, iar în 1958 șef al secției de Oceanologie al Academiei și director al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, post pe care îl va deține  timp de trei decenii, continuând să cerceteze, să publice articole științifice, să predea, să conducă lucrări de muzeologie, de cercetare, de publicare, să călăuzească doctoranți în oceanologie, să reprezinte instituțiile pe care le conducea, și însăși România, în numeroase conferințe și simpozioane internaționale. Deși s-a pensionat în 1988, la vârsta de 80 de ani, a rămas activ și apropiat de Muzeu până la ultima suflare. Fiica sa Dr. Pr. Lotus Meșter predă  Biologia la Facutatea de Biologie din București.

·         1910: Ingrid a Suediei soția regelui Frederick al IX-lea al Danemarcei (d. 2000)
·         1911: John Langshaw Austin, filosof britanic (d. 1960)
·         1914: S-a născut in Bucuresti,  prozatorul român Ovidiu Constantinescu; (d.16 decembrie 1993, Bucuresti). A urmat cursurile Liceului „Sf. Sava” (pe care l-a absolvit în 1932) si  studii filologice la Universitatea din Bucureşti. Colaborează la revistele  „Viaţa românească”,„Revista Fundaţiilor Regale”, „Vremea”, „Curentul familiei”, „Bis” etc. A debutat  editorial cu romanul Sfârşit de spectacol (1941). Autor al romanelor Oamenii ştiu să zâmbească (1946), Menestrelii regelui Ludovic (1980), Luna şi mânzul sălbatic (1982), precum şi al nuvelelor adunate în volumele Valse hesitation (1970) şi Strada infinitului (1974). A tradus din Stendhal, Romain Rolland, Colette, Maurice Druon, Jules Verne, din literatura rusă (Dostoievski, Repin, Taras Sevcenco), din alte literaturi (F. Cooper, Alejo Carpentier etc.). A publicat un volum de medalioane critice, Portrete de artişti (1984).
·         1915: Septimiu Bucur, scriitor român (d. 1964)
·         1915 - S-a născut Jay Livingston, compozitor american.
·         1921 - S-a născut actorul britanic Dirk Bogarde (“Moarte la Veneţia”) (m.08.05.1999).
·         1923 - S-a născut Thad (Thaddeus Joseph) Jones, trompetist, compozitor şi şef de orchestră american.
·         1926. S-a născut Ion Ioanid, redactor, din 1969, al postului de radio Europa Liberă și autor a cărții Închisoarea noastră cea de toate zilele  (decedat 2003).

·         1927: Marianne Fredriksson, autoare suedeză (d. 2007)
·         1928. S-a născut la Varșovia politologul american Zbigniew Brzezinski.
·         1928: Alexander Grothendieck, matematician german
·         1930: Jerome Isaac Friedman, fizician american
·         1932: S-a născut in comuna Vaideeni, județul Vâlcea, Alexandru Întorsureanu, director de imagine, profesor și inovator al tehnicilor de filmare; (d. 2004). Împreună cu Gheorghe Fischer a inventat procedeul Graphys Color. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum Canarul și viscolul (1970), Felix și Otilia (1972), Operațiunea Monstrul (1976), Marele singuratic (1977), Am fost șaisprezece (1979) și Întorcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980).

·         1936. S-a născut scriitorul şi politicianul peruan Mario Vargas Llosa.
·         1937 - S-a născut Emerich Jenei, antrenor de fotbal, cel ce a condus echipa Steaua cînd aceasta a cucerit Cupa Campionilor Europeni. A fost şi antrenorul echipei naţionale de fotbal a României.

·         1939: Florin Bănescu, prozator român

·         1941 - S-a născut Charlie McCoy, muzicuţist american.
·         1945 - S-a născut Charles Portz, basist american (The Nightriders, Crossfire, Turtles).
·         1948 - S-a născut Sally Carr, vocalistă britanică (Middle Of The Road).
·         1948 - S-a născut John Evan, clăpar britanic (John Evan's Smash, Jethro Tull).
·         1948 - S-a născut Milan Williams, pianist, vocalist, chitarist şi compozitor american (Commodores).
·         1953 - S-a născut pictorul Călin Beloescu.

·         1954: Adrian Severin, politician român
·         1954: Liviu Cangeopol, comentator politic și eseist român, stabilit din 1989 în SUA

·         1957 - S-a născut Mark Spiro, clăpar şi vocalist american.
·         1963: Dan Silviu Boerescu, scriitor, critic literar, editor român

·         1966: Dumitru Becșenescu, politician român
·         1986. S-a născut cântăreața americană Lady Gaga.


Decese

·         193: Împăratul Roman Pertinax este asasinat de Garda Pretoriană care apoi vinde tronul lui Didius Iulianus. Acesta va fi condamnat la moarte și executat după câteva săptămâni.
·         1239: Împăratul Go-Toba al Japoniei (n. 1180)
·         1241: Valdemar al II-lea al Danemarcei (n. 1170)
·         1285: Papa Martin al IV-lea (n. cca. 1210)
·         1482: Lucrezia Tornabuoni, nobilă italiană, mama lui Lorenzo de' Medici (n. 1425)
·         La 28 martie 1661, la Constantinopol, se stinge din viaţă Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, ctitor al bisericii Trei Ierarhi din Iaşi. Prin prestigiul său personal pe plan intern şi prin legăturile întinse în afară, Vasile Lupu a dat o nouă strălucire Principatului Moldovei. Influenţa lui în răsărit era aşa de mare încît după dorinţa lui punea sau scotea din scaun Patriarhii din Constantinopol, Alexandria, şi Ierusalim, pe care îi susţinea cu banii săi. Intervenţia lui Vasile Lupu l-a pus ca Mitropolit în Alba Iulia pe Ilie Iorest, în 1640. Vasile Lupu a zidit mai multe biserici, dintre care cea mai frumoasă este cea numită "Trei Ierarhi" de la Iaşi, pe lîngă care a înfiinţat o şcoală şi o tipografie. Domnia lui relativ lungă a asigurat un nou avînt culturii bisericeşti. Mai ales prin zelul Mitropolitului Varlaam, s-au tipărit mai multe cărţi bisericeşti ("Carte românească de învăţătura duminicelor de peste an" - Iaşi 1643 ; "Răspunsuri la Catehismul Calvinesc" - Suceava 1645), dar şi o carte de legi, "Pravilele împărăteşti". În acest fel s-a mai facut încă un pas important în introducerea limbii române în biserică şi stat. "Predoslovia" domnitorului Vasile Lupu la "Cartea românească de învăţătură" ("Cazania") a mitropolitului Varlaam, se adresa către "toată seminţia românească, pretutinderea ce se află pravoslavnici într-aciastă limbă", arătîndu-se că s-a scris lucrarea pentru ca să "dăruim şi noi acest dar limbii româneşti, carte pre limba românească".

·         1665: Maria Eleonora de Brandenburg, soția regelui Gustavus Adolphus al Suediei (n. 1599)
·         1712: Jan van der Heyden, pictor olandez (n. 1637)
·         1767: Martin Felmer, învățat german (n. 1720)
·         1794: Marquis de Condorcet, matematician, filosof francez (n. 1743)
·         1878: Alexandru Ioan Lapedatu, poet, prozator și publicist român (n. 1844)

·         1881: Modest Petrovici Musorgski, compozitor rus (n. 1839)
·         1884: Prințul Leopold, Duce de Albany (n. 1853)
·         1926: A murit Thoma Ionescu, medic chirurg și anatomist român de marca, profesor universitar, întemeietorul școlii românești de chirurgie și de anatomie topografică, membru al Academiei Române;  (n. 13 septembrie 1860, Ploiești). Dupa absolvirea liceului „Sf.Sava”din Bucuresti, a urmat cursurile Facultatii  de Medicina din Paris. In anul 1887 obtine locul de prosector asociat de anatomie si mai apoi prosector definitiv de anatomie al Facultatii de Medicina din Paris, titluri dobandite prin concurs, la care s-a clasat primul. În anii 1882-1885 lucreaza ca extern, apoi în 1885-1890 ca intern al spitalelor din Paris.  Isi sustine teza de doctorat in 1892,  obtinand titlul de laureat al spitalelor din Paris, dupa ce in 1890 obtine titlul de laureat al Academiei de chirurgie din Franta. In anul 1892, in urma unui concurs la care e clasificat primul, Thoma Ionesu obtine titlul de profesor agregat. In aceasta calitate, el a colaborat cu profesorii Poirier si Charpy la cel mai mare tratat de anatomie al vremii. În perioada 1892-1895 lucreaza ca profesor de anatomie la Facultatea de Medicina din Paris. În 1895, prin decret de lege se infiinteaza la Facultatea de Medicina din Bucuresti catedra de anatomie topografica si clinica chirurgicala la care e chemat ca profesor. De numele sau se leaga si raspandirea rahianesteziei prin narcoza (el a utilizat mai intai un amestec de stovaina si stricnina, apoi de stovaina si cofeina). In 1897, fondeaza impreuna cu colaboratorii sai  revista „Chirurgia”, periodic al Societatii Române de Chirurgie. În perioadele 1906-1912, 1921-1922 si 1925-1926 este Decan al facultcii de medicina iar între 1912 si 1915 Rector al Universitatii din Bucuresti. A fost membru al Academiei de Medicina din Paris, al Societatii Internationale de Chirurgie si membru de onoare (1925) al Academiei Române. Scoala sa de chirurgie a avut un rol important în formarea specialistilor români, aducându-i totodata contributia la îmbogatirea patrimoiniului de tehnici chirurgicale si de cunostinte privind anatomia topografica. A dat întotdeauna dovada de o atitudine profund patriotica, activand, în 1918, pentru cauza Unirii Transilvaniei cu România în cadrul Consiliului national al unitatii române de la Paris, iar în 1920— 1921   ca prim delegat al României la sesiunile Ligii Natiunilor.

·         1941 - A murit scriitoarea britanică Virginia Woolf (m.25.01.1882).
·         1941: Aglae Pruteanu, actriță româncă (n. 1866)

·         1943 - A încetat din viaţă muzicianul rus Serghei Rahmaninov. Serghei Rahmaninov, unul dintre cei mai mari compozitori şi pianişti din secolul al XX-lea, s-a născut la Oneg, în apropiere de Novgorod, la 1 aprilie 1873, într-o familie de nobili care slujise ţarilor încă din secolul al XVI-lea. Odată cu izbucnirea sângeroasei revoluţii bolşevice în 1917, Rahmaninov, fiu de nobil, şi-a dat seama pe bună dreptate că nu va fi în siguranţă în „noua Rusie a Sovietelor“ şi a părăsit ţara împreună cu soţia şi cele două fiice ale sale. După o perioadă în care a stat în Danemarca, unde a susţinut numeroase concerte, remarcându-se şi ca strălucit interpret, s-a stabilit în Statele Unite, la New York. In URSS creatiile sale au fost multa vreme interzise.
·         1944: A murit la Medias,  chimistul român Petru Bogdan, ctitor al învățământului de chimie-fizică din România;  (n. Cozmesti, Iasi, 1873). Incepând din anul 1906 profesorul Petru Bogdan și-a desfășurat activitatea la Universitatea din Iași, fiind cel care a înfiintat și condus, din 1913, prima catedră de chimie fizică din țară. Decan al Facultății de Științe în 1925, între anii 1926 – 1940 a fost, alternativ, rector și prorector al Universității ieșene, în timpul rectoratului său construindu-se, printre altele, aripa nouă a Universității. Prieten din tinerețe cu Garabet Ibrăileanu, Dumitru D. Pătrășcanu, C. Stere, Mihai Carp, Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, a făcut parte din prima grupare a revistei Viața Românească, ocupîndu-se de rubrica de știință a revistei. Între 1941 și 1944 a fost directorul Fundației Regale „Ferdinand I”. Ca o recunoaștere a activității sale științifice, Universitatea din Nancy (Franța) i-a acordat în 1924 titlul de „doctor honoris causa”, iar Academia Română l-a ales printre membrii ei titulari 1926. Dintre numeroșii săi studenți și discipoli, ale căror studii și cercetări le-a îndrumat, printre cei mai cunoscuți s-au numărat Horia Hulubei, Alexandru Cișman, Radu Cernătescu și Raluca Ripan, Tudor Ionescu, Cezar Parteni sau C. Mihul.

·         1948: Prințesa Henriette a Belgiei (n. 1870)
·         1949: A murit  Grigoraș Dinicu, compozitor și violonist român, recunoscut ca unul dintre cei mai faimoși lăutari (n. 1889) https://youtu.be/8ZwNmDnJ5ug.

·         1953: Jim Thorpe, atlet american (n. 1887)
·         1957: A încetat din viaţă Gheorghe Tătărăscu, fost academician şi prim-ministru liberal al României (1934-1937),  deţinut politic în timpul regimului comunist; (n. 21 decembrie 1886, in localitatea Poiana, astăzi un cartier al orașului Rovinari, din jud.Gorj).

·         1965: Mary a Marii Britanii, fiica regelui George al V-lea al Regatului Unit (n. 1897)
·         1969 - A încetat din viaţă generalul Dwight Eisenhower, coautor al victoriei Naţiunilor Unite împotriva Germaniei naziste (1942-1945), primul comandant suprem al NATO (1952) şi preşedinte republican al SUA (1953-1961).
·         1977 - A murit istoricul Andrei Oţetea, membru al Academiei Române („Renaşterea”) (n.05.08.1894).

·         1979: Daniel Turcea, poet român (n. 1945)

·         1985. A murit Marc Chagall, pictor, scenograf, ilustrator de carte francez de origine rusă.
·         1993: Victor Felea, poet și critic literar român (n. 1923)

·         1994 - A murit Eugen Ionescu, dramaturg, eseist, poet, considerat un clasic al literaturii absurdului. Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina – d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și moartea marelui său precursor Ion Luca Caragiale. Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse (născută Ipcar) avea cetățenie franceză. În copilărie Eugen Ionescu și sora sa au simțit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. Marta Petreu susține că Marie-Thérèse Ipcar ar fi fost evreică, iar Florin Manolescu  va relua această afirmație în capitolul consacrat dramaturgului din Enciclopedia exilului literar românesc. Fiica scriitorului, Marie-France Ionesco, a demonstrat însă cu acte că bunica sa, Marie-Thérèse, era de confesiune protestantă și că nu este adevărată afirmația lui Mihail Sebastian  din Jurnal că aceasta s-ar fi convertit la creștinism abia înainte să moară. După ce mama sa a pierdut procesul de încredințare a minorilor, copilul Ionescu și-a continuat educația în România, urmând liceul la Colegiul Sfantul Sava din Bucuresti. Se înscrie la Facultatea de Litere din București, obținând licența pentru limba franceză. Terminând cursurile universitare în 1934, este numit profesor de franceză la Cernavoda; mai târziu este transferat la București. În 1936 se căsătorește cu Rodica Burileanu, iar în 1938 pleacă la Paris ca bursier. Acolo lucrează ca atașat cultural al guvernului Antonescu pe lângă guvernul de la Vichy. Tot acolo își scrie și teza de doctorat “Tema morții și a păcatului în poezia franceză” pe care nu o va susține niciodată. Numirea sa în postul de atașat cultural la legația României din Paris se datorează politicii pe care Mihai Antonescu, ministrul de Externe a dus-o de a salva mai mulți intelectuali români, trimițîndu-i ca să lucreze în diplomație în țările de care erau legați sufletește, pe filo-germani în Germania sau pe filo-francezi în Franța. Prima lui piesă de teatru, La Cantatrice Chauve (“Cântăreața cheală”) a fost reprezentată la 11 mai 1950 la Théatre de la Huchette în regia lui Nicholas Bataille, pusă în scenă la sugestia doamnei Monica Lovinescu  fiind primită cu răceală de public și de critică. Piesa relua o alta, scrisă în limba română, și intitulată Englezește fără profesor, publicată din nou în limba natală abia după 1990 si se va impune treptat după ce o serie de mari oameni de cultură francezi scriu articole entuziaste despre ea și va deveni cea mai longevivă piesă a acestui mic teatru parizian, Théatre de la Huchette, a cărui sală era comparabilă cu cea a Teatrului Foarte Mic de la noi. Urmează o perioadă foarte fecundă, în care autorul prezintă, an de an, câte o nouă piesă. Sălile de teatru rămân goale, dar treptat începe să se formeze un cerc de admiratori care salută acest comic ivit din absurd, unde insolitul face să explodeze cadrul cotidian. Teatrul cel mai de seamă al Franței, La Comédie Française, prezintă în 1966, pentru prima dată, o piesă de Ionescu, Setea și Foamea și apoi piesa Regele moare. Anul 1970  îi aduce o importantă recunoaștere: alegerea sa ca membru al Academiei Franceze, devenind prin aceasta primul scriitor de origine română cu o atât de înaltă distincție. În anul 2009 a fost declarat membru post-mortemal Academiei Romane. Cu ocazia centenarului nașterii scriitorului, în anul 2009 opera lui Eugen Ionescu a fost celebrată oficial în întreaga lume, la propunerea României și a ambasadorului acestei țări la UNESCO, criticul literar profesor Nicolae Manolescu. Autorului i-au fost consacrate numeroase manifestări culturale, atât în țară, cât mai ales în străinătate. Cu această ocazie, fiica sa Marie France Ionesco, posesoare a drepturilor de autor, domiciliată la Paris, a protestat vehement  împotriva prezentării lui Eugen Ionescu drept autor român, argumentând că toate piesele sale au fost scrise în limba franceză…

·         1994: A murit Stefan Guse, general român, adjunct al ministrului apărării naționale, șef al Marelui Stat Major al Armatei in timpul Revolutiei  anticomuniste din 1989; (n. 17 aprilie 1940 in  satul Spătaru, comuna Costești, județul Buzau.

·         1997: A încetat din viaţă scriitorul şi publicistul român Gheorghe Tomozei; (n. 1936). A urmat liceul „Nicolae Bălcescu din Târgoviște și apoi a urmat cursurile Școlii de literatură „Mihai Eminescu”, avându-i colegi pe Fănuș Neagu, Nicolae Labiș. A debutat literar în anul 1953 în revista Tânărul scriitor cu poezie, iar în anul 1957 debutează cu volumul Pasărea albastră. A fost redactor la revistele Cinema, Tânărul scriitor, Argeș și la Almanahul Scriitorilor, editat de Asociația Scriitorilor din București.   A publicat volume de amintiri și albume memoriale, precum Urmele poetului Labiș în 1985. S-a stins din viață, în  Bucuresti  la 31 martie 1997, în urma unui atac cerebral.

·         2001: Ion Băncilă, geolog român, membru al Academiei Române (n. 1901)

·         2002: Billy Wilder (Samuel Wilder), regizor, laureat a șase premii Oscar (n. 1906)
·         2004. A murit actorul britanic Peter Ustinov, laureat al Premiului Oscar şi membru al Academiei de Arte Frumoase din Paris.
·         2004. A murit scriitorul francez Robert Merle.
·         2007. A murit Faustino Oramas, legendă a muzicii cubaneze, cunoscut sub numele de scenă El Guayabero.
·         2012: A decedat in urma unui stop cardiac, marele actor  român Stefan Radof. Ștefan Radof (n. 1 decembrie 1934, comuna Buftea, județul Ilfov), a fost un actor român, scenarist și autor al mai multor volume de versuri. A fost fiul lui Ion (Ioan) Radof (născut în Basarabia, în comuna Cot-Chitai, plasa Ismail, județul Cetatea Albă) și al Mariei Radof (născută Nicolae), din comuna Butimanu, plasa Răcari, județul Ilfov. La data 3 martie 1953 viitorul actor a fost arestat de Securitate, judecat și condamnat de Tribunalul Militar Teritorial 2, la cinci ani muncă silnică, pentru uneltire împotriva orânduirii de stat. Familia a înaintat recurs, care a fost aprobat ca urmare a Convenției de la Geneva din Mai 1955. Deși amnistiat, și-a satisfăcut stagiul militar la o unitate de construcții a D.G.S.M. După lăsarea la vatră, în 1958, a încercat să devină student la Institutul de Teatru. După trei săptămâni a fost descoperit dosarul său, iar el exmatriculat. A lucrat ca manipulator de mărfuri și ambalaje la O.C.L. Alimentara 23 August,  în halele Obor, apoi ca funcționar comercial. În toamna anului 1960 a fost totusi admis la Institutul de Teatru, prin garanția politică a maestrului Radu Beligan – care fusese profesorul său în prima tentativă de admitere – și a rectorului facultății, maestrul Costache Antoniu, a cărui clasă o va absolvi în 1964. În anul 1962 s-a căsătorit cu Doina Hossu, profesoară de fizică și matematici. Și-a început cariera artistică la teatrul din Piatra-Neamț, din anul 1965 devenind actor al Teatrului Nottara din Bucuresti. A fost conferențiar la Academia de Teatru și Film (1990-1994) și profesor la Academia de Artă, a Universitatii  Hyperion (1996 – 2000), activitate din care s-a retras din acuza degradării învățământului de specialitate. A scris si poezie și a fost membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1991, membru  al UNITER și al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR).


* 2018: A murit actrița de teatru și film Aimee Iacobescu






Sărbători

  • În cxalendarul ortodox: Sf Cuv Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului și Ștefan, făcătorul de minuni
  • În calendarul romano-catolic: Fer. Renata, m
  • În calendarul greco-catolic: Sf. cuv. Ștefan Taumaturgul; Sf. cuv. Ilarion cel Nou.



ARTE 28 Martie

INVITAȚIE LA OPERĂ 28 Martie

BORIS GODUNOV - MODEST MUSSORGSKY



MUZICĂ 28 Martie

Paul Whiteman, dirijor american de jazz simfonic




George Enescu
George Enescu – Simfonia a II – a





Rudolf Serkin



Jay Livingston, compozitor american





Thad (Thaddeus Joseph) Jones, trompetist, compozitor şi şef de orchestră american




Charlie McCoy, muzicuţist american




Charles Portz, basist american (The Nightriders, Crossfire, Turtles)
The Turtles 



Sally Carr, vocalistă britanică (Middle Of The Road)
Middle Of The Road 














John Evan, clăpar britanic (John Evan's Smash, Jethro Tull)
Jethro Tull - 



Milan Williams, pianist, vocalist, chitarist şi compozitor american (Commodores)
Commodores - 



Mark Spiro, clăpar şi vocalist american




Lady Gaga, cântăreață americană





Modest Musorgski






Serghei Rahmaninov



Grigoraș Dinicu, compozitor și violonist român, recunoscut ca unul dintre cei mai faimoși lăutari





Faustino Oramas, legendă a muzicii cubaneze, cunoscut sub numele de scenă El Guayabero


ÎNREGISTRĂRI NOI:

4 Hours | Best Classical Violin Music | Brahms Vivaldi Bach Dvorak Paganini Chopin


TANGOS ETERNOS - Instrumental. Selección de Cecil Gonzalez


LAS 100 MELODIAS MAS BELLAS DE LA HISTORIA. ( Parte 1). Seleccion de Cecil González


(Parte2)

The Best Love Songs Collection - Falling In Love Playlist - Great Love Songs Ever





POEZIE 28 Martie

Alexandru Ioan Lapedatu, poet, prozator și publicist român
Biografie
Ioan Alexandru Lapedatu (n. 6 iulie 1844, Colun, judeţul Sibiu - d. 25 martie 1878, Braşov, judeţul Braşov) a fost scriitor şi poet român.
Biografie
S-a născut într-o familie de ţărani români transilvăneni. A avut doi fii gemeni, Alexandru I. Lapedatu şi Ion, ambii viitori academicieni.
A studiat la gimnaziul romano-catolic de stat din Sibiu până în anul 1868. Din lipsă de sprijin financiar pentru a-şi putea continua studiile a plecat la Bucureşti. A publicat versuri şi proză în "Familia", "Albina Pindului" şi "Traian". În toamna anului 1868 a fost trimis la studii la Paris de către societatea "Transilvania". A studiat literatura şi filosofia. În urma izbucnirii războiului franco-german în 1870, a plecat la Bruxelles unde şi-a luat doctoratul în anul 1871. Întors în ţară în acelaşi an, devine profesor de filologie clasică la gimnaziul din Braşov, unde va rămâne pâna la moartea sa, survenită la o vârstă tânără.
Între 1877-1878 a înfiinţat şi a condus în Transilvania revista "Albina Carpaţilor".


Daniel Turcea
Biografie Daniel Turcea

Născut în Tîrgu-Jiu la 22 iulie 1945.
Absolvent al liceului „Nicolae Balcescu“ din Piteşti (1963).
Licenţiat al Institutului de arhitectură „Ion Mincu“ din Bucureşti (1968).
Moare la 28 martie 1979 la nici 34 de ani.
Debut în revista „Amfiteatru“ (1968).

Bibliografia:
„Entropia“ (Editura Cartea Românească, 1970)
„Epifania“(Editura Cartea Românească, 1978)
„Epifania“, colecţia „Hyperion“(Editura Cartea Românească, 1982)

Daniel Turcea este un mare poet creştin, despre care s-a scris mult prea puţin. El reprezintă un model de convertire, dar şi de trăire intensă a credinţei şi a spiritualităţii creştine la Mănăstirea Cernica, unde şi-a petrecut utimii ani din viaţă. Curajul şi demnitatea de care a dat dovadă în faţa unei crunte boli care l-a doborât „în floarea vârstei“ arată întregii lumi un creştin care a înţeles în profunzime planul divin şi rostul omului pe acest pământ.


Creaţia poetică a lui Daniel Turcea, împletită cu destinul tragic, unic în felul său în literatura noastră, reflectă o perpetuă zbatere între trup şi suflet. Pornit din Târgu Jiu sub aripa ocrotitoare a visului brâncuşian, poetul ţinteşte spre culmile virtuţii şi ale devenirii. 
Balada pasarii

vie Lumina
venind, pe cale

inima-mi cere
pasare lina

sufletu-n lacrimi
vrea, fara vina

numai sa-l apere
numai sa-l poarte

sus
peste moarte 

Inserare

stingîndu-se
ramîn
numai
miresme

strune
neatinse

ca sufletul
aproape 

Izbavire

mic cearcan
al marii-ncercuiri, o picatura
ce se prelinge înapoi în chipul apei
în urma setei
în adînc 

Victor Felea
Biografie Victor Felea

Victor Felea (1923-1993)

Născut la 23 mai 1923 în comuna Muntele Băişorii (judeţul Cluj), ca fiu al lui Toader Felea, preot greco-catolic al Mariei. Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii clujene (1948), el va ocupa posturile de referent literar la Teatrul Naţional din Cluj (1949-1950), redactor la Almanahul literar şi apoi la Steaua (1949-1970); este redactor-şef adjunct la revista Tribuna (1970-1985). Din 1949 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. 
Debutează editorial cu volumul de versuri Murmurul Străzii (1955). Colaborează la majoritatea revistelor din ţară (Contemporanul, Gazeta literară, Cronica, Orizont, România Literară etc.). Premiul revistei Steaua (1968), Premiul Uniunii Scriitorilor (1971, 1983), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj-Napoca (1975, 1979). 
A publicat mai multe volume de versuri dintre care: Soarele şi liniştea (1958), Revers citadin (1966), Ritual solitar (1969), Sentiment de vârstă (1972), Cântecul materiei (versuri alese, 1973), Cumpăna bucuriei (1975), Gulliver (1979), De toamnă (1986), Decorul speranţei (1988), Jucătorul de rezervă (1990). 
În 2000 a apărut postum o selecţie din jurnalul său, volum intitulat \"Jurnalul unui poet leneş\", întâmpinat elogios de critică. 
Citica sa de receptare şi comentarii a poeţilor s-a distins prin extrema generozitate a recenziilor şi cronicilor grupate în volumele \"Dialogori despre poezie, Reflexii critice\" (1968), \"Poezie şi critică\" (1971), \"Aspecte ale poeziei de azi\", I-III (1977-1984).
A publicat traduceri din Robert Frost, M. Brion, Roz MacGregor-Hastie etc. 

In lumina diminetii
Ies in lumina diminetii de vara
Ma umplu de limpezimi
De miresme de cimp venind de departe
Nu-i nimic daca port o povara
(Ginduri si ani obositi)
Nu-i nimic daca marile oglinzi ale bunavointei
sint sparte
Merg cu usurinta ajung in descojirea febrila a strazii
Trupuri de masini trupuri de masini
Se adincesc in acelasi abis
Ma urc si eu intr-o scoica transparenta
Si-alunecam intr-o vale obscura
Apoi intr-un tirziu ma intorc
Si ma culc intr-un vis

M-am intors
M-am intors
Din peregrinarile somnului
Formidabila aventura a zilei incepe -Voi fi asemenea unui zeu nevazut
Cutreierind plin de-o secreta invidie
Nemaipomenita
Realitate

Linistit si domestic
Din nou vine toamna a si venit
incetosate sint geamurile dimineata
Iar stratul de bruma straluceste
Pe carcasa masinilor
Micile parcele de iarba dintre blocuri
Se tirasc nesigure in spatii mototolite
in timp ce eu linistit si domestic
Pornesc spre oras
Un om aproape batrin - scriitor si slujbas


Gheorghe Tomozei
Biografie Gheorghe Tomozei

Gheorghe Tomozei (n. 29 aprilie 1936, Bucureşti - d. 31 martie 1997, Bucureşti) este un poet şi un eseist român contemporan.

Am fost o vreme la conducerea revistei Argeş, din Piteşti, subintitulată „revistă politică, socială, culturală”, perioadă în care revista a scos şi un fel de supliment, denumit Biblioteca Argeş în care au publicat adevărate plachete mulţi poeţi

Opere publicate
Pasărea albastră (1957); 
Steaua polară (1960); 
Lacul codrilor, albastru (1961); 
Vârsta alintului (1963); 
Fântâna culorilor (1964); 
Noaptea de echinox (1964); 
Poezii (1966); 
Patruzeci şi şase de poezii de dragoste (1967); 
Altair (1967); 
Cântece de toamnă mică (1967); 
Dacă treci râul Selenei (Copilăria lui Eminescu),1967; 
Filigran, proze jurnalistice (1968); 
Suav anapoda (1969); 
Dincolo de crizanteme (1969); 
Poezii de dragoste (1970); 
Toamnă cu iepuri (1970); 
Târgovişte. monografie lirică (1971); 
Miradoniz (Copilăria si adolescenţa lui Eminescu) (1970); 
Misterul clepsidrei (1971); 
Atlantis (1971); 
Lovas mennyorszag (Eden cu cai), trad. în lb. maghiară (1971); 
Moartea unui poet (1972); 
Tanit (1972); 
Efigii (1972); 
Maşinării romantice (1973); 
Muzeul ploii, proze şi poeme în proză (1973); 
La lumina zăpezii (1974); 
Negru Vodă (1974); 
Carul cu mere (1974); 
Războiul de treizeci de ani între dulăi si motani (1974); 
Gloria ierbii (1975); 
Cronica lui Stavrinos (1975); 
Istoria unei amfore; Ţara lui Făt-Frumos (1976); 
Poema Patriei (1977); 
O oră de iubire (1978); 
Peregrin valah; Ierbar de nervi (1978); 
Amintiri despre mine (1980); 
Focul hrănit cu mere (1981); 
Manuscrisele de la Marea Neagră; Ninive (1982); 
Prea târziu, prea devreme. Poeme fără final (1984); 
Carte de motanică, 1984; 
Urmele poetului Labiş. Biografie (1985); 
Plantaţia de fluturi. Însemnări (1988); 
Miradoniz. Copilăria şi adolescenţa lui Eminescu (1989); 
Un poet din Tibet,poeme (1995) 

Traduceri
Sonete de William Shakespeare, Editura Litera, 2003, ISBN 973-8358-03-5 
Sonnets ediţie bilingvă integrală a sonetelor lui William Shakespeare, Editura Pandora-M

Batranii
Sarutul ei care-si grava potcoava
pe pieptul unor miri furati din nunti
corceste azi urzica cu agava si
roade scoarta plopilor marunti.

Cei ce i s-au robit, abandonatii,
nu-s inca jupuiti de vechiul dor si ea
— rasad de cariate gratii, ramine
neperechea tuturor.

in paru-i alb ca pe liane urca
si-n oasele dogite inca simt
bizanturi balacite-n lene turca

si-asa, nadragi si barbi balanganind,
clavicule incaleca, de-argint,
se cred ca altadata.
Si se surpa

Iubita
Parfum friabil,
miere incinerata -
ce pret mai ai, frumoaso,
la bursa mirodeniilor?

Mai dulce
ca pulpa ninsorii,
firida
cu melancolii destupate
ti-am scris

un hambar de scrisori.

Sub chipul tau
am mers de am stat,
ruina a parfumelor,
cimitir de pauni,
moara de frunze.

Aud zgomotul pe care-l produci
desurubandu-te din castitate,
Cand esti departe,
aud cum ma cotrobaieste cenusa,
aud

cum imbatranesc


Mama
Sangele meu de lumina e beat,
dimineata si-a prabusit in mine cupolele,
dar in albia in care mama spala,
cupola innegrita de aburi, —
se strangeau toate rufele murdare ale orasului,
ale orasului blestemat.
La stapan, umbra-i marunta
se prelingea abia vazuta pe langa pereti,
ochii ci mandri deveneau umili,
acolo, in incaperile impodobite cu sterse fotografii,
infatisand negustorii grasi
langa plopii lumanarilor de nunta
In camaruta cu ziduri arse si lumina bolnava,
cu acrul otravit de lesie si fum,
mama gasea pentru mine vorbe de-alint,
si ma-nvata sa iubesc minunea parelnica
a florilor.

Soarele nu licarea niciodata-n fereastra inalta, dar ea m-a-nvatat sa-l iubesc, sa-l presimt si cand am implinit sapte ani (era toamna, cu ploaie si frunze uscate) a imbracat cea mai uzata rochie a orasului
blestemat si cei mai scalciati pantofi si m-a dus, tinandu-ma de mana, la scoala de dincolo de calea ferata
Ramanea singura, singura in linistea sura, ne desparteam intaia oara si ea s-a departat, plangand, printre castani si plangea cu plansul bunicii si-al sorii mai mari, asa cum plang femeile la tara, de doua mii de ani, cu pumnii la gura







TEATRU – FILM 28 Martie

Cu Ștefan Radof
Biografie Ștefan Radof
Ma numesc RADOF STEFAN si m-am nascut la 1 decembrie 1934 în comuna Buftea, judetul Ilfov si sunt fiul lui ION RADOF sau IOAN RADOV (tatal meu s-a nascut în Basarabia, în comuna Cot-Chitai, Ismail, judetul Cetatea Alba) si al MARIEI RADOF, nascuta NICOLAE în comuna Butimanu, Racari, judetul Ilfov, ambii decedati.
Tatal meu a fost mic negustor în Bucuresti pana în anul 1949 cînd a fost obligat sa-si radieze firma din motive lesne de înteles. În 1952 este arestat pe strada de securitate si condamnat politic de Tribunalul Militar - Bucuresti la doi ani munca silnica – canal… Dupa liberare devine muncitor la “Flacara Rosie”, apoi pensionar pana în anul 1990 cînd a decedat. N-a fost membru al nici unui partid.
Mama a fost secretara steno-dactilografa în Ministerul de Razboi din 1941 pana în 1948 cînd a fost data afara. Lucreaza sporadic pe unde poate si traumatizata de arestarea tatalui, apoi a mea se îmbolnaveste foarte grav, dupa care sufera o operatie care-i va subrezi definitiv sanatatea. Se pensionaza medical în 1958 iar în 1974 moare, la numai 58 de ani. N-a fost membra a nici unui partid.
Am avut o copilarie relativ fericita pana la varsta de 15 ani: scoala primara am facut-o la scoala Parohiala – catolica “ Sfantul Iosif “ din Bucuresti apoi pana la reforma învatamîntului de trista amintire, am urmat cursul inferior al “Colegiului National Sfantul Sava“de unde am fost îndrumati conform noilor directive, binenteles doar o parte din noi, catre scolile profesionale. La sugestia naiva a tatei m-am înscris la una comerciala, nutrea convingerea ca si în comunism “negustoria va fi tot negustorie”. A murit cu speranta ca va putea fi iarasi negustor, la trei luni dupa “ Decembrie ’89 ” a facut infarct, de bucurie sau de necaz, nu stiu.
Dupa un examen de diferenta, aprobat de Ministerul Învatamîntului, am urmat si absolvit în 1952 ultimii doi ani ai “ scolii Medii de Comert Exterior Nr. 2 “ din Bucuresti, dupa care am fost repartizat ca functionar la “B.N.R.- Ploiesti – filiala Puchenii Mosneni”; de facultate nici nu putea fi vorba, eram cineva, aveam dosar serios, tata era la canal si ca urmare la 3 Martie 1953 am fost arestat, tot de securitate, judecat si condamnat de Tribunalul Militar – teritorial 2 la cinci ani munca silnica, pentru uneltire împotriva oranduirii de stat. Acum cînd îmi amintesc despre ce capete de acuzare a fost vorba, ma umfla rasul, atunci însa, în noaptea cînd m-au arestat, mi-au iesit primele fire de par alb. Tata era la canal iar mama era bolnava, fara serviciu si singura…Dupa venirea tatei de la canal - cu chiu cu vai, obtinem un recurs care în mod surprinzator este aprobat. Mai tarziu ne-am dat seama ca de fapt era logic fiindca prin Conventia de la Geneva din Mai 1955 o parte din copiii si tinerii arestati( între 15 si 20 de ani ) am si fost amnistiati.
Cu toata amnistia, interdictiile condamnarii totusi functionau: Asa de pilda am facut armata la detasamentele de munca ale D.G.S.M ( un fel de lagare de munca ) iar dupa liberare, în 1958 – am avut prima tentativa de a intra la Institutul de Teatru ( înca nu-i spunea I.L.Caragiale ) unde dupa trei saptamani am fost descoperit si exmatriculat. M-am angajat ca manipulator de marfuri si ambalaje ( hamal ) la O.C.L. Alimentara 23 August în halele Obor, apoi functionar comercial, unde am stat pana în toamna anului 1960 cînd, în sfarsit, am fost admis la Institutul de Teatru, dar prin garantia politica a maestrului Radu Beligan, care fusese profesorul meu în prima tentativa si a rectorului facultatii: maestrul COSTACHE ANTONIU – la clasa caruia am si absolvit în 1964.
M-am casatorit cu actuala doamna: DOINA RADOF – nascuta HOSSU în anul 1962, profesoara de fizico – matematici, actualmente pensionara si care, de peste 40 de ani, ma învaluie cu dragostea si devotamentul sau. Nu a fost membra a nici unui partid.
Cum se arata, dupa sansele care mi le-a oferit viata si dupa împrejurari, am practicat mai multe meserii, daca le pot numi astfel: hamal, vanzator, functionar, decorator, contabil si abia destul de tarziu, la 30 de ani, am reusit sa-mi realizez visul care s-a înfiripat înca de pe vremea cînd eram elev al Colegiului National Sfantul Sava si unde, imediat dupa razboi, în sala acestui liceu functiona Teatrul National.
Cu o temperata lipsa de modestie consider ca dupa o cariera de 40 de ani nu am reusit sa însel asteptarile marilor mei maestri si binefacatori, de care sunt mandru, pentru ca datorita lor si al tuturor acelora care au avut încredere în mine, am reusit sa devin unul din actorii importanti ai acestei tari.
Mi-am început cariera la teatrul din Piatra Neamt de unde în toamna anului 1965, la îndemnul eminentului om de teatru si regizor CORNEL TODEA cu care lucrasem si la televiziune, m-am prezentat la concursul organizat de teatrul C. I. NOTTARA. – condus la acea vreme de coplesitoarea personaliste a lui HORIA LOVINESCU, dramaturg de-o originalitate aparte, cu o vasta cultura si o aleasa boierie în spirit si-n gesturi – concurs pe care l-am castigat. Venirea mea la teatrul Nottara a coincis si cu începuturile unei perioade mai transparente si reformatoare în teatru, iar personalitatea fascinanta a lui H. Lovinescu a reusit sa atraga de partea lui un numar impresionant de tinere talente cu care alaturi de cei mai varstnici si carora le purta un respect senorial, a format un suflu nou si destul de liberal pentru acele vremuri; în acest climat si sub atenta lui obladuire m-am format si dezvoltat ca artist.
Cu toate ca m-am pensionat în 1996 am ramas devotat acestui teatru, nu numai pentru izbanzile care le-am avut pe scena lui sau în turneele internationale în care l-am reprezentat, ci mai ales pentru Lovinescu care m-a iubit si m-a aparat ca un parinte.
Cu varsta si mai ales dupa Decembrie ’89, fiindca mai înainte nu fusesem acceptat, am primit sa fiu profesor asociat: la A.T.F. între anii 1990 – 1994. si la facultatea Hyperion, între anii 1996 – 2000, activitate din care m-am retras din acuza degradarii învatamîntului de specialitate.
Crezand cu toata fiinta si motivat de experienta tineretii mele, dupa ’89 m-am angajat în activitatea civica si apoi cea politica – membru fondator al Aliantei Civice si apoi membru fondator al P.A.Civice pentru care am candidat si am fost ales senator de Ilfov în legislatura 1992 – 1996 – dar din pacate si aceasta experienta m-a dezamagit si astfel m-am retras definitiv din viata politica, preferand sa ma întorc la îndeletnicirile mele fundamentale: arta actorului si scrisul.
Sunt autor a cinci volume de versuri: Casca de foc, Iris, Statui în iarba, Soimul în iarna, Efectul de sera si al unui volum sinteza, plus inedite, publicat în colectia Poeti Contemporani la editura Eminescu sub titlul: Soimul în Iarna.
Am publicat schite, eseuri si articole de specialitate si atitudine civica ; autor a mai multor scenarii de film si TV : „ Enigma din Testament” – dupa nuvela „ Morminte” de M. Sadoveanu; „Inelul cu Briliant” – dupa romanul „Amandoi” de L. Rebreanu ; „Crocodilul” dupa Dostoevski, etc.
Membru al UNITER si al Uniunii Scriitorilor din Romania, iar ca urmare a detentiei mele sunt si membru al AFDPR. Am dat viata la o galerie însemnata de personaje (roluri principale) din dramaturgia nationala si universala, clasica, moderna si contemporana, în teatru, în cinematografie, televiziune si la radio.
Am lucrat cu cei mai importanti regizori:
În Teatru: George Rafael, Cornel Todea, Dinu Cernescu, Dan Nasta, Sanda Manu, Sorana Coroama, Mircea Marosin, Petrica Ionescu, Dan Micu, Alexa Visarion, Lucian Giurchescu, Anca Ovanez, Alexandru Dabija, Alex. Bocanet, Mihai Berechet, Ion Cojar, Tudor Marascu, Mircea Cornisteanu, Ion Olteanu, etc.
În Televiziune: Radu Penciulescu, Andrei Bradeanu, Al. Miron, Miron Niculescu, Petre Sava Baleanu, Eugen Tudoran, Olimpia Arghir, Dan Necsulea, Silviu c., Sergiu Ionescu, etc.
În Cinematografie: Lucian Pintilie, Mircea Muresan, Andrei Blaier, Radu Gabrea, Gh. Turcu, Alex. Boiangiu, Calotescu, Eugen Petringenaru, etc.
Am jucat la Paris, Koln, Lisabona, Nancy, Kopenhaga, Helsinki, Praga, Bratislava, Belgrad, Atena, Salonic, Budapesta, Moskova, Sankt Petersburg, Luxemburg, Sofia si Plovdiv, Mexico, Guanahato, Morelia si Vera Cruz, etc.
Sunt laureat al mai multor premii din tara si strainatate: Premiul A.T.M. si al critici: în 1980, 1982, 1984, 1986; laureat al festivalului de film de la "Lucarno" cu filmul Prea mic pentru un razboi atat de mare; laureat al festivalurilor de teatru de la Nancy 1969 – Franta, Arhus 1970 – Danemarka, Guanahato 1978 – Mexic, Plovdiv 1999 – Bulgaria (cu Le Negres de Gean Genes în regia lui Frank Hofman - Teatrul National din Luxemburg).
M-am bucurat de aprecieri elogioase aparute în ziare de prestigiu din strainatate: ** Le Monde – 24 Aprilie 1969: „ Hazardul a vrut ca în aceasta seara trupa teatrului NOTTARA din Bucuresti sa prezinte “ Escurial “ de Ghelderode. Dintr-odata actori adevarati jucau un teatru adevarat, un curent a strabatut sala si aplauzele au izbucnit.( B. Poirot-Delpech ) „ ; Le Figaro Litteraire nr. 1200 – 5-12 Mai 1969: „ Cei doi actori ( st. Radof si st. Iordache ) care apareau în Escurial de Ghelderode, au dat o lectie de teatru de o forta si de o calitate exceptionala.” ; Helsingin Sanomat – 23 Septembrie 1970 : „ Teatrul romanesc ne-a trezit un interes aparte. Stefan Radof este un actor deosebit, jocul lui a fost dinamic, o prezenta scenica puternica si plina de vigoare. Posibilitatile de comunicare au fost variate si complexe, expresivitatea verbala si fizica reusind sa suplineasca neîntelegerea limbi. „** Acestea au fost cronicele de început a carierei mele.
Însiruirea rolurilor jucate mi s-ar parea într-un fel absurda si neconcludenta, atata vreme cît ele au fost cuprinse în cronicile vremii care pot fi consultate, altminteri ar face obiectul unui studiu de specialitate pe care, daca timpul îmi va acorda sansa, l-as putea realiza. În rest, toate cele de mai sus le-am declarat pe propria-mi raspundere.
Pe data de 6 decembrie 2004, prin decret prezidential, am fost decorat cu înalta distinctie "Steaua Romaniei – în grad de Cavaler" de catre Presedintele Romaniei.
Stefan Radof a incetat din viata la 28 martie 2012.

Filme cu Ștefan Radof
·         Începutul adevărului / Oglinda (1994) - Iuliu Maniu
·         Inelul cu briliant (1993)
·         Balanța (1992)
·         Pădurea de fagi (1986)
·         Cine iubește și lasă (1982)
·         In asteptarea lui Lefty / (1979)
·         Ultima frontiera a mortii (1979)
·         Vlad Țepes (1979) - Gavrila
·         Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977)
·         Nunta insangerata / (1976)
·         Oaspeți de seară (1976)
·         Pasarea sperantei / (1976)
·         Livada de visini / (1975)
·         Adio, draga Nela (1972) - al doilea escroc
·         Prea mic pentru un razboi atat de mare (1970) - bucatar
·         Diminețile unui băiat cuminte (1967)
·         Buna seara, Domnule Wilde / - Chassuble

Visul unei nopti de iarna HD: 



Adio, dragă Nela!:



Eugen Ionescu, dramaturg, eseist, poet, considerat un clasic al literaturii absurdului. Stabilit definitiv în Franţa din 1939, a devenit membru al Academiei Franceze în anul 1970 (piesele “Scaunele”, “Rinocerii”)

Biografie Eugen Ionescu
Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie (13 noiembrie, pe stil vechi) 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris; cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze) a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului şi membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obişnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorinţa de a crea o legătură între naşterea lui şi cea a marelui său precursor Ion Luca Caragiale.

Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse născută Ipcar, avea cetăţenie franceză. La vârsta de patru ani îşi însoţeşte familia în Franţa, unde va rămâne până în 1924. În copilărie Eugen Ionescu şi sora sa au simţit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. În noua lor familie cei mici au fost supuşi la unele abuzuri fizice şi verbale, iar această traumă a marcat profund destinul artistic al scriitorului.

Marta Petreu susţine Marie-Thérèse Ipcar ar fi fost evreică, iar Florin Manolescu va relua această afirmaţie în capitolul consacrat dramaturgului din Enciclopedia exilului literar românesc. Fiica scriitorului, Marie-France Ionesco, a demonstrat însă cu acte că bunica sa, Marie-Thérèse, era de confesiune protestantă şi că nu este adevărată afirmaţia lui Mihail Sebastian din Jurnal că aceasta s-ar fi convertit la creştinism abia înainte să moară. Teza Martei Petreu era că tocmai acest amănunt al originii etnice l-ar fi împiedicat pe Eugen să se "rinocerizeze", într-o perioadă când colegii săi de generaţie cochetau deja cu ideile totalitare.

După ce mama sa a pierdut procesul de încredinţare a minorilor, copilul Ionescu şi-a continuat educaţia în România, urmând liceul la Colegiul Naţional Sfântul Sava din Bucureşti. Examenul de bacalaureat îl susţine la Colegiul Naţional Carol I din Craiova. Se înscrie la Facultatea de Litere din Bucureşti, obţinând licenţa pentru limba franceză. Terminând cursurile universitare în 1934, este numit profesor de franceză la Cernavodă; mai târziu este transferat la Bucureşti. În 1938 pleacă la Paris ca bursier. Acolo lucrează ca ataşat cultural al guvernului Antonescu pe lângă guvernul fascist de la Vichy. Tot acolo îşi scrie şi teza de doctorat "Tema morţii şi a păcatului în poezia franceză" pe care nu o va susţine niciodată. Numirea sa în postul de ataşat cultural la legaţia României din Paris se datorează politicii pe care Mihai Antonescu, ministrul de Externe a dus-o de a salva mai mulţi intelectuali români, trimiţîndu-i ca să lucreze în diplomaţie în ţările de care erau legaţi sufleteşte, pe filo-germani în Germania sau pe filo-francezi în Franţa. Activitatea politică a ataşatului cultural la Paris era însă minimală, Ionescu rezumîndu-se să traducă sau să faciliteze traducerea unor autori români contemporani sau să aranjeze publicarea lor în revistele literare franceze.

Primele apariţii ale lui Eugen Ionescu sunt în limba română, cu poezii publicate în revista Bilete de papagal (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară şi o încercare de epică umoristică, Hugoliada: Viaţa grotescă şi tragică a lui Victor Hugo. Volumul de debut e un volum de versuri şi se numeşte Elegii pentru fiinţe mici. Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat Nu !, premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru "scriitori tineri needitaţi". Desprindem deja o formulă a absurdului, cartea producând uimire, derută, comic irezistibil. Astfel, după ce atacă figurile majore ale literaturii române din acea vreme, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu pentru că nu ar fi creat o operă valabilă, Eugen Ionescu revine şi susţine că ar putea dovedi exact contrariul!

Întreaga operă ce va urma poate fi considerată ca un efort original şi reuşit de a desprinde din banalitatea contingentului sensul tragic şi absurd al existenţei, fatalitatea morţii, splendoarea şi neantul condiţiei umane.

Dramaturgie
Cântăreaţa cheală (1950) 
Lecţia (1951) 
Scaunele (1952) 
Victimele datoriei (1953) 
Amadeu (1954) 
Jacques sau supunerea (1955) 
Ucigaş fără simbrie (1957) 
Rinocerii (1959) 
Regele moare (1962) 
Pietonul văzduhului (1963) 
Setea şi foamea (1966) 
Delir în doi (1967) 
Jocul de-a măcelul (1970) 
Macbett (1972) 
Ce formidabilă harababură (1973) 
Omul cu valize (1975) 
Călătorie în lumea morţilor (1980) 

Eseuri. Proză literară

La Photo du Colonel (1962) 
Note despre teatrul de avangardă (1962) 
Note şi contranote (1966) 
Jurnal în fărâme (1967) 
Prezent trecut, trecut prezent (1968) 
Descoperiri (1969) 
Solitarul (1973) 
Situaţii şi perspective (1980) 
Căutarea intermitentă (1988) 

Eugene Ionesco. Rinocerii. (Teatru Radiofonic): 

Scaunele: 
Cu Aimee Iacobescu

Biografie Aimee Iacobescu

Biografie

S-a nascut de fapt pe 23 iunie 1946 dar in acte a fost declarata data nasterii 1 iulie, in localitatea Unguriu, judetul Buzau. Are un frate geaman, emigrat in Franta, actorul Dorel Iacobescu. Ambii au absolvit ”Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale” (”IATC”) din București în 1968, ea la clasa prof. Beate Fredanov, asistent Octavian Cotescu, el la clasa prof. Costache Antoniu.
Aimee a absolvit ca sefa promotiei din 1968, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică Bucuresti. A fost distribuita din primul moment la Teatrul National.
Debutul in teatru a avut loc la varsta de 16 ani, cand a jucat in spectacolele Alizuna de Tina Ionescu Demetrian si Adam și Eva de Aurel Baranga. O remarcase la un festival scolar de poezie regizorul Sica Alexandrescu. In timpul facultatii a mai jucat si in Jocul adevarului, de Sidonia Dragusanu. Alte roluri: Ulciorul Sfărâmat – 1968, pe scena Teatrului din Craiova, in Troienele de Jean Paul Sartre, Furtuna de Nikolai Alekseevici Ostrovski, Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Richard al III-lea de William Shakespeare, Coana Chirița de Tudor Mușatescu, Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, Titanic Vals de Tudor Mușatescu, Marea de Edward Bond, Regele și cadavrul de Vlad Zografi, etc.
In stagiunea 2010-2011 o intalnim in spectacolul Cinci femei de tranzitie, la Teatrul National.
Debutul in film a avut loc in 1966, cu Sapte baieti si o fata.

Filme cu Aimee Iacobescu


  • Dumbrava minunată și Cuibul de viespi


GÂNDURI PESTE TIMP 28 Martie

Eugen Ionescu – Citate:








RELIGIE ORTODOXĂ 28 Martie

Sf Cuv Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului și Ștefan, făcătorul de minuni

Viața Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului

   Cuviosul Ilarion din tinereţe s-a călugărit, purtându-şi crucea şi urmând lui Hristos Cel răstignit, patimile trupeşti supunându-şi cu înfrânare. El pe toţi monahii i-a covârşit cu fapta bună şi, într-o chilie întunecoasă închizându-se, fără tulburare a petrecut mulţi ani şi s-a luminat cu nepătimirea. Pentru aceea şi de rânduiala preoţească s-a învrednicit şi a fost egumen al mânăstirii ce se numea Pelichit, în Asia, aproape de Elespont. Şi a făcut minuni alese, că jivinele care vătămau seminţele roditoare le certa şi le izgonea cu cuvântul din ţarini şi din grădini, grindina a potolit-o cu rugăciunea şi pământul cel însetat cu ploaie l-a adăpat, iar curgerea râului, ca şi Elisei proorocul, a despărţit-o; mâna cea uscată a unui om a tămăduit-o, pe un orb l-a făcut să vadă şi şchiopilor le-a dăruit tămăduire; pe diavoli i-a izgonit, iar pescarilor, care în zadar se osteneau, cu peşti mulţi le-a umplut mrejele.
    Despre dânsul scrie Cuviosul Iosif, scriitorul de cântări, în a opta pesnă a canonului, că pentru cinstirea icoanei Mântuitorului a răbdat prigoniri de la muncitori şi îl numeşte mucenic. Pentru că a vieţuit, precum se povesteşte într-o cuvântare, pe vremea împărăţiei lui Leon Armeanul (813-820), care a călcat sfintele icoane. Altora li se pare, cu adevărat, că a trăit pe vremea împărăţiei lui Leon Isaurul (717-741) şi a lui Copronim, fiul lui (741-775), care cu mulţi ani mai înainte de Leon Armeanul a fost, şi că a pătimit pentru sfintele icoane în acea vreme când voievodul lui Copronim, la Hanodracon, a năvălit fără veste cu oaste asupra mânăstirii ce se numea Pelichit, în sfânta şi marea joi a mântuitoarelor Patimi, când se săvârşea dumnezeiasca Liturghie. Şi, intrând în biserică şi în Altar cu îndrăzneală, a poruncit să tacă cântarea şi a răsturnat la pământ Sfintele şi dătătoarele de viaţă Taine ale lui Hristos. După aceea, prinzind pe cei mai aleşi monahi, patruzeci şi doi la număr, i-a ferecat cu legături de fier, iar celorlalţi, cu bătăi cumplite chinuindu-i, le-a rupt trupurile; pe alţii, bărbile şi feţele lor cu smoală ungându-le, i-a aprins şi altora nasurile le-a tăiat. După aceea a aprins mânăstirea şi biserica, iar pe cei ferecaţi, patruzeci şi doi de părinţi, i-a surghiunit în ţara de la marginea Efesului şi acolo, într-o baie veche încuindu-i, i-a chinuit cu silă de moarte.
    Deci, în acea vreme, şi Cuviosul Ilarion, ca un mai mare între părinţii aceia, având rânduiala egumeniei, se ştie că a pătimit mult şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu pentru sfintele icoane.

Cuviosul Ştefan, făcătorul de minuni (sec. IX) a fost stareţ la Mănăstirea Triglia, lângă Constantinopol, în vremea împăratului Leon Armeanul (813-820).
Acesta îl forţa să renunţe la închinarea sfintelor icoane şi să semneze apostazia sa. Cuviosul s-a împotrivit şi pe împărat l-a mustrat, numindu-l păgân şi străin de adevărata credinţă. Pentru aceasta a fost supus la chinuri. În anul 1815, fiind exilat, a trecut la cele veşnice.
Deci a fost muncit cu bătăi şi cu legături în temniţă, apoi, în surghiun trimiţându-l şi cu rele pătimiri şi dureri fiind chinuit, a trecut către Hristos Dumnezeu, pentru Care multe nevoinţe a suferit şi multe munci a răbdat.
Sf. Ştefan Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Triglia a pătimit în timpul împăratului urâtor de icoane Leo Armeanul (813-820).
Sfântul şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu încă de când era copil şi a fost tuns călugăr la o vârstă fragedă, devenind, mai târziu, conducătorul mănăstirii Triglia de lângă Constantinopol.
Când prigoana împotriva sfintelor icoanelor a reînceput, sfântul egumen a fost chemat la interogatoriu, încercând să-l forţeze să semneze un act prin care ar renunţa la cinstirea sfintelor icoane. Sf. Ştefan era foarte hotărât să nu trădeze Ortodoxia, acuzându-l cu curaj pe împărat de necredinţă. Sfântul a fost supus unor torturi inimaginabile după care l-au închis în închisoare în anul 815. Slăbit şi bolnav, Sfântul Ştefan Mărturisitorul a murit după scurt timp în închisoare.


ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 39 – 28 Martie

A.  GUSTĂRI
Chiftele crocante de post

Ingrediente
1 cartof mare
1 dovlecel
1 ceapa
100 g spanac congelat
4 linguri cu faina
1 lingura cu zahar
Ulei
Mod de preparare
1: Curata legumele si da pe razatoarea mica doar ceapa si cartoful, iar pe cea mare, dovlecelul.
2: Dezgheata spanacul si taie-l in bucati mari.
3: Amesteca toate legumele (rase si taiate) cu zaharul si faina.
4: Incinge ulei si pune cu lingura amestecul de legume, apoi preseaza cu lingura.
5: Prajeste chiftelele pe ambele parti, scoate-le si lasa-le sa se scurga pe o hartie absorbanta.

B.  SALATE
Salată de păstârnac şi ţelină
Ingrediente necesare:
400 g pastarnac
200 g telina
100 g morcovi
250 g praz
1 lamaie
50 g ulei
sare

Mod de preparare:
Se curata prazul, se spala si se foloseste numai partea alba.
Aceasta se taie fasii subtiri.
Se curata apoi telina si pastarnacul si se spala.
Se rad pe razatoarea mare.
Se stropeste cu putin suc de lamaie morcovul curatat si ras.
Intr-un castron se amesteca toate legumele cu ulei, sare si suc de lamaie.

C.  SOSURI
Sos beşamel
·       7 linguri margarină sau ulei
·       10 linguri făină
·       7 ceşti apă
·       Sare
În margarina topită se pune făina, se amestecă continuu până devine aurie.
Se adaugă cu mare grijă apa (câte puţină) şi se amestecă cu telul.
Când este gata se adaugă sarea.


D.  BORŞURI, SUPE CREME DE LEGUME
Borş de urzici
·       ½ kg urzici
·       2 linguri zarzavat de ciorbă
·       1 l borş de putină
·       1 ceapă
·       ½ ceaşcă orez
·       Sare
·       Verdeaţă
Se curăţă, se spală, sa toacă şi se fierb urzicile cu ceapa, zarzavatul de ciorbă şi orezul.
        Se adaugă borşul, sarea şi verdeaţa şi se mai dă în câteva clocote.

E.  MÂNCĂRURI
Sărmăluţe în frunze de ştevie
·       20 frunze de ştevie
·       1 ceaşcă orez
·       2 cepe tăiate mărunt
·       ½ ceaşcă ulei
·       1 lingură de bulion
·       1 legătură mărar tocat fin
·       Sare
·       Piper
·       Cimbru
·       2 ceşti borş
Se căleşte ceapa în ulei, se adaugă orezul bine spălat, se căleşte 2 – 3 minute, după care se stinge cu 2 ceşti de apă clocotită.
        Se lasă pe foc până înghite toată apa, se adaugă sarea, condimentele, bulionul şi mărarul.
        Se lasă să se răcească.
        Între timp se pregătesc frunzele de ştevie care se spală fiecare în parte şi apoi se opăresc cu apă fiartă în care s-a adăugat puţin oţet şi sare.
        Se împăturesc sarmalele şi se aşază într-o oală cu fundul gros.
        Pe fundul oalei se pun foi de ştevie sau un grătar; se acoperă cu câteva frunze întregi de ştevie, se adaugă borşul, încă ½ ceaşcă ulei şi se completează cu apă astfel încât să acopere toate sarmalele.
        Se lasă să fiarbă la foc potrivit la început, apoi la foc foarte mic.
        Se pot aşeza într-o tavă rotundă sau o cratiţă mare şi se scad la cuptor.

F.  DULCIURI
Brioşe cu fructe

Ingrediente
aluat de cozonac de post
400 g fructe de padure (congelate)
2-3 linguri cu miere
zahar pudra
Mod de preparare
Din aluatul de cozonac de post, formeaza bile de dimensiunea unui ou mai mic. Apasa cu degetul in mijloc pentru a obtine o gropita. Umple locul cu fructe decongelate si modeleaza din nou bila pana se acopera complet fructele.
Pune bilele astfel obtinute in formele de briose tapetate cu hartiute speciale de briose. Coace-le la cuptor, la foc moderat, aproximativ 35-40 de minute. Lasa-le sa se raceasca si pudreaza-le cu zahar sau unge-le cu putina miere.



la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...