REVISTA

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE, NR 188 DIN 29 MARTIE 2018

ISTORIE PE ZILE 29 Martie

Evenimente

· 502: Regele Gundobad emite la Lyon un nou cod de legi (Lex Burgundorum), pentru supusii sai galo-romani si burgunzi. Era o compilație intre dreptul cutumiar burgund, tipic multor coduri juridice germanice ale timpului si dreptul roman.

· 1430: Imperiul Otoman condus de sultanul Murad al II-lea, ocupa orașul bizantin Tesalonic. Asediul Tesalonicului a avut loc între 1422 și 1430. În 1423, despotul bizantin Andronic Paleologul a predat orașul Republicii de la Veneția, care și-a asumat sarcina de apărare a sa (zvonul că ar fi fost vândut este neîntemeiat). Otomanii au menținut blocadă navală indelungata, până în 1430, când au atacat și au ocupat cetatea, in care se instalase o foamete cumplita. Orașul a fost supus cu permisiunea sultanilortimp de trei zile jafurilor după capturarea sa în 1430. Prin cucerirea Tesalonicului si a altor intinse regiuni de catre otomani, s-a restrans mult teritoriul Imperiului Bizantin, care a ajuns sa isi exercite autoritatea practic doar la orasul Constantinopol, care avea sa fie cucerit si el in 1453.

· 1461: Războiul celor două roze: Bătălia de la Towton - Eduard de York o învinge pe Margareta de Anjou și devine regele Eduard al IV-lea al Angliei. Bătălia de la Towton a avut loc în Duminica Floriilor, pe o vreme cu ninsoare, la 29 martie 1461 pe un platou dintre satele Towton și Saxton din Yorkshire (la circa 19 km sud-vest de York și 3 km sud de Tadcaster). Bătălia a făcut parte din Războiul celor Două Roze, dus între casele York și Lancaster pentru controlul tronului Angliei. Bătălia a fost o victorie decisivă a yorkiștilor. Towton a fost cea mai mare bătălie dată pe pământ britanic. Circa 50.000–80.000 de soldați au luptat în ea, inclusiv 28 de lorzi (aproape jumătate din nobilimea cu titluri de la vremea aceea), predominant de partea lancastriană. Una dintre cele mai frecvent citate cifre este de 42.000 de lancastrieni și 36.000 de yorkiști. A fost și cea mai sângeroasă bătălie dată vreodată pe pământ englez. Pierderile exacte sunt încă în discuție, și sunt extrem de dificil de evaluat cu precizie, estimările fiind în jurul a 28.000 de victime, circa 1% din populația întregii țări la acea vreme. Eduard al IV-lea (28 aprilie 1442 – 9 aprilie 1483) a fost rege al Angliei de la 4 martie 1461 până la 2 octombrie 1470, și, din nou, de la 11 aprilie 1471 până la moartea sa. Gustav IV Adolf (n. 1 noiembrie 1778 în Stockholm; d. 7 februarie 1837 în St. Gallen) a fost rege al Suediei din 1792 până în 1809. A fost ultimul rege al Suediei care a fost și conducător al Finlandei.

· 1549: Este fondat orașul Salvador da Bahia, prima capitală a Braziliei.

· 1599: Cardinalul Andrei Bathory a devenit principe al Transilvaniei. (n. 1566 – d. 3 noiembrie 1599, Sândominic) a fost din 1589 arhiepiscop de Varmia, apoi, în anul 1599, principe al Transilvaniei și suzeran al Țării Românești. La 16 octombrie in satul Selimbar, din Transilvania, s-a confruntat cu armata lui Mihai Viteazul, fiind infrant. Andrei Bathrory alege sa fuga dar este prins de secui si decapitat in coliba unui taietor de lemne. Capul sau avea sa fie adus lui Mihai in suspinele sotiei sale, doamna Stanca, cea care se spune ca murmura mereu „saracul popa, saracul popa”. La 1 noiembrie 1599, Mihai a patruns in Alba Iulia asemenea unui mare invingator, iar in curand, avea sa uneasca si Moldova cu Muntenia si Transilvania.

· 1632: Este semnat Tratatul de la Saint Germain in urma caruia provincia canadiana Quebec revine sub control francez după ce englezii o ocupasera in 1629.

· 1638 - Coloniştii suedezi întemeiază Noua Suedie, prima aşezare pe teritoriul viitorului stat nord-american Delaware

· 1677: Scaunul mitropolitan al Modovei a fost mutat oficial de la Suceava la Iaşi.

· 1792: Regele Gustav al III-lea al Suediei moare după ce a fost împușcat în spate, la un bal mascat, cu 13 zile mai înainte. Este urmat la tron de fiul său, Gustav al IV-lea Adolf.

· 1806 - Congresul American acordă fonduri de 30.000 de dolari către Army Corps of Engineers pentru a începe demararea proiectului Great National Pike, prima autostradă finanţată din fondurile naţionale. Şosea se întindea din Cumberland prin munţii Appalachian până în Wheeling.

· 1809: Țarul Alexandru I al Rusiei, declară în jurămîntul lui în Porvoo, că Finlanda cucerită în cel de-al treilea Război Ruso-Suedez, aparține pentru totdeauna Rusiei. Alexandru I Pavlovici Romanov, (n. 23 decembrie 1777 – d. 1 decembrie 1825), țarul Rusiei între 23 martie 1801 – 1 decembrie 1825, regele Poloniei între 1815 – 1825, precum și Mare Duce al Finlandei.

· 1821: Domnitorul Mihai Şuţu anunţă hotărîrea sa de a părăsi temporar Moldova şi instituie o căimăcănie care sa asigure conducerea treburilor tarii. Mihail Suțu (Soutzo) sau Mihail Suțu al II-lea s-a nascut in 1784 Constantinopol – si a decedat la 12 iunie 1864 in Atena, Grecia . A fost domnitor al Moldovei in perioada 12/24 iunie 1819 (data firmanului de numire) – si 29martie/10 aprilie 1821. Era nepotul de fiu al lui Mihai “Draco” Suțu din familia de greci Soutzos.. A fost Dragoman al Porții (1815 – 1819) si a fost numit a fost numit domnitor în locul lui Scarlat Callimachi.. A favorizat intrarea în Moldova a lui Alexandru Ipsilanti Eteristul în februarie 1821, apoi fuge în Basarabia, de unde pleacă în Austria, unde Metternich îl arestează, fiind reținut la Brunn (Brno) si inchis timp de 4 ani la Göritz. Intors in Grecia, a fost reprezentantul acesteia la Sankt Petersburg, Stockholm, Copenhaga, Londra și Paris.

· 1828: Are loc deschiderea în cadrul mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi, Moldova, a Şcolii normale şi a gimnaziului, unde studiile se fac în româneşte.

· 1830: Conform Tratatului de pace ruso-turc de la Adrianopol, au început lucrările Comisiei pentru delimitarea granițelor dunărene dintre Principatele române și Imperiul otoman. Fostele raiale Brăila, Giurgiu, Turnu, împreună cu 30 de insule din Dunăre au fost efectiv reanexate Țării Românești. Lacul Brateș a revenit Moldovei.

· 1831: Izbucneste marea revolta a bosniacilor impotriva stapanirii turcesti. Cu toate ca au câștigat mai multe victorii notabile, rebelii au fost în cele din urmă învinsi într-o batălie în apropiere de Saraievo în anul 1832.

· 1847: In timpul celui de-al doilea razboi mexicano-american, forțele Statelor Unite conduse de generalul Winfield Scott, asediaza si ocupa orasul Veracruz.

· 1848: Domnitorul Mihail Sturdza înăbuşă mişcarea revoluţionară din Moldova cu forţa armată. În cadrul acestei intervenţii au loc mai multe arestări, iar 13 conducători (printre care şi Alexandru Ioan Cuza) au fost trimişi sub stare de arest la Galaţi, pentru a fi exilaţi în Turcia. Şase dintre cei 13 au reuşit să scape la Brăila, de unde au trecut în Transilvania.

· 1849: Marea Britanie anexeaza la colonia sa India teritoriul Punjab.

· 1881: La Teatrul Național din București, are loc premiera piesei "Sânziana și Pepelea", de Vasile Alecsandri.

· 1889: În România, se formează un guvern conservator în frunte cu Lascăr Catargiu. Noul guvern vine în urma demisiei guvernului junimist condus de Theodor Rosetti.

· 1910: La Viena se semnează Convenţia de comerţ româno-daneză, care va intra în vigoare la 21 iunie 1910.

· 1919 - Pe această dată este produs în serie primul camion Tatra, un model TL4. Tatra este, în ordinea vârstei, al treilea cel mai bătrân constructor de automobile din lume, după Daimler şi Peugeot. De-a lungul timpului Tatra a produs şi automobile, dar a rămas în istorie pentru camioanele fabricate şi nu pentru maşinile personale. Tatra nu a purtat dintotdeauna denumirea cu care s-a consacrat, ci iniţial s-a numit Schustala & Company şi apoi a fost redenumit Nesselsdorfer Wagenbau-Fabriksgesellschaft. Legenda spune că numele Tatra fost adoptat în 1919, în momentul în care la testul unui automobil prin munţii cu acelaşi nume, schiorii au fost atât de impresionaţi de performanţa pe zăpadă a acelui auotvehicul încât au exclamat: "Iată un autovehicul pentru Munţii Tatra" şi aşa i-a rămas numele.

· 1926: S-a înființat, la București, Institutul de Studii Bizantine.

· 1927 - Maiorul Henry O'Neill de Hane Segrave devine primul om care trece de bariera de 200 mph. Britanicul conducea un bolid de 1.000 CP Mystery Sunbeam, atingând la Daytona Beach, o viteză de top de203,79 mph (326,7 km/h). Segrave a avut parte de o concurenţă acerbă din partea altei legende a vitezei, Malcolm Campbell, acesta din urmă reuşind să îl bată la numele de recorduri.

· 1929: La Casa Alba a fost instalat primul telefon, iar Herbert Hoover devine primul presedinte care are instalat un telefon pe biroul sau. Herbert Hoover, pe numele său complet Herbert Clark Hoover, (n. 10 august 1874 – d. 20 octombrie 1964), cel de-al treizeci și unulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1929 – 1933) a fost inginer minier, umanitarist și administrator plin de succes. Hoover este unul dintre cei care a fost un exemplu al „Mişcării pentru eficienţă„, parte a „Erei progresului„, argumentând că soluțiile inginerești eficiente vor fi soluțiile tuturor problemelor economice și sociale. Poziția și perspectiva sa au fost zdruncinate de marea criză economică, care a început în timpul președinției sale.

· 1934: Are loc greva muncitorilor din Anina, România, încheiată cu satisfacerea majorităţii revendicărilor greviştilor. Se acordă mărirea salariului cu 10%, prime şi ajutor familial.

· 1940: trei luni înaintea ultimatului din 26 iunie 1940 adresat de URSS guvernului român – ministrul de Externe sovietic Veaceslav Molotov (Viaceslav Mihailovici Skriabin, Вячеслав Михайлович Скрябин) ţine un important discurs în faţa Sovitului Suprem, privind pretenţiile URSS, acum aliata Germaniei, faţă de România. Afirmînd că URSS nu are cu România un pact de neagresiune (ceea ce era cu totul neadevărat, întrucît tratatele de la Londra nu fuseseră denunţate), spunea că aceasta se explică prin existenţa unei chestiuni litigioase, aceea a Basarabiei, a cărei anexare de către România nu a fost niciodată recunoscută de URSS. Discursul a rămas inedit şi vom vadea de ce. Iata pasajul cu privire la Basarabia: ‘’Dintre statele vecine din sud pe care eu le-am mentionat, România esre cea cu care noi nu avem un pact de neagresiune. Acest fapt se datorează existenţei unei dispute nerezolvate, şi anume problema Basarabiei, a cărei ocupare de către România, Uniunea Sovietică nu a recunoscut-o niciodată, deşi noi nu am ridicat niciodată problema recîştigării Basarabiei prin mijloace militare. De aceea nu există nici un temei pentru înrăutăţirea relaţiilor sovieto-române. Este adevărat că, de mult timp, noi nu avem un ministru plenipotenţial în România, iar îndatoririle acestuia au fost îndeplinite de un însărcinat cu afaceri. Faptul acesta s-a datorat unor împrejurări specifice din trecutul apropiat.’’ Care sunt ‘’împrejurările specifice’’? Molotov se grăbeste sa le explice:’’Dacă este cazul să ne ocupăm de această problemă, atunci trebuie sa reamintim rolul dubios pe care l-au jucat autorităţile române în anul 1938 în legătura cu Butenko, ambasadorul Uniunii Sovietice în România. Este binecunoscut faptul că ulterior el a dispărut în înprejurări misterioase nu numai din incinta legaţiei, ci şi din România, şi nici pînă astăzi guvernul sovietic nu a reuşit să obţină vre-o informaţie autentică cu privire la dispariţia lui şi, ceea ce este şi mai mult, s-a sperat ca noi vom crede ca autorităţile române nu au nimic de-a face cu această afacere scandaloasă şi criminală. Nu mai este nevoie să spunem că astfel de lucruri ni se întîmplă într-o ţară civilizată sau întru-n stat bine organizat în acest scop. În urma acestei afaceri, motivul pentru care am întîrziat să numim un ministru al Uniunii Sovitice în România, este cît se poate de clar. Este de presupus însa că România va întelege că astfel de lucruri nu pot fi tolerate.’’ După cum se observă, Molotov pune cu ipocrizie neincheierea unui tratat de neagresiune cu Romania nu pe seama ambiţiilor sovietice şi ale Kominternului, manifestate încă de la începutul anilor ’20, de acaparare a Basarabiei - pod strategic al sovieticilor spre Balcani şi sudul Europei - ci pe un incident diplomatic nefericit, în care România nu a avut, de altfel, nici un rol: dispariţia subită a ambasadorului sovietic Butenko la Bucureşti, în urma proceselor politice staliniste instrumentate la Moscova. Declaraţia lui Molotov va marca începutul campaniei de anexare a Basarabiei către U.R.S.S.. În scurt timp, pe 21 iunie 1940, Şeful Direcţiei principale politice a Armatei Roşii a transmis regiunilor militare Kiev şi Odessa precizarea că Basarabia "să fie smulsă din mâinile tâlhăreşti ale României boieresti"; în caz de conflict armat între U.R.S.S. şi România, erau precizate obiectivele pe care trebuie să le aiba Armata Roşie: "rapida descompunere a armatei române, a demoraliza spatele (armatei) şi, astfel, a ajuta comandamentul Armatei Roşii să obţină, în cel mai scurt timp şi cu cele mai mici pierderi, victoria deplină". La 26 iunie 1940 U.R.S.S. impune Nota Ultimativă în care solicită cedarea Basarabiei, Bucovinei de Nord în favoarea U.R.S.S. Ultimatumul a fost acceptat de România la 28 iunie 1940 şi teritoriile de mai sus au fost cedate fără luptă U.R.S.S.

· 1945: Ministrul comunist Lucretiu Patrascanu, a semnat un Decret-lege ce viza epurarea administratiei publice de functionarii angajati de regimurile anterioare instalarii la 6 martie 1945, a guvernului procomunist marioneta a ocupantilor sovietici condus de dr. Petru Groza. Lucrețiu Pătrășcanu (n. 4 noiembrie 1900, Bacău – d. 17 aprilie 1954, Închisoarea Jilava, București) a fost un om politic român, membru al conducerii Partidului Comunist Român, ministru, avocat, sociolog și economist. Pentru o perioadă de timp a fost și profesor la Universitatea București. Licențiat în drept și doctor în științe economice al Universității din Leipzig, Pătrășcanu era o figură rară printre puținii comuniști din România. A fost reprezentant al ilegaliștilor români la Comintern și în alianța politică ce a declarat scoaterea țării din alianța hitleristă în august 1944. Primul comunist devenit ministru a deținut portofoliul Justiției.

· 1951: Ethel și Julius Rosenberg sunt acuzați de un tribunal american de spionaj si vanzarea de secrete nucleare in favoarea URSS. Vor fi executati pe scaunul electric, doi ani mai tarziu. Ethel și Julius Rosenberg au fost condamnați la moarte sub acuzația de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice, îndeosebi pentru furnizarea datelor secrete privind bomba atomică. Procesul Rosenberg a avut răsunet mare în anii 1950. Cazul Rosenberg continuă să fie controversat și astăzi. Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la 5 aprilie 1951, iar execuția a avut loc la 19 iunie 1953 în închisoarea Sing-Sing din statul New York.

· 1964: România și Argentina ridică legațiile la nivel de ambasadă.

· 1972: S-a semnat Convenția cu privire la răspunderea internațională pentru daunele cauzate de obiecte lansate în spațiul extra-atmosferic (adoptată la 29 noiembrie 1971 la a XXVI-a sesiune a Adunării Generale a ONU)

· 1973: Armata SUA a incheiat retragerea din Vietnamul de Sud, conform Acordului de pace semnat la 27.01.1973 la Paris, situatie ce a condus la prabusirea regimului militar de la Saigon in 1975.

· 1974: Mariner 10, naveta americană de explorare, fără echipaj uman, devine prima naveta spațială care a vizitat planeta Mercur, trimițând peste 2.000 de imagini pe Pământ. Mariner 10 a fost o sondă spațială americană lansată de NASA pe 3 noiembrie 1973 pentru a explora planetele Mercur și Venus. A realizat prima survolare a planetei Mercur. De asemenea, a fost primul vehicul spațial care a folosit asistența gravitațională, trecând la 5768 km de Venus. A fost lansată cu aproximativ doi ani după Mariner 9 și a fost ultima sondă din programul Mariner (Mariner 11 și Mariner 12 au fost realocate programului Voyager, devenind Voyager 1 și Voyager 2). Mariner 10 a fost prima navă spațială care a folosit metoda de accelerare gravitațională cu ajutorul planetei Venus. Metoda se folosește pentru a altera cursul inițial în drum spre orbita lui Mercur. Această manevră, inspirată de calculele de mecanica orbitală ale omului de știință italian Giuseppe Colombo, a pus sonda pe o orbită care a adus-o de mai multe ori lângă Mercur. Mariner 10 a folosit presiunea radiantă a soarelui asupra panourilor sale fotovoltaice pentru prima dată ca modalitate de control a altitudinii.

· 1997: În România, s-a trecut din nou la ora de vara, prin Ordonanta de Guvern 20/1997, reintroducandu-se un program orar practicat in statele Uniunii Europene. Astfel, din ultima duminica a lunii martie, ora 03.00 devine ora 04.00, orarul de vara aplicandu-se pana in ultima duminica a lunii octombrie. Ora de vara a fost introdusa, in Romania, pentru prima data in 1932. Pana in 1939 ora de vara a functionat in fiecare an, intre prima duminica din aprilie (in 1932 – 22 mai), ora 00.00 si prima duminica din octombrie, ora 01.00 (ore locale). Intre 1 aprilie 1940, ora 00.00, si 2 noiembrie 1942, ora 03.00, ora de vara a fost in vigoare permanent in Romania. Din 1943, practica trecerii la ora de vara a fost suspendata. Romania a semnat Conventia fusurilor orare in 1979, iar in 1997, prin ordonanta guvernamentala, orarul de vara a fost corelat cu cel practicat in tarile Uniunii Europene. Intre 1979-1996 s-a trecut la ora de vara in ultima duminica a lui aprilie si la ora de iarna in ultima duminica a lui septembrie. Prin introducerea orei de vara s-a urmarit sa se beneficieze cat mai mult de lumina naturala (a Soarelui) si reducerea folosirii luminii artificiale. Benjamin Franklin a sugerat introducerea acestei masuri in 1784, dar primii care au introdus ora de vara au fost germanii, incepand cu anul 1916 (intre 30 aprilie – 1 octombrie). Au urmat britanicii ce au introdus ora de vara tot in 1916 (intre 21 mai – 16 octombrie), apoi tari precum: Belgia, Danemarca, Franta, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia si Tasmania. In prezent ora de vara, este folosita de doar 70 de tari din intreaga lume. Nu toate tarile au aceleasi perioade pentru schimbarea orei de vara. Singura tara mare industrializata care nu a introdus ora oficiala de vara este Japonia. De la 1 mai 1980, China a utilizat ora de vara din 1986 pana in 1991, incetand sa o mai faca de atunci. Tarile ecuatoriale si tropicale nu aplica ora de vara, deoarece durata zilei este egala de-a lungul anului.

· 1998: La Lisabona podul Ponte Vasco da Gama a fost deschis traficului. Construcția se întinde peste râul Tagus, are o lungime de peste 17 kilometri și este de cel mai lung pod din Europa. Construirea podului a început în 1995 și traficul rutier a început pe 29 martie, 1998, după doar 18 luni și chiar înaintea Expo 98, un târg mondial, la 500 de ani de la descoperirea de către Vasco da Gama a căii maritime dintre Europa și India.
Pentru a parcurge podul spre nord trebuie plătită o taxă de 2,15 euro; în sens invers accesul este liber.

· 2004: Șapte țări din Europa de Est, printre care și România, devin membre oficiale ale NATO. 2004, cele sapte state invitate la Summit-ul NATO de la Praga sa devina membre ale Aliantei (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Romania, Slovacia, Slovenia), printre care si Romania, au depus instrumentele de aderare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Aliantei Nord Atlantice. Ceremonia de depunere a instrumentelor de ratificare a protocoalelor de aderare la NATO a avut loc la Departamentul de Stat al SUA din Washington. La festivitate au participat premierii celor sapte state – Romania, Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia si Slovenia -, alaturi de secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, si de presedintele SUA, George W. Bush. Romania a fost reprezentata de premierul Adrian Nastase, de ministrul Afacerilor Externe, Mircea Geoana, de ministrul Apararii Nationale, Ioan Mircea Pascu, si de consilierul prezidential Corina Cretu. Depunerea instrumentelor de ratificare a Protocoalelor de aderare la NATO a fost urmata, pe 2 aprilie, de ceremonia inaltarii drapelelor de stat ale noilor tari membre. De aceasta data, la festivitate au luat parte numai ministrul Afacerilor Externe si ministrul Apararii Nationale. Cei sapte ministri de externe au fost intampinati de secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, fiind apoi salutati de omologii lor din celelalte 19 state membre. Integrarea in NATO a marcat revenirea Romaniei in familia tarilor din comunitatea democratica euro-atlantica. Pentru a accentua semnificatia si importanta istorica a integrarii Romaniei in organizatia nord-atlantica, a fost promulgata Legea nr. 390/2004 privind instituirea Zilei NATO in Romania, in prima zi de duminica a lunii aprilie.

· 2004: Premierul Adrian Năstase a depus instrumentele de aderare a României la Tratatul Atlanticului de Nord, la Washington. Romania a devenit membru al NATO, alaturi de alte sase state est-europene invitate la summitul de la Praga din noiembrie 2002. La 29 martie 2004, cele sapte state invitate la Summit-ul NATO de la Praga sa devina membre ale Aliantei (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Romania, Slovacia, Slovenia), printre care si Romania, au depus instrumentele de aderare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Aliantei Nord Atlantice. Ceremonia de depunere a instrumentelor de ratificare a protocoalelor de aderare la NATO a avut loc la Departamentul de Stat al SUA din Washington. La festivitate au participat premierii celor sapte state – Romania, Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia si Slovenia -, alaturi de secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, si de presedintele SUA, George W. Bush. Romania a fost reprezentata de premierul Adrian Nastase, de ministrul Afacerilor Externe, Mircea Geoana, de ministrul Apararii Nationale, Ioan Mircea Pascu, si de consilierul prezidential Corina Cretu. Depunerea instrumentelor de ratificare a Protocoalelor de aderare la NATO a fost urmata, pe 2 aprilie, de ceremonia inaltarii drapelelor de stat ale noilor tari membre. De aceasta data, la festivitate au luat parte numai ministrul Afacerilor Externe si ministrul Apararii Nationale. Cei sapte ministri de externe au fost intampinati de secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, fiind apoi salutati de omologii lor din celelalte 19 state membre. Integrarea in NATO a marcat revenirea Romaniei in familia tarilor din comunitatea democratica euro-atlantica. Pentru a accentua semnificatia si importanta istorica a integrarii Romaniei in organizatia nord-atlantica, a fost promulgata Legea nr. 390/2004 privind instituirea Zilei NATO in Romania, in prima zi de duminica a lunii aprilie.

· 2004: Irlanda devine prima țară din lume care interzice fumatul în locurile publice.

· 2005: Trei ziariști români au fost răpiți în Irak: reporterul Marie Jeanne Ion și cameramanul Sorin Dumitru Mișcoci, de la Prima TV, și reporterul Ovidiu Ohanesian, de la cotidianul „România Liberă”.

· 2005: Echipa feminină de tenis de masă a României a câștigat pentru a treia oară titlul european.

· 2009 - Rick Wagoner, şeful General Motors îşI dă demisia la "sugestia" lui Barack Obama. Sub conducerea de 8 ani a lui Wagoner, GM a pierdut miliarde de dolari şi în 2008 a cedat titlul de cel mai important constructor din lume, în detrimentul Toyota. Rick Wagoner şi-a petrecut întreaga carieră la G.M.,angajându-se imediat după ce a terminat Harvard Business School în 1977. Wagoner a fost acuzat de lipsa inovaţiei şi de faptul că gigantul s-a concentrat, sub domnia sa, prea mult pe construcţia de SUV-uri şi camionete, chiar dacă semnalele din piaţă şi preţul benzinei erau contradictorii. Wagoner este de asemenea, acelaşi om care a zburat în 2008 la Washington pentru a obţine un împrumut de la stat cu un luxos avion personal.

Nașteri

· 1553: S-a nascut Vitsentzos (Vikentios Kornaros sau Vincenzo Cornaro, d. 1613/1614), poet cretan, autorul poemului epic romantic Erotokritos. A fost un reprezentant de frunte al Renasterii cretane, si este considerat cel mai mare dintre poeții cretani și una dintre figurile cele mai importante ale literaturii grecesti. A fost fiul unui aristocrat venețiano-cretan si descendent al familiei nobile venețiene Cornaro. A locuit multa vreme în Candia (azi Heraklion), unde a intrat în Accademia dei Stravaganti.

· 1727 - S-a născut coregraful francez Jean Noverre (m.1810), pionier al baletului modern

· 1790: S-a nascut John Tyler, al 10-lea președinte al Statelor Unite; (d. 1862). John Tyler (n. 29 martie 1790, Greenway, Virginia – d. 18 ianuarie 1862) a fost cel de-al zecelea vicepreședinte și cel de-al zecelea președinte al Statelor Unite ale Americii (1841 – 1845). John Tyler a fost primul președinte american născut după adoptarea Constituției Statelor Unite ale Americii și primul care a ocupat funcția datorită decesului predecesorului său.

· 1815: S-a nascut Costache Caragiale, dramaturg și actor român, primul director al Teatrului Național din Craiova (d.13 februarie 1877), unchiul marelui dramaturg Ion Luca Caragiale, frate cu Luca (actor si conducator al teatrului de vodevil) si cu Iorgu Caragiale (tatal marelui dramaturg I.L. Caragiale). A studiat la Scoala Domnita Balasa si la Scoala de declamatiune a Filarmonicii, unde s-a înscris în 1835.
A debutat în teatru cu rolul Întâiul american din Alzira de Voltaire, pe scena teatrului Manolo. În anul 1838, în urma închiderii Societatii Filarmonice, pleaca la Botosani pentru a organiza o stagiune teatrala în limba tarii, iar în 1839 pune bazele trupei nationale din Iasi. Revine la Bucuresti, unde înfiinteaza Teatrul de diletanti (1844). Dupa Revolutia din 1848, prigoniti pentru ideile lor, Costache Caragiale si Costache Mihaileanu vin la Craiova unde organizeaza prima trupa profesionista de teatru. Teatrul National va fi inaugurat la 29 iunie 1850. În prima stagiune teatrala se prezinta: Duelurile de Costache Caragiale, Piatra din casa de V. Alecsandri si Moartea lui Mihai Bravul de C. Halepliu. În anul 1851 obtine conducerea trupei Teatrului National din Bucuresti, iar în anul urmator inaugureaza noua cladire a teatrului. În anul 1855, este îndepartat de la conducerea Teatrului National din Bucuresti, în favoarea vesnicului sau rival, Matei Millo. Se retrage din teatru si devine judecator de pace . Este solicitat de C.A. Rosetti la Teatrul cel Mare ca profesor de declamatiune. Aici va interpreta, ocazional, diferite roluri în spectacole de binefacere silit de conditiile materiale precare în care traia. În anul 1866 apare pentru ultima oara în piesa Doamana Ruxandra de B.P. Hasdeu. Îsi traieste ultimii ani într-o casa modesta de pe strada Brezoianu, în mizerie si împovarat de o familie numeroasa (G.Franga în Teatrul, nr.2, februarie 1957, p.111-112).

· 1873: Tullio Levi-Civita, matematician italian (d. 1941)

· 1878 - S-a născut Elena Paximade, cunsocută ca poetă sub numele de Elena Farago

· 1889: Warner Baxter, actor american (d. 1951)

· 1895: S-a nascut Ernst Jünger, scriitor si filosof german cunoscut pentru eseurile sale politice, romane si jurnale si pentru lucrarea sa autobiografica “Furtuna de otel”, in care descria experientele traite în timpul Primului Razboi Mondial; (d.17 februarie 1998).

· 1899 - S-a născut Lavrenti Beria, şeful poliţiei politice sovietice în anii 1938-1953 şi unul dintre succesorii lui Stalin în martie 1953, executat de tovarăşii săi în decembrie acelaşi an. Lavrenti Pavlovici Beria (n.29 martie 1899 – d.23 decembrie 1953,) a fost un politician și mareșal, ministrul afacerilor interne (din 1938 -NKVD, apoi din 1941 al NKVD și NKGB unificate), însărcinat cu serviciile de securitate și represiune în regimul sovietic, unul din principalii responsabili ai epurărilor staliniste din deceniul al patrulea, deși el a fost implicat doar în fazele sale finale. I se atribuie și organizarea masacrului de la Katyn, în cursul căruia au fost asasinați aproximativ 22.000 de ofițeri și intelectuali polonezi. A fost executat de tovarăşii săi din conducerea URSS, la 23 decembrie 1953.

· 1902: Marcel Aymé, dramaturg francez (d. 1967)

· 1908: S-a născut Virgil Carianopol, poet român (d. 1984). După ce a urmat primii ani de școală la Caracal (1916-1922), s-a înscris la o școală militară de artificieri din București (1924-1930). Între 1934 și 1938 a audiat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București. A lucrat ca salariat civil în diferite servicii ale armatei. Din 1956 până în 1963 a făcut închisoare politică la Aiud și Periprava. Virgil Carianopol a colaborat la revista „Viața literară”, condusă de George Murnu, revistă la care colabora masiv și Radu Gyr, sub pseudonimul Tartacot. A fost afiliat la un moment dat grupului avangardist de la ”unu”, apoi s-a reprofilat după 1936 pe tradiționalism, iar versurile sale postbelice au fost fie etichetate oarecum ”neoclasice”. În plus, a mai fost afiliat și imagismului, din descendența lui Ilarie Voronca sau a lui Serghei Esenin. Opera sa include versuri avangardiste (Un ocean, o frunte în exil), lirică neoclasică, tradiționalistă (Flori de spini, Elegii și elegii) și care exaltă sentimentul național (Ștergar Românesc), precum și memorialistică (Scriitori care au devenit amintiri).

· 1909: Florian Onitza, astrolog român din diasporă (SUA)

· 1912: Caius Iacob, matematician român, membru al Academiei Române, al Societății matematice franceze (d. 1992)

· 1912 - S-a născut pilotul german Hanna Peitsch, prima femeie căpitan de zbor din lume (1973) (m.24.08.1979).

· 1918 - S-a născut Pearl Bailey, actriţă şi cântăreaţă americană.

· 1927: John Robert Vane, biochimist englez, laureat al Premiului Nobel (d. 2004)

· 1930 - S-a născut Donny Conn, vocalist american (The Playmates).

· 1941: Constanța Buzea, poetă româncă (d. 2012)

· 1941: S-a nascut la Brasov, actrița română Violeta Andrei.

· 1941: Joseph Taylor, fizician american

· 1942: Valer Dellakeza, actor român

· 1942 - S-a născut Eden Kane (Richard Sarstedt), cântăreţ britanic.

· 1943: John Major, politician britanic

· 1943: S-a nascut renumitul compozitor grec Vangelis (Evangelos Odysseas Papathanassiou).

· 1944 - S-a născut Mike Shepstone, baterist şi compozitor american (I Rokes).

· 1946 - S-a născut Terry Jacks, vocalist, chitarist, compozitor şi producător canadian (Chessman, Poppy Family).

· 1947 - S-a născut Bobby Kimball (Robert Toteaux), vocalist şi compozitor american (Toto, Far Corporation).

· 1947: Viorel Sergovici, operator și regizor TV român

· 1952: Teofilo Stevenson, pugilist cubanez (d. 2012)

· 1954: Augustin Zegrean, politician român

· 1957: S-a născut actorul american Christopher Lambert.

· 1961: Florin Segărceanu, jucător și antrenor român de tenis

· 1962: S-a nascut Dan Bittman, solistul renumitei trupe romanesti Holograf.

· 1963 - S-a născut Andy Parker, baterist britanic (UFO).

· 1965: Elle MacPhearson, actriță și top model australian

· 1972: Robert Sorin Negoiță, politician și om de afaceri român

· 1974: Iulian Filipescu, fotbalist român

· 1988: Andrei Ionescu, fotbalist roman

Decese

· 87 i.Hr.: A decedat imparatul Wu din dinastia Han (n.a56 i.Hr), unul din cei mai importanți împărați a din istoria Chinei și al șaptelea din dinastia Han. La naștere a purtat numele de Liu Che, și a urcat pe tron în 141 i.Hr., având o domnie lungă de 54 de ani. A purtat cu succes numeroase războaie, in special din sudul Chinei, care au contribuit la consolidarea statului chinez și la cresterea numarului supusilor sai. În timpul domniei sale confucianismul a fost sprijinit puternic, fiind ridicat la rangul de filozofie oficială a statului, devenind obligatorie în administrație. În aceeași perioadă apare budismul, dar acesta va deveni religie oficială mai tarziu, în anul 65 i.Hr, în timpul domniei lui Han Mingdi.

· 1058: A murit Papa Ștefan al IX-lea; (n.cca 1020), cel de al șaselea papa german al Romei (1057-1058).Papa Ștefan al IX- lea; ( n.cca 1020) a fost Papa de la 3 august 1057, pana la moartea sa, în 1058. Numele lui laic era Frederick de Lotharingia. A fost ridicat la functia de cardinal de către Papa Victor al II- lea și pentru un timp a indeplinit funcția de împuternicit papal la Constantinopol, pentru o misiune diplomatica, după închiderea bruscă a bisericilor latine din Constantinopol decretata de Patriarhul de Constantinopol, Mihail Cerularie. Această din urmă temându-se de expansionismul Bisericii Romei, il acuză pe Papa de erezie. Legații trimisi de Roma sunt bine primiti de împăratul bizantin, dar Patriarhul refuză să accepte primirea emisarilor Romei. Leon al IX-au murit la 19 aprilie. Separarea Bisericilor din Est și Vest s-a produs progresiv. Factorii politici, cum ar fi invazia normandă a posesiunilor bizantine din Italia, sau socio-culturali ca aspirația papalității de a domina scena politică, au jucat de-a lungul secolelor un rol cel puțin la fel de important ca și disputele teologice dintre cele doua Biserici. Schisma a avut loc la 16 iulie 1054 atunci cand cardinalul Humbert Moyenmoutiers si membrii delegatiei saleau fost excomunicati de patriarhului bizantin Mihail Cerularie. Aproape imediat uitat, incidentul din iulie 1054 a luat o nouă dimensiune, odată cu Cruciadele. Antagonismul reciproc dintre „latini” și „greci” s-a aprofundat în deceniile urmatoare, mai ales dupa ocuparea Constantinopolului de către cruciați și constituirea unei Patriarhii „latine” pe teritoriul Patriarhiei ortodoxe bizantine, care a dus la exilul multor episcopi ortodocși. La cinci zile după moartea Papei Victor al II-lea,Ștefan al IX-lea a fost ales Papa al Romei. A murit la Florența, fiind succedat de Papa Nicolae al II-lea, desi altii il socot succesor al său pe Papa Benedict al X- lea, considerat insa oficial ca un antipapă.

· 1368: Împăratul Go-Murakami al Japoniei (n. 1328)

· 1772: Emanuel Swedenborg, filosof și om de știință suedez (n. 1688)

· 1792: A murit in urma ranilor primite intr-un atentat petrecut in ziua de 16 martie, regele Gustav al III-lea al Suediei; (n. 1746). A fost un admirator al lui Voltaire, a legalizat religiile catolica si iudaica și a adoptat o serie de reforme liberale in plan economic si juridic, a abolit in multe cazuri tortura si a emis in 1766 o lege privind libertatea presei (redusa ulterior cu amendamente in 1774 și 1792). Gustav al III-lea (n. 24 ianuarie 1746 – d. 29 martie 1792) a fost rege al Suediei din 1771 până la moartea sa în anul 1792. A fost fiul cel mare al regelui Adolf Frederick al Suediei și al reginei Louisa Ulrika a Prusiei, sora lui Frederick cel Mare. În 1766 s-a căsătorit cu Sophia Magdalena a Danemarcei, fiica lui Frederic al V-lea al Danemarcei. Gustav al III-lea a avut doi copii: Gustav IV Adolf rege al Suediei și Carl Gustav duce de Småland mort în 1783 la vârsta de un an. A fost un admirator al lui Voltaire, a legalizat religiile catolica si iudaica și a adoptat o serie de reforme liberale in plan economic si juridic, a abolit in multe cazuri tortura si a emis in 1766 o lege privind libertatea presei (redusa ulterior cu amendamente in 1774 și 1792). Gustav IV Adolf (n. 1 noiembrie 1778 în Stockholm; d. 7 februarie 1837 în St. Gallen) a fost rege al Suediei din 1792 până în 1809. A fost ultimul rege al Suediei care a fost și conducător al Finlandei.

· 1870: Paul-Émile Botta, consul, arheolog francez (n. 1802)

· 1891: A murit pictorul francez neoimpresionist Georges Seurat; (n. 2 dec. 1859).

· 1892: William Bowman, chirurg, histolog englez (n. 1816)

· 1912 - A încetat din viaţă, pe drumul de întoarcere de la Polul Sud, ofiţerul şi exploratorul britanic Robert Scott (n.1868), după ce fusese devansat cu doar o lună de norvegianul Roald Amundsen în competiţia pentru atingerea în premieră a acestei locaţii antarctice. Robert Falcon Scott (n. 6 iunie 1868 — d. 29 martie 1912) a fost un ofițer englez, explorator al Antarcticii, cunoscut și datorită faptului că a pierdut întrecerea cu Roald Amundsen de a ajunge primul la Polul Sud, pierzându-și viața la întoarcere împreună cu cei 4 membri ai expediției.

· 1938 - A murit Constantin Isopescu-Grecul, jurist, om politic implicat activ în lupta pentru făurirea statului naţional unitar român (1918) (n.02.02.1871).

· 1952: I.A. Bassarabescu, prozator român (n. 1870)

· 1963: A decedat botanistul Traian Savulescu, presedinte al Academiei Roman; (n.1889). Traian Săvulescu (n. 2 februarie 1889, Râmnicu Sărat), a fost un biolog și botanist român, fondator al Școlii românești de fitopatologie, primul care a făcut cunoscută în România flora Arabiei și Palestinei, membru și președinte al Academiei Române.

· 1971: A decedat scriitorul Dimitrie Panaitescu (Perpessicius), poet si critic literar, editor de marca al operei lui Mihai Eminescu, membru titular al Academiei Romane; (n.1891). A semnat cu pseudonimul Perpessicius în Cronica (1915), revistă condusă de Gala Galaction și Tudor Arghezi. Mobilizat pe front, este rănit în 1916 și rămâne invalid de mâna dreaptă. A fost profesor în mai multe localități ale țării, autor al unor apreciate manuale de literatură pentru liceu, elaborate împreună cu Al. Rosetti și Jacques Byck. A colaborat la revistele Cuvântul, Lumea, Universul literar, România, Revista Fundațiilor Regale, Letopiseți, Neamul românesc, Cartea vremii, Flacăra, Gândirea, Cugetul românesc, Ideea europeană, Gazeta literară, Contemporanul, Viața românească, România literară, Steaua, Luceafărul. De asemenea a ținut cronica literară la Radio între 1934-1938. si a fost director general al Bibliotecii Academiei, al Muzeului Literaturii Române (1957) și al revistei Manuscriptum.

· 1993 - A murit Edgar Papu, specialist în literatură comparată şi filosof al culturii (n.13.09.1908).

· 1996: Mircea Herivan, eseist și scriitor român (n. 1930)

· 1999 - A murit cântăreţul american de jazz Joe Williams (n.12.12.1918).

· 2009: A decedat Maurice Jarre, compozitor francez (n. 1924). Maurice Jarre (n. 13 septembrie 1924, Lyon, Franța) a fost un compozitor și dirijor francez, cunoscut mai ales pentru coloanele sale sonore de la filmele Lawrence of Arabia (1962), Doctor Zhivago (1965) și A Passage to India (1984). Pentru toate trei a câștigat premiul Oscar. Alte coloane sonore memorabile includ filmele The Message (1976), Dead Poets Society (1989) și Ghost (1990).

Sărbători

În calendarul ortodox: Sf Sfințiți Mc Marcu, episcopul Aretuselor și Chiril, diaconul; Sf Mc Iona și Varahisie
În calendarul romano-catolic: Sf. Eustasiu, abate
În calendarul Greco-catolic: Ss. Marcu, episcop, martir, Chiril, diacon, martir, și însoțitorii lor († 362)

ARTE 29 Martie

MUZICĂ 29 Martie

Pearl Bailey, actriţă şi cântăreaţă americană

Donny Conn, vocalist american (The Playmates)

The Playmates -

Eden Kane (Richard Sarstedt), cântăreţ britanic

Vangelis

Mike Shepstone, baterist şi compozitor american (I Rokes)

Terry Jacks, vocalist, chitarist, compozitor şi producător canadian (Chessman, Poppy Family)

Poppy Family -

Bobby Kimball (Robert Toteaux), vocalist şi compozitor american (Toto, Far Corporation)

Far Corporation:

Dan Bittman (Holograf)

HOLOGRAF:

Andy Parker, baterist britanic (UFO)

UFO -

Cântăreţul american de jazz Joe Williams

Big Joe Williams -

Maurice Jarre, compozitor francez

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Best Elegant Piano For Love Songs - The Pink Clouds Collection

Nonstop Sentimental Love Songs Collection - Great Love Songs Ever - Melow Love Songs 2018

LO QUE BAILABAN MIS ABUELOS.Selección de Cecil González

POEZIE 29 Martie

Elena Farago

Date biografice

S-a născut pe 29 martie la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În anul 1890 a rămas orfană de mamă și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena a rămas și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț. Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul România muncitoare.

În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga. Din 1907 se stabilește la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mișcarea țărănească a fost arestată și eliberată numai la intervențiile lui Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea. În 1913 se va naște fiica Elenei, Cocuța.

Elena Farago este laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), iar apoi pentru volumele Șoaptele amurgului, Din traista lui Moș Crăciun, apărute în 1920.

În 1921 este numită director al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fundație pe care o va conduce timp de 30 de ani. Elena Farago a avut contribuții deosebite în ceea ce privește regulamentul de organizare și de funcționare al bibliotecii, fișarea cărților și ținerea unei evidențe corecte de aranjare a publicațiilor în rafturile bibliotecii, de completare a colecțiilor prin achiziții și donații. În 1922 fondează la Craiova, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion Dongorozi, C.D. Fortunescu, revista literară Năzuința, la care au colaborat: Simion Mehedinți, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu. De asemenea a patronat și revista educativă pentru copii și tineret Prietenul Copiilor (1943-1946).

Elena Farago s-a stins din viață în 1954 la Craiova, după o lungă suferință.

Distincții

· Premiul „Adamachi” din partea Academiei Române pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), apoi pentru volumele Șoaptele amurgului (1920) și Din traista lui Moș Crăciun (1920).

· Premiul „Neuschotz” al Academiei Române (1927) pentru Ziarul unui motan (1924)

· Premiul Internațional „Femina” (1924)

· Premiul Național pentru Literatură (1938)

· Medalia „Bene Merenti” - clasa I și „Ordinul Meritul Cultural” - Cavaler clasa a II-a din partea regelui Carol al II-lea pentru merite literare.

Volume de versuri

· Versuri (1906)

· Șoapte din umbră, Craiova, Ramuri, 1908

· Traduceri libere (1908)

· Din taina vechilor răspântii, Craiova, Ramuri 1913

· Șoaptele amurgului (1920)

· Poezii alese (1924)

· Nu mi-am plecat genunchii, Craiova, Tiparul prietenii științei, 1926

· Poezii (1937)

Volume pentru copii (versuri și proză)

· Pentru copii (2 volume: I 1913, II 1920), București, Editura Ramuri, 1912;

· Copiilor (1913)

· Din traista lui Moș Crăciun (1920)

· Bobocica (1921)

· Să nu plângem (1921)

· Să fim buni (1922, proză)

· Ziarul unui motan (1924, proză)

· Într-un cuib de rândunică (1925, proză)

· A ciocnit un ou de lemn (1943)

· Într-o noapte de Crăciun (1944)

· 4 gâze nazdravane (1944)

· Cățelușul șchiop, București, Editura Ion Creangă, 1989.

Traduceri

Maurice Maeterlinck, traducere Elena Farago, Justiția, București, Editura Alcalay, 1915.

Din scrisoarea unei bătrâne

O, lasă-ţi obiceiul de-a răscoli în scrum
Prilejuri de durere în biata cale-a vieţii, -
Ci scaldă-ţi ochii limpezi în roua dimineţii,
Şi nu-ntreba ţărâna de urmele din drum...

E vitregă ţărâna şi sfatul ei avan, -
La ce s-o-ntrebi de ochii ce vor fi plâns pe cale?
Ni-s scrise-n cartea vieţii, la toţi, şi dor şi jale
Şi drumul fiecărui e răbojit pe-un plan,

În care-s însemnate, cu ape şi poteci,
Şi dragostea şi ura şi mila şi păcatul,
Pân-vine de le-ncheie pe toate-ntunecatul
Şi mutul semn al crucii din liniştea de veci...

O, sunt, de bună seamă, şi lacrimi în noroi,
Căci lacrima ni-i birul cel mai de seamă-al vieţii, -
Şi jalea şi amarul vor fi de veci drumeţii
Cei nelipsiţi, din calea oricărui dintre noi...

De-aceea vezi tu uită cât poţi cu ochi senini, -
Că-i mare mângâierea în biata cale-a vieţii
Să poţi vedea şi-n pâcla şi-n roua dimineţii,
Un rost, în faţa cărui nu poţi să nu te-nchini.

Trecea un om pe drum

Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Ştiu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, – ori poate cum
Era aşa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum - ?

Trecea, şi eu eram la poartă
Şi şi-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi şti să spui.
Şi nu-mi venea să plec din poartă,
Şi parc-un dor de viaţa toată
M-a prins privind pe urma lui...

Aşa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, şi nu ştim
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, - şi de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simţind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim.

Şi iar mi-i sufletul la tine

...Şi iar mi-i sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Şi doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ţi-am venit de tot...

Aşa!... dă-mi mâinile-amândouă,
Şi ochii amândoi mi-i dă,
Deschişi adânc
Şi mult
Şi-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeaşi stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă...

Şi calea gândului se-nchide
Doar lacrimile vad îşi cer...
Şi nu mai am nici ochi,
Nici gură...
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-şi pot deschide
Decât fereastra dinspre cer...

Virgil Carianopol

Biografie Virgil Carianopol

Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal - d. 6 aprilie 1984) a fost un poet român.

Versuri avangardiste (Un ocean, o frunte in exil), lirica neoclasica, traditionalista (Flori de spini, Elegii si elegii) si care exalta sentimentul national ( Stergar Romanesc); memorialistica ( Scriitori care au devenit amintiri).

Oltean de fel, strănepot, după mamă, al lui Iancu Jianu, născut la Caracal, în 29 Martie 1908, învaţă carte la "Liceul Ionită Assan" din urbea-i natală, până ce absolvă clasa III-a, când lasă baltă si învătătură şi tot, şi pleacă în lume, cu toate ca deabia împlinise patrusprezece ani. După ce trece timp de doi ani printr'o sumedenie de peripeţii, este prins, când voia să treacă granita ceho-slovacă, întorcându-se acasă, pe scurtă vreme şi ajungând după câţiva ani de pribegie, elev al Şcoalei de artificieri dela Arsenalul Armatei.

Dragostea de libertate si de cultură îl subjugă, începându-si activitatea de scriitor cu deplin succes, dela întâii pasi, ieşind la iveală printr'o notă aparte de dragoste de tara, păstrată în toate operele sale de până acum.

A colaborat la numeroase reviste literare.

A dat la lumina un prim volumas de "Versuri" în 1933, după care a venit frumosu-i mănunchiu de poezii "Scrisori catre plante" (1937) editat de "Fundaţiile Regale pentru arta si literatură Regele Carol II" si distins cu "Premiul de poezie S. S. R." din acelasi an.

Plecare spre ţărmuri necunoscute

Ma dezlipesc de lumea voastra
De tot ce este îndaratul meu,
De umbrele cu care totdeauna
Am colindat, prin întristari, mereu.

Plec într-o lume noua, undeva
Departe, peste mari-spre nesfârsit.
Nu stiu nici eu unde ma-ndeamna
Destinul care mi-a fost harazit.
Acolo va fi altfel, mai mult soare...
Domnite albe mi-or întinde mana
si-n noaptea calda, parfumata,
Va rasari mai zâmbitoare luna.

Corabia, cu pânzele întinse,
Cu pieptul alb, straluminat, deschis,
Despica apele albastre, zboara
In departare, spre un cer de vis.

Adio, mama! Ramas-bun, prieteni!
Mi-e strânsa inima, îndurerata,
Ca n-am puterea sa va iau cu mine,
Dar tot am sa va chem odata!

Primăvara

Din somnul lor, de noapte-ntunecosă
De unde-au stat, departe de frumos
Se reîntorc livezile acasă
În rochii înflorate pana jos.

E primăvară, iarăşi primăvară
Pe fiecare margini de făgaş
Îşi scot strămoşii degetele-afară
De ghiocei, de crini, de toporaşi.

Se simte iarăşi morosul cîmpiii,
Din nou aruncă soarele pojarul
La cântecul înalt al ciocârliii,
Ies roadele cu capetele-afară.

Aruncă ziua peste tot cu vrăbii,
În codrii cucii iar au năvălit,
Se bat cu cântul, păsăsrile-n săbii
Şi glasurile-şi dau la ascuţit.

E primăvară, iarăşi primăvară
Pe fiecare margini de făgaş
Îşi scot strămoşii degetele-afară
De ghiocei, de crini, de toporaşi.

Tare-am fost

Tare-am fost, un om ca nimeni altul,
Un sucit mereu, un stramba-drum,
Mi-am dorit, cand eram jos, cu-naltul,
Iar de-acolo, unde sint acum.

Toata viata mi-o traii bolnava.
Am fost mare, doar cand eram" mic."
Am suit cand am cazut din slava
Si-am cazut voind sa ma ridic.

N-am cerul la nimeni niciodata,
Chiar de-a fost sa rabd, in viata mea.
Am dat totul fara nici o plata,
Nevoind nimic sa mi se dea.

N-am lovit in nimeni.Mai-nainte
Am izbit in mine pentru-a sti
Cat ar fi durerea de fierbinte
Pentru-acel pe care l-as lovi

Am trecut prin toate totdeauna
Ne-nsemnat, mereu un suferind,
Un vulcan, afara stins intr-una,
Inauntru, insa, clocotind.

Constanţa Buzea

Biografie Constanţa Buzea

S-a născut la 29 martie 1941 în Bucureşti.

A urmat Facultatea de Limba şi Literatura română din Bucureşti (1963-1969). Redactor la revistele Amfiteatru, Viaţa studenţească (din 1973) şi România literară (din 1990). În afară de volumele menţionate, a mai publicat: “Leac pentru îngeri” (1972), “Poeme” (1977), “Umbră pentru cer” (1981), “Planta memoria” (1985), “Cheia închisă” (1987),

“Ultima Thule” (1990), precum şi câteva apreciate cărţi pentru copii. Premiată de mai multe ori de Uniunea Scriitorilor. Premiul Naţional “Mihai Eminescu”, în 2001.

1961-1977 - căsătorită cu poetul Adrian Păunescu, cu care are doi copii, Ioana (n.1967) şi Andrei Alexandru (n. 1969)

Aprilie

În aplecare, tâmplă după tâmplă
Ochii albaştri, ochii mei ca mierea.
Aprilie ne dăruie vederea,
Ceea ce am uitat, din nou se-ntâmplă.

Frazele, visul, sufletele numa
Ca de potop salvate simt că sunt.
Se face zi de mugure mărunt
Adăpostit în mintea mea de-acuma.

Nici nu mă tem, nici bucuria nu stă
Mai mult decât stătuse la-nceput.
Vine mereu o pasăre şi gustă
Rănind vicleană timpul meu trecut,

Şi-n mare taină puiul de lăcustă
Ciopleşte la vioara lui de lut.

Iubire

E timpul sa te treci în viata umbrei
Unde sunt strânse cete de cuvinte
Unde un dor de tine te cuprinde

Tu poti însingura coline sfinte
Si nu poti fi trecuta cu vederea
Calda ca lâna, palida ca mierea

Acestei linisti pretul nu i-l cere
Zidita fie gura care minte
Razbunatoarea, simpla mea putere!

E timpul sa primesti culori promise
De plopii, de paianjenii din vise,
Si de tristeti în sine compromise.

Păcatul trufiei

Agita pomii pasari mari
Si via sângele divin.
Pîna la mine este mult,
Pîna la moarte mai putin.

Din toamna-n tomna ma ridic,
Si parca nu mai stiu sa vin.
Pîna la mine este mult,
Pîna la moarte mai putin.

Aceste vorbe de cules
Le simt dorinte, le spun chin,
Iubirea mea se împlini
Atît de dreapta în destin.

De ce nu sunt, cum ar parea,
Nefericita în declin!
Pîna la mine este mult
Pîna la moarte mai putin.

Dimitrie Panaitescu (Perpessicius), poet si critic literar

Biografie

Perpessicius (pseudonimul literar al lui Dimitrie S. Panaitescu) s-a născut la 21 octombrie 1891 în Brăila. Mama sa, Elisabeta (născută Daraban), îşi avea obârşia în comuna Cucora, judeţul Suceava. Tatăl, Ştefan Panait, era originar din Ianina. În timpul Războiului pentru Independenţă din 1877, se stabileşte la Brăila, unde, datorită faptului că ştia turceşte şi greceşte, ocupă funcţia de dragoman. După absolvirea şcolii primare, în 1902, Perpessicius devine elev al Liceului „Nicolae Bălcescu” din Brăila. Examenul de bacalaureat şi l-a susţinut în 1910, în toamna aceluiaşi an înscriindu-se la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, la secţia de filologie modernă.

Debutează în anii de facultate, cu schiţa Omida. Din lumea celor care se târăsc, semnatăVictor Pribeagu şi apărută în revista brăileană „Flori de câmp” la 20 iulie 1911, urmată mai târziu de poezia Reminiscenţă, publicată în aprilie 1913, în „Versuri şi proză”, unde pseudonimul folosit e D. Pandara. Îşi ia licenţa în 1914 şi obţine un post de funcţionar la Biblioteca Academiei Române (1915-1919). Avându-l ca naş literar pe Gala Galaction, e prezent cu versuri în „Cronica” (26 decembrie 1915), unde va folosi pentru prima dată pseudonimul Perpessicius, care l-a consacrat în literatura română şi care înseamnă „cel tăbăcit de suferinţă”, „cel copleşit de durere”. La intrarea României în război, a fost mobilizat şi trimis, cu Regimentul 38 Infanterie, pe frontul din Dobrogea, unde participă efectiv la lupte.

În octombrie 1916 este grav rănit la mâna dreaptă, transportat la spitalul din Botoşani, unde medicul francez Dufreche îi salvează mâna de la amputare integrală prin rezecţia cotului.De acum înainte Perpessicius avea să scrie cu mâna stângă. Întors la Bucureşti după terminarea războiului, scoate, împreună cu Dragoş Proto-popescu, Scarlat Struţeanu, Tudor Vianu etc., revista „Letopiseţi” (1918-1919). Aici începe să publice ciclul de versuri izvorât din experienţa războiului şi care va intra în 1926 în primul său volum de versuri, Scut şi targa.

În 1919 şi-a susţinut examenul de capacitate, în toamna aceluiaşi an fiind numit profesor de limba şi literatura română la Liceul „Moise Nicoară” din Arad. În ianuarie 1920 este transferat la Liceul Militar din Târgu Mureş, iar în septembrie, mutat la Şcoala Normală de Băieţi din Brăila. Vine la Bucureşti în 1922, devenind în 1929 titularul Catedrei de limba şi literatura română la Liceul „Matei Basarab”, unde va funcţiona până în 1951. Şi-a început activitatea de cronicar literar la ziarul „Românul” din Arad, inaugurând rubrica „Săptămâna bibliografică”. Colaborează apoi la „Sburătorul”, „Cugetul românesc” şi „Flacăra”. O fructuoasă etapă pregătitoare a viitoarelor „menţiuni critice” o constituie scrisul la „Buletinul cărţii” (1923-1924).

Foiletoanele sunt reunite în întâiul său volum, Repertoriu critic, apărut în 1925. Mai este prezent în „Săptămâna muncii intelectuale şi artistice” a lui Camil Petrescu, la „Mişcarea literară”, al cărei director era Liviu Rebreanu, la „Ideea europeană”, „România nouă”, „Salonul literar” şi „Viaţa literară”. La sfârşitul anului 1925 preia conducerea „Universului literar”, asigurând-o până spre sfârşitul anului 1927. Intră apoi în redacţia ziarului „Cuvântul”, unde aproape 7 ani deţine rubrica „Menţiuni critice”, mai târziu fiind câteva luni (noiembrie 1940 – ianuarie 1941) şi director al publicaţiei.

De la începutul anului 1934 până în 1938 susţine cronica literară în emisiuni radiofonice. Îi ies de sub tipar volumele Menţiuni critice (I-V, 1928-1946), Dictando divers (1940) şi Jurnal de lector completat cu Eminesciana (1944), îngrijeşte şi prefaţează ediţia Opere de Mateiu I. Caragiale (1936), în această perioadă începând să pregătească monumentala ediţie Opere de Mihai Eminescu (I-VI, 1939-1963). În 1940 i s-a decernat Premiul Naţional pentru literatură.

După 1944 a colaborat la ziarul „Victoria” al lui N.D. Cocea, la revista „Lumea”, condusă de G. Călinescu, apoi la „Viaţa românească”, în al cărei comitet de direcţie este ales în 1948. În paginile revistelor „Tânărul scriitor” şi „Luceafărul” îşi reia rubrica „Menţiuni critice”, iar în „Gazeta literară” iniţiază o nouă rubrică, „Lecturi intermitente”.

Studiile de istorie literară elaborate în această perioadă, ca şi cronicile consacrate literaturii contemporane sunt incluse în Menţiuni de istoriografie literară şi folclor (1957) şi în seria Alte menţiuni de istoriografie literară şi folclor (I-III, 1961-1967), precum şi în volumul Lecturi intermitente (1971). În 1945 fusese ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1955 membru activ, fiind numit în 1957 director general al Bibliotecii Academiei Române. De numele lui Perpessicius este legat Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, pe care l-a întemeiat în 1957 şi căruia i s-a consacrat până la sfârşitul vieţii ca director şi ca fondator, în 1970, al revistei „Manuscriptum”.

Asemenea lui G. Călinescu, Tudor Vianu, Vladimir Streinu, a căror individualitate s-a impus în primul rând în domeniul criticii şi istoriei literare, Perpessicius a pătruns în literele româneşti prin intermediul poeziei. Lirica sa aparţine epocii de după primul război mondial, în care literatura română simte pulsaţia noilor orientări şi tendinţe estetice, în direcţia simbolismului şi, în genere, a modernismului. Străin de orice evazionism şi exotism, evitând formulările criptice, noţiunile abstracte şi sugestiile vagi, poetul utilizează simbolurile numai ca mijloace metaforice, proiectându-le permanent în sfera realului, legându-le de împrejurări şi stări sufleteşti trăite. Aşa cum mărturiseşte, lirica sa este „biografică prin excelenţă”, izvorâtă „din stricta realitate”, ceea ce i-a asigurat o sporită forţă emotivă.

În 1923, când revista „Spre ziuă” îl solicită să îndeplinească, în paginile ei, serviciul unei „registraturi de cărţi româneşti”, adică al unei cronici permanente, Perpessicius face, în articolul inaugural, intitulat în tinda unei registraturi, o profesiune de credinţă: „Voi plivi însă orice prejudecată sectară şi mă voi sili să comentez orice operă, din orice zonă ar veni [...]. Voi alunga cât mai hotărât, ca pe-o Satană, ipocrizia şi, vorbind de o scriere, voi căuta să transcriu cât mai lămurit ecourile abia distincte, voi vorbi, cu alte cuvinte, cu pasiune, dispreţuind sau lăudând după împrejurări [...]. Dacă blamul va fi de multe ori surâzător, în loc să fulgere a spaimă ca-n Apocalipsă, entuziasmului meu însă nu-i voi pune frâu şi slobod îl voi lăsa să măsoare zările.”

Perpessicius face parte din categoria numelor stimate de toată lumea şi neglijate de toţi pentru că nu stârnesc controverse. I se recunosc politicos meritele, atunci când împrejurarea o cere şi este lăsat fără regrete în grija specialiştilor, nici aceasta excesivă de altfel. În timp ce în jurul lui Călinescu, spre exemplu, spiritele se încing şi articolele se aprind unul de la altul, ca ţigările,posteritatea lui Perpessicius se rezumă la variaţiuni pe două teme: editorul lui Eminescu şi …restul (istoricul literar: prea generos, criticul: prea artist, poetul: prea erudit).

Moare la 29 martie 1971, Bucureşti

Opera literară
Repertoriu critic, Arad, 1925;
Scut şi targa, Bucureşti, 1926;
Menţiuni critice, Bucureşti, I-V, 1928-1946;
Itinerar sentimental, Bucureşti, 1932;
Dictando divers, Bucureşti, 1940;
Jurnal de lector completat cu Eminesciana, Bucureşti, 1944;
Menţiuni de istoriografie literară şi folclor, Bucureşti, 1957;
Alte menţiuni de istoriografie literară şi folclor, I-III, Bucureşti, 1961-1967;
Opere, volumele I-IV, Bucureşti, 1966-1971, vol. V-XII, ediţie îngrijită de Dumitru D. Panaitescu, Bucureşti, 1972-1983;
Memorial de ziaristică, Bucureşti, 1970;
Eminesciana, ediţie îngrijită şi prefaţă de Dumitru D. Panaitescu, Bucureşti, 1971;• Lecturi intermitente, Cluj, 1971;
Patru clasici, prefaţă de Edgar Papu, Bucureşti, 1974;
Menţiuni critice, ediţie îngrijită şi prefaţă de Eugen Simion, Bucureşti, 1976;
12 prozatori interbelici, ediţie îngrijită şi prefaţă de Dumitru D. Panaitescu, Bucureşti, 1980;
Lecturi străine, ediţie îngrijită şi prefaţă de Dumitru D. Panaitescu, Bucureşti, 1981;
Scriitori români, I-V, ediţie îngrijită şi prefaţă de Andrei Rusu, Bucureşti, 1986-1990.

Antologii
Antologia poeţilor de azi, I-II, cu 70 de chipuri de Marcel Iancu, Bucureşti, 1925-1928 (în colaborare cu Ion Pillat); ediţie îngrijită de Ion Nistor, prefaţă de Cornelia Pillat, Bucureşti, 2000.

Ediţii
Mateiu Caragiale, Opere,prefaţa editorului, Bucureşti, 1936, Craii de Curtea-Veche, prefaţa editorului, Bucureşti, 1965;
Mihai Eminescu, Opere, I-VI, introducerea editorului, Bucureşti, 1939-1963;
Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele, Bucureşti, 1952.

Traduceri
De la Chateaubriand la Mallarme, ediţie îngrijită şi prefaţă de traducător, cu portrete de Rudolf Rybiczka, Bucureşti, 1938; ediţie îngrijită şi postfaţă de Dumitru D. Panaitescu, Cluj Napoca, 1976.

Ce ţintirim cuminte…

Ce ţintirim cuminte, ce răposaţi de treabă!
Urcăm agale dealul şi nimeni nu ne-ntreabă
Cine suntem, de unde venim şi ce ne mână
Să poposim pe plaiul acesta într-o rână.
Ne aşezăm pe iarba crescută-ntre morminte
Şi descifrăm pe-o cruce cu două oseminte
Încrucişat săpate: un an, o zi, un nume -
Unicele vestigii care-i mai ţin de lume.
Ulcele hârbuite cu resturi de tămâie
Stau risipite-n iarbă, şi pe la căpătâie,
O tufă de scoruşe a scăpărat amnarul,
Cucuta şi pelinul au strâns întreg amarul
Şi-amurgul ce umbreşte cu pânzele-i declinul
Preface într-o seră de moaşte ţintirimul.
Dar Mureşul e-n vale cu apa-i cătrănită.
Podarul, soi de Caron, cu luntrea ghiftuita,
Ne-aşteaptă să ne treacă pe cellalt ţărm, cu bacul,
Şi ni-i aşa de bine, că-aici ne-am face vacul,
Şi-n ostrovul de tihnă ne-am veşnici hodina,
De n-ar grăbi podarul şi n-ar scădea lumina.»

Distihuri pentru Ixion

Nu-l mai văzusem dinainte de război
Pe flaşnetarul foarte-n cinste pe la noi.

Cu toţii-n mahala-l credeam defunct şi-ades
Aminte ne-aduceam de el, cu interes.

Când mai alaltăieri, subit, mi s-a părut
C-aud un timbru de flaşnetă cunoscut.

Ciulii urechile, dar ce anacronism!
Nu-nţelegeam acest acces de romantism:

Nu mai era romanţă şi nici vals străvechi
Această melodie ce-mi venea-n urechi.

Cuprins de îndoieli, la poartă-am alergat:
Era tot el, cu-aceleaşi zdrenţe îmbrăcat,

Cu-acelaşi papagal decolorat de timp
Ca şi-un drapel plouat în tot acest răstimp.

Pusese jos flaşneta şi-nvârtea atent
Un marş foarte frecvent pe vremea-mi de student.

Deşteaptă-te, române!? şi am zâmbit amar.
O! scumpul meu, o! bietul meu serenadar,

Pe ce tărâmuri, prin ce tainic emisfer
Ai rătăcit de parc-ai fi căzut din cer?

Cum, n-ai aflat că astăzi toţi s-au deşteptat?!
Roteşte-ţi ochii şi priveşte ce palat

Şi-a ridicat băcanul ce stătea-n bordei!
Nu vezi ce plină-i casa de lachei?

La scară nu vezi ce automobil
Aşteaptă să preumble pe copil?

Curând şi doamna va ieşi-n balcon,
Urmată de o doică şi-un cocon.

Va asculta pierdută în extaz,
Cu fruntea rezemată de pervaz,

Şi-ţi va plăti cu-un leu-fără-cusur
Planeta ce i-a fost de bun augur…!

Se-opreşte brusc din cântec şi, netam-nesam,
În vreme ce prieteneşte-l dăscăleam.

Mă lasă şi dispare-ncet-încet,
Nemângâiat şi grav ca umbra din Hamlet.»

TEATRU/FILM 29 Martie

Sanziana si Pepelea - Vasile Alecsandri:

Cu Violeta Andrei

Biografie Violeta Andrei

Actrița Violeta Andrei a absolvit Institutul de Arta Teatrală si Cinematografică in anul 1965 si a debutat la Teatrul Giulești, actualul Teatru Odeon, apoi a jucat pe scena Teatrului Lucia Sturdza Bulandra din capitală. A interpretat zeci de roluri, printre care Roxana din Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand, Ana Petrovna in Ivanov de A.P. Cehov, Ilona din Joc de pisici de Orkeny Istvan, Laura din Menajeria de sticla de Tennessee Williams, Dana din Ancheta asupra unui tânăr care nu a făcut nimic de Adrian Dohotaru, Elmira din Tartuffe de Moliere, Madeleine Bejart din Cabala bigotilor de Mihail Bulgakov, etc.
S-a căsătorit din facultate cu Ștefan Andrei, fost ministru de Externe, in 1990 a fost îndepărtată din Teatrul Bulandra.
A debutat in cinematografie in 1966, cu filmul Golgota si a jucat apoi in peste 60 de filme românești, dar si in filme străine.
La televiziune a jucat in seriale ca Mușatinii, Saltimbacii, Neînfricații, Un agust in flăcări, Amantul marii doamne Dracula, Lumini si umbre, Păcatele Evei (2005 ).
A înregistrat zeci de cântece la radio, are un disc numit Muzica din film - Violeta Andrei, a cântat pentru coloana muzicala a filmelor Veronica si Veronica se întoarce.

Filme cu Violeta Andrei

Vezi filme

· Despre IULIAN MIHU, așa cum a fost; Despre NOI, așa cum suntem / (2009) - ea insasi

· Nimeni nu-i perfect (2008) - Mada

· Pacatele Evei (2005)

· Ariane Ferry (2004) - Lydie Bringuier

· Simpozionul (1995)

· Băiatul cu o singură bretea (1991)

· Un saltimbanc la Polul Nord (1984)

· Amurgul fantanilor (1983)

· Ca-n filme (1983)

· Fram (1983)