REVISTA

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE

NR 163 DIN 4 MARTIE 2018

Mulțumesc pentru mesajele și urările prilejuite de aniversarea zilei de naștere a fiului meu, Adrian Dicu!

Se împlinesc astăzi 41 ani de la marele cutremur din 4 martie 1977! Am tras învățăminte din acel cutremur; suntem pregătiți pentru cel care, inevitabil va veni? Sunt convins că majoritatea oamenilor vor răspunde negativ! Ce fac autoritățile care trăiesc din taxele și impozitele culese de la noi, contribuabilii? Răspundeți Dumneavoastră! Această întrebare o pun în fiecare an, dar, se pare că a devenit retorică!

RELIGIE ORTODOXĂ 4 Martie

Sf Cuv Gherasim de la Iordan; Sf Mc Pavel și sora sa Iuliana; Duminica a doua din Post – a Sf Ier Grigorie Palama – Vindecarea slăbănogului din Capernaum – Iisus, păstorul cel bun

Sf Cuv Gherasim de la Iordan; Sf Mc Pavel și sora sa Iuliana

Preacuviosul Gherasim de la Iordan (+475) – Sfântul s-a născut în Licia (Asia Mică) din părinţi creştini care i-au oferit o educaţie aleasă. A intrat în monahism de tânăr, retrăgându-se în pustiul Tebaidei din Egipt. În vremea împăratului Marcian (450-457) a venit în Palestina, s-a stabilit într-un loc retras lângă râul Iordan, unde a întemeiat o mănăstire. Regulile de viaţă monahală pe care le-a rânduit în mănăstirea sa au ajutat la organizarea monahismului care era în perioada de început. Monahii se rugau în chiliile lor cinci zile din săptămână, iar sâmbăta şi duminica participau la sfintele slujbe şi se împărtăşeau cu Sfintele Taine. Din mărturiile Sfinţilor Ioan Evirat şi Sofronie Scolasticul aflăm că prin puterea lui Dumnezeu, de Sfântul Gherasim ascultau şi fiarele sălbatice. Astfel, un leu pe care Sfântul l-a îngrijit şi tămăduit îl însoţea întotdeauna, ascultându-l în tot ceea ce i se poruncea.

Deprinzându-se, încă de copil, cu frica de Dumnezeu, când s-a făcut mai mare sfântul Gherasim a îmbrăcat schima monahală şi s-a dus departe, în adâncul pustiului Tebaidei, pe vremea împăratului Constantin Pogonatul, nepotul lui Eraclie. Acolo a depus atâta luptă pentru virtute şi s-a apropiat atât de mult de Dumnezeu, încât i se supuneau lui şi fiarele cele sălbatice. Astfel, el avea pe lângă sine un leu care îi slujea şi care pe lângă toate celelalte slujbe pe care i le făcea, mai făcea şi pe aceea că ducea la păscut şi aducea înapoi catârul care îi căra sfântului apă.

Odată, pe când leul dormea, nişte călători care treceau pe acolo cu cămilele lor, văzând catârul păscând singur, l-au luat şi l-au legat de cămilele lor, pornind mai departe. Spre seară, monahul ce-şi făcea ucenicia pe lângă sfântul Gherasim, văzând că leul vine singur, s-a mâhnit, socotind că leul a mâncat catârul. Şi ducându-se a spus acest lucru sfântului. Iar sfântul Gherasim a poruncit ca mai departe leul să îndeplinească şi slujba catârului. Leul a primit aceasta şi tot timpul, cât catârul a fost ţinut de neguţătorii care-l luaseră, purta vasele cu apă pe spinarea lui şi alergând cât putea de repede, se silea să aducă apă. Dar, s-a întâmplat ca neguţătorii amintiţi, la întoarcere, să apuce pe aceeaşi cale.

Când s-au apropiat de râul unde se găsea leul ca să aducă apă, leul văzând şi cunoscând catârul, care urma cămilelor fiind legat de ele, năpustindu-se cu o săritură neaşteptată a înspăimântat pe neguţători şi i-a pus pe fugă. Apoi, apucând catârul de căpăstru, l-a tras după sine, iar catârul a tras după el toate cămilele de care era legat şi care la rândul lor erau legate una de alta, aşa cum este obiceiul, şi le-a adus la chilia sfântului. Apoi bătând cu coada la uşa chiliei, le-a înfăţişat sfântului ca pe un vânat. Văzând aceasta, sfântul Gherasim, zâmbind ucenicului său, a zis: În deşert am grăit rău despre leu; deci, să fie mai departe slobod de slujba pe care o săvârşea şi să se ducă să petreacă după obiceiul său.

Atunci leul, plecându-şi capul, ca şi cum ar fi mulţumit sfântului şi-a luat calea către munte. Şi o dată pe săptămână venea şi se apropia de sfânt, plecându-şi capul înaintea lui, ca şi cum i s-ar fi închinat. După ce sfântul Gherasim s-a săvârşit din viaţă, leul a venit din nou să-şi primească binecuvântarea. Dar, negăsind pe sfânt şi aflând de la ucenicul acestuia despre sfârşitul lui şi fiind dus la mormântul sfântului, mai întâi a scos aici nişte mugete uşoare, dar în cele din urmă răcnind cu multă putere, şi-a dat duhul. Astfel măreşte Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe Dânsul, încât face ca şi fiarele să li se supună celor ce păstrează neîntinat chipul şi asemănarea Sa.

Sfinţii Mucenici Pavel şi Iuliana sora lui (+274) – Sfinţii mucenici au fost supuşi supliciilor în timpul împăratului Aurelian (270-275) deoarece au refuzat să aducă jertfă zeilor. Aflându-se în drum spre frontul de luptă împotriva reginei Zenobia a Siriei, împăratul s-a oprit în oraşul Ptolemaida din Fenicia (Libanul de astăzi) pentru a se asigura că i-a fost ascultat ordinul ca toată populaţia să jertfească zeilor. Obligaţi fiind să participe la ceremonia întâmpinării împăratului, Sfinţii Pavel şi Iuliana au fost prezenţi la acest eveniment. Sfântul Pavel, însemnându-se cu semnul sfintei cruci, a fost văzut de către împărat, drept urmare a fost întemniţat, osândit la chinuri groaznice şi la moarte. Luând apărarea fratelui ei, Sfânta Iuliana a fost supusă şi ea supliciilor. Prin puterea lui Dumnezeu au ieşit nevătămaţi dintr-un cazan cu smoală, dintr-o groapă plină cu şerpi veninoşi. Văzând acestea, trei ostaşi, Codrat, Acachie şi Stratonic s-au convertit la creştinism. Sfântul Iulia şi sora sa au suferit moarte martirică, fiind aruncaţi într-un cazan plin cu jar. La rândul lor, Sfinţii Mucenici Codrat, Acachie şi Stratonic s-au convertit la ortodoxie în urma pătimirii Sfinţilor Pavel şi Iuliana. Au suferit moarte martirică prin decapitare.

Sfânta Iuliana, însemnându-se cu semnul Crucii, şi-a întins grumazul, veselindu-se, şi i l-au tăiat.

Sfântul Pavel, văzând pe sora sa săvârşita prin mucenicie, şi-a ridicat ochii la cer şi a mulţumit lui Dumnezeu. După aceea, îngrădindu-se însuşi cu semnul Crucii, şi-a întins grumazul, şi i l-au tăiat.

Aceştia au trăit pe vremea împăratului Aurelian, în Ptolemaida. Erau fraţi de acelaşi sânge; se trăgeau dintr-un neam ales şi fuseseră crescuţi în chip deosebit de frumos, mai mult cu evlavia, decât cu laptele. Pavel citise cu multă grijă Scripturile cele de Dumnezeu insuflate şi cugetând adânc la înţelesul lor, încă de pe când era tânăr astupa gurile ereticilor cu foarte multă uşurinţă şi era un propovăduitor plin de zel al iconomiei Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la noi. Când împăratul a venit odată în cetatea aceea, Pavel, văzându-l, a îmbărbătat pe sora lui să aibă curaj şi să fie plină de îndrăzneală, de vreme ce o mare ispită se va abate asupra cetăţii lor. Iar el s-a întrarmat cu semnul Crucii. După ce s-a însemnat cu semnul Crucii, neîndoindu-se că este întărit, s-a înfăţişat la împărat şi a dat pe faţă deşertăciunea închinării la idoli.

Pentru aceasta a fost prins şi fiind spânzurat a fost strujit cu gheare de fier. Dar sora lui văzându-l aşa, a început să strige împotriva tiranului, că fratele ei este chinuit pe nedrept. Dar, fiind prinsă şi ea, a fost spânzurată şi strujită la fel ca fratele ei; dar sfinţii care din toate aceste chinuri rămăseseră nevătămaţi au fost puşi în lanţuri de fier şi aruncaţi în închisoare. Îngerul Domnului arătându-li-se în închisoare, au fost sloboziţi din lanţuri şi fiind hrăniţi îndeajuns de înger, au adus mulţumiri lui Hristos. Şi, fiind aduşi din nou înaintea împăratului şi nevoind să jertfească idolilor, au fost supuşi la nenumărate chinuri, iar după aceea li s-au tăiat capetele. În felul acesta s-au mutat către Domnul, primind cununa muceniciei sfântul Pavel şi sora lui sfânta Iuliana.

Duminica a 2-a din Post – a Sf Ier Grigorie Palama – Vindecarea slăbănogului din Capernaum

Sfantul Grigorie Palama (1296-1359), Arhiepiscop de Tesalonic, a fost unul dintre cei mai profunzi si mai originali teologi ai Bisericii Ortodoxe din secolul al XIV-lea. Este considerat un sfant parinte al Bisericii. El este inscris in calendarul ortodox cu zi de praznuire la data de 14 noiembrie, dar fiind cinstit in chip aparte in Duminica a doua a Sfantului si Marelui Post, numita si Duminica Sfantului Grigorie Palama.

Ev. Ioan 10, 9-16

  Zis-a Domnul: Eu sunt uşa; dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi, şi păşune va afla. Furul nu vine decât numai să fure, să junghie şi să piardă. Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. Eu sunt păstorul cel bun; păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile sale. Iar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul răpeşte şi risipeşte oile. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi n-l doare inima de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl; şi Eu îmi dau viaţa pentru oile Mele. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.

Ap. Evrei 7, 26-28; 8, 1-2

Fraţilor, un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi şi fiind mai presus decât cerurile. El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine însuşi. Căci Legea pune ca arhierei oameni care au slăbiciune, pe când cuvântul jurământului, venit în urma Legii, pune pe Fiul, desăvârşit în veacul veacului.

Lucru de căpetenie din cele spuse este că avem astfel de Arhiereu care a şezut de-a dreapta tronului slavei în ceruri, slujitor Altarului şi Cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt Dumnezeu şi nu omul.

Vindecarea slăbănogului din Capernaum

Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul. Şi au venit la El, aducând un slăbănog  pe care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu? Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.

(Marcu 2, 1-12)

Predica Părintelui Ilie Cleopa  la Duminica a doua din Post, a Sfantului Grigorie Palama

Despre puterea credintei celor multi 

Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale! (Marcu 2, 5)

Iubiti credinciosi,

Cuvantul lui Dumnezeu este plin de nemarginite invataturi. In predica de azi vom vorbi despre puterea rugaciunii facuta cu credinta de mai multi. Caci, precum cand se aprind mai multe lumanari intr-o camera intunecata, mai mare lumina se face si precum cand se aduna mai multi carbuni la un loc mai multa caldura dau, asa si credinta mai multora, mai mare trecere are inaintea lui Dumnezeu.

Acest adevar se vede din multe marturii ale Sfintei Scripturi, dar si din invatatura Sfintei Evanghelii ce s-a citit astazi. Sa luam, de pilda, cuvantul pe care l-a zis Domnul: Si vazand Iisus credinta lor, a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale! Vedeti, fratii mei, ca nu a zis Domnul "vazand credinta slabanogului", ci "a lor", adica a acelora care purtau pe pat pe acel slabanog. Cu adevarat, daca cei patru care purtau pe slabanog nu ar fi avut mare credinta, nu ar fi facut atata osteneala cu cel bolnav ca sa-l aduca in fata Mantuitorului. Caci ei, vazand mare multime de oameni care inconjurau pe Mintuitorul, si neputand sa strabata cu slabanogul pana in fata Domnului, au aflat alt chip de a-l apropia de Hristos. Au descoperit casa unde era Domnul si au coborat patul cu bolnavul, cu mare greutate si osteneala reusind sa-l aseze in fata Mantuitorului, avand mare credinta ca daca-l va vedea Hristos va face mila cu el si-l va vindeca de boala lui.

Dupa credinta lor tare si neindoielnica au dobandit cele ce asteptau. Caci vazand Mantuitorul nostru cel Preasfant si Milostiv credinta si osteneala lor, a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale! Apoi a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta. Si s-a sculat indata sanatos, luandu-si patul, a iesit inaintea tuturor incat erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri nu am vazut niciodata (Marcu 2, 5-12). Vedeti, fratii mei, minune preaslavita facuta de Domnul pentru "credinta lor", adica a slabanogului si a celor care-l purtau pe El!

Dar oare numai atunci a facut Mantuitorul minuni preaslavite pentru credinta celor multi? Nu, cu adevarat nu. Domnul Dumnezeul si Mantuiorul nostru Iisus Hristos este Acelasi din veac si pana la sfarsitul veacurilor, preabun, milostiv, si preaindurat fata de toti care cred in El intru adevar (Psalm 144, 18). Caci vedem zilnic mii si mii de crestini, care si astazi alearga la El cu credinta si cu inima zdrobita, fara indoiala, si indata cunosc mila si ajutorul Lui in toate nevoile si necazurile lor.

Zice Preasfantul Duh in Psalmi: Mintui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor gresi toti care nadajduiesc spre Dansul (Psalm 33, 21). Cine ar putea sa spuna sau sa scrie cate nenumarate minuni face Prea Induratul Dumnezeu cu toti cei ce-L iubesc pe El si alearga la Dansul cu credinta neindoielnica si statornica? Noi stand aici in slujba binecredinciosilor crestini vedem si auzim de la multi multumirea pentru binefacerile primite de la Dumnezeu. Unul multumeste ca prin slujbele facute la Sfanta Biserica s-a facut sanatos de boala de care suferea; altul multumeste lui Dumnezeu ca i-a reusit copilul la scoala; altul ca a reusit la servici sau in casatorie; altul, ca l-a izbavit Dumnezeu de pagube, de vrajmasi, de primejdia care-l ameninta.

Acelasi Preabun si Preaindurat Mantuitor care a vindecat pe slabanogul din Evanghelia de azi pentru credinta lui si a celor care-l purtau, Acelasi face minuni nenumarate cu toti bunii credinciosi care alearga la El cu credinta dreapta si rugaciune fierbinte si statornica. Iar in ce fel credinta unora ajuta altora, de atata ori am auzit in Sfanta Evanghelie cu femeia cananeeanca, cu sluga sutasului, cu fiul vaduvei din Nain si cu multi altii, de care nu este locul aici a-i pomeni.

Cititi in faptele Sfintilor Apostoli si veti vedea cat de mult poate rugaciunea celor multi, care se roaga in Biserica pentru cei din primejdii. Vedem ca Marele Apostol Petru, pentru marturisirea adevarului, a fost prins, legat si dus la temnita, unde era pazit de patru straji cu cate patru ostasi. Deci Petru era pazit in temnita si se faceau rugaciuni neincetat pentru el de catre Biserica. Si iata ingerul l-a desteptat, zicand: Scoala-te degrab! si lanturile i-au cazut de pe maini. Si a zis ingerul catre el: Incinge-te si incalta-te cu sandalele, si el a facut asa. Si i-a zis: Imbraca-te si vino dupa mine. Si iesind, mergea dupa inger, dar nu stia ca fapta ingerului este adevarata, ci i se parea o vedenie.

Si trecand de straja intai si de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce in cetate si poarta s-a deschis singura si, iesind, a trecut o ulita si indata ingerul Domnului s-a departat de el. Iar Petru venindu-si in sine, a zis: Acum stiu cu adevarat ca Domnul a trimis pe ingerul Sau si m-a scos din mana lui Irod si din toata asteptarea poporului iudeilor (Fapte 12, 4-11). Ati auzit iubiti credinciosi ce mare si preaslavita minune a facut Preabunul Dumnezeu cu Apostolul Petru. Dar pentru ce? Pentru ca multimea credinciosilor in Biserica faceau neincetat rugaciune catre Dumnezeu pentru el.

Iubiti credinciosi,

Asadar sa tinem minte ca unde sunt doi sau trei credinciosi adunati in numele Domnului, El este intre ei (Matei 18, 20). Si cu atat mai mult Hristos este acolo unde sunt mai multi credinciosi care se roaga pentru cel ce este in primejdie sau are vreo cerere catre Dumnezeu. Nicaieri nu se pot ruga crestinii mai multi laolalta ca in sfintele biserici, unde rugaciunile lor si ale preotilor se unesc si ca tamaia se inalta la Dumnezeu, de unde le vine tuturor mila si ajutor celor ce au nevoie de mila Lui. Acolo preotul mijloceste in Sfantul Altar catre Dumnezeu si pentru toti binecredinciosii crestini de pretutindeni.

Cele mai importante rugaciuni comune care se fac in bisericile noastre pentru credinciosi sunt mai ales doua: Sfanta Liturghie si Taina Sfantului Maslu. Oare cate minuni nu s-au facut si se fac astazi prin Sfanta Liturghie? In timpul ei, mai ales in sarbatori, se aduna cei mai multi credinciosi. Astfel rugaciunile lor comune, savarsite cu multa credinta, se unesc cu rugaciunile preotilor din sfintele altare si contribuie cel mai mult la implinirea cererilor lor.

Rugaciunile cu credinta ale preotilor, unite cu ale credinciosilor, savarsesc cea mai mare minune ce are loc pe pamant de la Hristos pina astazi. Aceasta minune negraita este prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele lui Hristos in cadrul Sfintei Liturghii. Astfel, fara Sfanta Liturghie nu avem Sfanta Impartasanie, iar fara aceasta, nu ne putem uni cu Hristos, nu putem fi iertati si deci mantuiti, ca zice Domnul: De nu veti manca Trupul Meu si de nu veti putea bea Sangele Meu, nu veti avea Viata intru voi.

Vedeti cat de mare este puterea si rolul Sfintei Liturghii? Vedeti ca Sfanta Liturghie este a noastra si sta la temelia mantuirii noastre, pentru ca ne tine direct si permanent in legatura cu Hristos, cu sfintii din cer si cu oamenii de pe pamant?

Alta minune a Sfintei Liturghii, ca rod al credintei si al rugaciunii in comun, este ca ea contribuie cel mai mult, pe langa celelalte slujbe, la pastrarea credintei ortodoxe in lume. Ce s-ar intampla cu credinta noastra daca n-am face-o vie, lucratoare si mantuitoare prin Sfanta Liturghie? Numai de aceea unii crestini se duc la secte pentru ca nu merg regulat la Sfanta Liturghie si nu simt puterea ei. Tot Sfanta Liturghie, ca o cununa a celor sapte Laude, contribuie mult si la unitatea, la impacarea, la apropierea si infratirea crestinilor ortodocsi, ca fii ai Bisericii lui Hristos. De-a lungul celor doua milenii singura Biserica si slujbele facute in Sfintele lacasuri au adunat pe crestini in jurul preotilor si altarelor, i-au unit prin rugaciune in aceeasi credinta, le-au vindecat bolile, i-au dezlegat de pacate prin Sfanta Spovedanie, i-au unit cu Hristos prin rugaciune si Sfintele Taine si i-au calauzit in viata pe calea mintuirii prin invatatura Sfintei Evanghelii.

Prin slujbe, prin cartile de cult, prin Sfanta Liturghie, prin predica si prin cintarea in comun, Biserica Ortodoxa a pastrat, pe langa unitatea de credinta si de simtire, si unitatea limbii, a culturii religioase vechi, si a intregii Traditii ortodoxe milenare. Or, toate acestea le consideram minuni si roduri ale credintei si rugaciunii celor multi.

Tot in cadrul Sfintei Liturghii Biserica face rugaciuni si scoate particele (miride) pentru adormiti, iar prin puterea jertfei lui Hristos izbaveste din iad multe suflete ale celor morti. Oare nu ne rugam cu totii la biserica pentru cei repausati ai nostri si impreuna cu preotii le cantam "vesnica pomenire" si zicem: "Dumnezeu sa-i ierte?" Numai Dumnezeu stie cate suflete sunt scoase din chinurile iadului, prin jertfa liturgica si prin parastase ca rod al harului preotiei si al rugaciunii comune.

Iata deci, ca rugandu-ne impreuna cu preotii la biserica, contribuim la minunea iertarii si izbavirii din iad a multor suflete ale fratilor nostri care au murit nepregatiti. Vedeti cate minuni se savarsesc la Sfanta Liturghie ca rezultat al rugaciunii in comun? De aceea mare plata de la Dumnezeu au cei care merg regulat la biserica si se roaga pentru ei, pentru bolnavi, pentru binefacatori si raufacatori si pentru cei raposati. Mai ales pentru ei, ca sufletele celor ce au murit nepregatiti asteapta slobozire din osanda iadului prin rugaciunile Bisericii si ale noastre.

Alte minuni ale credintei si rugaciunii crestinilor in comun se fac prin taina Sfantului Maslu. Aceasta este cea mai puternica rugaciune si slujba a Bisericii Ortodoxe pentru cei bolnavi. De aceea crestinii sunt datori sa ceara aceasta taina de la preoti ori de cate ori au bolnavi in familie si sa participe la Sfantul Maslu cat mai multi dintre ei, pentru ca, rugaciunea credintei va tamadui pe cei bolnavi si de vor fi facut pacate li se vor ierta" (Iacob 5, 15). Multi dintre dumneavoastra cred ca ati vazut bolnavi vindecati, sau in parte usurati, prin Taina Sfantului Maslu si prin ungerea cu untdelemn sfintit. Altii ati mers, poate, pe la sfintele moaste si pe la icoanele miraculoase din tara si ati vazut sau ati auzit de bolnavi vindecati acolo in chip miraculos prin rugaciunea celor din jur si prin moliftele Sfantului Vasile cel Mare, citite de preot, cu post si credinta.

Iata doar cateva din minunile savirsite la biserica prin puterea credintei si rugaciunile celor multi.

Iubiti credinciosi,

Au trecut, cu ajutorul lui Dumnezeu, doua saptamani din Sfantul si Marele Post al Pastelui. Sa ne cercetam acum constintele si sa ne intrebam: Ne-am impacat cu semenii nostri prin iertare si cu Dumnezeu prin spovedanie la preot in aceste 14 zile de post? Am mers mai des la Sfanta Liturghie in aceste Duminici si ne-am invrednicit sa primim Trupul si Sangele lui Hristos? Am postit de mancare de dulce, de manie, de betie si de tot pacatul de cand am intrat in Sfantul Post? Am facut milostenie la saraci si suntem hotarati sa postim si sa ne rugam lui Dumnezeu pana la Sfintele Pasti? Avem grija de cei dragi adormiti din neamul nostru si ne rugam pentru iertarea lor?

Cei care ati facut acestea, continuati sa va rugati, mergeti la biserica si va vindecati slabanogirea sufletului prin rugaciune, prin milostenie si prin pocainta. Iar cei care n-ati facut nimic pentru suflet in aceste zile sfinte de pocainta, nu amanati, ci incepeti de acum a lucra mantuirea dumneavoastra, pana inca avem timp.

Va amintesc ca astazi Biserica Ortodoxa face pomenirea Sfantului Ierarh Grigorie Palama, mitropolitul Tesalonicului in secolul al XIV-lea, ca sfant si dascal al rugaciunii. El a fost dascal, lucrator si aparator al neincetatei rugaciuni a lui Hristos. Cereti-i ajutorul si urmati dupa putere pe urmele rugaciunii lui.

De vom face asa vom avea mare folos sufletesc din toate, vom trece curgerea postului cu lucrare duhovniceasca si ne vom invrednici de slavita Inviere a lui Hristos Dumnezeu. Amin.

PSALMII

PSALMII 66 – 70

Psalmul 66

1.	Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează, luminează fa?a Ta spre noi şi ne miluieşte!
2.	Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.
3.	Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate!
4.	Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate şi neamurile pe pământ le vei povătui.
5.	Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul şi-a dat rodul său.
6.	Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate marginile pământului.

Psalmul 67

1.	Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
2.	Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu,
3.	Iar drepţii să se bucure şi să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie.
4.	Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi numelui Lui, gătiţi calea Celui ce străbate pustia, Domnul este numele Lui,
5.	Şi vă bucuraţi înaintea Lui. Să se tulbure de faţa Lui, a Părintelui orfanilor şi a Judecătorului văduvelor.
6.	Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui; Dumnezeu aşază pe cei singuratici în casă,
7.	Scoate cu vitejie pe cei legaţi în obezi, la fel pe cei amărâţi, pe cei ce locuiesc în morminte.
8.	Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu,
9.	Pământul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel.
10.	Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moştenirii Tale. Ea a slăbit, dar Tu ai întărit-o.
11.	Vietăţile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grijă de cel sărac.
12.	Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă.
13.	Împăratul puterilor, poporului iubit va împărţi prăzile.
14.	Dacă veţi dormi în mijlocul moştenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiţei şi spatele vostru va străluci ca aurul.
15.	Când Împăratul Cel ceresc va împrăştia pe regi în ţara Sa, ei vor fi albi ca zăpada pe Selmon.
16.	Munte al lui Dumnezeu este muntele Vasan, munte de piscuri este muntele Vasan.
17.	Pentru ce, munţi cu piscuri, pizmuiţi muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască în el, pentru că va locui în el până la sfârşit?
18.	Carele lui Dumnezeu sunt mii de mii; mii sunt cei ce se bucură de ele. Domnul în mijlocul lor, pe Sinai, în locaşul Său cel sfânt.
19.	Suitu-Te-ai la înălţime, robit-ai mulţime, luat-ai daruri de la oameni, chiar şi cu cei răzvrătiţi îngăduiţi au fost să locuiască.
20.	Domnul Dumnezeu este binecuvântat, binecuvântat este Dumnezeu zi de zi; să sporească între noi, Dumnezeul mântuirii noastre.
21.	Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii şi ale Domnului Dumnezeu sunt ieşirile morţii.
22.	Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmaşilor Săi, creştetul părului celor ce umblă întru greşelile lor.
23.	Zis-a Domnul: "Din Vasan îl voi întoarce, întoarce-voi pe vrăjmaşii tăi din adâncurile mării,
24.	Pentru ca să se afunde piciorul tău în sângele lor şi limba câinilor tăi în sângele vrăjmaşilor tăi.
25.	Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut-am intrarea Dumnezeului şi Împăratului meu în locaşul cel sfânt:
26.	Înainte mergeau căpeteniile, după ei cei ce cântau din strune, în mijloc fecioarele bătând din timpane şi zicând:
27.	În adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!
28.	Acolo era Veniamin cel mai tânăr, în uimire; căpeteniile lui Iuda, povăţuitorii lor, căpeteniile Zabulonului, căpeteniile Neftalimului şi ziceau:
29.	"Porunceşte, Dumnezeule, puterii Tale; întăreşte Dumnezeule această lucrare pe care ai făcut-o nouă.
30.	Pentru locaşul Tău, din Ierusalim, Îţi vor aduce împăraţii daruri.
31.	Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtaţi cei care au fost încercaţi ca argintul.
32.	Risipeşte neamurile cele ce voiesc războaie". Veni-vor soli din Egipt; Etiopia va întinde mai înainte la Dumnezeu mâna ei, zicând:
33.	"Împărăţiile pământului cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi Domnului.
34.	Cântaţi Dumnezeului Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit; iată va da glasul Său, glas de putere.
35.	Daţi slavă lui Dumnezeu! Peste Israel măreţia Lui şi puterea Lui în nori.
36.	Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu".

Psalmul 68

1.	Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
2.	Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund;
3.	Intrat-am în adâncurile mării şi furtuna m-a potopit.
4.	Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.
5.	Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.
6.	Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.
7.	Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelile mele de la Tine nu s-au ascuns.
8.	Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.
9.	Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu.
10.	Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele,
11.	Că râvna casei Tale m-a mâncat şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.
12.	Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocară mie.
13.	Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură.
14.	Împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine cântau cei ce beau vin.
15.	Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut.
16.	Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale.
17.	Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc şi din adâncul apelor,
18.	Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-şi închidă peste mine adâncul gura lui.
19.	Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine.
20.	Să nu-ţi întorci fala Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi.
21.	Ia aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe el; din mâinile vrăjmaşilor mei izbăveşte-mă,
22.	Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea;
23.	Înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz,
24.	Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era şi pe cei ce m-ar mângâia şi nu i-am aflat.
25.	Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet.
26.	Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală;
27.	Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă şi spinarea lor pururea o gârboveşte;
28.	Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;
29.	Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori;
30.	Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit şi au înmulţit durerea rănilor lui.
31.	Adaugă fărădelege la fărădelegea lor şi să nu intre întru dreptatea Ta;
32.	Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie.
33.	Sărac şi îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească!
34.	Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări pe El cu laudă;
35.	Şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii.
36.	Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru!
37.	Că a auzit pe cei săraci Domnul şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit.
38.	Să-L laude pe El cerurile şi pământul, marea şi toate câte se târăsc în ea.
39.	Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el;
40.	Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stăpâni pe el şi cei ce iubesc numele Lui vor locui m el.

Psalmul 69

1.	Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te!
2.	Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu;
3.	Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele;
4.	Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: "Bine, bine!"
5.	Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!"
6.	Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă!
7.	Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi!

Psalmul 70

1.	Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac.
2.	Întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă urechea Ta către mine şi mă mântuieşte.
3.	Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mântuieşti,
4.	Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu.
5.	Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege şi a celui ce face strâmbătate,
6.	Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele.
7.	Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea.
8.	Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti ajutorul meu cel tare.
9.	Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.
10.	Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor; când va lipsi tăria mea, să nu mă laşi pe mine.
11.	Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună,
12.	Zicând: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-l şi-l prindeţi pe el, că nu este cel ce izbăveşte.
13.	Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!
14.	Să se ruşineze şi să piară cei ce defăimează sufletul meu, să se îmbrace cu ruşine şi înfruntare cei ce caută să-mi facă rău.
15.	Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda Ta.
16.	Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, al căror nume nu-l cunosc.
17.	Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, îmi voi aduce aminte numai de dreptatea Ta.
18.	Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale.
19.	Până la bătrâneţe şi cărunteţe,
20.	Dumnezeule, să nu mă părăseşti,
21.	Ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să vină,
22.	Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, până la cele înalte, măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ţie?
23.	Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat viaţă şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.
24.	Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcându-Te m-ai mângâiat şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.
25.	Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare adevărul Tău, Dumnezeule, cânta-voi ţie din alăută, Sfântul lui Israel.
26.	Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta ţie şi sufletul meu pe care l-ai mântuit.
27.	Încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 14 – 4 Martie

A.  PLĂCINTE

Plăcintă cu soia

·       foi de plăcintă;

·       ½ pachet soia granule;

·       1 ½  ceaşcă apă pentru înmuiat soia;

·       ½ linguriţă sare;

·       1 ceapă mare rasă pe răzătoarea mică;

·       1 fir de praz tocat foarte fin;

·       250 g ciuperci tocate mărunt (facultativ);

·       ¾ ceaşcă ulei;

·       2 linguri pesmet;

·       1 ardei verde tocat fin (facultativ);

Se călesc în ulei ceapa, prazul şi ardeiul. Se adaugă soia, înmuiată în prealabil şi toate celelalte ingrediente. Se lasă la foc mic să scadă.

Se unge cu ulei o formă potrivită, se aştern jumătate din foi ungându-se fiecare foaie, se toarnă compoziţia şi se acoperă cu restul de foi. Deasupra se unge bine şi se taie cu vârful cuţitului până jos.

Se dă la cuptor până se rumeneşte bine.

B.  SALATE

Salată de conopidă

·       1 conopidă de mărime medie;

·       4 linguri de ulei;

·       2 linguri oţet sau zeamă de lămâie

Conopida se spală, se îndepărtează frunzuliţele verzi şi se fierbe în apă cu sare fără să se lase prea mult să nu se zdrobească.

Se lasă să se răcească, se desface bucheţele, se aşază în castron şi se toarnă deasupra amestecul de ulei şi oţet sau lămâie.

C.  SOSURI

Sos pentru lasagna cu legume

Compoziţia şi modul de preparare sunt trecute la capitolul MÂNCĂRURI.

D.  BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de legume

·       2 cartofi;

·       1 ţelină;

·       1 ceapă;

·       2 morcovi;

·       1 pătrunjel rădăcină;

·       1 păstârnac;

·       ¼ varză;

·       1 mână fasole verde;

·       1 dovlecel;

·       3 – 4 roşii;

·       2 ardei graşi;

·       1 litru borş;

·       Leuştean;

·       Pătrunjel;

·       Sare

Se curăţă zarzavaturile şi se spală.

Într-o oală mare, în 3 litri apă, se pun la fiert: morcovul, pătrunjelul şi păstârnacul, date pe răzătoarea mare, varza tăiată feliuţe, ardeii şi ţelina tăiate cubuleţe. Se acoperă şi se lasă să fiarbă. Când sunt aproape fierte se pun cartofii, dovlecelul tăiat cubuleţe şi roşiile date pe răzătoare, decojite şi fără seminţe.

Când sunt bine fierte se adaugă borşul şi sarea.

Se lasă să dea câteva clocote şi se pune verdeaţa fin tocată.

După preferinţă se adaugă şi câteva linguri de ulei.

E.  MÂNCĂRURI

Lasagna cu legume

* 2 linguri ulei de măsline
* 1 ½ ceaşcă de ceapă tocată
* 3 tablespoons minced garlic (usturoi mai pe româneşte!)
* 400 g de roşii tăiate
* 1/3 ceaşcă de pastă de tomate
* ½ ceaşcă de busuioc proaspăt tocat
* ½ ceaşcă de pătrunjel tocat
* 1 linguriţă de sare
* 1 linguriţă de piper negru măcinat
* 1 pachet de paste pentru lasagna fără ou (aprox. 400 g)
* 400 de grame de tofu
* 2 linguri de usturoi pisat
* ¼ ceaşcă de busuioc proaspăt
* ¼ ceaşcă de pătrunjel tocat
* ½ linguriţă de sare
* piper negru măcinat (după gust)
* 300 g de spanac congelat (dezgheţat şi scurs de apă)
 
Preparaţi sosul: într-o cratiţă mare, la foc potrivit, încingeţi uleiul de măsline. Puneţi ceapa în uleiul de măsline şi sotati până ce se înmoaie, pentru aproximativ 5 minute. Adăugaţi usturoi şi prajiţi pentru încă 5 minute.
Puneţi roşiile, pasta de tomate, busuiocul şi pătrunjelul într-o cratiţă. Amestecaţi bine, daţi focul încet, acoperiţi şi lăsaţi sosul să fiarbă la foc mic pentru 1 oră. Adăugaţi sare şi piper. În timp ce sosul se găteşte, fierbeţi într-o cratiţă apă cu sare. Fierbeţi pastele pentru lasagna pentru 9 minute şi apoi scurgeţi-le de apă. Preîncălziţi cuptorul la 200 de grade Celsius. Puneţi bucăţile de tofu într-un bol mare. Adăugaţi usturoi, busuioc şi pătrunjel. Puneţi sare şi piper, apoi amestecaţi toate ingredintele, zdrobind tofu cu degetele. Amestecaţi bine.
Montati lasagna: puneţi o ceaşcă din sosul de roşii pe fundul unei tăvi adânci, cu dimensiunile de 22 x 32 cm. Apoi puneţi un singur strat de paste lasagna, presăraţi o treime din amestecul de tofu peste paste. Distribuiţi spanacul în mod uniform peste tofu. Apoi puneţi o ceaşcă şi jumătate din sosul de roşii peste tofu şi puneţi un alt strat de paste de lasagna. Repetaţi procedura până la al treilea strat, în care puneţi tofu şi sosul de roşii deasupra. Acoperiţi tava cu folie de aluminiu şi coaceţi lasagna 30 de minute la cuptor. Se serveşte caldă.

F.  DULCIURI

Cozonac nedospit

·       4 ceşti apă;

·       1 pachet margarină;

·       1 ceaşcă zahăr;

·       40 g drojdie de bere;

·       1 lingură coajă de lămâie sau portocală rasă;

·       1 vanilie;

·       1 linguriţă scorţişoară;

·       1 linguriţă sare;

·       Făină cât cuprinde

Umplutura:

·       400 g gem;

·       1 ceaşcă nuci tăiate mărunt, sau stafide;

·       2 linguri cacao;

·       2 linguriţe esenţă de rom

Se face din ingredientele de mai sus un aluat de consistenţă potrivită, având grijă ca drojdia să fie dizolvată separat în apă călduţă.

Se împarte în 4 părţi aluatul şi se întind, pe rând, foi de 1 cm grosime.

Se întinde pe toată suprafaţa foii gem amestecat cu cacao şi rom, iar deasupra se presară nuci sau stafide.

Se rulează foaia şi se aşază cei 4 cozonaci într-o formă suficient de mare, bine unsă.

Se ung cu pensula pe deasupra cu apă dulce şi se presară zahăr tos sau susan.

Se pun direct la cuptor la foc potrivit, 50 minute.

Se consumă cald.

ISTORIE PE ZILE 4 Martie

Evenimente

·         852: Cneazul croat Trpimir I, (n. cca.815- d. 864), emite in limba latina un edict la Biaci (in loco Byaci dicitur), prin care se confirma o donatie facuta arhiepiscopului de Spalato. In acel document, prima mentiune scrisa a croatilor din surse croate, Trpimir se considera prin gratia Atotputernicului, Duce al Croatilor (Dux Chroatorum iuvatus munere divino), si isi numea tara Regnum Chroatorum – Regatul Croatilor.A domnit intre anii 845-864.

·         1152: Frederick I Barbarossa este ales rege al germanilor. Frederic I, numit Barbarossa (n. 1122, Waiblingen? – d. 10 iunie 1190 pe râul Saleph (Anatolia), a fost ales la Frankfurt și încoronat la Aachen Rege al Germaniei în 1125, a fost încoronat Rege al Italiei la Pavia în 1154 și a fost încoronat Împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1155, până la moartea sa. În 1178 a fost încoronat la Arles Rege de Burgundia. La data de 10 iunie 1190 a murit înecat accidental la vârsta de 68 de ani, pe drumul spre Ierusalim la Cruciadă, in timp ce traversa râul Saleph in Asia Minor (Turcia de azi).

·         1275: Astronomii chinezi observă o eclipsă totală de soare în China.

·         1386: Władysław II Jagiełło este încoronat rege al Poloniei. A domnit intre anii 1386 – 1434. Vladislav al II-lea din dinastia Iagello (n. circa 1362 – d. 1 iunie 1434 ) a fost rege al Poloniei între anii (1386 – 1434). Împreună cu vărul său, Vitold, mare duce al Lituaniei, au încheiat Uniunea polono-lituaniană (pactul de alianță de la Horodlo pe Bug)  în pofida conflictelor familiare anterioare între Vladislav și tatăl lui Vitold. Vitold este convertit la religia ortodoxă și, cu toate că a devenit creștin, conflictul cu teutonii rămâne neînlăturat. Unii membri ai dinastiei Iagello au domnit între anii 1386 și 1572 ca regi ai Poloniei sau ca mari duci ai Lituaniei au fost, de asemenea, din secolul al XV-lea și regi ai Ungariei și Boemiei.

·         1461: Războiul celor două roze: Regele Henric al VI-lea al Angliei care aparținea casei Lancaster este detronat de către vărul său, care va deveni regele Eduard al IV-lea și care aparținea casei de York. Henric al VI-lea (6 decembrie 1421 – 21 mai 1471), rege al Angliei 1422 – 1461 (deși cu un regent până în 1437) și apoi între anii 1470 – 1471; în perioada 1422–1453 a fost pretendent la tronul Franței. Eduard al IV-lea (28 aprilie 1442 – 9 aprilie 1483) a fost rege al Angliei de la 4 martie 1461 până la 2 octombrie 1470, și, din nou, de la 11 aprilie 1471 până la moartea sa.

·         1665: Regele Angliei, Carol al II-lea declară război Țărilor de Jos marcând începutul celui de-Al Doilea Război Anglo-Olandez. Carol al II-lea (engleză Charles II of England) (n. 29 mai 1630 — d. 6 februarie 1685) a fost rege al Angliei, Scoției și Irlandei de la 30 ianuarie 1649 (de jure) sau de la 29 mai 1660 (de facto), până la moarte.

·         1789: Intrarea în vigoare a Constituției SUA.

·         1791: Vermont este admis în Statele Unite ale Americii ca cel de- al XIV-lea stat.

·         1801: Thomas Jefferson a depus jurământul ca președinte al SUA, primul de la inaugurarea noii capitale a SUA la Washington. Thomas Jefferson (n. 13 aprilie 1743 – d. 4 iulie 1826) a fost al doilea vicepreședinte și al treilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1801 – 1809), autor al Declarației de Independență (1776), și unul dintre cei mai influenți dintre „părinții fondatori” ai Statelor Unite. Evenimentele majore din timpul președinției sale includ Louisiana Purchase (Achiziția Louisianei) (1803), Actul Embargoului din 1807 și Expediția lui Lewis și Clark (1804 – 1806).

·         1821: Revoluția de la 1821: Oastea lui Tudor Vladimirescu, supranumită Adunarea norodului, ocupă Slatina. Starea principatelor românești se agravase mult în timpul domniilor fanariote. Regimul acestor domnitori, dominat de corupție, fiscalitate excesivă și abuzuri de tot felul, conjugat cu efectele dominației otomane precum și a războielor ruso-turce a agravat starea și așa grea a țărănimii din principate. Ca un protest, în ianuarie 1821, în Muntenia se declanșează mișcarea condusă de Tudor Vladimirescu, care, pe parcurs ia amploare cu nimic mai joasă unei adevărate revoluții. Odată cu moartea ultimului domnitor fanariot din Muntenia, Alexandru Șuțu, se crea o posibilitate de acțiune pentru boierii pămînteni care doreau înlăturarea domnilor fanarioți. Conducerea Munteniei a fost preluată de un Comitet de ocîrmuire, constituit dintr-un grup de boieri pămînteni: Gr.Brîncoveanu, Barbu Văcărescu și Grigore Dimitrie Ghice, viitorul domnitor. Comitetul de ocîrmuire încheie înțelegerea cu Tudor Vladimirescu, comandant al pandurilor în anii războiului ruso-turc 1806-1812, mandatîndu-l să declanșeze mișcarea armată întru acapararea puterii în Muntenia. În Oltenia, mișcarea armată capătă caracterul unei revoluții de redeșteptare națională, alipind țărani și orășeni, fapt care impune corecții în programul și acțiunile lui Tudor Vladimirescu întru satisfacerea nevoilor nu doar a boierimii ci și a țărănimii și orășenimii. În așa mod se consituie Adunarea Norodului, ca o oștire revoluționară, care la Slatina atinge deja cifra considerabilă de 10 000 oameni

·         1849: Zachary Taylor refuza sa depuna juramantul de presedinte al S.U.A. A refuzat  sa depuna jurământul, pentru ca era o zi de duminică si aceasta contravenea convingerilor sale religioase. Va depune juramantul a doua zi, pe 5 martie. A fost singura dată când Statele Unite nu a avut presedinte timp de o zi, pentru ca preşedintelui precedent ii expirase mandatul său.

·         1861: Abraham Lincoln devine al 16- lea presedinte al SUA. Abraham Lincoln (n. 12 februarie 1809, Hodgenville, Kentucky, SUA – d. 15 aprilie 1865, Washington, D.C., SUA), al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii, funcție pe care a exercitat-o începând cu luna martie 1861 și până la asasinarea sa în aprilie 1865. Lincoln a exclus orice compromis cu statele sclavagiste din Sud, ceea ce face ca războiul civil sa devina inevitabil.A condus Statele Unite în timpul Războiului Civil – cel mai sângeros conflict al său, dar și cea mai mare criză morală, constituțională și politică. Prin aceasta, el a conservat Uniunea, a abolit sclavia, a întărit guvernul federal și a modernizat economia. A fost asasinat la sfârşitul războiului, de către John Wilkes Booth.

·         1907: Răscoala țărănească din 1907: Peste 2.000 de țărani răsculați pătrund în Botoșani, unde au loc ciocniri sîngeroase cu armata. Răscoala țărănească din 1907 a început în data de 21 februarie (8 februarie s.v.) 1907 în Flămânzi, Botoșani și s-a răspândit, în perioada următoare, în toată țara. Răscoala a fost înfrântă de guvern, reprimarea ei de către armată soldându-se cu uciderea unei părți din populația rurală a țării. Principala cauză a fost nemulțumirea țăranilor legată de inechitatea deținerii pământurilor, aflat în mâinile a doar câtorva mari proprietari.

·         1915: Guvernul rus înaintează ambasadorilor Franței și Angliei la Petrograd un memorandum în care își exprimă hotărîrea de anexare la Rusia a Constantinopolului și a strîmtorilor Bosfor și Dardanele. Guvernele francez și englez nu s-au împotrivit.

·         1923: In Romania, a luat fiinta organizatia nationalista de dreapta Liga Apararii National-Crestine (LANC), din initiativa profesorului universitar A.C. Cuza, un nepot al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Ulterior, din aceasta organizatie se va desprinde un nucleu de membri care va pune bazele Garzii de Fier. Alexandru C. Cuza, cunoscut ca și A. C. Cuza (n. 8 noiembrie 1857, Iași — d. 3 noiembrie 1947, Sibiu) a fost un profesor de economie politică la Universitatea din Iași, om politic, militant antisemit și membru titular al Academiei Române din 1936.

·         1945: Finlanda declară război Germaniei naziste.

·         1945: Șase avioane americane greșesc ținta cu 480 km și, în loc să bombardeze orașul german Freiburg, lovesc orașul Zürich. Piloții sunt trimiși în fața unei curți marțiale, în Anglia. Elvețienii, neutri, se plâng demult că avioanele Aliților invadau frecvent spațiul lor aerian, avioane pe care elvețienii le doborau cu avioanele lor de luptă Bf 109, construite de germani. Englezii și americanii, care îi consideră pe elvețieni o șleahtă de simpatizanți germani, sunt tot mai convinși că elvețienii merită un bombardament ca lumea.

·         1946: Frank Sinatra lansează primul său album The Voice Of Frank Sinatra. Francis Albert „Frank” Sinatra (n. 12 decembrie 1915 – d. 14 mai 1998) a fost un cântăreț, crooner și actor american, laureat al premiului Academiei Americane de Film pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, în 1954, pentru rolul jucat în filmul From Here to Eternity. Și-a început cariera muzicală împreună cu Harry James și Tommy Dorsey. Sinatra a avut succes ca interpret de muzică ușoară în anii 40, devenind idolul bobby soxer-ilor. Cariera sa profesională a stagnat la începutul anilor 1950, dar a revenit în 1954, după ce a câștigat premiul Oscar și un Glob de aur. Între anii 1951-1957 a fost căsătorit cu Ava Gardner.

·         1946 - A avut loc primul congres al femeilor din România. Cu această ocazie s-a constituit Federaţia Democrată a Femeilor din România

·         1947: Semnarea Tratatului de la Dunkerque, de alianță între Franța și Marea Britanie. Tratatul de la Dunkerque, semnat la data de 4 martie 1947 de cătreMarea Britanie și Franța la Dunkerque (în Franța) este un tratat de Alianță și asistență mutuală, în cazul unui posibil atac german. Acesta a intrat în vigoare la data de 8 septembrie 1947 și a precedat Tratatul de la Bruxelles din 1948. Cela două țări erau reprezentate de către miniștrii de externe Georges Bidault (de partea franceză), respectiv Ernest Bevin (pentru englezi).

·         1963: La Paris, șase oameni sunt condamnați la moarte pentru conspirație de asasinat asupra președintelui Charles de Gaulle.

·         1964 - Direcţia Tîrgului Internaţional de la Leipzig acordă instalaţiei româneşti de foraj 3-DH-200 medalia de aur.

·         1966: The Beatles: Într-un interviu publicat în „The Evening Standard”, John Lennon comentează, Acum suntem mai populari decât Iisus, afirmație ce a creat controverse în SUA. Se pare că a atras asupra sa moartea!

·         1975: Actorul Charlie Chaplin a fost distins cu titlul de cavaler de catre regina Elisabeta a II-a a Angliei.

·         1977: Premiera la București, pe scena teatrului „Lucia Sturdza Bulandra”, a dramei istorice „Răceala”, de Marin Sorescu.

·         1977:  În România, un cutremur de 7,3 grade pe Scara Richter provoaca 1 578 de victime, dintre care 1 424 numai în București. Cutremurul din 1977 a avut o magnitudine de 7,3 grade pe Scara Richter și a făcut în timp de circa 55 de secunde, 1 578 de victime, din care 1 424 numai în București. La nivelul întregii țări au fost circa 11 300 de răniți și aproximativ 35 000 de familii au ramas fara adapost. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la București unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit.Autoritatile au declarat imediat stare de necesitate pe intreg teritoriul tarii. Seismul s-a produs la o adancime de 100 de kilometri in zona Vrancei, iar potrivit specialistilor energia eliberata a fost echivalenta cu 33 de bombe nucleare de la Hiroshima. Acesta a fost resimitit de la Moscova pana in peninsula italica. Scriitorul maramuresean Alexandru Ivasiuc a fost una dintre victimele cutremurului, el fiind ingropat sub daramaturile blocului Scala. Nascut la Sighetu Marmatiei in 12 iulie 1933, romancierul a studiat filosofia si medicina pe care le-a abandonat in favoarea literaturii. Datorita opiniilor exprimate a fost incarcerat pe motive politice, pentru ca dupa eliberarea sa sa ocupe diverse functii, incluiv aceea de secretar al Uniunii Scriitorilor din Romania. A scris „Cunoasterea de noapte”, „Pasarile”, „Racul”. Printre alte personalitati ale vietii artistice si stiintifice care si-au pierdut viata s-a numarat si regretatul actor Toma Caragiu. Impreuna cu el au murit si regizorul si realizatorul TV Alexandru Bocanet, criticul literar Savin Bratu, poeta Daniela Gaurea. Pe lista victimelor s-au mai aflat scriitorul A.E. Baconsky, istoricul literar Mihail Petroveanu, criticul Mihai Gafita, poeta Veronica Porumbacu, lingvistul Ioan Siadbei, regretata solista Doina Badea, actrita Elisa Petrachescu, compozitorul Ion Vintila, pianistul Tudor Dumitrescu, insiruirea putand continua.

·         1991: Prințul Sheikh Saad al-Abdulla al-Sabah a devenit primul membru al familiei conducătoare din Kuweit care s-a întors în țară după eliberarea de sub ocupația irakiană.

·         1991 - “Ziua mondiala de rugăciune a femeilor” a fost iniţiată de femeile palestiniene, în oraşul Ierusalim, loc de întîlnire a celor trei religii monoteiste: creştină, islamică şi iudaică. În România, se marchează din 1993.

·         1996 - S-a inaugurat, la Palatul Parlamentului, Centrul de Presă al acestei instituţii.

·         1997: Membrii Camerei Deputatilor au hotarit ca Sectorul Agricol Ilfov sa se numeasca Judetul Ilfov, cu resedinta in municipiul Bucuresti. Numele de Ilfov este pentru prima data menționat într-un act de donație din 1482 al domnitorului Vlad Călugărul către Mănăstirea Snagov.

·         2002: S-a infiintat Institutul Roman de Seismologie Aplicata, primul institut particular din tara, creat in vederea dezvoltarii unor studii de profil.

·         2002: Senatul Romaniei a ratificat statutul Curtii Penale Internationale, adoptat la Roma, la 17 iulie 1998. Romania a semnat statutul la 7 iulie 1999.

·         2003 - În zona Irakului, se află 230.000 de militari americani, pregătiţi de război, iar alţii 60.000 au fost mobilizaţi pentru un eventual conflict.

·         2008: Camera Deputaţilor a adoptat Legea votului uninominal. Actul normativ a fost adoptat cu 231 voturi „pentru”, 11 voturi „împotrivă” şi 18 abţineri.

Nașteri

·         1188: S-a nascut  Blanche de Castilia, soția regelui Ludovic al VIII-lea al Franței (d. 1252), fiica lui Alfonso IX (rege al Castiliei) şi a printesei Eleanor din  Anglia.

·         1394: S-a nascut prințul Henric Navigatorul, infante al Portugaliei si geograf; (d. 13 noiembrie 1460). Henric Navigatorul (n. 4 martie 1394 – d. 13 noiembrie 1460), prinț al Portugaliei și geograf. A înființat un observator și o școală de navigație pe Capul Sf. Vincent. Aici a fost proiectat un nou tip de navă numită caravelă. A finanțat și expedițiile de-a lungul coastei Africii de Sud. A descoperit arhipelagurile Azore și Canare și a ajuns până in Guineea. Henric Navigatorul a înființat un observator și o școală de navigație la Capul Sf. Vincent. Aici a fost proiectat un nou tip de navă numită caravelă. El a finanțat și expedițiile de-a lungul coastei Africii de Sud.

·         1678 -  S-a nascut la Veneţia   marele violonist si  compozitor italian Antonio Vivaldi, (“Anotimpurile”); (d.28.07.1741). Antonio Lucio Vivaldi (n. 4 martie 1678, Veneția – d. 28 iulie 1741, Viena) a fost un compozitor italian, de profesie preot catolic. Este considerat drept cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical venețian. A murit ca urmare a unei îmbolnăviri subite și a fost înmormântat în cimitirul din dreptul Porții Carintiei (Kärtnertor) din Viena, pe locul în care se află în prezent clădirea centrală a Universității Tehnice din Viena.

·         1809: S-a născut Vasile Cârlova, poet român.

·         1822: Jules Antoine Lissajous, matematician francez (d. 1880)

·         1859: S-a nascut fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov (16 martie s.n). Aleksandr Stepanovici Popov (n. 4 martie (calendarul iulian)/16 martie (calendarul gregorian) 1859 – d. 13 ianuarie (calendarul iulian)/31 decembrie1905 (calendarul gregorian)) a fost un fizician rus care a reușit prima transmisie publică a unui semnal prin unde radio. Cinstea de a fi inventatorul transmisiei radio nu i-a revenit lui însă, deoarece a neglijat să facă o cerere pentru patentarea marii sale invenții. Oficial, onoarea de a fi considerat inventatorul radioului i-a fost acordata italianului Marconi.

·         1864 - S-a născut Ştefan Bazilescu, compozitor şi folclorist (m.08.11.1953).

·         1875: Mihály Károlyi, fost prim ministru și președinte al Ungariei (d. 1955)

·         1876: Léon-Paul Fargue, poet francez (d. 1947)

·         1878: Piotr Uspenski, filosof rus (d. 1947)

·         1882: S-a nascut Nicolae Titulescu, om politic si diplomat de presitigiu, fost ministru de externe al Romaniei, membru al Academiei Romane. S-a nascut la Craiova, iar copilaria si-a petrecut-o in comuna Titulesti unde familia sa isi avea mosia. Cursurile le-a urmat la Craiova, fiind un elev eminent al Liceului „Nicolae Balcescu”, dupa care a plecat in Franta pentru a studia stiintele juridice. In 1905 a fost numit profesor de drept civil la Universitatea din Iasi, iar patru ani mai tarziu a ocupat un post similar la catedra Universitatii din Bucuresti. A intrat in politica, iar in 1912 a ajuns deputat pe listele Partidului Conservator-Democrat, condus de Take Ionescu. Erudit de seama si stralucit orator, Nicolae Titulescu s-a impus rapid astfel ca in urmatorii ani a fost in mai multe randuri membru al Guvernului: ministru de Finante (1917-1918; 1920-1921) si de Externe (1927-1928; 1932-1936). In cariera diplomatica a debutat in 1920 cand a a participat ca delegat la Conferinta de Pace de la Paris, mediind partile beligerante in Primul Razboi Mondial. Un an mai tirziu a fost numit trimis extraordinar si plenipotentiar al Romaniei la Londra, post pe care l-a ocupat, cu o mica intrerupere, pina in 1932. A fost ales, de doua ori consecutiv (1930 si 1931) presedinte al Ligii Natiunilor, fapt nemaintilnit pina atunci. Dupa ce in 1936 a fost demis din guvern de regele Carol al II-lea, diplomatul a emigrat in Franta de unde a continuat sa denunte fascismul. In 17 martie 1941 a incetat din viata la Cannes, in testament cerand sa fie inmormantat in Romania. Abia pe 19 martie 1992 dorinta i-a fost indeplinita, sicriul sau fiind adus in tara si ingropat in cimitirul Sfanta Ecaterina din Scheii Brasovului. Nicolae Titulescu se numara printre cei mai mari oratori, fiind supranumit de presa vremii pe buna dreptate, « ministrul Europei».

·         1898: Georges Dumézil, filolog francez (d. 1986)

·         1901: Francis Turville-Petre, arheolog britanic (d. 1941)

·         1904: George Gamow, fizician și astrofizician american de origine rusă (d. 1968)

·         1904 - S-a născut Haig Acterian, soţul Marietei Sadova, scriitor, om de teatru (m.08.08.1943).

·         1919 - S-a năcut scriitorul Mihai Stănescu.

·         1921 - S-a născut scriitorul Mihai Calmâcu.

·         1927 - S-a născut teatrologul Virgil Brădăţeanu.

·         1928 - S-a născut scriitoarea Nina Stănculescu.

·         1932 - S-a născut Miriam Makeba, cântăreaţă sud-africană.

·         1936 - S-a născut Eric Allandale, trompetist britanic (The Foundations).

·         1943: S-a nascut popularul cantautor italian Lucio Dalla (d.1 martie 2012). Lucio Dalla, (4 martie 1943 – 1 martie 2012) a fost un actor, muzician și cantautor italian. De asemenea a cântat la clarinet și clape. Dalla a compus „Caruso” (1986) , o melodie dedicată tenorului italian Enrico Caruso, care este cântată de mai mulți artiști internaționali cum ar fi: Luciano Pavarotti și Julio Iglesias. Versiunea cântată de Pavarotti s-a vândut în peste 9 milioane de copii, iar o altă versiune cântată de Andrea Bocelli, a fost inclusă pe primul său album internațional, Romanza, care s-a vândut în peste 20 de milioane de copii în toată lumea

·         1944 - S-a născut poetul Vasile Igna.

·         1944 - S-a născut Michael Wilson, baterist britanic (Dave Dee, Dozy, Beaky, Mick & Tich).

·         1944 - S-a născut Bobby Womack, cântăreţ, chitarist şi compozitor soul american.

·         1945 - S-a născut Dieter Meier, cineast, scenarist şi vocalist elveţian (Yello).

·         1946 - S-a născut Robert Raymond, basist american (Sugarloaf).

·         1948: Chris Squire, basist englez (The Syn, Yes, XYZ, Conspiracy)

·         1948: Shakin' Stevens (Michael Barratt), cântăreț britanic

·         1949: S-a născut scriitoarea Lucia Verona. Lucia Verona (n. 4 martie 1949, Arad) este o prozatoare și autoare contemporană de opere dramatice. Absolventă a Conservatorului de muzică din București în 1972, a debutat în literatură în 1974. A lucrat în presa scrisă, a fost realizator la Televiziunea Română, iar din 2005 scrie despre cărți la revista „Săptămâna Financiară”.

·         1951: Chris Rea, cântăreț englez. Christopher Anton Rea (născut 4 martie, 1951) este un cântăreț și autor de melodii din Middlesbrough, Anglia, cunoscut pentru vocea sa groasă și aspră. Rea a vândut peste 30 de milioane de discuri la nivel mondial.

·         1952: S-a nascut scriitorul si diplomatul roman Gabriel Gafiţa. Gabriel Gafița (n. 1952, București) este un ambasador, diplomat, eseist și scriitor român, unul din membrii familiei Gafița, o familie de literați și oameni de cultură, cu bogate tradiții literare. Este fiul criticului și istoricului literar Mihai Gafița, fratele editorului și traducătorului Mihnea Gafița, respectiv nepotul de unchi al lui Diogene Gafița, scriitor, și al lui Viniciu Gafița, editor de carte

·         1954 - S-a născut St. Clair L. Palmer, vocalist britanic (Sweet Sensation).

·         1955 - S-a născut Boon Gould, chitarist britanic (Level 42).

·         1959 – S-a nascut Eugenia Voda, critic de film si realizator de emisiuni la TVR. Eugenia Vodă (n. 4 martie 1959, Sighișoara) este un critic de film și realizator TV. A absolvit Institutul de Artă teatrală și cinematografică „I.L. Caragiale”, secția teatrologie-filmologie.

·         1968 - S-a născut Patsy Kensit, vocalistă, compozitoare şi actriţă americană (Eight Wonder).

·         1972: Nocturno Culto, muzician norvegian

·         1987: Alexandru Tudose, fotbalist roman

Decese

·         306: Martiriul Sfantului Adrian din Nicomedia. A facut parte din Garda imparatului roman Maximian Galeriu. Sfântul Mucenic Adrian din Nicomedia cunoscut și drept Adrian din Nicomedia (Hadrian din Nicomedia; † 306) a fost un ofițer roman și martir creștin au trăit în Nicomedia (Asia Mică); el și-a dat viața pentru credința creștină la începutul secolului al IV-lea. A suferit martiriul prin tăierea membrelor și a capului în vremea împăratului roman Galerius Valerius Maximianus. Pomenirea lui în Biserica Ortodoxă, Biserica Coptă și cea BIserica Armeană este pe 26 august, în Biserica Romano Catolică pe 8 septembrie. În imperiul bizantin cultul acestuia se generalizează în secolul al VII-lea. Începând din secolul al XII-lea intră și în evlavia creștinilor din Franța și Olanda. Se spune că în timp ce supraveghea torturarea unor creștini, el i-a întrebat ce răsplată se așteptau să primească de la Dumnezeu. Acestia i- au răspuns: “Ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit, si nici nu au intrat în inima omului, lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2: 9). Auzind aceste cuvinte, Adrian a fost cuprins de harul divin și a spus oficialilor romani prezenți acolo să scrie și numele său pe lista acelor martiri, fiind arestat pe loc. Când Adrian a apărut în fața împăratului și a mărturisit din nou pe Hristos ca fiind Dumnezeu cel adevărat, totionarii săi l-au întins cu fața în jos și l-au bătut cu toiegele. Apoi, întorcându-l cu fața în sus, l-au bătut și peste pântece, încât i se vedeau măruntaiele. Mucenicul avea doar de 28 de ani. I-au fost apoi retezate mâinile și picioarele, iar în final a fost decapitat. Aceleași chinuri le-au suferit și ceilalți 23 sfinți mucenici care erau împreună cu el. În secolul al VII-lea clădirea senatului roman (Curia) este sfințită ca biserică având ca patron pe Sant’Adriano al Foro. Moaștele se află în mănăstirea St. Adrian din Geraardsbergen (Belgia). Sfântul Adrian este protectorul soldaților, al negustorilor de arme, al paznicilor și străjerilor, al fierarilor și măcelarilor.

·         1193: A murit sultanul Saladin. Salah al-Din al-Yusuf Ayyubi (numit de europeni Saladin) a murit  în Damasc, la vârsta de 55 de ani. Saladin a  recucerit Ierusalimul din mainile  cruciaţilor în 1187, după un secol de prezenţa occidentală. El a practicat o politică de toleranţă religioasă în Oraşul Sfânt şi a permis crestinilor accesul liber la Sfântul Mormânt,fapt care i-a  adus stima crestinilor şi arabilor.

·         1807: Abraham Baldwin, politician american (n. 1754)

·         1832 - A încetat din viaţă Jean-François Champollion, egiptolog francez, cel care a descifrat scrierea hieroglifică. (n. 23 decembrie 1790)

·         1852 - A încetat din viaţă Nikolai Vasilievici Gogol, unul dintre creatorii prozei realiste ruse ("Revizorul", "Suflete moarte"). Nikolai Vasilievici Gogol (n. 31 martie 1809 S.V. – d. 4 martie 1852 S.V.) a fost un prozator și dramaturg rus, născut în Ucraina. Gogol s-a afirmat ca un scriitor care urmărește să redea adevărul vieții, smulgând fără cruțare vălul somptuos de pe societatea nobiliaro-birocratică a timpului său. Bielinski a menționat, drept calitate principală a creației lui Gogol, „fidelitatea sa extraordinară față de realitate„, realismul său încă în 1835, Bielinski scria, în legătură cu nuvelele publicate în Arabescuri (Nevski Prospekt și Însemnările unui nebun), că „scena pe care se desfășoară acțiunea se lărgește și, fără ca autorul să părăsească iubita și minunata lui Ucraina, el caută de astă dată poezia în moravurile clasei mijlocii din Rusia. Și, dumnezeule, ce poezie adâncă și puternică descoperă el aici!” (Eusebiu Camilar)

·         1897 – A încetat din viaţă Alexandru Lahovari, jurist şi om politic, orator de mare talent, de mai multe ori ministru (16 aug. 1841- 1897). Alexandru N. Lahovari (n. 16 august 1840, București – d. 4 martie 1897, Paris) a fost un politician și ministru de externe român. A fost fratele lui Iacob N. Lahovary general și politician, ministru de război și șef al Marelui Stat Major, ministru al afacerilor straine si a lui Ion N.Lahovary, avocat, deputat conservator si ministru de externe în cabinetul G. Gr. Cantacuzino (1899-1900).

·         1942 - A murit Gheorghe Adamescu, istoric literar şi bibliograf (n.23.07.1869).

·         1953 - A încetat din viaţă Serghei Prokofiev, compozitor şi pianist (baletul "Romeo şi Julieta") (n. aprilie 1891)

·         1971: Constantin Cândea, profesor universitar doctor inginer în chimie, rectorul Universității „Politehnica” Timișoara (n.1887)

·         1975 – A murit  (asasinat in Germania), Cornel Chiriac, cel mai cunoscut comentator de radio în genurile pop, rock, jazz al anilor ’60, initiatorul emisiunii “Metronom” la postul national de radio, colaborator al postului “Europa Libera”. Cornel Chiriac (n. Ionel Corneliu Chiriac, 9 mai 1942, Uspenca, județul interbelic Cetatea-Albă, Basarabia (azi Ucraina) — d. 4 spre 5 martie 1975, München, Germania) a fost un jurnalist român, realizator de emisiuni radio, producător de formații muzicale, publicist și toboșar de jazz. A făcut liceul la Pitești și în 1966 a absolvit Institutul pedagogic, secția filologie din Pitești. În 1969, a părăsit ţara, stabilindu-se în Germania. La 24.02.1995, s-a inaugurat, la Ploieşti, Clubul de Jazz “Cornel Chiriac” (n.08.05.1941, Uspneca, Basarabia).

·         1976: Walter Schottky, fizician și inventator german (n. 1886)

·         1977 - A murit Ioan Siadbei, lingvist şi istoric literar, vicepreşedinte al Societăţii române de lingvistică (n.16.02.1903).

·         1977: A murit Toma Caragiu, actor român de teatru și film (n. 1925). Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko, în greacă: Άργος Ορεστικό sau Hrupisti,[2] Grecia – d. 4 martie 1977, București) a fost un actor român cu activitate bogată în teatru, TV și film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind Actorul și sălbaticii (1975).

·         Alexandru Ivasiuc, prozator român (n. 1933). Alexandru Ivasiuc (n. 12 iulie 1933, Sighet – d. 4 martie 1977, București) a fost un prozator și romancier român contemporan, fiul lui Leon Ivasiuc, profesor de științele naturii. A murit lângă blocul Scala, care s-a prăbușit peste el la cutremurul din 4 martie 1977.

·          A. E. Baconski poet, prozator, eseist român (n. 1925). Anatol E. Baconsky (n. 16 iunie 1925, Cofa, județul Hotin — d. 4 martie 1977, București) a fost un eseist, poet, prozator, publicist, teoretician literar și traducător roman de orientare modernista. Tatal diplomatului, scriitorului si politicianului Teodor Baconschi. A publicat sub numele A. E. Baconsky.

·          Savin Bratu, critic, istoric și teoretician literar român (n. 1925). Savin Bratu (n. Raul Baraș, 15 mai 1925, Roman – d. 4 martie 1977, București) a fost un editor, critic și istoric literar român de origine evreiască. Absolvent al Facultății de Litere a Universității din București (1950), Savin Bratu a fost, cel puțin la începutul carierei sale literare, unul din reprezentanții curentului proletcultist. În ultimul deceniu de viață, în condițiile relativei liberalizări a controlului ideologic oficial, Savin Bratu a abandonat viziunea dogmatică din perioada anterioară și s-a ocupat, cu competență și relevanță, de probleme de teorie literară (a contribuit, între altele, la difuzarea, prin comentare avizată, a contribuțiilor unor importanți reprezentanți ai lingvisticii structurale, ai teoriei literare și ai criticii moderne: Ferdinand de Saussure, Louis Hjelmslev, membrii Școlii formaliste ruse, ai Cercului de la Praga, reprezentanții Noii critici ș.a.). A murit în cutremurul din 4 martie 1977, prin prăbușirea blocului (Casata) în care locuia.

·          Daniela Caurea, poetă româncă (n. 1951). Daniela Ecaterina Caurea (n. 7 iulie 1951, Târgu Ocna — d. 4 martie 1977, București) a fost o poetă română.

·          Mihail Petroveanu, critic și istoric literar român (n. 1923). Mihail Petroveanu (n. 28 octombrie 1923, București – d. 4 martie 1977, București) a fost un critic și istoric literar român.

·          Veronica Porumbacu, poetă și prozatoare româncă (n. 1921). Veronica Porumbacu (născută Schwefelberg, n. 24 octombrie 1921 la București – d. 4 martie 1977 la cutremur, la București) a fost poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de literatură pentru copii și traducătoare română. În poeziile sale din epoca proletcultistă (anii ’50), Veronica Porumbacu cântă eroii naționali ai clasei muncitoare.

·          Mihai Gafița, critic și istoric literar român (n. 1923). Mihai Gafița (n. 21 octombrie 1923, comuna Baia, Județul Baia – d. 4 martie 1977, București) a fost un critic literar, istoric literar și scriitor român.

·          Alexandru Bocăneț, regizor român de televiziune (n. 1944). Alexandru Bocăneț (n. 15 februarie 1944, București – d. 4 martie 1977, București) a fost un regizor român. A urmat cursurile IATC (absolvent promoția 1968). Mort la Cutremurul din 4 martie 1977, alături de Toma Caragiu.

·          Doina Badea, interpretă româncă de muzică ușoară (n. 1940). Doina Badea (n. 6 ianuarie 1940, Craiova – d. 4 martie 1977, București), a fost o cântăreață de muzică ușoară.
A absolvit Școala Populară de Artă din Craiova și imediat a început colaborarea cu Corul Filarmonicii de Stat «Oltenia», cu care a avut mai multe turnee și spectacole. A colaborat cu teatre muzicale și de revistă din țară. A debutat în 1960, pe scena teatrului din Deva și s-a remarcat prin vocea ei deosebită, gravă, puternică și cu un ambitus puternic.

·          Eliza Petrăchescu, actriță româncă de teatru și film (n. 1911). Eliza Petrăchescu (n. 15 iunie 1911, Vaslui – d. 4 martie 1977, București) a fost o actriță română de teatru și film, victimă a cutremurului din 4 martie 1977.

·          Tudor Dumitrescu, pianist și compozitor român (n. 1957). Tudor Dumitrescu (n. 6 decembrie 1957 – d. 4 martie 1977, București) , pianist și compozitor român de muzică cultă. Membru al familiei muzicale Dumitrescu, Tudor este considerat unul dintre cei mai talentați pianiști români. A murit la vârsta de 19 ani, fiind victima cutremurului din 1977.

·          Constantin Baciu, prozator și publicist român (n. 1911). Și-a inceput studiile la Academia de Belle-Arte din Iași (1947) și a continuat la Universitatea de Artă și Design, Cluj-Napoca. In final, a absolvit Institutul de Artă Plastică „Nicolaie Grigorescu” din București, în 1956. Corneliu Baba a fost unul dintre profesorii săi. A debutat la Iași în 1949. Debutul internațional a avut loc la Sofia (Bulgaria) în 1953. Din 1952 a participat la toate expozițiile republicane și municipale și la diverse expoziții internaționale de grup sau personale, iar în străinatate, cu lucrări de grafică și pictură.

·          Florin Ciorăscu, fizician român (n. 1914). Florin Ciorăscu (n. 3 iulie 1914, Bârlad; d. 4 martie 1977, București) a fost un fizician român, care a deținut funcția de director al Institutului de Fizică Atomică din București. De asemenea, a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963. Între anii 1970 și 1977 a devenit Șeful Catedrei de Electricitate de la Facultatea de Fizică din București. A murit în timpul cutremurului din 1977.

·          Paul C. Petrescu, fizician român (n. 1915). Paul C. Petrescu (n. 18 ianuarie 1915, București – d. 4 martie 1977, București) a fost un fizician român, membru titular (din 1974) al Academiei Române.

·          Filofteia Lăcătușu, solistă de muzică populară (n. 1947). Filofteia Lăcătușu (n. 7 iunie 1947 – d. 4 martie 1977) a fost o solistă de muzică populară din Oltenia. S-a născut la data de 7 iunie 1947 în satul Dealu Roșu, comuna Alunu, județul Vâlcea. A fost descoperită (lansată) de dirijorul Gelu Barabancea cu ocazia unui spectacol susținut de Orchestra „Doina Gorjului” la Râmnicu Vâlcea. A activat la Orchestra „Doina Gorjului” din 1969 până la 4 martie 1977, evoluând sub bagheta dirijorilor Gelu Barabancea și Stelian Ghiocel și efectuând turnee atât în țară, cât și în străinătate. Având-o drept inspirație și model pe Maria Lătărețu, a făcut cunoscut cântecul gorjenesc. În ziua de 4 martie 1977 Filofteia Lăcătușu fusese invitată alături de Gicu Simu în București, la Televiziunea Română, să facă înregistrări, ocazie cu care venise și ca să imprime la Electrecord al treilea disc. S-au cazat într-una din camerele Hotelului Francez (care se găsea între Palatul CEC și Magazinul Victoria, pe Calea Victoriei). La ora 21.22 a început cutremurul și latura hotelului în care erau cazați s-a prăbușit.

·         1978: Aurel Lambrino, prozator și publicist român (n. 1911)

·         1991 - A murit scriitorul Ion Lăncrănjan (n.13.08.1928).

·         1999: A murit Vlad Muşatescu, scriitor şi traducător român (n. 04.05.1922). Vlad Mușatescu (n. 4 mai 1922, Pitești, d. 4 martie 1999) a fost un scriitor și umorist român. A fost secretarul editurii ABC (1941-1945), redactor la ziarul Înainte (1945-1948), redactor la Editura Europolis, șef tehnic, redactor artistic, machetator la diverse edituri și reviste precum Flacăra, Gazeta literară și Cinema. A scris numeroase cărți pentru copii și adulți, în special parodii polițiste, și a tradus din Kipling, J. London, Cronin, Dylan Thomas, Caldwell. Cărțile sale sunt adesea scrise la persoana întâi, iar faptele, locurile și celelalte personaje sunt inspirate sau luate direct din viața scriitorului.

·         2000 - A murit tenorul Ion Stoian (n.26.12.1927).

·         2000 - A murit actriţa Cella Dima (n.13.03.1916).

·         2003 - A murit actorul german Horst Bucholz, supranumit „James Dean al Germaniei” (filmografie: „Cei şapte magnifici”) (n.04.12.1933).

·         2005: A decedat Mihai Brediceanu, dirijor, compozitor si matematician, dirijor al Filarmonicii George Enescu (1982-1990). Ca matematician a fost preocupat de politempie. El a fost cel care a inventat polytimer-ul după cercetări îndelungate la Syracuse University – SUA. (n. 14.06.1920). Mihai Brediceanu (n. 14 iunie 1920, Brașov — d. 4 martie 2005) a fost un compozitor, dirijor și muzicolog român, fiul compozitorului Tiberiu Brediceanu. Brediceanu a studiat pian la Conservatorul din Brașov și teorie muzicală, dirijorat și compoziție la Academia de Muzică din București, la clasele lui Mihail Jora, Marțian Negrea, Florica Musicescu, Silvia Șerbescu și Ionel Perlea. În afară de asta a mai absolvit cursuri de Drept și Matematică în București.

·         2007: A murit Șerban Georgescu, compozitor român (n. 1952). Șerban Georgescu (n. 5 aprilie 1952 – d. 4 martie 2007) a fost un compozitor și realizator de emisiuni radio român. S-a afirmat pe scena muzicală românească prin zeci de șlagăre, în anii ‘80, interpretate de Carmen Rădulescu și apoi de Mădălina Manole, care i-a devenit soție în anul 1994. Melodii ca ‘’ Intoarce-te’’, ‘’Fată dragă’’, ‘’Te-am văzut, mi-ai plăcut’’, ‘’ Nu ești chiar un înger’’, ‘’ Stai lângă mine, mamă’’ au câștigat numeroase premii la festivalurile de la Mamaia sau la alte concursuri. După mariajul cu Mădălina Manole, ce a durat aproape 8 ani, muzicianul s-a recăsătorit cu actrița Eniko Bartos și a devenit tatăl unei fetițe, Alessia Ana Maria. Șerban Georgescu era și realizatorul emisiunii Romanticii, difuzată de Radio România Actualități. A murit, în seara zilei de 4 martie 2007, în jurul orei 20.00, în urma unui infarct suferit în locuința sa din București.

·         2010: Sergiu Macarie  n. 13 octombrie 1920, Țifești, Vrancea. Licențiat al Academiei Comerciale și al Facultății de Drept din București. Avocat, membru în conducerea tineretului național țărănist. Arestat la 8 noiembrie 1945 și anchetat pentru câteva zile. Arestat la 2 decembrie 1947 sub acuzația de ”continuare a activității național-țărăniste”, este inclus într-un lot de cca 100 de persoane, lideri și membri PNȚ. Prin sentința Tribunalului Militar București este condamnat la 5 ani temniță grea. Detenție la Jilava, Aiud, Valea Neagră. Eliberat la 29 decembrie 1952. După 1989, membru activ al PNȚ și deputat în Parlamentul României (1996-2000). Sergiu Macarie a murit vineri, 4 martie 2010.

·         2015: George Motoi, actor român (n. 1936). George Motoi (n. 22 ianuarie 1936, Arman, județul Caliacra – d. 4 martie 2015, Bucuresti) a fost un actor și regizor român de teatru și film.

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Cuv Gherasim de la Iordan; Sf Mc Pavel și sora sa Iuliana; Duminica a doua din Post – a Sf Ier Grigorie Palama – Vindecarea slăbănogului din Capernaum – Iisus, păstorul cel bun
• În calendarul romano-catolic: Sf. Cazimir (1458-1484). Sfântul Cazimir (n. 3 octombrie 1458, Cracovia — d. 4 martie 1484, Vilnius) este cinstit ca Patron al Lituaniei și al Poloniei. Fiu al regelui Poloniei Cazimir al IV-lea și al Elisabetei de Habsburg, s-a născut în anul 1458. În 1471 a fost ales Rege al Ungariei, dar nu a reușit să se impună acolo. S-a preocupat de timpuriu de trăirea virtuților creștine, mai ales a curăției și a carității față de săraci. Plin de râvnă pentru credință, a avut o evlavie deosebită față de Euharistie și față de Sfânta Fecioară Maria. A murit de tuberculoză în anul 1484. Sărbătorit în Biserica Catolică la 4 martie. El este înmormântat în Catedrala din Vilnius.
• În calendarul Greco-catolic: Sf. Cazimir, rege (1458-1484). Sfântul Cazimir (n. 3 octombrie 1458, Cracovia — d. 4 martie 1484, Vilnius) este cinstit ca Patron al Lituaniei și al Poloniei. Fiu al regelui Poloniei Cazimir al IV-lea și al Elisabetei de Habsburg, s-a născut în anul 1458. În 1471 a fost ales Rege al Ungariei, dar nu a reușit să se impună acolo. S-a preocupat de timpuriu de trăirea virtuților creștine, mai ales a curăției și a carității față de săraci. Plin de râvnă pentru credință, a avut o evlavie deosebită față de Euharistie și față de Sfânta Fecioară Maria. A murit de tuberculoză în anul 1484. Sărbătorit în Biserica Catolică la 4 martie. El este înmormântat în Catedrala din Vilnius.
• Ziua mondială de rugăciune a femeilor, inițiată de femeile palestiniene în anul 1991, în oraşul Ierusalim, loc de întîlnire a celor trei religii monoteiste: creştină, islamică şi iudaică. În România, se marchează din 1993.

ARTE 4 Martie

INVITAȚIE LA BALET 4 Martie

Romeo și Julieta de Prokofief

Romeo and Juliet Natalya Bessmertnova

MUZICĂ 4 Martie

Antonio Vivaldi

Serghei Prokofiev

.

Frank Sinatra

Miriam Makeba, cântăreaţă sud-africană

Miriam Makeba - The Sound of Africa - 60 Original Recordings (Not Now Music) [Full Album]: 

Eric Allandale, trompetist britanic (The Foundations)

The Foundations 

Michael Wilson, baterist britanic (Dave Dee, Dozy, Beaky, Mick & Tich)

Dave Dee, Dozy, Beaky, Mick & Tich 

Bobby Womack, cântăreţ, chitarist şi compozitor soul american

Dieter Meier, cineast, scenarist şi vocalist elveţian (Yello)

Dieter Meier ~ Out of Chaos - Full Album: 

Robert Raymond, basist american (Sugarloaf)

Sugarloaf - 

Chris Squire, basist englez (The Syn, Yes, XYZ, Conspiracy)

Chris Squire & Billy Sherwood (Live in Studio - Full Album): 

Doina Badea, interpretă româncă de muzică ușoară

Tudor Dumitrescu, pianist și compozitor

Filofteia Lăcătușu, solistă de muzică populară

Shakin' Stevens (Michael Barratt), cântăreț britanic

Shakin' Stevens -

Chris Rea, cântăreț englez

St. Clair L. Palmer, vocalist britanic (Sweet Sensation)

Sweet Sensation ~

Boon Gould, chitarist britanic (Level 42)

Level 42 - 

Patsy Kensit, vocalistă, compozitoare şi actriţă americană (Eight Wonder)

Eighth Wonder: 

Nocturno Culto, muzician norvegian

Nocturno Culto's Gift of Gods 

Dirijorul, compozitorul şi matematicianul Mihai Brediceanu

W.A.Mozart Concertul pentru vioara si orchestra nr.3 in Sol major Part 1: 

W.A.Mozart Concertul pentru vioara si orchestra nr.3 in Sol major Part 2: 

Șerban Georgescu, compozitor

ÎNREGISTRĂRI NOI:

J S Bach: Trio Sonatas (Marion Verbruggen, Mitzi Meyerson)

Best Elegant Piano For Love Songs - The Hopeless Love Collection

4 Hours Luigi Boccherini Cello Sonatas | Classical Renaissance Music

Tomaso Albinoni - Concerto for Oboe D minor Op 9 No 2 HQ

POEZIE 4 Martie

Vasile Cârlova

Biografie

Biografie Vasile Cârlova

A fost un poet şi ofiţer român, care deşi a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu şi a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european.
S-a născut la Buzău Vasile Cârlova, fiu al medelnicerului Ioniţă Cârlova, fost ispravnic de Buzău, descendent al unei familii de boiernaşi (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintaşi pe Luca, episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei; după mamă, se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj.

1816- După moartea timpurie a părinţilor, este crescut de o soră a mamei, căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu, la Craiova. Are ca tovarăş de învăţătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu; a învăţat limba greacă şi limba franceză. După încercări de versificare în greceşte, la stăruinţa lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română.

1827- A debutat cu o traducere după Hero şi Leandru a lui Musaios şi a poemului Zaire a lui Voltaire. A scris ’’Păstorul întristat’’, poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann).

1827- A scris ’’Păstorul întristat’’, poezie publicată în „Curierul Românesc” (la 8 mai 1830) de I.Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann).

1828- Scrie „Ruinurile Târgoviştei”, tipărită la 20 martie 1830, în aceeaşi gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu, care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui.”

1828- Scrie poezia „Rugăciune”, publicată postum (1839) de Heliade.

30 mai 1830- Revista ieşeană „Albina românească” reproduce poezia „Ruinurile Târgoviştei”. Scrie poezia „Înserarea”, publicată în „Curierul Românesc”, la 29 iunie.

1830- Ia fiinţă miliţia naţională, nucleu al oştirii române moderne.

6 iulie 1830- E al treizecişitreilea dintre voluntarii angajaţi în miliţia naţională, unde va servi cu gradul de sublocotenent.

1831- Scrie „Marşul românilor” sau „Odă oştirei române cu ocazia înălţării steagului naţional”, versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839, în „Curierul Românesc”).

18 septembrie 1831- Vasile Cârlova a murit la Craiova, în urma unei boli infecţioase. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu.

 Păstorul întrista

Un păstor tânăr, frumos la faţă,
Plin de mâhnire cu glas duios
Cânta din fluier jos pă verdeaţă,
Sub umbră deasă de pom stufos.

De multe versuri spuse cu jale
Uimite toate sta împrejur:
Râul oprise apa din cale,
Vântul tăcuse din lin murmur.

Cât colo turme de oi frumoase
Se răspândise pe livejuni
Şi ascultându-l iarba uitase,
Pătrunse toate de mila lui.

Câinele numai mai cu durere
Stând lângă dânsul căta în jos
Şi ca s-aducă lui mângâiere,
Glas câteodată scotea milos.

Eho, ce zace de om departe,
Îl auzise din loc ascuns;
Şi cu suspinuri de greutate
La toată vorba îi da răspuns.

Viu lângă dânsul, pătruns de milă
Şi cu blândeţe îl întrebai:
„Tinere, spune-mi, nu-ţi fie silă,
Ce foc, ce chinuri, ce gânduri ai?

Viaţa voastră necazuri n-are:
E simplă, lină, fără dureri,
Şi-n toată lumea nici o suflare
Ca voi nu gustă multe plăceri.

Vouă natura vă este dată;
Câmpii şi codrii voă zâmbesc;
Vânturi şi râuri voă arată
Cum curg de dulce, cum răcoresc.

Soarele încă voă răvarsă
Lumină dulce, tot cu senin,
Şi cerul iarăşi mila îşi varsă
Spre fericire voă deplin.”

El cu suspinuri atunci răspunse:
„Frate, se poate vrun muritor
Oricât să n-aibă dureri ascunse,
Fie pe scaun, fie păstor?

Orice viaţă supusă zace
Sub patimi grele mult mai puţin!
Soarta nu lasă un om în pace
Cu mulţumire a fi deplin.

Precum nu-nceată de vânt suflarea
Nici către crânguri, nici pe câmpii;
Aşa nu-nceată nici tulburarea
De multe patimi către cei vii.

Adevăr, slavă, cinste, putere
Sau bogăţie eu nu doresc.
Acestea toate drept o părere,
Drept nălucire le socotesc.

Dar mai puternic, greu a supune
Orice simţire, simţ pe amor,
El, izvor dulce de-ntristăciune,
Lesne aprinde foc tutulor.

Iubesc prea dulce o păstoriţă
Cu chip prea dulce, prea drăgălaş!
Pentru ea numai simţ neputinţă,
Pentru ea numai sunt pătimaş.

De lângă mine ea când lipseşte,
Natura n-are nimic frumos;
Sufletul tare mi se mâhneşte,
Orice privire e de prisos.

Şi drept aceea a tânguire
Fac să răsune fluierul meu
Lăsând şi turma în năpustire,
Vărsând şi lacrimi din ochi mereu. 

Ruinurile Târgoviştei

O, ziduri întristate! O, monument slăvit!
În ce mărime naltă şi voi aţi strălucit,
Pă când un soare dulce şi mult mai fericit
Îşi răvărsa lumina p-acest pământ robit!
Dar în sfârşit Saturnu, cum i s-a dat de sus,
În negura uitării îndată v-a supus.
Ce jale vă coprinde! Cum totul v-a pierit!
Subt osândirea soartei de tot aţi înnegrit!
Din slava strămoşască nimic nu v-a rămas.
Oriunde nu se vede nici urma unui pas.
Ş-în vreme ce odată oricare muritor
Privea la voi cu râvnă, cu ochiu-aţintător,
Acum de spaimă multă se trage înapoi
Îndată ce privirea îi cade drept pe voi...
Dar încă, ziduri triste, aveţi un ce plăcut,
Când ochiul vă priveşte în liniştit minut:
De milă îl pătrundeţi, de gânduri îl uimiţi.
Voi încă în fiinţă drept pildă ne slujiţi
Cum cele mai slăvite şi cu temei de fier
A omenirei fapte din faţa lumei pier;
Cum toate se răpune ca urma îndărăt,
Pe aripile vremii de nu se mai arăt;
Cum omul, când să fie în toate săvârşit,
Pe negândite, cade sau piere în sfârşit.
Eu unul, în credinţă, mai mult mă mulţumesc
A voastră dărămare pe gânduri să privesc,
Decât zidire naltă, decât palat frumos,
Cu strălucire multă, dar fără un folos,
Ş-întocmai cum păstorul ce umblă pre câmpii,
La adăpost aleargă când vede vijălii,
Aşa şi eu acuma, în viscol de dureri,
La voi spre uşurinţă cu triste viu păreri.
Nici muzelor cântare, nici milă voi din cer,
O Patrie a plânge cu multă jale cer.
La voi, la voi nădejde eu am de ajutor;
Voi sunteţi de cuvinte şi de idei izvor.
Când zgomotul de ziuă înceată preste tot,
Când noaptea atmosfera întunecă de tot,
Când omul de necazuri, de trude ostenit
În liniştirea nopţii se află adormit,
Eu nici atunci de gânduri odihnă neavând,
La voi fără sfială viu singur lăcrămând
Şi de vederea voastră cea tristă însuflat
A noastră neagră soartă descoper nencetat.
Mă văz lângă mormânt al slavei strămoşeşti
Şi simţ o tânguire de lucruri omeneşti;
Şi mi se pare încă c-auz un jalnic glas
Zicând aceste vorbe: "Ce, vai! a mai rămas,
Când cea mai tare slavă ca umbra a trecut,
Când duhul cel mai slobod cu dânsa a căzut".
..........................
..........................
Acest trist glas, ruinuri, pă mine m-au pătruns
Şi a huli viaţa în stare m-au adus.
..........................
..........................
Deci priimiţi, ruinuri, cât voi vedea pământ,
Să viu spre mângâiere, să plâng pe-acest mormânt,
Unde tiranul încă un pas n-a cutezat,
Căci la vederea voastră se simte spăimântat! 

Înserarea

Pe cînd abia se vede a soarelui lumină
În vîrful unui munte, pe fruntea unui nor,
Şi zefirul mai rece începe de suspină
Pîn frunze, pe cîmpie cevaşi mai tărişor ;

P-acea plăcută vreme în astă tristă vale,
De zgomot mai de laturi eu totdauna viu,
Pe muchea cea mai naltă de mă aşăz cu jale,
Singurătăţii încă petrecere de ţiu.

Întorc a mea vedere în urmă, înainte,
În dreapta sau în stînga, cînd sus, cînd iarăşi jos,
Ş-oriunde priviri multe a desfăta fierbinte
Şi inimă şi suflet găsesc mai cu prisos.

Cînd o cîmpie plină de iarbă mi s-arată,
Pe care osteneşte vederea alergînd,
Ş-a căria văzută de flori împestriţată
Se-ntunecă cu noaptea pe caru-i-naintînd,

Cînd o dumbravă deasă, cu frunte prea măreaţă
Încorunează cîmpul, s-arate mai frumos
Şi nencetat din sînu-i răvarsă cu dulceaţă
Pă-ntinderea cîmpiii un vînt mai răcoros.

Pe de o parte iarăşi o gîrlă şărpuieşte,
Întocmai ca o pînză se vede albă-n jos
Şi ni se pare încă în vînt că fîlfîieşte,
Mişcîndu-se de pietre talazu albicios.

Cu ce plăcere încă s-aude de departe
Un glas de păstoriţe, un fluier de păstor,
Ce după cîmp cu turma se-ntoarce la o parte
Şi lasă, cînd se culcă, pe cîine păzitor.

Dar icea, mai aproape, s-aude o murmură ;
De rîu să fie oare, ce curge nevăzut ?
Pe lîngă el cînd trece păstorul, nu se-ndură
D-un pas să-şi depărteze auzul un minut.

Cît colo filomila, de multă-ntristăciune
Ascunsă în stuf, cîntă cu glas pătrunzător,
Ce prin Eho se duce şi altora le spune
Că pieptul d-unde iese hrăneşte mare dor.

De lături şi zefirul ascultă cu plăcere
Şi pîntre frunzi se plimbă ca umbra de uşor ;
El numai cîtodată rugîndu-se îi cere
Ca cîntecul să ţie ceva mai multişor.

P-acea singurătate ce ochiul sus priveşte,
Cînd razile de soare natura stăpînesc,
Îndată ce şi umbra de noapte se iveşte
Grămăzile de stele încep de strălucesc.

Încet-încet şi luna, vremelnică stăpînă,
Se urcă pe orizon cîmpiile albind,
Şi plină de plăcere, c-o frunte mai blajină
Îşi caută de cale adesea mulţumind.

Acum şi somnul vine uşor, de odihneşte
În braţurile sale p-oricare muritor ;
Fiinţa milostivă de sus îi porunceşte
Pămîntului să fie în veci mîngîitor.

De multă nemişcare, ce face piste toate,
Vederea împrejuru-i se-ntoarce cu fiori,
Pămîntul în somn dulce un geamăt parcă scoate
Şi cerul nu s-arată acum mai cu răcori.

Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mîngîiere,
Odihnă, mulţumire nu-i poci găsi de loc ;
Oriunde veselia din inimă îmi piere,
Şi de aceea umblă fugar din loc în loc.

Ce caută nu ştie, dar simte că lipseşte
Fiinţa care poate să-l facă fericit,
Şi neputînd găsi-o, în vreme ce-o doreşte,
În negura mîhnirii mai mult s-a rătăcit ;

Întocmai ca o luntre ce, slobodă pe mare,
Nu poate de furtune a mai găsi pămînt ;
Ce n-are nici nădejde, că poate d-întîmplare,
Cu vremea s-o arunce la margine vrun vînt. 

A E Baconski

Biografie

Anatol E. Baconsky 

Nastere: 16 iunie 1925, Cofa, judetul Hotin
Deces: 4 martie 1977, in Bucuresti


Descendent al unei vechi familii de razesi romani din zona Lapusnei si a Orheiului, s-a nascut in Cofa, judetul Hotin, la 16 iunie 1925; este primul fiu al preotului Eftimie Baconsky.

Incepe scoala primara la Drepcauti, iar intre 1936si 1944 frecventeaza cursurile Liceului „Alecu Russo din Chisinau. Ca elev in clasa a Vi-a publica primele sale poezii in revista liceului. Ultima clasa liceala o termina la Ramnicu Valcea, familia poetului stabilindu-se in apropiere. in luna noiembrie a anului 1945 se insctie la Facultatea de Drept a Universitatii din Cluj si frecventeaza totodata cursuri de estetica si filosofie, la profesorii Lucian Blaga si Eugeniu Sperantia.

Anul 1945 este si cel al adevaratului sau debut, cu un eseu aparut in ziarul „Tribuna noua din Cluj. in 1949 isi sustine examenul de licenta, iar in 1950 debuteaza editorial cu volumul Poezii. Din 1952 este numit redactor- sef al „Almanahului literar din Cluj, devenit mai tarziu revista „Steaua, care, gratie orientarii imprimate de poet, se va impune printr-o voce aparte in peisajul nostru literar. De acum va incepe o lunga serie de calatorii in tara si mai ales in strainatate (incheiate numai o data cu moartea sa tragica), dand prilej poetului sa se evidentieze si in directia literaturii de calatorie. Este si un remarcabil traducator, activitate concretizata, printre altele, si prin monumentala lucrare Panorama poeziei universale contemporane, 1973, in aceeasi masura un prozator (prea putin cunoscut).

In 1959 poetul este eliberat din functia detinuta la revista „Steaua si, in octombtie, se muta la Bucuresti. in 1965 este ales membru in comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor si reales in aceasta functie in 1968. Pentru activitatea sa deosebita i se acorda premii ale Uniunii Scriitorilor (pentru volumele Cadavre in vid si Panorama). Realizeaza albume cu reproduceri din creatia pictorilor romani si straini; opera sa ~ poetica si eseistica - este publicata, cunoscuta si apreciata peste hotare. inceteaza din viata in urma cutremurului de la 4 martie 1977, in Bucuresti.


Cautand sa se contamineze cat mai putin de spiritul fortat eroic si epic al poeziei cu tematica impusa, Baconsky incearca sa-si gaseasca inca de la inceput o voce proprie, care sa se departeze de corul galagios si uniformizam. Poetul inclina de pe acum catre o poezie de notatie, in care tropul purtator de sugestie este inlocuit prin notatia directa, crearea de atmosfera si meditatia elegiaca. Notatia surprinde existenta diurna, careia insa textul ii da nota generalizanta prin cultivarea ideii poetice imbracate intr-o aleasa exprimare intelectuala. Peste aceasta poezie, aparent de notatie, in ultimele volume ale poetului se instaleaza cu gravitate forta expresionista a textului. Meditatia existentiala devine dramatica, iar raportarea existentei se face la absolut- de unde si cultivarea cu precadere a sentimentului neantului, al vidului.

Clipa este cangrenata, omenirea este bolnava si iremediabil pierduta sub cancerul civilizatiei moderne anulatoare de constiinte. „Poetul, - spune criticul literar Dinu Flamand- hierofantul, arhontii au statut aberant, declasat. Universului delicat de odinioara i se substituie unul cosmaresc, istoria se dilata in paraistorie-, pe diagrama atrocitatilor umane . „Panopticum -ui este total, cadavrele au consistenta, iar pentru poet nici plansul nu mai elibereaza. Prin vocea sa poetica Baconsky redeschide drumul fortei de sugestie de tip expresionist in lirica romaneasca.

Volume de versuri:

Poezii, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1950;
Copiii din Valea Ariesului, Bucuresti, Editura Tineretului, 1951;
Cantece de zi si noapte, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1954;
Dincolo de iarna, Bucuresti, Editura Tineretului, 1957;
Fluxul memoriei, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1957;
Calatorii in Europa si Asia, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1960;
Imn catre zorii de zi, Bucuresti, E.P.L., 1962;
Fiul risipitor, Bucuresti, E.P.L., 1964;
Versuri, Bucuresti, Editura Tineretului, 1964 (colectia „Cele mai frumoase poezii);
Fluxul memoriei, editie retrospectiva, Bucuresti, E.P.L., 1967;
Cadavre in vid, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Corabia lui Sebastian, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.

Elan cinegetic a aparut in volumul Cadavre in vid, Bucuresti, E.P.L., 1969.
Psalm negru a aparut in volumul Cadavre in vid, Bucuresti, E.P.L., 1969.
Varsta a aparut in volumul Corabia lui Sebastian, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.
Perpetuum mobilez aparut in volumul Corabia lui Sebastian, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.
Batran si singur a aparut in volumul Corabia lui Sebastian, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.

Aprecieri critice

„Pana la Cadavre in vid (1969), domina o melancolie armonioasa, anxioasa uneori, insa nu si tragica. Cu aceasta carte rabufneste o mai radicala criza de identitate, imageria ia tuse expresioniste () «Cadavrele cuvintelor moarte» articuleaza un osuar simbolic al civilizatiei modeme, tragic amestec de roluri si destinatii, functii profanate - a poetului, a hie-rofantului, a arhontilor. Universului delicat de odinioara i se substituie unul cosmaresc, sentimentul istoriei se dilata in «paraistorie» pe diagrama atrocitatilor umane."
(Dinu Flamand -, Baconsky A.E, in Dictionarul esential al scriitorilor romani, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Editura Albatros, Bucuresti, 2000.

„Se observa numaidecat la A.E. Baconsky accentul pus pe «forma frumoasa». El si-a creat un stil care consta in distinctie, rafinament; e vorba totodata de o poza orgolioasa si solemna, caci poetul nu se confeseaza, ci oficiaza, nu rosteste cuvinte banale, ci formule magice. Nobletei atitudinii ii corespunde nobletea vocabularului () Fara sa fie sibilinica, poezia lui A. E. Baconsky este «inaccesibila» prin caracterul ei aristocratic. Autorul intra in categoria poetilor manieristi si pretiosi."
(Nicolae Manolescu - Literatura romana postbelica. Lista lui Manolescu, voi. I, Poezia, Editura Aula, Brasov, 2001, p.85)

„Baconsky e un poet care, fara sa refuze catusi de putin confesiunea, isi traieste poezia prin conventia artistica. El ia in serios conventiile (), acordandu-le o acoperire sentimentala. Daca se pot usor identifica in textele sale ecouri din Eminescu, din Blaga, din Machado, din Saba sau din Momberg, tonul fundamental ramane de fiecare data inconfundabil. Poetul evolueaza intre un model postsimbolist si unul expresionist, cu neasteptata anticipare (precumpanitor teoretica) a unei poezii demeta-forizate si (numai) in acest sens tranzitive."
(Mircea Martin - .Extatica trecere" a poetului, in A.E. Baconsky, Scrieri, voi. I, Poezii, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1990, p. LXXXII)
„Baconsky credea in superioritatea artei, poezia si eseistica lui putin scortoasa, culta in chip excesiv, insa profunda si originala, apara totdeauna imaginea creatorului solemn, estetizant, seniorial, pierdut in cerul marilor modele () A.E. Baconsky ramane prin modul de a fi si de a scrie una dintre figurile cele mai originale ale literaturii postbelice."
(Eugen Simion - Scriitori romani de azi, voi. III, Editura David. Litera, Bucuresti-Chisinau, 1989, p. 29) (C. B.)

Ruga Tacuta

Ma rog luminii sa coboare
Umbland peste padure ca o boare –
Brazilor adormiti ma plec sa le sarut
Barbile lungi – frunzisului cazut
Pasii mei rari ii povestesc in soapte
Spaime cerbilor de miazanoapte.
Ma rog peregrinului, tristului vant,
Sa uite daca sunt sau nu mai sunt,
Sa poarte printre lacuri mai departe
Viata de pasare a frunzelor moarte –
Ma rog padurarilor sa lase
Deschise usile colibelor joase,
Cararilor ma rog sa ma caute poate
Cand noaptea va fi dusa jumatate,
Si-ntr-un tarziu ma rog Craiului Nou
Sa-mi sape cavoul in timp, in ecou,
Cand raza lui halucinanta, rece,
Pierduta prin vazduh ma va petrece.
Pe urma n-am sa ma mai rog nimanui –
Va creste pe arbori muschiul verzui
Si frunzele-au sa plece si-au sa vie
Cu nesfarsita lor monotonie. 

Transfigurare

Nici gandurile voastre, nici florile nu-mi spun,
Nici negurile toamnei, ca sunt iesit din minte –
Ci numai mie-mi pare mereu ca sunt nebun,
De vreme ce-mi prind viata si moartea in cuvinte.

Ard in lumina zilei de parca uit ca n-am
Decat un drum prin iarba, un singur drum si-o poarta
Prin care voi patrunde ca luna-ncet prin geam,
Sau linistea din salcii rotind in Marea Moarta.

Ma bucur cand mai trece un an si-un anotimp,
Cand prin oglinzi straine imi rataceste chipul,
Si iar mi-aduce vremea acelasi dor sa-mi schimb
Inelul meu cu-al marii ce l-a-ngropat nisipul.

Traiesc mai mult cu roua campiilor, mai mult
Ca pasarea padurii si poate ca mi-e bine:
Vad ridicata steaua de-al carei semn ascult,
Vad risipita ora de plumb din care vine.

De-acum e dimineata pe cer ca un suras
Pe fata ravasita. De-acum e aurora ...
Stau si-mi gravez in suflet ca-ntr-un margean deschis,
Cu litere tacute, speranta tuturora. 

Tu Care-ai Fost...

Tu care-ai fost odata, tu, care esti, tu, care
Vei fi – adesea iarna, plecand in taina ochii,
Duioasa-ntravezi-vei, cazuta la picioare,
Umbra-mi licaritoare ca solzii unei rochii.
Va fi tacere-n preajma – si dincolo de geam
Ninsoarea de departe venind ca o padure
Dusa de vant – si-al serii hotar ce-l atingem
De-atatea ori cu-aripa, din nou va sta prin sure
Inchipuiri, in albul pierit si intinat ...
Asemeni unui flutur cate-un sarut va trece
Caligrafiind profilul pe care-l vei fi dat
Uitarii. Si-n oglinda netulburata, rece,
Vor tresari petale dintr-un salbatec crin
Ce si-a lasat amprenta pe sanii tai odata –
Iti vei desface parul si vei privi cum vin,
Din negrul lui, rasfrangeri de noapte-ndepartata.
Si cum se-ntorc din ceata cararile-napoi,
Infasurand mumia unei iubiri ucise,
Cum viscolul pe strada, prin arbori-nalti si goi,
Desteapta sensul unor imagini, unor vise ...
Si-mi vei ierta pacatul de-a-mi fi uitat un gest
In gandul tau – sau poate in suflet, o durere
Trecuta-n timp. Din toate va ramane acest
Destin al unor vesnic pierdute giuvaiere,
De nu-ti aduci aminte nici tu cand le-ai purtat.
Un ochi imens te-absoarbe incet sub pleoapa-i neagra –
De-abia te vezi tu insati, pe-un orizont uitat,
Plecand diminuata in timp ca o tanagra.
Cine-ti atinge pipetul la care-am stat sa-ascult
Vantul si luna? Cine din nou isi poarta sumbra
Lui salcie? O, poate voi fi plecat demult ...
Saruta-ma-n absenta si-n somn – saruta-mi umbra. 

Poetul Vasile Igna

Biografie

IGNA Vasile, se naste la 4 mart. 1944, comuna Ardusat, judetul Maramures.
Poet si prozator.

Fiul lui Vasile Igna si al Mariei (n. Rata), agricultori. 

Liceul la Somcuta Mare (absolvit in 1961); licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Cluj (1966). Prof. de limba si literatura romana in Gadalin, judetul Cluj (1966- 1969); redactor la Editura Dacia din Cluj (din 1970; director din 1988).



Colaboreaza la revista Tribuna, Steaua, Luceafarul, Ateneu, Echinox, Vatra, Romania literara. Transilvania etc. Debut cu versuri in Viata studenteasca (1963); debut editorial cu placheta de versuri Arme albe (1968), urmata de inca sase volum de poezii (Fum si ninsoare. 1972; Provincia carturarului, 1975; Starea de urgenta, 1981; Gradina oarba, 1984; Insula verde, 1986; Orbite. 1989), ce definesc un lirism de factura intelectualist-livresca. reflexiv si elegiac, cu punctul de plecare in notatia evenimentului cotidian, „prozaic", generator de reverii evanescente ori (indeosebi in ultima carte) de viziuni in care tonalitatea melancolica e dublata de ironie si sarcasm. 

Sub titlul Ora morilor de vint (1978), a tiparit o suita de povestiri fantastice, urmata de citeva „pretexte" - poeme in proza cu caracter autobiografic. Premiul Asoc. Scriitorilor din Cluj (1972; 1981).

Inca insuficient individualizate si nescutite de abstractiuni, poemele din Arme albe (1968) lasa sa se intre vada unele date definitorii pentru evolutia scrisului lui Vasile Igna: inclinatia spre reveria calma, intr-un univers in care lucrurile au forme indecise si culori stinse, sugestia unei atmosfere dominate de „recele palid al melancoliei", intr-un regim al conjunctiei dintre rememorarea fragilelorimagini ale trecutului si fan-tazare se situeaza si versurile cuprinse in volumul Fum si ninsoare (1972), care certifica maturizarea poetului. Discretia „versului abia soptit" se simte peste tot, desi rostirea lui nu e lipsita de un paradoxal patos al modestiei si timiditatii in fata spectacolului universal: in constructia lui. ca si in propria-i gesticulatie, poetul pune destula solemnitate: 

„O, aceste neinsemnate lucruri mutenia lor o laud muzica lor o ascult lor ma inchin in albe catedralele frigului".

Stridentele retorice sint insa evitate cu grija si, daca „imnul din cuvinte drepte se alege - cum spune poetul - intr-o indepartata patrie a cristalelor", optiunea-pen-tru puritatea discursului si finetea desenului imagistic nu instraineaza poezia de firescul existential. „Dreptul de a fi egal" cu „lucrurile neinsemnate din preajma" este revendicat deopotriva in cartea urmatoare, Provincia carturarului (1975). Privite prin fereastra bibliotecii, evenimentele, gesturile, obiectele cele mai banale capata reliefuri particulare: poemul devine aici cind un fel de „oda elementara", cind reversul ei surdinizat-ironic. Fata de aceste carti. Starea de urgenta (1981) atesta o considerabila sporire a tensiunii dintre eu si univers, ca si importante schimbari la nivelul limbajului liric. Cea dintii tine de agravarea sentimentului singuratatii si al precaritatii fapturii intr-o lume ea insasi precara, ce nu poate fi decit vag corectata printr-o imaginatie activa 

(„da dreptate imaginatiei
alunga memoria, stop inteligentei"),

In timp ce ultimele se refera la o anume radicalizare a expresiei, in sensul desprinderii de caligrafiile de pina acum, al „pro-zaizarii" voite a discursului ce cunoaste accente brutale si violente. Coexista in acest volum temele si tehnica mai vechii poezii a lui Vasile Igna (de exemplu, Herbanm', ciclul Sase variatiuni pe o tema zoologica; seria Semne, cu viziunile violent caricaturale amintind de un G. Benn, din grupajul pus sub titlul Cartier, ce poate fi apropiat, intr-o oarecare masura, si de Cadavre in vid al lui A. E. Baconsky). in line, sub semnul direct al „starii de urgenta" se situeaza ultimele texte ale cartii, conturind un spatiu al alienarii omului amenintat de puterile dereglate ale secolului. in Gradina oarba (1984) Vasile Igna renunta in mare masura la limbajul de „reportaj" expresionist, starea de tensiune si crispare fiind transmisa prin concentrarea expresiei si forma parabolic- oraculara, riscind, pe alocuri, ariditatea si excesul incifrarii. Notatia intelec-tualizata a „peisajelor" mediaza o confesiune de substanta elegiaca. Nelinistii si chiar reveriei solare li se pune insa o anumita surdina: „meandrele tipatului" calmeaza discursul intr-o scriiturainclinind adesea spre rafinamente manieriste. Fumul (amurgul, cenusa) si ninsoarea se regasesc aici ca repere simbolice fundamentale. 

Spatiul emblematic al gradinii oarbe hieroglifa a eului profund si topos ambiguu al elementaritatii informe, dar si al solitudinii si frustrarii - e o „tema" centrala, pentru mai multe „variatiuni", servind drept reper coagulant al viziunii, tot asa cum vor fi dealul in cartea urmatoare. Insula verde (1986), ori orbita si fereastra din volumul Orbite (1989). 

In jurul lor, poetul sintetizeaza intr-o desfasurare contrapunctica intregul registru de atitudini lirice de pina acum, intr-un discurs in care „impresionismul" imagistic coexista cu grafia complicatacu finete a obiectelor, iar consistenta plastica a viziunii echilibreaza momentele discursive. Fondul de sensibilitate elegiac este mereu prezent, traducind „dispozitia precara" a spiritului, fragilitatea echilibrului dintre eu si univers.

OPERA: Arme albe, versuri. Cluj, 1968; Fum si ninsoare, versuri, Cluj, 1972; Provincia carturarului, versuri, Cluj-Napoca, 1975; Ora morilor de vint, povestiri fantastice. Cluj- Napoca, 1978; Starea de urgenta, versuri, Bucuresti, 1981; Gradina oarba, Cluj-Napoca, 1984; Insula verde, versuri. Bucuresti, 1986; Orbite, versuri. Bucuresti, . Traduceri: M. Puig, Cel mai frumos tango, in co-lab„ Bucuresti, 1981; A. E. Miiete, Cintecele soarelui, Cluj-Napoca, 1981; B. Perez Galdos. Torquemada, in colab.. Bucuresti, 1984; D. Kane-Ilopoulos, 42 de poeti greci contemporani, in colab., Cluj-Napoca, 1984.

REFERINTE CRITICE: P. Poanta, Modalitati : Al. Piru, Poezia, II; M. Iorgulescu, Scriitori ; Gh. Grigurcu, Poeti; P. Poanta, Radiografii. I-II, 1978-l983; D. Flamand, in Amfiteatru, nr. II, 1981; Gh. Grigurcu, in Steaua, nr. . 1981: M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 46, 1981; D. C. Mihailescu, in Tribuna, nr. 16, 1981; L. Ulici, in Contemporanul, nr. 37, 1981; N. Steinhardt, Critica ; L. Ulici, in Romania literara, nr. 48, 49, 1984; M. Papahagi, in Tribuna, nr. 49, 1984; E. Simion, in Flacara, nr. 51, 1984; I. Pop, in Steaua, nr. 1, 1985; V. Tascu, Poezia poeziei de azi, 1985; E. Simion, in Romania literara, nr. 42, 1986: M. Papahagi, in Tribuna, nr. 46, 1986; C. Regman, in Viata Romaneasca, nr. 12, 1986; Gh. Grigurcu, Existenta poeziei, 1986; idem, in Orizont, nr. 6, 1987; A. Pantea, in Vatra, nr. 3, 1987; . Pop. in Steaua, nr. 7, 1989.

Grădina oarbă

Petrecuram clipe fara de noi in golul amiezii de vara.
Vantul despica frunzele pana la drumul drept al nervurilor morisca florii de urzica nu se lasa inselata

de doliul unui bondar sosit prea tarziu.
O vesnicie blanda intampina sosirea ta capat sa pui disperarii preacuvioasei sulfine.

Sunt aici.
Dupa-amiaza m-a primit cu o umbra lunga si diforma, iat-o facand cu ochiul maracinilor insangerati, lenesilor cautatori de nisip aurifer tulburati de inserare.

Voi avea putere sa cercetez numele tuturor plantelor, sa soptesc ca iertarea-i o falsa ispita, ca totul striga numele tau
Iocasta, sotie a celui intors sa domneasca-n desert?

Cat esti de indoliata, cum iti curg lacrimile
pe sub razoarele imbatranite in singuratate,
cu ele insele traind intr-o lunga convalescenta,
de ele lepadandu-se, scotandu-si ochii de trei ori pe zi,
precum fecioara coborand sa puna giulgiul
pe trupul ce se raceste.

Frumoasa tristete, ochii tai sunt violeti
Gradina e oarba, cineva toarna otrava-n urechile zilelor.

În fiecare poem

In fiecare poem se ascunde o femeie

pe masura ce scrii isi dezveleste bratele

si isi potriveste respiratia

dupa cea a animalelor domestice

aproape nu ramane nimic care sa nu fie

atins de rasuflarea ei cu miros de prunc nou nascut.

Numai poetul are gesturi firesti cand o zareste printre

jaluzelele poemului dezbracandu-se

numai el ii poate ridica parul ce se revarsa

peste vaile pieptului cum ar ridica un suvoi de fum

auriu prelins din prabusirea rece a stelelor.

Numai el ii poate dezlega cuvintele spuse in vis

cum ar descifra o epistola scrisa pe intuneric si

aproape nu e mireasma ce cutreiera narile ei ceresti

sa nu fie destinata florilor, poamelor din livada.

Cand vine amurgul ea imbraca hainele de umbra

ale realitatii, ale dorintei tesute din vorbe exsangui

nu din sperante si subintelesuri.

Doar uneori asemeni cu sufletul nevazut al stelelor

trupul ei se viseaza pe sine

jumatate carne jumatate abur

eu stau intre ele hotar

jumatate paine jumatate vin

ca un pelerin in tinutul manos al hazardului.

Treci

Treci pe langa mine viata si eu ma incapatanez

sa nu fac prostii sa raman condamnat sa traiesc

pe micile mele proprietati, in intuneric unde

se strecoara serpii unde nisipul le pastreaza urmele

pana dimineata tarziu.

Tu porti in alte parti bataliile tale

eu nu te-am urmat niciodata

n-am vazut prea clar in ofertele tale

norocul avea aripile prea mari

m-au purtat mereu prin alte tari decat prin cele visate.

Norocul are totdeauna aripi de sindrila

apele fricii le

ingreuneaza si mai tare

nu lasa niciodata trupul sa se

usuce ca o piatra la soare.

Adesea arborii tremura cad frunzele

cu miile cad frunzele

si acopera drumurile chiar si pe cele

demult pietruite.

Si n-am curajul sa alerg

nici inainte nici inapoi

stau pe loc

iar tu treci pe langa mine tot mai trufasa

tot mai increzatoare in focul tau ce nu mai

da nici o caldura,

inconfortabila penibila piezisa

ascultand moartea

ca pe o fraza perfecta.

Daniela Caurea

Biografie Daniela Caurea

Daniela Caurea s-a născut la 7 iunie 1951 în Târgu Ocna; a murit în catastrofa din 4 martie 1977 în Bucureşti.

Debutul poetic şi-l face în revista Cronica din 26 noiembrie 1966, publicând apoi şi în Iaşul literar, Tomis, Ateneu, Amfiteatru, în antologiile Tineri poeţi, Ed. Tineretului, 1969 şi Cerul în apă, Junimea, 1970.
Primejdii lirice se intitulează prima plachetă de versuri, apărută tot la Junimea, in 1973.Cu puţin timp înainte de moarte scosese un volum de poezii pentru copii, Cartea anotimpurilor, la Ed. Ion Creanga şi îşi definitivase pentru Editura Eminescu o nouă culegere de versuri: văzuhul de cuvinte. 
Un dialog pe marginea manuscrisului Adalbert Ignotus, dialog proiectat pentru începutul lunii martie, n-a mai avut loc...

Destin

Sefa de promotie a liceului din Tg. Ocna, Daniela a urmat facultatea de Filologie a Universitatii din Iasi unde l-a avut profesor pe Constantin Ciopraga. Pe la jumatatea studiilor, drumurile au dus-o insa la Bucuresti unde a urmat facultatea de limba si literatura romana, secundar engleza. 

La examenul de stat - a fost cap de serie al promotie- a prezentat lucrarea "Motive acvatice in gandirea lui Eminescu", pentru care profesorul titular Zoe Dumitrescu Busulenga, i-a acordat fara ezitare nota 10. 

Dupa absolvirea facultatii a devenit profesor in invatamantul superior. Dar, dincolo de catedra statea poeta. A debutat in revista Cronica (1966), dar s-a remarcat ca poet in revista Amfiteatru (1971). Nu a publicat decat doua volume, "Primejdii lirice" si "Cartea anotimpurilor". Cel de-al treilea volum fusese depus la editura Eminescu, dar avea sa apara in 1978.

Dezastrul

Era o seara cu luna plina pe cerul Bucurestilor. Daniela se afla in vizita la Toma Caragiu. Poate ca daca nu ar fi iesit cu totii din apartament pe casa scarii, altfel i-ar fi fost soarta. Trupul neinsufletit al Danielei avea sa fie descoperit de mama sa dupa sase zile de la cutremur, pe malurile Dambovitei, dupa ce a cautat-o la toate spitalele, morgile si corturile Crucii Rosii din Capitala. 

A fost cea mai tanara dintre cei 9 scriitori pieriti in cumplitul cutremur. In iulie 1977, Dana urma sa implineasca 26 de ani. 

Mormant simplu

Dupa 39 de ani de la cumplitul cutremur din 4 martie 1977, Daniela Caurea se odihneste intru eternitate in cimitirul din Tg. Ocna. Mormantul ei, saracacios, nu l-ai putea descoperi decat cu ajutorul celor care au cunoscut-o. Este doar o cruce de metal inscriptionata cu numele poetei, inconjurata de o sarma de fier.

XLV

O, monkey, fragedă zambilă,
măduva spinării ca o dantelă
spre soare se ridică, punând
pe creştetul zilei coroana dinţilor tăi albi.
Trec zilele, monkey, şi inima celor
dragi se usucă, drumul de dincoace
de nori ca un şarpe bătrân, nemişcat
doarme sub ploi şi sub soare.
O, monkey, dragostea nu are de ales,
vine şi pleacă şi pe frunze de
mentă, pe un lujer subţire se usucă
regretul, chimvale şi fluiere de os
o încântă să plece, călătorind
prin lume, sub nume ascuns.
Şi aşa, rămân numai cu tine,
faţă în faţă, nemângâiate, ca lacrima,
eu să ştiu cât eşti de bună
şi să nu-mi fii de nici
un folos, tu, pe-o coardă de vişin
prelungă să luneci la mine, în jos.

XVI

Şarpele fantastic e cea mai
grea întrebare cu care ne bântuie
piatra; răspunsul fiind unul singur
având dreptul la el o singură dată,
înconjură limba cu spini şi fruntea
cu ploi de furnici, singura şansă
fiind să trăieşti ca un arbore
împlinit, urcându-şi solzii în singurătate.
Răspunsul te va copleşi într-o 
bună dimineaţă şi-l vei striga
cu voce tare, ca-ntr-un înec.
Se vor găsi destui să-ţi întindă
un braţ dezgolit şi mirarea,
dar va fi prea târziu,
vei putea vedea limpede,
şarpele perfid urcând
pe unghiile Julietei, sus în balcon,
şi monstrul lunecând din
cetate spre neamul lui Laokoon.

XLVII

Zeii urcă pe jos şi parfumul de piersici
îi robeşte acestui pământ...
Cupolele păpădiei se sting
luminând cu o ultimă rază spectrul
toamnei la miazăzi. Sunt atât de singură,
încât pui de lup şi de veveriţă
laolaltă la piept aş încălzi. Torcând
sub luna nouă o gheară de-argint,
somnul sub munţi de zahăr se pierde,
gonind la tâmpla puiului de urs
un iad de miere şi de zmeură 
verde. Nici să nu îmi mai scrii,
ar fi ca o moară de vânt în câmpie,
ca o pasăre moartă şi grea, lovind
în piptul meu de soţie, şi nici
să nu te arăţi, să priveşti în oglinzi
cum liniştea ca o frunză de laur
pe frunte îţi creşte, cum jur împrejur
în salturi largi, muţenia te înrobeşte.
Mai simt şalul cald al copilăriei
pe umăr, eu mai pot istovi
singurătatea începând de la capăt
să număr: credinţa neîntinată
în ploi, în geniul rotund
al mingii de tenis, în dans,
în noaptea cu lună, în victoria
Angelei Davis.

Veronica Porumbacu

Biografie

PORUMBACU Veronica (pseudonimul Veronicai Schwefelberg), se naste la 24 ocl. 1921, Bucuresti - moare in 4 mart. 1977, Bucuresti. 

Poeta si prozatoare. 

Fiica avocatului Arnold Schwefelberg si al Bettyei (n. Griinbaun). Sotia lui Mihail Petroveanu.

Pina la sapte ani, este ingrijita de o doica originara din Porumbacu de Sus-Fagaras. Studii la Liceul „Elena Doamna" (1932-l940), apoi la Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1944-l948). invatatoare (1943), redactor la Radiodifuziunea Romana (1945-l949), redactor si redactor-sef adjunct la revista Viata Romaneasca (1949-l953), redactor-sef adjunct la Gazeta literara (1953-l956), sef de sectie la Uniunea Scriitorilor (1956-l964). 

Din 1970, prof. la Palatul Pionierilor din Bucuresti. Debut sub pseudonimul Maria Radu, in ziarul Ecoul (1944). Alte colab.: Lumea (dirijata de G. Cafinescu), Contemporanul, Flacara, Viata Romaneasca, Gazeta literara. Steaua, Tribuna, Ateneu, Orizont, Luceafarul etc. 

A debutat cu volumul La capatul lui '38 (proza) si Visele Babei Dochia (versuri). Foarte abundenta si de scazula valoare estetica, poezia publicata intre 1950 si 1960 versifica la modul discursiv si superficial-jumalistic temele si „tezele" vremii. Abia cu Diminetile simple (1961), creatia poeiei redevine mai personala, sub semnul unui lirism al evenimentului cotidian, adesea domestic, ilustrai si de volum urmatoare, de la Memoria cuvintelor (1963), la Voce (1974). Veronica Porumbacu este si autoarea unor insemnari de calatorie prin tara si strainatate (Bilet in circmi. 1965; Dramuri si zile, l%9), precum si a doua remarcabile carti de memorialistica Portile (1968) si Voce si val (1976).

A scris si versuri pentru copii. Numeroase traduce de calitate din Schiller, Racine, Louise Labe, Emily Dickinson, Rafael Alberti, Radnoti Miklos, Jozsef Altila. poezia nordica moderna.

Lectura primelor versuri ale poetei lasa greu sa se inlrevada evolutia scrisului sau din anii imediat urmatori. Poemele debutului marturisesc cautarea de sine, asteptarea afirmarii unor muliiple virtualitati („in mine toiul asteapta sa fiu"), intr-o expresie vag blagiana, aminiind, prin notatia senzoriala, de Pasii profetului, dar si de Tara ferelor a Mariei Banus. Majoritatea poeziilor sint pasteluri, unele in tonurile expresioniste ale „generatiei razboiului", altele cu transparente de acuarela. Cu volumul Anii acestia (1950), Veronica Porumbacu inaugureaza insa o intreaga serie de carti ce se vor ilustrative pentru patosul civic al vremii, dar care nu depasesc decit foarte rar nivelul simplei versificatii leziste. Sini compuneri retorice, diluate, incit din antologia de Lirice (1957) se retin lot versurile de la debut si citeva texe mai discret conlesive. Spatiul in care Veronica Porumbacu se misca mai liber, reusind sai dea contururi personale, este cel al evenimentului cotidian, nespeciaculos, in directa legatura cu omenescul interpretai sub semnul comuniunii tandre cu lucrurile, al emotiei ce insoteste gesturile cele mai simple. Nota patetica nu lipsesie, insa e atenuata de melancolie. Diminetile simple (1961) constituie prima dovada convingatoare a acestei regasiri de sine,, prin renuntar a la „programul" activist si afirmarea unei anumite umilinte si modestii a vocii. Citeva versuri din ciclul Ceasul increderii rezuma expresiv acest nou program liric: 

„As vrea sa traiesc toate aceste minuni si sa ramin umila. As vrea sa lepad orgoliul din sufletul meu, sa fiu pelerinul prieten al tuturor arborilor. As vrea sa primesc ca el bucuriile simple si sa tresar, daruindu-Ie iar".

Pe linia unui asemenea franciscanism in decor modern inainteaza de acum incolo, in mare pane, opera poetei.

„Simplul, omenescul vietii sens", descifrat in „lucruri marunte, nimicuri bogate", reslrinse frecvent la „cadrul mirai al odaii", constituie obiectivul esential al poetei; il aproximeaza, in reliefuri inegale estetic, si cartile urmatoare - Memoria cuvintelor (1963), intoarcerea din Cythera (1966), Histriana (1968) - in care se insinueaza un lot mai pronuntai timbru elegiac, predominant in Mine/alia (1970) si Voce (1974), acestea din urma reprezentind (jartea cea mai rezistenta a creatiei sale lirice. Implacabila trecere a timpului, sentimentul fragilitatii fiintei, prea putin contracarate de cel al duratei creatiei (numita, nu fara ironie, „edificiul solid al unor compromisuri gingase"), sint temele poeziei sale din ultimii ani, care atesta un evident cistig in sensul concentrarii expresiei, al autenticitatii confesiunii. Ceea ce poeta, supusa atunci sloganului ideologic, n-a reusii sa exprime din atmosfera adesea dramatica a deceniului sase isi gaseste, in pane, compensatia in cele doua volume de memorialistica - Portile (1968) si Voce si val (1976). 

„Poveste a unei voci care s-a cautai pe sine in val si era cit pe ce sa se piarda" - dupa cum scrie Veronica Porumbacu in Cuvint inainte al ultimei carti - aceasta proza reconstituie o biografie reprezentativa pentru epoca postbelica, ale carei principale evenimente sint traite cu intensitate. Mediul familial, ambianta razboiului si activitatii politice ilegale, romantismul primelor iubiri, patosul angajarii in slujba „dictaturii proletariatului", cu tirzia recunoastere a concesiilor facute „sabloanelor", „dogmelor si prejudecatilor", „poleirii realitatii" momentului, platite cu „spulberarea cartilor (sale) din anii aceia", framintarile lumii literare sint surprinse expresiv, intr-o proza careia nu-i lipsesc culoarea si dinamismul. Caracterul memorialistic al acestor pagini este insa afectat, dincolo de relativa aulocenzura a confesiunii, si de schimbarea artificiala, fara o motivatie serioasa, a majoritatii numelor de persoane si publicatii culturale evocate.

OPERA: La capatul lui '38, proza. Bucuresti, 1947; Visele Babei Dochia, versuri. Bucuresti, 1947; Anii acestia, versuri. Bucuresti, 1950; tlie Pintilie, versuri, Bucuresti, 1953; Prietenii mei, versuri. Bucuresti, 1953; Fata apelor. Bucuresti, 1954; Generatia mea. Bucuresti, 1955; Ilinca pleaca la tara. Bucuresti, 1956; Lirice, Bucuresti, 1957; intreg si parte, versuri. Bucuresti, 1959; Din lumea noastra. Bucuresti, 1960; Pagini din Coreea, Bucuresti, 1960; Diminetile simple, versuri. Bucuresti, 1961; Poezii, Bucuresti, 1962; Memoria cuvintelor, versuri, Bucuresti, 1963; Lung e drumul Dunarii, Bucuresti, 1964; Bilet in circuit, insemnari de calatorie, Bucuresti, 1965; intoarcerea din Cythera, versuri, Bucuresti, 1966; Histriana, versuri, Bucuresti, 1968; Portile, memorialistica. Bucuresti, 1968; Drumuri si zile, insemnari de calatorie, Bucuresti, 1969; Mineralia, versuri, Bucuresti, 1970; Cerc, Bucuresti, 1971; Ferestre deschise. Bucuresti, 1971; Legende la niste portrete, desene, Bucuresti, 1974; Voce, versuri. Bucuresti, 1974; Cercul'si Anamaria, Bucuresti, 1974 (ed. II, completata, 1979); Voce si val, memorialistica, Bucuresti, 1976; Versuri, Bucuresti, . Traduceri: Stepan Scipaciov, Versuri, Bucuresti, 1951; idem. Casuta din Suscencoe, Bucuresti, 1954; Jozsef Attila, Versuri, Bucuresti, 1955; Vorosmarty Mihaly, Opere alese. Bucuresti, 1958; Wilhelm Raabe, Gistele din Biitzow, Bucuresti, 1960 (in colab.); Alain Bosquet, Poezii, Bucuresti, 1965 (in colab.); Szemler Ferenc, Poezii, Bucuresti, 1966; Friedrich Schiller, Wilhelm Teii, Bucuresti, 1967; Mariana Alcoforado, Scrisorile portugheze. Bucuresti, 1967; Poezia nordica moderna, Bucuresti, 1968 (in colab.); Emily Dickinson, Versuri, Bucuresti, 1969; Rafael Alberti, Poezii, Bucuresti, 1973 (in colab.); Berde Maria, Vatra incinsa. Bucuresti, 1973 (in colab.), Emily Dickinson, Poeme, Bucuresti, 1974.

REFERINTE CRITICE: D. Micu, N. Manolescu, Literatura romana de azi, 1965; V. Felea, Reflexii critice, 1968; Al. Piru, Panorama; V. Cristea, in Romania literara, nr. 50, 1976; N. Manolescu, in Romania literara, nr. 11, 1977; A. Popescu, in Steaua, nr. 3, 1977; D. Micu, in Contemporanul, nr. 3, 1977; V. Felea, in Tribuna, nr. 11, 1977; Maria Banus, in Romania literara, nr. 10, 1977; * *, 9 pentru eternitate. 4 martie 1977, 1977; E. Manu, Eseu despre generatia razboiului, 1978; idem, in Romania literara, nr. 9, 1978; H. Badescu, in Steaua, nr. 4, 1978; I. Cristoiu, in Saptamina, nr. 504, 1980; G. Chirila, in Contemporanul, nr. 10, 1981; V. Felea, Aspecte ale poeziei de azi, 1984; Al. Jebeleanu, in Orizont, nr. 31, 1987.

 8 martie

S-au aprins în noapte stele.
Ce aproape sunt de ele!

Numai să întind o mână
Şi-una-n palm-o să-mi rămână.

Mamă, vrei de ziua ta
Să-ţi aduc în dar o stea? 

 Alb Liliac De Munte

Alb liliac de munte, am înflorit tîrziu,
dar nu-mi apun ca-n vale, miresmele devreme.
Asa am fost, asa as vrea sa fiu:
imaculatul crîng de noi poeme.

Alb liliac de munte ... Pe drum sa rupi un ram,
sa-l amirosi la tine în odaie -
ca seara, înc-o vreme, lînga geam,
sa mai doresti tîrzia mea vapaie. 

Vor Trece Ani

Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
imi e causul palmei tale.

Vor trece ani. Si-nnoitoare,
cu-aceeasi dragoste de fata,
voi bea din palma ta, de care
n-am sa ma satur niciodata.

Pe-acelasi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la fata.
Si-ntaia brazda-am sa-ti sarut
pe-obrazul insemnat de viata !

Dar daca, in aceeasi zi,
mi-ai da sa beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-as opri
tot la causul palmei tale. 

TEATRU/FILM 4 Martie

Cu Toma Caragiu

Biografie

Unul din cei mai mari actori romani, cu activitate bogata în teatru, TV si film a interpretat cu precadere roluri de comedie, dar a excelat si in drame, unul dintre filmele sale de referinta fiind Actorul și Salbaticii. Maestrul Toma Caragiu s-a nascut la data de 21 august 1925 in orasul Ploiesti jud. Prahova. Provine dintr-o familie de aromani tatal sau fiind Nico Caragiu si mama sa Atena Papastere Caragiu originara din satul grecesc Aetomilitsa. Familia sa sa stabilit in orasul Ploiesti pe str. Rudului, nr.144, iar Toma Caragiu a urmat ciclul gimnazial la Liceul "Sfintii Petru și Pavel" din Ploiesti. La scurt timp a fost ales pentru trupa de teatru a liceului unde și scrie în revista liceului „Framantari". Termina liceul si obtine diploma de Bacalaureat in vara anului 1945. Se inscrie la facultatea de drept, dar nu dupa mult timp abandoneaza cursurile si se inscrie la Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica Bucuresti, clasa Victor Ion Popa. Debutul insa pe o scena adevarata se produce în anul 1948, pe scena Studioului Teatrului National din Piata Amzei, cand, student fiind, în anul III, i se încredintează rolul unui scutier din „Toreadorul din Olmado” în regia maestrului Ion Sahighian. La 1 mai 1948 este angajat ca membru la Teatrului National. Iar in 1949, la 24 ani, obtine Diploma de absolvire a I.A.T.C. S-a stins sin viata intr-un mod tragic, sub daramaturile blocului din Bucuresti unde locuia, în urma cutremurului din 4 martie 1977, fiind inmormantat la cimitirul Belu din Bucuresti.

Filme cu Toma Caragiu

Vezi filme

·         Toma Caragiu - Momente de Aur (Colectie vol. 1-3 pe 2 DVD) / Toma Caragiu - Momente de Aur (2003)

·         Toma Caragiu - Momente de Aur (Colectie vol. 1-3 VHS) / Toma Caragiu - Momente de Aur (2003)

·         Toma Caragiu - Momente de Aur Vol. 1 (2003)

·         Toma Caragiu - Momente de Aur Vol. 2 (2003)

·         Toma Caragiu - Momente de Aur Vol. 3 (2003)

·         Toma - dupa 20 de ani (1997) - el insusi

·         Buzduganul cu trei peceți (1977) - Pamfilie / Popa Traista

·         Conditia Penelopei (1977)

·         Casa de la miezul noptii (1976)

·         Dincolo de pod (1976)

·         Gloria nu cîntă / Gloria nu cântă (1976)

·         Marele singuratic (1976) - inginer agronom

·         Operațiunea Monstrul (1976) - Directorul Dumitru

·         Premiera (1976) - actorul Titi Precup

·         Serenada pentru etajul XII (1976) - strungarul pensionar Firu

·         Actorul și sălbaticii (1975) - Costica Caratase

·         Mastodontul (1975) - muncitorul Gogan

·         Nu filmam sa ne amuzam (1975) - responsabilul de restaurant Berbecaru

·         Singurătatea florilor (1975) - Taximetristul Grigore Pascu

·         Motive (1974)

·         Tatăl risipitor (1974) - taranul Oaie

·         Trei scrisori secrete (1974)

·         Administratorul de bloc (1973) - Administratorul

·         Casatoria periculoasa / (1973)

·         Un august în flăcări (1973) - Seful Sigurantei, Mizdrache

·         Bariera (1972) - seful de post de jandarmi Eftimie

·         Ciprian Porumbescu (1972) - The Colonel

·         Dragostea începe vineri (1972) - Maistrul Panait

·         Explozia (1972) - Corbea, secretar de partid

·         Zestrea domniței Ralu (1972) - Raspopitu

Actorul si salbaticii HD: 

În regia Alexandru Bocăneț, regizor român de televiziune

Biografie

Alexandru "Andu" Bocaneț s-a nascut pe 15 februarie 1944, la Bucuresti. A absolvit Sectia de Actorie, a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica "Ion Luca Caragiale" din capitala, în 1965, la clasa prof. Ion Fintesteanu, dupa care a activat ca regizor la "Televiziunea Româna" (TVR). El a fost cel care a "descoperit" renumitul Trio, format din Dan Tufaru, Anda Calugareanu si Florian Pittis, cu care era prieten, dupa ce acestia i-au prezentat câteva "scheciuri", în noaptea de Revelion.

Ca regizor, a facut multe emisiuni distracitve si de "music-hall", "show"-uri influientat fiind de celebrul regizor de TV francez, Jean-Christoph Avery, în alb-negru, cu inventii "tehnice" de multiplicat imaginile, împartit ecranul, "zoomuri" etc., noi la vremea aceea.

A murit în groaznicul cutremur martie 1977, fiind în vizita la prietenul sau, actorul Toma Caragiu, cu care vroia sa serbeze finalizarea filmului "Gloria nu cânta", în care mult iubitul actor juca rolul principal, pe scara blocului "Continental", în care locuia acesta, la etajul II, surprinsi tocmai când vroiau sa fuga pe scari.

A fost casatorit cu talentata scenografa Doina Levintza.

Asemenea predecesorului sau francez Jean Vigo, si succesorului sau de mai tarziu, conațional Cristian Nemescu, si Alexandru Bocaneț a avut un destin situat sub semnul tragicului - dar poate la un nivel si mai dramatic decat al celorlalți doi, intrucat in scurta si fulminanta sa cariera s-a impus ca un maestru al divertismentului efervesecent ca o sampanie, plin de voiosie, umor savuros si un admirabil bun gust, perfect stapanite profesional.

Ani de zile a realizat cele mai reusite emisiuni de varietați pe care le-a cunoscut vreodata "Televiziunea Romana", culminand cu celebra serie "Gala lunilor", in care dovedea, pe langa calitațile de mai sus, si un stil cu totul aparte, distins prin expresivitate plastica taioasa, contrastanta, de sugestii aproape brechtiene - astfel ca orientarea lui spre cineva, survenita la inceputul deceniului opt al secolului trecut, nu numai ca nu a surprins pe nimeni, dar a si inviorat speranțele ca se nascuse un nou regizor roman de comedie.

Filme regizate de Alexandru Bocăneț

·         Gloria nu cîntă / Gloria nu cântă (1976)

·         Un orfelin iubea o orfelina (1976)

·         In noaptea asta toata lumea e a mea / (1974)

·         Vreau sa spun!... / (1974)

·         Buna seara, Domnule Wilde /

N V Gogol

Biografie

Nikolai Vasilievici Gogol (rusă Никола́й Васи́льевич Го́голь; (n. 31 martie 1809 - d. 4 martie 1852) a fost un prozator şi dramaturg rus.

Gogol s-a afirmat ca un scriitor care urmăreşte să redea adevărul vieţii, smulgând fără cruţare vălul somptuos de pe societatea nobiliaro-birocratică a timpului său. Bielinski a menţionat, drept calitate principală a creaţiei lui Gogol, „fidelitatea sa extraordinară faţă de realitate" , realismul său încă în 1835, Bielinski scria, în legătură cu nuvelele publicate în Arabescuri (Nevski Prospekt şi Însemnările unui nebun), că "scena pe care se desfăşoară acţiunea se lărgeşte şi, fără ca autorul să părăsească iubita şi minunata lui Ucraina, el caută de astă dată poezia în moravurile clasei mijlocii din Rusia. Şi, dumnezeule, ce poezie adâncă şi puternică descoperă el aici!" (Eusebiu Camilar)

1809: La 20 martie (stil vechi), în localitatea Sorocinţii Mari (ucr.Velikie Sorocinţy,rus.Bolşie Sorocinţî),se naşte Nikolai Vasilievici Gogol.

1818-l819: Împreună cu Ivan, fratele său mai mic, învaţă la Şcoala judeţeană din Poltava

1820-l821: Se pregăteşte şi în particular cu un profesor de limba latină de la gimnaziul din Poltava

La 1 mai 1821 (deci spre sfârşitul anului şcolar) este mutat la Gimnaziul de ştiinţe superioare din oraşul Nejin

1828: La 27 iulie absolvă gimnaziul. La 13 decembrie, însoţit de un prieten, pleacă spre Petersburg, unde ajunge în ultimele zile ale anului. Încearcă, fără succes, să-şi găsească o slujbă în capitală

La 7 mai primeşte aprobarea cenzurii pentru tipărirea poemului Hans Küchelgarten (scris, după spusele sale, încă din 1827). Apariţia acestei opere de tinereţe (semnată cu pseudonimul V. Mov) este întîmpinată cu recenzii nefavorabile în revistele "Moskovskii telegraf" ("Telegraful Moscovei") şi "Severnaia pcela" ("Albina Nordului"). Deziluzionat de eşec, Gogol retrage din librării exemplarele nevândute şi le arde.

1830: În ianuarie traduce din franceză articolul "Despre comerţul ruşilor la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XII-lea" care este acceptat, dar nu şi publicat, de revista "Severnîi arhiv" ("Arhiva Nordului").

În numărul pe februarie şi martie al revistei „Otecestvennîe zapiski" ("Însemnări din patrie"), fără semnătură, i se tipăreşte povestirea Bisavriuk sau "Seara în ajun de Sînt-Ivan Kupala"; în lunile mai şi iunie frecventează Academia Artelor, unde studiază pictura.

La 18 decembrie, cenzura aprobă tipărirea almanahului Severnîe ţvetî na 1831 god ("Florile Nordului pe anul 1831") unde, cu semnătura „oooo", Gogol publică un capitol din romanul istoric neterminat Hatmanul.

1831: La 1 ianuarie apare primul număr al revistei "Literaturnaia gazeta" ("Gazeta literară"), unde, cu pseudonimul P. Glecik, Gogol publică un capitol din nuvela malorusă Mistreţul fioros şi, cu pseudonimul G. Ianov, articolul "Câteva idei despre predarea geografiei la copii".

La 16 ianuarie apare numărul 4 al aceleiaşi publicaţii, în care se tipăreşte articolul Femeia, prima scriere semnată cu numele de N. Gogol (în gimnaziu fusese cunoscut ca Gogol-Ianovski sau pur şi simplu, Ianovski,după numele străbunicului său Jan Gogol ).

Pe 20 mai, la o serată dată de Pletniov, Gogol face cunoştinţă cu Puşkin, cu care continuă să se vadă. În septembrie apare prima parte a Serilor în cătunul de lângă Dikanka.

1832: La începutul lui martie apare partea a doua a Serilor în cătunul de lângă Dikanka.

1834: În numărul pe februarie al "Gazetei Ministerului învăţământului" se tipăreşte articolul lui Gogol, Planul de predare a istoriei universale. La 27 februarie, cenzura interzice tipărirea povestirii Banduristul sângeros, prevăzută a apărea în revista "Biblioteka dlea citenia" ("Biblioteca pentru lectură").

La 18 aprilie cenzura aprobă apariţia părţii a doua a almanahului Novosele ("Casa nouă"), unde se tipăreşte, cu unele tăieturi, nuvela Cum s-a certat Ivan Ivanovici cu Ivan Nikiforovici.

1835: În ianuarie apare volumul Arabescuri, care, pe lângă nuvelele Nevski Prospekt, Portretul, Însemnările unui nebun, conţine şi 13 articole axate pe probleme de literatură, estetică, arhitectură, artă, istorie etc. În martie apare Mirgorod. Ambele volume sânt întâmpinate de Vissarion Belinski cu o scurtă recenzie binevoitoare în "Molva" ["Opinia"].

1836: La 13 martie se obţine aprobarea cenzurii pentru tipărirea numărului 1 al revistei "Sovremennik" ("Contemporanul"), fondată de Puşkin; în acest prim număr Gogol publică nuvela Caleaşca, fragmentul dramatic Dimineaţa unui funcţionar (titlul schimbat de cenzură în "Dimineaţa unui om ocupat"), articolul Asupra mişcării literaturii din reviste în anii 1834 şi 1835 şi câteva recenzii mărunte. Tot aici se tipăreşte recenzia lui Puşkin la ediţia a doua a Serilor în cătunul de lângă Dikanka.

1842: La 9 decembrie are loc premiera comediei Căsătoria la Petersburg . În această perioadă, deşi gloria sa atinge apogeul , starea dispoziţiei psihice şi fizice îi este din ce în ce mai precară.

1843: are loc premiera moscovită a comediilor Căsătoria şi Jucătorii de cărţi (Teatrul Mare, 5 februarie) şi primul spectacol cu Jucătorii de cărţi la Petersburg (26 aprilie). 1850: În primăvară Gogol o cere în căsătorie pe contesa Anna Vielgorskaia, care îl refuză.

1852: La 1 ianuarie, Gogol declară că volumul al doilea al Sufletelor moarte este gata. Starea sănătăţii i se înrăutăţeşte.

La 4 februarie se hotărăşte să înceapă un post mai lung şi, după spusele doctorului care l-a îngrijit în ultimele zile, "şi-a întrerupt lucrul la corectură, reducându-şi la extrem hrana şi somnul". La 7 februarie se spovedeşte şi primeşte împărtăşania. Acelaşi doctor spune: „împărtăşania nu l-a calmat: a rămas la fel de posomorât, în ziua aceea n-a vrut să mănânce nimic: şi când, mai târziu, a mâncat o prescură, a început să-şi zică lacom, afurisit, nerăbdător şi s-a întristat foarte tare". La 10 februarie scrie ultima scrisoare, mamei. Refuză orice medicament şi posteşte în continuare. În noaptea de 11 spre 12 februarie arde manuscrisul volumului al doilea al Sufletelor moarte.

Moare la 21 februarie (4 martie - stil nou), la ora 8 dimineaţa.

La 25 februarie este înmormântat "unde a lăsat cu limbă de moarte să fie îngropat în pământul unei mănăstiri, cea a Sfântului Daniil din Moscova".

După închiderea mănăstirii de către regimul sovietic rămăşiţele sale au fost reînhumate la cimitirul Novodevicii.

Revizorul

Revizorul (Teatru radiofonic) – comedie: 

Cu Eliza Petrăchescu

Biografie, actriță româncă de teatru și film

Locul naşterii: Vaslui, Romania · Data naşterii: 15.06.1911

A absolvit Conservatorul de Arta Dramatica din Iasi, a fost eleva preferata a actritei Agathei Barsescu. Din 1929 pana in 1941 a jucat in peste 40 de roluri pe scena Teatrului National Vasile Alecsandri din Iasi.

In 1941 i-a fost recomandata lui Liviu Rebreanu de regizorul Ion Sava, ajuns de la Iasi la Teatrul National I.L. Caragiale din Bucuresti. S-a transferat in capitala si s-a afirmat ca tragediana.

Pe marele ecran adebutat în 1946, în "Pădurea spânzuraților" și a jucat in ultimul film in anul 1976, când a apărut în rolul Profira din "Tănase Scatiu".

A murit la cutremurul din 1977.

Filme cu Eliza Petrăchescu

·         Tănase Scatiu (1976) - Profira, mama lui Tanase

·         Ilustrate cu flori de câmp (1975) - Batrana intermediara

·         Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975)

·         Duhul aurului (1974)

·         Felix și Otilia (Serial TV) / Felix și Otilia (1973) - servitoarea Marina

·         Nunta de piatră (1973)

·         Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972) - Fumegoaia

·         Felix și Otilia (1972) - servitoarea Marina

·         Ultima noapte a copilariei (1969) - Lucian's mother

·         Amintiri din copilărie (1964) - mătuşa Mărioara

·         Codine / Codin (1963)

·         Bijuterii de familie (1957)

·         Padurea indragostitilor (1946) - Silvia

Tanase Scatiu 

Cu actriţa Cella Dima

Biografie

Cella Dima (n. 13 martie 1916 – d. 4 martie 2000) a fost o actriță română de teatru și film.

A fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa III (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”^[1] și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[2]

Filmografie 

·         Bulevardul 'Fluieră Vântu' (1950)

·         Bădăranii (1960) - Margarita, soția lui jupân Lunardo

·         Porto-Franco (1961)

·         S-a furat o bombă (1962)

·         Cerul n-are gratii (1962)

·         La patru pași de infinit (1964)

·         Mofturi 1900 (1964)

·         Brigada Diverse intră în acțiune (1970) - doamna Rizescu

·         Zbor periculos (1984)

Hangita (teatru radiofonic)

Cu actorul George Motoi

Biografie

George Motoi, unul dintre actorii "generatiei de aur", s-a nascut la Arman (Caliacra, Bulgaria), la 22 ianuarie 1936.

"De 30 de ani nu am avut vacanta pentru ca eram foarte solicitat de cinematografie si de televiziune. Am facut peste 45 de filme cu roluri principale. In timpul stagiunii eram distribuit la teatru", a povestit George Motoi pentru Jurnalul National, la aniversarea sa din 2008.

Cursurile primare le face in comuna Dudesti, jud. Braila, unde s-au stabilit parintii dupa anul 1940. Intre anii 1950-1954 urmeaza studiile medii la Grupul scolar agricol din Braila si Scoala Populara de Arta din acelasi oras. In anul 1954 da examen de admitere si reuseste la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti. Absolva, in 1958, Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti, clasa prof. Irina Rachiteanu.

Dupa absolvire pleaca cu repartitie la Piatra Neamt, punand acolo, impreuna cu toti colegii de promotie, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Teatrul din Bacau il imprumuta pentru rolul titular din Don Carlos de Schiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu. Bacauanii ii obtin transferul de la Piatra Neamt si joaca la Bacau numai roluri principale de larga diversitate, fiind remarcat in turneele din Capitala ca unul dintre cei mai buni interpreti romani ai Bufonului din "A douasprezecea noapte" de Shakespeare.

Teatrul "Giulesti" din Bucuresti vrea sa-l angajeze, dar Vlad Mugur, preluand pe atunci (1964) directia Teatrului National din Cluj, il convinge sa mearga cu el. Sub aripa lui Vlad Mugur ajunge actor consacrat. Interpretarea rolului Caligula din piesa cu acelasi nume de Albert Camus, de pilda, il propulseaza fulgerator printre actorii de prim rang ai tarii, iar cateva turnee in Italia, cu acelasi rol, il consacra definitiv. Il vede si Radu Beligan in Caligula si-l invita sa vina la Nationalul bucurestean. O face. Iata-l, deci, din 1970 - si pana in prezent - actor al primei scene romanesti.

In regia Malvinei Ursianu, a jucat in patru filme importante: "Serata" (1971), "Trecatoarele iubiri" (1974), "Intoarcerea lui Voda-Lapusneanu" (1979), "Linistea din adancuri" (1982). "Lapusneanu este rolul cel mai important pe care l-am avut in cinematografie. Roluri ca acestea apar in cariera unui actor de maximum doua-trei ori, privilegiate doar de sansa, ciclica as spune, a aparitiei unor opere de exceptie, caci rolul lui Lapusneanu, din filmul acesta, nu-i cu nimic mai prejos decat Hamletul lui Shakespeare sau decat Caligula lui Camus", povesteste actorul in cartea sa de eseuri "Sub masca actorului".

Un alt film de neuitat este "Adela" (1985), al lui Mircea Veroiu, unde il interpreta pe medicul Emil Codrescu, de care se indragosteste tanara Adela (Marina Pricopie).

George Motoi a primit premiul pentru întreaga activitate din partea Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) în 2011, Ordinul Meritul Cultural în rang de Cavaler, premiul de excelență acordat de Centrul Național al Cinematografiei pentru contribuția deosebită adusă la afirmarea filmului românesc, în 2002, diploma "Artist de Onoare al Filmului Românesc" în 2001, marele premiu al Festivalului de la San Remo, pentru filmul "Adela", după Garabet Ibrăileanu, regia Mircea Veroiu, premiul Festivalului Național de Teatru, pentru rolul Victor din "Pisica în noaptea Anului Nou", de Dumitru Radu Popescu, regia Val Mugur (Teatrul Național din Cluj).

Actorul a fost casatorit peste 20 de ani cu actrita Cezara Dafinescu, cu care a avut o fiica. George Motoi s-a recasatorit cu Gigliola Braileanu, actrita si ea a Teatrului National.

S-a stins din viata pe 4 martie 2015.

Filme cu George Motoi

Vezi filme

·         Palatul brancovenesc de la Mogosoaia (1998)

·         Terente - Regele bălților (1995)

·         Atac in biblioteca (1992)

·         Totul se plătește (1986)

·         Adela (1985)

·         Colierul de turcoaze (1985) - Deivos

·         Furtună în Pacific (1985)

·         Masca de argint (1985) - Lt. Devos

·         Miezul fierbinte al painii (1983)

·         Misterele Bucureștilor (1983)

·         Calculatorul mărturisește (1982)

·         Linistea din adancuri (1982)

·         Lumini și umbre: Partea II (1982)

·         Lumini și umbre: Partea I / Lumini și umbre (1981)

·         Trandafirul galben (1981) - Lt. Delvos

·         Al treilea salt mortal (1980)

·         Ancheta (1980)

·         Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980) - Alexandru Lăpuşneanu

·         Reteaua "S" (1980) - spionul X

·         Pentru patrie (1978) - Cap. Stefan Ionescu

·         Buzduganul cu trei peceți (1977) - Cancelarul Jojika

·         Instanța amână pronunțarea (1976) - Buzescu

·         Marele singuratic (1976) - inginerul horticultor Nicolae Moromete

·         Hyperion (1975)

·         Pe aici nu se trece (1975) - Reinhardt

·         Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - Damian Jder

·         Frații Jderi (1974) - Damian Jder din Lvov Trailer

·         Trecătoarele iubiri (1974)

·         Întoarcerea lui Magellan (1973)

·         Un august în flăcări (1973)

Serata (1971) George Motoi: 

Trecătoarele iubiri (1974)

Nu mai vreau sa-mi faceti bine! (1967) - Gheorghe Malarciuc

Furtuna - Alexandr Nicolaevici Ostrovski 1956

Gelozie - Sacha Guitry 1992

Locotenentul Dremov - Alexei Tolstoi 1984

SFATURI UTILE 4 Martie

DETOXIFIEREA DE PRIMĂVARĂ A ORGANISMULUI

Ingrediente necesare:

- 2 roșii

- o lămâie

- o rădăcină mică de țelină

- o radacină de 2-3 cm de ghimbir

- un ardei mic iute (optional, asta pentru persoanele care îl suportă)

Instrucţiuni:

Spală bine toate ingredientele, curăță de cojă țelina și ghimbirul, taie în bucăți mici toate ingredientele, apoi pune-le la storcător. La final, stoarce lămâia, amestecă bine și bea tot amestecul deodată. (dacă alegi să adaugi și ardeiul iute, pune-l la blender cu restul ingredientelor)

Bea acest amestec dimineața și nu uita să bei un pahar de apă după. Cura se urmează timp de 10 zile consecutive.

Această procedură "va pune la treaba" intestinele, va accelera metabolismul și va ajuta la eliminarea toxinelor acumulate de-a lungul iernii. 

GÂNDURI PESTE TIMP 4 Martie

Toma Caragiu – Citate: 3

A E Baconsky – Citate: 4

Veronica Porumbacu – Citate: 3

Nicolae Titulescu – Citate: 5