Mă găsiți zilnic cu noutăți la adresa
http//:dicuoctavian.blogspot.com/
REVISTA
IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE, NR 196
DIN 6 APRILIE 2018
ISTORIE
PE ZILE 6 Aprilie
Evenimente
·
46 i.I.Hr: In
bătălia de la Thapsus (în actuala Tunisie), forțele republicane conduse
de Caecilius Metellus Scipio și Marcus Porcius Cato (Cato cel Tânăr) au
fost infrante de forțele lui Iulius Cezar.
·
402: Are loc bătălia de
la Pollentia, dintre romani și Vizigoți. Romanii, conduși de generalul Stilicon, îi determină pe
adversari să se retragă și capturează familia liderului vizigot, Alaric. Alaric
(Alarich sau Ulrich, în latină Alaricus) s-a născut în jurul anului în anul 370
în Dobrogea de astăzi, în preajma Deltei Dunării, fie în insula Peuce
(dispărută azi, zona Babadagului), fie în castrul de la Platei Pegiae,
vizigoții fiind atunci foederati ai romanilor (castrul se găsește pe teritorul
actualei comune Dunavățu de Jos). În 401 Alaric a
invadat Italia, dar a fost învins de către Stilicon la Pollentia (Pollenza
modernă) pe 6 aprilie 402. O a doua invazie, de asemenea, s-a încheiat cu
înfrângerea în bătălia de la Verona, deși Alaric a forțat Senatul roman să-i
plătească o subvenție importantă. În timpul invaziei italiene a lui Radagaisus,
Alaric a rămas inactiv în Iliria. În 408, împăratul occidental Flavius Honorius
a ordonat executarea lui Stilicon și a familiei sale, pe fondul zvonurilor că
generalul a făcut o înțelegere cu Alaric. Honorius, apoi, a incitat populația
romană să masacreze mii de soții și copii ale goților care servesc în armata
romană. Deplasându-se rapid de-a lungul drumurilor romane, Alaric a jefuit
orașele Aquileia și Cremona și a devastat terenurile de-a lungul Mării
Adriatice. Liderul vizigot a asediat la Roma în 408, ca în cele din urmă,
Senatul să-i acorde o subvenție substanțială. În plus, Alaric a forțat Senatul
să elibereze toți cei 40.000 de sclavi goți din Roma.Honorius, cu toate
acestea, a refuzat să-l numească pe Alaric în calitate de comandant al Armatei
romane occidentale, iar în 409 vizigoții au înconjurat din nou Roma. Alaric a
ridicat asediul după proclamarea lui Attalus ca împărat al Vestului. Attalus
l-a numit magister utriusque militiae, dar a refuzat să-i permită să trimită o
armată în Africa. Negocierile cu Honorius s-au deteriorat, iar Alaric l-a
detronat pe Attalus în vara anului 410, și a asediat Roma pentru a treia oară.
Sclavii din Roma au deschis porțile pe 24 august, iar timp de trei zile trupele
sale au avut orașul la mila lor. Structural, clădirile nu au fost foarte
afectate. Jaful a fost însă cumplit. Averile cetățenilor au ajuns în mâinile
vizigotilor, foarte mulți romani au fost duși în sclavie. Mausoleul lui
Augustus și Hadrian a fost jefuit. Cenușa acestor împărați a fost aruncată în
vânt. Vizigoții au sustras o imensă cupă liturgică de argint din palatul Lateran. Cele mai importante două biserici,
Sfântul Petru și sfântul Paul, au scăpat. Cea mai afectată zonă a fost cea din
zona Porții Salaria. Bazilicile (a nu se confunda cu edificii religioase,
bazilica la origine este un tip de clădire laică) Aemilia și Julia au fost
incendiate. Pe marmura de la Aemilia se pot vedea pete verzi, acestea provin de
la monedele din bronz care s-au topit în acel incendiu. Sora împăratului, Galla
Placida, a fost luată și forțată să se mărite cu lidrul vizigot, Ataulf. Zeci
de mii de locuitori au părăsit orașul chiar și după terminarea jafului. Fiind
convinși că zidurile orașului nu îi mai puteau apăra, ei s-au refugiat în
zonele rurale sau în Africa. Acest fapt a ruinat economic Roma, grăbind
prăbușirea din 476. Istoricul Procopius ne relatează un episod tragi-comic
legat de jefuirea Romei. Împăratul Honorius, aflat în capitala de facto,
Ravenna, a fost informat de un eunuc de căderea Romei în mâinile barbarilor. Nu
foarte inteligentul împărat s-a gândit că este vorba de găina lui preferată
care purta exact același nume. “Cum s-a putut întâmpla una ca asta? Doar ce a
mâncat din palma mea”. După ce a fost informat că era vorba de oraș, a răsuflat
ușurat. Roma, după o perioadă lungă de glorie împotriva dușmanilor săi, era
acum la mila cuceritorilor săi externi. Toate aceste atacuri i-au adus lui
Alaric o prada imensa in aur si argint. El a mărșăluit spre sud în Calabria. A dorit să invadeze
Africa, care datorită cerealelor sale era cheia Italiei. O furtună i-a distrus
flota și mulți dintre soldații săi s-au înecat. Alaric a murit la scurt timp
după acea, în Cosenza, la vârsta de circa patruzeci de ani (presupunând din
nou, o naștere în jurul 370), iar trupul său si comorile au fost, conform
legendei, îngropat sub albia râului Busento. Prizonieri din Calabria au fost
folositi pentru a devia temporar fluxul râului Busento, lângă Cosenza. Busento
este un râu din Calabria, Italia care izvorăște din muntele Cocuzzo, fiind un
afluent al râului Crati. Alaric a fost pus pe calul său, înconjurat de o comoara și îngropat pe fundul râului. Râul a fost apoi restaurat
la cursul său normal, iar prizonierii au fost eliminați pentru a nu divulga
secretul. Legenda spune că tezaurul a constat din 25 de tone de aur și 150 de
tone de argint. Deși este puțin probabil ca vizigoții sa fi lăsat ascunsă
comoara atât de mult timp, este totusi posibilă si varianta a doua: comoara
este ncă ingropată acolo. Mai multi cautatori de comori au fost cercetări și în
anul 1965 a fost identificată o locație în care râul a fost deviat cu multe secole
înainte. Până la această dată nu există însă nici o dovadă istorică sau
înregistrare oficială că aurul și argintul a fi fost recuperate.
·
1199: Regele Richard I al Angliei moare de o infecție în urma îndepărtării unei
săgeți din umărul său.
·
1250: Regele
Ludovic al IX-lea al Frantei este infrant si luat prizonier in batalia de la
Fariskour impotriva musulmanilor egipteni, in timpul celei de-a
saptea Cruciade. În mai a fost răscumpărat pentru suma uriasa de 400.000 livre,
platita de Cavalerii Templieri. Odata cu aceasta infrangere, Cruciada a VII-a a
luat sfarsit.
·
1320: Scoția
își reafirmă independența prin semnarea Declarației de la Arbroath,
o scrisoare în limba latină prezentata Papei Ioan al XXII-
lea. In document era subliniat dreptul Scoției în calitate de stat independent
si suveran, de a recurge la acțiuni militare, atunci când ar fi fost
atacata. Se crede că Declaratia a fost scrisa în Abatia
Arbroath de Bernard de Kilwinning, atunci cancelar al Scoției și egumenul de
Arbroath, fiind semnata de cincizeci și unu magnați și nobili scotieni.
·
1327: Poetul italian Petrarca a văzut-o pentru prima dată pe Laura - iubirea sa
idealizată - în biserica Sf. Clara din
Avignon.
·
La 6 aprilie 1572 din
ordinul domnului Ioan Vodă del Viteaz al Moldovei, marele boier Ionasco Sbierea
şi un mare număr de partizani ai săi care uneltiseră împotriva domnului sunt
executaţi. Conspiraţia boierească organizată sub conducerea boierului
moldovean Ionascu Sbierea a fost sprijinită dinafară de şleahticii (boierii)
poloni, care urmarea înscăunarea din nou a lui Bogdan Lapuşneanu la tronul
Moldovei. Înăbuşirea complotului a avut consecinţe importante în divanul
domnesc, boierii neloiali domnului fiind înlocuiţi cu boieri credincioşi. Se
vadea în acest fel tendinţa domniei de a constitui o grupare boierească ataşată
politicii domnului Ioan. Marea boierime moldavă îşi intensifică însă acţiunile
ostile, astfel ca, Ia sfîrşitul anului 1572 şi începutul anului 1573, o nouă şi
puternică conspiraţie era gata să declanşeze un adevărat război civil.
Gravitatea ei se manifesta prin participarea la complot, alături de marii
boieri, şi a unor prelaţi, ca, de pildă, episcopii de Rădăuţi, arhimandriţi şi
egumeni ai mănăstirilor. Urmarea principală a înfrîngerii şi acestei noi
conspiraţii boiereşti a fost întărirea domeniului domnesc, prin confiscarea
averii "hiclenilor" şi a veniturilor multor mănăstiri în faţa
domniei.
·
1585: La 6/16 aprilie se încheie domnia lui Petru Cercel în Muntenia.
Domnitorul s-a remarcat prin reconstrucţia şi marirea curţii
domneşti de la Tîrgovişte si înălţarea unei monumentale biserici
paraclis.Aceasta a fost decorată ulterior cu pictură in timpul lui
Constantin Brîncoveanu, în anul 1702. Nascut la 29 august
1583, Petru Cercel a fost fiul natural al domnului muntean Patrascu cel
Bun. Porecla
sa, Cercel, venea de la cercelul pe care îl purta în ureche, după
moda curții domnitoare franceze, unde a stat un timp. Unele surse
spun ca după moartea lui Pătrașcu cel Bun, Petru Cercel a fost
surghiunit în Insula Rhodos și apoi a fost întemnițat într-o închisoare din
Siria. În intenția de a dobândi tronul tatălui său, al cărui moștenitor de
drept (legitimo herede) se considera, a călătorit la Viena, în 1575, cu scopul
de a apela la ajutorul împăratului Maximilian al II-lea. După decesul
împăratului Maximilian al II-lea a plecat din Austria în Italia, unde a
petrecut o perioadă la Genova și apoi la Roma. În 1579, Petru Cercel a ajuns la
Paris, unde a găsit sprijin pentru a convinge puterea de la Istanbul de
oportunitatea instalării lui pe tronul Țării Românești. În 1581, viitorul
voievod pleca din Paris spre Torino, trecând apoi prin Ferrara și Veneția,
ajungând în final la Istanbul, unde a petrecut doi ani. În urma intervențiilor
insistente, la 29 august 1583 a fost uns ca domn al Țării Românești. În 1584 a
mutat capitala Țării Românești de la Curtea de Argeș la Târgoviște. Petru
Cercel a reconstruit și amplificat Curtea Domnească din Târgoviște și a
ctitorit monumentala Biserică Domnească
·
1749: Constantin
Mavrocordat abolește șerbia
în Moldova, prin
redefinirea statutului vecinilor, care nu mai sunt considerați robi, ci țărani
fără pământ. Anterior, la 5 august 1746, se instituise aceeași reformă în Muntenia,
desființând rumânia. Constantin
Mavrocordat (n. 27 februarie 1711, Constantinopol – d. 23 noiembrie 1769, Iași)
a fost domn al țărilor române. În Țara Românească a domnit de șase ori:
septembrie 1730 – octombrie 1730; 24 octombrie 1731 – 16 aprilie 1733; 27
noiembrie 1735 – septembrie 1741; iulie 1744 – aprilie 1748; c. 20 februarie
1756 – 7 septembrie 1758 și 11 iunie 1761 – martie 1763 și în Moldova de patru
ori: 16 aprilie 1733 – 26 noiembrie 1735; septembrie 1741 – 29 iunie 1743;
aprilie 1748 – 31 august 1749 și 29 iunie 1769 – 23 noiembrie 1769.
·
1795: Apare prima carte românească de matematică, Aritmetica,
tipărită în Moldova și datorată episcopului de Hotin, Amfilohie Hotiniul.
·
1814: Dupa Bătălia de la Leipzig din 1813, Napoleon este
înfrânt de către o coalitie de cinci națiuni, este obligat să abdice fara
conditii și este exilat în insula Elba.
·
1848: S-a declansat razboiul prusaco-danez in urma intrarii trupelor
prusace in Schleswig si Holstein
·
1874: La Bucureşti,
România, se instituie prin decret Comisia monumentelor publice, avînd drept
scop conservarea monumentelor publice din România.
·
1877: Este emis
decretul de mobilizare generală a armatei române, care aduce sub arme
aproximativ 100 000 de oameni. Mobilizarea pentru Războiul de Independenţă a
României s-a încheiat la 15 aprilie, trupele ocupînd iniţial poziţii de apărare
pe Dunăre.
·
1896: Are loc la
Atena ceremonia de deschidere a primelor Jocuri Olimpice Moderne, la 1.500 de
ani după ce ele au fost interzise de împăratul Teodosiu I.
·
1903: Apare în Sămănătorul poezia În Luxemburg, semnată Dimitrie Anghel.
·
1909: Exploratorul american Robert Peary,
asistentul Matthew Henson și patru eschimoși ajung la ceea ce au stabilit că
este Polul Nord.
·
1913: S-a
înființat, la București, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale
(Academia de Studii Economice), prima instituție de învățământ superior
economic din România.
·
1917: Statele Unite
declară război Germaniei, de partea Angliei si Frantei, grabind astfel
sfarsitul primului razboi mondial.
·
1917: La Chişinău s-a
desfăşurat Congresul Cooperatorilor din Basarabia, care s-a pronunţat pentru
autonomia Basarabiei
·
1919 - România şi Cehoslovacia stabilesc relaţii
diplomatice.
·
1934 -
Ford introduce în premieră o dotare pe care nu aveţi cum să nu v-o aduceţi
aminte din filmele care au ca subiect perioada anilor '50 şi '60, anvelopele cu talon
alb. Iniţial au existat şi anvelope albe pentru modelele de lux, dar acestea
fiind fabricate doar din cauciuc natural ofereau o aderenţă şi o rezistenţă
scăzută. Astfel a trebuit să se introducă şi negru de fum în reţetă pentru a
depăşi aceste neajunsuri. Astfel Ford a introdus în 1934 pneurile cu
talon alb, care aveau un strat de contact cu şoseaua ce avea în compoziţie
negru de fum şi pereţii laterali albi, fiind o interpretarea mai elegantă a
pneului. În anii de glorie ai rock'n' roll-ului aceste anvelope au devenit o
imagine emblematică a maşinilor elegante şi
probabil nu ne-am putea imagina prima generaţie Corvette fără gumele albe.
·
1941: Se organizeaza
Recensămîntul general al populaţiei României. Potrivit recensămîntului,
populaţia era de 13 537 757 persoane, fapt explicabil prin pierderile
teritoriale din 1940, cînd în mai puţin de trei luni numărul locuitorilor s-a
diminuat cu 6 829 238 persoane, ceea ce reprezenta 34% din totalul populaţiei,
iar teritoriul s-a micsorat cu 99 928 km2, adică 33,7% din suprafaţa ţării.
Structura etnică a populaţiei: români: 11 827 110 (87,4%), germani: 542 326
(4%), unguri: 407 188 (3%), alţii şi nedeclaraţi: 759 184 (5,6%). Ulterior,
după eliberarea Basarabiei, Bucovinei de Nord și ținutului Herța, a fost
realizat și recensământul pentru aceste regiuni (toamna lui 1941), dar și
pentru Transnistria (decembrie 1941).
·
1941: Al Doilea
Război Mondial: Germania nazistă declanseaza invazia Regatului Iugoslaviei
(Operatiunea 25), și invazia Greciei ( Operatiunea Marita).
·
1949 - Biroul Politic al CC al PCUS adoptă
hotărîrea “cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldoveneşti a
chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor
germani, persoanelor care au colaborat cu organele de poliţie germane şi
româneşti, a membrilor partidelor şi organizaţiilor profasciste, a gardiştilor
albi, a membrilor sectelor ilegale şi a familiilor lor”.
·
1954 - Începe procesul intentat lui Lucreţiu
Pătrăşcanu, care se va termina la 13.04.1954 şi în urma căruia este condamnat
la moarte.
·
1968 - Echipa masculină de handbal “Steaua”
Bucureşti cucereşte Cupa Campionilor Europeni.
·
1968 - Declaraţia guvernului român de solidaritate
cu lupta poporului vietnamez.
·
1971 - The Rolling Stones anunţă înfiinţarea
propriei case de discuri, The Rolling Stones records.
·
1973 - Are loc premiera filmului “Veronica”, o
feerie muzical-coregrafică în regia Elisabetei Bostan (actori: Lulu Mihăescu,
Margareta Pîslaru, Dem Rădulescu).
·
1974: La Brighton, Marea Britanie,
formația ABBA câștigă
cea de-a 19-a ediție a Eurovision–ul
pentru Suedia cu
piesa Waterloo!
·
1990: Ion Rațiu
este ales președinte al Partidului National Țaranesc Crestin-Democrat din
Romania. Ion Augustin Nicolae Rațiu (n. 6 iunie 1917, Turda – d. 17
ianuarie 2000, Londra)
·
1992: A început asediul orașului Sarajevo de
către armata sârbă condusă de Slobodan Miloșevici. În aceeași zi, Comunitatea europeana recunoștea
independența Bosniei–Herțegovina.
·
1994 - Pe aeroportul din capitala ruandeză Kigali
se prăbuşeşte un avion care-i avea la bord pe preşedintele Ruandei, Juvenal
Habyarimana, şi pe omologul său din Burundi, Cyprien Ntaryamira, ca urmare a
unui atac cu rachete. Toţi cei 12 pasageri ai avionului sunt ucişi. După
atentat, întreaga ţară intră într-un război civil, de mai multe luni, care
provoacă, conform estimărilor ONU, aproximativ 1,5 milioane de victime.
·
1998 - Secţia Militară a Curţii Supreme de Justiţie
a început procesul generalilor Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac,
acuzaţi de omor deosebit de grav şi tentativă la omor deosebit de grav, în
legătură cu reprimarea manifestanţilor timişoreni, în decembrie 1989.
·
1999 - NATO respinge ca insuficientă propunerea de
încetare a focului făcută de preşedintele iugoslav, Slobodan Miloşevici.
Aviaţia NATO bombardează regiunea capitalei provinciei Kosovo, Priştina.
·
2005: Președintele SUA
George W. Bush, Prima Doamnă Laura Bush, foștii președinți George H. W. Bush și
Bill Clinton, Secretarul de Stat Condoleezza Rice și Șeful Major al Casei Albe
Andrew Card își aduc omagiile lor Papei Ioan Paul al II-lea în Biserica Sf.
Petru
·
2009: A avut loc un cutremur
devastator care a zguduit
centrul Italiei, în
special orașul L'Aquila.
·
2012: Statul
Azawad isi declară independența. Este un stat nerecunoscut care si-a
declarat unilateral independenta după un conflict în care Miscarea
Nationala pentru Eliberarea Azawadului (MNEA) și alte grupari rebele au
învins armata statului african Mali. MINEA controlează regiunile Tombouctou,
Kidal, Gao și o parte din regiunea Mopti, recunoscute pe plan
internațional ca fiind parte a Republicii Mali. Statul autoproclamat
Azawad are granițe cu Mali și Burkina Faso la sud, Mauritania la vest și
nord-vest, Algeria la nord și Niger la est și sud-est. Gao este capitala și cel
mai mare oraș.
Nașteri
·
1483: S-a nascut in
Urbino, in Italia de azi, Rafael Sanzio, cunoscut și ca Rafael (decedat la 6
aprilie 1520 la Roma), pictor și arhitect de seamă al Renașterii italiene, unul
din cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor. Rafael Sanzio, cunoscut și ca
Rafael sau Raffaello (n. 6 aprilie 1483, Urbino – d. 6 aprilie 1520, Roma) a
fost un pictor și arhitect de seamă al Renașterii italiene, unul din cei mai
mari artiști ai tuturor timpurilor, iar moartea sa prematură a pus capăt unei
cariere excepționale.
·
1632: Maria
Leopoldine de Austria, împărăteasă a
Sfântului Imperiu Roman (d. 1649)
·
1660: Johann
Kuhnau, compozitor și organist german
(d. 1722)
·
1671: Jean-Baptiste
Rousseau, poet francez (d. 1741)
·
1686: Safta Brâncoveanu –
Crețulescu (6 aprilie 1686 – 7 aprilie 1747). Safta este cel de
al saselea copil si a patra fata din familia domnitorului Constantin Voda
Brancoveanu. Ea s-a nascut in anul 1686 la 6 aprilie si a decedat in 1747,
traind 61 de ani. Cand implinea frageda varsta de 14 ani, in anul 1700, la 29
mai ea se casatori cu Iordache Cretulescu, mare logofat. In documentele
istorice il mai gasim si cu numele de Radu Cretulescu. La casatorie ea primeste
ca zestre obiecte mobile (bijuterii), argintarie, scule, animale. Ea mai
primeste si 10 mosii. Sotul ei Iordache Cretulescu era ruda cu ea, ca var de
gradul III al lui Constantin Voda, pe de o parte, prin bunica sa – Maria
Cantacuzino, sora cu Serban Voda si cu Stanca Brancoveanu – el era si var de
gradul al doilea al domnitei Safta si de aici, deci, aceiasi dublare a
inrudirilor. Impreuna cu sotul ei, ea ridica in 1722, la opt ani dupa tragicul
sfarsit al familiei Brancoveanului de la 15 august 1714 de pe malul Bosforului
(Istanbul), - o biserica in Bucuresti, care poarta numele familiei. Acest
ginere al Brancoveanului, fiul logofatului Parvu si al Visei, cari murisera
tineri si, crescut la Curte, era asa de bine inzestrat cu insusiri
sufletesti, incat „toti boierii il aveau in evlavie; putin cari nu-l iubeau, si
aceia se rusinau de el cand il vedeau”304 ei au lasat, prin
fiul lor, Constantin, botezat de bunic, si prin fratii lui, urmasi. Atanasie de
Antiohia a fost cel care a facut slujba la casatoria Domnitei Safta cu Iordache
Cretulescu
·
1741: Nicolas Chamfort,
scriitor francez (d. 1794)
·
1765: Carol Felix, rege al Sardiniei (d. 1831)
·
1773: James Mill, filosof și istoric scoțian (d. 1836)
·
1812: Aleksandr Herzen,
scriitor rus (d. 1870)
·
1826 - S-a născut pictorul simbolist francez
Gustave Moreau (“Jupiter şi Semele”, “Atenienii eliberaţi de Minotaur”,
“Licornii”) (m.18.04.1898).
·
1853 -
Emile Jellinek, cel care a "năşit" automobilele Mercedes, se
naşte în această zi în Leipzig, Germania. Neamţul era unul dintre antreprenorii
de succes care a văzut noi oportunităţi în comercializarea de automobile.
Acesta a cumpărat în 1897 un automobil de la Daimler Motoren Gesellschaft,
compania fondată în 1890 de Goettlieb Daimler. În 1898 a mai cumpărat două
automobile Daimler Phoenix, primele modele de stradă cu motoare cu patru
cilindri, şi astfel a început comerţul cu maşini, comercializate partenerilor
săi potenţi. În acelaşi timp şi concura cu modelele Daimler în curse şi i-a
comandat lui Wilhelm Maybach să facă o maşină de curse şi mai rapidă, pe care
să o numească după fiica sa de 11 ani Mercedes. Primul model Mercedes i-a
fost livrat în Decembrie 1900 şi era propulsat de un motor de 35 CP. Jellinek
şi-a inaugurat maşina la o cursă în Nice, Franţa, acolo unde a reuşit să se
impună detaşat, făcând cunoscut Mercedes la nivel continental. Brandul Mercedes
a fost oficial înregistrat în 1902, iar în 1903 pentru a sublinia faptul că el
a botezat această marcă ce avea să devină celebră, Jellinek şi-a schimbat
numele de familie în Jellinek Mercedes. Emile s-a retras din fenomenul auto în
1908, abandonând cursele auto, şi conducând din umbră afacerile. Germanul a
trecut în nefiinţă pe data de 21 Ianuarie 1918, la vârsta de 64 de ani.
·
1883: Charlie Roberts,
fotbalist englez (d. 1939)
·
1888: Hans Richter (artist), avangardist german (d. 1976)
·
1898: Jeanne Hébuterne, pictor francez, soția lui Amedeo Modigliani (d. 1920)
·
1901 - S-a născut compozitorul Paul Jelescu (“Suită
de colinde”, “Sonată în stil clasic”, “Leagănul”).
·
1907 - S-a născut Bogdan Amaru, prozator, dramaturg
şi eseist (m.27.10.1936).
·
1920: S-a
nascut printesa Alexandra Caradja; (d. 1997) Caradja, Karadja sau Caragea
(cunoscuta și sub numele Caratzas/ Karatzas) este o familie nobilă de origină
greco-bizantină (fanariotă), ai cărei membri au ocupat de-a lungul timpului
importante funcții în cadrul Imperiului Otoman. Familia s-a stabilit la
sfârșitul secolului al XVI-lea în Principatele Dunărene, unde au avut doi
reprezentanți pe tronul Munteniei. Descendenții acestei familii trăiesc
actualmente in Germania si România. In România există și familii cu numele de
Caragea care nu sunt înrudite cu familia princiară Caradja. Familia Caradja
este de origină bizantina, probabil din capitala Constantinopol. Primul membru
al familiei este atestat istoric în opera Alexiada a Anei Comnena. În 1091
Argyros Karadja (sau Karatzas) este trimis în Dalmația de către Alexios I și
numit duce de Durrës și duce de Philippopolis în 1094 În anul 1453, legat de
evenimentele care au precedat și au urmat cuceririi Constantinopolului,
Eustache Karadja este menționat ca intermediar între patriarhul Gennadius II
Scholarius și sultanul Mehmed al II-lea Fatih. În 1591 Constantin Caradja a
fost numit mare postelnic în Moldova, fiind primul membru al familiei atestat
istoric in principate. Începând cu această generație, arborele genealogic al
familiei se poate reconstrui în totalitate. Nepotul lui Constantin, postelnicul
Jean Karadja a fost prezent în Muntenia, unde a ctitorit mânăstirea Slobozia.
Iar în Moldova a înalțat biserica Sfântul Sava din Iași în 1625.
·
1927 - S-a născut Gerry Mulligan, saxofonist,
compozitor şi şef de orchestră de jazz american.
·
1929 - S-a născut André Previn, dirijor, compozitor
şi pianist american. A fost dirijor şef şi director muzical al “London Symphony
Orchestra”.
·
1930: Alexandru George,
critic și istoric literar, prozator și traducător român
·
1933 - S-a născut scriitoarea Maria Toth (“Douăzeci
de ani de dragoste”, “Dincolo de prag”).
·
1938 - S-a născut Merle Haggard, cântăreţ, chitarist,
violonist şi compozitor country american.
·
1938 - S-a născut Hedy West, cântăreaţă, chitaristă
şi compozitoare americană.
·
1941: Vasile Vlad, poet
român
·
1941: Sa nascut Gheorghe
Zamfir, celebru naist român, membru al Societății Compozitorilor din Franța din
anul 1972.
·
1943 - S-a născut Julie Rogers (Julie Rolls),
cântăreaţă britanică.
·
1944 - S-a născut Michelle (Holly) Gilliam
Phillips, vocalistă americană (Mamas & Papas).
·
1947 - S-a născut Tony Connor, baterist britanic
(Audience, Jackson Heights, Hot Chocolate).
·
1949: Horst Störmer,
fizician american, laureat al Premiului
Nobel
·
1952 - S-a născut Patrick Hernandez, cântăreţ şi
compozitor belgian.
·
1956: Florin Nicolae
Muntean, politician român
·
1962 - S-a născut Stan Cullimore, chitarist,
vocalist şi compozitor britanic (The Housemartins).
·
1962 - S-a născut Michael Damian, cântăreţ, clăpar,
compozitor şi actor american.
·
1973 - S-a născut scriitoarea Rhea Cristina (“22 de
martori la destin”).
·
1979: S-a nascut
cantaretul roman de hip-hop
.
·
1988: Cezar Lungu,
fotbalist roman
Decese
·
885: A murit Metodiu (820-885), carturar si sfant, originar din Salonic,
care impreuna cu fratele sau Chiril, a raspandit crestinismul, incepand din
anul 863, in Panonia si Moravia si a tradus din greaca in slava Biblia si
numeroase carti bisericesti. Originea fratilor Chiril si Metodiu din
Salonic a dat naștere la ipoteza că acești apostoli ai slavonismului ar fi
putut să se tragă din românii macedoneni. Ei și-au consacrat viața misionariatului
de evanghelizare a popoarelor slave (convertirea la creștinism). Alfabetul
chirilic a fost folosit la scrierea textelor redactate în limba slavă veche
(paleoslavă), începând din secolul al IX-lea, apoi în medioslavă, precum și în
limba română, începând din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. Are
43 de semne slave, din care 27 au și valoare numerică (slavo-cifre).
·
1199: A murit
regele Richard I al Angliei; (n.8 septembrie 1157). Richard I (n. 8
septembrie 1157, d. 6 aprilie 1199) a fost rege al Angliei în perioada
1189-1199. Era cunoscut și sub numele de Richard Inimă-de-Leu datorită
reputației sale de mare lider militar. Moartea i-a fost provocata de o infecție
în urma îndepărtării unei săgeți din umărul său. A domnit intre anii 1189-1199
, fiind cunoscut și sub numele de Richard Inimă-de-Leu datorită reputației sale
de mare lider militar.
·
1490: Se stinge din viaţă regele Ungariei, Matei Corvin (n. 1443), fiul
lui Iancu de Hunedoara. Matia Corvin (n. 23 februarie 1443, Cluj – d. 6 aprilie 1490,
Viena), născut Matia de Hunedoara, cunoscut și ca Mateiaș în cronicile Moldovei
sau Matei Corvin a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. A condus
Regatul Ungariei între anii 1458-1490. A fost unul dintre cei mai mari regi
ai Ungariei. A condus Regatul Ungariei între anii 1458-1490. Matia a fost
instruit în italiană. Descoperind realizările Renașterii, a început să
promoveze influențele culturale italiene în Ungaria. Buda, Esztergom,
Székesfehérvár și Visegrád au fost printre orașele care au beneficiat de stabilirea
unui sistem de sănătate publică și educație, precum și a unui nou sistem
juridic sub domnia lui Matia Corvin. S-a dovedit a fi un generos mecena al
artiștilor din Italia (ex. Galeotto Marcio) și Europa de Vest, care s-au strâns
la curtea sa. Biblioteca sa, Bibliotheca Corviniana, era cea mai mare colecție
europeană de cronici istorice și lucrări filosofice și științifice din secolul
al XV-lea, numărând peste 5.000 de exemplare, fiecare exemplar valorând mai
mult de 1.000 florini de aur. Domnia sa este considerată ca fiind unul dintre
cele mai glorioase capitole ale istoriei Ungariei, marcate prin campanii
militare victorioase ale temutei sale Fekete sereg („Armata neagră”). Ungaria a
cunoscut în timpul domniei sale cea mai vastă întindere din istoria sa (la vest
din sud-estul Germaniei până în Dalmația, iar la est din Polonia, – excluzând
Moldova și Țara Românească – până în Bulgaria de astăzi). A condus în uniune
personală Regatul Moraviei, Silezia și Luzația (Lausitz) (toate trei
1468/1469/1479-1490) și Austria Inferioară (1477/1485-1491). Vorbea maghiara,
italiana, croata, latina și mai târziu germana, ceha, slovaca, precum și alte
limbi slave. Regele Matia este amintit și astăzi, în multe istorisiri și
cântece populare, ca un conducător foarte înțelept și drept. Însemnele
heraldice ale lui Matia Corvin prezentate în manuscrisul german al cronicarului
ungur Ioannes de Thurocz (Thuróczy János), datat 1490. Matia Corvin a fost cel
care a ordonat întemnițarea domnitorului Munteniei Vlad al III-lea (Țepeș),
când acesta, urmărit de armata otomană, i-a cerut ajutorul. Dar tot Matia l-a
ajutat pe Vlad să recucerească tronul Țării Românești (Valahiei) de la Laiotă
Basarab. Ulterior, după ce Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei a încheiat
pacea cu Regele Cazimir al Poloniei, Matia l-a atacat pe Ștefan, dar a fost
înfrânt în lupta de la Baia, oastea sa retrăgându-se, urmărită de cea a lui
Ștefan, iar Matia a fost rănit în această luptă de trei săgeți și o lovitură de
lance. La moartea sa, tronul
Ungariei este preluat de Vladislav al II-lea (1490-1516), fiul regelul polon
Cazimir al IV-lea Jagello, care se căsătoreşte cu Beatrice, văduva lui Matei
Corvin
·
1528: A murit
gravorul și pictorul renascentist german Albrecht Dürer (n. 1471).
·
1572: Din ordinul domnului Ioan Vodă del Viteaz al Moldovei, marele boier
Ionasco Sbierea şi un mare număr de partizani ai săi care uneltiseră împotriva
domnului sunt executaţi. Conspiraţia boierească organizată sub conducerea
boierului moldovean Ionascu Sbierea a fost sprijinită dinafară de şleahticii
(boierii) poloni, care urmarea înscăunarea din nou a lui Bogdan Lapuşneanu la
tronul Moldovei. Înăbuşirea complotului a avut consecinţe importante în divanul
domnesc, boierii neloiali domnului fiind înlocuiţi cu boieri credincioşi. Se
vadea în acest fel tendinţa domniei de a constitui o grupare boierească ataşată
politicii domnului Ioan. Marea boierime moldavă îşi intensifică însă
acţiunile ostile, astfel ca, Ia sfîrşitul anului 1572 şi începutul anului 1573,
o nouă şi puternică conspiraţie era gata să declanşeze un adevărat război
civil. Gravitatea ei se manifesta prin participarea la complot, alături de
marii boieri, şi a unor prelaţi, ca, de pildă, episcopii de Rădăuţi,
arhimandriţi şi egumeni ai mănăstirilor. Urmarea principală a înfrîngerii şi
acestei noi conspiraţii boiereşti a fost întărirea domeniului domnesc, prin
confiscarea averii “hiclenilor” şi a veniturilor multor mănăstiri în
faţa domniei.
·
1829 - A murit Niels Henrik Abel, matematician
norvegian, pionier în dezvoltarea unor ramuri ale matematicilor moderne
(n.05.08.1802).
·
1912 - A murit poetul italian Giovanni Pascoli,
excelent exeget al operei lui Dante (volumele de poezie “Cântece din
Castelvecchio”, “Poeme italice”) (n.31.12.1855).
·
1971: A decedat
compozitorul, pianistul si dirijorul rus, Igor Fiodorovici Stravinski (n. 1882).
·
1984:
A murit poetul roman Virgil Carianopol. S-a nascut pe 29 martie 1908
la Caracal. Este fiul Atenei (născută Popescu) şi al lui Grigore
Carianopol, funcţionar de tribunal. A fost strănepotul, după mamă, al lui Iancu
Jianu. A urmat ”Liceul Ionită Assan” din urbea-i natală, până
ce a absolvit clasa III-a, când a lasat baltă si învătătură şi tot,
şi a plecat în lume, cu toate ca abia împlinise patrusprezece ani. După ce
trece timp de doi ani printr- o multime de peripeţii, este prins,
când voia să treacă granita cehoslovacă. Ajunge elev al Şcoalei de artificieri
dela Arsenalul Armatei (1924-1930). Între 1934 şi 1938 audiază
cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Lucrează ca angajat
civil în diferite servicii ale armatei. Debutează în 1928 în revista „Vraja”,
şi editorial în 1931, cu volumul Flori de spini. A scris versuri
avangardiste(Un ocean, o frunte in exil), lirica neoclasica,
traditionalista(Elegii si elegii) si poezii in care exalta sentimentul
national ( Stergar Romanesc); memorialistica ( Scriitori care au devenit
amintiri). Colaborează cu versuri, articole, cronici literare la „Revista
scriitoarelor şi scriitorilor români”, „Universul literar”, „Viaţa literară”,
„Azi”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Meşterul Manole”, „Arta” etc. A mai semnat
cu pseudonimele V. Olteanu, V. Jianu, Virgil Călugăru, V. Cariopol, Vicar, Rac.
In timpul regimului comunist face închisoare politică la Aiud şi
Periprava din 1956 până în 1963.
·
1992: A decedat
Isaac Asimov, cunoscut autor de romane science fiction de origine
rusă-evreiasca (n. 1920).
·
1994: Președinții din
Rwanda și Burundi și-au pierdut viața într-un accident aviatic.
·
2000: A murit Sorin
Moisescu, președintele Curții Supreme de
Justiție și fost procuror general al României
·
2002: A decedat Petru Dumitriu, prozator român (n. 1924). Tatăl
său, Petre Dumitriu, căpitan (colonel după alte surse), era român, în timp ce
mama, Maria-Theresia (născută von Debretzy), făcea parte din mica nobilime
secuiască, dar vorbea, atât cu soțul ei, cât și cu fiul, mai mult în
franțuzește și, de aceea, franceza i-a fost scriitorului, din copilărie, o a
doua limbă. Face școala primară și un an de gimnaziu la Orșova. Liceul l-a
absolvit la Târgu-Jiu în 1941. Începe studii de filosofie, cu o bursă
bursă „Humboldt”, la Universitatea din München (1941-1944) dar le întrerupe din
cauza evenimentelor din 23 august 1944. Debutează în „Revista Fundațiilor
Regale” cu Nocturnă în München în 1943. Desi era in relatii foarte bune cu mai marii
comunisti ai timpului, Gheorghiu Dej si Ion Gheorghe Maurer, fuge in 1960
din Romania in Germania, neputandu-se impaca cu rigorile comunismului si
cu cenzura. Intrebat dupa Revolutie unde se considera acasa. Abia în 1996 a
avut tăria să revină în țară. Era obsedat, la propriu, de groaza de
Securitate si de teama că n-ar mai putea să se întoarcă.
Sfârșitul vietii l-a găsit lucrând la o carte foarte mare,
intitulată Structurile răului. A trait si a murit cu convingerea ca
traim intr-o lume a raului. Printre
cele mai cunoscute opere ale sale se numara:
· Pasărea furtunii, 1957
· Bijuterii de familie, 1949
· Drum fără pulbere, 1951
· Cronică de la câmpie, 1955
· Cronica de familie, 1957
· Incognito, Éditions du Seuil, 1962
·
2005: Rainier al
III-lea de Monaco (n. 1923)
·
2014: A decedat
popularul actor de cinema american Mickey Rooney; (n. 23 septembrie
1920). A fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor și Premiul
Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar.
Sărbărori
·
În calendarul ortodox: Sfânta și Marea Vineri – Zi aliturgică (Denia Prohodului
Domnului); Sf Sfințit Mc Irineu, episcop de Sirmium; Sf Ier Eutihie, patriarhul Constantinopolului; Sf Cuv
Grigorie Sinaitulși Platonida
- În calendarul romano-catolic: Sf. Marcelin din
Cartagina, martir
- Ziua Internațională a Sportului pentru Dezvoltare
și Pace
RELIGIE
ORTODOXĂ 6 Aprilie
Sfânta și
Marea Vineri – Zi aliturgică (Denia Prohodului Domnului); Sf Sfințit Mc Irineu,
episcop de Sirmium; Sf Ier
Eutihie, patriarhul Constantinopolului; Sf Cuv Grigorie Sinaitulși Platonida
Sfânta și
Marea Vineri – Zi aliturgică (Denia Prohodului Domnului)
Creștinii
ortodocși se află în Sfânta și Marea Vineri, numită în popor și Vinerea
Neagră sau Vinerea Seacă, deoarece mulți credincioși țin post
negru.
Conform
Sinaxarului în Sfânta și Marea Vineri se prăznuiesc sfintele și mântuitoarele
și înfricoșătoarele
Patimi ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos:
scuipările, lovirile peste față, palmele, insultele, batjocurile, haina de
porfiră, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița și înainte de toate
Crucea și moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai
face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul
recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El.
Denia Prohodului Domnului la
Catedrala Patriarhală
Sf Sfințit
Mc Irineu, episcop de Sirmium
Sfântul Mucenic Irineu (grec. Irineu) a fost
episcop în Cetatea Sirmium (astăzi Sremska Mitrovița, Serbia), din provincia
romană Pannonia Inferioară, răspândind cu succes creștinismul în acele ținuturi
și călăuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii. Pe vremea marii persecuții
împotriva creștinilor declanșată la ordinul împăratului Dioclețian,
mărturisindu-și în continuare credința în Hristos și refuzând închinarea la
idoli, Irineu a fost chinuit și martirizat prin decapitare, la 6 aprilie 304.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 6 aprilie, ziua în care și-a dat
viața pentru credința creștină.
In fiecare an, la 6
aprilie, Biserica noastră savarseste pomenirea Sfantului Mucenic Irineu, cel
care a fost episcop de Sirmium in timpul domniei imparatului roman Diocletian
(284-305). Informatii pretioase despre viata bisericeasca a primelor comunitati
crestine ne-au ramas din asa-numitele "Acte martirice", documente
intocmite dupa procesele de judecata ale celor ce au patimit pentru credinta
lor.
Astfel, aceste izvoare pastrate in limba latina sunt, astazi, adevarate tezaure impregnate de informatie, cu detalii despre prinderea crestinilor, interogarea lor, dialoguri intre mucenici si prigonitori, rugaciuni rostite de cei ce patimeau, dar si nume de persoane, toponime sau hidronime ce pot localiza istoric si geografic evenimente ale Bisericii primare. Dintr-un astfel de Act martiric aflam ca Sfantul Irineu era episcop in scaunul de la Sirmium si a fost judecat si condamnat la moarte de Probus, guvernatorul provinciei.
Astfel, aceste izvoare pastrate in limba latina sunt, astazi, adevarate tezaure impregnate de informatie, cu detalii despre prinderea crestinilor, interogarea lor, dialoguri intre mucenici si prigonitori, rugaciuni rostite de cei ce patimeau, dar si nume de persoane, toponime sau hidronime ce pot localiza istoric si geografic evenimente ale Bisericii primare. Dintr-un astfel de Act martiric aflam ca Sfantul Irineu era episcop in scaunul de la Sirmium si a fost judecat si condamnat la moarte de Probus, guvernatorul provinciei.
Cetatea Sirmium se
afla in provincia romana Pannonia Inferioara, langa Singidunum (Belgradul de
astazi) si era resedinta imparatului Galeriu, ginerele lui Diocletian. Acea
zona geografica era locuita, in principal, de stramosii nostri daco-romani si
de traci romanizati. Provinciile dunarene ale Illyricului, in care crestinii
erau numerosi, au fost ocupate de soldati randuiti sa puna in aplicare
decretele imperiale de persecutare a crestinilor, sub conducerea guvernatorului
Probus. Printre crestinii arestati si adusi la judecata s-a numarat si Irineu,
tanarul episcop al cetatii Sirmium. Acesta era casatorit si avea copii mici,
intrucat atunci episcopii erau fie monahi, fie casatoriti. Regula privitoare la
celibatul episcopilor avea sa fie prevazuta mai tarziu, in cadrul Sinoadelor
Ecumenice.
Pentru credinta sa
in Hristos, episcopul Irineu a fost adus in fata guvernatorului Probus, care
i-a spus ceea ce se spunea fiecarui crestin in acea perioada: fie isi pastreaza
viata, ca pagan, fie va muri, ca alti crestini. La porunca de a jertfi zeilor,
Probus s-a lovit de refuzul staruitor al tanarului episcop. Pentru aceasta, a
fost supus la chinuri, dar pe toate le rabda cu puterea rugaciunii. Si au venit
cei apropiati lui, parintii, sotia si copiii sai, care, vazand ce suferinte
indura, il sfatuiau sa se supuna poruncii imparatului. Tuturor le-a raspuns
prin cuvintele Domnului Hristos: "De cel ce se va lepada de Mine in fata
oamenilor si Eu Ma voi lepada de el in fata Tatalui Meu, Care este in
ceruri".
Dupa care a fost din nou aruncat in inchisoare si chinuit. Guvernatorul Probus, iscusit in a apela la grijile lumesti pentru a-i face pe crestinii slabi sa renunte la credinta ca sa-si salveze viata, l-a mai ispitit o data, folosindu-se de copiii sai. I-a spus sa jertfeasca idolilor pentru ei, ca sa nu ramana orfani. Nici aceasta ultima incercare nu a reusit, astfel ca Probus a dat sentinta de condamnare: sa fie aruncat in raul Sava, un afluent al Dunarii. Singura dorinta a episcopului Irineu a fost sa fie ucis cu sabia, ca toti sa cunoasca "in ce fel s-au deprins crestinii sa dispretuiasca moartea pentru credinta lor in Dumnezeu".
Dupa care a fost din nou aruncat in inchisoare si chinuit. Guvernatorul Probus, iscusit in a apela la grijile lumesti pentru a-i face pe crestinii slabi sa renunte la credinta ca sa-si salveze viata, l-a mai ispitit o data, folosindu-se de copiii sai. I-a spus sa jertfeasca idolilor pentru ei, ca sa nu ramana orfani. Nici aceasta ultima incercare nu a reusit, astfel ca Probus a dat sentinta de condamnare: sa fie aruncat in raul Sava, un afluent al Dunarii. Singura dorinta a episcopului Irineu a fost sa fie ucis cu sabia, ca toti sa cunoasca "in ce fel s-au deprins crestinii sa dispretuiasca moartea pentru credinta lor in Dumnezeu".
Conform Actului
martiric, a fost adus la locul de osanda - podul lui Basent -, de unde a
inaltat o frumoasa rugaciune: "Doamne, Iisuse Hristoase, Care ai binevoit
sa patimesti pentru mantuirea lumii, fa sa se deschida cerurile Tale, ca
ingerii sa primeasca sufletul robului Tau Irineu, cel ce moare pentru numele
Tau si pentru poporul Tau, care sporeste in Biserica Ta universala din Sirmium.
Iti cer si ma rog milostivirii Tale sa ma primesti si pe mine si sa binevoiesti
a-i intari si pe acestia in credinta Ta". Astfel, fiind taiat de ostasi cu
sabia, a fost aruncat in raul Sava, in ziua de 6 aprilie, anul 304.
Conform unor
Martirologii, la doar trei zile dupa martirizarea episcopului Irineu, a fost
ucis cu sulita tanarul Dimitrie, diaconul acestuia. Nu a trecut mult timp si a
venit anul 313, cand Sfantul Imparat Constantin cel Mare a acordat libertate
religioasa crestinilor. Astfel, moastele sfintilor puteau fi cinstite in
biserici fara teama chinurilor.
Moastele mucenicului Dimitrie au primit darul unor vindecari minunate de boli si neputinte. Dupa mai bine de un secol, prefectul Leontiu al Illyricului a ridicat in cinstea lui doua biserici: una in Tesalonic, in care i-a asezat sfintele moaste in ziua de 26 octombrie 413 si una in Sirmium, oras pe care slavii aveau sa-l numeasca, pana astazi, Mitrovita, dupa numele sau. Unii istorici socotesc ca Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir, praznuit de Biserica la 26 octombrie, nu este altul decat diaconul Dimitrie din Sirmium. Pomenirea lui la acea data s-ar datora faptului ca in acea zi i-au fost asezate sfintele moaste in biserica din Tesalonic.
Moastele mucenicului Dimitrie au primit darul unor vindecari minunate de boli si neputinte. Dupa mai bine de un secol, prefectul Leontiu al Illyricului a ridicat in cinstea lui doua biserici: una in Tesalonic, in care i-a asezat sfintele moaste in ziua de 26 octombrie 413 si una in Sirmium, oras pe care slavii aveau sa-l numeasca, pana astazi, Mitrovita, dupa numele sau. Unii istorici socotesc ca Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir, praznuit de Biserica la 26 octombrie, nu este altul decat diaconul Dimitrie din Sirmium. Pomenirea lui la acea data s-ar datora faptului ca in acea zi i-au fost asezate sfintele moaste in biserica din Tesalonic.
Sf Ier Eutihie, patriarhul
Constantinopolului; Sf Cuv Grigorie Sinaitul și Platonida
Sfântul
Ierarh Eutihie a fost patriarh în Constantinopol şi a apărat
cu tărie Biserica împotriva ereticilor. Sfântul Eutihie s-a născut în provincia
Frigia din Asia Mică și a fost crescut de părinţi binecunoscuți și credincioși.
De la o vârstă fragedă, viitorul sfânt a studiat științele. În timpul acestor
studii, Eutihie a aflat cu cât mai măreața este înțelepciunea lui Dumnezeu în
comparație cu orice știința. După ce a realizat aceasta, el s-a alăturat unei
mânăstiri din Amasia pentru a-și trai viața în slujba Domnului.
Sfântul
a primit aprobarea Sfântului Patriarh Mina de Constantinopol pentru a deveni
succesorul acestuia deoarece starea sănătății lui Mina se înrăutățise. Chiar
Apostolul Petru a apărut într-o vedenie a Împăratului Iustinian cel Mare
insistând ca Eutihie sa devină patriarh.
În
primii ani ca patriarh, Eutihie a convocat Sinodul V Ecumenic. Însă, deoarece
chiar Împăratul Iustinian ar fi fost înșelat, Eutihie a avut mai mari probleme
luptându-se cu erezia aftartodochetismului care
susținea ca Iisus Hristos nu putea sa sufere în timpul morții de pe Cruce.
Împăratul s-a mâniat pe Eutihie și l-a trimis în exil la o mănăstire a Amasiei
în anul 565.
Trăind
o viaţă ascetică în exil, sfântul a continuat să slujească Domnului cu
sârguință. A vindecat bolnavi și a dezlegat pe mulți. După ce perșii au invadat
și ruinat Amasia, sfântul s-a rugat Domnului ca grânele strânse sa nu se
termine; rugăciunea i-a fost ascultată. De asemenea Eutihie a primit darul
profeției, el prezicând succesorii lui Iustinian.
După
doisprezece ani de exil, în anul 577, Eutihie s-a întors la poziția ce i se
cuvenea. La data de 6 aprilie, anul 582, și-a adunat clerul după care a adormit
în pace.
Tot
astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe Sfântul Cuvios Grigorie Sinaitul şi
pe Sfânta Cuvioasă Platonida.
ARTĂ
CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 39 – 6 Aprilie
A.
PLĂCINTE, GUSTĂRI
Roşii umplute cu vinete
·
4 – 5 roşii mari
·
1 – 2 căţei de usturoi
·
Ulei
·
1 vânătă
·
Pătrunjel verde
·
Sare
Se taie capacul, se scobesc roşiile şi se presară
înăuntru cu sare.
Vânăta tăiată cubuleţe mici se prăjeşte în ulei împreună
cu miezul roşiilor trecut prin sită şi cu usturoiul pisat.
Se umplu roşiile cu acest amestec după ce s-a răcit şi se
ornează cu pătrunjel verde. Se pot servi aşa sau, stropite cu ulei, presărate
cu pătrunjel şi rumenite la cuptor.
B. SALATE
Salată cu măsline
Ingrediente:
100 g masline, 1 ceapa, 1 ardei rosu, 1 ardei verde, 2 rosii, ulei, otet,
zahar, usturoi verde, sare, piper.
Mod de preparare:
Ceapa se taie cubulete foarte
fine, la fel ardeii si rosia. Intr-un vas se amesteca legumele cu maslinele, se
adauga ulei, otet, sare, piper, zahar si se lasa la frigider 10-15 minute. Se
serveste pre sarata cu usturoi verde tocat.
B.
SOSURI
Sos de salată
În reţeta de azi se foloseşte elementarul sos de salată
format din 3 părţi ulei, 1 parte oţet şi sare după gust.
D.
BORŞURI, SUPE CREME DE LEGUME
Supă de varză
Cum prepari supa de varză?
Alegi câteva cepe potrivite, 2
ardei graşi, 1 varză medie sau 2 mai mici, 2 cutii de roşii în bulion, sare şi
piper după gust, 1 cub de knorr, frunză de ţelina, ardei iute (dacă îţi place
mâncarea condimentată) şi pătrunjel.
Se aşază toate acestea curăţate
şi tăiate într-o oală cu apă încât să le acopere. Se fierb 10 minute la foc
mare după care timp de 2 ore la foc mic. Se consumă apoi cât mai multă. Ţine de
foame şi este destul de gustoasă.
Cum se ţine dieta?
Dieta este recomandată a se ţine
timp de 7 zile, la sfârşitul cărora, dacă nu ai trişat, poţi slăbi între 5 şi 7
kilograme.
În prima zi, pe lângă supa de
varză, mai ai voie să mănânci fructe cât de multe doreşti şi să bei foarte
multă apă plată.
A doua zi combini supa de varză
cu legume şi apă plată, dar ai grijă să eviţi legumele precum fasolea, mazărea,
cartoful şi porumbul.
A treia zi ai voie atât fructe
cât şi legume. Şi bineînţeles multă supă şi apă.
A patra zi mănânci 3 banane şi
supă. Nu uita de apă.
A cincea zi poţi servi 800 de
grame de carne de vită sau pui cu supă şi multă, multă apă.
În cea de şasea zi poţi mânca
orez fiert pe lângă supa cu care te-ai obişnuit deja.
În ce-a de-a şaptea zi şi ultima
de altfel poţi mânca peşte pe grătar şi multă supă.
Dacă simţi că pierzi prea mult
din greutate în primele zile, întrerupe dieta pentru 2 zile şi apoi ia-o de la
capăt.
Este bine sa nu ţii această dietă
mai mult de o săptămână. Dacă vrei totuşi să pierzi mai mult de 7 kilograme,
poţi face o pauză de o săptămână după care să o iei de la capăt.
Dacă o respecţi cu stricteţe, adică, dacă nu trişezi,
rezultatele sunt miraculoase!
Mai mult de atât, este un regim economic, adecvat
perioadei de criză prin care trecem!
Vă doresc succes tuturor celor interesaţi!
E.
MÂNCĂRURI
Spanac cu paste integrale
- 1 pungă de
450-500 g de spanac congelat (dacă aveţi proaspăt este şi mai bine)
- 2 ardei graşi
roşii
- 1 ceapă
- 2 caţei de
usturoi
- puţin ulei de
măsline
- 400-500 ml de
suc de roşii
- sare
neiodată (o puteţi găsi la plafare)
- paste
integrale (aici cât de multe vrei tu) – se pot înlocui pastele cu orez, de
preferat din cel integral, brun sau sălbatic
- pătrunjel
proaspăt
Am tăiat mărunt ceapa şi ardeiul
fideluţe cât mai subţiri şi le-am aruncat în puţin ulei de măsline în cratiţă
pentru a se înăbuşi puţin.
Spanacul l-am opărit puţin după
ce l-am scos de la congelator şi l-am scurs foarte bine apoi l-am adăugat peste
ceapă şi ardei.
L-am lăsat şi pe el puţin în
cratiţă pentru a se evapora apa şi a se căli puţin, iar apoi am adăugat peste
toate sucul de roşii.
Am adăugat puţină sare (dacă
vreţi şi alte condimente puteţi apela la ele, după gust, dar cu sare gustul
este desăvârşit) şi am dat focul mic, am pus capacul şi am lăsat să fiarbă
înabuşit. L-am lăsat aproximativ 20-30 de minute.
Separat am pus apa la fiert cu
puţină sare peste care să pot arunca câteva paste integrale când apa va da în
clocot. Au apârut de curând şi în supermaket-uri nişte paste integrale pe care
le-am încercat (se găsesc şi la plafare dacă vă este mai la îndemână, altă
marcă bineînţeles, dar la fel de sănătoase).
De ce am preferat să aleg paste
integrale şi nu paste normale, pentru că făina integrală are peste dublu din
mineralele şi elementele nutritive pe care le are făina albă normală. După cum
probabil ştiţi în coajă şi sub coajă se află cele mai multe substanţe
nutriţionale, iar făina integrală este făcută din partea exterioară, deci
partea cea mai bogată în vitamine.
Eu am fiert doar câteva paste, pentru că îmi plac
proaspete şi nu reîncălzite. Le-am lăsat la fiert conform indicaţiilor de pe
cutie, apoi le-am scurs şi le-am aruncat în farfurie. Peste ele, în mijlocul
farfuriei am pus spanacul. Am presărat peste farfuria astfel încărcată
pătrunjel verde proaspăt tocat, caci puţin pătrunjel înobilează orice mâncare
şi îi dă un gust foarte proaspăt.
F.
DULCIURI
Cartofi din cacao
* 250 g biscuiţi simpli,
* 100 g nuci măcinate,
* 100 g zahăr,
* 1 pahar de esenţă de cafea,
* 2 linguri de cacao,
* esenţă de rom,
* coaja rasă de portocală.
Se fierbe esenţa de cafea cu zahăr şi cacao. Se lasă să se răcească, apoi se amestecă cu nucile date prin maşină, cu romul şi biscuiţii sfărâmaţi cu mâna. Se amestecă totul bine şi se formează cu mâna cartofi, care se tăvălesc în cacao cu zahăr.
SFATURI UTILE 6 Aprilie
* 250 g biscuiţi simpli,
* 100 g nuci măcinate,
* 100 g zahăr,
* 1 pahar de esenţă de cafea,
* 2 linguri de cacao,
* esenţă de rom,
* coaja rasă de portocală.
Se fierbe esenţa de cafea cu zahăr şi cacao. Se lasă să se răcească, apoi se amestecă cu nucile date prin maşină, cu romul şi biscuiţii sfărâmaţi cu mâna. Se amestecă totul bine şi se formează cu mâna cartofi, care se tăvălesc în cacao cu zahăr.
SFATURI UTILE 6 Aprilie
CÂTEVA REȚETE PENTRU MESELE DIN
SĂRBĂTORILE PASCALE
Pentru
toți cei care doresc să servească o masă tradițională cu produse cât mai puțin
dăunătoare organismului vin în ajutor cu câteva rețete vechi, verificate în
practică de cel puțin 2-3 generații! Sper să le apreciați și...e timpul să
treceți la treabă și să începeți cu ouăle. Succes!
1.
OUĂ ROŞII
· 1 plic de 7 g vopsea
roşie pentru 25 ouă
· 8-9 linguri oţet
· Puţină slănină pentru
uns
· Puţin detergent
Se
spală şi se degresează bine ouăle cu detergent normal şi se clătesc foarte
bine.
Plicul de 7 g de colorant se dizolvă în 1 l apă fierbinte, se
adaugă 8-9 linguri oţet şi se dă în clocot.
Se ia vasul de pe foc, se adaugă ouăle fierte bine, calde,
care se menţin în vopsea circa 6-7 minute, fără a fi întoarse cu lingura.
Atenţie! Nu se fierb ouăle în vopsea!
După ce se usucă, ouăle se ung cu puţină slănină pentru a
căpăta un luciu viu.
Vopseaua conţine colorant alimentar E 122.
Dacă sunteți de vârste apropiate cu a
mea sunt convins că știți de la părinți sau bunici că ouăle se vopseau cu coajă
de ceapă și nu conținea niciun E și erau ouă de la găini crescute în curte cu
grăunțe nu cu concentrate și erau gustoase, nu ca acum, de parcă ar fi
sintetice!
2.
CIORBĂ DE MIEL
Se pun la fiert în apă cu sare, într-o oală, capul şi bucăţi
de carne după ce au fost bine spălate.
Când dă în clocot se ia spuma şi apoi se adaugă un morcov, un
pătrunjel rădăcină şi o ceapă mică tăiate bucăţele mici.
Când sunt fierte se toarnă borşul de putină, care a fost
fiert separat şi strecurat şi se adaugă fruză de pătrunjel şi cozi de ceapă
verde tăiate mărunt; se mai adaugă 2-3 linguri de orez ales şi spălat.
Se lasă să fiarbă până se înmoaie orezul, se corectează
gustul de borş şi de sare şi apoi se drege cu un gălbenuş şi 2 linguri de
smântână.
Cui nu-i place orezul poate utiliza găluşte, făcute dintr-un
ou cu puţină făină, fierte direct în ciorbă.
3.
DROB DE MIEL
Se dau prin maşina de tocat carne măruntaiele mielului:
inima, ficatul, plămânii şi se pun într-un castron mare.
Se adaugă 2-3 ouă, puţin miez de pâine înmuiat în lapte,
sare, piper, o lingură smântână şi multă verdeaţă: mărar, pătrunjel şi ceapă
verde tocată mărunt cu cozi.
Se spală bine prapurul în mai multe ape.
Se unge o tigaie cu untură şi se întinde prapurul în tigaie
astfel ca marginile să rămână mult în afara tigăii pentru a putea fi întors
deasupra peste umplutură.
Se pune umplutura peste prapur în tigae, se aşază cu o
lingură pentru a avea grosime uniformă, se întorc marginile prapurului deasupra
şi se dă la cuptor până se coace bine.
Se scoate din cuptor şi din tigae şi se taie pe un fund de
lemn.
Dacă nu aveţi prapurul, drobul poate fi pregătit, îmbrăcat în
aluat, astfel: aluatul se prepară dintr-un ou, făină şi o lingură de unt. Se
întinde o foaie ca de tăieţei. În rest se procedează ca şi cu prapurul, numai
că aluatul se va unge cu ou înainte de a se da la cuptor.
4.
FRIPTURĂ DE MIEL
Se taie capul şi picioarele mielului de la încheieturi.
Se lasă pulpele şi codiţa, care, friptă, este o bucăţică
aleasă.
Mielul
se poate frige şi tăiat în jumătate, în lungime.
Se spală şi se şterge bine cu o cârpă uscată, apoi se dă sare
şi se lasă să stea 30 minute.
Se aşază într-o tavă cu unt sau untură cu spatele în sus şi
se dă la cuptor, mai întâi la foc moale şi se unge periodic cu grăsime, apoi se
înteţeşte focul şi nu se mai unge pentru a se rumeni frumos şi a se întări
crusta formată.
Când se scoate din cuptor se taie repede pe un fund de lemn
şi se aşază bucăţile pe platou astfel ca să pară mielul întreg.
Sosul rămas în tavă se separă de grăsime, se pune să fiarbă
cu o lingură de apă, amestecând să se ia rumeneala de pe fund, se trece prin
sită şi se pune într-o sosieră pentru a putea fi servit separat. Sosul nu se va
turna peste friptură pentru că înmoaie crusta.
Friptura se serveşte cu cartofi prăjiţi şi salată verde.
5.
MIEL CU CIUPERCI
Se pun să se rumenească într-o cratiţă cu o lingură de untură
sau ulei, bucăţile de carne, o ceapă tăiată mărunt şi 200 g de ciuperci spălate
şi tăiate felii subţiri.
Când începe să se rumenească acest amestec se adaugă o ceaşcă
de zeamă de carne şi se lasă să scadă.
Dacă mâncarea e prea scăzută înainte ca ciupercile şi carnea
să fie fierte, se mai adaugă puţină zeamă de carne sau apă.
Cu 15 minute înainte de a servi se amestecă într-un castron
2-3 linguri smântână cu un vârf de cuţit de făină, se toarnă peste mâncare şi
se lasă să dea 2-3 clocote.
Se poate pregăti aceeaşi mâncare fierbând separat ciupercile
tăiate felii, care se vor pune în mâncare odată cu smântâna şi apoi se dau 2-3
clocote.
6.
MIEL CU PRAZ ŞI MĂSLINE
· 1 kg carne de miel
· 2 linguri untură
· 4-5 fire de praz
· 1 lingură făină
· 2 linguri bulion
· Apă
· Sare
· 15-20 măsline
Bucăţile
de carne se înăbuşe în grăsimea încinsă.
Când carnea este pe jumătate friptă se adaugă făina, se
amestecă bine şi după 2-3 minute se stinge cu bulion şi cu apă cât să se
acopere mai bine.
Se adaugă prazul curăţat, tăiat în bucăţi de 3-4 cm, spălat
şi opărit, măslinele spălate şi sarea necesară.
Cratiţa se dă la cuptor la foc potrivit pentru a scădea
sosul.
7.
OSTROPEL DE MIEL
· 1 kg carne de miel
· 1-2 linguri untură sau 3 linguri ulei
· 4-5 căţei mari de usturoi
· 1 ceapă de mărime potrivită
· 1 lingură făină
· Sare
· Oţet după gust
Carnea
tăiată în bucăţi potrivite se rumeneşte în untură sau ulei fierbinte, adăugând
sarea necesară. Se scot bucăţile pe o farfurie.
În grăsimea rămasă se înăbuşă usturoiul şi ceapa tocată
mărunt. Când s-au înmuiat se adaugă făina şi se amestecă bine.
Se stinge cu o ceaşcă de apă, se trece prin sită, se adaugă
la bucăţile de carne prăjite şi aşezate în cratiţă şi se potriveşte de sare. Se
acoperă cu un capac şi se lasă să fiarbă încet scăzând la sos potrivit.
Se serveşte cu mămăliguţă.
8.
SALATĂ DE CAP DE MIEL
· 1 cap de miel
· 1 ceapă
· 1 morcov
· 1 fir de pătrunjel
· 2 foi de dafin
· 1 linguriţă rasă de sare
· Piper
· 1 legătură usturoi verde
· 2 linguri ulei
· 1 lingură oţet
· Verdeaţă tocată
Se ia
un cap de miel, pe cât posibil cu gât cu tot, se spală bine şi se pune la fiert
în apă fierbinte sau se scoate, înainte de a se pune borşul, din ciorba de cap
de miel.
Se pune o ceapă tăiată în două, un morcov întreg, un fir de
pătrunjel, două foi de dafin şi sare şi se lasă să fiarbă până când carnea este
foarte moale.
Se scoate din fiertură şi se lasă să se răcească; se scot şi
se îndepărtează oasele.
Se taie mărunt toată carnea rezultată şi se pune într-un
castronaş, sau în salatieră.
Se pune sare, piper, ulei, oţet sau lămâie, câteva fire de
usturoi verde sau ceapă verde tăiate mărunt, pătrunjel şi mărar tocate mărunt.
Se amestecă totul şi se gustă, iar dacă este cazul se
potriveşte de sare şi acreală.
Se poate adăuga, după preferinţă, o linguriţă de muştar.
Se mai pot adăuga şi câteva foi de salată verde tăiată foarte
mărunt.
9.
STUFAT DE MIEL
Se taie carnea de miel în bucăţi potrivite şi se spală.
Într-o cratiţă se pun cu o lingură de grăsime să se
rumenească.
Se adaugă un praf de făină.
Se curăţă, se spală şi se opăresc separat, 40-50 fire de
ceapă verde şi 20-30 fire de usturoi verde.
Se înoadă fiecare fir, separat, în formă de opt.
Se călesc cu puţină untură fără să se îngălbenească.
Se pun în cratiţa cu carne, se adaugă un pahar de borş fiert
şi limpezit, îndoit cu apă, sare, puţin bulion.
După ce a început să fiarbă se dă la cuptor şi se lasă să
fiarbă înăbuşit până când scade cât trebuie.
10.
TOCANĂ DE MIEL
· 750 g carne de miel
· 125 g ulei
· 200 g ceapă
· 300 g roşii
· 600 g cartofi
· 200 g ciuperci
· Cimbru
· 20 g usturoi
· 20 g făină
· 2 legături verdeaţă
· Piper
· Sare
Carnea
de miel se curăţă de pieliţe, se spală, se taie în bucăţi, câte 4-5 la porţie,
se sărează şi se prăjeşte în ulei, împreună cu ceapa tăiată mărunt.
După ce ceapa s-a călit se adaugă roşiile curăţate de pieliţe
şi seminţe şi tăiate cuburi şi se mai lasă la foc câteva minute.
Se adaugă făina, mujdeiul de usturoi, cimbrul, piperul boabe
şi sarea.
Se stinge cu apă fierbinte şi se dă la cuptor.
Când carnea este aproape gata se adaugă cartofii tăiaţi
cuburi, ciupercile tăiate felii şi călite în ulei şi se dă vasul din nou la
cuptor pentru 30 minute.
La sfârşit se adaugă verdeaţa tocată şi se mai dau în câteva
clocote.
11.
BACLAVA CU VIŞINE
· 1 pachet foi de plăcintă
· 3 ouă
· 250 g zahăr
· 250 g iaurt
· 250 ml margarină topită
· 1 plic praf de copt
· 1 plic vanilie
· 400 – 500 g vişine proaspete sau congelate
Pentru
sirop:
· 2 căni zahăr
· 3 căni apă
Aşezaţi foile de plăcintă pe
rând şi ungeţi-le pe fiecare cu amestecul pregătit din ouă, zahăr, iaurt, praf
de copt şi vanilie.
Puneţi vişinile curăţate de
sâmburi între foile de plăcintă, în mijloc.
Tăiaţi baclavaua în formă de
romburi şi coaceţi-o în cuptor la temperatura de 200 grade timp de 25 – 30
minute.
După ce se răceşte,
însiropaţi-o cu siropul fierbinte pregătit din zahăr şi apă.
12. Chec cu stafide
Timp de
preparare:
1 ora si 20 minute (complexitate redusa)
Ingrediente:
6 oua
150g ulei
400g zahar
zahar vanilat
esenta de rom
un praf de copt
8 linguri de apa
400g faina
50g cacao
100g stafide
150g ulei
400g zahar
zahar vanilat
esenta de rom
un praf de copt
8 linguri de apa
400g faina
50g cacao
100g stafide
Mod de
preparare:
Se bat
albusurile spuma, zaharul cu apa se fierbe pana se topeste, se pune peste
albusuri, apoi se adauga galbenusurile, uleiul, esenta de rom, zaharul vanilat,
faina si praful de copt stins cu apa.
Compozitia se toarna in 2 tavi. Din compozitie se opreste un sfert in care se adauga cacao, care se pune peste compozitia alba. Stafidele se tin in apa, iar apoi se trec prin faina.
Se da la cuptor 40 de min.
Compozitia se toarna in 2 tavi. Din compozitie se opreste un sfert in care se adauga cacao, care se pune peste compozitia alba. Stafidele se tin in apa, iar apoi se trec prin faina.
Se da la cuptor 40 de min.
13. CHEC PUFOS CU UNT ŞI STAFIDE
Ingredientele necesare sunt:
100 g faina
100 g unt
100 g zahar pudra
2 oua
50 g stafide
Modul de preparare este urmatorul:
Zaharul se freaca cu galbenusurile.
Dupa aceea se pune untul.
Se adauga si faina.
Se mai pun albusurile batute spuma.
La final se adauga stafidele.
Se unge apoi o tava cu putin unt.
Se toarna compozitia rezultata in tava.
Se da la copt la foc potrivit.
Cand este gata, se scoate din cuptor.
Apoi checul se pudreaza cald.
14. CHEC SIMPLU
Ingrediente
·
8 oua
·
2 cani
zahar
·
2 cani
faina
·
8 linguri
ulei
·
praf de
copt
·
coaja de
lamaie
·
1 lingura
cacao
·
esenta de
vanilie
(ingredientele sunt pentru 2 tavi de chec)
comenteaza Mod de preparare
Separam albusurile de galbenusuri.
Albusurile le batem spuma cu un praf de sare,
treptat adaugam zaharul si mixam pana devine o bezea lucioasa. Adaugam pe rand
cate un galbenus si mixam bine dupa care adaugam uleiul.
Separat amestecam faina cu praful de copt si o adaugam treptat
peste compozitia de oua.
Oprim 3-4 linguri din compozitie in care punem cacaua, iar in
cealalta coaja de lamaie si vanilia.
Dam la cuptor pentru 40 de min. Facem testul scobitorii.
15.
COZONAC
· 1 kg făină
· 300 g zahăr
· ½ ceaşcă lapte
· 6 ouă
· 50 g drojdie de bere
· 200 g unt
· 2 linguri ulei
· 1 baton vanilie
· ½ linguriţă sare
· 1 ou pentru uns aluatul
· Ulei pentru uns forma
Se
freacă drojdia cu o linguriţă de zahăr până se înmoaie ca o smântână, se adaugă
2-3 linguri lapte călduţ, puţină făină şi se amestecă bine.
Se
presară cu făină, se acoperă şi se lasă maiaua la loc cald să crească.
Se
fierbe laptele cu un baton de vanilie tăiată bucăţele foarte mici şi se lasă pe
marginea aragazului acoperit ca să stea cald.
Gălbenuşurile
se freacă cu zahărul şi o linguriţă rasă de sare, apoi se toarnă încet laptele
cald, amestecând mereu.
Plămădeala
crescută se pune într-un vas mai mare, ca să rămână loc pentru aluatul care va
creşte. Peste plămădeală se toarnă, bătând mereu, câte puţin din gălbenuşurile
cu laptele şi câte puţină făină. Apoi se pun trei albuşuri bătute spumă.
Când
această operaţie este terminată, începe frământatul cozonacului. Se frământă,
turnând mereu câte puţin unt încălzit amestecat cu ulei, până când aluatul
începe să facă băşici şi să se dezlipească cu uşurinţă de mână.
Se
acoperă vasul cu un şervet, iar deasupra se mai pune ceva mai gros (molton,
pătură). Se lasă la loc cald să crească de trei ori cât a fost. Dacă în timpul
frământatului aluatul este prea vârtos, se poate adăuga puţin lapte cald. Dacă,
dimpotrivă, aluatul este prea moale, se adaugă puţină făină. Când aluatul a
crescut bine, se ia din el câte o bucată, se aşază pe planşeta de aluat
presărată cu făină, se dă forma dorită (rotundă, lunguiaţă, împletită) şi se
pune în forma de copt unsă bine cu unt. Se mai lasă să crească în forme la loc
cald. Se ung cu ou şi se coc la foc potrivit. Se scot din forme imediat ce s-au
copt, se aşază pe un şervet şi se lasă să se răcească.
16.
COZONAC BUCOVINEAN
· 1 kg făină
· 50 g drojdie de bere
· 280 g zahăr
· 260 g unt
· 3 ouă întregi
· 5 gălbenuşuri de ou
· 200 g smântână
· 175 ml lapte
· 2 plicuri zahăr vanilat
· 50 ml coniac
· 40 g coajă rasă de lămâie
· 150 g stafide
· Sare
Drojdia
se dizolva în puţin lapte cald cu zahăr şi puţină făină.
După ce a crescut se adaugă restul de zahăr şi lapte, sarea,
cele 3 ouă întregi (fără coajă!), gălbenuşurile, smântâna, untul topit, făina,
zahărul vanilat, coniacul şi stafidele, care au fost ţinute câteva ore în apă.
Se frământă bine aluatul şi apoi se lasă să crească.
După ce a crescut se formează cozonăceii, care se pun în forme
unse cu unt, unde se mai lasă să crească circa o oră, apoi se dau la cuptor.
Rezultă astfel cozonac cu stafide.
Dacă dorim în acest aluat putem să punem ca umplutură nuci
măcinate, mac etc
17.
PASCĂ MOLDOVENEASCĂ CU BRÂNZĂ DE VACI
· 1 kg făină
· 50 g drojdie de bere
· 600 g zahăr
· 375 ml lapte
· 10 ouă
· 200 g unt
· 40 g coajă rasă de lămâie
· 200 g stafide
· 3 plicuri zahăr vanilat
· 1,5 kg brânză de vaci
· 100 g griş
· 100 g smântână
· Sare
Drojdia
se dizolvă în puţin lapte călduţ şi se adaugă 50 g făină şi 50 g zahăr.
Se lasă să dospească şi după ce plămada a crescut se adaugă
250 g zahăr, restul de lapte şi făină, untul topit, 3 ouă întregi, sare, 20 g
coajă rasă de lămâie, 100 g stafide şi 1 plic zahăr vanilat. Se frământă bine
şi apoi se lasă să crească.
Brânza de vaci se amestecă cu 300 g zahăr, 100 g smântână, 6
ouă, 2 plicuri zahăr vanilat, 20 g coajă de lămâie rasă, 100 g stafide şi 100 g
griş.
Se aleg forme rotunde, se ung cu unt şi se tapetează cu
făină.
Dintr-o parte din aluat se întind foi cu grosimea de 1,5 cm,
care se aşază în forme, astfel acoperind fundul formelor.
Din aluatul rămas se confecţionează suluri subţiri ce se
împletesc în trei, iar cununele rezultate se aşază de jur-împrejurul formelor
cu aluat.
Se toarnă la mijloc compoziţia de brânză de vaci, se unge
deasupra cu ou diluat cu apă, se lasă să crească o oră şi se dau la cuptor la
foc potrivit.
Când sunt gata se scot din formă numai după ce s-au răcit.
ARTE
6 Aprilie
INVITAȚIE LA BALET 6 Aprilie
Igor Stravinski
Igor Stravinsky - Le Sacre du Printemps - Vaslav Nijinsky-Version 1913 - Ballett Mariinski-Theater: https://youtu.be/BryIQ9QpXwI.
MUZICĂ 6 Aprilie
Johann Kuhnau
Paul Jelescu
Gerry Mulligan, saxofonist, compozitor şi şef
de orchestră de jazz american
André Previn, dirijor, compozitor şi pianist
american
Merle Haggard, cântăreţ, chitarist, violonist
şi compozitor country american
Hedy West, cântăreaţă, chitaristă şi
compozitoare americană
Gheorghe Zamfir, naist
Julie Rogers (Julie Rolls), cântăreaţă
britanică
Michelle (Holly) Gilliam Phillips, vocalistă
americană (Mamas & Papas)
Tony Connor, baterist britanic (Audience, Jackson
Heights, Hot Chocolate)
Patrick Hernandez, cântăreţ şi compozitor
belgian
Stan Cullimore, chitarist, vocalist şi
compozitor britanic (The Housemartins)
Michael Damian, cântăreţ, clăpar, compozitor
şi actor american
Ombladon, cântăreț
român de hip-hop
ÎNREGISTRĂRI NOI:
Mozart: Complete Piano Sonatas
Best Elegant Saxophone Ever - The Hopeless Love Collection
POEZIE 6 Aprilie
Petrarca
Biografie Francesco Petrarca
Francesco Petrarca (n. 20 iulie 1304, Incisa/ Arezzo - d. 19 iulie 1374, Arquà/Padova) a fost un scriitor, poet şi umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanţi poeţi lirici ai literaturii italiene. În special forma perfectă a sonetelor sale s-a impus şi în afara spaţiului de limbă italiană, influenţând lirica europeană ("Il Petrarchismo"). Pe lângă cunoaşterea profundă a autorilor clasici şi a limbii latine, operele sale scrise în "volgare" au jucat un rol precumpănitor în dezvoltarea limbii italiene vorbite într-o limbă literară. Prin convingerea sa asupra strânsei legături între cultura clasică şi învăţătura creştină, Petrarca a contribuit la dezvoltarea umanismului european, care reuneşte aceste două ideale. Alături de Dante Alighieri, Petrarca este unul din principalii precursori ai Renaşterii.
Francesco Petrarca s-a născut pe 20 iulie 1304 în Incisa, în apropiere de Arezzo, fiu al notarului Pietro di ser Parenzo (supranumit Petracco, guelf alb, prieten cu Dante, exilat din Florenţa din motive politice). După copilăria petrecută în Toscana, în 1311 familia se mută la Carpentras, în Franţa, aproape de oraşul Avignon, unde Petracco spera să obţină o slujbă la curtea papală, care îşi avea în acel timp sediul în Avignon. Deşi avea inclinaţii literare, manifestate precoce în studiul autorilor clasici şi în compuneri ocazionale, Francesco este trimis mai întâi la Montpellier, apoi la Bologna, pentru a studia Dreptul civil. După moartea tatălui, Petrarca se întoarce la Avignon, unde întră în serviciul Bisericii.
Versuri
Africa (1338-1340), poemă eroică referitoare la al doilea război punic, avându-l ca erou pe Scipio Africanul.
Carmen bucolicum (1346-1357), cuprinde 12 egloghe inspirate din Virgiliu, pe teme de dragoste, politică şi morală.
Epistolae metricae (1333-1361), cuprind 66 de scrisori în hexametri, relatând evenimente politice şi literare, unele din viaţa autorului.
Proză
De viris illustribus (1337), biografii ale unor personalităţi romane.
Rerum memorandum (1350), culegere de povestiri bazate pe date din istorie cu scop moralizator.
Secretum meum sau De contemptu mundi (1342-1343) este un dialog imaginar între poet şi Sfântul Augustin pe tema "Adevărului", în care Petrarca îşi mărturiseşte cele mai intime sentimente.
De vita solitaria (1346-1356) descrie avantagiile solitudinii.
De otio religiosorum (1346-1356) (otium = liniştea spirituală), conţine principii asupra vieţii monahale.
Invectivae in medicum quemquam (1355) consacrată criticii medicinii practicate în acea vreme. Apără poezia în contrast cu ştiinţele şi mecanica.
Epistolae (printre care "Le Familiari", 1349-1366 şi "Le Senili", 1361-1374 sunt adresate prietenului său Francesco Nelli Simonide). Sunt scrisori dedicate publicaţiei, cu intenţii literare sau morale.
Francesco Petrarca (n. 20 iulie 1304, Incisa/ Arezzo - d. 19 iulie 1374, Arquà/Padova) a fost un scriitor, poet şi umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanţi poeţi lirici ai literaturii italiene. În special forma perfectă a sonetelor sale s-a impus şi în afara spaţiului de limbă italiană, influenţând lirica europeană ("Il Petrarchismo"). Pe lângă cunoaşterea profundă a autorilor clasici şi a limbii latine, operele sale scrise în "volgare" au jucat un rol precumpănitor în dezvoltarea limbii italiene vorbite într-o limbă literară. Prin convingerea sa asupra strânsei legături între cultura clasică şi învăţătura creştină, Petrarca a contribuit la dezvoltarea umanismului european, care reuneşte aceste două ideale. Alături de Dante Alighieri, Petrarca este unul din principalii precursori ai Renaşterii.
Francesco Petrarca s-a născut pe 20 iulie 1304 în Incisa, în apropiere de Arezzo, fiu al notarului Pietro di ser Parenzo (supranumit Petracco, guelf alb, prieten cu Dante, exilat din Florenţa din motive politice). După copilăria petrecută în Toscana, în 1311 familia se mută la Carpentras, în Franţa, aproape de oraşul Avignon, unde Petracco spera să obţină o slujbă la curtea papală, care îşi avea în acel timp sediul în Avignon. Deşi avea inclinaţii literare, manifestate precoce în studiul autorilor clasici şi în compuneri ocazionale, Francesco este trimis mai întâi la Montpellier, apoi la Bologna, pentru a studia Dreptul civil. După moartea tatălui, Petrarca se întoarce la Avignon, unde întră în serviciul Bisericii.
Versuri
Africa (1338-1340), poemă eroică referitoare la al doilea război punic, avându-l ca erou pe Scipio Africanul.
Carmen bucolicum (1346-1357), cuprinde 12 egloghe inspirate din Virgiliu, pe teme de dragoste, politică şi morală.
Epistolae metricae (1333-1361), cuprind 66 de scrisori în hexametri, relatând evenimente politice şi literare, unele din viaţa autorului.
Proză
De viris illustribus (1337), biografii ale unor personalităţi romane.
Rerum memorandum (1350), culegere de povestiri bazate pe date din istorie cu scop moralizator.
Secretum meum sau De contemptu mundi (1342-1343) este un dialog imaginar între poet şi Sfântul Augustin pe tema "Adevărului", în care Petrarca îşi mărturiseşte cele mai intime sentimente.
De vita solitaria (1346-1356) descrie avantagiile solitudinii.
De otio religiosorum (1346-1356) (otium = liniştea spirituală), conţine principii asupra vieţii monahale.
Invectivae in medicum quemquam (1355) consacrată criticii medicinii practicate în acea vreme. Apără poezia în contrast cu ştiinţele şi mecanica.
Epistolae (printre care "Le Familiari", 1349-1366 şi "Le Senili", 1361-1374 sunt adresate prietenului său Francesco Nelli Simonide). Sunt scrisori dedicate publicaţiei, cu intenţii literare sau morale.
Amor m-a pus ca ţintă de
mult săgeţii sale
Amor m-a pus ca
ţintă de mult săgeţii sale;
Şi-s ca zăpada-n soare; ca ceara-n foc; şi sunt
Ca norul care fuge pe cer bătut de vânt...
Şi în zadar, Madonă, cer sprijin milei tale.
Din ochii-ţi lovitura porni ucigătoare,
Că nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;
Şi numai de la tine purced vânt, soare, foc,
Cari m-au adus în astă nefericită stare.
Obrazul tău mi-i soare; gândirile-s săgeata;
Dorinţa – foc. Cu astfel de arme-Amor e gata
Să-mi ia vederea, să mă aprindă şi străpungă.
Iar îngerescul cântec şi dulcile-ţi cuvinte
Cu gingaşul lor suflu, care m-au scos din minte,
Sunt vântul fără milă ce viaţa mi-o alungă.
Şi-s ca zăpada-n soare; ca ceara-n foc; şi sunt
Ca norul care fuge pe cer bătut de vânt...
Şi în zadar, Madonă, cer sprijin milei tale.
Din ochii-ţi lovitura porni ucigătoare,
Că nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;
Şi numai de la tine purced vânt, soare, foc,
Cari m-au adus în astă nefericită stare.
Obrazul tău mi-i soare; gândirile-s săgeata;
Dorinţa – foc. Cu astfel de arme-Amor e gata
Să-mi ia vederea, să mă aprindă şi străpungă.
Iar îngerescul cântec şi dulcile-ţi cuvinte
Cu gingaşul lor suflu, care m-au scos din minte,
Sunt vântul fără milă ce viaţa mi-o alungă.
Mi-i inima prea plină de-o
dulce desfătare
Mi-i inima prea plină
de-o dulce desfătare
Ce m-a vrăjit din ziua când am privit-o-ntâi,
Şi orb aş vrea de-acuma în viaţă să rămâi,
Căci nu-ndur alte chipuri, de-ar fi ispititoare.
Şi totuşi, părăsit-am pe-Aceea ce-o doresc
Cu-atâta foc. Dar gândul mi-i învăţat aşa
S-o vadă doar pe dânsa, că tot ce nu e Ea,
Cu silă nesfârşită şi ură ocolesc.
În astă vale-nchisă, de stânci împrejmuită,
Unde-şi găseşte-oftatul meu liniştea dorită,
Mă retrăsei cu Amor, îngândurat stingher.
Nu aflu-aici femeia, ci ape, stei şi cer,
Şi soare, şi icoana trecutei clipe care,
Oriunde mi-ar fi gândul, în gândul meu apare.
Ce m-a vrăjit din ziua când am privit-o-ntâi,
Şi orb aş vrea de-acuma în viaţă să rămâi,
Căci nu-ndur alte chipuri, de-ar fi ispititoare.
Şi totuşi, părăsit-am pe-Aceea ce-o doresc
Cu-atâta foc. Dar gândul mi-i învăţat aşa
S-o vadă doar pe dânsa, că tot ce nu e Ea,
Cu silă nesfârşită şi ură ocolesc.
În astă vale-nchisă, de stânci împrejmuită,
Unde-şi găseşte-oftatul meu liniştea dorită,
Mă retrăsei cu Amor, îngândurat stingher.
Nu aflu-aici femeia, ci ape, stei şi cer,
Şi soare, şi icoana trecutei clipe care,
Oriunde mi-ar fi gândul, în gândul meu apare.
Vai! chip frumos; vai! caldă şi gingaşe
privire;
Vai! fără seamăn farmec al mândrelor purtări;
Vai! dulce grai, tu care orice trufaşe fire
Smerit-ai, şi-ai dat celui slab 'nalte
cutezări!
Vai! galeş râs în stare atâtea răni să-mi
facă,
Încât doar moartea-i soră, azi, gândului
nebun!
Suflet regesc, prea-vrednic să fi domnit – o,
dacă
Acest netrebnic secol ar fi slăvit vreun bun!
Voi, numai voi suflare şi flacără-mi sunteţi;
Lipsit de voi sunt astăzi – şi-n cazna astei
vieţi
Dureri mai mari nu aflu de cari să fiu învins.
Mi-aţi dat speranţe, doruri în suflet mi-aţi
aprins
La ceasul despărţirii de farmecul acel;
Dar vânt de moarte luat-a cuvintele cu el!
„Întru moartea Madonei Laura”
Traducere de Lascăr Sebastian
Dimitrie Anghel
Biografie Dimitrie Anghel
Nascut in localitatea Cornesti, jud. Iasi.
Poet simbolist minor un indrgostit de flori si peisajele marine. A debutat in 1903 cu o traducere a poeziilor lui Paul Verlaine.
A publicat două volume de versuri : În grădină ( 1903 ) şi Fantezii (1909). Împreună cu St. O. Iosif a scris, sub pseudonimul A. Mirea , Caleidoscopul lui A. Mirea în două volume, între 1908 - 1909. Sub acelaşi pseudonim au apărut poeme dramatice ( Legenda funigeilor, Cometa ), proză (Cireşul lui Lucullus).
A tradus din Goethe, Lenau, Heine, Ibsen.
Are o tentativa de sinucidere din cauza geloziei pentru sotia sa Natalia Negru (vezi si St.O. Iosif)
1872 Pe data de 16 iulie se naste Dimitrie Anghel, in satul Cornesti, la 8 km de Iasi
1879 - 1883 Urmeaza Scoala primara la Institutul particular al lui Caracas, apoi la Institutul Pedagogic condus de Alexandru Lambrior
1891 In luna octombrie debuteaza in Contemporanul, VII, nr 10, cu poeziile Planset de greieri si Zana codrilor de brad, pe care insa nu le-a inclus in volumele lui de poezii
1898 Publica traduceri din folclorul spaniol si italian, in Adevarul de joi si in Pagini literare
1900 In luna aprilie, se intalneste la Paris cu St O Iosif, cu care se imprieteneste
1902 Petrece vara impreuna cu St O Iosif si alti scriitori la mosia din Dumbraveni a lui Leon Ghica.
1905 In luna februarie apare volumul In gradina
1907 Rascoala va gasi ecou in poeziile 1907 si Scrisoare deschisa a unui melc publicate de Anghel si Iosif in Caleidoscopul lui A. Mirea
1909 Apare al doilea volum de poezii Fantazii
1911 Pe 29 ianuarie, pe cand se afla la Paris, ii arde locuinta din Calea Victoriei, unde era si sediul Societatii scriitorilor romani. In acel incendiu a pierdut intreaga avere, iar la intoarcerea in tara este internat intr-o clinica de boli nervoase.
1912 - 1913 Semneaza in Flacara sub pseudonimul Ola Canta, admirabile versuri si proza, scrise in colaborare cu Leon Feraru
1913 Intre martie si octombrie publica ultimele poezii in Flacara : Gherghina, Cantecul greierului, Balul pomilor si Puterea amintirii
1914 Moare si este inmormantat la cimitirul Eternitatea din Iasi
Nascut in localitatea Cornesti, jud. Iasi.
Poet simbolist minor un indrgostit de flori si peisajele marine. A debutat in 1903 cu o traducere a poeziilor lui Paul Verlaine.
A publicat două volume de versuri : În grădină ( 1903 ) şi Fantezii (1909). Împreună cu St. O. Iosif a scris, sub pseudonimul A. Mirea , Caleidoscopul lui A. Mirea în două volume, între 1908 - 1909. Sub acelaşi pseudonim au apărut poeme dramatice ( Legenda funigeilor, Cometa ), proză (Cireşul lui Lucullus).
A tradus din Goethe, Lenau, Heine, Ibsen.
Are o tentativa de sinucidere din cauza geloziei pentru sotia sa Natalia Negru (vezi si St.O. Iosif)
1872 Pe data de 16 iulie se naste Dimitrie Anghel, in satul Cornesti, la 8 km de Iasi
1879 - 1883 Urmeaza Scoala primara la Institutul particular al lui Caracas, apoi la Institutul Pedagogic condus de Alexandru Lambrior
1891 In luna octombrie debuteaza in Contemporanul, VII, nr 10, cu poeziile Planset de greieri si Zana codrilor de brad, pe care insa nu le-a inclus in volumele lui de poezii
1898 Publica traduceri din folclorul spaniol si italian, in Adevarul de joi si in Pagini literare
1900 In luna aprilie, se intalneste la Paris cu St O Iosif, cu care se imprieteneste
1902 Petrece vara impreuna cu St O Iosif si alti scriitori la mosia din Dumbraveni a lui Leon Ghica.
1905 In luna februarie apare volumul In gradina
1907 Rascoala va gasi ecou in poeziile 1907 si Scrisoare deschisa a unui melc publicate de Anghel si Iosif in Caleidoscopul lui A. Mirea
1909 Apare al doilea volum de poezii Fantazii
1911 Pe 29 ianuarie, pe cand se afla la Paris, ii arde locuinta din Calea Victoriei, unde era si sediul Societatii scriitorilor romani. In acel incendiu a pierdut intreaga avere, iar la intoarcerea in tara este internat intr-o clinica de boli nervoase.
1912 - 1913 Semneaza in Flacara sub pseudonimul Ola Canta, admirabile versuri si proza, scrise in colaborare cu Leon Feraru
1913 Intre martie si octombrie publica ultimele poezii in Flacara : Gherghina, Cantecul greierului, Balul pomilor si Puterea amintirii
1914 Moare si este inmormantat la cimitirul Eternitatea din Iasi
În Luxemburg
Ţi-aduci aminte, după
ploaie, ce albe străluceau la soare
Statuele străvechi şi scumpe, şi cât de drag ţi-era cu mine,
Să povesteşti, umblând sub ramuri, de viaţa moartelor regine
Înmărmurite-n piatra rece de-o biată mână peritoare?
Statuele străvechi şi scumpe, şi cât de drag ţi-era cu mine,
Să povesteşti, umblând sub ramuri, de viaţa moartelor regine
Înmărmurite-n piatra rece de-o biată mână peritoare?
Deasupra lor porumbii
vineţi roteau voioşi din vreme-n vreme!
Părea că lor li este dată grădina asta toată-n pază,
Şi-arar o lacrimă de ploaie, ca un diamant aprins de-o rază,
Se desprindea, vuind un zgomot, din naltul unei diademe.
Părea că lor li este dată grădina asta toată-n pază,
Şi-arar o lacrimă de ploaie, ca un diamant aprins de-o rază,
Se desprindea, vuind un zgomot, din naltul unei diademe.
În straturi
florile-nclinate iar se-nălţau cu bucurie,
Şi-n cer, făr' de veste-atuncea lumina zilei liniştită
Se preschimba în fel-de-feţe ş-o clipă sta ca aiurită,
Pân să-şi recapete cuprinsul din nou divina-i armonie.
Şi-n cer, făr' de veste-atuncea lumina zilei liniştită
Se preschimba în fel-de-feţe ş-o clipă sta ca aiurită,
Pân să-şi recapete cuprinsul din nou divina-i armonie.
Pe sub copacii jilavi
încă, roiau copiii cu grămada,
Iar spre habuzul vechi, ţii minte, cu feţele de plâns udate,
Câţi îngeri nu jăleau de soarta vreunei nave fărâmate
Ce se pornise pe furtună cu pânze albe ca zăpada?
Iar spre habuzul vechi, ţii minte, cu feţele de plâns udate,
Câţi îngeri nu jăleau de soarta vreunei nave fărâmate
Ce se pornise pe furtună cu pânze albe ca zăpada?
Fanfarele sunau un
zgomot înfiorând prelung platanii
Sub umbra cărora voioase treceau eternele idile,
Născute dintr-o sărutare şi moarte după zece zile ...
Pe zilele acele însă cine din noi nu şi-ar da anii?
Sub umbra cărora voioase treceau eternele idile,
Născute dintr-o sărutare şi moarte după zece zile ...
Pe zilele acele însă cine din noi nu şi-ar da anii?
Curgea nedumerită
vremea, şi-ntr-un târziu, vestind că-i sară
O darabană-ndepărtată suna ca după bătălie,
Şi-atuncea, tresărind din visuri, vedeam grădina că-i pustie
Şi ne porneam şi noi pe-acasă rentineriţi de primăvară.
O darabană-ndepărtată suna ca după bătălie,
Şi-atuncea, tresărind din visuri, vedeam grădina că-i pustie
Şi ne porneam şi noi pe-acasă rentineriţi de primăvară.
O vorbă îndemna o alta,
ş-un gând chema o amintire
Şi-n toropeala asta dulce a noastre inemi amândouă
Se-ngemănmau de duioşie, ca două lacrime de rouă ...
Şi azi abia dacă mai aflu de la străini de tine-o ştire.
Şi-n toropeala asta dulce a noastre inemi amândouă
Se-ngemănmau de duioşie, ca două lacrime de rouă ...
Şi azi abia dacă mai aflu de la străini de tine-o ştire.
Virgil Carianopol
Biografie Virgil Carianopol
Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal - d. 6 aprilie 1984) a fost un poet român.
Versuri avangardiste (Un ocean, o frunte in exil), lirica neoclasica, traditionalista (Flori de spini, Elegii si elegii) si care exalta sentimentul national ( Stergar Romanesc); memorialistica ( Scriitori care au devenit amintiri).
Oltean de fel, strănepot, după mamă, al lui Iancu Jianu, născut la Caracal, în 29 Martie 1908, învaţă carte la "Liceul Ionită Assan" din urbea-i natală, până ce absolvă clasa III-a, când lasă baltă si învătătură şi tot, şi pleacă în lume, cu toate ca deabia împlinise patrusprezece ani. După ce trece timp de doi ani printr'o sumedenie de peripeţii, este prins, când voia să treacă granita ceho-slovacă, întorcându-se acasă, pe scurtă vreme şi ajungând după câţiva ani de pribegie, elev al Şcoalei de artificieri dela Arsenalul Armatei.
Dragostea de libertate si de cultură îl subjugă, începându-si activitatea de scriitor cu deplin succes, dela întâii pasi, ieşind la iveală printr'o notă aparte de dragoste de tara, păstrată în toate operele sale de până acum.
A colaborat la numeroase reviste literare.
A dat la lumina un prim volumas de "Versuri" în 1933, după care a venit frumosu-i mănunchiu de poezii "Scrisori catre plante" (1937) editat de "Fundaţiile Regale pentru arta si literatură Regele Carol II" si distins cu "Premiul de poezie S. S. R." din acelasi an.
Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal - d. 6 aprilie 1984) a fost un poet român.
Versuri avangardiste (Un ocean, o frunte in exil), lirica neoclasica, traditionalista (Flori de spini, Elegii si elegii) si care exalta sentimentul national ( Stergar Romanesc); memorialistica ( Scriitori care au devenit amintiri).
Oltean de fel, strănepot, după mamă, al lui Iancu Jianu, născut la Caracal, în 29 Martie 1908, învaţă carte la "Liceul Ionită Assan" din urbea-i natală, până ce absolvă clasa III-a, când lasă baltă si învătătură şi tot, şi pleacă în lume, cu toate ca deabia împlinise patrusprezece ani. După ce trece timp de doi ani printr'o sumedenie de peripeţii, este prins, când voia să treacă granita ceho-slovacă, întorcându-se acasă, pe scurtă vreme şi ajungând după câţiva ani de pribegie, elev al Şcoalei de artificieri dela Arsenalul Armatei.
Dragostea de libertate si de cultură îl subjugă, începându-si activitatea de scriitor cu deplin succes, dela întâii pasi, ieşind la iveală printr'o notă aparte de dragoste de tara, păstrată în toate operele sale de până acum.
A colaborat la numeroase reviste literare.
A dat la lumina un prim volumas de "Versuri" în 1933, după care a venit frumosu-i mănunchiu de poezii "Scrisori catre plante" (1937) editat de "Fundaţiile Regale pentru arta si literatură Regele Carol II" si distins cu "Premiul de poezie S. S. R." din acelasi an.
Primăvara
Din somnul lor, de
noapte-ntunecosă
De unde-au stat, departe de frumos
Se reîntorc livezile acasă
În rochii înflorate pana jos.
E primăvară, iarăşi primăvară
Pe fiecare margini de făgaş
Îşi scot strămoşii degetele-afară
De ghiocei, de crini, de toporaşi.
Se simte iarăşi morosul cîmpiii,
Din nou aruncă soarele pojarul
La cântecul înalt al ciocârliii,
Ies roadele cu capetele-afară.
Aruncă ziua peste tot cu vrăbii,
În codrii cucii iar au năvălit,
Se bat cu cântul, păsăsrile-n săbii
Şi glasurile-şi dau la ascuţit.
E primăvară, iarăşi primăvară
Pe fiecare margini de făgaş
Îşi scot strămoşii degetele-afară
De ghiocei, de crini, de toporaşi.
De unde-au stat, departe de frumos
Se reîntorc livezile acasă
În rochii înflorate pana jos.
E primăvară, iarăşi primăvară
Pe fiecare margini de făgaş
Îşi scot strămoşii degetele-afară
De ghiocei, de crini, de toporaşi.
Se simte iarăşi morosul cîmpiii,
Din nou aruncă soarele pojarul
La cântecul înalt al ciocârliii,
Ies roadele cu capetele-afară.
Aruncă ziua peste tot cu vrăbii,
În codrii cucii iar au năvălit,
Se bat cu cântul, păsăsrile-n săbii
Şi glasurile-şi dau la ascuţit.
E primăvară, iarăşi primăvară
Pe fiecare margini de făgaş
Îşi scot strămoşii degetele-afară
De ghiocei, de crini, de toporaşi.
Contraste
Sunt bucurii
care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.
Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.
Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine
Cât o cocioabă adăpost.
Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.
Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.
Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!...
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.
Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.
Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine
Cât o cocioabă adăpost.
Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.
Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.
Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!...
Vasile Vlad
Biografie Vasile
Vlad
Nastere:
4 iunie 1941, Constanta
S-a nascut in Constanta la 4 iunie 1941.
A terminat, in 1960, Liceul Mihail Sadoveanu din Bucuresti, dupa care a urmat Facultatea de Limba si Literatura Romana din cadrul Universitatii bucurestene, luandu-si licenta in 1965.
A debutat editorial in 1969 cu volumul Pedepsele. Volumul de poezii indreptarile doctorului Faustus sau calea cea mai lunga primeste Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor.
In creatie poetul este un anticalofil, cu pasiune pentru asociatiile lexicale neasteptate, gata sa socheze, cu luciditatea modernului trecut prin toate zonele literare si cu ingenuitatea ludicului de tip antonpannesc. Textul este modern; dupa afirmatia lui Ion Caraion, Vasile Vlad „vine cu un limbaj de incercare, presupunand in spatele acestuia „o conceptie de arta si de viata, o filozofie a substantei.
Este unul din deschizatorii de drumuri in efortul de innoire a sintagmei poetice. Spiritul liricii sale este de esente post-avangardiste, iar originalitatea acesteia consta, cum observa criticul Marin Mincu, in „structurarea negativa a datelor si canoanelor poetice anterioare; e/de-structureaza, de-construieste, demoleaza, submineaza, retracteaza acea stare inefabila numita () lirism, printr-o asidua si coroziva cultivare a procedeelor -anti-lirice; apartinand unei poetice a absentei.
E ciudat si semnificativ in acelasi timp ca Vasile Vlad a adoptat de la inceput, in contrast cu confratii sai genialoizi si redundanti, statutul unui personaj sters, un om fara voie manifestandu-si prezenta prin izolare si retractibilitate, adica prin atributele absentei. Acum mai bine de douazeci de ani, el putea fi identificat de la distanta, apropiindu-se indiferent de editura Cartea Romaneasca, insotind ca o umbra fidela silueta elegant-tridimensionala a prozatorului Alexandru Ivasiuc ce, cu un aer vetust proteguitor, il arata cu mana si-1 recomanda cu toata insistenta persuasiva de care era capabil, mai mult ca o dovada epatanta a flerului sau intr-ale poeziei, decat ca o recunoastere loiala a unei egalitati artistice. Probabil ca aceasta aparenta simbioza a cuplului, de nedespartit pentru un timp, i-a atras poetului acea curioasa lipsa de atentie, fie din partea colegilor de promotie, fie din partea criticii.
Desi apar urine textualiste in aceasta poezie, Vasile Vlad nu este inca un textualist, cum nu este nici un ironist obisnuit; mai degraba se poate vorbi la el de un impuls sarcastic, ca sursa originara a actului poetic. Pulsiunile sarcastice ce intemeiaza acest demers se pot identifica la mai multe nivele, de la substanta viziunii ca atare pana la tehnicile deformante ale sintaxei discursului. Astfel, din orice sintagma sau vers se simte restrictia voita fata de metafizic, prin explorarea obstinata a unei identitati anti-retorice, ancorate la priza unui eu comun, anti sentimentul, ce este raportat direct la real, fara nici o ambitie de transcendere. Rezulta o poezie in alb / negru, anti-sentimentala, dar se noteaza concomitent dara unei dilatari afective, mascata de grimasa vocabularului grotesc, poetul tragand mereu cortina sintagmelor sarcastice peste avanscena interioara a discursului. Adeseori, acesta devine monoton, realizandu-se prin mijloace putine, de obicei prin fortarea sintaxei. Dar, din schimbarile la nivelul sintactic deriva un unghi inedit de vedere, o perspectiva deformanta si deformatoare asupra discursului, si, implicit, asupra existentei: Mi-a trimis intr-o zi, un mar cu urma dintilor ei mici in coaja. Furcile revin pana in marginea trupului. Simt oboseala. Urc o terasa in trepte. Ma pregatesc sa ma asez intr-un jet napadit de buruieni si de muschi. Sa fiu eu in locul mainilor mele ce repede-ar merge. Trag de corzile iederii, se aude un strigat. Nu-mi rupeti iedera de pe genunchi, nu-mi rupeti iedera alba si neagra de pe gat si umeri, eu sur t Poetul. Trag de corzile iederii si descopar un om.
Volume de versuri:
Pedepsele, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Omul fara voie, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970;
Sarbatorile absentei, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1971;
Indreptarile doctorului Faustus sau calea cea mai lunga, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978;
Omul fara voie, editie selectiva in colectia „Hyperion, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980.
Am umblat cu sufletul incruntat a aparut in volumul Omul fara voie, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970.
O, Doamne, m-am saturat a aparut in volumul Omul fara voie, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980.
indreptarile doctorului Faustus sau calea cea mai lunga, Cantul I a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.
REFERINTE
„In compunerea versurilor lui Vasile Vlad intra si oarecare ironie strecurata in propozitiuni mai grave, unde este vorba de singuratate, de iubiri pierdute, de moarte, de greata de viata si de frica de lucruri. Chipul acesta juvenil de a trata lucruri serioase intr-un limbaj voit neserios il folosesc curent in poezie Geo Du-mitrescu si Marin Sorescu. il aflam in poemele din Omul tara voie, ande dam mereu peste personificari indraznete. () Talentul lui Vasile Vlad de a uni in limbajul poemului sagalnicia si cruzimea, aluzia ironica si observatia taioasa, este remarcabil."
EUGEN SIMION
„In plachetele Pedepsele si Omul fara voie intereseaza indeosebi aspectul tehnic al poeziei : in cadrul unei optiuni pentru stilul anticalofil se intrebuinteaza lexicul frapant familiar si procedeul diminutivarii. Structura poeziei sale tine deopotriva de o gindire grava si de comicul antonpannesc."
MARIAN POPA
„Nu atit usorul cinism adolescentin, ale carui exclamatii rautacioase impaneaza artagos poemele, cit imaginea fiintei umilite in fata esecului fac mai degraba originalitatea poemelor lui Vasile Vlad. Un poet care are intuitia unor taceri retorice se va exprima, in consecinta, antiretoric."
GEORGE ALBOIU
S-a nascut in Constanta la 4 iunie 1941.
A terminat, in 1960, Liceul Mihail Sadoveanu din Bucuresti, dupa care a urmat Facultatea de Limba si Literatura Romana din cadrul Universitatii bucurestene, luandu-si licenta in 1965.
A debutat editorial in 1969 cu volumul Pedepsele. Volumul de poezii indreptarile doctorului Faustus sau calea cea mai lunga primeste Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor.
In creatie poetul este un anticalofil, cu pasiune pentru asociatiile lexicale neasteptate, gata sa socheze, cu luciditatea modernului trecut prin toate zonele literare si cu ingenuitatea ludicului de tip antonpannesc. Textul este modern; dupa afirmatia lui Ion Caraion, Vasile Vlad „vine cu un limbaj de incercare, presupunand in spatele acestuia „o conceptie de arta si de viata, o filozofie a substantei.
Este unul din deschizatorii de drumuri in efortul de innoire a sintagmei poetice. Spiritul liricii sale este de esente post-avangardiste, iar originalitatea acesteia consta, cum observa criticul Marin Mincu, in „structurarea negativa a datelor si canoanelor poetice anterioare; e/de-structureaza, de-construieste, demoleaza, submineaza, retracteaza acea stare inefabila numita () lirism, printr-o asidua si coroziva cultivare a procedeelor -anti-lirice; apartinand unei poetice a absentei.
E ciudat si semnificativ in acelasi timp ca Vasile Vlad a adoptat de la inceput, in contrast cu confratii sai genialoizi si redundanti, statutul unui personaj sters, un om fara voie manifestandu-si prezenta prin izolare si retractibilitate, adica prin atributele absentei. Acum mai bine de douazeci de ani, el putea fi identificat de la distanta, apropiindu-se indiferent de editura Cartea Romaneasca, insotind ca o umbra fidela silueta elegant-tridimensionala a prozatorului Alexandru Ivasiuc ce, cu un aer vetust proteguitor, il arata cu mana si-1 recomanda cu toata insistenta persuasiva de care era capabil, mai mult ca o dovada epatanta a flerului sau intr-ale poeziei, decat ca o recunoastere loiala a unei egalitati artistice. Probabil ca aceasta aparenta simbioza a cuplului, de nedespartit pentru un timp, i-a atras poetului acea curioasa lipsa de atentie, fie din partea colegilor de promotie, fie din partea criticii.
Desi apar urine textualiste in aceasta poezie, Vasile Vlad nu este inca un textualist, cum nu este nici un ironist obisnuit; mai degraba se poate vorbi la el de un impuls sarcastic, ca sursa originara a actului poetic. Pulsiunile sarcastice ce intemeiaza acest demers se pot identifica la mai multe nivele, de la substanta viziunii ca atare pana la tehnicile deformante ale sintaxei discursului. Astfel, din orice sintagma sau vers se simte restrictia voita fata de metafizic, prin explorarea obstinata a unei identitati anti-retorice, ancorate la priza unui eu comun, anti sentimentul, ce este raportat direct la real, fara nici o ambitie de transcendere. Rezulta o poezie in alb / negru, anti-sentimentala, dar se noteaza concomitent dara unei dilatari afective, mascata de grimasa vocabularului grotesc, poetul tragand mereu cortina sintagmelor sarcastice peste avanscena interioara a discursului. Adeseori, acesta devine monoton, realizandu-se prin mijloace putine, de obicei prin fortarea sintaxei. Dar, din schimbarile la nivelul sintactic deriva un unghi inedit de vedere, o perspectiva deformanta si deformatoare asupra discursului, si, implicit, asupra existentei: Mi-a trimis intr-o zi, un mar cu urma dintilor ei mici in coaja. Furcile revin pana in marginea trupului. Simt oboseala. Urc o terasa in trepte. Ma pregatesc sa ma asez intr-un jet napadit de buruieni si de muschi. Sa fiu eu in locul mainilor mele ce repede-ar merge. Trag de corzile iederii, se aude un strigat. Nu-mi rupeti iedera de pe genunchi, nu-mi rupeti iedera alba si neagra de pe gat si umeri, eu sur t Poetul. Trag de corzile iederii si descopar un om.
Volume de versuri:
Pedepsele, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Omul fara voie, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970;
Sarbatorile absentei, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1971;
Indreptarile doctorului Faustus sau calea cea mai lunga, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978;
Omul fara voie, editie selectiva in colectia „Hyperion, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980.
Am umblat cu sufletul incruntat a aparut in volumul Omul fara voie, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970.
O, Doamne, m-am saturat a aparut in volumul Omul fara voie, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980.
indreptarile doctorului Faustus sau calea cea mai lunga, Cantul I a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.
REFERINTE
„In compunerea versurilor lui Vasile Vlad intra si oarecare ironie strecurata in propozitiuni mai grave, unde este vorba de singuratate, de iubiri pierdute, de moarte, de greata de viata si de frica de lucruri. Chipul acesta juvenil de a trata lucruri serioase intr-un limbaj voit neserios il folosesc curent in poezie Geo Du-mitrescu si Marin Sorescu. il aflam in poemele din Omul tara voie, ande dam mereu peste personificari indraznete. () Talentul lui Vasile Vlad de a uni in limbajul poemului sagalnicia si cruzimea, aluzia ironica si observatia taioasa, este remarcabil."
EUGEN SIMION
„In plachetele Pedepsele si Omul fara voie intereseaza indeosebi aspectul tehnic al poeziei : in cadrul unei optiuni pentru stilul anticalofil se intrebuinteaza lexicul frapant familiar si procedeul diminutivarii. Structura poeziei sale tine deopotriva de o gindire grava si de comicul antonpannesc."
MARIAN POPA
„Nu atit usorul cinism adolescentin, ale carui exclamatii rautacioase impaneaza artagos poemele, cit imaginea fiintei umilite in fata esecului fac mai degraba originalitatea poemelor lui Vasile Vlad. Un poet care are intuitia unor taceri retorice se va exprima, in consecinta, antiretoric."
GEORGE ALBOIU
Cântec pentru apropierea
maternităţii
Poate murdara de
pamânt înca din naştere,
dar poate tot de atunci colcaind de lumina.
Tu nu ai aparut în lume ca o mâna întinsa,
nici ca o taina trecuta dintr-o palma în alt
nici ca un sturz trecut prin roțile soarelui.
Alba şi teafara
tu reprezinți o excepție şovaitoare.
Tu eşti un pumn de apa.
Tu eşti o continua aşteptare,
Aşteptarea: suflet cu cocorii pe drum.
Aşteptarea: suflet cu o margine
suspendata.
Nu se poate plati cu o groapa
nimic
din adevarul frumuseții tale,
şi nici-un cuvânt nu are îndestule trepte
ca sa te poata salta în adevarat aerul tau.
Tu eşti o simpla pauza în veşnicie
şi eu, care cunosc disciplina silabelor,
de asemenea.
Stau însa cu urechea pe pântecul tau
şi aştept o zvâcnire,
cum aştepți zborul unei pasari gureşe
pe deasupra unei şosele cu sticle goale
pe margine.
Stau însa cu urechea pe pântecul tau
şi aştept un țipat
cum îl aştepți în marginea scoicariilor.
În aburul secundei
vocea mea deviata
sta ca o iluzie de staniol.
Dar mâine cerul se va desface
dând ploaie,
în tablouri vor apare ciupercile.
Şi nimeni nu va şti
ca în noaptea aceasta
cântarele minții au fost obosite.
Şi nimeni nu va şti ca în noaptea aceasta
în vârful degetelor am simțit
crescând plamânii aburoşi ai unui miel.
Alba şi teafara
tu reprezinți o excepție şovaitoare.
Dar nici tu nu vei şti
sufletul meu,
strâns ca pe îndoitura genunchilor,
aşa cum tresari
cu un fluture adormit pe umar.
dar poate tot de atunci colcaind de lumina.
Tu nu ai aparut în lume ca o mâna întinsa,
nici ca o taina trecuta dintr-o palma în alt
nici ca un sturz trecut prin roțile soarelui.
Alba şi teafara
tu reprezinți o excepție şovaitoare.
Tu eşti un pumn de apa.
Tu eşti o continua aşteptare,
Aşteptarea: suflet cu cocorii pe drum.
Aşteptarea: suflet cu o margine
suspendata.
Nu se poate plati cu o groapa
nimic
din adevarul frumuseții tale,
şi nici-un cuvânt nu are îndestule trepte
ca sa te poata salta în adevarat aerul tau.
Tu eşti o simpla pauza în veşnicie
şi eu, care cunosc disciplina silabelor,
de asemenea.
Stau însa cu urechea pe pântecul tau
şi aştept o zvâcnire,
cum aştepți zborul unei pasari gureşe
pe deasupra unei şosele cu sticle goale
pe margine.
Stau însa cu urechea pe pântecul tau
şi aştept un țipat
cum îl aştepți în marginea scoicariilor.
În aburul secundei
vocea mea deviata
sta ca o iluzie de staniol.
Dar mâine cerul se va desface
dând ploaie,
în tablouri vor apare ciupercile.
Şi nimeni nu va şti
ca în noaptea aceasta
cântarele minții au fost obosite.
Şi nimeni nu va şti ca în noaptea aceasta
în vârful degetelor am simțit
crescând plamânii aburoşi ai unui miel.
Alba şi teafara
tu reprezinți o excepție şovaitoare.
Dar nici tu nu vei şti
sufletul meu,
strâns ca pe îndoitura genunchilor,
aşa cum tresari
cu un fluture adormit pe umar.
Şi
mereu mă prefac a şti
Şi mereu ma prefac
a şti
unde-i marginea. Chiar şi cu ochiul
desfacut.
Dar, aşa cum dispare un vârtej,
uneori
dispare speranța,
şi se umbla atunci cu un gard în spinare,
pe lânga salcâmi jupuiți
şi chiar pe sub pamânt, peste cârtițe
tresarind ca un clopot,
din nevoia doar de a fi aparat.
Mai au ceva sa-şi spuna oamenii şi în somn,
cu glasul dat la o parte,
naivi strabatând desparțirea.
O rasuflare îngropata în ape
este posibila. Şi nici macar nu ne mai astupa
o singura soarta.
La strigatul rațelor salbatice închise în cer
se holbeaza rabdarea oricui.
Dar eu
cu atingeri de sidef încerc sa-i vorbesc inimii,
cum vuiesc pentru sechii (sechii neînsemnând
desigur nimic), pe la ferestrele stinse
din cartierele orbilor,
şi despre cum o întunecare feroce
ma cauta.
Pivnițele tacerii au fost cotrobaite
şi ele. Tufişurile arse de praf
au fost şi ele date-ntr-o parte. Pe colinele de cenuşa
ajungând
am masurat toata singuratatea.
Ţine cât mine.
unde-i marginea. Chiar şi cu ochiul
desfacut.
Dar, aşa cum dispare un vârtej,
uneori
dispare speranța,
şi se umbla atunci cu un gard în spinare,
pe lânga salcâmi jupuiți
şi chiar pe sub pamânt, peste cârtițe
tresarind ca un clopot,
din nevoia doar de a fi aparat.
Mai au ceva sa-şi spuna oamenii şi în somn,
cu glasul dat la o parte,
naivi strabatând desparțirea.
O rasuflare îngropata în ape
este posibila. Şi nici macar nu ne mai astupa
o singura soarta.
La strigatul rațelor salbatice închise în cer
se holbeaza rabdarea oricui.
Dar eu
cu atingeri de sidef încerc sa-i vorbesc inimii,
cum vuiesc pentru sechii (sechii neînsemnând
desigur nimic), pe la ferestrele stinse
din cartierele orbilor,
şi despre cum o întunecare feroce
ma cauta.
Pivnițele tacerii au fost cotrobaite
şi ele. Tufişurile arse de praf
au fost şi ele date-ntr-o parte. Pe colinele de cenuşa
ajungând
am masurat toata singuratatea.
Ţine cât mine.
TEATRU/FILM
6 Aprilie
Filmul “Veronica”, o feerie
muzical-coregrafică în regia Elisabetei Bostan
Biografie Elisabeta Bostan
Cunoscuta
regizoare si scenaristă Elisabeta Bostan s-a născut la 1 martie 1931, in
Buhuși, județul Bacău.
A absolvit Colegiul National Calistrat Hogas din Piatra Neamț
si, pasionată de punerea in scenă a pieselor de teatru clasice romanesti incă
din perioada liceului, s-a înscris la Institutul de Artă Teatrală și
Cinematografică din Bucuresti, la sectia regie. A absolvit in anul 1954.
A debutat in 1958, cu doua scurtmetraje, documentare
etnografice: Trei jocuri romanesti si Dansul Closca cu puii de aur.
In 1961 a regizat primul film de lungmetraj, Pustiul.
Este autoarea scenariilor filmelor Hora, Nunta in Tara Oasului,
Naica si pestele, Pupaza din tei, Amintiri din copilarie, Naica si barza, Naica
pleaca la Bucuresti, Naica si veverita si Tinerete fara batranete, Veronica,
Veronica se intoarce- in colaborare cu scenarista Vasilica Istrate.
A regizat cunoscutul serial de televiziune Fram.
În 1996 a fondat festivalul internațional de film studențesc
CineMAiubit. Este profesoara de regie si decan al Facultății de Film din cadrul
Universitatii Naționale de Arta Teatrala si Cinematografie, membra a Uniunii
Cineaștilor din România, face parte din Consiliul de Administrație al Centrului
Național al Cinematografiei (CNC).
Premii: "Năică"- Marele premiu, Gijon; Marele premiu,
Teheran; "Amintiri din copilărie"- Marele premiu, Gijon;
"Tinerețe fără bătrânețe"- Premiul special al juriului, Moscova;
Medalia de aur, Teheran și Ciudad de Panama; "Veronica"- Medalie de
bronz, Moscova.
·
Telefonul (1991)
·
Telefonul (1991)
·
Campioana (1990)
·
Desene pe asfalt (1989)
·
Unde esti copilarie? (1988)
·
Zâmbet de soare (1988)
·
Promisiuni (1985)
·
Un saltimbanc la Polul Nord (1984)
·
Fram (1983)
·
Saltimbancii (1981)
·
Ma-ma / Mama (1976)
·
Veronica se întoarce (1973)
·
Veronica (1972)
·
Tinerețe fără bătrânețe (1969)
·
Naica pleaca la Bucuresti (1967) -
regizor
·
Naica si veverita (1967)
·
Naica si barza (1966) - regizor
·
Pupăza din tei (1965)
·
Amintiri din copilărie (1964)
·
Naica (1963)
·
Pustiul (1962)
·
Nunta in Tara Oasului (1960)
·
Hora (1959)
·
Closca cu pui (1958)
·
Dansul 'Closca cu puii de aur' (1958)
·
Trei jocuri romanesti (1958)
·
Culegere de dansuri românesti (1956)
Filmografie - scenarist
·
Campioana (1990)
·
Veronica se întoarce (1973)
·
Veronica (1972)
Veronica HQ:
Veronica se intoarce HQ:
Adio, indieni - Miklos Gyarfas
Profesiunea doamnei Warren - George Bernard Shaw 1956
Comoara (1975) - Corneliu Marcu
GÂNDURI
PESTE TIMP 6 Aprilie
Petru Dumitriu Citate:
Isaac Asimov - Citate:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu