REVISTA

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE, NR 210 DIN 20 APRILIE 2018

ISTORIE PE ZILE 20 Aprilie

Evenimente

· 1303: Prin bula In supremae praeminentia dignitatis, papa Bonifaciu al VIII-lea pune bazele Universității Sapienza din Roma. Aceasta este cea mai mare și cea mai veche universitate de stat din capitala Italiei.

· 1517 - Începe domnia lui Ştefăniţă Vodă în Moldova (1517–1527). Este fiul lui Bogdan al III-lea şi nepotul lui Ştefan cel Mare. A murit la 14 ianuarie 1527, la Hotin. Este înmormântat la Manastirea Putna. Unele letopiseţe ne spun că el a fost otrăvit de soţia sa, Stana. Călugărită, doamna Stana, cu care Ștefăniță nu a avut urmași, a murit în februarie 1531. Deşi, la moartea părintelui său avea 10 ani, a fost ales domnitor, iar vreme de şase ani domnia lui a fost tutelată de marele portar Luca Arbore. În 1523, în urma intrigilor de curte, Ştefăniţă vodă, fire nestăpînită, l-a decapitat pe „povăţiitorul” său Luca Arbore și fiii săi. Domnia lui Ştefăniţă a durat sub semnul cruzimii, căsăpirii multor mari boieri. Din 1523 boierii au început să părăsească Moldova, adăpostindu-se în Polonia, Transilvania și Valahia. Vechii dregători au fost înlocuiți din funcție, iar ridicarea boierilor împotriva „tiranului” a devenit o mișcare organizată. A intrat în conflict cu domnul Valahiei, Radu de la Afumați, din cauza unui aranjament potrivit căruia Ștefăniță uema să se căsătorească cu Ruxanda, fiica lui Neagoe Basarab. Însă cu aceasta se însurase Radu de la Afumați în ianuarie 1526. Lui Ștefăniță îi rămînea Stana, o alta fiică a lui Neagoe vodă, pe care el n-o voia. Ștefăniță a năvălit, jefuind şi ucigînd, asupra Valahiei (1526), „băgînd spaima în munteni”, după care au urmat încă două bătălii moldo-valahe. Pînă la urmă neînțelegerea a fost remediată, Ștefăniță căsătorindu-se cu Stana.

· 1534: Exploratorul Jaques Cartier începe călătoria în care descoperă Canada si Labrador.

· 1535: La Stocholm este observat fenomenul atmosferic numit soare fals sau soare fantomă. Haloul este un inel luminos, multicolor, care poate apărea pe bolta cerească în jurul Soarelui sau al Lunii în condiții atmosferice propice. Apare din cauza reflexiei sau refracției luminii în cristale de gheață care sunt prezente la nori de mare altitudine. care creează pete luminoase pe cer, de multe ori pe un inel luminos sau halo pe fiecare parte a Soarelui. Fenomenul a fost reprodus în celebra pictura ” Vädersolstavlan„, care este cea mai veche pictura peisaj suedeză și cea mai veche reprezentare a soarelui fals. Pictura originala, care a fost creata la scurt timp după eveniment este în mod tradițional atribuita pictorului Urban si s-a pierdut, și practic, nu se știe nimic despre ea. Cu toate acestea, o copie de la 1636 a lui Jacob Heinrich Elbfas , este considerata a fi o copie exactă și a fost până de curând în mod eronat considerata a fi originalul restaurat.

· 1653: Oliver Cromwell dizolvă "Parlamentul cel Lung".

· 1792: Franța declară război Boemiei și Ungariei.

· 1799: Premiera, la Weimar, a poemului dramatic "Moartea lui Wallenstein" de Friedrich Schiller.

· 1809: Victoria lui Napoleon asupra trupelor Imperiului Austriac în Bătălia de la Abensberg.

· La 20 aprilie 1829, stil nou (8 aprilie 1829, stil vechi), apare la Bucureşti primul periodic din Valahia, Curierul românesc, editat de Ion Heliade Rădulescu. Curierul românesc va apărea pînă la 19 aprilie / 1 mai 1848, seria I şi 29 noiembrie / 11 decembrie – 13 / 25 decembrie 1859, seria II. Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgovişte — d. 27 aprilie 1872, Bucureşti) a fost un scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă. Gazeta Curierul Românesc a pus bazele presei românești fiind prima gazetă românească cu periodicitate constantă și cu apariție îndelungată. Primul număr a apărut pe 8/20 aprilie 1829 și, cu unele întreruperi, ziarul și-a continuat apăriția până la data de 12 decembrie 1859, fiind difuzat în special prin librarul Iosif Romanov. Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu, care a obținut aprobarea apariției gazetei. Inițial, gazeta trebuia să poarte numele de Curierul Bucureștilor. În cuprinsul ziarului se publicau texte administrative, știri politice și militare, articole și note de îndrumare, cuprinzând noțiuni elementare de istorie, geografie, comerț, economie, industrie etc. Primul număr cuprindea un articol editorial privind istoricul ziarelor in lume; înștiințări „din lăuntru”; înștiințări „din afară”; informații despre „mezaturi”, plecări și sosiri de demnitari la Bucuresci; știri „despre lucrarea pământului, care merge înainte cu mare spor”. În anul 1837, ziarul a început să publice un supliment numit Curierul de ambe sexe, magazin cultural cu o componentă feminină. Curierul Românesc (in Muntenia)și Albina Românească( in Moldova) au fost anticipate de alte ziare românești, cel dintâi chiar pe teritoriul Moldovei, Couriere de Moldavie, editat în 1790, într-o ediție în limba franceză, dar și în ediție în limba română despre care nu se mai știe sigur si în orice caz nu s-a mai păstrat. Ziare românești au apărut înainte de 1829 și la Cernăuți, în 1820 – Crestomaticul românesc, la Buda în 1821 – Biblioteca românească, la Leipzig, în 1827 – Fama Lipschi pentru Dacia. Unii cercetători susțin că actul de naștere a presei românești ar trebui identificat cu apariția, la Brașov, în 1731, a Calendarului tipărit de dascălul Petcu Șoanul, motivând că și acest fel de publicație „poate avea o anumită periodicitate”.

· 1841: Primul roman polițist din lume a văzut lumina tiparului: "Crimele din Rue Morgue" scris de Edgar Allan Poe. Edgar Allan Poe (*19 ianuarie 1809, Boston/Massachusetts - †7 octombrie 1849,Baltimore/Maryland), scriitor american, poet, romancier, nuvelist şi critic literar, creator al genului de scurte povestiri şi precursor al literaturii moderne de ficţiune ştiinţifico-fantastică. A dus o viaţă de boem şi a sfârşit tragic în mizerie şi alcoolism, dar tocmai din acest infern al existenţei sale s-au născut multe dintre creaţiile ce aveau să impună literaturii universale norme de evaluare estetică necunoscute până atunci. În cei patruzeci de ani ai unei vieţi halucinante, scriitorul a izbutit să publice multe volume de versuri, de proză, estetică şi teorie literară, făcând dovada unei forţe de creaţie extraordinară.

· 1862: A fost finalizată prima testare a procesului de pasteurizare, de către Louis Pasteur și Claude Bernard.

· 1870, în România, la guvernare vine cabinetul prezidat de Emanoil (Manolache) Costache Epureanu.

· 1884: Papa Leon al XIII-lea publică enciclica, Humanum Genus.

· La 20 - 22 aprilie 1894, la Bucureşti, are loc Congresul al II-lea al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România (P.S.D.M.R.).

· 1902: Marie și Pierre Curie, în laboratorul lor din Paris, au izolat cu succes săruri de radiu dintr-o substanță minerală

· 1919 - Armata poloneza captureaza Vilno, Lituania de la Armata Sovietica.

· 1921: România a semnat "Convenția și Statutul asupra regimului căilor navigabile de interes național", precum și "Convenția și Statutul asupra libertății tranzitului", adoptate în cadrul Conferinței de la Barcelona.

· 1931 - Matilda Dodge Wilson este prima femeie numită în consiliul director al unui constructor de automobile. Aceasta era văduva lui John Dodge, fondatorul Dodge, şi a fost cooptată la conducerea Graham-Paige Motors Corporation. Acest mic constructor, profilat pe camioane, a fost cumpărat de Dodge în 1926.

· 1933: Postul public de radio românesc efectueaza de la Sofia, din Bulgaria, prima retransmisie internaţională: spectacolul susţinut la Sofia de Corul „Cântarea României”, sub bagheta lui Mihai Botez.În acelaşi an au mai fost efectuate transmisii directe de la Viena, Belgrad şi Varşovia.

· 1938: a fost dizolvat partidul legionar ,,Totul pentru țară”, dizolvarea survenind datorită dorinței regelui Carol al II-lea de a instaura o dictatură personală, el hotărând arestarea și executarea principalilor conducători ai acestei formațiuni politice. Istoria partidului a început în iunie 1927, când Corneliu Zelea Codreanu a înființat mișcarea naționalistă ,,Legiunea Arhanghelul Mihail” ce avea ca doctrină reînnoirea spirituală şi morală a societății românești și care în 1930 și-a schimbat numele în ,,Garda de Fier”. În decembrie 1933, datorită cooptării ideilor fasciste de către Garda de Fier, primul ministru I.G. Duca va scoate formațiunea în afara legii, această decizie ducând la asasinarea de către legionari a premierului în gara din Sinaia la data de 29 decembrie 1933. După dizolvare, partidul legionar s-a reînființat sub numele de ,,Totul pentru țară” , formațiune politică ce se va evidenția prin etalarea ostentativa a valorilor creștine, pe care le opuneau iudaismului și ateismului sovietic. Având ca mijloc de propagandă cântecele intonate cu entuziasm, în alegerile din 1937, partidul a ieșit pe locul al treilea după Partidul Național Liberal și Partidul Național-Țărănesc, obținând 15,5% din sufragiile liber exprimate ale românilor. La 20 aprilie 1938, Carol al II-lea, din dorința de a instaura o guvernare personală, a hotărât dizolvarea partidului legionar, iar în noiembrie același an, principalii conducători "gardiști" au fost arestați, 13 dintre ei, inclusiv liderul Corneliu Zelea Codreanu, au fost executați. La începutul anului 1940 regimul reprezentat de dictatura regală a negociat cu legionarii și s-a ajuns la o aparentă conciliere, iar după abdicarea lui Carol al II-lea, la 14 septembrie 1940, România a fost proclamată de către regele Mihai I ca "stat național-legionar" , iar Mișcarea Legionară (fostul partid "Totul pentru Țară") a devenit singura formațiune politică recunoscută de stat. Totuși, legionarii nu au condus singuri, din guvern făcând parte în principal militari și oameni ai partidelor istorice, iar puterea politică o va deține Ion Antonescu. Însă neînțelegerile dintre Antonescu și liderul legionar Horia Sima în privința politicii externe face ca în ianuarie 1941, Antonescu să-i destituie pe liderii legionari Constantin Petrovicescu și Alexandru Ghica, din funcțiile de ministru de interne, respectiv cea de prefect al poliției. Legionarii nemulțumiți ripostează și au loc evenimentele din 21-23 ianuarie 1941, cunoscute sub numele de ,,rebeliunea legionară”, ce va fi înăbușită de Antonescu cu ajutorul armatei.

· 1941 - Ofensiva generala a armatei sovietice; strapungerea frontului german in directia Velikie Luki; armata germana sufera prima mare infrangere pe Frontul de Est.

· 1943: Într-o scrisoare adresată mareșalului Ion Antonescu, Constantin I.C. Brătianu și Iuliu Maniu protestează împotriva intenției de a angaja România într-un război direct contra marilor democrații occidentale.

· 1945 - În al doilea război mondial, trupele americane ocupă oraşul Leipzig din Germania şi ulterior îl predau sovieticilor.

· 1947: Presa anunță punerea în circulație a bancnotelor de 1 milion de lei, eveniment ce marchează creșterea vertiginoasă a inflației.

· 1949: A avut loc primul Congres mondial al partizanilor păcii.

· 1950: Începe naționalizarea unei părți a fondului de locuințe de la orașe.

· 1950: Echipa României se clasează pe primul loc la Campionatul mondial de dezlegări de probleme de șah.

· 1970: A fost lansat în Marea Britanie primul album solo semnat Paul McCartney.

· 1972: "Apollo 16" aselenizează.

· 1982 - Restabilirea comunicatiilor directe intre Gibraltar si Spania.

· 1986: Pianist Vladimir Horowitz susține un concert în Rusia natală pentru prima dată după 61 de ani.

· 1992: Un mare concert în memoria lui Freddie Mercury are loc pe stadionul Wembley în Londra.

· 1999 - Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat solicitarea Alianţei Nord-Atlantice privind accesul fără restricţii în spaţiul aerian românesc.

· 2004 - A avut loc lansarea primului ziar bilingv (româno–portughez) de cultură editat în Portugalia – „Diaspora română şi moldavă”, al cărei director fondator este Romeo Marin.

· 2007: Parlamentul Romaniei l-a suspendat pe presedintele Traian Basescu. În urma unui referendum care a avut loc pe 19 mai, 74,48% dintre cei prezenti la vot au votat pentru incetarea suspendarii.

· 2008 - Danica Patrick, devine prima femeie care câştigă o cursă Indy, impunându-se în Indy Japan 300 pe circuitul Montegi. Acest rezultat este cea mai notabilă reuşită a unei femei pe circuit, reprezentantele sexului frumos reuşind să mai smulgă victorii bărbaţilor în raliuri, dar nu şi pe asfaltul circuitelor. A fost însă puţin ajutată de faptul că liderul cursei a trebuit să reducă ritmul din cauza unei calculări greşite a rezervelor de combustibil pe ultimele tururi. Danica a reuşit să se impună în faţa lui Helio Castroneves, dublu campion în Indy, trecând linia de final cu 5,85 secunde după o cursă de 200 de tururi. Frumoasa americancă a mai fost aleasă şi Debutantul Anului în 2006 şi Cel mai popular pilot din Indy, fiind foarte populară în rândul fanilor americani ai acestui sport. Danica alternează evoluţiile pe circuit cu apariţii incendiare în revistele pentru bărbaţi şi sportive

Nașteri

· 570 (cc.): Muhammad, considerat în religia islamică ultimul profet al lui Allah

· 702 : Jafar As-Sadiq, intelectual arab

· 1492: Pietro Aretino, poet și scriitor italian (d. 1556)

· 1633: Împăratul Go-Kōmyō al Japoniei (d. 1654)

· 1805: Franz Xaver Winterhalter, pictor german (d. 1873)

· 1808: Împăratul Napoleon al III-lea al Franței (d. 1873).
Charles-Louis-Napoléon Bonaparte (n. 20 aprilie 1808 — d. ianuarie 1873) a fost primul preşedinte al celei de a 2-a Republici Franceze în 1848 şi a devenit apoi, în urma unei lovituri de stat din 1852, al doilea împărat al francezilor, sub numele de Napoléon al III-lea. Viitorul împărat a fost cel de-al treilea fiu al regelui Louis Bonaparte, fratele luiNapoleon I şi regele Olandei, cu Hortense de Beauharnais, fiica împărăteseiJoséphine. Din 1815 familia a trăit în exil în Elveţia. Tânărul Louis a frecventat liceul la Augsburg, trăind apoi, din 1824, alături de familia sa în castelul din Arenenberg în Elveţia. După moartea unui frate mai vârstnic şi a ducelui de Reichstadt (în 1832) el s-a considerat urmaşul legitim al coroanei imperiale franceze şi a încercat în 1836 să iniţieze de la Strasbourg o lovitură de stat prin care să reinstaureze imperiul. În urma acestei tentative, sprijinite de unele corpuri de armată, Napoleon a fost arestat şi surghiunit în martie 1837 în Statele Unite ale Americii, de unde s-a reîntors în curând în Elveţia. Expulzat şi de acolo, a trăit din 1838 la Londra. În ziua de 6 august 1840 Napoleon a încercat din nou, de această dată înBoulogne, să-l răstoarne pe regele Louis-Philippe. În urma acestei tentative el a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Pe data de 25 mai 1846 el a reuşit să evadeze din fortăreaţa din Ham şi s-a stabilit din nou la Londra. După Revoluţia din 1848 i-a fost permisă întoarcerea la Paris, unde a devenit deputat în Assemblée Nationale. În 20 decembrie 1848 Napoleon a fost ales preşedinte al Republicii Franceze, prin lovitura de stat din 2 decembrie 1851 el a primit titlul de "principe-preşedinte" şi puteri dictatoriale. Exact după un an de la lovitura sa de stat şi la 48 de ani de la încoronarea unchiului său Bonaparte a fost uns Napoleon al III-lea ca împărat al francezilor, pe data de 2 decembrie 1852. Investirea fusese validată de un plebiscit. Împăratul s-a căsătorit în 30 ianuarie 1853 cu contesa spaniolă Eugenie de Montijo, cu care a avut un fiu, pe Louis Napoleon.

· 1818: Heinrich Goebel, inventator de origine germană (d. 1893)

· 1835 - S–a născut inginerul Elie Radu, unul dintre întemeietorii ingineriei de construcţii din România, membru de onoare al Academiei Române (m.10.10.1931).

· 1839: Carol I, primul rege al României (d.1914). Regele Carol I al României (20 aprilie 1839 - 27 septembrie/10 octombrie 1914), s-a născut ca Prinţul Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, la castelul din Sigmaringen, fiind fiul Principelui Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen şi al Principesei Joséphine de Baden. În afara tradiţionalei cariere militare prusace, a urmat studii politice şi de estetică. A fost ales Domnitor al Principatelor Române Unite în aprilie 1866. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit în munții Carpați castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso-turc (1877-1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei), iar Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.

· 1840: Odilon Redon, pictor simbolist și litograf francez (d. 1916)

· 1851: Eduardo Acevedo Díaz prozator, politician și jurnalist uruguayan (d. 1921)

· 1879: Paul Poiret, creator de modă francez (d. 1944)

· 1884: S-a nascut principesa Beatrice de Saxa- Coburg – Gotha, sora reginei Maria a Romaniei; (d. 1966).

· 1889: Adolf Hitler, politician german și conducător ("Führer") al Germaniei Naziste (d. 1945). Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria – d. 30 aprilie 1945, Berlin) a fost un om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei. Ajuns la putere în 1933, Hitler, a transformat țara într-o dictatură monopartid bazată pe ideologia totalitaristă și autoritaristă a național-socialismului. Politica sa expansionistă agresivă este considerată principala cauză a izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, soldat cu pierderi omenești colosale. De numele său sunt legate numeroase crime împotriva umanității, printre care punerea în aplicare a unui plan naționalist și rasist de exterminare în masă a evreilor și altor „indezirabili” din Europa, precum și lichidarea adversarilor politici din Germania. Hitler a fost ales „omul anului” în 1938 de către revista americană Time.

· 1893: Joan Miró, pictor spaniol (d. 1983)

· 1894 - S-a născut actorul american de film Harold Lloyd (m.08.03.1971).

· 1895: Emile Christian, interpret american de jazz (d. 1973)

· 1903 - S-a născut scriitorul Andrei Ion Deleanu (m.1980).

· 1908: Lionel Hampton, cântăreț de jazz american (d. 2002)

· 1918: Kai Siegbahn, fizician suedez (d. 2007)

· 1922 - S–a născut compozitorul Vasile Timiş.

· 1927 - S–a născut Camil–Bujor Mureşan, istoric, membru corespondent al Academiei Române.

· 1927 - S–a născut, la Chişinău–Criş, Ion Mitrici, sculptor, scenograf, grafician. Trăieşte la Roma. Are lucrări în România, Franţa, Italia, Elveţia.

· 1927: Alex Müller, fizician german, laureat al Premiul Nobel

· 1927 - Pilotul American de Formula 1 Phill Hill se naşte în această zi în Miami. Hill este primul pilot American care devenit campion mondial în Formula 1, impunându-se în sezonul 1961. Americanul a făcut istorie cu Ferrari, pilotând celebrul Ferrari 156, monopost recunoscut pentru "nasul de rechin". Hill a mai câştigat şi de trei ori cursa de 24H de la Le Mans, fiind unul dintre singurii piloţi americani care s-au adaptat atât de bine la competiţiile europene.

· 1928: Gerald S. Hawkins, astronom englez (d. 2003)

· 1929 - S-a născut Bob Braun (Robert Earl Brown), actor american.

· 1934 - S-a născut scriitorul Pusztai János.

· 1934 - S-a născut scriitorul Dan Horia Mazilu.

· 1939 - S-a născut Johnny Tillotson, cântăreţ american.

· 1939: Gro Harlem Brundtland, politiciană norvegiană

· 1941 - S-a născut Slobodan Miloşevici, ex-preşedinte al Serbiei şi Muntenegrului. Ales preşedinte al fostei Republici Iugoslavia, în 1992 dizolvă această republică - creaţie a lui I. B. Tito - şi înfiinţează Republica Federativă Iugoslavia, alcătuită din Muntenegru şi Serbia. Lui i se atribuie responsabilitatea pentru izbucnirea conflictului din Kosovo şi pentru bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei; în anul 2000, preşedinţia republicii este preluată de Voislav Kostunita, Occidentul condiţionând acordarea oricărui sprijin financiar noii administraţii de la Belgrad de arestarea lui Milosevici şi predarea lui către Tribunalul Penal pentru fosta Iugoslavie; la 12.02.2002, a început, la Haga, procesul fostului preşedinte iugoslav (m.11.03.2006).

· 1941: Ryan O'Neal, actor american

· 1943: John Eliot Gardiner, dirijor englez

· 1948 - S-a născut Craig Frost, clăpar american (Grand Funk Railroad, Flint, Siver Bullet Band).

· 1949: Jessica Lange, actriță americană

· 1949: Mircea Florin Șandru, poet român

· 1950: Alexandr Lebed, general și politician rus

· 1951 - S-a născut Luther Vandross, cântăreţ, producător şi compozitor american.

· 1952: Karl Friedrich, Prinț de Hohenzollern, Șeful Casei de Hohenzollern-Sigmaringen

· 1953: Ioan Oltean, politician român

· 1958: Dragan Đokanović, politician sârb din Bosnia

· 1972 - S–a născut Elena Lasconi, reporter tv.

· 1972 - Carmen Electra, actrita americana.

· 1974: S-a născut Adrian Ilie, fost fotbalist la Steaua și in echipa națională.

· 1976: Joey Lawrence, actor american

· 1981 - S–a născut instrumentistul (saxofon, clarinet) Alexandru Florin Simu, membru al formaţiei de jazz „Centru Civic” (premiul 2 pentru cel mai bun instrumentist la Festivalul de Jazz de la Cluj „Napocensis”, 2001.

Decese

· 1176: A decedat Richard Fitz Gilbert de Clare (n. 1130), un nobil anglo-normand sub conducerea caruia a inceput cucerirea normanda a Irlandei.

· 1314: Moare Papa Clement al V- lea, născut Raymond Bertrand de Got n.c. 1264). Pontificatul sau a durat intre anii 1305, până la moartea sa în 1314. A ramas în istorie pentru suprimarea Ordinului Cavalerilor Templieri și pentru permisiunea data sa fie executati mulți dintre membrii acestui Ordin. Papa Clement al V-lea a fost unul din cei mai însemnați papi din evul mediu. În timpul pontificatului său sediul papilor a fost transferat de la Roma în Franța, la Avignon. Împreună cu regele Franței, Filip al IV-lea (Filip cel Frumos), a pus la cale distrugerea Ordinului Templierilor. În anul 1307, intr-o zi de vineri 13 Octombrie, un edict care ordona arestarea templierilor a fost emis, simultan, în toată Europa. Templierii arestați au fost interogați de inchiziție timp de 7 ani, pentru a se afla locul unde se ascundea tezaurul lor. În 1314, Jacques de Molay, marele maestru al Ordinului Templierilor, înainte de a fi ars pe rug, ar fi prezis că atât regele Filip al IV-lea al Franței, cât și Papa Clement al V-lea vor muri în același an, ceea ce s-a și întâmplat.

· 1534: Elizabeth Barton, profet creștin, executată

· 1769: A murit Pontiac, şef al tribului amerindian canadian Ottawa, erou al luptei impotriva invadatorilor englezi.

· 1893: A decedat la Sibiu, George Barițiu, om de cultură, istoric și publicist român transilvănean, conducător al luptei de emancipare națională a românilor ardeleni, întemeietorul presei românești din Transilvania; (n. 4 iunie 1812, Jucu de Jos, comitatul Cluj). În anul 1838 a întemeiat la Brașov, Gazeta de Transilvania, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. În același an a început la Blaj publicarea Foii pentru minte, inimă și literatură, una dintre primele reviste literare românești. Difuzarea lor peste munți era asigurată de prietenul sau librarul Iosif Romanov. George Bariț fost una din figurile cele mai importante ale Revoluției de la 1848 în Transilvania. În 1861, din inițiativa sa și a canonicului Timotei Cipariu, a luat ființă Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (Astra). A fost mai întâi secretar, apoi președinte al Astrei, asociație care a editat începând din 1868 revista Transilvania, pe care a condus-o între 1868 și 1889. Colectivului redacțional al revistei Transilvania i se datorează editarea primei enciclopedii românești, apărută în trei volume la Sibiu, între 1898 și 1904. George Bariț a publicat tot la Sibiu, tot în trei volume, între 1889 și 1891, principala sa operă, initulată Părți alese din Istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă. A fost membru fondator al Societății Literare Române (1866), precursoarea Academiei Române. În anul 1893 a devenit președinte al Academiei Române.

· 1912: A murit scriitorul irlandez Bram Stocker, creatorul personajului „Dracula”;(n.1847). Stoker nu a călătorit niciodată în estul Europei, locul în care se desfășoară acțiunea romanului Dracula, însă timp de șapte ani s-a dedicat unui studiu intens de cercetare a folclorului european și a poveștilor mitologice cu vampiri. De asemenea, s-a întâlnit cu scriitorul maghiar Armin Vambery, cel care i-a relatat despre poveștile misterioase ale Carpaților, care au ajutat la crearea peisajului horror din roman. Povestea contelui Dracula a fost inclusă în multe genuri literare si a fost ecranizata de cineasti celebri.

· 1918: Karl Ferdinand Braun, fizician și inventator german, laureat al Premiului Nobel (n. 1850)

· 1929: Prințul Heinrich al Prusiei (n. 1862)

· 1932: Giuseppe Peano, matematician italian (n. 1858)

· 1947: Regele Christian al X-lea al Danemarcei (n. 1870)

· 1951: Ivanoe Bonomi, fost prim-ministru al Italiei

· 1952 - A murit Grigore Tăuşan, filosof, membru de onoare al Academiei Române (n.24.01.1874).

· 1968 - A murit poetul Adrian Maniu, distins cu premiul naţional de poezie pe anul 1938 ("Vrăjitorul apelor", "Lîngă pămînt") (n.06.02.1891). A fost fratele pictoriței Rodica Maniu și cumnatul pictorului Samuel Mutzner.

· 1970: Moare la Paris Paul Celan, poet evreu originar din Romania, (pseudonimul lui Paul Peisah Antschel) (n. 23 noiembrie 1920 la Cernauti). A fost poet, traducator si eseist de limba germana. Pseudonimul „Celan” provine din anagramarea numelui său de familie, Antschel.

· 1972 - A murit actorul Jose Mistral ("Seherezada", "Puscasii de la Casa Grande").

· 1975 - A murit Dumitru Eremia, compozitor şi dirijor (n.12.03.1910).

· 1982: Archibald MacLeish, poet și prozator american (n. 1892)

· 1985 - A murit scriitorul Mariana Ceauşu (n.1928).

· 1992: Benny Hill, comediant britanic (n. 1924)

· 1992 - A murit Johnny Shines, bluesman american (n.26.04.1915).

· 1995: A murit scriitorul Milovan Djilas, scriitor si om politic muntenegrean, unul dintre cei mai cunoscuti disidenti pe care i-a avut Europa de Est in secolul al XX-lea.

· 2001: Giuseppe Sinolopi, dirijor și compozitor italian (n. 1946)

· 2002: Alan Dale, cântăreț american (n. 1925)

· 2002: A murit Dragan Muntean, interpretul de muzica populara considerat „vocea de aur a pădurenilor” (n. 18 aprilie 1955) .

· 2003 - Dajiro Kato, unul dintre cei mai promiţători motociclişti din MotoGP moare în această zi. Kato a fost implicat într-un accident cumplit pe 6 Aprilie, acesta izbindu-se de un parapet la aproape 200 km/h pe circuitul de la Suzuka. Comisarii de cursă se pare că au acţionat neglijent şi în urma accidentului Dajiro a fost scos pe braţe, fără să se aştepte intervenţia ambulanţei şi implicit oprirea cursei. După două săptămâni de comă japonezul nu a mai putut fi salvat şi a decedat.

· 2008: A decedat Monica Lovinescu, ziaristă, critic literar și cunoscută comentatoare la Radio Europa Libera, fiică a criticului Eugen Lovinescu; (n. 1923). A fost o autoritate în materie de literatură română contemporană. A fost o intelectuală română care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului comunist. După 1947 a trăit și a activat în exil în Franța, fiind una din cele mai cunoscute voci ale postului anticomunist Radio Europa Liberă, unde a realizat, printre altele, emisiunea „Teze și antiteze la Paris”. Mama sa a sfârșit în închisorile staliniste, un fapt care a marcat-o pentru tot restul vieții. Angajamentul sau ferm anticomunist s-a soldat în 1977 cu un atentat asupra vieții sale și cu campanii de calomniere în presa românească și în publicațiile finanțate de către regimul comunist. Monica Lovinescu a fost căsătorită cu poetul, publicistul și omul de radio Virgil Ierunca. Cuplul Lovinescu-Ierunca a întreținut relații apropiate cu figurile importante ale exilului românesc, locuința lor pariziană devenind un nod pentru exilul românesc și pentru scriitorii și personalitățile culturale române aflate în vizită la Paris. Prin publicitatea făcută disidenților români în presa internațională, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au contribuit la ameliorarea tratamentului acestora de către autoritățile de la București. După Revoluție, au ales să rămână în Franța, Lovinescu supraviețuindu-i soțului său cu câțiva ani. Rămășițele lor pământești a fost repatriate în 2008, fiind întâmpinate cu onoruri militare.

Sărbători

În calendarul ortodox: Sf Ier Teotim, episcopul Tomisului; Sf Cuv Teodor Trihina (Dezlegare la pește)
Ziua Internațională a Presei Libere

RELIGIE ORTODOXĂ 20 Aprilie

SFINȚI ROMÂNI

Sf Ier Teotim, episcopul Tomisului

La 20 aprilie calendarul ortodox pomeneste pe Sfantul Teotim episcopul Tomisului, numit si Teotim I, “scitul“ sau “filosoful“. Acest sfant daco-roman, originar din Dacia Pontica, a trait in a doua jumatate a secolului al IV-lea si la inceputul celui urmator, pastorind cetatea de la Marea Neagra, in jurul anilor 380 – 395.

Detalii despre viata sa ne-au ramas din scrierile unor importanti autori ce au trait in perioada sa. Astfel, Fericitul Ieronim il mentioneaza pe la anul 392 cu titulatura de „Scythiae Tomorum episcopus”. Despre Sfantul Teotim I, istoricul bisericesc Sozomen scria ca ducea o viata ascetica, purta plete lungi si se bucura de calificativul de „filosof”. Sfantul Teotim poseda si practica intr-adevar acea „monastica philosophia”. Dar, el nu a fost numai educat in filosofia monahala, care presupunea a iubi si a practica intelepciunea trairii monahale, adica „asceza”, ci si in cultura si filosofia greaca. Un alt scriitor crestin, Socrate, spunea despre Sfantul Teotim ca „era cunoscut de toti – imparati, episcopi, calugari, credinciosi si barbari – pentru evlavia si corectitudinea vietii sale”.

Despre episcopul de Tomis auzise chiar imparatul bizantin Arcadie, datorita prieteniei legate cu Sfantul Ioan Gura de Aur. Din scaunul arhieresc al Constantinopolului, marele ierarh ii trimitea lui Teotim calugari misionari „pentru nomazii sciti de la Istru“, probabil la cererea acestuia. In anul 400, Sfantul Teotim lua parte la un sinod local din Constantinopol, convocat de Sfantul Ioan Gura de Aur impotriva invataturii eretice a episcopului Antonin al Efesului. Aprecierea de care se bucura ierarhul tomitan in randul celorlalti episcopi reiese si din faptul ca, in lista celor care semnau documentele sinodului, Teotim era mentionat pe primul loc.

Invocarea numelui Sfantului Teotim al Tomisului – la lucrarile Sinodului IV ecumenic (Calcedon, 451) – ca autoritate a dreptei credinte, constituie insa pentru noi, romanii, o mar turie de mare pret privind izvoarele ortodoxiei romanesti in crestinismul daco-roman. „Faptul ca monahii constantinopolitani isi raportau ortodoxia marturisirii lor de credinta la autoritatea Sfantului Teotim ramane fara indoiala o marturie graitoare a ortodoxiei credintei…

Numai un teolog ca Teotim, cu o solida formatie filosofica, putea fi in stare sa ia atitudine fatisa si impotriva celor care intinau memoria lui Origen, adica, „… memoria unui om – declara Sf. Teotim – care a murit de mult timp in credinta”, si ca atare, nici nu trebuia sa se faca „lucru nelegiuit, condamnand cartile pe care inaintasii nostri nu le-au condamnat …”.

Peste veacuri, Sfantul Ioan Damaschin avea sa reproduca, in lucrarea „Sfintele paralele“, cateva povatuiri morale date de Sfantul Teotim in unele omilii la textele evanghelice: „Cel ce pacatuieste cu gandul, prin insasi iuteala gandului, savarseste pacatul complet, pe cand faptele trupului pot fi intrerupte de multe piedici“; „Lucrul grav nu este sa suferi aspru, ci sa suferi pe drept“.

Troparul Sfantului Teotim, episcopul Tomisului

Indreptator credintei si chip blandetelor, invatator infranarii te-a aratat pe tine turmei tale adevarul lucrurilor. Pentru aceasta ai castigat cu smerenia cele inalte, cu saracia cele bogate. Parinte ierarhe Teotim, roaga pe Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre.

Sf Cuv Teodor Trihina

Viaţa Sfântului Cuvios Teodor Trihina

Cuviosul Părintele nostru Teodor, cel numit "Trihina", adică "Părosul", a fost născut şi crescut în cetatea Sfântului Constantin, fiind fiu de părinţi bogaţi. Şi lăsându-şi părinţii, bogăţia şi slava pentru Dumnezeu, s-a dus într-o mănăstire pustnicească şi s-a făcut monah. Şi avea o viaţă atât de aspră şi atât şi-a slăbit trupul, încât la faţă era asemenea unui mort, pentru că în toate nopţile se lupta cu gerul, stând la rugăciune, neacoperindu-şi capul niciodată. Şi purta numai o haină aspră de păr, de aceea s-a numit "păros". Încă şi mănăstirea aceea pustnicească, în care cuviosul petrecea viaţă aspră, după aceea a luat numele de "Trihina", adică s-a numit "păroasă". Iar Sfântul Teodor a luat de la Dumnezeu putere asupra diavolilor şi, făcând multe minuni, s-a dus către Domnul. Şi nu numai în viaţa sa, ci şi după mutarea sa făcea minuni. Pentru că izvora din sfintele lui moaşte mir de tămăduire binemirositor, cu care se tămăduiau toate bolile şi se goneau diavolii, spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE 20 Aprilie

A. GUSTĂRI

Aperitiv de roşii cu peşte

* 6 roşii mijlocii,

* 1-2 cutii de ton sau alt peşte slab,

* 300 grame de mazăre,

* 1 ceaşcă de sos de usturoi,

* piper,

* 1 lingură de pătrunjel tocat.

Mod de preparare: Roşii mici, scobite de miez, scurse, se umplu cu compoziţia următoare: sardele dezosate, scurse de ulei, tăiate bucăţi mici, 2-3 linguri de maioneză de post picantă, la care se poate adăuga un miez de salată verde, tăiat fin.

B. SALATE

Salată "rusească" cu peşte

Zarzavatul de la supă fiert bine, tăiat cuburi (morcov, cartof, mazăre verde, pătrunjel) se amestecă apoi cu o maioneză de post (după reţetele anterioare) bine legată. Se acoperă cu felii de peşte mare alb, fiert şi răcit; se decorează cu felioare de lămâie.

C. SOSURI

Nu e necesar să pregătim separat un sos pentru reţetele de azi.

D. BORŞURI

Borş de peşte cu leuştean

* 1 ½ litri apă,

* 6 bucăţi peşte,

* 1 morcov,

* 1 buc, rădăcină pătrunjel,

* 2 cepe,

* sare,

* 2-3 ceşti borş,

* 4-5 roşii sau 200 ml bulion,

* pătrunjel verde,

* leuştean
Se fierbe zarzavatul tăiat fire lungi şi ceapa tăiată mărunt, în apă cu sare. Se adaugă borşul, după ce zarzavatul este bine fiert, apoi bucaţile de peşte, care mai întâi au fost frecate cu sare. Se fierbe la foc potrivit, să nu se sfărâme peştele. Se mai adaugă felii de roşii sau bulion. Se poate servi rece sau cald, dupa gust, cu pătrunjel şi leuştean. Se poate adăuga şi o ceşcuţă de orez, care se fierbe o dată cu zarzavatul.
Se poate prepara şi fără zarzavat, numai cu orez.

E. MÂNCĂRURI

Crap umplut

* 1 crap de 1.5 kg
* 1 ceşcuţă orez
* 4 buc ceapă
* 1 cutie ciuperci
* 1 legătură pătrunjel verde
* 1 morcov
* 3 căţei usturoi
* 1 pătrunjel rădăcină
* 1 lămâie
* 50 ml vin alb ce se pune în orez
* 100 ml vin alb se pune în tava în care coacem crapul
* sare,
* piper,
* delikat
* 5 linguri mari de ulei

Crapul se curăţă de solzi, se eviscerează (normal ar fi să lăsaţi capul) şi apoi se spală şi cu un şervet îl ştergem bine să nu rămână ud. Se condimentează în interior cu sare şi piper şi se lasă să stea aşa la rece până pregătim umplutura.

Umplutura o pregătim în felul următor: Se taie mărunt o ceapă care se căleşte pe 3 linguri de ulei. Ciupercile sa taie felii şi se adaugă la ceapă. Tot atunci adăugăm şi orezul spălat şi scurs, şi le călim un pic împreună. Adăugăm un pic de apă (să zicem cam 100 ml apă) şi cei 50 ml vin alb. Orezul începe să se umfle şi când este bine înflorit adăugăm pătrunjelul verde tocat şi sare şi piper după gust.

Cu această umplutură se umple crapul şi apoi se coase deschizătura burţii.

Morcovul, pătrunjelul, usturoiul le tăiem rondele, iar ceapa rămasă o tăiem felii mai grosuţe şi toate legumele se aşază în tava în care am pus cele 5 linguri de ulei. Crapul se unge cu un pic de ulei, se aşază pe patul de legume, se pune 100 ml vin şi tot atâta apă, se condimentează cu sare şi delikat şi un pic de rozmarin mărunţit şi se dă la cuptor pentru circa 30 minute. În timpul în care stă în cuptor se stropeşte cu zeama din tavă. La jumătea timpului de coacere întoarcem crapul şi îl lăsăm mai departe la copt.

Se scoate în cele din urmă din cuptor, se aşază legumele pe un platou şi peste ele aşezăm crapul copt. Se scoate aţa cu care a fost cusut, se stropeşte cu zeamă de lămâie şi se porţionează.
Se serveşte fierbinte, fără garnitură deoarece este umplut cu orez.

Alături se poate servi un vin alb.

F. DULCIURI

Cuib de privighetoare

* un pachet de foi pentru plăcintă,
* 150 g miez de nucă,
* 150 g zahăr tos,
* 150 ml apă,
* 100 ml ulei,
* esenţă de rom,
* 2 pliculeţe cu zahăr vanilat,
* 1/2 linguriţă scorţişoară măcinată.

Se decongelează pachetul de foi de plăcintă în frigider.

Se ia o foaie, se unge cu ulei lăsând pe lăţime o fâşie neunsă de aproximativ 2 cm. Se pliază foaia în două până la partea neunsă, se rulează foaia pe un băţ mai lung decât lăţimea foii şi cu diametrul de 1 cm până la porţiunea neunsă.

Trageţi ruloul format către mijloc şi obţineţi un rulou mai mic, dar încreţit. Arcuiţi ruloul în aşa fel încât să obţineţi un cerc cu partea nedublată la interior - aceasta va fi baza care va susţine umplutura.

Aşezaţi formele obţinute într-o tavă îmbrăcată cu hârtie de copt, aşezate strâns una în alta ca să îşi păstreze forma la copt. Coaceţi la foc moderat aproximativ 30 de minute până capătă o culoare aurie. Fierbeţi un sirop din apă şi zahăr, la care adăugaţi scorţişoara, esenţa de rom şi vanilia.

Pisaţi sau râjniţi miezul de nucă. Umpleţi mijlocul cuiburilor cu nucă pisată şi stropiţi din belşug cu sirop de zahăr fierbinte. Lăsaţi să se îmbibe bine siropul şi să se răcească.

Se serveşte rece.

ARTE 20 Aprilie

MUZICĂ 20 Aprilie

Emile Christian, interpret american de jazz

Jack Raine-trumpet / Emile Christian or Bernard Tipping-trombone / Nat Star and Johnny Raitz-reeds

Lionel Hampton, cântăreț de jazz american

Compozitorul Vasile Timiş

Vasile TIMIŞ - Trei Valsuri:

Johnny Tillotson, cântăreţ american

Paul McCartney

Vladimir Horowitz

Freddie Mercury

John Eliot Gardiner

Craig Frost, clăpar american (Grand Funk Railroad, Flint, Siver Bullet Band)

Luther Vandross, cântăreţ, producător şi compozitor american

Luther Vandross Greatest Hits - Best Songs Of Luther Vandross:

Dumitru Eremia, compozitor şi dirijor

Marșul Marinei:

Fanfara Militara - Marsuri Pentru Defiliare HD: https://youtu.be/i87mk0Uzivo.

Johnny Shines, bluesman american

Giuseppe Sinolopi, dirijor și compozitor italian

Richard Strauss - An Alpine Symphony, Op. 64 (Giuseppe Sinopoli & Sächsische Staatskapelle Dresden):

Alan Dale, cântăreț american

Dragan Muntean

Dragan Muntean - Doine ardelenești

De la noi din Pădureni

Niciun dor nui-mi vine greu

INREGISTRĂRI NOI:

Vivaldi Six Violin Concertos Op 6 | Baroque Classical Music HD

Beautiful Spring JAZZ - Relaxing Background Instrumental Music - Music to Work, Study, Relax

Top Violin Covers of Popular Songs 2018 - Best Instrumental Violin Covers 2018

Top 30 Saxophone Cover Popular Songs 2018 - Best Instrumental Saxophone Covers 2018

POEZIE 20 Aprilie

Mircea Florin Șandru

Biografie Mircea Florin Şandru

Poet şi jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, începând cu anul 1976, şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti. Născut la 20 aprilie 1949, în municipiul Făgăraş, judeţul Braşov, într-o familie de învăţători. Anii copilăriei şi adolescenţei îi petrece la Cârţişoara, localitate din judeţul Sibiu, fiind elev al Şcolii generale "Badea Cârţan" de aici (1956-1963). Este absolvent al Liceului teoretic "Ion Codru Drăguşanu" din oraşul Victoria, judeţul Braşov (1963-1967) şi al Facultăţii de Electrotehnică a Universităţii "Transilvania" din Braşov (1967-1972). În perioada 1972-1974 este student al Facultăţii de Filozofie a Universităţii Bucureşti, dar nu finalizează studiile. Cursuri postuniversitare la Facultatea de Ziaristică din Bucureşti (1984-1986). Burse de studiu în Statele Unite ale Americii, prin Fundaţia "Friendship Ambassadors", în 1974 la Washington D.C. şi, în 1977, la New York. Stagii de pregătire la Centrul de Cercetare şi Analiză al Camerei Reprezentanţilor a Congresului SUA (1996) şi, respectiv, la Institutul Naţional de Administraţie, INA, Bucureşti (2003).

În anii facultăţii braşovene este fondator şi redactor şef al revistei studenţeşti "Sigma". Lucrează, în intervalul 1972-1983, ca redactor la revistele „Viaţa studenţească” şi „Amfiteatru”, unde este coleg cu scriitorii şi jurnaliştii Constanţa Buzea, Grigore Arbore, Tudor Octavian, M.N. Rusu, Dinu Flămând, Nicolae Dan Fruntelată, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Mihai Tatulici, Ştefan Iureş, Sorin Roşca-Stănescu, Ion Segărceanu, Octavian Ştireanu ş.a. Între 1983 şi 1989 este publicist comentator şi şef de departament la ziarul „Scânteia tineretului”, unde îi sunt colegi Carolina Ilica, Lucian Avramescu, Mihai Coman, Constantin Stan, Corneliu Ostahie, Ştefan Mitroi, Gabrie Rusu, Laurenţiu Cârstean, Eugen Mihăescu, Horia Alexandrescu ş.a. Începând cu 28 decembrie 1989, este, succesiv, redactor şef-adjunct, şef de departament, secretar general de redacţie şi, din nou, redactor şef-adjunct la ziarul „Tineretul liber”. În 1993 se transferă, în calitate de consilier parlamentar, la Serviciul pentru Presă, Relaţii Publice şi Imagine al Senatului României. În noiembrie 1990 fondează, împreună cu un grup de scriitori, Editura „Tudor Arghezi”. Ca jurnalist, are șansa să călătorească și să realizeze reportaje în țări precum India, Pakistan, China, Mongolia, Sri Lanka, Ghana, Côte d'Ivoire, Liberia, Statele Unite ale Americii, Canada și în majoritatea țărilor europene, notele sale de călătorie fiind publicate în "România literară" și în volumul "Orașe suprapuse", apărut în 1986, la Editura "Albatros". Student fiind, publică sporadic versuri în revistele „Sigma”, „Viaţa studenţească” şi „Caiete de literatură” ( acestea din urmă editate de Asociaţia Scriitorilor din Braşov). Este remarcat, în mod deosebit de elogios, la „Poşta redacţiei”, în revista „Luceafărul” din 1 mai 1971, de poetul Cezar Baltag. Debutul considerat semnificativ de către viitorul poet este găzduit de revista „România literară” din 1 februarie 1973, la rubrica “Vă propunem un nou poet”, girată de scriitorul Geo Dumitrescu. În 1973 participă la concursul de debut al Editurii “Eminescu” şi obţine premiul I pentru volumul de versuri „Elegie pentru puterea oraşului”, apărut în 1974. Poemele sale au fost traduse în mai multe limbi: engleză, franceză, germană, rusă, spaniolă, greacă, cehă, sârbă, slovenă, bulgară și albaneză.

VOLUME PUBLICATE : "Elegie pentru puterea oraşului" (versuri), Editura Eminescu, 1974; "Luminile oraşului" (versuri), Editura Eminescu, 1975; "Melancolia" (versuri), Editura Eminescu, 1977; "Flacăra de magneziu" (versuri), Editura Eminescu, 1980; "Maşina de scris", (versuri), Editura Eminescu, 1981; "Trupuri pe ecranul de radar" (versuri), Editura Cartea Românească, 1982; Viaţa în infraroşu (versuri), Editura Eminescu, 1985; "Oraşe suprapuse" (note de călătorie), Editura Albatros, 1986; "În sala vastă – A nagy teremben" (versuri), Editura Kriterion, 1988 (traducere în limba maghiară de Cseke Gabor); "Paşi pe acoperişul fierbinte" (versuri), Editura Eminescu, 1988; "Legătura de sânge" (versuri), Editura Albatros, 1989; "Podul Grant" (versuri), Editura Domino, 1992; "Colinele Paradisului" (versuri), Editura Domino, 1993; "Rugă pentru cei blânzi" (versuri), Editura Domino, 1999; "O fiară desăvârşită" (versuri), Editura Eminescu, 2001, "Miere neagră" (versuri), Editura Arvin Graphics, 2002; "Îngerul pe gheaţa subţire" (versuri), Editura Arvin Graphics, 2003; "O femeie second-hand" (versuri), Editura Arvin Graphics, 2004; "Orbul la fereastră" (versuri), Editura Arvin Press, 2006; "Faţa ascunsă" (versuri), Editura Eminescu, 2010; "Ca silabele unui mare pian" (versuri), Editura Eminescu, 2011.

COLABORĂRI LA REVISTE: "Actualitatea literară", "Amfiteatru", "Argeş", "Astra","Contrapunct","Convorbiri literare", "Cronica", "Echinox", "Facla literară", "Flacăra", "Luceafărul", "Orizont", "Ramuri", "România literară", "Slast", "Steaua", "Sud", "Transilvania", "Tribuna", "Viața Românească", "Balkan Visions", "Inostrannaia literatura", "Literarni mesicnic", "Romanian review", "Rumanische Rundschau", "Slovenske pohl'ady", "Svetova literatura", "Twórczoœć", "Varlik".

COLABORĂRI LA VOLUME COLECTIVE: "Dacica", antologie de lirică românească, Editura Minerva, 1978 (alcătuită de Chirata Iorgoveanu-Dumitru); "Antologia poeţilor tineri", Editura Cartea Românească, 1982 (alcătuită de George Alboiu); "Romanian poems", Editura Eminescu, 1982 (selecţie şi traducere de Dan Duţescu); "Oraşul furnicar", Editura Minerva, 1982 (antologie realizată de Petre Stoica); "15 young Romanian poets: an anthology of verse", Editura Eminescu, 1982 (selecţie şi traducere de Liliana Ursu); "Questions at the turn of the millennium", Editura Eminescu, 1984 (selecţie şi traducere de Corina Firuţă); "Jeunes poetes roumains", Editura Eminescu, 1984 (selecţie şi traducere de Dan Ion Nasta); "Nu ucideţi pasărea albă" – antologie de poezie românească, Editura Eminescu, 1985 (selecţie de George Chirilă); "Eminescu în durata eternă", Editura Eminescu, 1989 (antologie alcătuită de George Mirea); "Eminescu: un veac de nemurire", Editura Minerva, 1990 (antologie alcătuită de George Mirea).

REFERINŢE CRITICE ÎN REVISTE: Laurenţiu Ulici, "Sisif fericit", România literară, 1974, nr. 31; Nicolae Manolescu, "Cărţile tinerilor", România literară, 1974, nr. 34; Ioan Adam, "Geografii imaginare", Săptămâna, 1974, nr. 197; Horia Bădescu, "Mircea Florin Şandru: Elegie pentru puterea oraşului", Steaua, 1974, nr. 9; Cornel Regman, "Poezia la concurs", Viaţa românească, 1974, nr. 10; Dorin Tudoran, "Siguranţa oraşului", Luceafărul, 1975, nr. 38; Nicolae Manolescu, "Tineri poeţi", România literară, 1975, nr. 36; Fănuș Băileșteanu, "Comptes rendus", Cahiers roumains d'études littéraires (Editura Univers), 1976, nr.4; Laurenţiu Ulici, "Poeţi tineri", Contemporanul, 1977, nr. 49; Ioana Dinulescu, "Introspecţie şi meditaţie", Ramuri, 1977, nr. 2; Adrian Popescu, "Mircea Florin Şandru: Melancolia", Steaua, 1977, nr. 12; Lucian Raicu, "Melancolia", România literară, 1977, nr. 52; Constantin Pricop, "Mircea Florin Şandru: Flacăra de magneziu", Convorbiri literare, 1980, nr. 6; Nicolae Turtureanu, "Poezia faptului divers", Cronica, 1980, nr. 34; Al. Cistelecan, "Flacăra de magneziu, de Mircea Florin Şandru", Familia, 1980, nr. 7; George Arion, "Cărţi de poezie: Flacăra de magneziu", Flacăra, 1980, nr. 47; Nicolae Ciobanu, "Mircea Florin Şandru: Flacăra de magneziu", Luceafărul, 1980, nr. 20; Doina Uricariu, "Poezia civilizaţiei citadine", România liberă, 1980, nr. 11133; Mircea Iorgulescu, "Cu faţa spre realitate", România literară, 1980, nr. 38; Dinu Flămând, "Maşina de scris", Amfiteatru, 1981, nr. 12; Paul Dugneanu, "Mircea Florin Şandru: Maşina de scris", Luceafărul, 1981, nr. 52; Ion Bogdan Lefter, "Mircea Florin Şandru: Maşina de scris". Trupuri pe ecranul de radar", Contemporanul, 1982, nr. 39; Dan Cristea, "Mircea Florin Şandru: Tineri poeţi", Luceafărul, 1982, nr. 22; Victor Atanasiu, "Viziune imagistică", România liberă, 1982, nr. 11763; Ioan Buduca, "O maşină simte în locul tău", România literară, 1982, nr. 1; Traian T. Coşovei, "Pro amicitia: Mircea Florin Şandru", SLAST, 1982, nr. 59; Grete Tartler, "Poezie şi muzică", Viaţa românească, 1984, nr. 5; Dinu Flămând, "Spre un nou orizont", Amfiteatru, 1985, nr. 9; Radu G. Ţeposu, "Viaţa şi biblioteca: Viaţa în infraroşu", Flacăra, 1985, nr. 43; Paul Dugneanu, "Mircea Florin Şandru: Viaţa în infraroşu", Luceafărul, 1985, nr. 36; Constantin Sorescu, "Realul nostru cel de toate zilele", SLAST, 1985, nr. 38; Costin Tuchilă, "Luminile oraşului", Steaua, 1985, nr. 11; Marian Papahagi, "Ultrarealismul unui poet citadin", Tribuna, 1985, nr. 31; Ioan Iacob, "Lumea prin ochii poetului", Astra, 1986, nr. 9; Laurenţiu Ulici, "Promoţia'70 - Ardelenii" (XII), România literară, 1986, nr. 40; Petru Poantă, "Mircea Florin Şandru: O mitologie citadină", Tribuna, 1988, nr. 33; Valentin F. Mihăescu, "Mircea Florin Şandru: Paşi pe acoperişul fierbinte", Luceafărul, 1989, nr. 22; Alex. Ştefănescu, "Poetul şi oraşul", România literară, 1989, nr. 7.

REFERINŢE CRITICE ÎN VOLUME: Laurenţiu Ulici, în "Prima verba", Editura Albatros, 1975; Al Piru, în "Poezia românească contemporană", Editura Eminescu, 1975; Eugen Barbu, în "O istorie polemică şi antologică a literaturii române de la origini până în prezent", Editura Eminescu, 1975; Cornel Regman, în Colocvial, Editura Eminescu, 1976; Traian T. Coşovei, în "Pornind de la un vers", Editura Eminescu, 1976; Cahiers roumains d’etudes litteraires, Editura Univers, 1976; Marian Popa, în "Dicţionar de literatură română contemporană", Editura Albatros, 1977; Lucian Alexiu, în "Ideografii lirice contemporane", Editura Facla, 1977; C. Stănescu, în "Jurnal de lectură", Editura Cartea Românească, 1978; Mircea Iorgulescu, în "Scriitori tineri contemporani", Editura Eminescu, 1978; I.C. Chiţimia, Al. Dima (coordonatori), în "Literatura română – Dicţionar cronologic", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979; George Alboiu , în "Un poet printre critici", Editura Cartea Românească, 1979 ; Alexandru Ruja, în "Valori lirice actuale", Editura Facla, 1979; Alex Ştefănescu, în "Jurnal de critic", Editura Cartea Românescă, 1979; Victor Felea, în "Aspecte ale poeziei de azi, II", Editura Dacia, 1980 ; Al. Piru, în "Debuturi", Editura Cartea Românească, 1981; Aurel Martin, în "Paranteze", Editura Eminescu, 1981; Solomon Marcus, în "Paradoxul", Editura Albatros, 1984; Grete Tartler, în "Melopoetica", Editura Eminescu 1984; Ion Rotaru, în "O istorie a literaturii române, 1944-1984", Editura Minerva, 1987; Marian Papahagi, în "Fragmente despre critică", Editura Dacia, 1994; Laurenţiu Ulici, în "Literatura română contemporană, I – promoţia ‘70", Editura Eminescu, 1995; Dumitru Micu, în "Istoria literaturii române: de la creaţia literară la postmodernism", Editura Saeculum, 2000; Marian Popa, în "Istoria literaturii române de azi pe mâine", Editura Fundaţiei Luceafărul, 2001; Vassos Panayiotis, editor coordonator, în "Who's who în România", ediție princeps, Editura Pegasus Press, 2002; Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (coordonatori), în "Dicţionarul scriitorilor români, vol.IV", Editura Albatros, 2002; Ion Hangiu, în "Dicţionarul presei literare româneşti", Editura Institutului Cultural Român, 2004; Aurel Sasu, în "Dicţionarul biografic al literaturii române", Editura Paralela 45, 2006; "Dicţionarul general al literaturii române, S/T", editat de Academia Română (coordonator general Eugen Simion), Editura Univers Enciclopedic, 2007; Ralph Hübner, coordonator general, în „Hübners Who is Who - Enciclopedia Personalităților din România”, Who is Who Verlag für Personenenzyklopädien AG, 2007 și în următoarele ediții; Ioan Funariu, Lucia Baki Nicoară, în „Personalităţi din Ţara Făgărașului, 1800 - prezent”, Editura Mesagerul de Făgăraș, 2009; Boris Crăciun, Daniela Costin-Crăciun, în "1500 scriitori români, clasici şi contemporani, un dicționar biobibliografic esențial", Editura Porțile Orientului, 2010; Boris Crăciun, Daniela Costin-Crăciun, în "Dicționarul scriitorilor români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America)", Editura Porțile Orientului, 2011; Liviu Papadima, David Damrosch, Thed D'hoen, în „The Canonical Debate Today: Crosing Disciplinary and Cultural Boundaries”, Internationale Forschungen Zur Allgemeinen und Vergleichenden Literaturwissenchaft, Amsterdam, New York, 2011.

Daca simti ca ai trait degeaba

Lucrurile pot fi de-ndata atinse, tinute, parasite
Se pot transforma unele într-altele
Floarea poate deveni automobil, femeia -
Un gândac de bucatarie. Nu exista un scamator
Care face felurite trucuri, ci lucrurile, ele însele
Au aceasta putere de schimbare. Fa-le sa lucreze pentru tine,
Toarna-le în forme noi, gaseste cheia
Prin care poti desface cuvintele
Exista undeva un ventilator care le împrastie
Si altundeva o pâlnie care le suge
Între aceste doua puncte, în vârtej, esti tu
Ia un crocodil si fa-l iepure, ia
Un iepure si fa-l salcâm, ia un salcâm
Si fa-l fereastra. Daca simti ca ai trait degeaba
Schimba-ti numele, ascunde-te în munti
Fa-te pastor si rataceste cu turmele
În cele din urma, când îti simti sfârsitul,
Urca oile la cer, mergi si tu odata cu ele
Acolo te vei numi Petru sau Ioan, sau Emanuel,
Sau Iov, sau Iacov, sau cine stie cine.

Nascut dintr-o mama trista

Orb se târaste râul pe patul lui de argila, de piatra
Orb si sumbru curge fluviul spre marea plina de trilobiti,
Orb si rece e spatiul dintre cuvinte si doar un înger al Domnului
Se arata din când în când. Oarbe sunt toate aceste lucruri
Care stau în formele lor si ar vrea sa urle, si ar vrea sa vorbeasca,
Orb e drumul pe care merg si nu stiu niciodata când voi sosi,
Oarbe sunt ferestrele casei parasite unde voi poposi la noapte,
Oarbe sunt zilele care trec fara sens, ca niste harpe în burta lupului,
Ca un pian în pântecele balenei. Oarbe sunt vitele care stau pe paie
Pline de sânge. Oarba e toata acesta gelatina în care ma misc
Cu munti, cu dealuri, cu salbaticiuni, cu copaci, cu orase, cu sate negre,
Cu balti de pacura, cu huila, cu antracit, cu trenuri, cu baruri în care cânta
Lautari tâmpi. Oarba e ziua în care m-am nascut dintr-o mama trista
A doua zi m-a asezat pe treptele catedralei si a disparut într-un nor straveziu
Orbi sunt pelicanii de fum care cuibaresc în grind si îsi manânca ouale,
Si îsi devoreaza puii. Orb e ghepardul care îsi sfâsie prada, dupa care intra
În bataia pustii. Orb mi se pare câteodata bunul Dumnezeu,
Orb am fost eu care te-am cautat douazeci de ani si nu te-am gasit
Desi locuiai la doua strazi distanta. Acum stiu ca existi,
Acum strig numele tau spre toate zarile
Asteapta-ma ca o sa vin si o sa-ti bat în fereastra,
Asteapta-ma ca o sa-ti cânt si o sa-ti aduc daruri. Asteapta-ma în patul rece
Caci eu sunt orb si vreau sa-ti pipai coapsa. Asteapta-ma,
Eu sunt iubitul tau nenascut. Eu sunt inelul pierdut în iarba
Cautat la lumina lanternei.

Un vals la Viena

Printesa de ceara vino diseara
Sa te dansez un vals vienez
Faptura usoara ti-o lasa sa-mi para
Arcus de vioara pe care vibrez.

Pe Koningenstrasse, cu vechile case
Trasurile curg spre porti la Hofburg
Sub voal de matase râd chipuri frumoase
În sala de bal a batrânului burg.

Tu mâna mi-o-ntinde, de mâna ma prinde
Sa simt cum ma cern în nisipul etern
În cercuri rotinde sa vad cum se-aprinde
Sub vechi candelabre, argintul din stern.

Apoi sa ne duca trasura naluca
Si sa uitam ca exist, ca existi
Sa ne scufunde-n batrânele unde
În marele fluviu al mirilor tristi.

Poetul Adrian Maniu, distins cu premiul naţional de poezie pe anul 1938 ("Vrăjitorul apelor", "Lîngă pămînt")

Biografie Adrian Maniu

Adrian Maniu (n. 6 februarie 1891, Bucureşti - d. 20 aprilie 1968, Bucureşti) a fost un scriitor român, poet tradiţionalist al epocii interbelice. A fost fratele pictoriţei, Rodica Maniu şi cumnatul pictorului Samuel Mutzner.

S-a născut la Bucureşti, din părinţi de origine ardeleană. Se înscrie la Facultatea de Drept (1910), licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti dar nu profeseaza niciodată după examenul de licenţă. Redactor la Chemarea, Universul, Dimineaţa şi Adevărul. A făcut parte din primul colegiu director al revistei Gândirea alături de Lucian Blaga, Cezar Petrescu, Nichifor Crainic. Participa sporadic la cenaclul lui Alexandru Macedonski. Colaborează de-a lungul timpului la revistele "Insula" (1911), "Simbolul" (1911), "Seara" (1913-1914), "Noua revista română" (1914). Debutează ca poet simbolist cu volumul "Figurile de ceară" (1912).

Versuri

Figurile de ceară, (1912), debut editorial
Salomeea, Tipografia G. Ionescu, 1915
Lângă pământ, Ed. Cultura Naţională, 1924
Drumul spre stele, Ed. Cartea Romaneasca,1930
Cartea ţării, Ed. Fundaţiilor Culturale Regele Carol I, 1934
Cântece de dragoste şi moarte, Ed. Cultura Naţională, 1935

Cantecul nemarginit

In talpa mormantului,
Din noaptea pamantului,
argint sters, suna smerit,
greierele ostenit ...

Suna lin, ca o tacere
Dintr-o vesnica durere ...

Cand tot ceru-i colb de stele,
scaparand cu focuri grele,
necuprins, peste pustie,

intr-o vreme prea tarzie ...

Iepuras de Paste

Fetita – cu ochi mai albastri in obrazul pal –
Sopteste: e frumos afara ca-n poveste ...
Priveste din fereastra de spital
La primavara – care a venit ca boala fara veste.
Zarzarul, alb ca un nor, zumzeste de albine.
Un laicer de soare s-a suit in pat.
Dulce sufletul - vrea sa porneasca spre mai bine
Prin serile in care – cel mort pentru toti – e serbat.

Convalescenta cu parul pe plapuma risipit
s-a impacat cu gandul: “de piept am sa mor”.
Si inima se grabeste in pieptul abia mijit.
Dupa ce duhovnicul care a fost chemat,
batran blajin, i-a povestit incetisor
despre cel chinuit, sacrificat,
ucis pentru mantuitoare viata tuturor,
intra sora, aducand in poale
ca o jucarie vie – un iepuras, cu codita cat un degetar
si ochi de jidan – “E de la Bacteriologie, dar
poti sa te joci cu el pana maine, cand il vom injecta cu boale”
Li se dau toate suferintele omenesti – mereu,
pentru ca sa gaseasca la toti suferinzii scapare.
Fetita intreba: “E pentru mantuirea noastra, jertfit ca fiul lui Dumnezeu?”
Sora-i zice: “Nu vorbi pacat atat de mare”

In hohot de clopote, zarzarul se scutura in sfintit.
Un nor ca o naframa, pe fata cerului, sterge o stea trista.
Fetita a trecut la alt gand, zambind ostenit,
incercand sa faca iepurasi, innodand o batista.

Ce a zis satul

Unii spun ca fata ar fi plecat
Spre orasul de fabrici inconjurat,
oras fara ploi, oras fara cer.
Acolo, copila cu par de aur are un palat,
si toate fericirile o cer ...

Sau, la perdea, asteapta, vapsita,
necunoscutul, de care sa fie platita ...

Satul, ingrozit, a blestemat !

Paul Celan

Biografie Paul Celan

Paul Celan (pseudonimul lui Paul Antschel) (n. 23 noiembrie 1920, Cernăuţi – d. 20 aprilie 1970, Paris) a fost un scriitor de limba germană, evreu originar din România. Pseudonimul său literar (anagrama numelui de familie) se pronunţă în limba germană "Ţelan". Este considerat a fi unul din cei mai mari poeţi moderni.

Poetul, traducătorul şi eseistul a avut o traiectorie sinuoasă. S-a născut în Bucovina de Nord, într-o familie de evrei germanofoni în epoca în care această regiune făcea parte din România, a trăit în Austria, România, şi apoi în şi Franţa. A scris în limba germană. A fost un traducător extrem de activ. A tradus în această limbă literatură română, portugheză, rusă, engleză şi franceză. A tradus din limba germană în limba română povestirile lui Franz Kafka şi a colaborat la prestigioasă revistă Secolul 20.

Paul Celan s-a născut într-o familie vorbitoare de limba germană din Cernăuţi in Bucovina, care devenise de doi ani provincie a României. Ţinutul păstra încă bogata moştenire etnică şi culturală din perioada în care fusese provincie austriacă. În Bucovina în general, iar la Cernăuţi în mod special trăiau numeroase minorităţi etnice, astfel încât copilul a crescut într-un spaţiu multicultural. Limba română a învaţat-o de la prietenii săi de joacă.

Oraşul, care a aparţinut până în 1918 Imperiului Austro-Ungar, a fost ocupat de sovietici în iunie 1940 în urma pactului Ribentropp-Molotov, fiind reocupat de armata română condusă de mareşalul Ion Antonescu în iunie 1941 şi anexat ulterior de Uniunea Sovietică după contraofensiva din 1944. Cernăuţiul aparţine astăzi Ucrainei, numindu-se Černivţi.

Familia sa era una de evrei ortodocşi, practicanţi. Tatăl său, Leo, era un sionist care a dorit să-şi educe fiul în ebraică la Safah Ivriah, o instituţie care milita pentru asimilarea evreilor în cultura austriacă. Mama sa era o avidă cititoare de literatură germană şi insista ca germana să fie limba vorbită în familie. Dupa ceremonia de Bar Mitzvah din 1933, Paul Celan a abandonat sionismul şi şi-a încheiat educaţia ebraică; a devenit un membru activ al mişcării socialiste şi suporter al cauzei republicane în timpul războiului civil din Spania. Mătuşa sa, Minna, care a locuit un timp cu familia sa în Cernăuţi, a emigrat în 1934 în Palestina. Primul său poem intitulat "De ziua mamei" (1938) e o declaraţie de dragoste pentru mama sa. Amândoi părinţii lui au fost deportaţi de nazişti şi au murit într-un lagăr de concentrare din Transnistria.

Chiar dacă a cochetat cu gândul emigrării în Palestina din cauza antisemitismului în creştere al sovieticilor, se stabileşte la Bucureşti în 1945 unde rămâne până în 1947. Devine un membru activ al comunităţii literare evreieşti din România, traduce literatură rusă în limba română şi publică cărţi sub diferite pseudonime.

Scena literară din România era dominată de suprarealism, Bucureştiul devenise capitala suprarealismului mondial, după ce mişcarea îşi pierduse orice suflu în Franţa, ţara de origine. Paul Celan se juca şi confecţiona diferite pseudonime pentru el şi prietenii săi (aşa cum a a procedat şi Fernando Pessoa, un alt poet modernist celebru, portughez) şi tot acum şi-a creat propriul său pseudonim.

O versiune a poemului "Todesfuge" a apărut în traducere românească semnata de Petre Solomon, sub titlul "Tangoul morţii" în luna mai a anului 1947 in "Contemporanul".

Der Sand aus den Urnen -- Nisipul din urne (1948)
Mohn und Gedächtnis -- Macii şi amintirile] (1952)
Von Schwelle zu Schwelle -- Din prag în prag (1955)
Sprachgitter -- Vorbirea-grilă (1959)
Die Niemandsrose -- Roza nimănui (1963)
Atemwende -- Respiraţie-întoarcere (1967)
Fadensonnen -- Sori împletiţi (1968)
Lichtzwang -- Lumină-Impuls (1970)
Schneepart -- Zapadă-parte (postum, 1971)

Elogiul departarii

În izvorul ochilor tai
freamata navoadele pescarilor de pe Marea Dementei.
În izvorul ochilor tai
marea îsi tine fagaduiala.

Aici îmi lepad eu
– o inima care-a zabovit printre oameni –
vesmintele si stralucirea unui juramânt:

Mai negru în negru, sînt si mai gol.
Doar abjurând devin credincios.
Sînt tu, abia când sînt eu.

În izvorul ochilor tai
plutesc, la prada visând.

Un navod de-un altul se prinde:
ne despartim îmbratisati.

În izvorul ochilor tai
un spânzurat sugruma streangul.

Tenebre

Suntem aproape, Doamne
aproape si mana in mana.

Manuim deja, Doamne
ghiarele noastre ascutite si puternice
trupul fiecaruia dintre noi, a fost
trupul tau, Doamne.

Roaga-te, Doamne,
roaga-te noua
caci suntem aproape.

Vant-starmbi am mers acolo
ne-am aplecat peste scorburi si canale
cautand mantuirea.

Spre a ne spala pacatele am fost acolo, Doamne.

Era sange, asta era
in asta ai ales tu sa ne speli, Doamne.

Sange stralucitor.

El ne-a aratat ochilor imaginea ta, Doamne.
Ochii nostri sunt deschisi si goi;gurile noastre deschise si goale,
Doamne.

Ne-ai imbatat, Doamne
Cu sange si cu imaginea inchegata in sange.

Roaga-te, Doamne,
caci suntem aproape.

Zadarnic pe geam pictezi inimi

Zadarnic pe geam pictezi inimi:
printul tacerii
strânge ostasi, jos, în curtea castelului
Flamura sa o-nalta-n copac – o frunza, de-azur când e toamna;
împarte ostirii iarba tristetii, florile timpului;
cu pasari în plete el merge spadele sa le cufunde.

Zadarnic pe geam pictezi inimi: e un zeu între cete
înfasurat în manta ce cândva de pe umerii tai cazuse, noaptea, pe scara,
cândva, cand era castelul în flacari si tu rosteai omeneste: Iubito...
El manta nu o cunoaste si steaua n-a implorat-o si se ia dupa frunza ce-i pluteste-nainte.
“O, iarba”, i se pare c-aude, “o, floare a timpului”.

TEATRU/FILM 20 Aprilie