MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 18 MAI 2018

HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT!

Astăzi se împlinesc 17 ani de când a plecat dintre noi pentru totdeauna soacra mea Felicia Pănculescu! Dumnezeu să o odihnească în pace!

Am probleme cu telefonul mobil și nu mai pot intra decât de pe calculator! Sper să reușesc să-i dau de cap...în timp util!

ISTORIE PE ZILE 18 Mai

Evenimente

· 1096: Prima cruciadă – circa 800 de evrei sunt masacrați în Worms, Germania. Prima cruciadă a fost inițiată în 1095 de către Papa Urban al II-lea pentru a recâștiga controlul asupra orașului sfânt Ierusalim și a Țării Sfinte creștine stăpânite în acel moment de musulmani. Cruciada germană din 1096 (numită de evrei „evenimentele din anul 4856”, Meoraot Tatnu sau Gzerot Tatnu) este parte a primei cruciade în timpul căreia cruciați țărani din Franța și Germania au atacat comunitățile evreiești. Deși antisemitismul se manifestase de mai multă vreme în Europa, în timpul cruciadei s-a înregistrat primul pogrom organizat de masă. În unele cazuri, autoritățile și liderii religioși au încercat să-și adăpostească supușii evrei. Mai trebuie spus că Papa Urban al III-lea nu a menționat populația evreiască atunci când a propovăduit organizarea primei cruciade, iar mai târziu a condamnat orice violență împotriva evreilor, considerând că aceste atacuri sunt pervertiri ale cauzei cruciate.

· 1152: La opt săptâmâni după anularea căsătoriei cu Ludovic al VII-lea al Franței, Eleanor de Aquitania se căsătorește cu Henry Plantagenet, Conte de Anjou și Duce de Normandia (viitorul rege Henric al II-lea al Angliei), care era cu unsprezece ani mai tânăr decât ea. Eleanor de Aquitania (n. 1122 sau 1124 – 1 aprilie 1204) a fost una din femeile longevive și puternice din Europa în timpul evului mediu. A moștenit de la tatăl ei ducatul de Aquitania, a fost regină consort a Franței (1137–1152) și regină consort a Angliei (1154–1189). A fost membră a Casei de Poitiers. Henric al II-lea (5 martie 1133 – 6 iulie 1189), Duce al Normandiei și rege al Angliei (1154–1189)

· 1268: Principatul cruciat de Antiohia este distrus de mamelucii sultanului Baibars, in urma bataliei de la Antiohia. Principatul de Antiohia a fost unul dintre statele constituite de cruciati pe parcursul primei cruciade si a inclus părți din actualele state Siria si Turcia. Principatul de Antiohia se întindea de-a lungul unghiului nord-estic al Mediteranei. El nu număra mai mult de 20.000 de locuitori în sec.al XIII(-lea. , majoritatea fiind formată din armeni și greci, alături de câțiva musulmani. Cei mai mulți dintre cruciatii stabiliți acolo de origine normanda, proveniti din Italia de sud, ca și primii conducători ai principatului (care erau membri ai dinastiei de Hauteville).

· 1291: Cetatea Acra este cucerita de musulmani, fapt care a însemnat nu numai pierderea ultimului bastion al Regatului Cruciat al Ierusalimului, dar și a Țării Sfinte.

· 1388: Atestarea prin hrisov domnesc a mănăstirii Cozia, din județul Vâlcea, importantă ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrîn. S-a încheiat zidirea bisericii mari a Mânăstirii Cozia (Vâlcea, România). La 18 mai 1388 se finalizează zidirea bisericii mari, cu hramul Sfînta Treime, a mănăstirii Nucet (azi mănăstirea Cozia), județul Vîlcea, importantă ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrîn. Mănăstirea Cozia este situată pe malul drept al Oltului la 22 km de Rîmnicu Vîlcea și 75 km de Sibiu. Inițial mănăstirea a fost cunoscută sub numele de Mănăstirea Nucet, fiind clădită într-o regiune prielnică pentru creșterea nucilor. Numele de Cozia l-a primit mai tîrziu, după muntele din vecinătate. Zidirea mănăstirii Nucet i-a fost sugerată domnitorului Mircea cel Bătrîn de către calugărul cărturar Nicodim de la Tismana. Zidirea bisericii începuse în primăvara anului 1387, fiind executată de un arhitect sîrb chemat de însuși domnitorul Munteniei. Modelul este caracteristic stilului bizantin și a fost principalul model al arhitecturii religioase din Muntenia timp de patru secole. Biserica mare a fost construită inițial doar cu pronaos, naos și altar, pridvorul adăugîndu-se în anul 1707. De-a lungul timpului s-au efectuat o serie de modificări, dar frumusețea construcției s-a păstrat. În Biserica Mare se poate vedea pictura oiginară și anume în naos, unde, pe pereții de vest, sunt pictați Mircea și fiul său Mihail în costume de cavaleri, iar în stînga se află portretul lui Șerban Cantacuzino. În pronaos se găsesc mormintele voievodului Mircea și al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, calugărită dupa moartea fiului ei și decedată în 1605. Mănăstirea Cozia nu mai păstrează aproape nicio urmă autentică de pe vremea ctitorului mănăstirii Mircea cel Batrîn. Singurele obiecte rămase de pe vremea domnitorului, doua clopote, au fost luate de mai-marii bisericii și duse unul la Episcopia Rîmnicului și cel de-al doilea la Episcopia Argeșului. Epitaful lui Mircea cel Batrîn a ajuns și el la Muzeul de Artă de la București, la Cozia rămînînd doar o bucată din placa de mormînt a domnitorului. De asemenea, tot de pe vremea lui datează modelul de cruce voievodală care se află și acum pe turla mănăstirii.

· 1565: Fortele otomane incep marele asediu al Maltei, in incercarea de a ocupa acest arhipelag cu o pozitie strategica exceptionala in Mediterana. Cavalerii ioaniti se apara eroic, silind fortele turce net superioare numeric sa se retraga cu mari pierderi, la data de 11 septembrie a aceluiasi an. Aceasta victorie a Ordinului cavalerilor Ioaniti le intareste prezenta in Malta si prestigiul in Europa crestina.

· 1593: După ce a fost acuzat de către prietenul său Thomas Kyd sub tortură, dramaturgul englez Christopher Marlowe primește o citație în fața Consiliului de Stat privind suspiciunea de erezie. Christopher “Kit” Marlowe (botezat la 26 februarie 1564 – d. 30 mai 1593) a fost un dramaturg, poet și traducător englez din epoca elisabetană. Cel mai însemnat autor de tragedie din această perioadă înainte de Shakespeare, Kit Marlowe este cunoscut pentru deosebitul său vers alb, pentru personajele sale care au cucerit publicul, precum și pentru propria-i moarte.

· 1652: In colonia Rhode Island, este adoptata prima lege din posesiunile engleze nord-americane, prin care sclavia este declarata ilegala.

· 1765: Un incendiu a distrus o mare parte din Montreal, Quebec.

· 1804: Senatul l-a proclamat pe Napoleon I Bonaparte împărat al Franței. (1804-1814 și 1815); a fost încoronat de către Papa Pius al VII-lea la 2 decembrie 1804, în cadrul unei ceremonii fastuoase ce a avut loc la Catedrala Notre Dame din Paris. Napoleon Bonaparte (în franceză: Napoléon Bonaparte; n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica – d. 5 mai 1821, în insula Sfânta Elena), cunoscut mai târziu ca Napoleon I și inițial ca Napoleone di Buonaparte, a fost un lider politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.

· 1845: Mihail Kogalniceanu a inceput, la Iasi, publicarea “Letopisetilor Tarii Moldovei”, in trei volume, prima editare a cronicilor lui Miron Costin, Grigore Ureche si Ion Neculce, la care va adauga, in editia urmatoare, cronici muntene.

· 1848: Pe fundalul afirmarii idealurilor nationale ale revolutiei de la 1848, George Baritiu a scris, in “Gazeta de Transilvania”, ca “Soarta natiunii romane se va hotari la Bucuresti si in Iasi, iar nu in Cluj, nici in Blaj, nici in Buda”.

· 1897: Romanul Dracula al autorului irlandez Bram Stoker este publicat la Londra. Abraham „Bram” Stoker (n. 8 noiembrie 1847, Clontarf, un cartier lângă Dublin — d. 20 aprilie 1912, Londra) a fost un scriitor irlandez, cunoscut în primul rând prin romanul „Dracula”. Personajul principal al romanului, contele Dracula (Graf Dracula), a devenit unul dintre cei mai renumite personaje vampir din literatura universala. Tot Bram Stoker a avut ideea să asocieze legenda domnitorului muntean cu liliacul hematofag (Desmodus rotundus) numit si „vampir”. Romanul a fost de mai multe ori transpus pe ecran, iar rolul Contelui a fost jucat de actori ca: Max Schreck, Christopher Lee, Bela Lugosi, Klaus Kinski ȘI Gary Oldman.

· 1899: La Haga, s-au deschis lucrarile primei Conferinte a Pacii, la care a participat Romania.

· 1910: Terra trece prin coada cometei Halley. Este cel mai apropiat contact din istorie dintre Pământ și o cometă. Cometa Halley este cea mai faimoasă dintre cometele periodice, putând fi văzută aproximativ la fiecare 75–76 de ani. Cometa a fost numită după astronomul englez Edmond Halley, care aplicând teoria gravitațională a lui Newton și luând în calcul efectele gravitaționale ale lui Jupiter și Saturn a reușit să stabilească data aproximativă a următoarei reîntoarceri a cometei. Din anul 240 î.Hr. și până în prezent, cometa a fost observată de aproximativ 30 de ori, următoarea sa apariție fiind în 28 iulie 2061. Chiar dacă ultimele apariții ale cometei au fost dezamăgitoare, datorită poziției sale nefavorabile față de Soare și Terra, rămâne una dintre cele mai active și mai mari comete cunoscute. Edmond Halley (n. 8 noiembrie 1656, Hackney lângă Londra — d. 14 ianuarie 1742, Greenwich) a fost un astronom, matematician, cartograf, geograf și meteorolog englez. El a descoperit metoda de măsurare a distanței dintre două stele (Deplasare de paralaxă).

· 1918: Regele Ferdinand I al României vizitează orasul Hotin din Basarabia.

· 1918: In Basarabia, este introdusă prin lege instituția jandarmeriei care funcționa în România.

· 1923: Hermann Oberth, inventator german din Transilvania, a sustinut examenul de diploma la Universitatea din Cluj, cu lucrarea “Racheta spre spatiile planetare”, care avea sa devina o opera de baza in tehnica rachetelor si teoria zborului cosmic. Hermann Julius Oberth (n. 25 iunie 1894, Sibiu – d. 28 decembrie 1989, Nürnberg) a fost unul dintre părinții constructiei de rachete și al astronauticii.

· 1944: A început deportarea masivă, din ordinul lui Stalin, a tătarilor din Crimeea înspre Asia Centrală. „Zi pentru cinstirea memoriei jertfelor deportărilor din Crimeea", este data genocidului din Crimeea. În acea zi, toţi tătarii din peninsula aflată sub stăpânire sovietică au fost surghiuniţi de Stalin în pusta din Uzbekistan. Călătoria în trenuri sigilate, care a durat aproape două săptămâni fără oprire, s-a transformat într-un măcel.
18 mai 1944 este considerată cea mai neagră zi din istoria poporului tătar. La acea dată, Iosif Visarionovici Stalin a comandat surghiunirea populaţiei tătare din Peninsula Crimeea. Sute de mii de tătari - femei, bărbaţi, copii, bătrâni - au fost ridicaţi peste noapte din casele lor de soldaţii Armatei Roşii şi de agenţii poliţiei conduse de Lavrenti Pavlovici Beria. Încărcaţi de-a valma în vagoanele de tren, având voie cu o singură bocceluţă, tătarii au fost închişi şi trimişi în pusta din Uzbekistan. Drumul a durat aproape două săptămâni, timp în care oamenii n-au avut voie să coboare din vagoane decât o dată pe zi, în staţionări de care nu depăşeau jumătate de oră. Lipsiţi de aer, hrană, apă, de condiţii umane, deportaţii au murit pe capete. În vagoanele sigilate, supravieţuitorii au stat printre cadavre şi excremente, reuşind să le dea jos doar în minutele de staţionare, când uşile erau deschise, iar ei - supravegheaţi cu arma în mână. La destinaţie au mai ajuns doar jumătate dintre surghiuniţi. Dar şi aceştia au fost supuşi unui regim de teroare şi exterminare.
Stalin le găsise vina tătarilor de a fi susţinut nemţii în cel de-al doilea Război Mondial. Istoricii arată că acesta era un neadevăr. „Sovieticii uitau cu bună ştiinţă că până atunci pieriseră pe frontul antihitlerist mai mult de 50000 de Tătari înrolaţi în armata roşie şi că încă alţi peste 60000 luptau în armata roşie sau în detaşamentele de partizani împotriva ocupaţiei Germane. De asemenea, în armata roşie activau şi au activat până la sfârşitul războiului mii de subofiţeri şi ofiţeri de toate gradele de origine Tătară. Nici familiile lor şi ale eroilor care s-au distins în lupte nu au fost iertate, împărtăşind soarta conaţionalilor lor“, consemnează cercetătorii în Calendarul Intercultural, proiectul realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României, de Departamentul pentru Relaţii Interetnice şi implementat de Institutul Intercultural Timişoara. Istoricii mai notează că timp de 23 de ani, până în 1967, tătarii crimeeni au suferit multe privaţiuni şi atunci au primit dreptul de a se strămuta, dar nu în Crimeea. „Abia după 14 noiembrie 1986, prin hotărârea Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice, Tătarii, ca de altfel toate comunităţile naţionale şi popoarele care au avut de suferit în timpul regimului stalinist, au primit dreptul de a se strămuta în locurile natale din zonele unde au fost surghiuniţi. Până în prezent au revenit în Crimeea în jur de 400.000 de tătari“, afirmă aceştia.
Profesorul Tasin Gemil (72 ani), istoric de etnie tătară, a fost primul ambasador musulman în România, deţinând funcţia diplomatică în dou foste state sovietice: Azebaijan şi Turkmenistan. Născut la Medgidia, profesorul universitar doctor Tasin Gemil a fost ambasador al României în Azerbaijan (1998-2003), apoi în Turkmenistan (2004-2007). Istoricul este actualmente director al Institutului de Turcologie şi Studii Central-Asiatice din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. El a analizat raporturile dintre popoarele rus şi tătar de-a lungul secolelor şi interesul sporit pe care Peninsula Crimeea l-a avut în ochii stăpânirilor de la Răsărit. Într-un studio publicat în revista Magazin Istoric, cercetătorul originar din Medgidia vorbeşte despre formele de manifestare a agresiunii ruseşti asupra naţiei tătare. „Începând cu secolul al XVIlea, ţarii ruşi au privit Crimeea nu numai ca o bază de atac către Balcani, Caucaz şi Istanbul, dar şi ca pe o grădină însorită. Atâta vreme cât unitatea de acţiune tătaro-otomană a fost puternică, Rusia nu a îndrăznit să atace Crimeea. În secolul al XVIII-lea, în condiţiile slăbiciunii manifeste a puterii otomano-tătare, trupele ruseşti au început să atace în mod repetat Crimeea, de fiecare dată producând mari distrugeri şi masacre. Înfrântă pe toate fronturile, Poarta a trebuit să accepte Pacea de la Kuciuk Kainargi, din 1774, prin care Rusia proclama independenţa Hanatului din Crimeea. Agenţii ruşi au provocat permanent tulburări în hanat, astfel că, în 1782-1783, trupele ruseşti comandate de cneazul Grigori Potiomkin au bombardat sate şi oraşe din Crimeea, ucigând un mare număr de tătari. La 8 aprilie 1783, Ecaterina a II-a a proclamat anexarea Crimeii şi transformarea ei într-o provincie rusească.
Populaţia autohtonă tătară a fost supusă sistematic represaliilor, pentru a o obliga să lase locul în Crimeea coloniştilor slavi. În 1784, guvernatorul Grigorie Potiomkin a emis o poruncă prin care cerea «izgonirea din peninsulă a tuturor tătarilor localnici din regiunile de munte şi câmpie»“, scrie profesorul Gemil. Până în anul 1800, mai mult de 500.000 tătari fuseseră nevoiţi să-şi părăsească locurile de baştină, pentru a se refugia între graniţele otomane, inclusiv în Dobrogea. Alţi peste 200.000 tătari au fost izgoniţi în anii de război din 1806-1812 şi 1827-1829, iar imediat după Războiul Crimeii (1853-1856), au plecat din peninsulă, conform datelor oficiale, 192.660 tătari. „În realitate, numărul acestora era mult mai mare. Până în anul 1922, 1.800.000 tătari au fost siliţi să părăsească patria străbună. În noaptea de 18 mai 1944, din ordinul lui Stalin, au fost deportaţi toţi tătarii care mai erau în Crimeea (250.000). În acelaşi timp, autorităţile ruseşti au procedat la distrugerea sistematică a monumentelor şi documentelor istorice tătăreşti din Crimeea, inclusiv a cimitirelor şi numelor localităţilor. Moştenirea istorico-culturală tătară rămâne încă foarte bogată. În 1983, UNESCO a sărbătorit 800 de ani de la naşterea poetului Kul Ali, fondatorul literaturii tătare clasice. Rusia a urmărit să şteargă toate dovezile care atestau drepturile tătarilor la moştenirea pământurilor străbune. Aceste distrugeri continuă şi astăzi. Un cunoscut istoric şi analist ucrainean, Oleksa Haiworonski, releva recent faptul că tătarii au fost cei care s-au opus ferm noii invazii ruseşti în Crimeea, nu comunitatea ucraineană de acolo, nici guvernul şi armata ucraineană“, conchide istoricul Tasin Gemil.

· 1945: Forțele generalului polonez Władysław Anders au capturat Monte Cassino după patru luni de lupte grele. Bătălia de la Monte Cassino (denumită și Bătălia pentru Roma și Bătălia pentru Cassino) a fost o serie de patru bătălii grele duse în timpul celui de al Doilea Război Mondial, date de Aliați în scopul de a trece de Linia de Iarnă și de a elibera Roma. La începutul lui 1944, jumătatea vestică a Liniei de Iarnă era sub controlul ferm al germanilor care ocupaseră văile Rapido, Liri și Garigliano, precum și câteva culmi și creste din jurul lor, toate cunoscute sub numele de Linia Gustav. Germanii nu ocupaseră vechea mănăstire de pe Monte Cassino, o abație înființată în anul 524 de Benedict din Nursia și care domina orașul Cassino și intrarea în văile Liri și Rapido, deși ocupau poziții defensive pe pantele abrupte de sub zidurile abației. La 15 februarie, mănăstirea, aflată pe un munte cu vedere spre orașul Cassino, a fost distrusă de 1.400 de tone de bombe lansate de forțele aeriene americane. Bombardamentul a fost lansat din teama ca abația să nu fie folosită ca post de observație pentru apărătorii germani. După două zile, parașutiștii germani⁠ au ocupat poziții în ruine; distrugerea provocată de bombardament și zona plină de dărâmături le-a dat soldaților protecție față de atacurile aeriene și de artilerie, făcând din acel sit o poziție defensivă mai viabilă. Între 17 ianuarie și 18 mai, apărătorii Liniei Gustav au fost asaltați de patru ori de trupele Aliate. În ultimul asalt, Aliații au desfășurat 20 de divizii pe un front de 35 km și i-au împins pe germani de pe pozițiile lor, cu pierderi grele.

· 1946: S-a incheiat procesul intentat membrilor guvernului Antonescu.

· 1956: Prima ascensiune a vârfului Lhotse 8.516 metri, de către o echipă elvețiană. Lhotse este un munte în masivul Himalaya care este situat la granița dintre Nepal și China în vecinătatea lui Mount Everest de care este despărțit prin șaua de sud cu altitudinea de 7986 m deasupra n.m.. Lhotse are altitudinea de 8516 m deasupra n.m. fiind situat după înălțime pe locul patru pe glob. In limba tibetană numele muntelui înseamnă „vârful din sud”, înspre sud muntele are pereți verticali cu o înălțime de 4000 de m, fiind unul dintre cele mai periculoase regiuni de escaladat din lume.

· 1965: Spionul israelian Eli Cohen este spânzurat în Damasc, Siria.

· 1969: Programul Apollo: Se lansează Apollo 10 cu astronauții Tom Stafford, John Young și Eugene Cernan având misiunea de a simula o aselenizare. Programul Apollo a fost o serie de zboruri spațiale pilotate efectuate de Statele Unite ale Americii (NASA), folosind astronava Apollo și racheta purtătoare Saturn, între anii 1961 și 1975. Proiectul, coordonat de NASA, a avut ca principal obiectiv „aselenizarea unui om și întoarcerea lui în siguranță pe Pământ până la sfârșitul decadei 1960-1970″. Acest obiectiv a fost atins cu Apollo 11 în iulie 1969.

· 1972: A intrat in vigoare Tratatul cu privire la interzicerea armelor nucleare si altor arme de distrugere in masa pe fundul marilor, oceanelor si subsolului lor.

· 1974: În deșertul Rajahstan din provincia Pokhran, India detonează cu succes prima sa arma nucleară; devine a șasea țară care posedă arma nucleară.

· 1980: Muntele Sf. Elena din SUA a erupt în statul Washington, omorând 57 de oameni și provocând pagube în valoare de 3 miliarde de dolari.

· 1980: Studenții din Gwangju, Coreea de Sud încep demonstrațiile, cerând reforme democratice; demonstrația este violent reprimată de guvern. În acest incident, care este acum numit masacrul de la Gwangju, potrivit cifrelor oficiale, 207 de persoane mor, aproximativ 1.000 sunt grav răniți.

· 1994: Patronul Ion Stoica a anuntat inchiderea jocului “Caritas”, o escrocherie care a ruinat sute de mii de romani. Caritas a fost un joc de tip piramidal, care a funcționat în România între aprilie 1992 și august 1994. A atras milioane de deponenți din toată țara, care au investit mai mult de 1.000 de miliarde de lei vechi, înainte de a da faliment în 14 august 1994. La data declarării falimentului avea datorii de 450 milioane de dolari americani. Fondatorul și proprietarul afacerii, Ioan Stoica, a fost condamnat în anul 1995 de către Tribunalul din Cluj la un total de 7 ani de închisoare, pentru fraudă, dar a făcut apel și i s-a redus termenul de pedeapsă la numai doi ani. Nemulțumit și de această sentintă, el s-a adresat Curții Supreme de Justiție și sentința i-a fost micșorată la un an și jumătate de închisoare. A fost eliberat la data de 14 iunie 1996. Nu se cunoaște nici până acum care este motivul pentru care autoritățile au permis acest joc piramidal și către ce destinații s-au îndreptat banii depunătorilor. Contabilitatea firmei era mai mult decât neglijentă, iar procesele între deponenți și compania Caritas continuă și astăzi.

· 2001: Regele Mihai s-a întors la Palatul Elisabeta, la aproape 55 de ani după ce a semnat abdicarea, sub ameninţarea armei, în biroul de lucru de atunci.

· 2009: Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg, după ce reprezentanţii Muzeului Bran şi ai Casei de Habsburg au semnat procesul-verbal de predare-primire a obiectivului turistic, acesta funcţionând in continuare în regim privat. Înaintea retrocedării, Ministerul Culturii a dispus mutarea colecțiilor aparținând statului român de la Castelul Bran la Vama Medievală. Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colecția personală. Redeschiderea oficială muzeului s-a realizat la 1 iunie 2009

Nașteri

· 1048: S-a născut Omar Khayyām (Ghiās od-Dīn Abul-Fatah Omār ibn Ibrāhīm Haiām Nișābūrī), poet persan, cunoscut mai ales pentru catrenele (rubayatele) sale. A fost unul din marii umanişti ai vremii, cu vaste cunoştinşe în domeniul matematicii, fizicii, astronomiei, avînd însă şi largi cunoştinţe de filozofie mai ales din gândirea Greciei antice. Lui i se atribuie inventarea geometriei algebrice. A fost directorul observatorului din Marv şi a prezidat grupul celor opt astronomi care, în anul 1074, a efectuat reforma calendarului musulman, calendar care este mai exact decât cel Gregorian, întreprins cinci secole mai târziu. A fost medic şi astronom oficial al curţii regale.

· 1797: Frederic Augustus al II-lea al Saxoniei (d. 1854)

· 1822: S-a născut (la Mamorniţa, azi în Ucraina) Gheorghe Sion, poet, dramaturg, traducător şi memorialist, membru titular, din 1868, al Academiei Române (m. 1892). (Dicţionarul scriitorilor români R-Z (2002), dă naşterea la data de 22 mai 1822). Gheorghe Sion (sau George Sion; n. 18 mai 1822, Mamornița, azi Ucraina, d. 1 octombrie 1892, București) a fost un scriitor român bucovinean, membru titular (din 1868) al Academiei Române. Se trage dintr-o familie boierească din Hârșova, județul Vaslui[1]. În 1848 a luat parte la mișcarea revoluționară din Moldova. În 1860 a scos „Revista Carpaților”. A scris versuri și piese de teatru fără o valoare deosebită. Proza memorialistică („Suvenire contimporane”, 1888), remarcabilă prin culoarea și fluența evocării, cuprinde portrete memorabile și pitorești, descrieri de atmosferă, realizând în cuprinsul povestirii valoroase nuvele autonome. A tradus din clasicii și romanticii francezi. Au rămas în conștiința populară versuri scrise de Sion, precum „Mult e dulce și frumoasă / limba ce-o vorbim” sau „Astăzi anul se-nnoiește / Plugușorul se pornește” , cuprinse in volumul intitulat „Din poesiile lui George Sion” tiparit in anul 1857 la Tipografia Nationala a lui Iosif Romanov.

· 1843 - S-a născut scriitorul spaniol Benito Perez Galdos ("Dona Perfecta", "Familia lui Leon Roch") (m.04.01.1920).

· 1850 - S-a născut Oliver Heaviside, matematician, fizician si inginer britanic (m.03.02.1925).

· 1868: S-a nascut Nicolae al II-lea, ultimul tar al Rusiei. La 17 iulie 1918 a fost executat de bolsevici impreuna cu intreaga familie in orasul Ecaterinburg, la ordinul personal al lui Lenin. A domnit din 1894 până la abdicarea sa din 15 martie 1917 la sfârșitul revoluției din februarie. A fost Canonizat sfânt al bisericii ortodoxe ruse. Nikolai Alexandrovici Romanov a preluat tronul de tanar, iar la scurta vreme s-a casatorit cu printesa Alix, devenita Alexandra Feodorovna, cuplul avand cinci copii. Nu a fost un conducator prea priceput, lasandu-se deseori influentat in luarea deciziilor, iar unul dintre personajele controversate care a avut un cuvant greu de spus chiar si in problemele politice ale tarii a fost un personaj dubios- calugarul Grigori Rasputin. Nicolae al II-lea a fost fortat sa abdice in favoarea ducelui Mihail Alexandrovici, care, la randul sau, a renuntat la tron a doua zi, punand punct indelungatei istorii a dinastiei Romanovilor la conducerea Rusiei.

· 1872 - S-a născut Lord Bertrand A.W.Russel, filosof şi matematician britanic, Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1950 (m.02.02.1970). Bertrand Arthur William Russell (n. 18 mai 1872, Trellech – d. 2 februarie 1970, Penrhyndeudraeth, Țara Galilor, Regatul Unit) a fost un filosof, matematician, istoric și critic social britanic. În timpul vieții s-a declarat ca fiind liberal, socialist și pacifist, dar în același timp a admis că nu a fost cu adevărat niciunul dintre aceste lucruri. Cu toate că a locuit preponderent în Anglia, Russell s-a născut în Țara Galilor, țară în care a și murit, la vârsta de 97 de ani. La începutul anilor 1900 Russel a condus miscarea britanică împotriva idealismului. Este considerat ca fondatorul filosofiei analitice, alături de predecesorul său Gottlob Frege și protejatul său Ludwig Wittgenstein, și este văzut ca unul dintre cei mai importanți logicieni ai secolului XX. A fost co-autor (împreună cu A. N. Whitehead) la ” Principia Mathematica”, o încercare de a găsi bazele matematicii în logică. Eseul său filosofic On Denoting este considerat o paradigma a filosofie. Lucrările sale au avut o influență considerabilă asupra logicii, matematicii, teoriei mulțimilor, lingvisticii și filosofiei, în special filosofia limbii, epistemologie și metafizică. Russel a fost un proeminent activist anti-război; a militat pentru comerțul liber și anti-imperialism. În timpul primului război mondial a fost arestat pentru acțiunile sale pacifiste , iar apoi a făcut campanie împotriva lui Adolf Hitler, a criticat totalitarismul lui Stalin, a atacat Statele Unite ale Americii pentru implicarea în războiul din Vietnam și a fost un susținător declarat al dezarmării nucleare. În anul 1950, i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură, în recunoașterea lucrărilor sale semnificative, în care promovează umanitarismul și libertatea de conștiință

· 1876: Hermann Müller, cancelar al Germaniei (d. 1931)

· 1883: S-a născut Walter Adolph Gropius, arhitect şi pedagog german; (d. 5 iulie 1969). Fondator şi director al Institutiei de invatamant superior Bauhaus, a fost unul din marii arhitecţi ai secolului 20. Această școală și mișcare artistică inovatoare, a fost fondata de către arhitectul și pedagogul german Walter Gropius, în orașul Weimar în 1919,

· 1886: (18/30): S-a născut Mircea Djuvara, filosof şi jurist, membru corespondent al Academiei Române din 1936; (m. 1945). Mircea Djuvara (n. 18/30 mai 1886, București – d. 7 noiembrie 1945, București) a fost un filozof și jurist român, membru corespondent (din 1936) al Academiei Române. A urmat la București cursurile Facultății de Drept si de Litere și Filosofie obținând licența ambelor facultăți în 1909 cu rezultate strălucite. Cu asemenea rezultate obține și doctoratul în drept la Sorbona cu teza: „Le fondement du phénomène juridique. Quelques réflections sur les principles logiques de la connaisance juridique„. Din vasta sa operă concretizată în peste 144 de titluri amintim: „Teoria generală a dreptului(Enciclopedia Juridică)” 1930; „Drept rațional, izvoare și drept pozitiv” 1934; „Precis de filosofie juridică” 1941. Semnificativă pentru personalitatea lui Mircea Djuvara din perspectiva filosofiei dreptului sunt aprecierile lui Giorgio del Vecchio care în contextul prezentării scurte dar dense a preocupării privind filosofia dreptului în România, scrie despre Mircea Djuvara că este: „mai presus de toți… care prin vastitatea și profunzimea încercărilor sale trebuie să fie recunoscut nu numai ca cel mai mare gânditor roman, dar și ca unul dintre cei mai mari gânditori contemporani în domeniul filosofiei juridice„, care „… format pe baze neokantiene, se depărtează totuși de formalismul neokantian printr-o analiză profundă și originală a realității dreptului viu”

· 1888: S-a nascut Eugeniu Speranția, poet și eseist român; (d. 11 ianuarie 1972). A fost un poet, prozator, estetician şi memorialist. Este fiul Elenei (născută Cruceanu) şi al scriitorului Theodor D. Speranţia.

· 1889: Gunnar Gunnarsson, scriitor islandez (d. 1975)

· 1891: Rudolf Carnap, filosof german (d. 1970)

· 1897: S-a nascut in Sicilia, Italia, regizorul american Frank Capra; (d. 3 septembrie 1991, Quinta, California). La vârsta de 6 ani a emigrat împreună cu familia în SUA. După ce a încercat câteva meserii în industria filmului, a devenit regizor. Capra sa implicat ca stagiar într-un laborator cinematografic, iar ulterior a fost introdus la Hollywood de Robert McGowan, regizor de teatru de succes pentru copii,devenind angajat al studioului Hal Roach – ca autor de gaguri. Aici s-a întâlnit cu actorul Will Rogers si sase luni mai târziu, cu recomandarea acestuia, a decis să își încerce norocul ca gagman și scenarist, cu celebrul Mack Sennett, producător de comedii de la Hollywood. Cele mai apreciate filme ale sale sunt: O viață minunată, Domnul Smith merge la Washington, S-a întâmplat într-o noapte, You Can’t Take It with You, Mr. Deeds Goes to Town, Lost Horizon, Vi-l prezint pe John Doe și Arsenic and Old Lace.

· 1901 - S–a născut biochimistul american Vincent du Vigneaud, laureat al premiului Nobel pentru chimie în anul 1955 (m.11.12.1978).

· 1912 - S-a născut Perry Como (Pierino Como), cântăreţ american.

· 1912: Richard Brooks, regizor și scenarist (d. 1992)

· 1913: S-a nascut cantaretul francez Charles Trenet; (d. 2001).

· 1920: s-a născut Papa Ioan Paul al II-lea (cardinalul polonez Karol Jozef Woityla, arhiepiscop de Cracovia), ales ca Suveran Pontif la data de 16 octombrie 1978 (d. 2 aprilie 2005). Papă al Bisericii Catolice, episcop al Romei şi suveran pontif al Vaticanului, de origine polonez. Militant pentru pace, dreptate şi echitate socială. Considerat una dintre cele mai de seamă personalităţi ale epocii. Numele la naştere Karol Józef Wojtyła. S-a născut la 18 mai 1920, la Wadowice, lângă Cracovia (Polonia), ca fiu al unui ofiţer în retragere. Se stinge din viaţă la 2 apr. 2005, în reşedinţa sa papală din Vatican. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la Papa Adrian al VI-lea, adică din 1522. Pontificatul său de 26 ani (16 oct. 1978 – 2 apr. 2005) este considerat al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 şi 37 ani) şi a lui Pius al IX-lea (31 ani). De la vârsta de 12 ani a rămas orfan. În tinereţe a fost interesat de filozofie, de poezie şi chiar deteatru; a lucrat ca bibliotecar, reuşind să înveţe mai multe limbi străine, inclusiv greaca şi latina. După absolvirea liceului Marcin Wadowita, s-a înscris, în anul 1938, la cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii Jagiellone din Cracovia. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi al ocupaţiei naziste a Poloniei, Universitatea fiind închisă, iar cursurile suspendate (1939), a lucrat ca mesager, apoi ca muncitor într-un atelier de prelucrat pietre. Din 1942 se înscrie la un seminar clandestin condus de Arhiepiscopul din Cracovia, Cardinalul Sapieha, devenind preot catolic la 1 noiemb. 1946. Îşi continuă studiile teologice la Universitatea Papală Angelicum a Vaticanului, unde îşi va da licenţa, apoi şi doctoratul în teologie (1948).
În 1953 i se încredinţează Catedra de teologie morală şi etică socială la Facultatea de Teologie din Cracovia, fiind apoi numit profesor de etică la Universitatea Catolică din Lublin (1954). În acest oraş fondează un Institut de Morală Creştină, a cărui direcţie o va deţine până în 1978. În 1957 îşi ia al doilea doctorat, în filozofie, la Universitatea Catolică din Lublin. Un an mai târziu este numit epicop şi ajutor al Arhiepiscopului Baziak, fiind la doar 38 de ani cel mai tânăr episcop din Polonia. Participă în 1962 la cel de al Doilea Consiliu de la Vatican şi în dec. 1963 este numit Arhiepiscop de Cracovia, iar în iun. 1967 Papa Paul VI îl numeşte cardinal. La 22 oct. 1978, după stingerea din viaţă a lui Papa Ioan Paul I, Karol Wojtyla a fost încoronat ca Suveran Pontif, cu numele Ioan Paul II. A fost primul Papă de origine slavă. La începutul pontificatului lui Ioan-Paul al II-lea, Sfântul Scaun avea relaţii diplomatice cu 84 de state. Până în 2003, numărul lor era de 172 de state. A participat ca membru deplin sau ca observator în diverse organizaţii internaţionale şi regionale. A exprimat punctul de vedere catolic în toate marile foruri internaţionale; a promovat dialogul ecumenic şi interreligios. S-a angajat personal în atenuarea sau rezolvarea unor probleme complexe ale păcii interne şi internaţionale: în Nigeria, în Chile, în Nicaragua, în Iugoslavia, în Orientul Apropiat, în Cuba, în Filipine. Cele mai multe din vizitele sale internaţionale au fost realizate în dublă calitate, de şef de Stat şi de şef al Bisericii Catolice. În anumite cazuri, s-a folosit de propria imagine, de prezenţa mediatică, indiferent de riscuri şi cu un realism dezarmant: “Eu predic Evanghelia, nu Democraţia!”.
Intervenţiile sale au constituit totdeauna un pericol pentru regimurile dictatoriale. A susţinut mişcările disidente din fostul bloc sovietic, în special sindicatul Solidarność din Polonia şi a avut astfel un rol hotărâtor în una dintre cele mai mari schimbări politice din istorie – căderea Cortinei de Fier în Europa de Est la sfârşitul anilor ’80. La 13 mai 1981, Ioan-Paul al II-lea a fost victima unui atentat la viaţa sa, comis de Mehmet Ali Agca, de origine turc. În 1984, înainte de vizita sa în Venezuela, poliţia politică din acea ţară a descoperit şi contracarat un complot de asasinare a Papei, pus la cale de o grupare extremistă. La 6 ian. 1995, Poliţia din Manila, Filipine, a dejucat Operaţiunea Bojinka, care era de fapt un plan pentru uciderea lui Ioan Paul al II-lea. Doctor Honoris Causa al Universităţii Spiru Haret din Bucureşti (2004). Succesor al său a fost declarat Joseph Ratzinger (Benedict al XVI-lea). Cercetătorii polonezi au stabilit descendenţa valahă a Papei, demonstrând, că păstorii români din nord-vestul Transilvaniei şi Moldovei s-au stabilit în peste 500 de localităţi de pe teritoriul polonez, timp de trei secole, unde funcţionau legile valahe – ius valachicum. În unul dintre aceste sate, Czaniec, s-a născut pe la 1788, străbunicul Papei, Vartolomei Wojtyla. Numele Wojtyla este des întâlnit în documentele medievale şi provine din românescul Voitilă.

· 1921 - S-a născut scriitorul George Nestor.

· 1928: Ilie Moldovan, profesor român de teologie

· 1928: S-a născut la Brasov, Domokos Géza, scriitor şi publicist roman de naţionalitate maghiară, primul preşedinte al UDMR (25decembrie 1989 – 17 ianuarie 1993). Géza Domokos (n. 18 mai 1928, Brașov – d. 27 iunie 2007, Târgu Mureș) a fost un scriitor și om politic maghiar transilvănean. A fost primul președinte al UDMR, deputat în legislatura 1990-1992, ales în județul Covasna pe listele formațiunii pe care a prezidat-o. A fost membru al Biroului Comitetului Central al UTC (1956-1966), consilier la Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, apoi membru supleant al CC al PCR (1969-1984). Din 1971 a fost vicepreședintele Consiliului Național al Radio-Televiziunii, iar între anii 1969-1990 director fondator al Editurii Kriterion din București. În urma revoluției din 1989, în 22 decembrie 1989 a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale si deputat în legislatura 1990-1992, ales în județul Covasna pe listele formațiunii pe care a prezidat-o si un un susținător al autonomiei regionale. A murit la Targu Mures, in data de 27 iunie 2007.

· 1937 - S-a născut scriitorul Laszlóffy Aladar.

· 1939: Peter Grünberg, fizician german

· 1939: Giovanni Falcone, magistrat italian, victimă a Mafiei (d. 1992)

· 1940 - S-a născut scriitoarea Francisca Stoenescu.

· 1942 - S-a născut Albert Hammond, cântăreţ, chitarist şi compozitor britanic.

· 1948 - S-a născut Feliciano Tavares, vocalist american (Tavares Brothers).

· 1949 - S-a născut Rick Wakeman, clăpar şi compozitor britanic (Strwabs, Yes).

· 1949 - S-a născut William Wallace, basist şi vocalist canadian (Guess Who).

· 1949 - S-a născut George Weyman, baterist britanic (Edison Lighthouse).

· 1954 - S-a născut Wreckless Eric (Eric Goulden), vocalist, chitarist, pianist şi compozitor britanic.

· 1957: S-a născut Mihai Crețu, muzician român (Enigma). A studiat muzica clasică la Liceul Nr. 2 din București în anul 1965 și în Paris în anul 1968. Mai târziu a urmat Academia de Muzică din Frankfurt, Germania din anul 1975 pînă în 1978, obținând o diplomă universitară în muzică. Crețu a fost recunoscut ca un cântăreț la pian electronic și a produs melodii pentru Frank Farian, maestrul german care s-a aflat în spatele succesului din anii 1970 și 1980 al cunoscuților cântăreți Boney M și Milli Vanilli. După ce s-a căsătorit cu Sandra în 1988, Crețu a avut o idee bazată pe sugestiile lui David Fairstein, pentru un proiect muzical „new age dance”, sub numele -sugerat de Fairstein- Enigma. Împreună cu Frank Peterson și David Fairstein, Crețu a creat primul lor single, o melodie inovativă intitulată Sadness, care a avut un succes neașteptat. Albumul MCMXC a.D., lansat în 1990, a avut un succes uriaș. Se presupune că s-au vândut cam 20 de milioane de exemplare în toată lumea. Unul dintre scopurile proiectului Enigma era de a oferi muzică nemaiauzită până atunci, și care nu se mai producea nicăieri, ceea ce l-a obligat pe Crețu să caute mereu noi direcții muzicale și să nu se lase depășit de imitatori. MCMXC a.D. a rămas pentru 282 de săptămâni în topurile Billboard, și a ieșit doar la doi ani după lansarea celui de-al doilea album Enigma, The Cross of Changes, în 1993. Peterson avusese deja neînțelegeri cu Crețu și a părăsit proiectul în 1991. Enigma folosise până atunci cânturi gregoriene, dar Crețu a decis să se axeze pe cântece tribale pentru al doilea album. Așa a apărut Return to Innocence, care va deveni hit mondial. Ultimul său album, al șaselea din istoria Enigma, se numește „A Posteriori” si fost lansat in septembrie 2006.

· 1958 - S-a născut Toyah (Wilcox), cântăreaţă, compozitoare şi actriţă britanică.

· 1960: Yannick Noah, jucător francez de tenis

· 1961 - S-a născut Simon Ellis, clăpar şi compozitor britanic (Ellis, Beggs & Howard).

· 1962: S-a nascut Sandra Crețu, cântăreață germană, fosta sotie a lui Mihai Cretu. Sandra Crețu, (născută Sandra Ann Lauer la Saarbrücken in Germania), este o cântareață de muzică pop și eurodance. Înaintea de a începe o carieră solo sub numele de Sandra, până în 1984, a fost vocalista trupei Arabesque. Sandra a participat ca vocalistă la proiectul muzical Enigma, al fostului său soț Mihai (Michael) Crețu.

· 1971: Dan Sorin Mihalache, politician roman

Decese

· 526: A murit Papa Ioan I. A fost Papa al Romei în anii 523 – 526. S-a nascut cca. in anul 470 in Toscana si era era bătrân și bolnav când a fost ales ca papă. Regele ostrogot Teodoric cel Mare al Italiei l-a trimis pe Papa Ioan I, cu toate că acesta protesta, la Constantinopol , cu scopul de obține o reconciliere cu împăratul răsăritean Iustin I care îi persecuta pe schismaticii arieni prin decretul din 523. La revenirea sa la Ravenna - capitala de atunci a Italiei, Papa Ioan I a fost încarcerat din ordinul regelui ostrogot, care l-a bănuit de trădare. Papa Ioan I a ramas sub stare de arest pana la decesul sau cauzat de tratamentului prost și a neglijenței. Trupul său neînsuflețit a fost transportat la Roma, unde a fost îngropat în Basilica Sf. Petru. Prăznuirea sa in Biserica Catolica este in ziua de 18 mai, ziua morții sale.

· 978: Frederic I de Lorena, conte de Bar și duce de Lotharingia Superioară (n. 942)

· 1799 - A murit scriitorul şi dramaturgul Pierre de Beaumarchais, autorul pieselor "Bărbierul din Sevilla" şi " Nunta lui Figaro" (n. 24 ianuarie 1732). Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais (24 ian. 1732 – 18 mai 1799). Ceasornicar, inventator, muzician, politician, editor şi dramaturg francez, cunoscut pentru piesele lui de teatru, în special cele trei piese cu “bărbierul Figaro”. A inventat un mecanism de ceasornic, dar a trebuit să-şi apere brevetul de invenţie într-un proces intentat împotriva sa. Pentru a se apăra, a scris o serie de pamflete inteligente care i-au adus ulterior popularitatea de scriitor. Comedia sa “Bărbierul din Sevilia” (1772) nu a putut fi pusă în scenă timp de trei ani, deoarece critica aristocraţia. “Nunta lui Figaro” (1784) satiriza, de asemenea, nobilimea, fiind iniţial interzisă. Piesele au devenit mai târziu scenarii ale unor opere celebre de G. Rossini şi W.A. Mozart.

· 1800: A murit generalul rus Aleksandr Suvorov; (n. 24 noiembrie 1729). A fost al patrulea și ultimul generalisim rus (fără a-l pune la socoteală pe Stalin) si unul dintre puținii generali din istorie care nu a pierdut niciodată o bătălie. Suvorov a fondat orașul Tiraspol (capitala actualei regiuni separatiste Transnistria din R.Moldova), în anul 1792. În februarie 1799, împăratul Pavel I l-a trimis să lupte împotriva armatelor revolutionare franceze d in Italia, unde a debutat cu o serie de victorii în bătăliile de la cassano d’Adda și Novi. Guvernul francez a fost obligat să-și retragă armatele din Italia, rămânând să controleze doar o zonă redusă din Alpii Maritimi și din jurul orașului Genova. Suvorov a fost răsplătit cu titlul de „prinț al Casei de Savoya”, de regele Chales Emmanuel al IV-lea al Sardiniei. Dar evenimentele ulterioare din acel an nu au mai evoluat în favoarea rușilor. După ce austriecii și-au schimbat politica de alianțe, bătrânul feldmareșal rus a fost nevoit să se retragă prin pasurile montane elvețiene spre cursul superior al Rinului, reușind să-și conducă armatele slăbite, aproape fără cai sau artilerie, în tabăra de iarnă de la Vorarlberg. După traversarea Alpilor înzăpeziți, armata lui Suvorov era slăbită, dar nu pierduse nici o luptă. Traversarea Alpilor pe timp de iarnă cu o armată atât de numeroasă, nu mai fusese încercată de la expediția lui Hannibal din antichitate impotriva Romei. Pentru faptele de arme din Italia, Suvorov a fost ridicat de tarul rus la gradul de generalisim. Este faimos pentru manualul său de tactică militară „Știința victoriei”. Au rămas celebre maximele sale: „Instruiește-te din greu, luptă ușor – Тяжело в учении, легко в бою” și „Glonțul e un prost, baioneta este de treabă – Пуля дура, штык молодец”.

· 1812: Pedeapsa cu moartea împotriva asasinului John Bellingham la doar o săptămână după asasinarea prim-ministrului britanic Spencer Perceval este pusă în aplicare. El este spânzurat în public. Spencer Perceval (n. 1 noiembrie 1762, Londra – d. 11 mai 1812) a fost un politician britanic, prim ministru al Marii Britanii în perioada 1809-1812. A fost asasinat în Camera Comunelor de către John Bellingham pe data de 11 mai 1812.

· 1829: Maria Josepha de Saxonia, regină consort a Spaniei (n. 1803)

· 1887: A murit (la Hanau, in Germania), sculptorul român de origine germană, Karl Storck. Karl Storck (n. 21 mai 1826, Hanau, Germania – d. 18 mai 1887, București) a fost un sculptor român de origine germană, stabilit în București din 1849. A fost primul profesor de sculptură al Şcolii de Belle-Arte (fondată de pictorul Theodor Aman în 1864). Este autorul primelor sculpturi monumentale din Bucureşti. Fiii săi, Carl (1854-1926) şi Frederic (1872-1942), au fost şi ei sculptori (n. 1826). NOTĂ: Alte surse (Tribuna României 30.III.1987 sau answers.com), consemneaza decesul sau la 30 martie 1887.

· 1909 - A murit scriitorul englez George Meredith: "Egoistul"; "Emilia" (n. 12 februarie 1828).

· 1909: Isaac Albéniz, compozitor și pianist spaniol (n. 1860)

· 1911: A murit Gustav Mahler, compozitor și dirijor austriac (n. 1860). Gustav Mahler (n. 7 iulie 1860 – d. 18 mai 1911) a fost un compozitor austriac al romanticului târziu și unul dintre cei mai importanți dirijori ai generației sale. S-a născut în satul Kalischt, Boemia, Imperiul Austriac, astăzi Kaliště, Republica Cehă. Familia s-a mutat apoi în Iglau (astăzi Jihlava) unde Mahler a crescut. În calitate de compozitor, stilul lui Mahler se regăsește la granița dintre tradiția austro-germană a secolului al XIX-lea și modernismul începutului de secol XX. Deși în timpul vieții sale aptitudinile de dirijor erau unanim recunoscute muzica proprie a căpătat popularitate doar după perioade de relative neglijări care au inclus și interzicerea interpretării lucrărilor sale în cea mai mare parte a Europei în timpul Germaniei Naziste. După 1945 muzica sa a fost redescoperită iar Mahler a devenit unul dintre cei mai înregistrați și interpretați compozitori, popularitate ce se menține și astăzi.

· 1965: Spionul israelian Eli Cohen este spânzurat în Damasc, Siria.

· 1981: Prozatorul si dramaturgul american William Saroyan a incetat din viata. William Saroyan s-a nascut in orasul Fresno pe 31 august 1908 si a decedat la Fresno la 18 mai 1981. Pentru opera sa teatrala i-a fost decernat in 1940 premiul Pulitzer.

· 1983: A murit Alexandru Bădăuţă, prozator, memorialist şi eseist; se numără printre întemeietorii cinematografiei documentare româneşti şi ai Oficiului Naţional de Turism (a fost unul dintre cei 20 de membri ai Consiliului Superior al Turismului care funcţiona pe lângă ONT, creat în 1936); a organizat numeroase expoziţii româneşti în străinătate (n. 1901)

· 1993 - A murit traducătorul Aurel Covaci (n.13.02.1932).

· 1995: A murit tenorul Valentin Teodorian; (n. 4 iunie 1928). Valentin Teodorian (n. 4 iunie 1928, București – d. 18 mai 1995, București) a fost un tenor român. S-a născut într-o familie de muzicieni – tatăl, Constantin Teodorian, membru fondator al Societății „Opera” și, timp de un sfert de veac, prim solist al Operei Române, mama, Eugenia Teodorian, distinsa membră a celebrei Societăți corale „Carmen”. Valentin Teodorian a fost solist al Operei Române din București, unde a interpretat circa 40 de roluri. De asemenea, a apărut adesea în concerte vocal-simfonice și în recitaluri de lied. A făcut parte din legendara „distribuție de aur”, alături de Magda Ianculescu, Nicolae Herlea, Nicolae Secăreanu și Constantin Gabor, în Bărbierul din Sevilla. A scris monografiile Nicolae Lungu și Verdi Nemuritorul si a participat la numeroase emisiuni radiofonice, ca vorbitor sau ca solist de operă. A realizat importante înregistrări pentru Radiodifuziune, pentru Televiziune și pentru Electrecord.

· 1995: Elizabeth Montgomery, actriță americană (n. 1933)

· 2000: A murit Ernö Gall, sociolog şi publicist maghiar din România. Ernő Gáll(n. 4 aprilie 1917, Oradea – d. 18 aprilie 2000, Cluj) a fost un filosof evreu din România, membru corespondent (1974) al Academiei Române.
A fost licențiat în drept și filosofie la Universitatea din Cluj, unde a oținut și titlul de doctor în anul 1968. În timpul celui de-al doilea război mondial familia sa a fost exterminată la Auschwitz. El însuși a fost deportat în lagărul de la Buchenwald. Revenit la Cluj, devine redactor la „Igazság” și „Utunk”, iar din 1948 conferențiar și prorector la Universitatea Bolyai. În anul 1974 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Autor al unor lucrări, precum: Sociologia burgheză din România (1958), Intelectualitatea în viața socială (1965), Idealul prometeic (1970), A humanizmus viszontagságai [Peripețiile umanismului] (1972), Tegnapi és mai önismeret [Autocunoaștere ieri și azi] (1975), Az erkölcs dilémái [Dilemele eticii] (1981), Az ezerdforduló kihívása [Sfidarea sfârșitului de mileniu] (1986), A nacionalizmus színeváltozásai [Schimbarea la față a naționalismului] (1994) ș.a.. (uniuneascriitorilor-filialacluj.ro, menţionează ca dată a morţii sale data de 17 mai 2000)

· 2001: Felicia Pănculescu, soacra mea ne-a părăsit pentru totdeauna după o luptă scurtă, dar inegală cu boala care a răpus-o! Dumnezeu să o odihnească în pace!

· 2005 - A încetat din viaţă regizorul de film Ion Emil Giurgiucă, fiul actriţei Ioana Pavelescu şi fratele vedetei de televiziune Maria Marinescu (n. 1970)

· 2007: A decedat jurnalista română realizatoare de emisiuni TV, Jeana Gheorghiu; (n. 1946). Jeana Gheorghiu (n. 6 iunie 1946 – d. 18 mai 2007) a fost o jurnalistă română, realizatoare de emisiuni de televiziune și radio, și director al TVR2 între 2002 și 2004. A rămas celebră pentru reportajele sale despre trenul morții de la Timișoara, din timpul Revoluției din decembrie 1989. In anii ‘90, Jeana Gheorghiu era una dintre cele mai cunoscute moderatoare de televiziune din Romania, fiind foarte populare, in acei ani, emisiunile sale pentru tineri „Salut, prieteni” si „Gaudeamus”. Totdata, in primii ani de dupa Revolutie a realizat programul de divertisment de sambata „Ora 25. Tranzit TV”. Acolo a organizat si primul mare concurs cu premii din istoria televiziunii, cu masini drept recompense pentru castigatori.

· 2011 - A încetat din viaţă Mircea Horia Simionescu, unul dintre cei mai cunoscuţi prozatori ai literaturii române; opere ale prozatorului: "Nesfârşitele primejdii"; "Paltonul de vară", "Febra" (n. 23 ianuarie 1928).

· 2014: A decedat istoricul şi profesorul american de origine română Radu Florescu, Radu Florescu (n. 23 octombrie 1925 – d. 18 mai 2014) a fost un istoric și profesor universitar de origine română. Radu Florescu este autorul a numeroase articole academice și cărți referitoare la România și istoria României (printre acestea, şi bestsellerul „În căutarea lui Dracula”, publicat în 1972, scris împreună cu Raymond McNally, bestseller care a făcut din Dracula un adevărat brand în Statele Unite). A obținut diplomele de licență și master de la Christ Church, Universitatea Oxford în Marea Britanie, înainte de a se muta în Statele Unite ale Americii, unde și-a completat studiile prin obținerea unui doctorat la Universitatea Indiana. A deținut poziția de profesor emerit de istorie la Boston College si a fost, de asemenea, directorul Centrului de Studii Est Europene (East European Research Center) al regiunii de nord-est a Statelor Unite ale Americii, cunoscută sub numele de Noua Anglie (New England). Radu Florescu se numără printre primii care au pus bazele industriei publicităţii româneşti, la începutul anilor 90 ai secolului XX. Intre cele mai cunoscute lucrari pe care le-a publicat se numara : Lupta împotriva Rusiei în principatele române (The Struggle against Russia in the Romanian Principalities); Dracula, Prințul cu multe fețe; viața și timpurile sale (Dracula – Prince of Many Faces; His Life and His Times), împreună cu Raymond T. McNally; În căutarea lui Dracula – O istorie adevărată a lui Dracula și legendele cu vampiri (In Search of Dracula: A True History of Dracula and Vampire Legends), împreună cu Raymond T. McNally. A fost consul onorific al ţării noastre pentru regiunea New England din SUA, între anii 1996 şi 2004; (n. 23 octombrie 1925).

Sărbători

· În calendarul ortodox: Sf Mc Petru, Dionisie și Paulin; Dezlegare la pește

· În calendarul romano-catolic: Eric al IX-lea al Suediei, rege martir (d. 1160); Papa Ioan I

· În calendarul greco-catolic: Ss. Petru, Dionisiu, Cristina, Andrei, Paul, Benedim, Paulin și Eracliu martiri (†secolul al III-lea)

Ziua internațională a muzeelor

RELIGIE ORTODOXĂ 18 Mai

Sf Mc Petru, Dionisie și Paulin; Dezlegare la pește

Viaţa Sfântului Mucenic Dionisie

În vremea prigonirii Bisericii lui Dumnezeu, când ostaşii lui Hristos îşi puneau sufletele pentru Domnul lor şi când tot pământul se roşea cu sângele mucenicilor, atunci un tânăr frumos cu numele Petru, tare la trup şi viteaz cu duhul în sfânta credinţă creştinească, a fost prins în Lampsac, cetatea Elespontului, şi adus la Opidim ighemonul, spre cercetare. Deci ighemonul 1-a întrebat pe el: „Creştin eşti?" Petru a răspuns: „Cu adevărat sunt creştin". Ighemonul a zis: „Iată, ai înaintea ochilor poruncile nebiruiţilor împăraţi; deci jertfeşte marii zeiţe Venera". Tânărul răspunse: „Mă minunez, o, ighemoane, că voieşti a mă îndemna să mă închin unei femei spurcate şi desfrânate, care a făcut atâtea fapte urâte, încât este ruşine a le şi pomeni. Oare voi nu pedepsiţi acum pe cei ce îndrăznesc să facă acel fel de desfrânări, pe care le-a făcut zeiţa voastră? Dacă voi o numiţi pe aceea arătată curvă, apoi cum să mă închin şi să-i aduc jertfa celei atât de spurcate şi desfrânate? Mie mi se cade să mă închin lui Dumnezeu Cel viu şi adevărat, împăratul tuturor veacurilor, lui Hristos Domnul meu, şi Lui să-I aduc jertfă de rugăciune, de umilinţă şi de laudă".

Acestea auzind ighemonul, a poruncit să-1 întindă pe roată şi să-i muncească trupul cu lemne şi cu fiare, sfărâmându-i oasele. Iar robul lui Dumnezeu, cu cât era muncit mai mult, cu atât se arăta mai tare şi viteaz în puterea lui Hristos, Care îl întărea. Şi râdea de nebunia ighemonului şi, ridicându-şi ochii spre cer, zicea: „Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce mi-ai dat atâta tărie şi răbdare! Invredniceşte-mă pe mine până la sfârşit să biruiesc pe vrăjmaşul cel prea păgân". După aceasta, văzând ighemonul că nu poate să biruiască cu muncile pe acel viteaz tânăr creştin - pe Sfântul Petru a poruncit să-i taie capul cu sabia.

În acea vreme, un oarecare Dionisie, bărbat creştin, a fost prins şi ţinut legat în temniţă. Apoi ighemonul, voind să se ducă din Lampsac în Troada, care se învecina cu Elespontul, au fost aduşi la el doi ostaşi prinşi de păgâni, cu numele Andrei şi Pavel, cu credinţa creştini şi de neam din Mesopotamia. împreună cu ei a fost adus şi un oarecare Nicomah, care striga neîncetat cu glas mare şi zicea: „Sunt creştin".

Iar ighemonul, văzând pe Nicomah mărturisind că este creştin, a întrebat pe Andrei şi pe Pavel: „Voi ce ziceţi?" Ei au răspuns: „Şi noi tot creştini suntem". Ighemonul a zis către Nicomah: „Jertfeşte zeilor, după porunca împăratului!" Nicomah răspunse: „Nu ştii că creştinii nu aduc jertfe dracilor?" Atunci ighemonul a poruncit îndată să-1 spânzure gol la muncire şi să-i chinuiască trupul, bătându-1 şi strujindu-1 cu unghii de fier. Şi fiind muncit Nicomah astfel, când era aproape de sfârşitul său şi urma să câştige cununa pe care o avea acum ca şi în mâinile sale, deodată a pierdut-o; pentru că, schimbându-se din mărturisirea cea bună, s-a lepădat de Hristos şi a strigat, zicând: „Eu niciodată n-am fost creştin şi sunt gata a jertfi zeilor". Deci îndată au încetat a-1 munci şi l-au scos de la muncire. Şi când ticălosul acela călcător de lege a adus jertfă idolilor şi s-a închinat lor, îndată a căzut asupra lui diavolul şi 1-a trântit la pământ. Şi se îndrăcea Nicomah muşcându-şi limba cu dinţii şi curgându-i spume de sânge, până ce rău şi-a lepădat ticălosul său suflet!

Pe când se întâmpla aceasta, o creştină oarecare, fecioară de 16 ani, cu numele Cristina, a strigat din popor către cel ce se îndrăcea, zicând: „O, ticălosule şi pierdutule om, de ce pentru un scurt ceas, ţi-ai dobândit munca cea veşnică şi nespusă?"

Ighemonul, auzind aceasta, a poruncit să prindă îndată pe acea fecioară şi s-o aducă la el. Apoi a întrebat-o: „Eşti creştină?" Fecioara răspunse: „Sunt creştină şi plâng pentru pierderea acelui om ticălos, care n-a răbdat muncile cele de puţină vreme, ca astfel să poată câştiga odihna cea veşnică". Ighemonul a grăit către dânsa: „Iată el, jertfind zeilor, şi-a câştigat acum odihna, însă pentru ca voi, creştinii, să nu râdeţi de dânsul, de aceea Atena şi Venera cea mare au voit să-1 răpească de aici; deci, voiesc ca să aduci şi tu jertfa zeilor acestora, ca să nu fii batjocorită cu ruşine şi arsă de vie în foc". Sfânta răspunse: „Dumnezeul meu este mai mare decât tine! De aceea, nu mă tem de îngrozirile tale, pentru că nădăjduiesc spre Dânsul că mă va apăra şi-mi va da răbdare în toate".

Atunci ighemonul a poruncit s-o dea la doi tineri desfrânaţi, ca s-o batjocorească şi s-o spurce; iar pe Andrei şi pe Pavel a poruncit să-i arunce în temniţă, unde era şi Dionisie. Deci tinerii cei fără de ruşine, luând pe curata şi sfânta fecioară a lui Dumnezeu, au dus-o cu bucurie la locuinţa lor, voind să-şi săvârşească pofta. Dar, când au dus-o în casa lor, îndată s-a stins în trupurile lor focul cel firesc al desfrânării şi au murit mădularele cele de poftă; şi, silindu-se până la miezul nopţii s-o batjocorească, nimic n-au sporit. Iar la miezul nopţii s-a arătat lângă fecioară un tânăr prealuminos şi toată casa s-a umplut de o lumină negrăită; iar tinerii aceia au căzut de frică ca morţi şi, abia venindu-şi în simţiri, s-au plecat la picioarele sfintei şi stăruiau să se roage lui Dumnezeu pentru dânşii, ca să nu-i ajungă vreun rău. Iar ea, ridicându-i, le-a zis: „Nu vă temeţi! Dar să ştiţi că tânărul pe care l-aţi văzut, acela este sfântul înger, care a fost trimis de Hristos Dumnezeul meu la mine, spre păzirea fecioriei mele, fiind gata ca îndată să omoare pe toţi, care vor îndrăzni a se atinge de mine". Şi astfel sfânta fecioară a rămas curată, păzită fiind de Dumnezeu.

Iar a doua zi, tot poporul cetăţii, fiind îndemnat de popii păgâneşti, s-a dus la ighemon şi a cerut să le dea în mâinile lor pe creştinii cei ţinuţi în temniţă. Iar ighemonul, scoţând pe cei legaţi, pe Dionisie, Andrei şi Pavel, le-a zis: „Vi se cade să aduceţi jertfă marii zeiţe Atena". Iar sfinţii au răspuns: „Nici pe Atena, nici pe oricare alt diavol cinstit de voi nu-1 ştim, nici n-am cinstit vreodată pe alt Dumnezeu, afară de Dumnezeul nostru, Iisus Hristos". Auzind poporul aceste cuvinte ale sfinţilor mucenici, a strigat către ighemon, ca să-i dea pe aceştia în mâinile lor, că hulesc pe zeii lor. Deci ighemonul a poruncit mai întâi să-i bată pe mucenici şi după aceea să-i dea poporului.

Iar ei legând cu funii de picioare pe sfinţi, i-au târât cu mult zgomot după cetate, ca acolo să-i omoare cu pietre. Iar pe când îi ucideau pe sfinţii mucenici, Sfânta fecioară Cristina, înştiinţându-se de aceasta, a alergat la acel loc, strigând şi plângând, şi a căzut peste sfinţii ce se ucideau, zicând: „Să mor şi eu cu voi pe pământ, ca să pot vieţui împreună cu voi în cer". Şi s-a adus la cunoştinţă ighemonului, că fecioara care a fost dată spre batjocură, a fost izbăvită din mâinile desfrânaţilor de un tânăr luminos; deci, scăpând, a căzut pe trupurile creştinilor care erau omorâţi.

Atunci ighemonul a poruncit s-o tragă la o parte şi s-o omoare cu sabia. Astfel, aceşti sfinţi mucenici, luptându-se împreună împotriva diavolului, a lumii şi a lui Opidim ighemonul, s-au învrednicit a fi biruitori cu ajutorul lui Hristos. Au fost omorâţi atunci: Sfântul Petru cu felurite munci; Sfinţii Dionisie, Andrei şi Pavel, cu pietre; iar Sfânta fecioară Cristina, cu sabia. Acestea s-au făcut în Lampsac, pe vremea împărăţiei lui Deciu.

Iar Sfinţii Mucenici Eraclie, Paulin şi Venedim erau cetăţeni ai Atenei şi acolo au propovăduit cu multă îndrăzneală pe Hristos, îndemnând pe toţi păgânii să se depărteze de la deşarta slujire de idoli şi să se boteze în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Pentru aceea i-au prins şi i-au dat stăpânitorului Atenei. Şi cercetaţi fiind, au mărturisit pe adevăratul Dumnezeu, Făcătorul a toată făptura; iar pe idoli i-au numit pietre nesimţite, lemne şi lucruri făcute de mâini omeneşti. Deci au fost munciţi cu multe feluri de munci; iar mai pe urmă, fiind aruncaţi într-un cuptor înfocat, s-au sfârşit şi au luat cununile cele nestricăcioase de la Hristos Dumnezeul nostru, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.

Dintre aceştia sfântul Petru era din oraşul ce se cheamă Lampsac. Adunându-se la Dacno, domnul cetăţii evridinilor, a silit pe sfântul Petru ca să jertfească Afroditei, şi nevrând acesta să se supună, ci mărturisind pe Hristos Dumnezeu, i-au zdrobit tot trupul cu legături, cu lemne şi cu roate. Pentru aceasta în timpul chinurilor şi-a dat duhul şi a luat de la Dumnezeu cununa nevoinţei. Iar Pavel şi Andrei se trăgeau cu neamul din Mesopotamia, şi fiind ostaşi sub zisul Dacno, s-au dus la Atena cu el. Şi fiind prinşi acolo Dionisie şi Hristina, Pavel şi Andrei i-au luat asupra lor să-i păzească, dar mai apoi ei au poftit pe sfânta Hristina, care era fecioară şi frumoasă şi în vârstă de nuntă, ca să se împreune cu dânşii spre păcat. Iar ea neînduplecându-se nici de cum, în loc să o silească ei şi-au schimbat gândul datorită învăţăturilor ei, şi au crezut în Hristos. Pentru aceasta Pavel, Andrei şi Dionisie au fost ucişi şi îngropaţi de mulţimea pietrelor azvirlite asupra lor; iar sfânta Hristina aruncându-se peste ei, i s-a tăiat capul.

Patimirea sfintilor mucenici dupa Sinaxarul parintelui Macarie de la Manastirea Simonos-Petras din Muntele Athos.

Iraclie, Paulin şi Venedim erau din Atena şi propovăduind cuvântul Evangheliei îndemnau pe păgâni şi pe închinătorii la idoli să se întoarcă de la deşertăciunea şi înşelăciunea idolilor. Pentru aceasta au fost prinşi şi duşi la stăpânitorul. Acesta după ce mai întâi i-a bătut cumplit şi a încercat şi alte multe chinuri, şi fiindcă s-au păzit nevătămaţi prin puterea lui Dumnezeu, pentru aceea la sfârşit le-a tăiat capetele, şi aşa au luat fericiţii cununa muceniciei.

ARTĂ CXULINARĂ - REȚETE PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE 18 Mai

Puteți alege meniul zilei de aici:

A. PLĂCINTE

Fileuri de heringi în foetaj

· 1kg heringi;

· 500 g făină;

· 400 g margarină;

· 25 g ulei;

· 20 ml oţet;

· Sare

Heringii se spală, se scot fileurile şi se lasă în apă rece.

Din făină, margarină, o lingură de oţet şi sare se prepară un foietaj obişnuit care se taie în fâşii cu lăţimea de 4 cm ce se rulează în jurul fileurilor de hering ce au fost scurse şi şterse cu un ştergar de in.

Se aşază fileurile în tavă şi se coc la foc potrivit.

B. SALATE

Salată de peşte afumat

· 300 g peşte afumat;

· 800 g mere;

· 300 g ceapă;

· 200 g franzelă;

· 400 g maioneză de post;

· Sare

Se scot fileurile peştelui şi se trec de două ori prin maşina de tocat, împreună cu merele curăţate de coajă şi seminţe, ceapă şi franzela.

Se adaugă maioneza de post, se amestecă bine şi se aranjează salata pe un platou.

Poate fi servită ca atare sau ca umplutură pentru roşii.

Maioneză de post 1

· 2 ceşti apă;

· ½ ceaşcă făină;

· ½ lingură oţet;

· 1 linguriţă zahăr;

· 1 linguriţă muştar;

· Sare;

· 1 ceaşcă ulei;

· Zeama de la o lămâie;

· 1 – 2 linguri apă foarte rece

Într-o crăticioară se pune făina cu apa caldă şi se amestecă continuu până devine o cremă groasă.

După ce se răceşte se amestecă cu mixerul adăugând pe rând: oţetul, zahărul, muştarul, sarea şi, la sfârşit, puţin câte puţin, alternativ, uleiul şi zeama de lămâie. Pe parcurs se adaugă câte puţină apă foarte rece.

Maioneză de post II

· 1 ţelină;

· 1 ceaşcă ulei;

· Zeama de la o lămâie;

· 2 linguriţe muştar;

· 2 linguri apă foarte rece

Se curăţă ţelina şi se fierbe bine în apă cu sare.

După ce se răceşte se pasează într-un castron şi, amestecându-se cu lingura de lemn sau cu mixerul, se adaugă puţin câte puţin uleiul, zeama de lămâie şi muştarul.

Pe parcurs se adaugă şi câte puţină apă foarte rece.

Maioneză de post III şi IV

Se prepară la fel ca maioneza de ţelină folosind în loc de ţelină un cartof mare fiert, pentru varianta III, sau o ceaşcă de fasole boabe bine fiartă, pentru varianta IV.

C. SOSURI

Sos suedez

· 1,5 kg mere acre;

· 200 ml vin alb;

· 260 g maioneză de post II sau III;

· 100 g hrean;

· Sare

Se curăţă merele de coajă şi de seminţe, se taie în patru şi se pun într-un vas. Peste ele se toarnă vinul, se acoperă şi se fierb înăbuşit.

Se strecoară şi se pasează obţinându-se un piure, care se fierbe până scade la jumătate.

Se lasă să se răcească şi se adaugă maioneza şi hreanul ras. Se potriveşte de sare.

Se poate servi cu cartofi la cuptor sau cu piure de cartofi.

D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Ciorbă de capete şi cozi de peşte

· 1,5 kg capete şi cozi de crap;

· 150 g morcovi;

· 50 g albitură;

· 100 g ţelină;

· 200 g ceapă;

· 700 g roşii;

· 150 g ulei;

· 2 legături verdeaţă;

· 1,5 litri zeamă de varză;

· Sare

Se taie zarzavatul în cuburi, ceapa se toacă mărunt, se călesc împreună în ulei, se sting cu apă şi se pun la fiert.

Când zarzavatul este aproape fiert se adaugă roşiile, curăţate de coajă şi tăiate cubuleţe cât şi zeama de varză ce a fost fiartă separat.

Se potriveşte gustul de sare.

Capetele de peşte se curăţă de solzi, se scot branhiile şi osul amar, iar cozile se curăţă de solzi, se spală în mai multe ape, se adaugă în ciorbă şi se fierb circa 10 minute.

La sfârşit se adaugă şi verdeaţa tocată.

Ciorbă de peşte

· 1 kg peşte;

· 150 g morcovi;

· 50 g pătrunjel;

· 100 g ţelină;

· 150 g ceapă;

· 100 g ulei;

· 250 g roşii;

· 50 ml oţet;

· 1 legătură pătrunjel verde;

· 1 legătură leuştean verde;

· Sare

Morcovii, pătrunjelul şi ţelina se taie julien, ceapa se toacă mărunt şi se călesc împreună în ulei, se adaugă apă şi se lasă să fiarbă circa 30 minute.

Se potriveşte gustul de sare şi cu oţet se acreşte.

Se adaugă peştele ce a fost curăţat şi tăiat în bucăţi şi se lasă să fiarbă circa 10 minute.

La sfârşit se adaugă roşiile tăiate bucăţi şi verdeaţa tocată mărunt.

E. MÂNCĂRURI

Crap la cuptor

· 1, 3 – 1,5 kg crap;

· 125 g ulei;

· 100 g bulion;

· 25 g usturoi;

· 1 kg roşii;

· 100 g lămâie;

· 200 ml vin alb;

· Piper;

· Sare

Crapul se curăţă, se spală, se dă cu sare şi piper şi se freacă cu usturoi.

Se aşază într-o tavă cu ulei, se toarnă bulionul diluat cu apă şi amestecat cu mujdei de usturoi şi se dă la cuptor, stropindu-se din când în când cu sosul format.

Când este aproape gata se aşază peste peşte felii de lămâie, iar de jur împrejur roşiile, se toarnă vinul şi se dă vasul din nou la cuptor pentru încă 15 minute.

File de cod prăjit

· 1 kg cod;

· 125 g ulei;

· 100 g lămâie;

· 75 g făină;

· Piper;

· Sare

Se decongelează peştele, se spală în mai multe ape, se scot fileurile şi se lasă în apă 30 minute.

Se scurg, se trec prin zeamă de lămâie, se condimentează cu piper şi sare, se dau prin făină şi se prăjesc în ulei fierbinte.

Macrouri la tavă

· 1,2 kg macrouri;

· 100 g ulei;

· 100 g lămâie;

· Sare

Macrourile se curăţă, se spală, se sărează şi se ung bine cu ulei.

Se aşază într-o tavă cu ulei, se adaugă puţină apă şi se dă tava la cuptor pentru circa 20 minute.

La servit se adaugă zeama de lămâie.

F. DULCIURI

Îngheţată de lămâie

· 1 pahar zeamă de lămâie;

· 2 linguriţe coajă rasă de lămâie;

· Sirop;

· ½ litri apă;

· 200 g zahăr

Se fierbe siropul timp de 5 minute.

Se lasă să se răcească şi se adaugă zeama şi coaja de lămâie.

Se aşază compoziţia într-o formă de îngheţată şi se pune în congelator.

Baclava

· 2 pachete foi de plăcintă;

· 2 ceşti margarină sau ulei;

· 500 g nucă măcinată;

· 2 linguri scorţişoară

Sirop:

· 2 ceşti zahăr;

· 2 ceşti apă;

· 2 linguri miere;

· 1 linguriţă scorţişoară;

· ½ linguriţă cuişoare

Într-o tavă potrivită ca mărime şi unsă cu ulei se pun 4 foi de plăcintă, ungându-se cu 2 linguri de ulei fiecare foaie în parte.

Se păstrează alte 4 foi pentru a se pune deasupra, iar restul foilor se pun una câte una, ungându-se şi presărând între ele din amestecul de nucă şi scorţişoară.

Cele 4 foi de deasupra se ung şi ele fiecare în parte.

Se stropeşte cu puţină apă foaia de deasupra şi se coace baclavaua la foc potrivit o oră.

Între timp se pregăteşte siropul, prin fierberea timp de 5 minute a ingredientelor pentru sirop.

După ce baclavaua se răceştew, se toarnă pe toată suprafaţa ei siropul fierbinte.

Tort cu nucă şi gem

· 1 ceaşcă făină;

· 1 ceaşcă zahăr;

· 1 ceaşcă margarină sau ulei;

· 1 ceaşcă nucă măcinată;

· 1 ceaşcă apă;

· 10 g sare;

· 1 borcan mic gem

Se face un aluat din făină, zahăr, margarină (ulei), apă şi jumătate din nucă, care se ţine o oră la frigider.

Se separă aluatul în 5 părţi egale şi se coc foi pe fundul tăvii.

Se montează tortul folosind drept cremă gem amestecat cu restul de nuci.

Se poate glasa cu cremă de lămâie sau glazură de ciocolată.

Cremă de lămâie

· Zeama de la 3 lămâi;

· Coaja rasă de la o lămâie;

· ½ litri apă;

· ¼ litri vin alb;

· 5 linguri zahăr;

· 4 linguri fulgi porumb

Se amestecă toate ingredientele, se pun la foc mic cu multă grijă să nu se lipească până când crema se leagă.

Se ţine la frigider înainte de a se consuma ca atare sau se foloseşte pentru glasarea tortului.

Glazură de ciocolată

· 2 – 4 linguri cacao;

· 1 ceaşcă zahăr pudră;

· ½ linguriţă ulei;

· 3 – 4 linguri apă caldă

Se amestecă zahărul cu cacao şi se adaugă câte o lingură apă, se amestecă continuu până se obţine o cremă groasă.

Se adaugă uleiul.

Crema obţinută se foloseşte drept glazură pentru garnisit checuri şi prăjituri sau torturi, înainte ca ele să se răcească complet.

ARTE 18 Mai

MUZICĂ 18 Mai

Charles Trenet

Perry Como (Pierino Como), cântăreţ american

Albert Hammond, cântăreţ, chitarist şi compozitor britanic

Feliciano Tavares, vocalist american (Tavares Brothers)

Rick Wakeman, clăpar şi compozitor britanic (Strwabs, Yes)

William Wallace, basist şi vocalist canadian (Guess Who)

George Weyman, baterist britanic (Edison Lighthouse)

Wreckless Eric (Eric Goulden), vocalist, chitarist, pianist şi compozitor britanic

Mihai Crețu, muzician român (Enigma)

Michael Cretu - Samurai

Toyah (Wilcox), cântăreaţă, compozitoare şi actriţă britanică

Toyah - I want to be free 1981:

Simon Ellis, clăpar şi compozitor britanic (Ellis, Beggs & Howard)

Ellis, Beggs and Howard

Sandra

Isaac Albeniz

Isaac Albéniz: Suite Iberia (1906-1909):

Gustav Mahler

The Best of Mahler:

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Vivaldi: String Concerti (Fabio Biondi, R. Alessandrini, Europa Galante)

Rimsky Korsakov - Scheherazade, Op. 35 (reference recording : Kirill Kondrashin)

R. Strauss: Vier Letzte Lieder | Four last songs - Orchestral Songs

Beautiful Female Audiophile Voices

POEZIE 18 Mai

Omar Khayyam

Repere biografice:

1048 Se pare ca acesta ar fi anul in care s-a nascut poetul si omul de stiinta Omar Khayyam, la Nisapur, in Khorasan. Despre viata acestuia se cunosc putine informatii. Numele sau adevarat este Abu’l-Fath Omar ibn-Ibrahim al-Khayyami Ghiyath al-Din, care s-ar putea traduce ca ‘‘cel care face corturi’’.

Din cauza unor probleme politice s-a refugiat la Samarkand, apoi la Merv, Ispahan, Ray sau in alte locuri din Asia Centrala.

Legenda ne spune ca Omar Khayyam a fost educat impreuna cu alti doi tineri, Nizham Almulh si Hassan ibn-Sabbah. Cei trei au facut un legamant ca, daca unul dintre ei va ajunge intr-o functie importanta, va avea grija de ceilalti doi. Nizham Almulh a devenit vizir si afland de aceasta, Hassan s-a prezentat la curte, fiind numit hadjib (samblean). Omar nu a dorit sa capete o functie prea inalta, fiind multumit cu un ajutor pentru cercetarile sale stiintifice. Hassan nu numai ca nu si-a aratat recunostinta fata de binefacatorul sau, ba chiar a inceput sa comploteze, fiind alungat de la curte. S-a refugiat intr-o zona muntoasa, punand bazele unei secte de asasini care vor ataca atat musulmanii, cat si cruciatii.

1074 Omar Khayyam a fost invitat la curtea sultanului selgiucid Djalaleddin Malik-sah, unde s-a bucurat si de protectia vizirului. Aici a fost numit conducator al observatorului astronomic, intocmind tabele astronomice si trigonometrice si incercand sa puna la punct un calendar cat mai exact.

1092 Moartea sultanului si asasinarea protectorului sau duc la inchiderea observatorului, asa ca Omar isi pierde slujba. Sufera si din cauza persecutiilor dusmanilor sai. In ultimii ani ai vietii pleaca in pelerinaj la Mecca.

1123 La intoarcerea in orasul sau natal, Omar Khayyam paraseste aceasta lume.

Omar Khayyam a avut preocupari in studierea geometriei, astronomiei, calendarului, dar este mai cunoscut europenilor ca poet. S-a remarcat prin rubaiatele sale, catrene la care rimeaza uneori toate versurile, dar al treilea are o alta cadenta. In ele se vorbeste despre dragoste, durere, placerile vietii, moarte...

Sursa: Istoria Universala 2, Tipografia Multiprint, Iasi, aparuta in 2003, ISBN 973-9297-87-0, autor Mihaela Puiu.

Singurătatea omului

Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi.
Caci prea des falsitatea credinta ne-o înfrânge.
Când ti se-ntinde-o mâna, înainte de-a o strânge,
Gândeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.

Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai.
Nadejdile, - ascunse sa-ti stea de lumea toata,
în zâmbet sa te ferici de toti semenii tai,
Nebunilor nu spune durerea niciodata.

O, tânar fara prieteni mai vechi de doua zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i festile!
Pumnul sa-ti ajunga, si zavorât în tine,
Tacut contempla jocul umanelor destine.

Pe cei curati la suflet si luminati la minte
Neîncetat sa-i cauti. Si fugi de tonti si rai.
Daca-ti va da otrava un întelept, s-o bei -
Si-arunca antidotul, un prost de ti-l întinde.

Renume de-ai sa capeti, hulit vei fi de vulg.
Dar daca te vei tine departe de multime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, sa ma smulg
Sa nu ma stie nimeni si sa nu stiu de nime?

Mai toarna-mi vinul rosu ca un obraz de fata.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Caci, în afara cupe-i, Khayyam azi nu mai are
Macar un singur prieten cu inima curata.

Cei care are pâine de astazi pâna mâine
Si-un strop de apa rece în ciobul sau frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce sa fie sclavul unui egal cu sine?

Când zarile din suflet ni-s singura avere,
Pastreaza-le în taina, ascundele-n tacere.
Atât timp cât ti-s limpezi si vaz, si-auz, si grai
Nici ochi si nici ureche, nici limba sa nu ai.

Nu stie nimeni taina ascunsa Sus sau Jos.
Si nici un ochi nu vede dincolo de cortina.
Straini suntem oriunde. Ni-i casa în tarâna.
Bea - si termina-odata cu vorbe de prisos!

Târzii acum mi-s anii. Iubirea pentru tine
Mi-a pus în mâna cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis cainta si mintea îngereste.
Dar timpul, fara mila - si roza desfrunzeste..

Putina apa si putina pâine
Si ochii tai în umbra parfumata.
N-a fost sultan mai fericit vreodata
Si nici un cersetor mai trist ca mine.

Atâta duiosie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi si-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Si-acum
De ce sunt toate ura si lacrima si fum?

Batrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcana.
Acum buzele tale îmi sunt si vin si cana.
Mi-ai umilit mândria si biata ratiune,
Mi-ai sfâsiat vestmântul cusut de-ntelepciune.

Tu vezi doar aparente. Un val ascunde firea.
Tu stii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea sa mai iubeasca. Caci ni s-a dat iubirea
Asa cum unor plante le-a dat Alah otrava.

Suprema înţelepciune – detaşarea

Vinul – eliberator

O, vinul ma inunda în marea lui lumina)
Se risipeste ceata ce-a fost sau ce-o sa vina.
Cad lanturile grele de rob întemnitat
Si într-un nimb de aur - renasc eliberat.

Acest vin în esenta-i sub zeci de forme-apare:
Când pasare, când planta, când stea, când nenufar
Sa nu crezi ca prin asta înseamna ca el moare.
Esenta sa-i eterna. Doar formele dispar.

Sa dam pe vin avutul ce n-a fost cheltuit,
'Nainte ca-n tarâna si-n noapte sa intram.
Caci (ama în tarâna, prieteni o sa stam,
Fara de vin si vise - si fara de sfârsit...

Ni-i vinul si prieten si aur si noroc.
De cer nu ne e frica, nu-i cerem îndurare.
Caci suflete si inimi si cupe si ulcioare
N-au teama de tarâna, de apa si de foc.

Traiesc iar anii tineri. Aprinsul tamâios
În flacari sa ma arda, caci - iata - vine ceata.
Vin! Nu importa care. Nu sunt pretentios.
Pe cel mai bun gasi-l-voi la fel de-amar ca viata.

Acum din fericire doar numele persista.
Iar cel mai vechi prieten tot vinul nou ramâne.
Mângâie cupa plina. E singurul tau bine
În ora asta goala, în ora asta trista.

De ai alaturea de tine doua masuri de vin si-o cupa,
Sa bei în orice adunare, si când esti singur iarasi bea!
Caci Cel ce face si reface tot ce-i în lume nu se-ocupa
Nici de musteti ca ale tale si nici de barbi cum e a mea.

De-i dam sa bea, si-un munte o sa danseze-n soare.
Dispretuirea cupei e cea mai grea smintire.
Tu-ai vrea sa schimbi paharul pe viata viitoare?
Dar vinul e un suflet ce da desavârsire.

În vin cel întelept gaseste extazul celora Alesi.
El ne reda si tineretea si ce-am pierdut si ce ni-i dor.
În flacari aurii ne arde într-un vârtej ametitor.
Dar si tristetea ne-o preschimba într-un izvor racoritor.

Imperiile toate pentru o cupa plina!
Toata stiinta noastra pe parfumatul vin.
Cântarile iubirii pe glasu-i cristalin
Si slava lumii pentru curata lui lumina!

Îneaca-n vin si teama si umbrele tristetii!
N-ai sa mai sovai Intre nenumarate secte.
Caci vinu-i filtrul magic al linistii perfecte.
E-un alchimist ce schimba în aur plumbul vietii.

Cei marginiti la minte si cei trufasi sustin
Ca între trup si suflet ar fi deosebire.
Eu stiu un singur lucru: tu vei afla în vin
Uitarea care-mpaca nemarginita fire.

Turnati-mi vin! Sa curga prin vine-n val, de-a-nnotul!
Fara ragaz sa fiarba în creierul obosit!
Umpleti-mi alta cupa! Ah! O minciuna-i totul!
Mai toarna-mi, hai, mai iute! Am si îmbatrânit!

Nu ma certati! Lasati-mi pe masa vinul bun!
Caci ascultati: atuncea când beau, aud ce spun
Narcisii, trandafirii si-aprinsele lalele.
Aud chiar si cuvântul nespus al dragei mele.

O, vin fara credinta! De mult m-ai dezbracat
De haina pietatii. Si, totusi, vrei sa-mi spui:
Cum poate podgoreanul sa-si vânda vinul lui?
Ce poti sa cumperi oare mai bun si mai curat?

Mâhnire, câta vreme vei da cu cenusiu
Pe trandafiri, pe buze, pe cerul de safir?
Umpleti-mi iarasi cupa, prieteni, caci nu stiu
De-am sa expir parfumul pe care n inspir.

Aud zicând ca vinul e singurul balsam.
Atunci - tot vinul lumii aduceti-mi! Caci am
Atâtea rani! Tot vinul din toate vranile!
Iar inima pastreze-si deschise ranile!

Secretul fericirii doar cupa ne învata.
Caci mintea cleveteste si deseori dezarma.
De mai cârteste înca, o voi scuipa în fata.
Mai da-mi o-nghititura de vin... ca sa adoarma.

Cunosc la chip Fiinta si stiu si Nefiinta.
Cunosc si Dinlauntru! a tot ce-i sus si jos.
Ce rusinata însa mi-ar ramânea stiinta,
De-as pune-un singur lucru de cupa mai presus!

La margini de ulcioare alesu-ne-am altarul
Si demni de a fi oameni, bând vinu-am devenit.
Sub boltile tavernei sorbind din plin nectarul
Am câstigat iar timpul în temple irosit.

Din nou în iarba, iata, un nour lacrameaza.
Ca sa traiesti bea vinul cu magice culori.
Azi eu contemplu roua ce-n iarba irizeaza.
Mâini, cine pe mormântu-mi o sa contemple flori?

Sub cerul îndaratnic bea vin, caci locuiesti
O lume a durerii. De la Principiu pâna
La ultima zi - tama e tot. Tu sa traiesti
Ca om care se afla deasupra, - nu sub tina.

O, roza, esti asemeni c-un chip ceresc de zâna!
O, vin - rubin cu raze ce-n suflet se desfac!
Capricioasa soarta! îmi pari tot mai straina
În orice ceas - si totusi, parca te-as sti din veac!

Beau precum bea apa o salcie din râu.
Alah, le stie toate, spui tu. Când m-a creat
Stia oare sa-mi placa sa beau. Daca m-abtiu
Eu i-as stirbi stiinta si-as face un pacat.

Bea vin, caci el da mintii suprema stralucire,
Credintelor lumina si inimii uimire.
De-ar fi baut si dracul un strop, s-ar fi-nchinat
Cu o mie de matanii la tot Adamul beat.

'Nainte ca al mortii pahar sa te îmbete
Si-a timpului rotire In neant sa te alunge,
Tu soarbe vin din cupa cât pentr-un ev de sete.
Sa nu ai mâna goala, în lut când vei ajunge.

De-un veac tot laud vinul. Mai sus de el nimic
Nu are pret. In cupa sta Firea si Nefirea.
Tu crezi ca-ntelepciunea te-nvata fericirea?
Ci afla: - acest maestru mi-e doar un ucenic.

Pe cei ce beau se spune ca Ceru-o sa-i condamne.
Cât adevar e-n asta, eu n-as putea sa stiu.
Dar daca bautorii si-ndragostitii, Doamne,
Vor merge-n iad, desigur ca raiul e pustiu.

Puterii lui Kai-Kaus prefer ulciorul plin.
Dau glorii si dau aur pe cupa mea de vin.
Respect pe-ndragostitul gemând de fericire,
Detest pe ipocritul scâncind în manastire.

Bea vin! Curând vei trece si tu supremul prag.
Si nu vei lua cu tine nimic din ce ti-i drag.
Aceasta-i marea taina: laleaua scuturata ;
Nu înfloreste iarasi, o. Saki, niciodata.

Coranul - cartea sfânta - citimu-l câteodata,
Dar cine se desfata cu el în orice ceas?
Pe cupa plina însa o maxima-i gravata
Pe care zi si noapte o soarbem cu nesat.

Cât tine-o zi? Doar spatul dintre inspir si-expir.
Bea vin, si intervalul sa-l umpli-asa deplin.
Când Lumea tot ruineaza si-ti frânge-al vietii fir,
Imit-o zi si noapte ruinându-te în vin.

Eugeniu Speranția

Biografie Eugeniu Speranţia

Născut în Bucureşti la 18 mai 1888, fiul folcloristului Th. Sperantia. Studii liceale, absolvite în 1906, doctor în litere şi filozofie în 1912. Participă de tânăr la mişcarea literară a epocii, mai întâi în grupul Analelor literare, apoi în cenaclul macedonskian (1905-1906), după care se alătură cercului Vieţei noi, condus de Ovid Densusianu. Carieră didactică de prestigiu după primul război mondial: profesor şi director de minister, Cluj (1919-1921), profesor la Academia de drept din Oradea (1921-1934), profesor de filozofia dreptului şi sociologie la Universitatea din Cluj (1934-1949). Pensionat în 1949. Publică numeroase lucrări de filozofia dreptului, sociologie şi filozofie. Face şi critică muzicală la revista Steaua, unde a publicat şi o istorie de amintiri literare şi universitare. În 1966 publică Medalioane muzicale, în 1967, Amintiri din lumea literară şi Figuri universitare iar în 1968 Iniţiere în poetică. Se stinge la vârsta de 84 de ani în ianuarie 1972, la Bucureşti.

OPERE (poezii):
Zvonuri din necunoscut, Buc., Casa şcoalelor, 1921;
Pasul umbrelor şi al veciei, Buc., Luceafărul, 1930;
Sus, Buc., Cugetarea, 1939;
Poezii, cu o prefaţă de Perpessicius, Buc., E.P.L., 1966.

COLABORĂRI:
Suplimentul literar pentru copii al "Adevărului", Revista literară (1904-1905); Românul literar (1904); Analele literare (1905); Revista idealistă (1906); Viaţa nouă (1907-1915); Revista celorlalţi (1908); Farul (1910); Sărbătoarea eroilor (1913); Flacăra (1913-1916); Cele trei Crişuri (1921-1941); Universul literar (1927); Salonul literar (1930); Îndreptar (1930); Gând românesc (1935); Luceafărul (1940-1944); Steaua, Tribuna etc.

Inelul cu safir

În raze aramii de-apus când am plecat,
Inelul cu safir în deget ti l-am pus
Si-am spus: „Sa te gândesti mereu
La cel ce ti l-a dat”.
Si-n raze aramii de-apus
Încet m-am dus.

Dar când departe, -n lupta, -nflacarat
Muindu-mi spada-n sânge de pagân,
Mi-am scris temutul nume-n cartea de eroi,
Tu... ai zvârlit inelul cu safir
În fundul lacului din parc.

Dar nimfa lacului l-a prins pe când cadea
Si ti l-a pus în sân
Pe când dormeai pe mal.
Apoi, târziu, când eu zaceam strapuns de lanci,
Strapuns de-nveninatele sageti,
Tu ai zvârlit inelul cu safir
În fundul râpei negre si adânci
Din care iese abur otravit,
În care si ecoul a murit.

Dar hidra fioroasa l-a gasit,
Si-ncet târându-se pe stânci,
T;i l-a adus, - si ti l-a pus în sân
Pe când dormeai într-un hamac de flori.

Dar tu ai azvârlit din nou,
Ai azvârlit inelul cu safir
În fundul unei gropi din cimitir...

Si-acum, când eu sunt mort si putrezit,
Si când tu dormi în caldul tau alcov,
Nu te trezi, caci spectru-mi a venit
Sa-ti puna-n sân inelul cu safir.

Izvodul codrilor

Urme ciudate de corb, în gradina pustie si ninsa,
Scriu pe zapada un text, inspirat din secretele sortii.
Vântul citeste din zbor si presara deasupra zapada...
...Sigur ca-l tulbura greu marturiile pasarii negre.

Însa, purtând peste tot aceleasi îndemnuri sinistre
(Chiar daca nu se gasesc priviri sa culeaga izvodul),
Corbii alearga si scriu prin toate gradinile lumii.
...Semnele trec si se sterg, adevarul ramâne si doare.

Pe cellalt mal

Singur, exilat pe cellalt mal,
Ratacesti pe culmi necunoscute
În privelisti nentinate de banal,
Nestiute, negândite, necrezute.

Unde aerul nerespirat vreodata,
Transparent ca diamantul pur,
Contureaza stânca neumblata
Cu taios si înghetat contur;

Unde plante noua, miros nou
Învestesc cu farmec nou padurea;
Unde spatiul rasuna de-un ecou
Altfel ca ecoul de pe-aiurea

Si-alergând cuceritor pe-o cale
Ce-o despica vigurosu-ti pas,
Plângi pe regii-ncatusati în zale
Ce pe malul cellalt au ramas.

TEATRU/FILM 20 Mai

Nunta lui Figaro - Pierre Augustin Caron de Beaumarchais: