AM ADUS MATERIALELE SELECȚIONATE PENTRU ZIUA DE 25 IUNIE 2018!

Să începem bine această săptămână!

LAS MAS BELLAS MELODIAS ORQUESTADAS (Remasterizado).Selección de Cecil González

ROCIO DURCAL , Costumbre, Instrumental

ISTORIE PE ZILE 25 Iunie

Evenimente

· 524: A avut loc Bătălia de la Vézeronce, (pe atunci Veseruntia), în Isère. A fost una dintre bătăliile Războiului Burgundiei, pornit de cei patru succesori ai regelui franc Clovis I: Childebert I, Chlodomir, Clotaire I, și Theuderic I. Regele Burgundiei Sigismund a fost învins, iar el și cei doi fii ai săi au fost executați din ordinul lui Chlodomir. Chlodomir și Childebert conducătorii armatei francilor, și-au terminat apoi lupta la Vézeronce, învingându-l pe Gundomar al III-lea și pe aliații săi ostrogoți, insa Chlodomir a fost ucis în luptă. În afară de înfrângerea decisivă a burgunzilor, care a asigurat anexarea regatului lor de către merovingieni, intre urmările importante luptei pentru Francia, s-a numarat împărțirea regatului lui Chlodomir între frații săi, și eliminarea pretendentilor la tron.

· 841: În bătălia de la Fontenay-en–Puisaye, forțele conduse de Charles cel Pleșuv și Louis înfrâng armatele Lothar I al Italiei și ale lui Pepin al II-lea de Aquitania. Războiul Civil carolingian a avut drept cauza moșteniriea lui Charlemagne. si s-a purtat intre nepoții lui, cei trei fii supraviețuitori ai Ludovic cel Pios. Ostilitățile au continuat până în 843, fiind incheiate in urma Tratatului de la Verdun.

· 1441: Prima menţiune a Adunării Ţării în Moldova; în Ţara Românească va fi menţionată pentru prima dată în 1522. Convocarea acesteia a fost legată de decizia lui Alexandru cel Bun de a acorda fostei sale soţii, lituanianca Rimgailla, târgul Siret şi alte bunuri. Adunările Ţării (din sec. XVII se mai utiliza şi termenul „Sfatul de Obşte”) erau formate dinboieri, clerul înalt şi curteni şi se întruneau atunci când se luau decizii importante pentru ţară (alegerea domnilor şi abdicarea acestora, declaraţii de război şi încheierea păcii, trimitirea de solii importante, judecarea unor cauze de mare importanţă, stabilirea obligaţiilor populaţiei faţă de stat etc.). Adunarea Ţării, convocată de domn, reprezenta un organ consultativ, eventual de confirmare a unor hotărâri domneşti, şi era condusă de Sfatul Domnesc.

· 1685: Constantin Cantemir urcă în domnia Moldovei. Cantemireştii, conform chiar opiniei lui Dimitrie Cantemir, erau “coborîtori din vechiul neam al Cantemireştilor... de la Crîm”. Această idee este preluată de A.D. Xenopol: “Cantemireştii sunt de origine tătari, după cum arată chiar numele lor: Han Temir”. Constantin Cantemir era dintr-un neam modest de răzeşi, din satul Silişteni, judeţul Fălciului, Moldova. Conform altei surse C. Cantemir este născut într-o familie de boiernaşi din Ţara de Jos a Moldovei, un strămoş al căreia, Pătru Silişteanu, este menţionat încă în documentele de pe timpul lui Ştefan cel Mare. Viitorul domn al Ţării Moldovei s-a născut la 8 noiembrie 1612 în localitatea Silişteni. Rămînînd fără părinţi şi cu moşiile pustiite de tătari, tînărul Cantemir se înrolează ca mercenar în armata polonă, ajungînd după 17 ani căpitan de cavalerie.În 1660 se întoarce acasă din armată devenind ceauş spătăresc la curtea domnitorului Munteniei Grigore Ghica. După ce în 1664 acesta pierde tronul, C. Cantemir revine în Ţara Moldovei pe timpul lui domnitorului Moldovei - Eustratie Dabija, unde obţine dregătorii importante. Acest domn “îl cinsteşte întâi cu isprăvnicia Codrului” (comandant al oştilor din Codrul Tigheciului, ce avea misiunea, fiind în faţa Bugeacului, să respingă incursiunile tătarilor în Moldova). Tot în această perioadă, C. Cantemir se căsătoreşte cu Ruxanda Gane. Din acest mariaj se naşte Ruxanda. Dar peste trei ani consoarta оi pleacă în lumea celor drepţi. În 1668 o ia de soţie pe Ana Bantîş, cu care va avea doi copii – Antioh şi Dimitrie. Prin această ultimă căsnicie Constantin “se înrudea cu câteva dintre cele mai însemnate familii boiereşti din Moldova, precum şi cu domnii Eustratie Dabija şi Gheorghe Duca”. Este de menţionat că adunînd la averea sa zestrea însemnată a soţiilor sale el va deveni unul dintre cei mai bogaţi boieri ai Ţării Moldovei. Cariera militară i-a adus recunoaşterea şi respectul duşmanilor, boierilor locali, dar şi al suzeranului. A deţinut cu precădere mai multe dregătorii: “mai întîi vornic de Bîrlad (1664-1668), apoi armaş (1668-1672), serdar (1672-1681) şi mare clucer (1681-1684)”. Cu toate că era fidel Porţii, în domeniul politicii interne s-a manifestat contra domniilor fanariote. Faptul a fost unul din principalele argumente pentru Şerban Cantacuzino, domnul Munteniei, de a-l susţine pe C. Cantemir la domnie. Dar au existat şi alte argumente. Cantemir era un bun militar şi această calitate putea fi folosită de coaliţia cruciată a creştinătăţii, dorită de Şerban Cantacuzino. De altfel era în vîrstă şi nu mai avea mult de trăit, dar prin intermediul lui, cu o reputaţie înaltă la Poartă, se putea scăpa de domniile fanariote. Cu toate că Şerban Cantacuzino era rudă apropiată cu Dumitraşcu Vodă, domnulŢării Moldovei, pentru o ură mai veche dorea să-l înlăture pe acesta de la tron. Ţinînd sfat cu boierii refugiaţi, majoritatea fiind din Ţara de Jos, Şerban Cantacuzino a hotărît să-l susţină pe Cantemir la tronul Moldovei, ideie care le plăcu şi boierilor. La rîndul său C. Cantemir, jura domnului Munteniei să lupte de partea creştinătăţii contra otomanilor, cu atît mai mult că se aflase în serviciul militar al polonilor. Viitorul domn al Ţării Moldovei s-a mai obligat să prindă pe fraţii Iordachi şi Manolachi Ruset şi să-i omoare. Avînd relaţii bune cu Suleyman-paşa, Şerban Cantacuzino a organizat la Obluciţa o întîlnire a acestuia cu boieri moldoveni refugiaţi. Eforturile lui Dumitraşcu Cantacuzino, care a trimis şi el o delegaţie la Obluciţa au fost zadarnice. La 15/25 iunie 1685, după unele surse – la Babadag, după altele – la Constantinopol, Cantemir este proclamat domn al Ţării Moldovei.

· 1741: Imparateasa Maria Tereza a Austriei este incoronata regina a Ungariei. Maria Terezia a Austriei (la naștere: Erzherzogin Maria Theresia Amalia Walpurga von Österreich) , cunoscută și ca Maria Theresia, (în latină Maria Theresia Augusta, în germană Maria Theresia, în maghiară Mária Terézia), (n. 13 mai 1717, Viena – d. 29 noiembrie 1780, Viena), din Casa de Habsburg, a fost conducătoarea Țărilor Ereditare Austriece între anii 1740-1780, fiica lui Carol al VI-lea împărat romano-german (1685–1740), soția împăratului Francisc Ștefan și mama împăraților Iosif al II-lea și Leopold al II-lea. A purtat titlurile de Arhiducesă a Austriei, regină a Boemiei, regină a Ungariei, Mare Principesă a Transilvaniei etc. Deși nu a fost niciodată încoronată cu coroana Sfântului Imperiu Roman, este cunoscută ca împărăteasă ca urmare a faptului că a fost căsătorită (din 1736) cu Francisc Ștefan de Lorena (germ. Franz Stephan von Lothringen), care a fost ales în demnitatea de împărat romano-german în 1745, purtând numele de Franz I Stephan. De atunci încolo Maria Terezia a purtat titlul de împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman.

· 1786: Navigatorul rus Gavriil Pribilov descopera Insulele St.George si Insulele Pribilov in Marea Behring.

· 1795: S-a înființat „Biroul de longitudini", cu sediul la Paris, având drept scop de a sprijini progresul astronomiei și aplicațiile acesteia în navigație, geografie și geodezie.

· 1795: Abdicarea ultimului rege polonez, Stanislaw August Poniatowski (1764-1795). Stanisław Antoni August Poniatowski (n. 17 ianuarie 1732, d. 12 februarie 1798), numit și Stanisław al II-lea, a fost ultimul Rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei (1764-1795). A fost fiul contelui Stanisław Poniatowski (1676-1762), castelanul Cracoviei, și al principesei Konstancja Czartoryska. A fost fratele lui Michal Jerzy Poniatowski și unchiul prințului Józef Poniatowski. Tatăl lui era amantul Ecaterinei a II-a a Rusiei, ceea ce i-a facilitat urcarea pe tronul polonez. A fost ales rege la data de 7 septembrie 1764 și încoronat la 25 noiembrie în același an. Cu prilejul primei divizări din 1772, porțiuni din teritoriul polonez au fost atribuite Rusiei, Austriei și Prusiei. Perioada cuprinsă între 1773 și 1792 a fost una de renaștere națională, sprijinită de Stanisław, dar în 1793 acesta a fost forțat să accepte o a doua divizare, în urma căreia a devenit vasal de facto al Rusiei, cu un regat ciopârțit. Anihilarea Poloniei a fost definitivată în 1795, după zdrobirea unei răscoale naționaliste. În noiembrie 1795 Stanisław a fost forțat să abdice.

· 1848 - Nicolae Bălcescu, secretar de stat pentru Afacerile Externe în Guvernul revoluţionar provizoriu instaurat la 23 iunie, a adresat consulilor puterilor străine acreditaţi la Bucureşti o notă circulară prin care anunţa în mod oficial instaurarea noului regim revoluţionar şi îşi exprima dorinţa de a întreţine cu reprezentanţii consulari străini relaţii "de la egal la egal".

· 1867: Lucien B. Smith, un american din statul Ohio, breveteaza sarma ghimpata.

· 1876: Indienii Sioux şi Cheyenne masacreaza cavaleria americana condusa de locotenent-colonelul George A. Custer, în bătălia de la Little Big Horn în statul Montana. S-au confruntat 647 soldati din al 7-lea regiment de cavalerie al Armatei S.U.A., cu 1500 de luptatori condusi de sefii indieni Sitting Bull si Crazy Horse.

· 1910: A avut loc, la Paris, premiera baletului „Pasărea de foc" al compozitorului Igor Fiodorovici Stravinski. Igor Fiodorovici Stravinski (n. 17 iunie 1882, Lomonosov – d. 6 aprilie 1971, New York) a fost un compozitor modern de muzică cultă, originar din Rusia, unul din cei mai importanți muzicieni din prima jumătate a secolului al XX-lea. S-a făcut cunoscut și ca pianist virtuoz și dirijor, a readus în actualitate și a revoluționat muzica de balet.

· 1919: A aparut la Bucuresti, sub conducerea lui C. Radulescu Motru revista „Ideea europeană”, in jurul careia se vor grupa adeptii curentului europenist. Scopul publicaţiei era foarte clar definit, având ca obiectiv general şi ca scop principal „să informeze publicul românesc asupra curentelor de idei şi transformări sociale din Europa”. Revista îşi propunea să devină o tribună a ideii europene în România si se manifesta activ în favoarea unei interpretări româneşti a evoluţiilor europene. România nu trebuia să devină o simplă „colonie culturală” ci trebuia să fie conectată activ la valorile şi la civilizaţia europeană. Conştientă de necesitatea popularizării ideilor europene, echipa editorială va lansa din anul 1920 ciclul „Conferinţele Ideii Europene” prin care vorbitorii prezentau publicului larg principalele evoluţii şi personalităţi internaţionale interpretate într-o cheie naţională. Constantin Rădulescu-Motru (n. 15 februarie, 1868, Butoiești, județul Mehedinți – 6 martie, 1957, București), a fost un filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician și președinte al Academiei Române între 1938 – 1941, personalitate marcantă a României primei jumătăți a secolului XX.

· 1923: A fost fondat de către un grup de muncitori de la Atelierele Griviţa, Fotbal Club Rapid Bucureşti, sub numele de „Asociaţia culturală şi sportivă CFR”. Rapid a câştigat de 4 ori titlul (de 3 ori Campionatul României — 1967, 1999 şi 2003 — şi în 1942 un campionat de război, a cărui trofeu purta denumirea de „Cupa Basarabia” şi de 13 ori Cupa României.

· 1925: Academia Română a înfiinţat, în calitate de legatară universală, Fundaţia familiei “Menachem H. Elias”, având drept scop constituirea, sprijinirea şi ajutorarea unor instituţii de cultură. In anul 1936 Fundaţia a construit spitalul din Bucureşti care poartă numele lui Jacques Menachem Elias, care a lăsat întreaga sa avere ca legatar testamentar Academiei Române. Construcția spitalului a început în anul 1934 pe un teren achiziționat de către Fundația Elias de la Societatea Română de Cruce Roșie și i se datorează arhitectului Radu Dudescu și inginerului Emil Prager. La data de 15 noiembrie 1938, în prezența Marelui Voievod Mihai de Alba Iulia (viitorul rege Mihai I) și a Reginei Elena, precum și a altor personalități din țară și din străinătate, a fost pus în funcțiune ”Spitalul fondat de Familia Menachem H. Elias”, cel mai modern spital din Europa acelor vremuri deschizându-și porțile ambulatoriului, spitalului (cu 200 de paturi) și sanatoriului.

· 1938: Douglas Hyde a devenit primul președinte al Republicii Irlanda după înființarea acestei instituții prin Constituția din 1937.

· 1940: Franta capituleaza oficial in fata Germaniei naziste la ora 1:35.

· 1950: Începutul războiului coreean, încheiat prin semnarea la Panmunjon, la 27 iulie 1953 a armistițiului dintre Republica Populară Democrată Coreeană și Republica Coreea.

· 1955: A fost înfiinţată (prin H.C.M. nr. 1193/ 25 iunie 1955) Biblioteca Centrală de Stat, azi Biblioteca Naţională a României, ca principală bibliotecă publică a ţării, instituţie creată pe baze biblioteconomice moderne, având atribuţiile specifice unei biblioteci naţionale, conform standardelor UNESCO. Biblioteca Naţională a României îşi are originea în Biblioteca Colegiului Sfântu Sava din Bucureşti, una din cele mai vechi şi reprezentative biblioteci din România. Biblioteca Colegiului Sf. Sava a fost dată în folosinţă în anul 1838, în acea perioadă fondul bibliotecii fiind de circa 1000 de volume. După Unirea din 1859, în acelaşi an, biblioteca primeşte statutul de bibliotecă naţională. Biblioteca colegiului este denumită Biblioteca Naţională şi ulterior Biblioteca Centrală. În anul 1864 prin legea Reglementărilor publice este numită Biblioteca Centrală a Statului, denumire şi statut păstrate până în anul 1901. După aceast an, până în 1955, biblioteca a fost desfiinţată, colecţiile sale fiind transferate la Biblioteca Academiei Române, aceasta primind statutul de bibliotecă naţională. În anul 1955 fondul de carte revine noii biblioteci înfiinţate, Biblioteca Centrală de Stat, principala bibliotecă publică din România. După evenimentele din decembrie 1989, mai exact în ianuarie 1990, Biblioteca Centrală de Stat primeşte numele de Biblioteca Naţională a României, denumire păstrată până astăzi.

· 1975 - Proclamarea independenţei de stat a Mozambicului.

· 1984: Au fost inaugurate lucrarile de constructie a Casei Poporului si a Bulevardului ”Victoria Socialismului” din Bucuresti. Pentru aceasta, în perioada 1980-1983, într-o arie reprezentativă pentru arhitectura tradiţională bucureşteană, câteva mii de case au fost dărâmate şi lăcaşuri de cult au fost demolate sau deplasate. Casa Poporului s-a construit pe fostul Dealul Spirii si este a doua constructie administrativa din lume ca suprafata, dupa Pentagon, de 64.800 kilometri patrati. Are o forma dreptunghiulara, cu dimensiuni impunatoare: 270 metri la fatada, 240 metri pe lateral, o inaltime de 84 metri si o adancime (sub 0 m) de 92 metri. Cladirea are 12 etaje, 4 niveluri subterane si un buncar nuclear, 1.100 incaperi, doua galerii monumentale de 180 metri lungime si 18 metri inaltime. Cea mai mare incapere este Sala Unirii, cu o inaltime de 16 metri si o suprafata de 2.200 metri patrati. A fost construita intre 1984 si 1989, pe locul unor manastiri demolate in acest scop si al Dealului Uranus, care a fost nivelat. Lucrarile de proiectare au fost facute de o echipa de arhitecti condusa de Anca Petrescu. Ceausescu a vrut ca aceasta cladire sa devina sediul presedintiei, comitetului central al partidului comunist si al unor ministere. Lucrările la „Casa Poporului” au continuat până în anul 1997, când a devenit sediul Parlamentului României

· 1991: A început procesul de destrămare a Iugoslaviei odată cu declarația de independență a Croației și a Sloveniei.

· 1992 - La Istanbul, a avut loc reuniunea la nivel de şefi de stat din 11 ţări riverane Mării Negre, la care a participat şi România. Întâlnirea a avut drept scop semnarea Declaraţiei privind cooperarea economică în zona Mării Negre.

· 1998: Reinstituirea Ordinului „Steaua României”, cu şase grade (Colan, Mare Cruce, Mare Ofiţer, Comandor, Ofiţer, Cavaler), cel mai înalt ordin naţional românesc, pentru a recompensa serviciile excepţionale, civile şi militare aduse statului şi poporului român. Domnitorul Cuza a cerut reprezentantului României la Paris în 1863, să ia legătura cu o cunoscută casă de bijuterii în vederea confecţionării unei decoraţii. Casa Krétly va prezenta un model care este imediat acceptat de domnitor şi, pe baza acordului său, se va efectua o comandă pentru cele 1000 de exemplare ale ordinului, prevăzut a avea cinci grade (Cavaler, Ofiţer, Comandor, Mare Ofiţer şi Mare Cruce). Cuza hotărâse ca distincţia să se numească “Ordinul Unirii”, urmând să fie instituit şi acordat pe 24 ianuarie 1864, dată la care se împlineau cinci ani de la alegerea sa ca domnitor şi al Ţării Româneşti, moment care marca, de fapt, Unirea celor două principate române. Cuza hotărâse ca distincţia să se numească “Ordinul Unirii”, urmând să fie instituit şi acordat pe 24 ianuarie 1864, dată la care se împlineau cinci ani de la alegerea sa ca domnitor şi al Ţării Româneşti, moment care marca, de fapt, Unirea celor două principate române. Din această cauză şi deviza ordinului a fost concepută pentru a fi adecvată momentului Unirii: “GENERE ET CORDRES FRATRES” (“FRAŢI PRIN ORIGINI ŞI SIMŢIRI”), iar, pe medalionul avers, erau cifrele “5” şi “24”, date care marcau dubla alegere a domnitorului pe tronurile de la Iaşi şi Bucureşti. Neputând institui şi acorda legal ordinul, Cuza se va mulţumi să inmâneze câtorva dintre apropiaţii săi câteva dintre însemne, dar nu ca o decoraţie propriu-zisă, ci mai mult ca un cadou personal, marea majoritate a însemnelor rămânând depozitate în pivniţele palatului domnesc. În aprilie 1877, o dată cu izbucnirea conflictului cu Imperiul Otoman, discuţiile pentru instituirea unui ordin românesc se vor relua. Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe din cabinetul I.C.Brătianu, se implică (direct şi indirect) în discuţiile purtate în Camera Deputaţilor pe marginea întocmirii proiectului de lege necesar instituirii unui ordin naţional. Dispunându-se, deja, de vechile însemne ale “Ordinului Unirii”, rămase din vremea domniei lui Cuza, se decide ca forma de bază să rămână aceeaşi; se va modifica doar cifra domnească, în locul celei avute de către Cuza aşezându-se cea a regelui Carol I. Deviza ordinului, care nu mai corespundea noului moment istoric, va fi schimbată, alegându-se “IN FIDE SALUS” (“ÎN CREDINŢĂ ESTE SALVAREA”). În ceea ce priveşte numele ordinului, au fost avute în vedere mai multe variante, Kogălniceanu insistând pentru cel de “Steaua Dunării” (preluând, astfel, numele unei publicaţii unioniste pe care o editase); acesta era şi numele ordinului prevăzut prin proiectul legii de instituire pregătită de către Cameră la 9 mai. Denumirea de “Steaua României” a apărut mai târziu, la 10 mai 1877, o dată cu votarea instituirii ordinelor, ca prim act normativ al noului stat suveran România. Ca toate celelalte decoraţii existente, şi Ordinul “Steaua României” a fost desfiintat de comunisti la începutul anului 1948, după proclamarea Republicii Populare Române. Portul distincţiei a fost interzis, chiar şi păstrarea însemnelor acesteia fiind considerată un delict în primii ani după abrogare.

Nașteri

· 1843: S-a nascut Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mic al regelui Carol I al României (d. 1904). Prințul Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen (germană Friedrich Eugen Ludwig, Prinz von Hohenzollern-Sigmaringen) (25 iunie 1843, Schloss Inzigkofen, Hohenzollern-Sigmaringen – 2 decembrie 1904, Munchen, Regatul Bavaria) a fost membru al Casei de Hohenzollern-Sigmaringen și general de cavalerie în armata prusacă. Frederic a fost al cincilea și cel mai mic copil al lui Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen și a soției acestuia, Prințesa Josephine de Baden.Prințul Frederic a fost fratele mai mic al regelui Carol I al României.

· 1852: S-a nascut celebrul arhitect catalan Antoni Gaudi; (d. 1926). A fost un arhitect faimos atât pentru stilul său unic cât și pentru proiectele sale puternic individualizate. În 1883 a început construcția celebrei catedrale dedicate Sfintei Familii, Sagrada Família, catedrală finanțată din fonduri publice. A lucrat la acest proiect până la moartea sa, survenită la 10 iunie 1926, în urma unui accident (fusese lovit de un tramvai). Acest monument mai este și astăzi în lucru fiind finantat din donații din fonduri publice. BIOGRAFIE Antoni Gaudi

Antoni Placid Gaudí i Cornet, s-a născut la 25 iunie 1852 la Reus, Catalunia, dar și-a realizat studiile și operele la Barcelona, în Catalunia.

Ca tânăr arhitect, Gaudi a fost inspirat de Eugène Viollet-le-Duc, ajungând să creeze modele gotice și remarcându-se prin originalitatea și fantezia sa.

El a fost susținut de către Eusebi Güell, un industriaș bogat, pentru care a creat un palat în 1889 (Palau Güell) - clădire care va fi înscrisă mai târziu în patrimoniul mondial al UNESCO , împreună cu alte opere ale sale: Casa Milà (construită în 1907) sau Parcul Güell (amenajat între 1900 și 1914).

În 1883 a început construcția unei catedrale dedicate Sfintei Familii, Sagrada Família, catedrală finanțată din fonduri publice. El a continuat să lucreze la acest proiect până la moartea sa, survenită la 10 iunie 1926, în urma unui accident (fusese lovit de un tramvai). Acest monument mai este și astăzi în lucru, datorită donațiilor din fonduri publice.

Copilăria

Născut la Riudoms, un sat situat la 4 kilometri de Reus, provincia Tarragona, Antonio Gaudi este al cincelea și ultimul copil al lui Francesc Gaudí i Serra (arămar) și al Antòniei Cornet i Bertran (provenind și ea dintr-o familie de arămari). Această circumstanță îi influențează traiectoria profesională, după cum declară Gaudí însuși la bătrânețe. Arhitectul susține că a descoperit sensul spațiului în atelierul tatălui său, prin țevile ondulate pe care le manevra părintele său.

Gaudí nu se bucura de o sănătate prea solidă. Încă din copilărie, fusese diagnosticat cu reumatism. Problemele de sănătate îl împiedicau să se joace cu alți copii, însă îi prilejuiau numeroase plimbări, obicei pe care l-a păstrat până la sfârșitul vieții sale. Această imobilitate la care era condamnat a fost cea care i-a oferit ocazia de a-si dezvolta simțul observației și de a descoperi, cu o mare fascinație, marele spectacol al naturii, principala sursă de inspirație pentru decorațiunile tuturor operelor sale și pentru soluțiile numeroaselor probleme apărute în proiecte.

Un alt aspect important al copilăriei sale, menționat de numeroși autori, este originea sa tarragoneză. Tenacitatea, caracterul puternic și dificil reprezintă trăsături ale locuitorilor regiunii natale. Aceste calități i-au dat perseverența în proiectele sale atât de controversate, întrucât o mare parte a criticilor și clienților săi nu vedeau cu ochi buni originalitatea operelor lui.

Cât despre frații săi, doi au murit la vârste fragede, respectiv la 2 și 4 ani. Un alt frate mai mare, Francesc, a murit în anul 1876 din cauze necunoscute, puțin după ce obținuse diploma în medicină, moartea lui este urmată de cea a mamei. De asemenea, sora lui mai mare, Rosa, a decedat în anul 1879, lasându-și fiica în responsabilitatea lui Gaudí, singurul frate rămas în viață. Ca urmare a celor întâmplate, viitorul artist s-a mutat la Barcelona, împreună cu tatăl și nepoata sa. Tatăl său s-a stins din viață în anul 1906, la vârsta de 93 de ani, iar nepoata sa, având o sănătate precară, a murit la vârsta de 36 de ani.

Educația

Din punct de vedere academic, Antoni Gaudí nu era un elev eminent, însă era un excelent desenator și multe din lucrările sale universitare demonstrau deja o creativitate ieșită din comun. Găsea cele mai potrivite soluții la problemele de arhitecutră publicate în cărți și dovedea aceeași iscusință la începutul carierei sale (obligat să muncească pentru a se întreține, dar și pentru a învăța meseria), lucrând ca ucenic la diverși arhitecți. Titlul de arhitect l-a obținut în 1878, un an important de altfel în viața sa profesională: realizează proiecte precum cel destinat Societății Cooperative "Obrera Mataronese"; devine lampadar pentru Plaça Reial din Barcelona; Manuel Vicens îi cere să proiecteze prima sa casă; îl întâlnește pe Eusebi Güell i Bacigalupi (1846-1918), care urmează să-i devină protector.

În paralel, Gaudí participa la reuniuni catalane cu caracter anticlerical, deși dobândea pe zi ce trecea o mentalitate din ce în ce mai religioasă.

Eusebi Güell i Bacigalupi (1846-1918), bogatul industriaș care, văzând una din vitrinele originale ale lui Gaudí, a fost fascinat de talentul tânarului artist, dorind să-l cunoască, l-a invitat în casa lui și a început astfel o relație de sinceră prietenie și admirație, care a durat până la moartea bogătașului. Acesta i-a oferit arhitectului posibilitatea financiară de a realiza cele mai importante opere ale sale: Palatul Güell, Parcul Güell, Cripta Güell, Pavilionul Güell.

Viking Oceans: Antoni Gaudí - Barcelona's Master Of Sacred Architecture: https://youtu.be/6W_lCdV1SXk.
Gaudi: https://youtu.be/GaN1WB6exAE.

· 1860 - S-a născut compozitorul francez Gustave Charpentier (m.18.02.1956).

· 1864 - S-a născut chimistul Hermann Nernst, laureat al Premiului Nobel, în anul 1920. (m. 1941)

· 1884: Împărăteasa Teimei, soția împăratului Taishō al Japoniei (d. 1951)

· 1894: S-a născut la Sibiu fizicianul şi inventatorul Hermann Oberth, unul din fondatorii aeronauticii moderne; (m. 29 decembrie 1989, la Feucht, in Germania). A conceput primele rachete balistice de mare distanţă şi a elaborat proiectul unei rachete în trei trepte pentru explorarea spaţiului cosmic. In 1912 a devenit student la medicina al Universitatii din Munchen, participand apoi ca medic militar la Primul Razboi Mondial. S-a intors apoi la universitate, dar a inceput sa studieze fizica cu profesori ilustri ai vremii. In 1922, lucrarea sa de doctorat despre stiinta rachetelor a fost respinsa, fiind considerata utopica. Ea a fost publicata insa si a reusit sa produca o serie de controverse. In 1938 s-a stabilit la Viena şi ulterior în Germania. In toamna lui 1929, Hermann Oberth a lansat prima sa racheta cu combustibil lichid, numita Kegelduse. Pe langa rusul Konstantin Tiolkovski si americanul Robert Goddard, este unul dintre cei trei parinti fondatori ai stiintei rachetelor si astronauticii. Cei trei nu au colaborat niciodata in mod activ, concluziile cercetarilor lor fiind insa identice, desi cercetarea a avut loc in mod independent. Hermann Oberth s-a retras din activitate in 1962, la varsta de 68 de ani. Criza petrolului din 1977 l-a facut sa se concentreze asupra surselor alternative de energie, aceasta ducand la conceptia planului unei centrale eoliene.

· 1903 - S-a născut scriitorul britanic George Orwell ("Ferma animalelor", "1984", "O gură de aer", "Omagiul Cataloniei") (m.21.01.1950). George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, Motihari, statul Bihar, India — d. 21 ianuarie 1950, Londra) a fost un scriitor englez, comentator al radio BBC, editorialist și reporter. El a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania de partea comuniștilor. A scris romane, eseuri și critică literară. George Orwell este autorul a două faimoase romane satiră în care atacă totalitarismul: Ferma Animalelor (1945) și O mie nouă sute optzeci și patru (1949).

· 1907: S-a născut fizicianul atomist Hans Jensen, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în anul 1963; (m. februarie 1973).

· 1908: W.V. Quine, filosof american (d. 2000)

· 1923 – se naște clubul de fotbal Rapid Bucureşti.

· 1926 - S–a născut scriitoarea austriacă Ingeborg Bachmann. Opera scriitoarei (lirică, teatru radiofonic şi proză) este marcată de dorinţa de evadare dintr–o existenţă adversă şi năzuinţa către o existenţă plenară (“Timpul amânat”, “Bunul Dumnezeu din Manhattan”, “Malina”) (m.17.10.1973).

· 1928: Șerban Papacostea, istoric român, membru al Academiei Române

· 1928: Alexei Abrikosov, fizician rus, laureat al Premiului Nobel

· 1931: S-a născut renumita mezzo-soprana Iulia Buciuceanu. A studiat la Conservatorul din Iasi cu muziciana Mansi Barberis, iar dupa desfiintarea institutului, a continuat pregatirea la Conservatorul bucurestean, absolvit sub indrumarea maestrului Petre Stefanescu Goanga. A fost distinsa cu premii la Concursuri internationale, printre care competitiile de la Sofia, Viena, Toulouse (Marele Premiu), Praga, Bucuresti. De-a lungul unei cariere care a inceput in timpul studentiei cu Cneaghina din Rusalka de Dargomajski, in anii 50’, peste trei decenii, Iulia Bucuiceanu a fost solista Operei cu un repertoriu impresionant ca diversitate stilistica si interpretativa. Turneele au facut-o cunoscuta in compania colectivului Operei Romane, dar si prin invitatii personale in Bulgaria, Franta, Turcia, Germania, Rusia (inclusiv Bolsoi din Moscova).

· 1935 - S-a născut Eddie Floyd, cântăreţ şi compozitor soul american (The Falcons).

· 1937: S-a născut în satul Tăuşeni, judeţul (interbelic) Cluj, actorul şi poetul Dorel Vişan. NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii 23 iunie 1937. Este unul din cei mai importanţi actori de film din România şi unul din puţinii, care au ajuns la o solidă reputaţie europeană. În anul 1974, a debutat pe marele ecran în comedia Pacala. În anul 1987, regizorul Mircea Danieliuc l-a distribuit în filmul Iacob, film în care Vişan a realizat rolul său de referinţă. Interpretarea sa din acest film a fost foarte apreciată. Cotidianul The New York Times îl elogia astfel: „Dorel Vişan în rolul principal este extraordinar, în special atunci când rămâne singur, fără cuvinte, în ultimele 20 de minute”. In anul 1995 Mircea Daneliuc i-a oferit rolul principal (senatorul Vârtosu) în filmul Senatorul melcilor. Pentru prestaţia din film a primit premiul de interpretare masculină, la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franţa. Presa franceză şi criticii de film l-au elogiat astfel: ”Senatorul e genial interpretat de Dorel Vişan, un voinic spătos, care seamănă ciudat cu Charles Napier, actorul venerat al lui Jonathan Demme. “Senatorul melcilor” ar fi trebuit premiat pentru formidabilul actor Dorel Vişan, în rolul titular”. (Thierry Jousse – Cahiers du Cinema).

· 1940: A. J. Quinnell, scriitor britanic (d. 2005)

· 1945 - S-a născut Carly Simon, cântăreaţă şi compozitoare americană.

· 1946 - S-a născut Allen Lanier, clăpar, chitarist şi vocalist american (Blue Oyster Cult).

· 1946 - S-a născut Ian McDonald, multi-instrumentist britanic (King Crimson, McDonald & Giles, Centipede, Foreigner)

· 1949 - S-a născut Clint Warwick, basist britanic (Moody Blues).

· 1950: Doru Stănculescu, interpret și compozitor român de muzică folk. Este fratele cunoscutei cântăreţe Mihaela Mihai, fostă Neagu în școală si este de profesie arhitect. A debutat în anul 1968 cu melodia „Ion Crâşmaru”, pe versuri de Octavian Goga si a lansat primul disc single la casa de discuri Electrecord în anul 1979. A apărut la Televiziunea Română cu melodii ca „Şambala”, „Ion Vodă Cumplitul”, „Ai, hai”, „Ecou de romanţă”, „Fără petale”. Este membru fondator al Cenaclului Flacăra, la care a participat până la desfiinţarea acestuia.

· 1952: Octavian Știreanu, jurnalist român

· 1952: Radka Toneff, cântăreață de muzică jazz norvegiană (d. 1982)

· 1952 - S-a născut Tim Finn, vocalist, pianist şi compozitor neo-zeelandez (Split Enz).

· 1954: S-a născut la Buzau, George Şerban, scriitor, ziarist, si om politic roman, iniţiator al Proclamaţiei de la Timişoara (11 martie 1990). A fost membru fondator al Alianţei Civice, vicepreşedinte şi preşedinte al Societăţii Timişoara (1990-1994) si deputat în legislatura 1996-2000, în judeţul Timiş, pe listele PNŢCD; (m. 31 decembrie 1998).

· 1954 - S-a născut David Paich, clăpar, vocalist şi compozitor american (Toto).

· 1957: Rodica Nassar, politician român, PSD

· 1958: Gheorghe Becali, patron FC S B

· 1963: Yann Martel, scriitor canadian

· 1963 - S-a născut George Michael (Georgios Panayiotou), cântăreţ şi compozitor britanic (Wham!).

· 1964 - În această zi s-a născut în Londra John Paul Herbert, pilot englez care a activat mult timp în Formula 1. Deşi a adunat 165 de curse în Marele Circ, pilotul englez nu s-a remarcat aici decât prin experienţa bogată, nu neapărat prin victorii având în palmares doar trei triumfuri. În schimb acesta a reuşit să aducă prima şi singura victorie a unui constructor japonez în cursa de 24 de ore de la Le Mans. Victoria istorică a survenit tot în Iunie cu doar câteva zile înainte ca Herbert să împlinească 27 de ani. Astfel în 1991, pilotând un model Mazda 787B, englezul a reuşit să parcurgă într-o zi şi o noapte 362 de tururi, devansând chiar armada britanică Jaguar, care a ocupat următoarele trei poziţii. Bolidul folosit, Mazda 787B, avea un motor Wankel R26B de 2.6 litri care dezvolta 700 CP la o 9.000 rpm. Victoria este cu atât mai importantă pentru Mazda încât au fost primi şi singurii care au participat la Le Mans cu un motor rotativ. În 2009 Johnny Herbert a pilotat un model Honda Civic în British Touring Car Championship şi la Le Mans a mai pilotat pentru Audi Sport Uk, Team Bentley şi Aston Martin Racing.

· 1968: S-a născut in satul Gradinari, judetul Caras-Severin, renumitul fotbalist și antrenor român Dorinel Munteanu. Primul sau joc in divizia A a avut loc pe data de 21.08.1988, meci disputat intre echipele Victoria Bucuresti-FC Olt Scornicesti incheiat cu scorul de 0-0, pe cand acesta evolua la FC Olt Scornicesti, in acel an clasandu-se pe locul 8 al diviziei A. La echipa nationala a Romaniei, Dorinel Munteanu a debutat la 23 de ani pe data de 23 mai 1991, intr-un meci pierdut in Norvegia de echipa noastra. Are cel mai bogat palmares din istoria echipei nationale, 131 de meciuri jucate si 16 goluri marcate. A evoluat o lunga perioada in campionatul Germaniei. In anul 2004 se intoarce in Romania la Steaua, cu care castiga si titlul de campion. In anul 2005 acesta merge la CFR Cluj ca antrenor-jucator la respectabila varsta de 37 de ani.

· 1987: Lionel Messi, fotbalist argentinian

Decese

· 635: A decedat Gāozǔ, primul împărat al dinastiei Tang din China (n. 566).

· 1134: A murit Niels, rege al Danemarcei (n. 1065). Niels (1065 – 25 iunie 1134) a fost rege al Danemarcei din 1104 până în 1134. Niels l-a succedat pe fratele său Eric I al Danemarcei și se crede că a fost fiul cel mai tânăr al regelui Svend al II-lea al Danemarcei. Regele Niels a sprijinit în mod activ canonizarea lui Knut al IV-lea al Danemarcei și l-a susținut pe fiul său, Magnus I al Suediei, să-l ucidă pe potențialul succesor, Knud Lavard.

· 1533: A decedat Maria Tudor, a treia soție a regelui Ludovic al XII-lea al Frantei.(n.18 martie 1496). A fost sora mai mică a regelui Henric al VIII-lea al Angliei și regină a Franței După moartea sotului ei, regele Ludovic al XII-lea al Frantei, s-a căsătorit cu Charles Brandon, Primul Duce de Suffolk.

· 1673: A murit Charles Ogier de Batz de Castelmore, conte d’Artagnan, eroul care l-a inspirat pe scriitorul francez Alexandre Dumas pentru faimosul sau roman ”Cei trei muschetari”. Charles de Batz-Castelmore conte D’Artagnan, s-a născut între anii 1611 și 1615 in castelul Castelmore din Gasconia și a murit pe 25 iunie 1673, în timpul Războiului franco – olandez, la asediul orasului Maastricht. S-a aflat în slujba regelui Ludovic al XIV-lea și a cardinalului Mazarin, fiind recompensat cu gradul de căpitan în Garda Muschetarilor. În jurul anului 1630 a plecat la Paris, pentru a urma o carieră militară si a adoptat numele de fată al mamei, Françoise de Montesquiou d’Artagnan. Este ajutat de unchiul său, Henri de Montesquiou, conte d’Artagnan, sa intre în rândurile ”Gărzii franceze”, iar intre anii 1640-1642 participă la operațiuni militare in care își dovedește curajul si calitățile de militar. Sprijinit de cardinalului Mazarin, promovează în rândul Garzii Muschetarilor regelui, în 1644. Aici este posibil să se fi întâlnit deseori cu celelalte surse de inspirație pentru romanul ”Cei trei muschetari”: Armand de Sillègue d’Athos d’Autevielle (Athos), Issaac de Portau (Porthos) și Henri d’Aramitz (Aramis), toți atestați în acele vremuri ca membri ai Garzii muschetarilor regelui. Grație calităților sale deosebite, d’Artagnan va primi misiuni care necesitau discreție și rapiditate de acțiune. Se cunosc puține lucruri reale despre d’Artagnan. Există un portret al sau a cărui autenticitate nu este garantată si o biografie a sa, scrisă la aproape trei decenii dupa moartea eroului, de Gatien de Courtilz de Sandras, intitulata „Mémoires de Monsieur d’Artagnan, capitaine lieutenant de la première compagnie des Mousquetaires du Roi (Memoriile Domnului d’Artagnan, căpitan-locotenent al primei companii a Muschetarilor Regelui) de Gatien de Courtilz de Sandras (Köln, 1700). Această carte fusese împrumutată de Alexandre Dumas din biblioteca publică din Marsilia, iar fișa de bibliotecă s-a păstrat până în prezent; Dumas a luat cartea cu el când s-a întors la Paris. Biografia lui Gatien de Sandras Courtilz este un mestec de fapte reale și imaginare, care l-au inspirat pe Alexandre Dumas să dea viata personajului d’Artagnan, eroul din cartile publicate între 1844 și 1850, dintre care cea mai cunoscuta este „Cei trei muschetari”. În 1658, după reorganizarea corpului miltar, d’Artagnan devine sublocotenent al ”Marilor Muschetari” sau ”Muschetarii gri”. În fapt el era comandantul, deoarece liderul nominal era un nepot al lui Mazarin. Cu această ocazie d’Artagnan primește drept reședință un întreg han în mijlocul Parisului. Frecventând saloanele literare, cunoaște o văduvă bogată pe numele de Anne Charlotte de Chanlecy. Pe 3 martie 1659, un act semnat de Ludovic XIV și Mazarin îi dă permisiunea muschetarului să o ia de soție, fapt petrecut pe 3 aprilie. Vor avea doi fii, unul în 1660 și altul în 1661. D’Artagnan va prefera însă să petreacă mai tot timpul departe de casă, pe câmpul de bătălie sau la manevre de antrenament. Deși avea venituri consistente, el reușea el mereu să rămână fără bani, așa că apela la ajutorul soției. Aceasta, suspicioasă, va pune spioni pe urmele sale si va afla astfel că soțul său cheltuia banii pe petreceri și mai mult, călca strâmb în căsnicie. De aceea ea se va separa de el în 1665, urmând să-și dedice timpul administrării eficiente a moșiilor sale, care vor asigura peste ani venituri substantiale fiilor lui d’Artagnan. În 1667 va deveni conducătorul Gărzii muschetarilor, primind gradul de căpitan-locotenent și o rentă lunară generoasă. În decembrie 1672 ajunge guvernator al orașului Lille, unul dintre punctele strategice foarte importante ale Franței, în contextul războiului început în același an împotriva Provinciilor Unite (Olanda și Belgia). În luna iunie a lui 1673 armata franceză se afla în plină ofensivă. dar in fața orașului Maastricht, soldații Regelui Soare sunt opriți. În ajutor este chemat corpul de elită condus de d’Artagnan. Pe 25 iunie, eroul idealizat de Alexandre Dumas este ucis de un glonte care l-a lovit în cap, sau în gât, (conform altor surse). Patru muschetari și-au riscat viața în încercarea de a-i recupera trupul aflat în fața liniilor olandeze.
Aflând despre moartea sa, regele Ludovic al XIV-lea a spus: ”L-am pierdut pe d’Artagnan, cel în care aveam cea mai mare încredere și care era priceput la toate”. În ceea ce privește soarta Garzii de elita a muschetarilor,aceasta a fost desființata de regele Ludovic al XVI-lea în 1776, din rațiuni bugetare. Odata cu restaurarea Burbonilor, dupa abdicarea lui Napoleon, muschetarii au reintrat în activitate pe data de 6 iulie 1814. După întoarcerea lui Napoleon din insula Elba, aceștia practic s-au autodizolvat, unii dispersându-se prin țară, alții însoțindu-l pe regele Ludovic al XVIII-lea în scurtul său exil.
În final, pe 1 ianuarie 1816, gloriosul corp al muschetarilor a încetat să existe.

· 1686: A murit pictorul rus Semion Ushakov; (n. 1626). Simon Ușakov sau Simon (Pimen) Fiodorovici Ușakov, (n. 1626[2] – d. 25 iunie 1686, Moscova), a fost un artist grafic rus din secolul al XVII-lea. Împreună cu Fiodor Zubov și cu Fiodor Rojnov, este asociat cu reforma Bisericii Ortodoxe Ruse, întreprinsă de Patriarhul Nikon. Printre picturile sale, amintim Sfânta Față și Hristos pe Tron, ambele expuse în Catedrala Sfânta Treime, situată în Lavra Sfânta Treime – Sfântul Serghei de la Serghiev Posad, aflată la vreo 90 de kilometri, spre nord de Moscova.

· 1767: A decedat compozitorul şi organistul german de muzica baroca Georg Philipp Telemann; (n.14 martie 1681). Deşi a studiat dreptul la Universitatea din Leipzig, în muzică Telemann a urmat calea autodidactă, devenind un multi-instrumentist şi unul dintre compozitorii prolifici din toate vremurile. Considerat un avangardist al timpurilor sale, este cunoscut pentru compozţiile ce reunesc un mix de stiluri împrumutate de la cele mai importante şcoli de compoziţie europene.

· 1842: Se stinge din viaţă Jean Charles Léonard (Simonde) de Sismondi, istoric, economist şi gânditor social elveţian (18 mai 1773). considerat cel dintâi exponent important al romantismului economic. A elaborat o operă vastă. Timp de 23 de ani a lucrat asupra lucrării “Histoire des Français” (în 29 vol.), publicată începând din 1818. La solicitarea editorilor Enciclopediei Britanice, Sismondi a elaborat studiul despre „Economia politică”. Pornind de aici va pregăti viitoarea sa lucraresemnificativă “Nouveaux principes d’économie politique ou de la richesse dans ses rapports avec la population” (Noi principii de economie politică sau despre bogăţie în raport cu populaţia” (1819).

· 1861 : A murit sultanul otoman Abdul-Mejid I; (n. 23 aprilie 1823). Marile realizări ale lui Abdul-Medjid sunt reformele (numite Tanzimat) cu caracter liberal pe care le-a promovat (reforme inițiate de tatăl său, Mahmud al II-lea), care au deschis drumul modernizării Turciei și au favorizat mișcări naționaliste de eliberare în cadrul popoarelor subjugate. Pentru reformele sale, a fost considerat un adevărat Ataturk al secolului al XIX-lea.

· 1864: Regele Wilhelm I de Württemberg (n. 1781)

· 1901: A decedat la Targoviste, Alexandru Candiano-Popescu, avocat, ziarist şi general român, fondator al ziarelor „Perseverenta” si „Democratia”, unul dintre initiatorii miscarii „republicane” antidinastice din 1870 cunoscute sub numele de „Republica de la Ploiesti„; (n. 27 ianuarie 1841, Lipia, Buzău). A absolvit Scoala Militara din Bucuresti în 1859 cu gradul de sublocotenent de artilerie. Dupa o perioada în care activeaza ca ofiter studiaza dreptul în Italia, unde îşi ia şi doctoratul. Apropiat al domnului A.I. Cuza, este un pion important in îndepartarea acestuia cu complicitatea altor ofiteri, printre care col. Nicolae Haralambie, comandantul Regimentului de artilerie din Bucuresti. El a dispus arestarea fidelilor domnului, generalii Savel Manu şi I.Em. Florescu. Cum avea sa afirme mai târziu, interesul Ţării a primat interesului sau personal: „mie îmi mergea bine, Ţării însa îi mergea rau”. Petrece o perioada in Transilvania, unde face propaganda româneasca. Este arestat de oficialitatile maghiare pentru agitatii „daco-romane”. A fost fondatorul ziarelor „Perseverența” și „Democrația”. La 8 august 1870 initiaza o miscare antidinastica („Republica de la Ploiesti”), proclamând detronarea domnului Carol I şi instituirea unei Regente, confectionarea unui nou drapel. Se fac demersuri pentru ocuparea principalelor institutii. Miscarea este înabuşita de catre Batalionul de vânatori din Bucuresti. Sunt arestate o serie de personalitati publice, printre care I.C. Bratianu, N. Golescu, B.P. Hasdeu, N. Kretzulescu, care sunt judecate şi achitate, fapt ce l-a facut pe domn sa se gândeasca la abdicare. Aceasta miscare este parodiata de I.L. Caragiale în lucrarile Boborul şi De-ale Carnavalului. Participa la Razboiul de Independenta, chiar daca este ales deputat, având o contributie importanta la cucerirea redutei Grivita. Deşi participase la mişcarea antidinastică, el a fost numit între anii 1880-1892, aghiotant al regelui Carol I , iar în 1897 este ridicat la rangul de general de cavalerie. Dincolo de cele doua încercari ale sale de a schimba conducatori şi regimuri, trebuie remarcate patriotismul, valoarea scrierilor sale ca document istoric (Rasboiul neatârnarii, 1913), relatând fapte inedite din timpul razboiului şi, mai ales, calitatile vitejesti pe care le-a demonstrat pe câmpul de lupta.

· 1913: Ilarie Chendi, critic și istoric literar român (n. 1871)

· 1913: Lawrence Alma-Tadema, pictor britanic de origine olandeză (n. 1836)

· 1929: Georges Courteline, autor dramatic

· 1982: A murit la Bucuresti, actorul Nicolae Gărdescu; (n. 11 august 1903, Bucuresti). S-a remarcat în genul comic şi de vodevil, pentru a crea la începutul anilor ’70 rolul cu care a rămas în memoria multora: Baronul von Münchhausen din serialul TV Aventurile echipajului Val-Vîrtej. Este tatăl actriţei Irina Gărdescu. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”

· 1988: A murit Şerban Cioculescu, critic şi istoric literar, fost redactor şef al revistei literare “Viaţa Românească”, director general al Bibliotecii Academiei Române si membru al Academiei Române din 1974; (n. 7 septembrie 1902). Debutează în 1923 la Facla literară, scrie cronici literare la Adevărul, Revista Fundațiilor Regale, Kalende, Viața, Curentul literar, Ecoul, România liberă, Ramuri. Debut editorial în 1935, cu Corespondența dintre I.L. Caragiale și Paul Zarifopol; se consacră studierii vieții și operei lui I.L. Caragiale. A fost profesor la universitățile din Iasi și București.

· 1988: Tudor Bugnariu, sociolog român, membru al Academiei Române (n. 1909). A fost un politician comunist, membru corespondent (din 1920) al Academiei Române, primar al municipiului Cluj-Napoca în perioada 1944 – 1945. Filosof, comunist din ilegalitate, ginerele marelui scriitor si filosof Lucian Blaga (căsătorit cu Dorli Blaga in 1957), a făcut carieră la Universitatea din Cluj. A publicat îndeosebi studii de marxism si materialism dialectic și istorie.

· 1995: Ernest Walton, fizician irlandez, laureat al Premiului Nobel (n. 1903)

· 1997: Jacques-Yves Cousteau, oceanograf francez (n. 1910)

· 2007: Chris Benoit, wrestler canadian (n. 1967)

· 2009 - Criticul şi teoreticianul literar Matei Călinescu a încetat din viaţă. ("Matthew's Enigma... A father's portrait of his autistic son", "Titanul şi geniul în poezia lui Eminescu", "Conceptul modern de poezie: de la romantism la avangardă") (n. 15 iunie 1934)

· 2009 - A încetat din viaţă actriţa americană Farrah Fawcett, fostul star din serialul de televiziune "Îngerii lui Charlie", difuzat în anii '70.

· 2009 - a încetat din viaţă Michael Jackson. Supranumit Regele muzicii pop, Michael a murit din cauza unui stop cardiac. Născut la 29 august 1958, el a influenţat muzica încă de când interpreta în anii '70 alături de The Jackson 5. Cele mai importante albume ale lui au fost "Thriller", "Bad", "Dangerous", "HIStory", "Invincible". Michael Joseph Jackson (n. 29 august 1958 – d. 25 iunie 2009), supranumit Regele muzicii pop, a fost un renumit cântăreț american, care a adus contribuții importante muzicii, dansului și modei. Imensul succes comercial și o viață personală mult prea controversată l-au ținut în cultura muzicii timp de patru decenii. Michael Jackson este potrivit Guiness World Records cel mai de succes artist din toate timpurile . Cel mai bine vândut album al său a fost „Thriller”, care este pe primul loc dintre cele mai vândute albume ale tuturor timpurilor, urmat pe locul 2 de cei de la grupul AC/DC cu „Back In Black”.

Sărbători

În calendarul ortodox: Sf Cuv Mc Fevronia; Sf Mc Orentie și frații săi; Sf Mc Livia
În calendarul romano-catolic: Sf. Wilhelm, abate
Mozambic: Ziua națională - Aniversarea proclamării independenței - 1975
Croația: Ziua națională - Aniversarea proclamării statalității - 1991
Slovenia: Ziua națională - Aniversarea proclamării independenței - 1991

RELIGIE ORTODOXĂ 25 Iunie

Sf Cuv Mc Fevronia; Sf Mc Orentie și frații săi; Sf Mc Livia

În această zi Biserica noastră ortodoxă face pomenire pentru Sf Cuv Mc Fevronia

Sfânta Cuv Muceniță Fevronia. Această fericită şi preacuvioasă din fragedă vârstă ridicând asupra ei jugul Domnului Hristos, şi cu cuviinţă petrecându-şi viaţa sub canonul mănăstirii, care se afla la hotarele perşilor şi ale romanilor, în cetatea numită Nisibi, care se mai numeşte şi Antiohia Migdoniei, acolo s-a făcut monahie. Şi a întrecut pe toate cele ce erau cu dânsa, atât la nevoinţa sihăstriei şi la înţelepciune cât şi la citirea dumnezeieştilor Scripturi. Şi egumena tuturor monahiilor ce petreceau acolo era cuvioasa Vriena.

Iar în zilele lui Diocleţian (284-305), un guvernator anume Selin prigonea creştinii; pentru aceasta celelalte călugăriţe au ieşit din mănăstire, grăbindu-se ca să scape de moartea ce le sosise; însă fericita Fevronia, aflându-se atunci bolnavă şi neputând să fugă, zăcea în pat, şi şedea lângă dânsa Vriena şi alta ce se chema Ieria Singlitica. Deci venind ostaşii lui Selin, au spart porţile cu topoarele, şi intrând înăuntru, îndată scoţând săbiile au vrut să taie pe Vriena; dar Prim, nepotul lui Lisimah, arătându-se pururea cu blândeţe spre crestini, n-a lăsat să o taie. După aceea luând pe Fevronia, au dus-o la guvernatorul Selin, mergând după dânsa Vriena şi Ieria şi Tomaida, întărind-o în credinţă şi învăţând-o să nu se teamă de chinuri, nici să vândă credinţa lui Hristos, îndemnând-o ca să-şi aducă aminte de surorile Livia şi Leonida şi de Evtropia. Dintre care, Liviei adică i s-a tăiat capul pentru Hristos, iar Leonida a fost băgată în foc, iar copila Evtropia, auzind pe maica-sa spunându-i: „Nu fugi, fiică”, ea şi-a pus mâinile înapoi, şi şi-a plecat grumazul la chinuitori, şi a murit cu osârdie.

Deci, Vriena după ce a învăţat-o din destul, s-a întors la mănăstire plângând şi tânguindu-se şi temându-se pentru necunoaşterea sfârşitului. Pentru aceasta se ruga lui Dumnezeu, ca să fie biruit diavolul de dânsa. Iar Tomaida şi Ieria, îmbrăcându-se cu port bărbătesc, au urmat după sfânta, amestecate cu slugile. Şi dacă au dus-o, întâi a stat de faţă înaintea lui Lisimah, nepotul lui Selin, care a întrebat-o ca să spună cum îi este numele, neamul şi credinţa ei; deci muceniţa în loc de toate a zis cum că este creştină. Apoi după aceasta Selin, ispitind-o cu amăgituri şi cu momeli ca să o întoarcă din credinţa ce avea către Hristos, şi neputând, a poruncit să o întindă de patru părţi, şi o ardea cu foc dedesubt; iar deasupra o băteau slujitorii. Deci de răni şi de focul ce o ardea, şi a cărui văpaie era atâta de untdelemnul aruncat într-însul, se topeau cărnurile fericitei Fevronia şi curgeau pe pământ. După aceea a poruncit de au spânzurat-o şi au bătut-o cu toiege de fier; apoi i-au tăiat limba, şi i-au dezrădăcinat dinţii; apoi i-au tăiat sânii amândoi, şi i-au pus foc peste tăieturi.

Pe urma i-au tăiat mâinile şi picioarele, şi în sfârşit i-au tăiat capul. La porunca lui Lisimah, au luat credincioşii moaştele sfintei, şi le-au adus în mănăstirea ei prin Firm comitele, ţinându-le slujitorii împreună cu dânsul; şi le-au pus la loc toate mădularele punându-i şi dinţii pe pieptul ei; şi aşa adunându-se episcopii şi clericii, împreună cu monahii şi mulţime de creştini, cu cântări şi cu laude, făcând priveghere de toată noaptea, au îngropat-o. Se zice însă că atunci când se făcea pomenirea sfintei, la mănăstire în toţi anii, se arăta sfânta muceniţă, stând de faţă şi cântând împreună cu celelalte fecioare, şi stă la locul ei până la a treia rugăciune. Iar odată încercând Vriena să o pipăie, îndată s-a făcut nevăzută, neîngăduind să pună mâna pe dânsa.

Iar despre Lisimah se spune că socotind grea nenorocirea ce se întâmplase, adică mucenicia sfintei, întâi căci el era din mamă creştină, şi al doilea că s-a arătat crud şi sălbatic Selin, moşul lui, către muceniţă, pierzând frumuseţea fecioarei, care era mai presus de om, a rămas atunci nemâncat şi s-a mâhnit foarte de moartea muceniţei, şi a plâns cu amar. Şi peste puţin mai apoi a crezut în Hristos împreună cu Prim, şi a primit dumnezeiescul Botez. Iar Selin, ieşindu-şi din minte, se uita la cer şi, zbierând tare ca un bou, s-a lovit cu capul de un stâlp de piatră; şi aşa cel rău, rău şi-a lepădat sufletul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Orentie şi cu şase fraţi buni ai lui, anume Farnachie, Eros, Firm, Firmin, Chiriac şi Longhin.

Aceşti şapte fraţi mucenici au trăit în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, trăgându-se de la Anatol, şi număraţi fiind cu 1200 de Tironi, sub ascultarea lui Rodon Cuvicular, în cetatea Antiohiei. Aceştia au trecut şi spre părţile Traciei, fiind puşi la ceata ce se zicea Legeandron. Deci, făcându-se pe vremurile acelea răzmeriţă, trecând sciţii Dunărea, au prădat Tracia, apoi după sfârşitul împărăţiei lui Diocleţian, luând împărăţia Maximian, a intrat la mare grijă şi mâhnire mai vârtos ca Marot, care era căpetenie mai mare a sciţilor, care întrecea pe mulţi la mărimea trupului şi la vitejie, îl chema pe dânsul, sau pe altcineva dintr-al lui, să se lupte cu el, şi a cui va fi izbânda, aceluia să se închine toţi. Drept aceea dar aflându-se împăratul în mare mirare, că nu cuteza nimeni să meargă împotriva aceluia şi să se lovească cu barbarul, s-a îndemnat Sfântul Orentie să iasă la luptă cu acela, căci, după socoteala tuturor era viteaz şi ştia rânduiala războaielor, fiind sprinten la trup şi iute şi bine chibzuit, şi se va putea lovi cu vrăjmaşul, şi-l va omorî. Orentie punând înainte credinţa în Hristos, şi ieşind la război şi luptându-se cu Marot, l-a lovit cu suliţa de a trecut printr-însul, şi tăindu-i capul cu sabia, l-a adus la împăratul, şi aşa a făcut biruinţă. Pentru care lucru mirându-se foarte împăratul, a adus pentru biruinţa aceasta jertfă idolilor. Iar Sfântul Orentie mărturisea cu îndrăzneală şi slobod, că cu ajutorul lui Hristos a biruit pe semeţul acela, şi nu cu ajutorul mincinoşilor zei. Însă atunci i-a îngăduit împăratul ca să se veselească, şi să se îndulcească de cinstele cele împărăteşti, ruşinându-se de mărimea lucrului ce făcuse, dându-i întâi şi brâul acelui barbar pe care-l ucisese, brâu ce era de mult preţ. Iar după aceea sfătuindu-l ca să se despartă de Hristos şi el nevrând să se plece, l-a trimis cu cei şapte fraţi ai lui la cetatea Satalomul din Armenia, scriind ducelui ce era acolo ca să-i cerceteze, şi de vor vrea să se plece să jertfească la zei, să-i trimită iarăşi înapoi, iar de nu vor asculta, să-i izgonească prin ţările Avazghiel şi Zachiei. Deci, după porunca împăratului ducându-i, şi sosind la locul ce se chema Paremvoli, Eros fratele cel mai mare a adormit, în douăzeci şi două ale lunii lui iunie.

Iar Sfântului Orentie, sosind la Rizion, legându-i o piatră de grumazi, l-a aruncat în mare, pentru că aşa s-a fost dat porunca pentru dânsul, şi a ieşit de acolo sănătos prin arătare de înger, care uşurându-l şi scoţându-l la uscat, l-a pus pe o piatră, unde făcând rugăciune, şi-a dat sufletul şi a fost îngropat acolo în douăzeci şi patru ale acestei luni.

Iar Sfântul Farnachie mergând la locul cel numit Cordili, s-a mutat către Domnul în trei zile ale lui Iulie. Iar în şapte zile Firm şi Firmin, sosind la Apsar, şi-au aflat şi ei sfârşitul acestei vieţi trecătoare. Iar Sfântul Chiriac fiind adus în ţara lazilor, la locul numit Ziganea, a adormit în Domnul în paisprezece ale lunii lui iulie. Asemenea şi Fericitul Longhin, în urma tuturor trecând de la Ziganea la Livichi, lovindu-i furtuna mare pe mare, şi făcând rugăciune şi-a dat sufletul lui Dumnezeu, şi a fost îngropat în Pitiunta, sosind acolo corabia mai pe urmă, după patru zile.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Cuvioaselor Muceniţe Leonida, Livia şi Evtropia, care s-au săvârşit: una adică prin foc, iar celelalte prin sabie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 25 Iunie

A. GUSTĂRI

Chifteluţe din ciuperci – de la bidigamargareta

· 500 g ciuperci pot fi şi conservate,

· 1 ceapă,

· 4 linguri făină,

· 1 lingură praf de copt,

· 150 ml ulei,

· 1 legătură de mărar,

· 1 lingură pătrunjel,

· Cimbru,

· sare,

· piper

Ciupercile se spală şi se taie mărunt. Se pun într-un castron, se adaugă peste ele ceapa şi verdeaţa spălate şi tocate mărunt, făina, praful de copt şi condimentele. După ce compoziţia a fost omogenizată, se formează chifteluţe după preferinţă şi se prăjesc în ulei încins. Se servesc calde, chiar şi în combinaţie cu cartofi prăjiţi, ca gustare.

B. SALATE

Salată de varză albă

500 g varză,

1/4 pahar oţet,

1/2 lingură zahăr,

o lingură ulei,

sare,

zahăr,

2-3 buc. morcovi,

frunze de pătrunjel sau ţelină.

Se curaţă varza şi se spală, se scoate cotorul, apoi se taie subţire. Se sărează uşor şi se freacă între palme să se înmoaie.

Se stoarce zeama, apoi varza se aşază în salatieră, se toarnă oţet amestecat cu puţin zahăr şi se lasă totul să stea timp de 30-40 minute.

În salata de varză se pot adauga 2-3 morcovi raşi, frunze de pătrunjel sau ţelină tăiate mărunt şi o lingură de ulei.

Salata se poate prepara şi în felul următor:

Varza tocată se pune într-o cratiţă, se adaugă sare şi oţet şi amestecând mereu se ţine la foc până scade şi se înmoaie.

După aceea se lasă să se răcească şi se adaugă puţin zahăr şi ulei.

C. SOSURI

Pentru reţetele de azi nu este necesar să preparăm separat un sos.

D. BORŞURI SUPE CREME DE LEGUME

Supă cremă de legume

Ingrediente:
- 3-4 morcovi medii
- 2 rădăcini de pătrunjel
- 2 ţeline mici
- 6 cartofi potriviţi
- crutoane
- 2-3 cepe
-1 legătură pătrunjel
- sare, piper
- 1 ardei
- 3-4 linguri ulei
- 1/2 lămâie

Mod de preparare:
Se spală şi se taie legumele mărunt. Se pun la fiert într-o oală mare cu apă şi piper până se sfărâmă. Când toate legumele sunt fierte, le scoatem şi le mutăm într-un castron (exceptând ceapa pe care o dăm afară de tot) unde le pasăm până obţinem o cremă. Se adaugă apoi zeama care ne-a rămas, dar cu măsură astfel încât să nu fie prea subţire. Iar daca rămâne prea consistentă mai putem adăuga apă. La sfârşit adăugăm verdeaţa, sare şi lămâie după gust. Se serveşte cu crutoane.

E. MÂNCĂRURI

Ardei umpluţi cu orez şi soia

1/2 ceaşcă orez nefiert
3/4 cană apă
4 ardei graşi, verzi
1 ceapă, tocată
4 linguri ulei de măsline
200-230 g granule de soia
2 linguri pătrunjel proaspăt, tocat
2 ceşti pastă de tomate
sare şi piper negru, după gust

1. Într-un vas de dimensiuni medii, lasă orezul la fiert. Aşteaptă până când apa dă în clocot, apoi lasă focul mic şi menţine vasul la fiert pentru încă 15 minute.

2. Încălzeşte cuptorul.

3. Îndepărtează cotorul ardeilor, curăţă-i de seminţe şi aranjează-i într-o tavă pentru copt. După ce ai scos "capacele" ardeilor, toacă mărunt bucaţile de ardei care mai pot fi folosite.

4. Într-un alt vas, pe foc mediu, prepară un sote din uleiul de măsline, bucăţile de ardei "recuperate" de la cotoare şi ceapă, si menţine vasul pe foc până când legumele devin moi. Încorporează granulele de soia şi pătrunjelul. Lasă focul mic şi amestecă înca 5 minute. Încorporează orezul fiert şi 1 1/5 ceaşcă pastă de tomate. Asezonează cu sare şi piper, după gust. Umple ardeii cu această compoziţie şi, drept capac, foloseşte restul de pastă de tomate.

5. Introdu tava la cuptor, acoperită, timp de 45-55 de minute. Ardeii umpluţi se servesc calzi.

F. DULCIURI

Prăjitură cu mere şi cafea

250 ml cafea preparată mai slăbuţă
6 linguri de zahăr
8 linguri de făină
3-4 linguri margarină topită
1/2 cană stafide
1 cană mere (decojite) tăiate cubuleţe
1 plic praf de copt, esenţă rom,vanilie
zahăr farin,
zahăr vanilat

Se amestecă într-un vas: făina, zahărul, cafeaua şi praful de copt, până se omogenizează. Apoi se adaugă şi margarina topită, trebuie să arate ca o compoziţie de chec.

Se unge o tavă cu ulei, se tapetează cu făină şi se toarnă aluatul; se aşază merele şi stafidele, distribuindu-se uniform pe toată suprafaţa. Se dă la cuptor penrtu 20-25 minute.

Se lasă să se răcească bine în tavă apoi se pudrează cu zahăr farin amestecat cu zahăr vanilat.

ARTE 25 Iunie

INVITAȚIE LA OPERĂ 25 Iunie

Louise - Gustave Charpentier

Louise - Gustave Charpentier – 2007: