AM REUȘIT O SELECȚIE DE MATERIALE DESTINATE IUBITORILOR CULTURII PENTRU ZIUA DE 28 IUNIE 2018!

Începem!
Când plouă ascultăm o melodie adecvată:

Yaroslav Nikitin - Waltz in the Rain

ISTORIE PE ZILE 28 Iunie

Evenimente

· 1098: Este cucerit in timpul primei Cruciade, orasul Mosul. Cand Bohemond, comandantul armatei creștine a decis să atace, emirii l-auabandonat pe generalul Kerboga, comandantul armatei musulmane, care a fost luată prin surprindere si de informațiile false despre armata creștina, care ar fi fost slaba si dezorganizata. Musulmani s-au găsit în fața unei armate crestine motivate si unite, astfel incat generalulul Kerboga a trebuit să se retragă.

· 1243: Inocențiu al IV-lea devine papă.

· 1245 - Se deschide primul Consiliu din Lyon (al 13-lea Consiliu ecumenic).

· 1358: Ludovic I de Anjou, regele Ungariei, acordă negustorilor braşoveni liberă trecere pentru negoţul lor cu Ţara Românească. Este primul privilegiu comercial cunoscut în spațiul românesc, acordat negustorilor braşoveni pentru Muntenia. Documentul confirma existenţa drumului comercial care pornea din Transilvania spre teritoriul cuprins între râurile Prahova şi Buzău, pînă unde se vărsa Siretul (se va numi mai tîrziu „drumul Brăilei“). Se presupune că acest drum este unul dintre cele mai vechi drumuri comerciale care legau Transilvania de Muntenia.

· 1461: Edward al IV- lea este încoronat rege al Angliei. Eduard al IV-lea (28 aprilie 1442 – 9 aprilie 1483) a fost rege al Angliei de la 4 martie 1461 până la 2 octombrie 1470 și din nou, de la 11 aprilie 1471 până la moartea sa. El a fost primul rege al Angliei. din Casa de Yok si prima jumatate a domniei sale a fost marcată de Războiul celor Două Roze. Nu se știe cauza exactă a morții lui Eduard. Este posibil să se fi îmbolnăvit de pneumonie sau febră tifoidă, însă nici otravirea sa nu este exclusa.

· 1519: Carol al V-lea este ales împărat al Sfântului Imperiu Roman de natiune germana. Carol al V-lea (spaniolă Carlos I; daneză Karel V; germană Karl V.; italiană Carlo Quinto; franceză Charles Quint; n. 24 februarie 1500 – d. 21 septembrie 1558) a fost împărat romano-german din 1519, până la abdicarea sa în 1556. A domnit, de asemenea, ca rege al Spaniei, cu titulatura „Carol I”, din 1516 până în 1556. Ca moștenitor a patru dintre casele regale importante din Europa, a realizat o uniune personală a unor teritorii întinse și dispersate, incluzând Sfântul Imperiu Roman, Aragon, Castilia, Napoli, Sicilia, Țările de Jos și coloniile spaniole din Americi. Când a renunțat la tron, și-a împărțit ținuturile între fiul său, Filip al II-lea al Spaniei, și fratele său, împăratul Ferdinand I.

· 1581: A ieșit de sub tipar „Evanghelia cu învățătură” sau „Cazania”, ultima și cea mai de seamă carte tiparită de diaconul Coresi. Este o talcuire, o explicare a Evangheliilor din duminicile si sarbatorile de peste tot anul, incepand cu Duminica Vamesului si a Fariseului pana la Duminica a 32-a dupa Rusalii. Lipsesc Cazaniile la Duminica Ortodoxiei si inca cinci duminici. Textele evangheliilor sunt cele tiparite in Tetraevanghelul din 1561. Talcuirea textelor evanghelice s-au facut de doi preoti ortodocsi de la biserica Sf. Nicolae Schei din Brasov, Iane si Mihai. Coresi n-a fost un simplu tipograf, ci si un traducator, ca dovada este efortul sau de a reda limbii textelor maramuresene o forma literara clara si inteleasa de toti romanii, inlaturand regionalismele si neologismele cu care erau incarcate si mai ales de fonetismul lor greoi, rotacizant. Coresi n-a fost un simplu tipograf, ci si un traducator, ca dovada este efortul sau de a reda limbii textelor maramuresene o forma literara clara si inteleasa de toti romanii, inlaturand regionalismele si neologismele cu care erau incarcate si mai ales de fonetismul lor greoi, rotacizant. Coresi contribuie si la indreptarea ortografiei limbii romane, prin faptul ca stabileste si introduce reguli de despartire a cuvintelor, facand scrisul mai inteles si mai usor de raspandit, nu numai prin carti dar si prin acte si documente atat de necesare, mai ales in cancelariile domnesti.

· 1635: Guadelupa devine colonie franceză

· 1651: Începe bătălia de la Beresteczko dintre Polonia și Ucraina, cea mai mare bătălie din secolul al XVII-lea. Bătălia de la Beresteczko (în poloneză Bitwa pod Beresteczkiem; în ucraineană Берестецька битва) s-a dat între cazacii zaporojeni răsculați, conduși de hatmanul Bogdan Hmelnițki, ajutat de tătarii crimeeni aliați pe de o parte, și de cealaltă parte armata polono-lituaniană în frunte cu regele Ioan al II-lea Cazimir. A fost cea mai mare bătălie terestră a secolului al XVII-lea. A durat din 28 până în 30 iunie 1651 și a avut loc în Volânia. Numărul soldaților poloni participanți este necunoscut. Ducele Bogusław Radziwiłł (comandant polon) scria că armata polonă avea 80.000 de soldați. Istoricii moderni Zbigniew Wójcik, Józef Gierowski și Władysław Czapliński estimează că armata polonă avea 60.000-63.000 de soldați. Cazacii aveau circa 100.000 de oameni plus 40.000 de călăreți tătari din Crimeea și câteva mii de turci și vlahi. Ambele părți aveau câte aproximativ 40.000 de călăreți. Slăbiciunea cavaleriei cazacilor era compensată de pedestrașii excelenți, și astfel lupta a fost una echilibrată.

· 1709: Bătălia de la Poltava. Bătălia de la Poltava din ziua de 8 iulie S.V. 27 iunie 1709 a reprezentat victoria decisivă a țarului Petru I al Rusiei în fața regelui Carol al XII-lea al Suediei într-una dintre cele mai celebre bătălii ale Marelui Război al Nordului. Ea este considerată a fi începutul declinului Suediei ca mare putere europeană, locul ei ca putere dominantă a Europei de Nord fiind luat de Rusia. Această bătălie a marcat și sfârșitul ambițiilor de independență ale ucrainenilor

· 1801 - S-a încheiat domnia în Tara Moldovei a lui Constantin Ipsilanti, fiul predecesorului sau, domnitorul Alexandru Ipsilanti.

· 1835: (28 iunie 1835, stil nou /16 iunie 1835, stil vechi) se inaugurează la Iaşi, in Principatul Moldova, prima instituție de învățămînt superior din principatele române – Academia Mihăileană. Aici se ţineau cursuri de istorie, drept, chimie, matematică şi de arhitectură.

· 1838: Încoronarea reginei Victoria a Marii Britanii. Victoria Alexandrina (n. 24 mai 1819, Londra – d. 22 ianuarie 1901, Isle of Wight) a fost regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei din 1837 până în 1901, împărăteasă a Indiilor, din 1877 până în 1901, și stăpână a celor 28 de colonii britanice. Victoria a fost fiica Prințului Eduard, Duce de Kent și Strathearn, al patrulea fiu al regelui George al III-lea. Atât Ducele de Kent cât și regele au murit în 1820 și Victoria a fost crescută sub supravegherea atentă a mamei ei de origine germană, Prințesa Victoria de Saxe-Coburg-Saalfeld. Ea a moștenit tronul la vârsta de 18 ani, după ce cei trei frați mai mari ai tatălui ei au murit fără să lase moștenitori legitimi în viață. Regatul Unit era deja o monarhie constituțională, în care suveranul deținea relativ puține competențe directe politice. Privat, Victoria a încercat să influențeze politica guvernului și numirile ministeriale. Public, ea a devenit un simbol național, și a fost identificată cu standardele stricte de moralitate personală. S-a căsătorit în 1840 cu vărul ei primar, Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha. Cei nouă copii ai lor și cei 26 din cei 34 de nepoți care au atins vârsta maturității, s-au căsătorit în interiorul altor case regale sau familii nobile de-a lungul continentului, ea câștingându-și astfel renumele de „bunica Europei”. După decesul lui Albert în 1861, Victoria s-a aruncat într-un doliu profund și a evitat aparițiile publice. Ca urmare a izolării ei, republicanismul a câștigat temporar puterea, dar în a doua jumătate a domniei sale, popularitatea ei a recuperat. Jubileele ei de Aur și de Diamant au fost momente de sărbătoare publică. Domnia ei de 63 de ani și 7 luni, a doua ca lungime dintre domniile tuturor monarhilor britanici, este cunoscută sub numele de Era Victoriană. A fost o perioadă de schimbări industriale, culturale, politice, științifice și militare în cadrul Regatului Unit, și a fost marcată de o mare expansiune a Imperiului Britanic. Ea a fost ultimul monarh britanic din Casa de Hanovra. După decesul ei, numele casei regale a devenit Saxa-Coburg și Gotha (numele britanic al Casei de Wettin), fiul ei cel mare, Eduard al VII-lea, moștenind numele casei din care făcea parte tatăl său, Prințul Albert. Nepotul reginei Victoria, George al V-lea, sub presiunea opiniei publice, a schimbat din nou numele Casei (care suna prea nemțesc în timpul Primului Război Modial) în Casa de Windsor (1917). Din Casa de Windsor au făcut parte strănepoții reginei Victoria, Eduard al VIII-lea și George al VI-lea, precum și stră-strănepoata ei, actuala regină, Elisabeta a II-a.

· 1846: Este patentat de Adolphe Sax în Franţa, saxofonul. Adolphe Sax, pe numele său Antoine Joseph Sax, (n. 6 noiembrie 1814 în Dinant; d. 7 februarie 1894 în Paris) a fost un inventator de instrumente muzicale, belgian, care în 1846 a inventat saxofonul. Tatal sau,Charles-Joseph Sax era fabricator de instrumente muzicale ,iar Adolphe inca din adolescenta, a început sa învețe sa fabrice instrumente muzicale.La 15 ani a participat la un concurs de muzica ,in care a cântat la flaut si clarinet.Mai tarziu, a plecat la Scoala Regala de Muzica de la Bruxel ,pentru a studia mai bine aceste instrumente.Dupa terminarea studiilor in timp ce tatal sau câștiga din afacerea cu instrumente,Adolphe se specializează in inventarea unor alte instrumente muzicale de suflat.Prima importantă lucrare ,a fost modificarea clarinetului bas, care i-a adus meritul ca la varsta de 20 de ani sa fi inventat saxofonul bariton. Dinant ,este recunoscut ca ,orașul unde se fabrica saxofonul, tocmai datorită primului sau inventator, Adolphe Sax.

· 1848: La 28-29 iunie, în timpul revoluției pașoptiste din Muntenia și Moldova, trupele ruseşti ocupă Iaşiul. Guvernul provizoriu muntean părăseşte în grabă Bucureştiul, refugiindu-se la Rucăr, in Transilvania.

· 1881: Este incheiat un tratat secret intre Austria şi Serbia .

· 1883: Mihai Eminescu este arestat la Baia Mitrașevschi și internat la spitalul doctorului Alexandru A. Suțu

· La 16-28 iunie 1913 are loc Conferinţa de pace de la Bucureşti prin care se încheie Al Doilea Război Balcanic. Prin tratatul semnat la această conferinţă, României i-a revenit partea din sudul Dobrogei (judeţele Durostor şi Caliacra - „Cadrilaterul").

· 1914: Asasinarea de catre un naționalist sârb a arhiducelui Franz Ferdinand de Habsburg, mostenitorul tronului Austro-Ungariei si a sotiei sale la Sarajevo, a marcat izbucnirea primului război mondial. Atentatul de la Sarajevo (supranumit şi „Împuşcătura care s-a auzit în toată lumea”) a avut loc în data de 28 iunie 1914 pe podul latin din Sarajevo. În atentat au fost ucişi arhiducele Franz Ferdinand şi soţia sa, ducesa Sophie Albina Chotek, de către extremistul sârb Gavrilo Princip. Acesta a fost unul dintre cei şase membri ai reţelei teroriste coordonate de Danilo Ilić, care avea în spate organizaţia panslavistă Mâna Neagră. Obiectivul politic al atentatului a fost desprinderea provinciilor slave din sudul Austro-Ungariei, astfel încât să formeze Iugoslavia. Atentatul a dus direct la izbucnirea Primului Război Mondial, când Austro-Ungaria a timis un ultimatum Serbiei, care a fost parţial respins. Austro-Ungaria a remis Serbiei o declaraţie de război, ceea ce a însemnat izbucnirea conflagraţiei. Conducătorul acestor conspiratori militari sârbi a fost şeful Seviciului de Informaţii Militare Sârb, Dragutin Dimitrijević, mâna sa dreaptă, maiorul Vojislav Tankosić, şi spionul Rade Malobabić. Maiorul Tankosić i-a înarmat pe asasini cu bombe şi pistoale, apoi i-a antrenat. Asasinii aveau acces la aceeaşi reţea clandestină de case-refugiu şi de agenţi pe care a folosit-o Rade Malobabić pentru infiltrarea armelor şi agenţilor în Austro-Ungaria.

· 1918: Semnarea Tratatului de la Versailles între învingătorii Primului Război Mondial și Germania.

· 1919: A fost încheiat Tratatul de pace de la Versailles, între Puterile Aliate şi Germania. Delegaţia română, prezentă la Conferinţa de Pace, formată din I.I.C. Brătianu şi Constantin Coandă, a semnat Tratatul de pace cu Germania. Tratatul de la Versailles din 1919 este un tratat de pace creat ca rezultat al negocierilor de 6 luni purtate la Conferința de Pace de la Paris din 1919, ce a dus la încheierea oficială a Primului Război Mondial între forțele Aliaților (Franța, Anglia, SUA, Italia, Japonia, Polonia, România, Serbia, Cehoslovacia) și cele ale Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman, Bulgaria). Tratatul este urmarea armistițiului semnat la 11 noiembrie 1918, în pădurea din Compiègne, ce a pus punct luptelor. Tratatul stipula ca Germania să-și asume completa responsabilitate pentru declanșarea războiului și să plătească mari compensații (reparații de război) trupelor aliate. Germania pierdea, de asemenea, teritorii în favoarea țărilor vecine, suferea o severă limitare a forțelor militare și a fost deposedată de coloniile sale africane și cele de dincolo de ocean. Reprezentanții noului Guvern german (Republica de la Weimar) au fost obligați de către învingători să semneze acest tratat, altfel luptele aveau să înceapă iarăși. Ministrul de Externe al Germaniei, Hermann Müller, a semnat Tratatul la 28 iunie 1919. Tratatul a fost ratificat de către Liga Națiunilor la 10 ianuarie 1920. În Germania, tratatul a cauzat un șoc, resimțit, deseori, ca o traumă sau un complex anti-Versailles, pe care, eventual, a contribuit la colapsul Republicii de la Weimar, în 1933, și la accederea lui Adolf Hitler la putere.

· 1921: Regele sârb Alexandru I a proclamat noua Constituție a Regatului sârbilor, croaților și slovenilor, cunoscuta ulterior sub numele de Constituția Vidovdan.

· 1923: în România este adoptată Legea asupra proprietăţii literare şi artistice, care proclamă principiul respectării şi garantării proprietăţii creaţiilor intelectuale.

· 1926 - În această zi Benz&Cie şi Daimler Motoren Gesellschaf fuzionează oficial luând astfel naştere Daimler-Benz AG. Această fuziune a avut ca efect stabilirea mărcii Mercedes-Benz şi folosirea pe toate automobilele produse de noul constructor. Dintre cei doi pioneriiai automobilismului care au dus practic la crearea puternicului constructor, doar Karl Benz mai trăia şi a făcut parte din consiliul director al noi entităţi Daimler-Benz până în 1929, atunci când a decedat. Daimler-Benz a dispărut ca grup în 1998, atunci când germanii şi-au unit forţele cu americanii luând naştere DaimlerChrysler. Acest parteneriat nu a fost unul de durată şi în 2007 germanii s-au debarasat de neprofitabilii parteneri şi a luat naştere Daimler AG. Amintirea fuziunii cu Benz este însă vie pe modelele Mercedes-Benz a căror denumire a rămas neschimbată, în ciuda modificărilor corporatiste.

· 1928: are loc la Ciuguev, lîngă Harkov, U.R.S.S., Congresul al IV-lea al Partidului Comunist Român. Membrii Congresului îl desemnează ca secretar general (1928-1931) pe Vitali Holestenko (Barbu), membru al Partidului Comunist Ucrainean. Congresul a pecetluit triumful nucleului stalinist al partidului.

· 1936: In nordul Chinei invadatorii japonezi infiinteaza statul marioneta Manciuko.

· 1940: Al Doilea Război Mondial: România cedează Uniunii Sovietice Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța. Ocuparea criminală a teritoriilor româneşti, foste părţi ale Principatului Moldova independent şi apoi sub suzeranitatea Imperiului Otoman, foste părţi ale Imperiului Austriac şi Imperiului Rus - aşa zisele de către străini Basarabia şi Bucovina de nord, sau mai simplu părţi ale României ca succesoare de drept al Principatului Moldova şi Principatului Munteniei, de către Armata Sovietică are loc la data de 28 iunie 1940. Ocuparea nepedepsită a teritoriilor româneşti fiind asigurată de semnarea în prealabil a Pactului dintre Germania Fascistă şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.) cunoscut sub numele de Pactul Ribbentrop-Molotov sau Pactul Hitler-Stalin (23 august 1939). Premizele acestui ticălos furt l-au constituit: Ambiţiile Germaniei Fasciste şi U.R.S.S. de reviziure a hotarelor acestora din contul statelor naţionale mai slabe militar din Europa Centrală şi de Est (Polonia, România, Finlanda, Estonia, Letonia şi Lituania); Guvernarea României prin dictatură regală de către un rege slab precum era Carol al II-lea; Incapacitatea militaro-economică a României interbelice de face faţă unui război defensiv atît împotriva Germaniei Fasciste cît şi împotriva U.R.S.S.; Lipsa aliaţilor defensivi ai României în momentul primirii Notei ultimative din partea U.R.S.S. de cedare necondiţionată unor mari teritorii româneşti la 26 iunie 1940; (Aici se incud atît ineficienţa militară a Micii Înţelegeri (Cehoslovacia-România-Iugoslavia) semnată la 1920 cît şi Armistiţiul de pace al Franţei cu Germania Hitleristă la 17 iunie 1940. Nota ultimativă a U.R.S.S., croită cu mult sînge rece, se încadra perfect înţelegerilor anterioare dintre Germania şi U.R.S.S., conjuncturii internaţionale europene în care aliaţii României erau incapabili de ajutor, precum şi situaţiei interne dificile a României. În acel tragic moment istoric, România era guvernată de Regele Carol al II-lea care făcuse un lucru inadmisibil pentru un guvernant şi anume a lichidat fizic persoana charismatică a Căpitanului şi întemeietorului Legiunii Arhanghelului Mihail - Corneliu Zelea Codreanu precum şi alator membri de vîrf a legiunii înscenînd o evadare din închisoare. Lichidarea fizică şi arestările în proporţie de 90% din conducerea Legiunii Arhanghelului Mihail i-a dezorganizat pe legionari, aducînd la cărma mişcării o persoană mediocră şi foarte controversată precum Horia Sima. Legionarii se răzbună pe guvernare prin asasinarea Primului-Ministru Armand Călinescu, după care oamenii regelui Caroll II-lea reacţionează prin metode medievale, atentatorii fiind executaţi pe loc şi lăsaţi cu zilele să putrezească în stradă, avînd loc sute de execuţii mai mult la întîmplare pe teritoriu, pornind un cerc vicios de violenţe în România. Instaurarea dictaturii regale, prin dizolvarea parlamentului şi măsurile represive împotriva conducerii legionare susţinute de masele largi reliefează incapactatea Regelui Carol a II-lea de a guverna precum şi situaţia dificilă în interiorul României. În conjunctura naţională şi internaţională indicată mai sus, România este prinsă de planurile mişeleşti ale lui Hitler şi Stalin de divizare a Europei Centrale şi de Est, planuri ce afectează România, prin utimatumul sovietic, la 26 iunie 1940. Regele Carol II-lea, rămas fără parlament, convoacă Consiliul de Coroană în două şedinţe la amiază şi în seara zilei de 27 iunie 1940 în componenţa a 27 de miniştri şi consilieri regali la prima şedinţă şi aceeaşi componenţă plus Alexandru Vaida-Voevod la a doua şedinţă. Rezultatul primei şedinte a Consiliului de Coroană 27 iunie 1940: 11 contra cedării teritoriilor; 10 acceptă cedarea teritoriilor; 5 pentru discuţii; 1 rezervat (Ghorghe Tătărescu, Primul-Ministru al României) Rezultatul celei de-a doua şedinţe a Consiliului de Coroană din 27 iunie 1940: 6 contra cedării teritoriilor (Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu); 19 acceptă cedarea teritoriilor; 1 expectativ - Victor Antonescu. Administraţia şi Armata română se retrag de pe teritoriile dintre Prut şi Nistru ale României precum şi din Bucovina de Nord, iar în ziua de 28 iunie 1940 primele unităţi militare sovietice pătrund în teritoriile supuse ultimatumului.

· 1941: Al doilea Război Mondial: Sovieticii opresc execuțiile în masă de la închisoarea Brygidki, Lwów (Polonia). Ele au început la 22 iunie. Dintre cei 13.000 de prizonieri, majoritatea polonezi, doar 600 au fost cruțați. 3 mii dintre prizonieri ucrainieni

· 1945: In Polonia se constituie cu participare majoritar comunista, un asa numit Guvern Provizoriu de Unitate Națională obedient fata de URSS.

· 1946: A fost creata Organizatia Internationala de Radiodifuziune si Televiziune.

· 1948: Organizatia comunista internationala Cominform, subordonata Moscovei, dă publicitatii „Rezoluţia privind situaţia din Partidul Comunist din Iugoslavia”. Iugoslavia este expulzată din blocul comunist.

· 1948 - A fost creata Uniunea Internationala a Arhitectilor, la Lausanne, Elvetia

· 1948 - A fost fondat Institutul International de Teatru, la Praga, din initiativa UNESCO. La Congresul Mondial al ITI (Viena, 1961), a fost instituita “Ziua mondiala a teatrului, care este celebrata anual la 27 martie, data la care s-a deschis, in 1962, stagiunea Teatrului Natiunilor, la Paris.

· 1950: Captala Coreei de Sud, Seul, este ocupata de trupele comuniste nord-coreene.

· 1956: Muncitorii din orașul polonez Poznań au declanșat proteste de masă împotriva guvernului comunist, proteste ce au fost înăbușite violent în zilele ce au urmat.

· 1964: Militantul de culoare Malcolm X fondeaza organizaţia radicala pentru drepturile americanilor de culoare, Unitatea Afro-Americana .

· 1967: Israelul anexează Ierusalimul de est

· 1977: Plenara C.C. al P.C.R. hotaraste desfiintarea cenzurii in forma ei de pâna atunci, trecând intreaga raspundere pentru continutul publicatiilor, programelor de radio si tv, redactorilor sefi, redactiilor si editurilor, pe lânga care se decide constituirea unor consilii de conducere, formate din activisti, specialisti, muncitori. Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor a activat 28 de ani în România, din 1949 până în 1977, când o parte dintre cenzori au fost transferaţi la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, unde şi-au continuat activitatea. După desfiinţarea formala a instituţiei, sistemul cenzurii comuniste a continuat sa supravegheze activitatea editorială, atribuţii de cenzură avand in continuareUniunea Scriitorilor si Securitatea Statului, iar în vârful acestei ierarhii Secţia de Propagandă şi Agitaţie a Partidului Comunist şi cenzorul principal al ţării, Nicolae Ceauşescu.

· 1982: Vizita în România a lui Richard Nixon, fost președinte al SUA

· 1984 - Marea Adunare Naţională adoptă “Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei”

· 1990 - Premierul Petre Roman a prezentat Declaraţia - program a Guvernului şi componenţa Cabinetului

· 1991: S-a deschis, la București, Casa Americii Latine

· 1993: Andrei Șerban, director al Teatrului Național București, își prezintă demisia din această funcție, unul dintre motivele acestei decizii fiind indiferența factorilor de decizie față de cultură

· 1994: In Japonia membri ai sectei criminale Aum Shinrikyo raspandesc gaz toxic sarin in metroul din Tokio ucigand 7 persoane si ranind 660.

· 1994: 167 de parlamentari au depus in Parlamentul Romaniei,cererea de suspendare din functie a presedintelui Ion Iliescu. Propunerea de suspendare a presedintelui Ion Iliescu a pornit de la o afirmatie a acestuia, potrivit careia justitia nu trebuie sa accepte cererile de revendicare ale caselor nationalizate. Pentru presedintele de atunci era clar ca „nu se poate rezolva o nedreptate prin alta” si ca o „restitution in integrum” ar genera o problema sociala grava, lasand pe drumuri mii de oameni. Parlamentarii Opozitiei au catalogat atacurile presedintelui drept o incalcare grava a Constitutiei si au demarat procedura de suspendare. Cererea de suspendare din functie a presedintelui Ion Iliescu a fost depusa la 28 iunie 1994, la Senat, de catre senatorul Ioan Paul Popescu, de la PNTCD, ea fiind semnata de 167 parlamentari din Opozitie. La 30 iunie, Birourile Permanente ale Camerei Deputatilor si La 5 iulie, Curtea Constitutionala a respins cererea de suspendare ca fiind neintemeiata. In cadrul dezbaterilor de la 7 iulie 1994, reprezentantul grupului parlamentar PNTCD, deputatul Razvan Dobrescu, a prezentat motivatia care a stat la baza propunerii de suspendare a presedintelui. El l-a acuzat pe seful statului ca are o conceptie gresita despre exercitarea prerogativelor prezidentiale, apreciind ca prin afirmatiile de la Satu-Mare, la 20 mai, presedintele Ion Iliescu ar fi adus „o grava atingere independentei judecatorilor”, instigand la nerespectarea hotararilor judecatoresti. In opinia lui Razvan Dobrescu, afirmatiile presedintelui constituie o „tentativa de politizare” a actului de justitie. Astfel, Ion Iliescu ar fi fost un ‘factor perturbator’ al ordinii de drept. La randul lor parlamentarii PDSR, precum Agata Nicolau, au afirmat ca propunerea de suspendare a presedintelui nu are temei juridic si ca de fapt, prin spusele sale de la Satu-Mare, Ion Iliescu ar fi aparat Constitutia si respectarea legii. Parlamentul a respins propunerea cu 242 de voturi impotriva si 166 pentru.

· 1996: Rada (Parlamentul) Ucrainei, adopta cu majoritate de voturi Constitutia tarii.

· 2001: Fostul presedinte iugoslav Slobodan Miloşevici este extradat catre Tribunalul Penal International pentru a fi judecat, sub acuzația de crime împotriva omenirii.

· 2004 - Au început lucrările summit-ului NATO de la Istanbul, primul summit în formulă largită de 26 de membri, la care România a participat în calitate de membru al Alianţei

· 2006 - Muntenegru a devenit cel de-al 192-lea stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, la o lună după ce a rupt parteneriatul vechi de 88 de ani cu Serbia, finalizând astfel procesul de destrămare a fostei Iugoslavii

· 2008 – Numele fostului lider sud-african Nelson Mandela a fost înlăturat de Congresul american de pe lista teroriştilor. Decizia a eliminat eticheta de „terorist” şi restricţiile de călătorie impuse lui Mandela şi altor cadre din Congresul Naţional African (ANC), care au luptat pentru înlăturarea dominaţiei minorităţii albe din Africa de Sud. ANC fusese interzis de Guvernul sud-african în 1960, iar liderii săi au fost închişi sau obligaţi să plece în exil.

Nașteri

· 1367 - Sigismund, Împărat german, rege al Ungariei si Boemiei.

· 1476: S-a nascut Papa Paul al IV-lea; (d. 1559). În 1559, la inițiativa Inchizitiei, sub pontificatul lui Paul al IV-lea, s-a publicat cea mai cunoscută listă de cărți și autori, denumită Index librorum prohibitorum (Index de cărți interzise) sau Index expurgatorius. Cărțile aflate în Index nu puteau fi citite de către credinciosii catolici. Indexul sau Lista neagra a fost înnoit periodic și a fost publicat cu regularitate până în anul 1948, dar abia în anul 1966 s-a emis o decizie care a suspendat apariția Indexului. În 1559 papa Paul al IV-lea a emis o întreagă bulă papală care vorbeşte despre acest subiect şi despre posibilitatea ca un eretic să fie ales ca papă. Când papa Paul al IV-lea a emis această bulă, circulau zvonuri că unul dintre cardinali era în secret protestant. Pentru a preveni alegerea ereticilor in funcţia papală, papa Paul al IV-lea a declarat solemn că un eretic nu poate fi ales în mod valid ca papă.

· 1490 - Albrecht von Brandenburg, arhiepiscop german.

· 1491: S-a nascut regele Angliei, Henric al VIII-lea; (d. 1547). A fost al doilea monarh din Casa Tudor si a ramas faimos datorită faptului că a avut șase soții. In timpul domniei sale Parlamentul englez a votat Statutul apelurilor care interzicea să se facă apel la Roma, Actul de Supremație, care-l considera pe rege „unicul și supremul șef al bisericii Angliei” și îi atribuia jurisdicția spirituală cât și jurisdicția civilă și Actul de Succesiune, care anula prima căsătorie a sa.

· 1577 - S-a născut pictorul flamand Petrus Paulus Rubens. (opere: "Andromeda", "Maria cu pruncul") ( m. 30 mai 1640). Peter Paul Rubens (n. 28 iunie 1577, Siegen/Westfalia – d. 30 mai 1640, Antwerpen), cel mai renumit pictor flamand. Viața lui Rubens pare să fi fost guvernată de o inepuizabilă energie. În decurs de patruzeci de ani, artistul pictează cca. 1400 tablouri și execută sute de desene. Este primit cu căldură atât în cercurile celor mai de seamă artiști din Europa, cât și la curțile princiare.

· 1641 - Marie Louise Casimire de la Grange d'Arquien, regină a Poloniei (d. 1716).

· 1712 - S-a născut Jean Jacques Rousseau, scriitor şi filosof. (scrieri: "Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni", "Contractul social") ( m. 2 iulie 1778). Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 – d. 2 iulie 1778) a fost un filozof francez de origine geneveză, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului. A influențat hotărâtor, alături de Voltaire și Diderot, spiritul revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789.

· 1831: Joseph Joachim, violinist austriac (d.1907). Joseph Joachim (n. 28 iunie 1831 – d. 15 august 1907) a fost un violonist, compozitor, dirijor și pedagog maghiar. Un colaborator apropiat al lui Johannes Brahms, este considerat unul dintre cei mai importanți violoniști ai secolului al XIX-lea.

· 1837 - S-a născut Petre P. Carp, unul dintre întemeietorii ''Junimii'', şeful Partidului Conservator (1907-1912), de mai multe ori ministru şi prim-ministru, critic literar şi traducător. (m. 19 iunie 1919)

· 1867 - Luigi Pirandello, scriitor si dramaturg italian, laureat al Premiului Nobel, in 1934; piesele sale de teatru au influentat dramaturgia secolului XX, Pirandello fiind considerat unul dintre creatorii teatrului modern european (“Sase personaje in cautarea unui autor”, “Henric al IV-lea”), (m. 10.12.1936).

· 1871: S-a născut Ion D. Berindei, arhitect şi urbanist (printre lucrările sale, de factură neoclasică şi neobarocă, Palatul Culturii din Iaşi, Muzeul George Enescu din Bucureşti ş.a.); (m. 1928).

· 1873 - Alexis Carrel, chirurg, sociolog si biolog francez (Nobel 1912).

· 1875 - matematicianul francez Henri-Léon Lebesque, unul dintre fondatorii teoriei moderne a functiilor reale.

· 1889: Abbas el-Akkad, scriitor egiptean (d. 1964)

· 1906: Maria Goeppert-Mayer, fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (d. 1972). Maria Gertrud Käte Goeppert Mayer (n. 28 iunie 1906, Katowice — 20 februarie 1972, San Diego) a fost fiziciană americană de origine germană, laureată a Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1963.

· 1912: Sergiu Celibidache, dirijor român stabilit în Franța, membru de onoare al Academiei Române (d. 1996). Sergiu Celibidache a fost unul dintre cei mai renumiti dirijori ai lumii. A dirijat pe toate marile scene ale lumii. A fost director al mai multor orchestre de prestigiu: Berlin (1945-1950), Stockholm (1962-1971), Stuttgart (1972-1982) şi München (1979-1996); membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1992.

· 1912: Elisabeta Rizea, eroina a luptei anticomuniste din Romania (d. 2003). A ispășit 13 ani de temniță grea pentru că a sprijinit activ „Banda Teroristă” Arsenescu – Arnăuțoiu. „Bandiții” erau de fapt eroii rezistenței anticomuniste din Munții Făgărașului. S-a alaturat rezistentei si a aprovizionat timp de 4 ani luptatorii din munti cu mancare si bani. A fost supusa dupa arestare la torturi si ani buni de inchisoare. Condamnata la 7 ani de inchisoare. In faimoasa inchisoare de la Pitesti, Elisabeta Rizea a fost pusa in lanturi si inchisa in celula de maxima securitate. Eliberata in primavara anului 1958, Elisabeta continua sa ia legatura cu ofiterii din Rezistenta prin intermediul unei „casute postale” din scorbura unui copac din Valea Morii. Cand conducatorul rezistentei anti-comuniste, Gheorghe Arsenescu a fost arestat in 1961, Elisabeta Rizea este arestata din nou si sentinta ii este prelungita cu inca 25 de ani. A fost transferata la inchisoarea Mislea, inchisoarea centrala a femeilor detinut politic, unde a stat inchisa alaturi de doamna Ion Mihalache si de zeci de femei luptatoare anticomuniste. In termenii amnistiei generale, Rizea a fost eliberata din inchisoare in 1964. Timp de aproape 30 de ani a fost tinuta sub supravegherea stricta a organelor de ancheta. Era chemata permanent la interogatorii si impreuna cu sotul sau erau considerati “dusmani ai poporului”.

· 1919: S-a născut Ion D. Sîrbu (numele la naştere: Sîrbu Desideriu), prozator, dramaturg, scenarist şi eseist; membru fondator al Cercului literar de la Sibiu (1945). A fost arestat în septembrie 1957 pentru omisiune de denunţ şi condamnat la şapte ani de închisoare; (m. 1989).

· 1922 - Marcel Guguianu, sculptor; la 11.07.2002, in cadrul unei ceremonii tinute la Palatul Cotroceni, i-a fost conferit Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de cavaler.

· 1928: S-a născut compozitorul Paul Urmuzescu, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. A fost redactor de programe, maestru de sunet la Radiodifuziunea Română (1947-1964), realizator de spectacole şi emisiuni la Televiziunea Română (1964-1979) şi director muzical al primului Festival „Cerbul de Aur” de la Braşov. Din 1990, a semnat regia muzicală pentru multe producții la Teatrul Național Radiofonic și la Teatrul Masca din București. Este Membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A compus lucrări simfonice, muzică electronică, muzicaluri, o operă, muzică de film, de teatru radiofonic și de teatru, muzică pentru filme de desene animate și pentru teatrul de păpuși.

· 1928 - Mel Brooks, comediant si regizor american.

· 1940 - Muhammad Yunus, Bangladesh, bancher, economist şi detinator al Premiului Nobel pentru Pace.

· 1943: Klaus von Klitzing, fizician german, laureat al Premiului Nobel

· 1943 - S-a născut Bobby Harrison, baterist britanic (Proclo Harum, Freedom, Snafu).

· 1945 - S-a născut Dave Knights, chitarist şi basist britanic (Procol Harum).

· 1946 - Robert L Asprin, SUA, scriitor Sci-Fi.

· 1951: Virgil Mihaiu, poet român

· 1957 - Gheorghi Pirvanov, presedintele Republicii Bulgaria din ianuarie 2002.

· 1962: Anișoara Cușmir-Stanciu, atletă română. Anișoara Cușmir-Stanciu (n. 28 iunie 1962, Brăila) este o atletă română, laureată cu aur la Los Angeles 1984 la săritură în lungime. Sportivă la Clubul „Steaua” în anul 1984 a primit gradul de locotenent, ulterior în 1988 a devenit locotenent major. După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenoare la Secția de atletism a Clubului Steaua. A bătut de 6 ori recordul mondial, după sute de salturi şi mii de kilometri alergaţi, dar a fost obligată să se retragă la apogeul carierei. Anişoara Cuşmir Stanciu a fost un fenomen în atletismul românesc, iar săritura ei în lungime care a atins 7,43 metri a devansat toate previziunile vremii. Anii ’80 au fost dominaţi în atletismul românesc de rivalitatea dintre stelista Anişoara Cuşmir Stanciu şi rapidista Vali Ionescu, un duel din care a avut de câştigaţ în primul rând, sportul românesc, cum povesteşte astăzi marea campioană: “Pentru mine, în general, nu au existat adversare “nume”, au existat adversare “cifre”. Eu permanent am încercat să mă autodepăşesc, să-mi propun anumite cifre, pe care să le depăşesc, şi automat a ieşit şi performanţa.”

· 1966 - John Cusack, Chicago, actor (Stand By Me, Sigur, mai bine mort).

· 1973: Kjetil-Vidar Haraldstad, baterist norvegian

· 1987: Bogdan Stancu, fotbalist român

· 1994: Prințul Hussein bin Al Abdullah, prinț moștenitor al Iordaniei

Decese

· 548: A murit imparateasa bizantina Teodora, soţia lui Iustinian I (n. 500). A fost canonizată și este sărbătorită de Biserica Ortodoxă pe 14 Noiembrie. Teodora s-a născut într-o familie săracă, fiica unui îngrijitor de urși de la circ. Ea a fost la început actriță, curtezană, și după unii critici prostituată. În 523, Teodora s-a căsătorit cu Iustinian, moștenitorul tronului bizantin, iar când acesta a devenit împărat, ea a devenit sfetnica cea mai de vază a lui Iustinian. Deși nu a fost numită niciodată co-regentă, ea a avut o mare influență asupra treburilor de stat. Datorită istețimii sale a fost înfrântă răscoala Nika din Constantinopol. A interzis comerțul cu femei tinere și a sprijinit partidul Chalcedonian. Teodora a murit la vârsta de 48 de ani de cancer la sân. A fost înmormântată la biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol.

· 572: A murit la Verona, regele longobarzilor Alboin, din dinastia gotica Gausiana. (n. după 530). A domnit din jurul anului 560, pana in anul mortii sale. În timpul domniei sale, longobarzii și-au încheiat migratiile stabilindu-se în Italia , a cărei parte nordica a fost cucerită de Alboin între 569 si 572. A lăsat o puternică amprentă asupra Italiei și bazinului panonic. In Italia, invazia a marcat începutul secolelor de dominație longobardă, iar în Pannonia victoria lui Alboin asupra gepizilor și apoi, plecarea longobarzilor din regiune au pus capăt dominației germanice. Alboin a murit asasinat de membrii unei conspirații inițiate de bizantini și duse la îndeplinire de soția sa, Rosamunda, fiica regelui gepid pe care Alboin îl ucisese cu cîțiva ani mai înainte.

· 683: A murit Papa Leon al II-lea (n. 611?). Papa Leon al II-lea (n. 611 ? – d. 28 iunie sau 3 iulie 683) a fost papă al Romei din 17 august 682 până la moartea sa. În traducere, numele său înseamnă „leu”. Era grec originar din Sicilia. Așa de puțină lume mai știa pe atunci greacă la Roma încât un vorbitor de latină și greacă era considerat un personaj cu un nivel educativ deosebit de ridicat. Ca papă, era succesorul lui Agaton. Și sub pontificatul lui Leon se simțeau încă urmările celui de al VI-lea conciliu ecumenic (cel de la Constantinopol din 680), când fostul papă Honoriu I a primit anatema bisericii pentru vederile sale „simpatizante cu eretici” în cadrul disputelor legate de monoteletism. Leon era clar în favoarea acestei măsuri, chiar a încercat să creeze un fundament științific pentru condamnarea lui Honoriu prin diverse scrieri. Pentru el, Honoriu era cineva care „profana proditione immaculatem fidem subvertere conatus est” („…încerca să distrugă credința pură printr-o trădare ordinară”). Din punctul de vedere al infailibilității papale, cuvintele lui au dus de asemenea la o dispută. Îndeosebi textul grecesc trimis Împăratului conține o formulă diferită, mai blândă. Scriind „subverti permisit” în loc de „subvertere conatus est”, reproșul la adresa lui Honoriu este redus de la o răspândire activă a ereziei la tolerarea acesteia, ceea ce probabil reflecta mai bine atitudinea lui Leon față convingerile predecesorului său (vezi: Conciliengeschichte, vol III, p. 294 a lui Hefel). Dependența scaunului Ravennei de Roma a fost stabilită printr-un edict imperial tot în timpul pontificatului lui Leon al II-lea. Și papa Leon al II-lea a fost sanctificat.

· 767: A murit Papa Paul I. Din 29 mai 757 l-a succedat pe fratele său, Stefan al II-lea, amândoi fiind descendenti ai puternicei familii Orsini. Din pricina conflictelor existente între Biserica Orientului si cea a Occidentului, nu l-a înștiințat pe împăratul Bizanțului despre alegerea sa. A murit pe 28 iunie 767, iar rămășițele sale pământești au fost înmormântate mai întâi la catedrala Sf. Paul, apoi la catedrala Sf. Petru.

· 928: Ludovic cel Orb, împărat carolingian (n. 880)

· 1389: Moare Stefan Lazar Hrebeljanovici (n.28 iunie 1329), cunoscut sub numele de cneazul Lazăr, conducător al sarbilor în bătălia de la Kosovo împotriva armatelor otomane. A pierit în luptă pe campia de la Kosovopolie (campia Mierlei) împreună cu cea mai mare parte a nobilimii sârbe. In aceasta batalie a murit si sultanul otoman Murad I ucis de sarbul Milos Obilici. Cneazul Lazar este venerat ca un sfânt în Biserica Ortodoxă Sârbă şi este cantat ca un erou în poezia populara.

· 1757: Sofia Dorothea de Hanovra, regină a Prusiei, fiica lui George I al Marii Britanii (n. 1687)

· 1836: James Madison, președinte al Statelor Unite ale Americii (n. 1751)

· 1873: A decedat Andrei Şaguna, patriot român transilvănean, mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocşilor şi ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei Române; (n. 20 ianuarie 1808). In ziua de 21 iulie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea mitropoliţilor Transilvaniei, Andrei Şaguna (30 noiembrie) şi Simion Ştefan (24 aprilie).

· 1914: Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand de Habsburg, mostenitorul tronului Austro-Ungariei si a sotiei sale la Sarajevo. Franz Ferdinand al Austriei (18 decembrie1863-28 iun. 1914), a fost Arhiduce de Austria, iar din 1896 el a devenit primul succesor la tronul imperiului Austro-Ungar. Arhiducele austriac fost asasinat la Sarajevo, împreună cu soţia sa, Sophie, ducesa de Hohenberg, de către Gavrilo Princip (foto sus), un student naţionalist sârb bosniac de 19 ani. Acest atentat a constituit motivul declanşării la 28 iulie a Primului Razboi Mondial.

· 1916: Ștefan Luchian, pictor român (n. 1868). Ștefan Luchian (n. 1 februarie 1868, Ștefănești, Botoșani – d. 28 iunie 1916, București) a fost un pictor român, supranumit poetul plastic al florilor. Cu o vocație declarată încă din școala primară, l-a avut în perioada de formare ca maestru nedisputat pe Nicolae Grigorescu. Educația sa plastică a început la Școala de Belle-Arte, dar a fost completată la München și Paris.

· 1918: Albert Henry Munsell, pictor american (n. 1858)

· 1922: Velimir Hlebnikov, poet rus (n. 1885)

· 1942 - A murit marele scriitor bielorus Ianka Kupala.

· 1957: Alfred Döblin, scriitor german (n. 1878)

· 1969 - A murit George Fotino, jurist si istoric roman, membru corespondent al Academiei Romane. A descoperit si a dat publicitatii documente referitoare la familia Golesti. A initiat, in 1940, restaurarea casei Golestilor, transformata apoi in muzeu. A fost membru al Societatii pentru istoria dreptului din Paris (n. 31.07.1896).

· 2000 - A murit Adriana Fianu, personalitate a lumii literare româneşti, redactor erudit şi discret al revistei “România literară”, executor testamentar al lui Al. Rosetti (n.19.10.1928).

· 2011: Angélico Vieira, actor și cântăreț portughez (n. 1982).

· 2012: A decedat arhitectul Camil Roguski autorul a numeroase construcţii din Bucureşti si din alte oraşe ale ţării, unul dintre cunoscătorii avizaţi ai cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu; (n. 1925). Roguski a contribuit la finisarea palatului din Piata Victoriei, a participat la proiectarea interioarelor si mobilierului de la Castelul Pelisor si de la cele doua palate de la Snagov. De-a lungul vietii, el i-a cunoscut pe Constantin Bratianu, Charles de Gaulle, Gheorghe Gheorghiu Dej si pe Carol al II-lea.

Sărbători

În calendarul ortodox: Aducerea moaștelor Sf Mc doctori fără de arginți și făcători de minuni Chir și Ioan; Sf Mc Papias
În calendarul romano-catolic: Sfântul Irineu, episcop martir
În calendarul Greco-+catholic: Aducerea la Roma a moaștelor Sf Chir și Ioan, doctori fără plată

RELIGIE ORTODOXĂ 28 Iunie

Aducerea moaștelor Sf Mc doctori fără de arginți Chir și Ioan; Sf Mc Papias

În această lună, în ziua a douăzeci şi opta, pomenirea aflării cinstitelor moaşte ale Sfinţilor Mucenici Chir şi Ioan.

Aceşti ai lui Hristos mucenici şi făcători de minuni au trăit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian. Chir era din cetatea Alexandriei, iar Ioan din cetatea Edesei, şi fiind uniţi amândoi pentru tocmirea lucrurilor lor umblau şi tămăduiau toată boala şi toată slăbiciunea, şi îndemnând pe mulţi spre mucenicie au fost vădiţi la stăpânitorul locului, care aducându-i înaintea lui, i-a dat la tot felul de chinuri, apoi le-a tăiat capetele.

Iar cinstitele lor trupuri fiind îngrijite şi ascunse de oameni credincioşi din pricina păgânătăţii ce era atunci, pe vremea împărăţiei lui Arcadie şi a lui Teofil patriarhul Alexandriei, au fost aflate cinstitele şi sfintele lor moaşte, a căror pomenire o prăznuim duhovniceşte, pentru că în această zi în care s-au aflat aceste sfinte comori din pământ, mulţime de credincioşi cu multe boli s-au învrednicit de toată tămăduirea. Astfel: îndrăciţii se vindecau, bolnavii se lecuiau, orbii vedeau, ologii umblau, şi tot leacul şi tămăduirea se da oamenilor. Şi nu se făceau acestea numai pe vremea aceea, ci şi până astăzi, cei ce merg cu credinţă la dânşii îndată dobândesc tămăduirea, întru slava şi lauda Celui ce i-a slăvit pe dânşii, Hristos, Dumnezeul nostru.

Iar pomenirea lor se face în ziua de 31 ianuarie.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Papia.

Acesta a trăit pe vremea lui Diocleţian şi Maximian, cinstind şi propovăduind pe Hristos, din început de la strămoşii lui. Dar fiind pârât, a fost prins, şi stând înaintea stăpânitorului, a fost silit să aducă jertfă, iar el nesupunându-se, ci mai vârtos ocărând pe guvernatorul, l-a pornit spre mânie. Şi îndată l-au luat patru inşi, l-au pus jos şi a fost bătut mult cu vine crude, după aceea îl băgară într-o căldare mare, ce era plină de untdelemn şi cu seu, de fierbea pe foc şi era minune şi groază ceea ce se vedea: om îmbrăcat cu focul ca şi cu o haină. Şi a răbdat acel chin, din care pricina pe mulţi i-a tras spre credinţă în Hristos. După aceea sfântul a fost supus la nenumărate şi felurite cumplite chinuri. Apoi sfântul îşi primi sfârşitul prin sabie, întru slava şi lauda adevăratului nostru Dumnezeu. Amin.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 28 Iunie

A. GUSTĂRI

Chifteluţe din ciuperci

500 g ciuperci pot fi şi conservate,
1 ceapă,
4 linguri făină,
1 lingură praf de copt,
150 ml ulei,
1 legătură de mărar,
1 lingură pătrunjel,
Cimbru,
sare,
piper

Ciupercile se spală şi se taie mărunt. Se pun într-un castron, se adaugă peste ele ceapa şi verdeaţa spălate şi tocate mărunt, făina, praful de copt şi condimentele. După ce compoziţia a fost omogenizată, se formează chifteluţe după preferinţă şi se prăjesc în ulei încins. Se servesc calde, chiar şi în combinaţie cu cartofi prăjiţi, ca gustare.

B. SALATE

Salată de varză albă

500 g varză,

1/4 pahar oţet,

1/2 lingură zahăr,

o lingură ulei,

sare,

zahăr,

2-3 buc. morcovi,

frunze de pătrunjel sau ţelină.

Se curaţă varza şi se spală, se scoate cotorul, apoi se taie subţire. Se sărează uşor şi se freacă între palme să se înmoaie.

Se stoarce zeama, apoi varza se aşază în salatieră, se toarnă oţet amestecat cu puţin zahăr şi se lasă totul să stea timp de 30-40 minute.

În salata de varză se pot adauga 2-3 morcovi raşi, frunze de pătrunjel sau ţelină tăiate mărunt şi o lingură de ulei.

Salata se poate prepara şi în felul următor:

Varza tocată se pune într-o cratiţă, se adaugă sare şi oţet şi amestecând mereu se ţine la foc până scade şi se înmoaie.

După aceea se lasă să se răcească şi se adaugă puţin zahăr şi ulei.

C. SOSURI

Pentru reţetele de azi nu este necesar să preparăm separat un sos.

D. BORŞURI SUPE CREME DE LEGUME

Supă cremă de legume

Ingrediente:
- 3-4 morcovi medii
- 2 rădăcini de pătrunjel
- 2 ţeline mici
- 6 cartofi potriviţi
- crutoane
- 2-3 cepe
-1 legătură pătrunjel
- sare, piper
- 1 ardei
- 3-4 linguri ulei
- 1/2 lămâie

Mod de preparare:
Se spală şi se taie legumele mărunt. Se pun la fiert într-o oală mare cu apă şi piper până se sfărâmă. Când toate legumele sunt fierte, le scoatem şi le mutăm într-un castron (exceptând ceapa pe care o dăm afară de tot) unde le pasăm până obţinem o cremă. Se adaugă apoi zeama care ne-a rămas, dar cu măsură astfel încât să nu fie prea subţire. Iar daca rămâne prea consistentă mai putem adăuga apă. La sfârşit adăugăm verdeaţa, sare şi lămâie după gust. Se serveşte cu crutoane.

E. MÂNCĂRURI

Ardei umpluţi cu orez şi soia

1/2 ceaşcă orez nefiert
3/4 cană apă
4 ardei graşi, verzi
1 ceapă, tocată
4 linguri ulei de măsline
200-230 g granule de soia
2 linguri pătrunjel proaspăt, tocat
2 ceşti pastă de tomate
sare şi piper negru, după gust

1. Într-un vas de dimensiuni medii, lasă orezul la fiert. Aşteaptă până când apa dă în clocot, apoi lasă focul mic şi menţine vasul la fiert pentru încă 15 minute.

2. Încălzeşte cuptorul.

3. Îndepărtează cotorul ardeilor, curăţă-i de seminţe şi aranjează-i într-o tavă pentru copt. După ce ai scos "capacele" ardeilor, toacă mărunt bucaţile de ardei care mai pot fi folosite.

4. Într-un alt vas, pe foc mediu, prepară un sote din uleiul de măsline, bucăţile de ardei "recuperate" de la cotoare şi ceapă, si menţine vasul pe foc până când legumele devin moi. Încorporează granulele de soia şi pătrunjelul. Lasă focul mic şi amestecă înca 5 minute. Încorporează orezul fiert şi 1 1/5 ceaşcă pastă de tomate. Asezonează cu sare şi piper, după gust. Umple ardeii cu această compoziţie şi, drept capac, foloseşte restul de pastă de tomate.

5. Introdu tava la cuptor, acoperită, timp de 45-55 de minute. Ardeii umpluţi se servesc calzi.

F. DULCIURI

Prăjitură cu mere şi cafea

250 ml cafea preparată mai slăbuţă
6 linguri de zahăr
8 linguri de făină
3-4 linguri margarină topită
1/2 cană stafide
1 cană mere (decojite) tăiate cubuleţe
1 plic praf de copt, esenţă rom,vanilie
zahăr farin,
zahăr vanilat

Se amestecă într-un vas: făina, zahărul, cafeaua şi praful de copt, până se omogenizează. Apoi se adaugă şi margarina topită, trebuie să arate ca o compoziţie de chec.

Se unge o tavă cu ulei, se tapetează cu făină şi se toarnă aluatul; se aşază merele şi stafidele, distribuindu-se uniform pe toată suprafaţa. Se dă la cuptor penrtu 20-25 minute.

Se lasă să se răcească bine în tavă apoi se pudrează cu zahăr farin amestecat cu zahăr vanilat.

ARTE 28 Iunie

MUZICĂ 28 Iunie

Joseph Joachim

Joseph Joachim - Violin Concerto, Op 11 - Oliveira, Botstein:

Sergiu Celibidache – dirijor

Bruckner Symphony No 8 Celibidache Münchner Philharmoniker:

Paul Urmuzescu

Aurelian Andreescu – Vise:

Mirabela Dauer - Dacă-mi spui bun rămas:

Ilinca Cerbacev - Marea cîntă:

Bobby Harrison, baterist britanic (Procol Harum, Freedom, Snafu).

Dave Knights, chitarist şi basist britanic (Procol Harum).

Procol Harum -

Angélico Vieira, actor și cântăreț portughez

Angélico Vieira – Namorada:

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Best French Songs For All Times - Petite Fleur Collection

Corelli Complete Edition Vol.3

Top 50 Guitar Love Songs Instrumental

Top 5 Sonatas - Part II - Schubert, Chopin, Beethoven, Mozart, Prokofiev

Happy Classical Music

LAS MEJORES ORQUESTAS DE TODOS LOS TIEMPOS (Parte 7)Selección de Cecil González

POEZIE 28 Iunie

Virgil Mihaiu

Biografie

Virgil Mihaiu (n. 28 iunie 1951, Cluj, România) este un scriitor, jazzolog și diplomat român, profesor de estetica jazzului, poliglot, promotor cultural, performer de jazz-poetry. Între 2006-2012 a fost întâiul director al Institutului Cultural Român din Lisabona și ministru consilier pe lângă Ambasada României din Portugalia.

S-a născut în 28 iunie 1951 la Cluj. Părinții: Virgil Mihaiu / medic și Lucreția Mihaiu / profesoară de muzică.
În 1974 absolvă secția engleză-germană/facultativ spaniolă-portugheză la Facultatea de Litere a Universității Clujene. Între 1971-1983 este membru al redacției revistei de cultură Echinox. Devine membru al Uniunii Scriitorilor din România în 1981. Din 1993 este membru de onoare al Asociației Criticilor de Jazz din Statele Unite (J.J.A.). În 1994 fondează Jazzographics, primul grup de jazz-poetry româno-britanic, împreună cu muzicienii Alan Tomlinson, Harry Tavitian și Corneliu Stroe. În 1996 aderă la PEN-Club România. Fondează Cursul de Estetica Jazzului la Academia de Muzică din Cluj în 1997. Din același an este membru de onoare al juriului mondial Down Beat Jazz Critics Poll și membru de onoare al Asociației Culturale Cehia-Romania din Praga. În 2001 devine primul est-european cooptat în redacția revistei-pivot a jazzului mondial, Down Beat, editată la Chicago, și membru al Societății F. Scott Fitzgerald, New York. Își susține doctoratul (Summa cum laude) cu un studiu monografic despre F. Scott Fitzgerald din perspectivă jazzologică, în 2002. În 2004 e cooptat în juriul ce acordă Premiul European de Jazz, patronat de guvernul Austriei. Din 2006 devine întâiul director al Institutului Cultural Român din Lisabona și ministru consilier pe lângă Ambasada României din Portugalia, funcții pe care le va exercita până în 2012.

Volume publicate

· Legea conservării adolescenței – Dacia, Cluj/1977;

· Sighișoara, Suedia și alte stări de spirit – Albatros, București/1980;

· Indicațiuni pentru balerina din respirație – Eminescu, București/1981;

· Cutia de rezonanță – eseuri despre conexiunile dintre jazz și cultura contemporană – Albatros, București/1985;

· Poeme – Dacia, Cluj/1986;

· Jazzorelief – Nemira, București/1993 ISBN 973-9144-60-8;

· Paradis pierdut în memorie – Cartea Românească, București/1993 ISBN 973-23-0346-8;

· Incantări și descântări clujene – Dacia, Cluj/1996 ISBN 973-35-0525-0;

· Recensământ de epifanii/Census of Epiphanies (trad. engleză Adam Sorkin) – Paralela 45, Pitești/1999 ISBN 973-593-041-2;

· Jazz Connections in Portugal (conceput în engleză) – Alfa Press, Cluj/2001 ISBN 973-85060-2-6;

· Jazzografii pentru îmblânzit saxofoniste – Dacia, Cluj/2001 ISBN 973.35-1231-1;

· Between the Jazz Age and Postmodernism: F. Scott Fitzgerald (conceput în engleză) – Ed. Universității de Vest, Timișoara/2003 ISBN 973-8433-33-9;

· Aur din coama Ariadnei/Gold aus Ariadnes Mähne (trad. germană Rolf-Frieder Marmont) – Limes, Cluj/2004 ISBN 973-7907-90-6;

· Jazz Connections in Romania (conceput în engleză) – Ed. ICR, București/2007 ISBN 978-973-577-531-5;

· Lusoromână punte de vânt – Brumar, Timișoara/2010 ISBN 978-973-602-499-3.

FÂNTÂNIŢE

îmi torni

roşu din piele

ocru din muşchi

verde din priviri

sânge din sâni

peste gânduri

printre rânduri

scrise-trăite

durate-renegate

întâmplate-visate

distilate-instilate

în secrete fântâni

Cuantum

cât timp din viață
am trăit ca un condamnat?

condamnat
în interiorul existenței
celor deja condamnați
prin naștere

doar semi-condamnat
datorită poziției
demi-orientale a patriei mele
în interiorul continentului
europa

condamnat cu mult mai puțin
decât cei născuți
în asia extrem
extremistă
extremmist-orientală

condamnat ceva mai lejer
decât urmașii imperiului mai putred
decât putredul imperiu
ce-mi asuprea străbunii

condamnat la
închisoarea mai spațioasă
decât închisoarea mai strâmtă

condamnat la insomnia
mai clementă decât
insomnia totală

condamnat la demolarea completă a casei
dar numai parțială a idealurilor

condamnat la ghinioane excesive
unde bunul dumnezeu
descindea ex machina
exact la limită
salvându-mă încă o dată
înaintea de executarea sentinței.

Velimir Hlebnikov

Biografie Velimir Hlebnikov

Velimir Hlebnikov (rusă Велимир Хлебников) este pseudonimul lui Victor Vladimirovici Hlebnikov (Виктор Владимирович Хлебников) (n. 9 noiembrie (28 octombrie pe stil vechi) 1885 d. 28 iunie 1922) a fost un poet și un prozator rus asociat cu mişcare futuristă. S-a născut în satul Tundutovo sau Hanskaia stavka, din regiunea Astrahan.

Deşi a publicat alături de futurişti, care îl vedeau în el o figură centrală a mişcării, opera sa se întinde cu mult dincolo de futurism şi chiar dincolo de graniţele literaturii.

Geniu precoce, citea deja la patru ani în rusă şi franceză. Avea un frate, Alexandru, care va deveni biolog, fizician şi inventator, şi o soră, Vera, viitoare artistă. Obişnuia să-l însoţească pe tatăl său, cunoscut biolog şi naturalist, întemeietorul rezervaţiei naturale din Astrahan, în expediţiile sale ştiinţifice.

Încă de la 11 ani, viitorul poet scrie notiţe din domeniul ornitologiei. În gimnaziu e preocupat de matematică, biologie, fizică, cristalografie, chimie, filozofie, muzică, pictură, literatură. Cea mai veche poezie cunoscută a sa a fost scrisă în 6 aprilie 1897 - "Ce-mi cânţi tu, pasăre din colivie?". Ajuns la facultate, va schimba foarte des secţia, vrând nu o diplomă, ci iniţierea în diverse domenii. Publică deja în 1904 două lucrări ştiinţifice în reviste de specialitate. În 1906, participă la o demonstraţie studenţească, drept pentru care va fi ţinut în arest o lună de zile. Încă din 1908 sănătatea sa se şubrezeşte, drept pentru care pleacă în Crimeea.

În acest an începe să frecventeze mediile literare. Se apropie de simboliştii din jurul revistei "Apollon" şi devine membru al societăţii "Akademia stiha". Are ocazia de a citi în faţa unor poeţi prestigioşi ai timpului, precum A. Blok, Osip Mandelştam, Anna Ahmatova etc., dar este înţeles de foarte puţini şi sprijinit de nimeni. Se apropie ulterior de gruparea "budetliană" (de care aparţine alături de Kamesnki, Burliuk, Matiuşin, E. Guro). Scrie foarte mult în această perioadă, drept pentru care nici nu mai trece pe la universitate, de unde este exmatriculat în 1911. În următorii ani va fi un membru important al grupării "Hylaea" (alături de Maiakovski, Gorodeţki, Malevici, etc.). Are o prezenţă discretă, este prezent foarte rar la anarhicele manifestări ale futuriştilor, dar semnează mai multe manifeste şi este recunoscut de către ceilalţi futurişti ruşi din grup ca o autoritate (deşi, ulterior, va fi mult mai cunoscut Maiakovski). În 1911, trimite o lucrare intitulată "Schiţă asupra sensului numerelor şi asupra modului de precizere a viitorului" unui membru al guvernului rus, lucrare ce prezice, printre altele, o "cădere de stat" în 1917, fără ca respectivul să acorde vreo atenţie acelui text. De altfel, Hlebnikov va fi calificat din ce în ce mai des drept nebun.

D. Burliuk şi V. Kamenski, precum şi Krucenîh îi vor aduna deja manuscrisele lui Hlebnikov în volumele "Creaţii" şi "Versuri" (ambele tipărite în 1914). În timpul războiului, scrie intens în vederea căutării "legilor timpului" şi ale temeiurilor vieţii, dezvoltă un vizionarism planetar pe care l-ar vrea realizat într-un "stat al timpuli" care să aibă 317 locuitori (cifra reprezentând perioada de timp la care în lume se nasc oameni de geniu). Textele sale apar în lucrări colective precum "4 păsări" sau "Luna costelivă". În 1916 este înrolat forţat. Poetul resimte slubja militară ca o umilire a libertăţii umane. Este eliberat în 1917. În acelaşi an, se întâlneşte cu Serghei Esenin şi grupul poeţilor imaginişti (care îl vor proclama "preşedintele globului pământesc"). În noiembrie este invitat la Moscova să fie redactorul şef al unei reviste literaro-artistice, care însă nu va mai apare. În anii următori, în ciuda războiului civil, a foametei şi mizerii fizice, colindă Ucraina şi sudul Rusiei. S-a îmbolnăvit de tifos de 2 ori şi a fost închis de 2 ori, bănuit fiind că ar fi spion. Este perioada în care îşi scrie capodoperele O noapte în tranşee, Temeiul nostru, Prezentul ş.a. În 1920 se mută la Baku (unde începe celebrul "Zanghezi"), iar în vara anului 1921 stă în Persia. În decembrie pleacă spre capitală în încercarea de a-şi publica opera completă. Mai încercase în 1919 alături de Roman Jakobson, fără reuşită, în schimb Jakobson, în lucrarea "Poezia rusă actuală", va consacra primul capitol lui Hlebnikov, pregătind astfel o receptare în străinătatea a lui Hlebnikov mult mai promptă decât în Rusia.

Bolnav, poetul călătoreşte totuşi în satul Santalovo din gubernia Nijni-Novgorod, alături de sculptorul Miturici. După chinuri cumplite, poetul decedează la 28 iunie 1922. Pe mormântul său, Miturici va scrie: "Velimir Hlebnikov - preşedintele globului pământesc". În acelaşi an apar, postum, 3 foi din lucrarea sa monumentală "Tablele destinului".

Opera sa a fost dezvoltată nu numai în teritoriul poeziei, prozei şi teatrului (scriitorul a cultivat, de altfel, multe genuri hibride, culminând cu "suprapovestea" Zanghezi). Sunt nenumărate notaţii eseistice, inclusiv ştiinţifice. Printre numeroasele şi complexele sale teorii se numără cea a identificării dintre poet şi obiect, accesibilitatea esenţelor prin intermediul experienţei, lumea concretă însoţită simultan şi tot timpul de o "imaginară" a sa, "ştiinţa cerului", legea transformării formele pe principiul energiei, legile de atracţie a sunetelor etc. etc. Hlebnikov acordă o mare importanţă limbajului. După el, limbajele umane actuale sunt cazuri particulare/rămăşiţe ale unui limbaj universal, pur pe care îl denumeşte "limbă-stea". El va încerca chiar să realizeze un limbaj "transraţional", denumit "zaum", nu cu o fundaţie arbitrară, ci cu legi foarte bine determinate, în plus îmbogăţind limba rusă cu diverse neologisme proprii, dintre care câteva vor intra chiar în limbajul uzual. De altfel, Hlebnikov realizează chiar un fel de tablou lingvistic al lui Mendeleev. Tot el susţine că ar trebui cuvintele să fie folosite în scopul lor iniţial, acela de instrument de cunoaştere, iar numerelor să le revină rolul de mijloc de comunicare, fiind confident, spre deosebire de majoritatea moderniştilor, în puterea creatoare a cuvintelor. În rest, a mai scris şi eseuri futorologice (Casa viitorului, Radioul viitorului, etc.), cu mare putere de anticipaţie aidoma lui Jules Verne.

Un asteroid a fost botezat în 1997 "3112 Velimir".

Informaţii extrase din:
Livia Cotorcea, Introducere în opera lui Velimir Hlebnikov, Editura Istros Muzeul Brăilei, Brăila, 1997

Când mor caii

Când mor caii, răsuflă adânc,
Ierburi când mor, se usucă,
Sorii când mor, ei se stâng,
Iar când mor oamenii, cântă.

Dintr-un sac

Dintr-un sac
Au căzut niște lucruri pe jos.
Lumea, gândesc eu,
E doar
Tainică glumă
Ce s-a păstrat

Pe chipul unui spânzurat.

Descântec pentru nume

O, dostoievskităţi, fugarii nori!
Puşkinităţi de-amiază pură!
E Tiutcev noapte fără sori
Şi tot cuprinsul nemăsură.