MATERIALELE SELECȚIONATE PENTRU 8 IUNIE 2018
ISTORIE
PE ZILE 8 Iunie
Evenimente
·
68 e.n. : Galba
este proclamat imparat de Senatul roman. A fost primul
împărat al Anului celor patru împărați. Născut la Terracina (Latium) într-o
ilustră familie senatorială, Galba devine în anul 60 guvernator al provinciei
Hispania Tarraconensis, după o lungă carieră militară. Proclamat împărat de
către legiunile sale și recunoscut și de senatul din Roma la 9 iunie 68,
sosește în octombrie în capitală. Instaurează un regim de austeritate în
domeniul financiar și de severitate în cadrul armatei. Excelent în poziții
subordonate și în administrația provincială, Galba nu corespunde însă funcției
supreme. Răscoala legiunilor din Germania îl proclamă împărat la 1 ianuarie 69
pe Aulus Vitellius. Acest lucru îl determină pe Galba să-l adopte pe L.
Calpurnius Piso Frugi Licinianus, numindu-l caesar și coregent. Dezamăgit în
speranța sa de a fi adoptat, M. Salvius Otho profită de nemulțumirea provocată
în rândul pretorienilor de refuzul donativului, instigându-i împotriva
împăratului. La 15 ianuarie 69, Galba și Calpurnius Piso sunt uciși în for de
către pretorieni răzvrătiți.
·
793: Raid
al vikingilor în Northumbria, considerat ca început al
invaziei scandinave din Anglia.
·
1042: Eduard Confesorul (n.cca. 1003 – d.5 ianuarie
1066) devine rege al Angliei. A fost penultimul rege anglo-saxon al
Angliei si ultimul al casei de Essex, inainte de invazia normanzilor. Când
Eduard a murit în 1066, a fost urmat de Harold Godwinson, care a fost învins și
ucis în același an de către normanzii lui William Cuceritorul, în Bătălia de la
Hasting. A fost canonizat în 1161 de către
Papa Alexandru al II-lea și este comemorat pe 13 octombrie de către Biserica
Angliei și Biserica Romano-Catolică din Anglia și Țara Galilor.
·
1794: Revolutionarul
francez Robespierre, inaugureaza o religie de stat noua, Cultul Fiinţei
Supreme, cu mari festivaluri organizate peste tot în Franţa. Acest cult a fost
precedat de deismul promovat de iluministii Voltaire si Rousseau, de la care
s-a inspirat Robespierre si a fost interzis in anul 1803.
·
1838: În Bucuresti, a fost deschisă la Colegiul
Sf. Sava prima bibliotecă publică. Fondul
acesteia se află, în prezent, în colecţia Bibliotecii Metropolitane “Mihail
Sadoveanu”.
·
1867: Imparatul Austriei Franz Joseph, a fost încoronat la
Buda, în Biserica Mátyás, rege apostolic al Ungariei (1867-1916) și în
această calitate a aprobat legea privind încorporarea Transilvaniei în Ungaria,
la 27 mai 1867, punând astfel capăt disensiunilor cu nobilimea maghiară prin crearea
statului dualist Austro-Ungaria. Domnia sa de 68 de ani
a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui
Ludovic al XIV-lea al Franței și cea a principelui Johann al II-lea al
Liechtensteinului. A murit la 21 noiembrie 1916, la vârsta de 86 de
ani la Palatul Schönbrunn din Viena și a fost înmormântat în Cripta
Imperială de la Mănăstirea Capucinilor din Viena, după 9 zile, la 30
noiembrie. I-a succedat la tron împăratul Carol I al
Austriei. Imperiul Austro-Ungar s-a destramat in 1918, dupa infrangerea
suferita in primul razboi mondial.
·
1884: Modificarea
a 25 de articole ale Constitutiei Romaniei din 1866. Este modificata, printre
altele, legea electorala: numarul senatorilor crestea de la 70 la 148, al
deputatilor de la 120 la 183 iar corpul electoral se diviza in trei colegii
pentru Camera Deputatilor si doua colegii pentru Senat. Votarea legii marcheaza
ruptura definitiva dintre cele doua principale grupari ale Partidului Liberal:
“bratienistii” si “rosettistii”.
·
1897: La sediul
ziarului „L´Indépendance Roumaine”
Cinematograful “Lumiere” a
prezentat in premiera primele trei subiecte de actualitati romanesti, filmate
la 10 mai 1897, de catre operatorul francez Paul Menu. Francezul Paul Menu este
autorul primelor filmări din România (realizate în intervalul 10 mai – 20 iunie
1897). ”Defilarea„, a fost
un film documentar-reportaj despre defilarea militara din Bucuresti, din 10 mai
1897, cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei, realizat de opticianul si
fotograful francez Paul Menu (1876-1973) pentru firma Lumiere (a fratilor Louis
si Auguste Lumiere, cei care au aratat lumii minunea fotografiilor in miscare).
Filmul este considerat prima filmare din Romania, alaturi de alte doua filmari
realizate in aceeasi zi, de acelasi cineast si legate tot de sarbatorirea zilei
de 10 mai 1897. Lucrarile de laborator au fost executate la firma „Lumiere” din Lyon.
·
1922: Are loc,
la Belgrad, nunta Principesei Maria-Mignon a Romaniei cu Principele Alexandru
(unicul fiu al regelui Serbiei, Petru I Karagheorghevici). Logodna a avut
loc la 20 februarie 1922, la Bucuresti.
·
1922: A avut
loc, la Belgrad, primul meci international de fotbal al echipei nationale a
Romaniei (”Cupa prieteniei
romano-iugoslave”). Partida Iugoslavia-România se termină cu scorul
de 1-2.
·
1930: Parlamentul
îl proclamă pe Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al României,
sub numele de Carol al II-lea. S-a incheiat astfel prima domnie a regelui Mihai
I (inceputa la 20.07.1927, ca urmare a mortii regelui Ferdinand I, si
desfasurata sub tutela unei Inalte Regente). Principelui mostenitor Mihai i se
confera titlul de “Mare Voievod de Alba Iulia”.
Carol al
II-lea al României (n.
15 octombrie 1893 – d. 4 aprilie 1953) a fost regele României între 8 iunie
1930 și 6 septembrie 1940. Carol a fost primul născut al viitorului rege
Ferdinand I al României și al soției sale, principesa Maria, dobândind prin
naștere titlul de Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (transformat mai târziu
de Ferdinand în Principe al României). După accederea la tron a părinților săi
a devenit Principele moștenitor Carol al României. S-a remarcat, în timpul
Primului Război Mondial, prin dezertarea din armată și căsătoria ilegală cu
Ioana Lambrino, ceea ce a avut drept urmare două renunțări la tron, neacceptate
de tatăl său. După dizolvarea acestui mariaj, a făcut o lungă călătorie în
jurul lumii, la capătul căreia a cunoscut-o pe principesa Elena a Greciei, cu
care s-a căsătorit în martie 1921, cuplul având un copil, pe principele Mihai.
Carol și-a părăsit familia și a rămas în străinătate în decembrie 1925,
renunțând din nou la tron și trăind în Franța cu Elena Lupescu, sub numele de
Carol Caraiman. Mihai a moștenit tronul la moartea regelui Ferdinand, în 1927.
În contextul politic creat de morțile regelui Ferdinand și a lui Ionel
Brătianu, cât și de lipsa de fermitate a regenței conduse de principele
Nicolae, Carol s-a întors în 1930 în România, detronându-și propriul fiu.
Domnia lui a fost marcată la început de efectele marii crize economice și
financiare. Carol a fragilizat sistemul de partide, numind adesea la guvernare
facțiuni minoritare ale partidelor istorice și cochetând cu idea unor guverne
de concentrație națională, precum guvernul Iorga-Argetoianu. De asemenea, a
permis formarea unei camarile corupte în jurul său, sub patronajul Elenei
Lupescu. Către sfârșitul anilor ’30, situația politică internă s-a deteriorat
sub influența situației internaționale și a acțiunilor regelui, în 1938 fiind
instaurată dictatura regală (prin înlăturarea constituției din 1923 și
desființarea partidelor politice, înlocuite cu un partid unic, Frontul
Renașterii Naționale, patronat de rege). Anul 1940 a consemnat fărâmițarea
României Mari ca urmare a pactului dintre Germania și URSS, situație care a
avut efecte dezastruoase asupra reputației monarhului român. Reorientarea
politicii externe a României către Germania nazistă nu a putut salva regimul
lui Carol, care a fost obligat să abdice de către generalul Ion Antonescu,
proaspăt numit de el prim-ministru. I-a fost permisă părăsirea țării cu un tren
special încărcat cu averi, nelipsind mult să fie asasinat de către legionari,
care au tras asupra trenului. După cel de-al Doilea Război Mondial, fostul rege
a dorit să se întoarcă la cârma țării și să-și detroneze din nou fiul, însă a
fost oprit de Aliații vestici. S-a căsătorit în cele din urmă cu Elena Lupescu,
murind în exil. Dotat cu o inteligență extraordinară și pasionat de cultură, al
cărei patronaj rămâne una din realizările sale majore, reputația lui Carol este
pătată de viața sa privată, care a interferat cu administrarea treburilor de
stat, și de măsurile brutale luate împotriva Gărzii de Fier. Carol rămâne o
personalitate controversată. De altfel, nici Mihai nu a mai reluat vreodată legătura
cu el, neluând parte nici la ceremonia de înhumare a rămășițelor lui Carol la
Mănăstirea Curtea de Argeș, în 2003.
·
1941: Al doilea
război mondial: aliaţii invadeaza Siria şi Libanul.
·
1948 - Primul vehicul care a purtat
denumirea Porsche este oficial prezentat în această zi. Nu era un automobil de
serie, ci un concept preserie denumit No1, din care a luat însă naştere imediat
modelul 356. Acest concept fabricat manual şi cu o caroserie din aluminiu
era încununarea talentului lui Ferdinand Porsche, una dintre figurile cele mai
importante ale automobilismului. Porsche şi-a făcut
debutul în domeniul automobilistic în 1900 cu un automobil
electric prezentat la un târg la Pris. Ulterior a devenit director general
al Daimler în Austria, iar în 1916 a ajuns la sediul central al Daimler
din Stuttgart. Atunci când Daimler a fuzionat cu Benz, Ferdinand Porsche
s-a ocupat de proiectarea unor modele de curse Mercedes glorioase în acea
perioadă, cum ar fi spectaculosul Mercedes SSK. În 1931 austriacul a lăsat Daimler şi a hotărât să îşi facă propria
companie. La insistenţele lui Adolf Hitler a creat prototipul original al
primului automobil Volkswagen, denumit KdF, Kraft durch Freude, prototipul din
care a luat naştere practic Volkswagen Beetle. Ferdinand Porsche a fost trimis
în spatele gratiilor pentru legături cu regimul nazist, dar fiul său Ferry i-a
plătit cauţiunea şi cei doi împreună au hotărât să îşi transpună în realitatea
visul,un model sport care să le poarte numele. Astfel a ieşit Porsche 356, un roadster cu aceeaşi formă de buburuză
imprimată şi primului model Volkswagen.La fel ca şi "maşina
poporului" 356 avea o arhitectură cu motorul amplasat posterior şi
propulsie pe roţile din spate şi chiar prototipul No1 avea multe părţi împrumutate
de la Volkswagen din raţionamente de eficienţă. Ulterior s-a pierdut legătura
cu VW şi acest model a fost produs la uzina din Zuffenhausen, cu o caroserie
din oţel. Modelul a stat pe firmamentul Porsche până în 1965, în tot acest timp
fiind produse peste 76.000 de unităţi.
·
1949: Scriitorul
englez George Orwell a publicat romanul O mie nouă sute
optzeci și patru, o critica acida a vietii într-un regim
totalitar. George Orwell (pseudonimul literar și
jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, India — d. 21 ianuarie
1950, Londra) scriitor englez, comentator al radio BBC, editorialist și
reporter – fotografia de pe legitimația de ziarist (1933).
·
1982: Cea mai mare bătălie aeriană: În 1982, 96 de avioane de
vânătoare israeliene s-au luptat cu 100 de avioane de vânătoare siriene,
susţinute şi de 19 lansatoare de rachete sol-aer, în ceea ce va deveni una
dintre cele mai mari băătlii aeriene din toate timpurile. Israelul are o
istorie bogată de conflicte cu vecinii, în special din anii 60 până la
sfârşitul anilor ’80. O serie de bătălii mici cu Egiptul au rezultat într-o
lecţie dură învăţată de Forţele Aeriene Israeliene (IAF), după ce au pierdut
numeroase lupte împotriva rachetelor sol-aer, potrivit Business
Insider. Totuşi, IAF şi-a învăţat lecţia, şi pe 8 iunie 1982, a atacat 19
baterii siriene sol-aer postate la graniţă. În primele două ore de luptă, IAF a
distrus 17 dintre baterii fără pierderi. Apoi, lucrurile au luat o întorsătură
neaşteptată. Sirienii au trimis 100 de MIG-uri pentru a intercepta cele 96 de avioane
israeliene F-15, F-16 şi F-4 care atacau bateriile antiaeriene de la graniţă.
Flota de avioane siriene a fost depistată de un avion israelian E-2C Hawkeye,
de control şi avertizare, şi a reuşit să dea instrucţiuni avioanelor de
vânătoare. Pe măsură ce forţele israeliene avansau, se trăgea atât cu
rachete Sidewinder, cu detectoare de căldură, cât şi cu Sparrow, ghidate prin
radar, care au distrus 29 din cele 100 de avioane siriene. Dar IAF nu
terminase. Erau încă 2 baterii siriene care trebuiau eliminate. Aşa că pe 10
iunie s-au întors să termine misiunea. Forţele aeriene siriene au atacat din
nou convoiul israelian, însă şi de această dată israelieni iau reuşit să
distrugă 35 de avioane siriene fără nicio pierdere. Victoria s-a
datorat în mare parte experienţei piloţilor israelieni, care aveau foarte multă
experienţă, însă şi sirienilor, care ”şi-au făcut-o cu mâna lor”, pentru că
foloseau o staţie de comunicare de la sol, care a fost bruiată de israelieni.
Astfel că avioanele siriene zburau în cercuri, nu aveau idee ce să facă şi cum
să se coordoneze. Conflictul dintre cele două ţări a continuat până în iulie.
Într-o lună de lupte, Israel a pierdut două avioane, în timp ce Siria a pierdut
cel puţin 87.
·
1986: Kurt
Waldheim, fost secretar general al O.N.U. este ales presedinte al Austriei. A
fost acuzat de crime de genocid in timpul celui de-al doilea razboi mondial
impotriva evreilor din Salonic si a partizanilor iugoslavi. Cea mai mare parte
a statelor europene si Statele Unite l-au declarat personna non grata. Kurt
Josef Waldheim (n. 21 decembrie 1918 – d. 14 iunie 2007, Viena) diplomat și
politician austriac. A ocupat posturile de Secretar General al Națiunilor Unite
între 1972 și 1981, și apoi a fost Președinte al Austriei între 1986 și 1992.
Singura tara pe care a putut-o vizita in timpul mandatului sau a fost
Vaticanul. Cu toate acestea si-a dus pana la capat mandatul de presedinte
al Austriei (1992).
·
1987: Confruntari
intre militia est-germana si cca. 4 000 de tineri stransi langa
Zidul Berlinului pentru a asculta formatia de muzica pop Genesis care concerta
de cealalta parte a zidului, in Berlinul Occidental.
·
1990: A aparut
primul numar al revistei “Romania Mare”, sub conducerea lui Corneliu Vadim
Tudor
·
1995: A fost lansată naveta „Discovery", această misiune
marcând al 100-lea zbor spațial american cu personal uman la bord (Cap Canaveral, Florida)
·
2004: Pentru prima dată după 1882, s-a produs un fenomen astronomic deosebit:
planeta Venus a
trecut prin fațaSoarelui, între orele 05.20 și 11.24 GMT, fenomen observat de
peste trei sferturi din populația Terrei
·
2008 - Înalt Preasfinţitul Mitropolit Teofan a fost
întronizat Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, la
Catedrala Mitropolitană din localitate. Scaunul de mitropolit al Moldovei şi
Bucovinei a rămas vacant după ce, în 12 septembrie 2007, IPS Daniel a fost
validat în funcţia de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Nașteri
·
1671: S-a nascut compozitorul si violonistul
italian Tomaso Giovanni Albinoni; ( d.17 ianuarie 1751). A scris circa
cincizeci de opere dintre care 28 au fost scrise in Veneția între 1723 și 1740,
dar în prezent este citat în principal pentru muzica sa instrumentală. Muzica
sa instrumentală a atras atenția în mod deosebit lui Johann Sebastian Bach,
care a scris cel puțin două dintre fugile sale pe teme de Albinoni și a folosit
în mod constant basul la exercițiile de armonie pentru elevii săi. Mare parte a operei lui Albinoni s-a pierdut
în cel de al II lea război mondial, prin distrugerea Bibliotecii de stat din
Dresda, astfel încât se cunoaște foarte puțin din viața și opera sa de după
mijlocul anilor 1720. Faimosul
sau Adagio in Sol Minor a fost reconstituit de Remo
Giazotto, după un fragment al părții lente din trio sonata, ce s-a descoperit
printre ruinele Bibliotecii de stat din Dresda.
·
1743: S-a nascut aventurierul italian
Alessandro Cagliostro (d. 1795). El a fost urmărit penal în
afacerea colierului de diamante in care au
fost implicati regina Frantei Marie Antoinette şi Printul
Louis de Rohan. A fost inchis la Bastilia nouă luni, dar în
cele din urmă achitat, atunci când nici o dovadă a putut fi găsita privind
implicarea sa in aceasta afacere. Cu toate acestea, el a
fost obligat să părăsească Franţa, şi a plecat în Anglia. Cagliostro
a părăsit Anglia pentru a vizita Roma, iar la 27 decembrie 1789 a fost arestat
şi încarcerat în Castel Sant’Angelo . Curând după aceea el a fost condamnat la
moarte, sub acuzatia de a fi mason. Papa i-a schimbat sentinţa, la
închisoare pe viaţă, iar dupa ce incearca sa evadeze, a fost mutat la
Cetatea San Leo, unde a si murit. Autorul portughez Camilo Castelo Branco afirma ca
Alessandro Cagliostro ar fi intemeietorul Ritului
francmasonic egiptean. Conform marturiei lui Casanova,
contemporanul sau, Cagliostro ar fi fost si un mare
falsificator.
·
1810: Robert Schumann,
compozitor german (d. 1856).
Robert Schumann (n. 8 iunie
1810 – d. 29 iulie 1856) compozitor și pianist german, unul dintre cei mai
celebri compozitori romantici ai primei jumătăți a secolului XIX. Un intelectual,
precum și un estet, muzica sa, mai mult decât a oricărui alt compozitor,
reflectă adânca natură personală a romantismului. Introspectiv și adesea
capricios, începuturile sale muzicale erau o încercare de a se desprinde de
tradiția formelor și structurilor clasice pe care le considera prea
restrictive. Puțini l-au înțeles în timpul vieții sale, însă o mare parte din
muzica sa este considerată acum îndrăzneață în originalitatea armoniei,
ritmului și formei. Locul său este printre fruntașii romantismului german.
·
1851: Arsène d'Arsonval, medic, fizician și inventator francez (d. 1940)
·
1903: S-a nascut
scriitoarea franceza Margueritte Yourcenar (d. 1987). A fost prima femeie
aleasa membru al Academiei Franceze.
·
1904: Gabriel
Drăgan, poet și prozator român (d. 1981)
·
1916: Francis Crick,
cercetător englez, laureat al Premiului
Nobel (d. 2004)
·
1921: Suharto,
președintele Indoneziei (1967-1998) (d. 2008). Suharto
(n. 8 iunie 1921, d. 27 ianuarie 2008) lider militar și politic indonezian,
cunoscut drept al doilea președinte al Indoneziei, între anii 1967 – 1998. În
timpul celor peste 30 de ani de guvernare Suharto a creat un guvern centralizat
și a condus în stil militarist. A dus o politica ferm anticomunistă, în timpul
razboiului rece si fost acuzat de persecutarea și moartea a milioane de
comunisti .indonezieni și chino-indonezieni.
·
1924: Alexandru
Bogdanovici, poet român (d. 1950)
·
1933 - S-a nascut scriitoarea Cristina Tacoi.
·
1935 - S-a nascut Victor Frunza, prozator, eseist,
editor; redactor la Radioteleviziunea Romana intre anii 1958 si 1971; in urma
unei scrisori deschise difuzate de agentia Reuters (1978), in care critica
politica PCR, sufera persecutii si este silit sa se expatrieze, stabilindu-se
in Danemarca (1980).
·
1936: Kenneth Wilson,
fizician american, laureat al Premiului
Nobel
·
1937: Gelu
Ionescu, critic și istoric literar,
eseist român
·
1940 - S-a nascut Nancy Sinatra, cantareata si actrita
americana.
·
1942 - S-a nascut Chuck Negron, vocalist american
(Three Dog Night).
·
1947 - S-a nascut Bozz (William Royce) Scaggs,
vocalist, chitarist si compozitor american (Steve Miller Band).
·
1947 - S-a nascut Mick Box, chitarist britanic (Uriah
Heep).
·
1947 - S-a nascut Julie Driscoll, cantareata britanica
(Steampacket, Brian Auger & The Trinity).
·
1951: S-a
nascut populara interpreta britanica de muzica usoara Bonnie Tyler.
·
1953 - S-a nascut Jeff Rich, baterist britanic (Status
Quo, Judie Tzuke)
·
1953 - S-a nascut Bonnie Tyler (Gaynor Hopkins),
cantareata si compozitoare britanica.
·
1956 - S-a nascut Russel Christian, saxofonist si
vocalist britanic (The Christians).
·
1960 - S-a nascut Mick Hucknall, vocalist si
compozitor britanic (Simply Red).
·
1962 - S-a nascut Nick Rhodes, clapar, chitarist si
compozitor britanic (Duran Duran, Arcadia).
·
1965 - S-a nascut Robert Pilatus, vocalist american
(Milli Vanilli).
·
1966 - S-a nascut Doris May Pearson, vocalista
britanica (5 Star).
·
1968 - S-a nascut Neil Mitchell, pianist britanic (Wet
Wet Wet).
·
1971: Radu Muntean,
regizor român
·
1983: Pantelis Kapetanos, fotbalist grec
Decese
·
632: Moare Muhammad, intemeietorul religiei
islamice (n. cca. 570). Este considerat de
musulmani mesager şi Profet al lui
Dumnezeu şi ultimul Profet al lui Dumnezeu, dupa Adam,
Noe, Avraam, Moise, Iisus si alţi profeţi. El a fost, de asemenea
negustor, diplomat, filosof, orator, legiuitor, reformator si strateg.
·
1701: Filip I, Duce de
Orléans, fratele regelui Ludovic al
XIV-lea al Franței (n. 1640)
·
1768: A fost asasinat istoricul german Johann Joachim
Winckelmann, descoperitorul principalelor metode de
investigare ale arheologiei clasice. Multi il consideră a fi
parintele disciplinei Istoria artei. Lucrarile sale au
avut o influenţă importanta asupra dezvoltării mişcarii
neoclasice de la sfârşitul secolului 18. Dupa convertirea sa catolicism, s-a stabilit la
Roma (1755) ocupand importante posturi in Vatican. Acolo a
scris in 1764, Istoria artei antice o lucrare care inaugureaza
studiile moderne asupra istoriei artei. În 1768 Winckelmann a fost primit
cu onoruri la Viena de către imparateasa Maria Theresa .A fost ucis la
Trieste pe 8 iunie 1768, într-o camera de hotel, de către un tovarăş de drum, un bărbat pe
nume Francesco Arcangeli , care i-a furat colectia de monede pe
care o avea asupra sa. Arcangeli a
fost mai tarziu capturat, judecat si condamnat la moarte. Winckelmann a
fost înmormântat în cimitirul Catedralei din Trieste.
·
1795: A murit
Louis Charles XVII rege al Frantei (n. 1785), a fost
fiul regelui Ludovic al XVI-lea al Franţei şi al reginei Marie
Antoinette, executati prin ghilotinare in timpul Revolutiei franceze. Este considerat de regaliști rege al Frantei, de la moartea tatălui
său. Micul Louis Charles a fost smuls de către revolutionari din
grija mamei și pus sub supravegherea lui Antoine Simon, un pantofar bețiv,
temnicer al închisorii Temple. A fost supus
unui tratament inuman si s-a stins din viata bolnav de tuberculoza. La autopsie, corpul micului Louis Charles
arăta subțire și osos de la subnutriție, fiind acoperit de numeroase tumori și
râie. Cu această ocazie, inima
lui Louis Charles a fost prelevată pe ascuns. Ea este azi păstrată în catedrala Saint Denis de lângă Paris, alături de
rămășițele pământești ale părinților săi și ale tuturor regilor Franței,
profanate si amestecate în gropi comune in timpul Revolutiei
Franceze. Corpul său, a fost
îngropat de revoluționari într-o groapa comună si nu a mai
putut fi identificat ulterior.
·
1862: A fost asasinat Primul-ministru al
Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei Barbu Catargiu, de către o persoană
rămasă neidentificată, sub clopotniţa Mitropoliei de la Bucureşti Barbu
Catargiu, om politic, personalitate de seamă a grupării politice conservatoare,
s-a născut la 26 octombrie 1807. La 22 ianuarie 1862 devine întîiul
prim-ministru al guvernului unic după recunoaşterea unirii depline a
Principatelor Moldovei şi Valahiei. Mandatul său încetează brusc pe 8 iunie 1862 cînd este asasinat
sub clopotniţa de pe Dealul Mitropoliei din Bucureşti. Această „crimă
politică perfectă”, după cum bine menţionează istoricul Stelian Neagoe, a
stîrnit un scandal imens în epocă prin implicaţiile care au fost speculate de-a
lungul timpului şi a cărui enigmă nu a fost elucidată nici pînă în zilele
noastre. Asasinarea pe Dealul
Mitropoliei. „O crimă politică perfectă” După încheierea unui
discurs virulent susţinut în Cameră împotriva unei mari adunări convocate pe 11
iunie pe Cîmpia Libertăţii din Dealul Filaretului, Catargiu iese din palat
pentru a se întoarce la sediul Consiliului de miniştri. În acel moment observă
că trăsura îi lipseşte, astfel că prefectul poliţiei Capitalei, Nicolae
Bibescu, îl invită la el în trăsură pentru a-l însoţi. În momentul cînd trăsura
ajunge sub clopotniţa de la Mitropolie se aude un foc de armă. Primul ministru
fusese împuşcat în spate, la baza creierului. Vestea asasinării a fost
răspîndită în întreg oraşul şi a indignat opinia publică, căci era primul
asasinat al unui înalt demnitar al statului. Barbu Catargiu a încetat din
viaţă la vîrsta de 54 de ani, fiind înmormîntat la conacul de la moşia din
Maia, judeţul Dîmboviţa, conform testamentului său. Scenarii
privind asasinatul. Implicaţii politice. Un mister neelucidat. Există trei
scenarii ce au fost dezvoltate de istorici de-a lungul timpului. Primul se
referea la o crimă comandată de adversarii politici, radicalii, motivul crimei
putînd fi intensa dispută privind legea rurală, dar şi interzicerea
manifestaţiilor din 11 iunie. Istoricii au renunţat la această variantă,
argumentînd că asasinatul ar fi stricat imaginea radicalilor, plus că aceştia
aveau la îndemnă alte metode politice pentru a împiedica acţiunile lui
Catargiu. Cea mai plauzibilă variantă a rămas cea a asasinatului politic, mai
ales că ulterior istoricii au putut cerceta felul în care s-a desfăşurat
ancheta. În primă fază cazul este înmînat procurorului Desliu, dar
mai apoi îi este retras fără nici o explicaţie şi predat altui procuror, pe
nume Şoimescu. Acesta opreşte cercetările şi cazul este închis, ba
mai mult dosarul crimei dispare fără urmă. Se pare că cineva dorea ca acest caz
să nu fie rezolvat niciodată, iar cînd Desliu s-a apropiat de unele dovezi,
instrumentele de investigaţie i-au fost luate. Mai mult, cazul a fost închis cu
puţin timp înainte ca liderii radicalilor, C. A. Rosetti şi I.
C. Brătianu, să fie chemaţi la audieri. Pornind de la acest fapt, istoricii
au analizat şi au ajuns la concluzia că singurul suspect real, unul dintre
autorii morali, ar fi fost prefectul capitalei Nicolae Bibescu.
Acesta a fost cel care i-a luat cazul lui Desliu, iar declaraţiile sale cu privire
la crimă erau cu totul contradictorii. Conform autopsiei, focul a venit din
spate, de jos în sus, aşadar asasinul ar fi trebuit să se urce din mers pe
treapta trăsurii pentru a declanşa focul. Era de aşteptat ca Bibescu să poată
descrie făptaşul, însă acesta a declarat că se uita în direcţia opusă în
momentul producerii crimei. Cel mai terifiant scenariu, susţinut numai de o
parte a istoricilor, afirmă că însuşiAlexandru Ioan Cuza ar fi fost
creierul din spatele întregii afaceri. În
pofida numeroaselor scenarii şi supoziţii, misterul ce a învăluit această
odioasă crimă rămâne în continuare neelucidat.
·
1876: Moare
George Sand (Aurora Dupin), scriitoare franceza. (n. 1804). Pseudonimul care o
va consacra, George Sand, apare pentru prima oară pe coperta romanului
„Indiana” in anul 1832 – roman ce se bucură de un mare succes; însuși
Balzac îi arată prețuirea. În 1833 scriitoarea îl cunoaște pe Alfred de
Musset,legatura lor devenind celebră in epoca. Un capitol important
în existența ei îl reprezintă relația din 1836 cu celebrul compozitor și
pianist polonez, Frederic Chopin, pe care îl cunoaște în octombrie datorită
muzicianului Franz Liszt. Intretine relatii de amicitie cu Sainte-Beuve, jules Michelet,
Theophile Gautier, Fromentin, Dumas fiul, Gustave Flaubert. Devine colaboratoare
a Guvernului Provizoriu in timpul revolutiei de la 1848 si fondează
săptămânalul „La cause du Peuple”. Până la moartea sa în anul 1876,
aproape în fiecare an predă editorilor un roman sau o piesă, mai puțin
cunoscute decât cele din anii de mari succese. Încetează din viață la
Nohant (Indre), lasând în urmă o operă strălucitoare. Au condus-o pe ultimul
drum Flaubert și Dumas fiul.
·
1880: A murit
Ţarina Maria Alexandrovna a Rusiei, soţia Ţarului Alexandru al II-lea (n. 1824).
·
1905: Prințul
Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen,
tatăl regelui Ferdinand al României (n. 1835) a decedat. Leopold Stefan Karl Anton Gustaf Eduard Tassilo von
Hohenzollern Sigmaringen (n. 22 septembrie 1835, Krauchenwies – d. 8 iunie
1905, Berlin) primul fiu al prințului Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen.
Fratele său mai mic a devenit Regele Carol I al României. După revoluția
spaniolă din 1868 care a detronat-o pe regina Isabella II, i s-a oferit coroana
regală. Această ofertă a fost sprijinită de prim-ministrul prusac Otto von
Bismarck, dar a fost respinsă de împăratul francez Napoleon III. Leopold a
declinat oferta la presiunile franceze. În 1861 Prințul Leopold s-a
căsătorit cu Infanta Antónia a Portugaliei și au avut 3 baieti: – Wilhelm
(1864–1927), care a succedat ca Prinț de Hohenzollern; căsătorit prima dată cu
Prințesa Maria Teresa a Celor Două Sicilii și a doua oară cu Prințesa Adelgunde
de Bavaria,
– Ferdinand (1865–1927), mai târziu Rege al României; căsătorit cu Prințesa Maria de Edinburgh,
– Karl Anton (1868–1919), căsătorit cu Prințesa Josephine Caroline a Belgiei.
– Ferdinand (1865–1927), mai târziu Rege al României; căsătorit cu Prințesa Maria de Edinburgh,
– Karl Anton (1868–1919), căsătorit cu Prințesa Josephine Caroline a Belgiei.
·
1910 - A murit Juliu Jung, istoric austriac, membru
corespondent străin al Academiei Române (n.04.09.1851).
·
1938: Moare la
Bucuresti Ovid Densusianu, filolog, folclorist, istoric literar si poet. Ovid Aron Densusianu (numele de familie pronunțat Densușianu;
n. 29 decembrie 1873, Făgăraș – d. 8 sau 9 iunie 1938, București) a fost un
filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet român, membru titular al
Academiei Române și profesor la Universitatea din București. Ovid Densusianu a
întemeiat și a condus revistele Viața nouă (1905-1925) și Grai și suflet
(1923-1938). A studiat fenomenele de limbă în strânsă legătură cu folclorul si
etnografia. Este unul dintre fondatorii creatorul școlii lingvistice de la
București. În domeniul literaturii, Densusianu a fost unul dintre promotorii
curentului simbolist în România, el însuși publicând poezii sub pseudonimul
Ervin.
·
1941: A murit
Nicolae Minovici, medic legist, unul dintre promotorii asistentei
medico-sociale in Bucuresti, fondatorul Muzeului “Prof. dr . Nicolae Minovici”.
·
1956: Marie Laurencin,
pictor francez (n. 1883)
·
1967 - A murit poeta Otilia Cazimir (Alexandrina Gavrilescu)
("Lumini şi umbre", "Baba Iarna intră-n sat")
(n.12.02.1884). Otilia Cazimir (Alexandrina Gavrilescu – n. 12
februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț – d. 8 iunie 1967, Iași) scriitoare,
poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple,
fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii. Otilia Cazimir este
pseudonimul literar al poetei Alexandrina Gavrilescu. Pseudonimul i-a fost ales
de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu.
Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume: „Dați-mi voie să vă mărturisesc, după
atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu
mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar
cea dintâi Otilie pe care am întâlnit-o în viață, fetița cu care am stat în
bancă în clasa primară, era proastă, grasă și buboasă …”. A folosit și alte
pseudonime, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona Sol cu care a semnat
în presă, mai ales, articolele „feministe”.
·
1969 - A murit Robert Taylor, actor american (“Quo
vadis?”, “Ivanhoe”, “Cavalerii mesei rotunde”, “Podul Waterloo”)
(n.05.08.1911).
·
1970: Abraham Maslow,
psiholog american (n. 1908)
·
1992: Péter Ábel,
scriitor, jurnalist, critic și istoric de cinema maghiar (n. 1929)
·
2007 - Actorul Adrian Pintea a murit la Spitalul Clinic
Fundeni din Bucureşti, unde fusese internat din cauza unor probleme grave de
sănătate. (filme: "Iancu Jianu, zapciul", "Pădureanca",
"Iancu Jianu, haiducul") (n. 9 octombrie 1954)
·
2007: Richard Rorty,
filosof american (n. 1931)
·
2013: Yoram Kaniuk,
scriitor israelian (n. 1930).
·
2014: A decedat in Italia, actrita italiana de
origine romana Veronica Lazăr; (n. 16 octombrie 1938, Bucuresti). A debutat în
filmul lui Bernardo Bertolucci, Ultimul tango la Paris (1973), apărând apoi în
filme ca Luna (1979), Cerul ocrotitor (1990) sau Besieged (1998). Lazăr este
probabil cunoscută mai ales pentru rolul demonicei Mater Tenebrarum
din filmul lui Dario Argento, Inferno (1980). S-a căsătorit cu actorul
italian Adolfo Celi în 1966 cu care a avut doi copii: regizorul Leonardo
Celi și actrița Alessandra Celi. Ultimul
său rol a fost în filmul lui Bertolucci, Eu și tu (2012).
Sărbători
- În calendarul
ortodox: Sf Mc Nicandru și Marcian; Aducerea moaștelui Sf M Mc Teoror
Stratilat
- În calendarul
romano-catolic: Sf. Medard, episcop
- Ziua Mondială a Oceanelor
RELIGIE
ORTODOXĂ 8 Iunie
Sf
Mc Nicandru și Marcian; Aducerea moaștelor Sf M Mc Teodor
Stratilat
Sf
Mc Nicandru și Marcian
Au
fost ostaşi în armata romană în legiunile de la Dunăre şi îşi îndeplineau
serviciul militar la Durostorum, în provincia romană Moesia Inferior. În cursul
unui război pe care Imperiul Roman l-a purtat împotriva perşilor, în anul 298,
împăraţii de atunci, Diocleţian şi Galeriu au hotărât să îndepărteze din armata
romană pe toţi aceia care erau creştini, considerând că aceştia nu luptă cu
destulă vitejie pentru a apăra hotarele sau integritatea Imperiului Roman.
Astfel, în cetatea Durostorum au mărturisit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi au suferit pentru El moarte martirică
doi ostaşi din armată romană şi anume Marcian şi Nicandru. Aflându-se că sunt
creştini şi recunoscând ei înşişi acest lucru au fost aruncaţi în închisoare şi
îndemnaţi să nege pe Hristos şi să jertfească zeilor. Refuzând aceste îndemnuri
la apostazie au fost supuşi la mai multe chinuri, însă nu au renunţat la
credinţa creştină, ci au rămas statornici în credinţa lor şi l-au mărturisit în
continuare pe Iisus Hristos. Astfel, din dispoziţia imperială în ziua de 8
iunie 298 li s-au tăiat capetele.
Aducerea
moaștelor Sf M Mc Teodor Stratilat
Sfantul
Teodor Stratilat este praznuit pe 8 februarie, in vreme ce pe 8 iunie facem
pomenirea mutarii sfintelor sale moaste din cetatea Eracliei in Evhaita.
Sfantul Teodor Stratilat a vietuit la sfarsitul secolului al III-lea si
inceputul secolului al IV-lea. A fost supus la multe chinuri pentru ca a
refuzat sa aduca jertfa idolilor. Dupa cinci zile de temnita, este rastignit
asemeni lui Hristos. I-au fost pironite mainile si picioarele, iar trupul i-a
devenit tinta tinerilor arcasi. Noaptea, ingerul Domnului l-a coborat de pe
cruce si l-a facut sanatos. In urma acestei minuni, multi pagani s-au convertit
la crestinism. I s-a taiat mai tarziu capul, din porunca imparatului Liciniu.
Amintim
ca inaintea muceniciei sale, Sfantul Teodor a lasat urmatoarele porunci in
testamentul pe care i l-a lasat lui Varus, ucenicul sau: „In Evhaita sa ingropi
trupul meu, in pamantul stramosilor mei."
Sfantul
Anastasie din Sinai a scris despre o minune a icoanei Sfantului Teodor: In
orasul Karast de langa Damasc se afla o biserica inchinata Sfantului Teodor
Stratilat. Cand Saracinii au cucerit Damascul, un grup de saracini s-au
instalat in biserica cu nevestele si copiii lor. Acolo, in fresca, se afla
pictat chipul Sfantului Teodor. Unul dintre saracini a tras cu o sageata si a
lovit chipul Sfantului in fata. De indata, din fata Sfantului a inceput sa
curga sange. Curand dupa aceea, toti saracinii aceia au pierit in acea
biserica.
Troparul
Sfantului Teodor Stratilat
Cu
numirea ostirei celei adevarate, purtatorule de chinuri al cerescului Imparat,
voievod prea bun te-ai facut, Teodore. Caci cu armele credintei te-ai ostit
intelepteste si ai biruit cetele dracilor si purtator de biruinta viteaz te-ai
aratat. Pentru aceasta, pe tine cu credinta pururea te fericim.
ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU
ASTĂZI 8 Iunie
A. GUSTĂRI
Roşii
umplute cu salată de vinete
· 1,5 kg roşii
· 800 g salată de vinete
· 1 legătură de verdeaţă
Se
aleg roşii de aceeaşi mărime, se taie capacele, se scobesc cu linguriţa şi se aşază cu gura în jos
pentru a se scurge.
Pentru salata de vinete:
· 2 kg vinete
· 200 g ulei
· Sare
Se coc
vinetele pe aragaz, se curăţă de coajă şi se aşază pe un fund de lemn înclinat
pentru a se scurge.
Se
toacă după ce se răcesc şi se scurg, cu un cuţit de lemn sau cu un satâr
inoxidabil.
Se
amestecă vinetele cu mixerul, adăugând uleiul câte puţin.
La
sfârşit se potriveşte gustul de sare.
După
gust se poate adăuga puţină ceapă tocată sau puţin mujdei de usturoi.
Se
umplu roşiile cu acestă compoziţie, iar deasupra se pun câteva frunze de
verdeaţă.
Se
aşază pe platou.
B. SALATE
Salată
de morcovi cu mere
· 500 g morcovi
· 500 g mere
· 100 g stafide
· 40 g ulei
· 60 g lămâie
· 20 g zahăr
· Sare
Morcovii
şi merele se rad pe răzătoare.
Stafidele se ţin câteva ore în apă rece.
Se amestecă morcovii, merele şi stafidele, se adaugă uleiul
şi zeama de lămâie şi se potriveşte gustul de sare.
Se pune în salatieră.
C. SOSURI
La
reţetele de azi nu este necesar să preparăm separat un sos.
D. BORŞURI, CIORBE, CREME
Supă
cremă de legume
* 5 cartofi,
* 3-4 morcovi,
* 1 ţelină mică,
* 2 ardei roşii,
* 1 ardei verde,
* 1 ceapă sau câteva fire ceapă verde,
* 1 lingură bulion,
* delikat,
* verdeaţă (pătrunjel, ţelină)
* 3-4 morcovi,
* 1 ţelină mică,
* 2 ardei roşii,
* 1 ardei verde,
* 1 ceapă sau câteva fire ceapă verde,
* 1 lingură bulion,
* delikat,
* verdeaţă (pătrunjel, ţelină)
-Punem legumele la fiert în trei
litri de apă în care am pus câteva picături de ulei.
-Legumele se pun atunci când apa începe să fiarbă
-După fierbere se scot legumele
-Se introduc în robot şi se pasează
-Acest piure se pune în supa în care au fiert legumele
-Se mai lasă 10 minute pe foc, timp în care asezonăm cu delikat şi punem bulionul
-În final se adaugă verdeaţa tocată mărunt şi preferenţial fidea.
-Legumele se pun atunci când apa începe să fiarbă
-După fierbere se scot legumele
-Se introduc în robot şi se pasează
-Acest piure se pune în supa în care au fiert legumele
-Se mai lasă 10 minute pe foc, timp în care asezonăm cu delikat şi punem bulionul
-În final se adaugă verdeaţa tocată mărunt şi preferenţial fidea.
Aceasta supa se serveste calda
sau rece cu crutoane.
E. MÂNCĂRURI
Ardei
umpluţi cu orez
· 1.5 kg ardei graşi
· 200 g orez
· 200 g ceapă
· 100 g morcovi
· 200 g ulei
· 2 legături verdeaţă
· 50 g bulion
· 30 g făină
· Sare
Se
aleg ardeii de aceeaşi mărime, se taie capacele, se gustă din fiecare margine
de capac pentru a vedea dacă ardeii nu sunt iuţi.
Se toacă 2/3 din cantitatea de ceapă, se căleşte în ulei, se
adaugă morcovii raşi pe răzătoare şi se călesc împreună câteva minute.
Se adaugă orezul ales, spălat şi scurs şi se călesc în
continuare, adăugând din când în când câte puţină apă.
După 10 minute se pune verdeaţa tocată, sare şi 600 ml apă şi
se dă vasul la cuptor pentru 20 minute.
Se scoate din cuptor şi se lasă să se răcească.
Se umplu ardeii, se aşază într-un vas pentru cuptor, uns cu
ulei şi se dă vasul la cuptor pentru 10 minute.
Se scoate din cuptor şi se toarnă peste ardei sosul şi se dă
vasul din nou la cuptor pentru 20 minute.
Sosul se prepară
astfel: se toacă ceapa rămasă, se căleşte în ulei, se adaugă făina, se stinge
cu bulion amestecat cu apă, se fierbe 30 minute şi apoi se pasează.
F. DULCIURI
Prăjitură
cu morcovi
* 1 cană zahăr,
* 1 cană ulei,
* 1 cană morcov dat pe
răzătoarea mică,
* 3 căni făină,
* 1 lingură praf de copt,
* scorţişoară,
* zahăr vanilat.
Se amestecă ingredientele bine. Se coace în tava unsă şi tapetată cu făină. Se pudrează cu zahăr vanilat sau zahăr pudră.
ARTE 8 Iunie
MUZICĂ 8
Iunie
Compozitorul
si violonistul italian Tomaso Giovanni Albinoni
Robert
Schumann
Nancy Sinatra,
cantareata si actrita americana
Chuck
Negron, vocalist american (Three Dog Night).
Bozz
(William Royce) Scaggs, vocalist, chitarist si compozitor american (Steve
Miller Band).
BOZ SCAGGS -
Mick
Box, chitarist britanic (Uriah Heep).
Mick Box of Uriah Heep
Julie
Driscoll, cantareata britanica (Steampacket, Brian Auger & The Trinity).
Brian Auger, Julie Driscoll and the Trinity
Jeff
Rich, baterist britanic (Status Quo, Judie Tzuke)
Jeff Rich Drumming Masterclass:
Bonnie
Tyler
Bonnie Tyler greatest hits
Mick Hucknall, vocalist
si compozitor britanic (Simply Red).
Simply Red:
Nick Rhodes, clapar, chitarist
si compozitor britanic (Duran Duran, Arcadia).
Arcadia -
Robert Pilatus, vocalist
american (Milli Vanilli).
Doris May Pearson,
vocalista britanica (5 Star).
Five Star -
Neil Mitchell, pianist
britanic (Wet Wet Wet).
Wet Wet Wet
Vivaldi: Concerto per violino: For you, my friend
Corelli Complete Edition Vol.2
Summer Classical Music
Once Upon A Time! (Mantovani) (Lyrics+Song/Artist Info) Perhaps the Saddest Love Song Ever! 4K
melodii romanesti vechi, dar superbe
POEZII 8 Iunie
Gabriel Drăgan, poet și
prozator român
DRAGAN Gabriel,
se naste la 8 iun. 1904, comuna Nico-resti, judetul Galati - moare in 11 febr.
1981, comuna Nicoresti judetul Galati.
Prozator si poet.
Provine dintr-o familie de tarani. Scoala primara in satul natal; liceul la Focsani si Piatra Neamt; Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (absolvita in 1929).
Prof. la Dumbraveni, Aiud etc. A debutat in ziarul Reformatorul din Piatra Neamt (1923). Redactor la Telegraful (1923) din acelasi oras, unde editeaza si revista Freamatul (1925-l927) si Reactiu-nea literara (1933-l935). Autor al unei Istorii ci literaturii romane (1936), simpla compilatie pentru examenul de bacalaureat. A ingrijit ed. din V. Alecsandri. M. Kogalniceanu.
A publicat un volum de versuri. Trofee de aur (1937), un studiu despre Fortele nationalismului creator (1937) si romanul Pe frontul Marasesti invie mortii (1934).
Plecind de la intruchiparea ideii nationale in scrisul si actiunea marilor doctrinari politici, Gabriel Dragan realizeaza o semnificativa panorama a Fortelor nationalismului creator (1937), indicind „factorii de evolutie si evenimentele determinante". Lucrarea e insa ratata sub raportul interpretarii, din pricina unor vizibile carente in domeniul istoriei si al filosofiei istoriei.
Nu altfel stau lucrurile cu Istoria literaturii romane (1936), lipsita de o viziune unitara, de ansamblu, si fara putere de sinteza critica. Scriitorii agreati de Gabriel Dragan (inclusiv Galaction, Rebreanu, Ionel Teodoreanu, V. Eftimiu s.a.) sint in mod abuziv afiliati samanatorismului, in vreme ce Arghezi", L. Blaga, E. Lovinescu, Perpessicius s.a. sint amendati pentru a fi promovat tendintele modernismului - „curent de abstractiuni si de bizarerii cerebrale voite", facind „apologia instinctelor joase".
Notabila ramine, din intreaga activitate a lui Gabriel Dragan, o singura carte: romanul Pe frontul Marasesti invie mortii (1934), inspirat din evenimentele primei conflagratii mondiale si ale anilor imediat postbelici.
Doua generatii de personaje populeaza fresca epica: cei ce si-au jertfit viata la Marasesti (printre ei Stefan Boteanu) si profitorii de pe urma razboiului (deputatul si ministrul Aurel Codrescu, junele Gilca, Adelina Sa-chelarie etc). Tinarul Mircea Boteanu, fiul celui cazut la Marasesti, incearca - prin oscilatii diverse - sa-si gaseasca un drum propriu, esuind insa iremediabil intre dezmostenitii si apostatii vietii. intr-un cadru ce aminteste galeria si atmosfera din intunecare, anticipindu-le si pe acelea din Ochii strigoiului de Cezar Petrescu, romanul se incheie cu invierea razbunatoare a mortilor de la Marasesti, viziune apocaliptica coincidenta cu finalul arghezian din Cimitirul Buna-Vestire, desi fara forta halucinanta a aceluia.
Prozator si poet.
Provine dintr-o familie de tarani. Scoala primara in satul natal; liceul la Focsani si Piatra Neamt; Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (absolvita in 1929).
Prof. la Dumbraveni, Aiud etc. A debutat in ziarul Reformatorul din Piatra Neamt (1923). Redactor la Telegraful (1923) din acelasi oras, unde editeaza si revista Freamatul (1925-l927) si Reactiu-nea literara (1933-l935). Autor al unei Istorii ci literaturii romane (1936), simpla compilatie pentru examenul de bacalaureat. A ingrijit ed. din V. Alecsandri. M. Kogalniceanu.
A publicat un volum de versuri. Trofee de aur (1937), un studiu despre Fortele nationalismului creator (1937) si romanul Pe frontul Marasesti invie mortii (1934).
Plecind de la intruchiparea ideii nationale in scrisul si actiunea marilor doctrinari politici, Gabriel Dragan realizeaza o semnificativa panorama a Fortelor nationalismului creator (1937), indicind „factorii de evolutie si evenimentele determinante". Lucrarea e insa ratata sub raportul interpretarii, din pricina unor vizibile carente in domeniul istoriei si al filosofiei istoriei.
Nu altfel stau lucrurile cu Istoria literaturii romane (1936), lipsita de o viziune unitara, de ansamblu, si fara putere de sinteza critica. Scriitorii agreati de Gabriel Dragan (inclusiv Galaction, Rebreanu, Ionel Teodoreanu, V. Eftimiu s.a.) sint in mod abuziv afiliati samanatorismului, in vreme ce Arghezi", L. Blaga, E. Lovinescu, Perpessicius s.a. sint amendati pentru a fi promovat tendintele modernismului - „curent de abstractiuni si de bizarerii cerebrale voite", facind „apologia instinctelor joase".
Notabila ramine, din intreaga activitate a lui Gabriel Dragan, o singura carte: romanul Pe frontul Marasesti invie mortii (1934), inspirat din evenimentele primei conflagratii mondiale si ale anilor imediat postbelici.
Doua generatii de personaje populeaza fresca epica: cei ce si-au jertfit viata la Marasesti (printre ei Stefan Boteanu) si profitorii de pe urma razboiului (deputatul si ministrul Aurel Codrescu, junele Gilca, Adelina Sa-chelarie etc). Tinarul Mircea Boteanu, fiul celui cazut la Marasesti, incearca - prin oscilatii diverse - sa-si gaseasca un drum propriu, esuind insa iremediabil intre dezmostenitii si apostatii vietii. intr-un cadru ce aminteste galeria si atmosfera din intunecare, anticipindu-le si pe acelea din Ochii strigoiului de Cezar Petrescu, romanul se incheie cu invierea razbunatoare a mortilor de la Marasesti, viziune apocaliptica coincidenta cu finalul arghezian din Cimitirul Buna-Vestire, desi fara forta halucinanta a aceluia.
OPERA:
Pe frontul Marasesti invie mortii, roman. Bucuresti, 1934 (ed. VI, 1974); Istoria literaturii romane. Pentru candidatii la bacalaureat si elevii scolilor secundare, Bucuresti, 1936 (ed. II, 1937; ed. III, revazuta si adaugita, 1943; ed. IV, 1946); Fortele nationalismului creator. Factorii de evolutie si evenimentele determinante, Bucuresti, 1937; Trofeedeaur. Poezii (1923-l936). Pajisti de margean. Moarte si ideal. Ceaslov cu adoratii. Bucuresti, 1937. |
REFERINTE
CRITICE:
D. Smintinescu, in Tara noastra, nr, 798, 1935; N. Iorga, in Cuget clar, 28 aug. 1936. |
Alexandru Bogdanovici, poet român
Biografie Alexandru
Bogdanovici
Născut la 8 iunie 1924, la Soroca, Basarabia, Alexandru (Şura) Bogdanovici urmează în aceeaşi localitate cursurile şcolii primare şi ale primelor clase de liceu, întrerupte de întâia sa arestare, iar clasele a VI-a şi a VII-a (1938-1939) le frecventeză la Liceul Internat din Iaşi. Din martie şi până la 23 august 1944 se află, împreună cu familia, în refugiu, la Râmnicu-Vâlcea, unde au locuit în strada Ştirbei Vodă nr. 29. Din pricina altor privări de libertate, n-a izbutit să-şi susţină bacalaureatul decât în anul 1947. A fost clasificat al 14-lea, din 104 candidaţi; şef al acelei promoţii a fost viitorul profesor universitar, critic şi istoric literar Liviu Leonte, care a avut neajunsuri nemeritate din pricina noii şi ultimei arestări a colegului Bogdanovici, în 1948. Tot în 1947, Alexandru Bogdanovici se înscrie la Facultatea de Drept şi Filosofie din capitala Moldovei.
În anii 1939-1940, a frecventat şi absolvit cursul de limba italiană la LIstituto di Cultura Italiana in Romania, din Iaşi, iar în 1947-48 a urmat cursul de actorie al Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din acelaşi oraş, înscriindu-se şi student la Universitatea ieşeană. La 5 aprilie 1948, susţinea un discurs, cu prilejul încheierii unui curs de planorism.
El a răposat în închisoarea Piteşti, la 15 aprilie 1950, ca victimă a reeducărilor studenţimii arestate, acţiune iniţiată de el însuşi.
Cu prilejul ultimei condamnări, Alexandru (Şura) Bogdanovici a propus Minsterului de Interne să iniţieze o acţiune de reeducare a colegilor săi aruncaţi în puşcării. Aceasta consta în cercetarea literaturii marxist-leniniste, în învăţarea cântecelor tineretului comunist, în analizarea societăţii comuniste şi integrarea în ea. Intenţia lui Alexandru Bogdanovici basarabean care cunoştea foarte bine hotărârea bolşevicilor de a stârpi o generaţie de anticomunişti, aceea a tinerilor decişi să lupte cu orice risc împotriva aservirii naţiei era, pare-se, de a provoca, după încheierea reeducărilor propuse de el, eliberarea tineretului din închisori, încheierea vărsărilor de sânge, un pact social cu dictatura. Cel puţin, aşa arătau lucrurile conform acuzaţiilor ce i-au fost aduse de către unii prieteni şi de către Eugen Ţurcanu, acela care i-a luat locul în conducerea reeducărilor. Anume că Alexandru Bogdanovici s-a angajat în transformarea intelectuală a camarazilor săi, pentru a păcăli administraţia temniţei şi conducerea M.A.I. ce supraveghea procesul de comunizare dirijat de el. Participanţii urmau să se dea drept oameni noi, pentru a-şi putea relua cu mai multă vigoare lupta anticomunistă, odată puşi în libertate. Acordăm credit declaraţiei lui Eugen Ţurcanu, din anchetele ce i-au premers condamnarea la moarte şi executarea, declaraţie privitoare la scopurile lui Alexandru Bogdanovici, când şi-a antrenat în autoreeducare colegii de suferinţă: Scopul urmărit (...) era acela de a se prezenta în faţa organelor de stat ca reeducaţi şi de a se elibera din închisoare înainte de ispăşirea condamnării, atât el cât şi cei ce-l urmau în acea acţiune.
Constatăm că anchetatorul îi impune lui Eugen Ţurcanu, prin aceeaşi întrebare repetată insistent şi neobosit, să afirme că acţiunea lui Bogdanovici a fost una necinstită. Or, Ţurcanu acela care urma să-l tortureze pe colegul său Bogdanovici până la moarte, refuză să-i ia acest ultim merit; nu acceptă timp îndelungat să-i caracterizeze acţiunea drept una necinstită: Nu vreau să spun că a fost o acţiune necinstită, căci dacă aş spune aşa, nu ar fi realitatea!
Cinstită sau nu, acţiunea lui Alexandru Bogdanovici constituia o imensă greşeală: aceea de a acorda credit moral duşmanilor omenirii, cei care promovau în locul iubirii dintre semeni ura de clasă. El nu şi-a dat seama că, atunci cînd accepta conlucrarea cu tirania, orice control asupra destinului personal trebuia să dispară în mod obligatoriu.
Voi cita din amintirile unui coleg de detenţie, viitorul monsenior Justin Paven (publicate în Editura mea Ramida) priveliştea cumplită a morţii lui Alexandru Bogdanovici, condamnat la moarte fără judecată de către securitatea nemulţumită cu metoda blândă a reeducărilor, înlocuită, după înlăturarea lui de la conducere cu cele mai odioase torturi fizice şi morale, conducând la numeroase tentative de sinucidere şi la suficiente crime săvârşite între colegii de detenţie.
Personalitatea lui Alexandru (Şura) Bogdanovici este una dintre cele mai controversate în lumea foştilor deţinuţi politici.
Mărturia la care mă refer aparţine, va să zică, lui Justin Paven, ale cărui memorii (DUMNEZEUL MEU, DE CE M-AI PĂRĂSIT?) le-am publicat, repet, în editura mea RAMIDA. Autorul, pe atunci student, se afla în focul reeducărilor.
Împreună cu noi fusese adus şi Bogdanovici, care abia se mai ţinea pe picioare. Era într-o stare de slăbiciune jalnică, de nedescris. Avea aspectul unui caşectic, dar nu atât din lipsa de mâncare, cât mai ales din tratamentul de violenţe la care fusese supus. Acum Ţurcanu îl lăsase în pace, dar nenorocitul nu s-a mai putut redresa.
Într-o zi n-a mai fost în stare să se ridice în capul oaselor şi a fost nevoie să fie hrănit de alţii. Îmi amintesc cu câtă atenţie caritabilă se ocupa de el Georgică Georgescu, dându-i toate îngrijirile pe care condiţia claustrării noastre le îngăduia, dar n-a mai rezistat mult.
Stătea întins pe prici, cu ochii aproape imobili, privind undeva, dincolo de tavan, şi nu scotea un cuvânt. În tot timpul cât am stat cu el, nu l-am auzit rostind decât câteva cuvinte. Se putea citi pe faţa lui o amară descurajare care cred că a contribuit în mare măsură la grăbirea sfârşitului său.
Poate că, totuşi, în tăcerea aceasta prelungită, Dumnezeu a putut să-i trezească, dintr-un sâmbure de credinţă primit la botez, un act de părere de rău pentru viaţa sa de păcat şi încheiată atât de tragic. Justin Paven probabil că face aluzie la faptul că însuşi Şura Bogdanovici iniţiase reeducările, într-o formă lipsită de violenţă.
A expiat într-o dimineaţă, continuă amintirile, ducând cu el taina unei fărădelegi pe care a ispăşit-o prin moarte pe Crucea închisorii, după ce a primit acelaşi tratament de respiraţie artificială ordonat de Ţurcanu, în momentul când intrase în comă.
A fost primul om din viaţa mea pe care l-am văzut de aproape dându-şi sufletul şi al patrulea mort din seria cu care am intrat la reeducare.
După scoaterea lui din cameră, în tăcerea apăsătoare care se lăsase, Ţurcanu a ţinut să-i facă un scurt panegiric:
Aşa vor pieri toţi oportuniştii care îşi închipuie că pot înşela bunăvoinţa regimului!...
Consemnări biografice de Mihai Rădulescu
Născut la 8 iunie 1924, la Soroca, Basarabia, Alexandru (Şura) Bogdanovici urmează în aceeaşi localitate cursurile şcolii primare şi ale primelor clase de liceu, întrerupte de întâia sa arestare, iar clasele a VI-a şi a VII-a (1938-1939) le frecventeză la Liceul Internat din Iaşi. Din martie şi până la 23 august 1944 se află, împreună cu familia, în refugiu, la Râmnicu-Vâlcea, unde au locuit în strada Ştirbei Vodă nr. 29. Din pricina altor privări de libertate, n-a izbutit să-şi susţină bacalaureatul decât în anul 1947. A fost clasificat al 14-lea, din 104 candidaţi; şef al acelei promoţii a fost viitorul profesor universitar, critic şi istoric literar Liviu Leonte, care a avut neajunsuri nemeritate din pricina noii şi ultimei arestări a colegului Bogdanovici, în 1948. Tot în 1947, Alexandru Bogdanovici se înscrie la Facultatea de Drept şi Filosofie din capitala Moldovei.
În anii 1939-1940, a frecventat şi absolvit cursul de limba italiană la LIstituto di Cultura Italiana in Romania, din Iaşi, iar în 1947-48 a urmat cursul de actorie al Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din acelaşi oraş, înscriindu-se şi student la Universitatea ieşeană. La 5 aprilie 1948, susţinea un discurs, cu prilejul încheierii unui curs de planorism.
El a răposat în închisoarea Piteşti, la 15 aprilie 1950, ca victimă a reeducărilor studenţimii arestate, acţiune iniţiată de el însuşi.
Cu prilejul ultimei condamnări, Alexandru (Şura) Bogdanovici a propus Minsterului de Interne să iniţieze o acţiune de reeducare a colegilor săi aruncaţi în puşcării. Aceasta consta în cercetarea literaturii marxist-leniniste, în învăţarea cântecelor tineretului comunist, în analizarea societăţii comuniste şi integrarea în ea. Intenţia lui Alexandru Bogdanovici basarabean care cunoştea foarte bine hotărârea bolşevicilor de a stârpi o generaţie de anticomunişti, aceea a tinerilor decişi să lupte cu orice risc împotriva aservirii naţiei era, pare-se, de a provoca, după încheierea reeducărilor propuse de el, eliberarea tineretului din închisori, încheierea vărsărilor de sânge, un pact social cu dictatura. Cel puţin, aşa arătau lucrurile conform acuzaţiilor ce i-au fost aduse de către unii prieteni şi de către Eugen Ţurcanu, acela care i-a luat locul în conducerea reeducărilor. Anume că Alexandru Bogdanovici s-a angajat în transformarea intelectuală a camarazilor săi, pentru a păcăli administraţia temniţei şi conducerea M.A.I. ce supraveghea procesul de comunizare dirijat de el. Participanţii urmau să se dea drept oameni noi, pentru a-şi putea relua cu mai multă vigoare lupta anticomunistă, odată puşi în libertate. Acordăm credit declaraţiei lui Eugen Ţurcanu, din anchetele ce i-au premers condamnarea la moarte şi executarea, declaraţie privitoare la scopurile lui Alexandru Bogdanovici, când şi-a antrenat în autoreeducare colegii de suferinţă: Scopul urmărit (...) era acela de a se prezenta în faţa organelor de stat ca reeducaţi şi de a se elibera din închisoare înainte de ispăşirea condamnării, atât el cât şi cei ce-l urmau în acea acţiune.
Constatăm că anchetatorul îi impune lui Eugen Ţurcanu, prin aceeaşi întrebare repetată insistent şi neobosit, să afirme că acţiunea lui Bogdanovici a fost una necinstită. Or, Ţurcanu acela care urma să-l tortureze pe colegul său Bogdanovici până la moarte, refuză să-i ia acest ultim merit; nu acceptă timp îndelungat să-i caracterizeze acţiunea drept una necinstită: Nu vreau să spun că a fost o acţiune necinstită, căci dacă aş spune aşa, nu ar fi realitatea!
Cinstită sau nu, acţiunea lui Alexandru Bogdanovici constituia o imensă greşeală: aceea de a acorda credit moral duşmanilor omenirii, cei care promovau în locul iubirii dintre semeni ura de clasă. El nu şi-a dat seama că, atunci cînd accepta conlucrarea cu tirania, orice control asupra destinului personal trebuia să dispară în mod obligatoriu.
Voi cita din amintirile unui coleg de detenţie, viitorul monsenior Justin Paven (publicate în Editura mea Ramida) priveliştea cumplită a morţii lui Alexandru Bogdanovici, condamnat la moarte fără judecată de către securitatea nemulţumită cu metoda blândă a reeducărilor, înlocuită, după înlăturarea lui de la conducere cu cele mai odioase torturi fizice şi morale, conducând la numeroase tentative de sinucidere şi la suficiente crime săvârşite între colegii de detenţie.
Personalitatea lui Alexandru (Şura) Bogdanovici este una dintre cele mai controversate în lumea foştilor deţinuţi politici.
Mărturia la care mă refer aparţine, va să zică, lui Justin Paven, ale cărui memorii (DUMNEZEUL MEU, DE CE M-AI PĂRĂSIT?) le-am publicat, repet, în editura mea RAMIDA. Autorul, pe atunci student, se afla în focul reeducărilor.
Împreună cu noi fusese adus şi Bogdanovici, care abia se mai ţinea pe picioare. Era într-o stare de slăbiciune jalnică, de nedescris. Avea aspectul unui caşectic, dar nu atât din lipsa de mâncare, cât mai ales din tratamentul de violenţe la care fusese supus. Acum Ţurcanu îl lăsase în pace, dar nenorocitul nu s-a mai putut redresa.
Într-o zi n-a mai fost în stare să se ridice în capul oaselor şi a fost nevoie să fie hrănit de alţii. Îmi amintesc cu câtă atenţie caritabilă se ocupa de el Georgică Georgescu, dându-i toate îngrijirile pe care condiţia claustrării noastre le îngăduia, dar n-a mai rezistat mult.
Stătea întins pe prici, cu ochii aproape imobili, privind undeva, dincolo de tavan, şi nu scotea un cuvânt. În tot timpul cât am stat cu el, nu l-am auzit rostind decât câteva cuvinte. Se putea citi pe faţa lui o amară descurajare care cred că a contribuit în mare măsură la grăbirea sfârşitului său.
Poate că, totuşi, în tăcerea aceasta prelungită, Dumnezeu a putut să-i trezească, dintr-un sâmbure de credinţă primit la botez, un act de părere de rău pentru viaţa sa de păcat şi încheiată atât de tragic. Justin Paven probabil că face aluzie la faptul că însuşi Şura Bogdanovici iniţiase reeducările, într-o formă lipsită de violenţă.
A expiat într-o dimineaţă, continuă amintirile, ducând cu el taina unei fărădelegi pe care a ispăşit-o prin moarte pe Crucea închisorii, după ce a primit acelaşi tratament de respiraţie artificială ordonat de Ţurcanu, în momentul când intrase în comă.
A fost primul om din viaţa mea pe care l-am văzut de aproape dându-şi sufletul şi al patrulea mort din seria cu care am intrat la reeducare.
După scoaterea lui din cameră, în tăcerea apăsătoare care se lăsase, Ţurcanu a ţinut să-i facă un scurt panegiric:
Aşa vor pieri toţi oportuniştii care îşi închipuie că pot înşela bunăvoinţa regimului!...
Consemnări biografice de Mihai Rădulescu
Nopți
Carpatice
În noaptea grea se odihnesc Carpaţii,
- cirezi de zimbri cu capul frânt pe labe.
Ecoul tace în silabe,
Cascadele se-ngânã somnolent.
În coama vânătă dorm spaţii,
Mitologii, legende dorm şi anii,
Şi tăinuiesc cu Dumnezeu ciobanii
Ca-n zilele din Vechiul Testament.
Se-adună neguri vii în cete
Ca duhuri din Istorii răsculate,
Să-ncoroneze frunţi înviforate,
Să cearnă secolii în plete.
În grote şi în peşteri daco-trace
Se spovedesc urgiile cumplite.
Zalmoxe!
Trecutul tot se odihneşte-n pace
Cernut în funerare stalactite.
...Doar umbrele păşesc în noapte
Spre Orion, pe Căi de Lapte...
Se scoală din morminte şi pisanii
În platoşe de-argint vitejii -
Şi călăresc în umbra veacurilor cnejii,
Când Domnul voroveşte cu ciobanii...
- cirezi de zimbri cu capul frânt pe labe.
Ecoul tace în silabe,
Cascadele se-ngânã somnolent.
În coama vânătă dorm spaţii,
Mitologii, legende dorm şi anii,
Şi tăinuiesc cu Dumnezeu ciobanii
Ca-n zilele din Vechiul Testament.
Se-adună neguri vii în cete
Ca duhuri din Istorii răsculate,
Să-ncoroneze frunţi înviforate,
Să cearnă secolii în plete.
În grote şi în peşteri daco-trace
Se spovedesc urgiile cumplite.
Zalmoxe!
Trecutul tot se odihneşte-n pace
Cernut în funerare stalactite.
...Doar umbrele păşesc în noapte
Spre Orion, pe Căi de Lapte...
Se scoală din morminte şi pisanii
În platoşe de-argint vitejii -
Şi călăresc în umbra veacurilor cnejii,
Când Domnul voroveşte cu ciobanii...
Rătăcind prin
stele...visuri
Umblă vântul prin reţele, noaptea-i veac fără sfârşit.
Sboară gândurile mele şi se pierd în infinit...
Cine-s eu? mă-ntreb adesea, gând mistuitor şi greu:
Dintre câţi trăiesc în mine, cine sunt ştiu numai eu.
Luni
...Se rotesc fulgi de zăpadă
Şi se pierd în noaptea grea.
Luna mare stă să cadă
Peste câmpul alb de nea.
I
Cine sunt? Simt în străfunduri răzvrătire de haiduc
Hăituit mereu de poteri, rătăcind prin câmpi, năuc.
Cruntă-mi este răzbunarea, sângeroasă spada grea
Nu ştiu mila şi iertarea când mă lupt cu cineva.
Marţi
Nistrul spumegă în praguri
Vânăt, rece, nvolburat,
Se opreşte-apoi în vaduri,
Loc de veci netulburat...
II
Cine sunt? O balalaică plânge dragostea de ieri;
Suspinând dup-o rusoaică, -n vis mă pierd seri după seri.
Mi-a rămas inima frântă, peste Nistru, undeva
Numai visul mă alintă şi-mi descântă dragostea.
Miercuri
Sboară caii vultureşte,
Ceru-i boltă de topaz,
Acolo-unde-nfloreşte
Trandafirul de Şiraz.
III
Cine sunt? Prin stepa largă călăresc aripi de vânt
Soră-mi este iapa şargă: lupt mereu, petrec şi cânt.
Numai Bir Nimrud-ul ştie cine-s eu, de unde vin...
Mă desparte-o veşnicie de Ceahlăul Carpatin.
Joi
Lin adie briza mării
Duh de vis peste Bosfor:
În azurul înserării
Sângerează-un colţ de nor...
IV
Cine sunt? Pe puntea mare, sprijinit de balustradă,
Cânt pierdut în depărtare, mării dragi, o serenadă.
Stropi de spumă diamante irizează curcubee,
Vin sirene şi bachante în adâncuri să mă ieie.
Vineri
...Clocoteşte în baloane
Elixirul veşniciei
În bordeie şi saloane, toţi sunt
Robi nimicniciei...
V
Cine sunt? În eprubete se-nfiripă altă lume:
Doar formulele discrete cunosc taina fără nume.
Despre viaţă, despre moarte, nici o lacună nu am
În borcane şi retorte, eu creez Noul Adam.
Sâmbătă
...Peste dune luna plânge
Şi-n amurgul african
Nilul pare râu de sânge,
Sfinxul stâncă de mărgean...
VI Cine sunt? O dulce fată, în decor de feerie
Din ghitara fermecată lăcrimează nostalgie.
Fluiere şi tamburine plâng poveşti orientale.
Doruri noi aprinde-n mine cântul vrăjilor fatale.
Duminică
Vântul încreţeşte marea,
Spuma valul încunună
Şi-ntr-o clipă frământarea
Se preface în furtună...
VII
Cine sunt? Pe baricade flutur steagul răzvrătirii
În vârtej ridic noroade pentru ceasul izbăvirii.
Cade lutul de pe mine şi, văpaie de credinţă,
Mă avânt spre noi destine de calvar sau biruinţă.
Cine sunt? În nopţi de veghe, caut să dezleg misterul:
Sboară gândul mii de leghe, ocolind pământul, cerul...
Gânduri, vise, frământare, în zadar mă-ntreb mereu
Căci răspunsul la-ntrebare-l ştie unul Dumnezeu.
Simt în orice strop de sânge altă viaţă şi chemare.
Sufletul sărman se frânge zbuciumat fără-ncetare.
Toţi strămoşii sunt în mine: mii de vieţi înverigate
În acelaşi lanţ ce ţine suflete încătuşate.
Cine sunt? În lumi de stele rătăcesc mereu pribeag
Şi în visurile mele caut un prieten drag...
Sboară gândurile mele şi se pierd în infinit...
Cine-s eu? mă-ntreb adesea, gând mistuitor şi greu:
Dintre câţi trăiesc în mine, cine sunt ştiu numai eu.
Luni
...Se rotesc fulgi de zăpadă
Şi se pierd în noaptea grea.
Luna mare stă să cadă
Peste câmpul alb de nea.
I
Cine sunt? Simt în străfunduri răzvrătire de haiduc
Hăituit mereu de poteri, rătăcind prin câmpi, năuc.
Cruntă-mi este răzbunarea, sângeroasă spada grea
Nu ştiu mila şi iertarea când mă lupt cu cineva.
Marţi
Nistrul spumegă în praguri
Vânăt, rece, nvolburat,
Se opreşte-apoi în vaduri,
Loc de veci netulburat...
II
Cine sunt? O balalaică plânge dragostea de ieri;
Suspinând dup-o rusoaică, -n vis mă pierd seri după seri.
Mi-a rămas inima frântă, peste Nistru, undeva
Numai visul mă alintă şi-mi descântă dragostea.
Miercuri
Sboară caii vultureşte,
Ceru-i boltă de topaz,
Acolo-unde-nfloreşte
Trandafirul de Şiraz.
III
Cine sunt? Prin stepa largă călăresc aripi de vânt
Soră-mi este iapa şargă: lupt mereu, petrec şi cânt.
Numai Bir Nimrud-ul ştie cine-s eu, de unde vin...
Mă desparte-o veşnicie de Ceahlăul Carpatin.
Joi
Lin adie briza mării
Duh de vis peste Bosfor:
În azurul înserării
Sângerează-un colţ de nor...
IV
Cine sunt? Pe puntea mare, sprijinit de balustradă,
Cânt pierdut în depărtare, mării dragi, o serenadă.
Stropi de spumă diamante irizează curcubee,
Vin sirene şi bachante în adâncuri să mă ieie.
Vineri
...Clocoteşte în baloane
Elixirul veşniciei
În bordeie şi saloane, toţi sunt
Robi nimicniciei...
V
Cine sunt? În eprubete se-nfiripă altă lume:
Doar formulele discrete cunosc taina fără nume.
Despre viaţă, despre moarte, nici o lacună nu am
În borcane şi retorte, eu creez Noul Adam.
Sâmbătă
...Peste dune luna plânge
Şi-n amurgul african
Nilul pare râu de sânge,
Sfinxul stâncă de mărgean...
VI Cine sunt? O dulce fată, în decor de feerie
Din ghitara fermecată lăcrimează nostalgie.
Fluiere şi tamburine plâng poveşti orientale.
Doruri noi aprinde-n mine cântul vrăjilor fatale.
Duminică
Vântul încreţeşte marea,
Spuma valul încunună
Şi-ntr-o clipă frământarea
Se preface în furtună...
VII
Cine sunt? Pe baricade flutur steagul răzvrătirii
În vârtej ridic noroade pentru ceasul izbăvirii.
Cade lutul de pe mine şi, văpaie de credinţă,
Mă avânt spre noi destine de calvar sau biruinţă.
Cine sunt? În nopţi de veghe, caut să dezleg misterul:
Sboară gândul mii de leghe, ocolind pământul, cerul...
Gânduri, vise, frământare, în zadar mă-ntreb mereu
Căci răspunsul la-ntrebare-l ştie unul Dumnezeu.
Simt în orice strop de sânge altă viaţă şi chemare.
Sufletul sărman se frânge zbuciumat fără-ncetare.
Toţi strămoşii sunt în mine: mii de vieţi înverigate
În acelaşi lanţ ce ţine suflete încătuşate.
Cine sunt? În lumi de stele rătăcesc mereu pribeag
Şi în visurile mele caut un prieten drag...
Noaptea zadarnic
m-așteaptă
Noaptea zadarnic m-aşteaptă
Albele ceasuri târzii;
Cine să cânte?
Visele-s frânte
Frunze pe drumuri pustii.
Fugar,
Hoinar,
Gândul vâsleşte spre zări...
Printre zăbrele
Caut sub stele
Drumuri ce duc nicăieri.
Noaptea zadarnic aprinde
Albe lanterne de vrăji.
Fruntea fierbinte
Tristă, mormânt e-n
Curtea cu gratii şi străji.
S-a stins,
În plâns,
Viersul acelor chemări.
Visele-s frânte...
Cine să cânte
Drumuri ce duc nicăieri...?
Albele ceasuri târzii;
Cine să cânte?
Visele-s frânte
Frunze pe drumuri pustii.
Fugar,
Hoinar,
Gândul vâsleşte spre zări...
Printre zăbrele
Caut sub stele
Drumuri ce duc nicăieri.
Noaptea zadarnic aprinde
Albe lanterne de vrăji.
Fruntea fierbinte
Tristă, mormânt e-n
Curtea cu gratii şi străji.
S-a stins,
În plâns,
Viersul acelor chemări.
Visele-s frânte...
Cine să cânte
Drumuri ce duc nicăieri...?
Ovid Densusianu,
filolog, folclorist, istoric literar si poet
Biografie Ovid Densusianu
Ovid Aron Densusianu (numele de familie pronunţat Densuşianu; n. 29 decembrie 1873, Făgăraş, d. 9 iunie 1938, Bucureşti) a fost un filolog, lingvist, folclorist, istoric literar şi poet român, membru al Academiei Române şi profesor la Universitatea din Bucureşti.
Biografie
* 1873 Se naşte la Făgăraş pe 29 decembrie, având o întreagă descendenţă de cărturari. Făcând parte din familia Densuşianu, Ovid a fost fiul lui Aron Densuşianu, poet şi critic literar, profesor de limba latină şi literatură română la Universitatea din Iaşi. Aron şi Nicolae Densuşianu, autorul cunoscutei lucrări Dacia preistorică, au fost fiii parohului din Densuş, Bizantius Densuşianu şi al Sofiei.
* 1880-1890 Clasele primare le urmează la Satul Lung (ce actualmente face parte din orașul Săcele), Făgăraş, Braşov, Iaşi.
* 1881 Se mută împreună cu familia la Iaşi, unde îşi va continua studiile la Liceul Naţional şi la Şcoala Instituţiilor Unite.
* 1890 Susţine bacalaureatul, după care se înscrie la Facultatea de Litere din Iaşi, avându-i ca profesori pe Alexandru Philippide şi A. D. Xenopol.
* 1892 Îşi ia licenţa magna cum laudae la Iaşi cu lucrările Studiu comparativ între epopeea greacă şi română şi Ilustrando Quintiliani sententia, satira tota nostra est.
* 1893 Este numit profesor la un liceu din Focşani. În perioada următoare călătoreşte la Berlin în vederea aprofundării studiilor. Publică în Revista critică-literară articole de istorie şi critică literară, precum şi lingvistică (Aliteraţiunea în limbile romanice, Rotacismul în dialectul istrian).
* 1894-1896 Îşi continuă la Paris la École des Hautes Etudes, unde va obţine titlul de diplomat cu teza La Prise de Cordres et de Sébillée, chanson de gest du XII-ème siècle, urmată de un studiu şi un glosar bine documentate.
* Studiază la Paris sub îndrumarea profesorului Gaston Paris texte medievale franceze. Îşi ia doctoratul cu un studiu filologic asupra unui text francez din secolul al XIV-lea: Der Roman de la comtesse d'Anion von Jean Maillart.
* 1897-1901 Este numit provizoriu la Catedra de istoria limbii şi literaturii române de la Universitatea din Bucureşti, unde deschide primul curs cu o lecţie despre Obiectul şi metoda filologiei. Devine titularul Catedrei de filologie romanică cu privire specială asupra limbii române, începând din 1901 până la sfârşitul vieţii sale.
* 1898 Publică Buletinul Studii de filologie română.
* 1901 Îi este publicată la Paris opera fundamentală Histoire de la langue roumaine, volumul I, Les origines, în care sunt strânse informaţii vaste asupra formării şi evoluţiei limbii române. Este ales membru corespondent al Academiei Române.
* 1905 Este distins cu Premiul Bibesco al Societăţii de Lingvistică din Paris. Înfiinţează la Bucureşti Societatea de Filologie, în cadrul căreia prezintă comunicări cu tematică lingvistică pe care le va publica mai târziu în Buletinul Societăţii Filologice.
* 1907 Împreună cu I.-A. Candrea, publică Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine (A - putea). Îl preocupă problema ortografiei limbii române, aducând la cunoştinţă Academiei părerile sale în legătură cu normelor limbii literare.
* 1913 Întemeiază Institutul de Filologie şi Folclor.
* 1914-1916 Ţine la Universitate un număr de prelegeri asupra simbolismului francez.
* 1918 Devine membru activ al Academiei Române, unde va ţine discursul de recepţie Şcoala latinistă în limba şi literatura română. Barbu Delavrancea.
* 1921-1922 Se află la Praga.
* 1923 Este ales membru de onoare al Societăţii de Etnografie.
* 1924 Devine membru al Societăţii de Lingvistică de la Paris.
* 1923-1928 Înfiinţează o nouă revistă, Grai şi suflet, publicaţie a Institutului de Filologie şi Folclor.
* 1925 Iniţiază convocarea unui Congres al filologilor români şi susţine comunicarea Vorbirea populară din puncte nouă de vedere.
* 1938 Se stinge din viaţă la 8 iunie, fiind înmormântat la cimitirul Bellu. Apare volumul II, Le seizième siècle, din Histoire de la langue roumaine.
Opera (selectiv)
* Istoria limbii române (2 volume, 1901-1938), prima mare operă de sinteză consacrată originii şi evoluţiei limbii române (până în secolul al XVI-lea inclusiv)
* Graiul din Ţara Haţegului (1915)
* Sufletul latin şi literatura nouă (2 volume, 1922)
* Viaţa păstorească în poezia noastră populară (2 volume, 1922-1923)
* Literatura română modernă (3 volume, 1929-1933)
* Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine, în colaborare cu I.-A. Candrea (1907-1914)
* Graiul nostru, împreună cu I.-A. Candrea şi Theodor Sperantia, o culegere de texte dialectale româneşti (2 volume, 1906-1907).
Aprecieri critice
Ovid Densusianu a întemeiat şi a condus revistele Viaţa nouă (1905-1925) şi Grai şi suflet (1923-1938). A studiat fenomenele de limbă în strânsă legătură cu folclorul şi etnografia. Este creatorul şcolii lingvistice de la Bucureşti. Studiile sale se remarcă prin bogăţia documentării, claritatea expunerii, prin grija pentru obiectivitatea ştiinţifică, alterată însă uneori de limitele mecaniciste ale concepţiei neogramatice căreia i-a fost ataşat. În domeniul literaturii, Densusianu a fost unul dintre promotorii curentului simbolist în România, el însuşi publicând poezii sub pseudonimul Ervin.
Afilieri
* Membru al Academiei Române
* Membru al Societăţii de texte vechi franceze
* Membru al Societăţii de Lingvistică din Paris
Ovid Aron Densusianu (numele de familie pronunţat Densuşianu; n. 29 decembrie 1873, Făgăraş, d. 9 iunie 1938, Bucureşti) a fost un filolog, lingvist, folclorist, istoric literar şi poet român, membru al Academiei Române şi profesor la Universitatea din Bucureşti.
Biografie
* 1873 Se naşte la Făgăraş pe 29 decembrie, având o întreagă descendenţă de cărturari. Făcând parte din familia Densuşianu, Ovid a fost fiul lui Aron Densuşianu, poet şi critic literar, profesor de limba latină şi literatură română la Universitatea din Iaşi. Aron şi Nicolae Densuşianu, autorul cunoscutei lucrări Dacia preistorică, au fost fiii parohului din Densuş, Bizantius Densuşianu şi al Sofiei.
* 1880-1890 Clasele primare le urmează la Satul Lung (ce actualmente face parte din orașul Săcele), Făgăraş, Braşov, Iaşi.
* 1881 Se mută împreună cu familia la Iaşi, unde îşi va continua studiile la Liceul Naţional şi la Şcoala Instituţiilor Unite.
* 1890 Susţine bacalaureatul, după care se înscrie la Facultatea de Litere din Iaşi, avându-i ca profesori pe Alexandru Philippide şi A. D. Xenopol.
* 1892 Îşi ia licenţa magna cum laudae la Iaşi cu lucrările Studiu comparativ între epopeea greacă şi română şi Ilustrando Quintiliani sententia, satira tota nostra est.
* 1893 Este numit profesor la un liceu din Focşani. În perioada următoare călătoreşte la Berlin în vederea aprofundării studiilor. Publică în Revista critică-literară articole de istorie şi critică literară, precum şi lingvistică (Aliteraţiunea în limbile romanice, Rotacismul în dialectul istrian).
* 1894-1896 Îşi continuă la Paris la École des Hautes Etudes, unde va obţine titlul de diplomat cu teza La Prise de Cordres et de Sébillée, chanson de gest du XII-ème siècle, urmată de un studiu şi un glosar bine documentate.
* Studiază la Paris sub îndrumarea profesorului Gaston Paris texte medievale franceze. Îşi ia doctoratul cu un studiu filologic asupra unui text francez din secolul al XIV-lea: Der Roman de la comtesse d'Anion von Jean Maillart.
* 1897-1901 Este numit provizoriu la Catedra de istoria limbii şi literaturii române de la Universitatea din Bucureşti, unde deschide primul curs cu o lecţie despre Obiectul şi metoda filologiei. Devine titularul Catedrei de filologie romanică cu privire specială asupra limbii române, începând din 1901 până la sfârşitul vieţii sale.
* 1898 Publică Buletinul Studii de filologie română.
* 1901 Îi este publicată la Paris opera fundamentală Histoire de la langue roumaine, volumul I, Les origines, în care sunt strânse informaţii vaste asupra formării şi evoluţiei limbii române. Este ales membru corespondent al Academiei Române.
* 1905 Este distins cu Premiul Bibesco al Societăţii de Lingvistică din Paris. Înfiinţează la Bucureşti Societatea de Filologie, în cadrul căreia prezintă comunicări cu tematică lingvistică pe care le va publica mai târziu în Buletinul Societăţii Filologice.
* 1907 Împreună cu I.-A. Candrea, publică Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine (A - putea). Îl preocupă problema ortografiei limbii române, aducând la cunoştinţă Academiei părerile sale în legătură cu normelor limbii literare.
* 1913 Întemeiază Institutul de Filologie şi Folclor.
* 1914-1916 Ţine la Universitate un număr de prelegeri asupra simbolismului francez.
* 1918 Devine membru activ al Academiei Române, unde va ţine discursul de recepţie Şcoala latinistă în limba şi literatura română. Barbu Delavrancea.
* 1921-1922 Se află la Praga.
* 1923 Este ales membru de onoare al Societăţii de Etnografie.
* 1924 Devine membru al Societăţii de Lingvistică de la Paris.
* 1923-1928 Înfiinţează o nouă revistă, Grai şi suflet, publicaţie a Institutului de Filologie şi Folclor.
* 1925 Iniţiază convocarea unui Congres al filologilor români şi susţine comunicarea Vorbirea populară din puncte nouă de vedere.
* 1938 Se stinge din viaţă la 8 iunie, fiind înmormântat la cimitirul Bellu. Apare volumul II, Le seizième siècle, din Histoire de la langue roumaine.
Opera (selectiv)
* Istoria limbii române (2 volume, 1901-1938), prima mare operă de sinteză consacrată originii şi evoluţiei limbii române (până în secolul al XVI-lea inclusiv)
* Graiul din Ţara Haţegului (1915)
* Sufletul latin şi literatura nouă (2 volume, 1922)
* Viaţa păstorească în poezia noastră populară (2 volume, 1922-1923)
* Literatura română modernă (3 volume, 1929-1933)
* Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine, în colaborare cu I.-A. Candrea (1907-1914)
* Graiul nostru, împreună cu I.-A. Candrea şi Theodor Sperantia, o culegere de texte dialectale româneşti (2 volume, 1906-1907).
Aprecieri critice
Ovid Densusianu a întemeiat şi a condus revistele Viaţa nouă (1905-1925) şi Grai şi suflet (1923-1938). A studiat fenomenele de limbă în strânsă legătură cu folclorul şi etnografia. Este creatorul şcolii lingvistice de la Bucureşti. Studiile sale se remarcă prin bogăţia documentării, claritatea expunerii, prin grija pentru obiectivitatea ştiinţifică, alterată însă uneori de limitele mecaniciste ale concepţiei neogramatice căreia i-a fost ataşat. În domeniul literaturii, Densusianu a fost unul dintre promotorii curentului simbolist în România, el însuşi publicând poezii sub pseudonimul Ervin.
Afilieri
* Membru al Academiei Române
* Membru al Societăţii de texte vechi franceze
* Membru al Societăţii de Lingvistică din Paris
Calea robilor
În valuri albe mii de focuri
Plutesc e drumul nesfârşit
Al robilor; din el se spune
Că după veacuri e ursit
Câte o stea să se desfacă
Şi, ridicându-se mai sus,
Alături de-altele să treacă
În lumea fără de apus.
O cale-a robilor se-ntinde
Şi pe pământ, dar nu de foc,
Ci de-ntuneric e convoiul
Atâtor vieţi făr' de noroc.
Şi printre ele câteodată
Se-opreşte soarta ca s-aleagă
Un suflet stea chemată poate
S-aprindă raze-n lumea-ntreagă.
Purtând povara de durere,
Măcar atât s-aveţi şi voi,
Iloţi: un gând de mângâiere,
Că şi din robi se nasc eroi.
Plutesc e drumul nesfârşit
Al robilor; din el se spune
Că după veacuri e ursit
Câte o stea să se desfacă
Şi, ridicându-se mai sus,
Alături de-altele să treacă
În lumea fără de apus.
O cale-a robilor se-ntinde
Şi pe pământ, dar nu de foc,
Ci de-ntuneric e convoiul
Atâtor vieţi făr' de noroc.
Şi printre ele câteodată
Se-opreşte soarta ca s-aleagă
Un suflet stea chemată poate
S-aprindă raze-n lumea-ntreagă.
Purtând povara de durere,
Măcar atât s-aveţi şi voi,
Iloţi: un gând de mângâiere,
Că şi din robi se nasc eroi.
Cei fără stea
Au adormit în visul pietrei,
Au adormit și i-am privit
Cum ochii lor uitase-ndată
Că mai-nainte cuprinsese -
Minune - câmpul înflorit.
Erau pribegi ce nu știu unde
Mergeau - atâtea drumuri sunt
Pe care chinul le deschide
Prin lume - și ei toți cu gesturi
Înlocuise-orice cuvânt.
Îi întâlnisem în lumină
Bolnavă de amurg, și-n urmă,
Când întâmplarea ne-apropiase,
Am mers pe lângă ei privindu-i
Cum toți tăcuți păreau o turmă.
...Pe când dormeau văzui de-odată
Cum tresări cel mai bătrân.
Se ridică, făcându-și cruce,
Și zise, zarea cercetând-o:
Fă, Doamne,-aicea să rămân!
Scorburile
Luminile ce fug de ele
Şi farmecul măreţei înfrunziri
Le chinuiesc, când ştiu că-s numai umbra
În care adăpost îşi caută
Hidoase vieţuiri.
Întunecimea lor le face totuşi
Să fie mândre că într-una
Puterea-atâtor trunchiuri ele-o sapă,
Dar de mândria lor îşi râde codrul
Când ştie că pe el nu-l risipeşte
Nici furtuna.
Şi iarna, când frunzişul
Nu le mai turbură şi nu le mai umileşte,
Mai îndrăzneţ privesc, crezându-se stăpâne,
Dar strălucirea albă a zăpezei
Le-neacă şi holbarea neagră
A lor o biruieşte.
Şi farmecul măreţei înfrunziri
Le chinuiesc, când ştiu că-s numai umbra
În care adăpost îşi caută
Hidoase vieţuiri.
Întunecimea lor le face totuşi
Să fie mândre că într-una
Puterea-atâtor trunchiuri ele-o sapă,
Dar de mândria lor îşi râde codrul
Când ştie că pe el nu-l risipeşte
Nici furtuna.
Şi iarna, când frunzişul
Nu le mai turbură şi nu le mai umileşte,
Mai îndrăzneţ privesc, crezându-se stăpâne,
Dar strălucirea albă a zăpezei
Le-neacă şi holbarea neagră
A lor o biruieşte.
Otilia Cazimir
Biografie Otilia Cazimir
Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameş, judeţul Neamţ - d. 8 iunie 1967, Iaşi) este pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu, cunoscută şi ca autoarea unor versuri pentru copii. Acest pseudonim i-a fost ales de către scriitorul Mihail Sadoveanu şi de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume după cum spune: "Daţi-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani că numele acesta, pe care totuşi l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi pe care am întâlnit-o în viaţă - fetiţa cu care am stat în bancă în clasa primară - era proastă, grasă şi buboasă...".
Era cel de-al cincilea copil al învăţătorului Gheorghe Gavrilescu. Şi-a petrecut copilăria în satul natal şi a început să scrie poezii de când era mică. A urmat cursurile liceale şi universitare la Iaşi, oraş în care şi-a petrecut întreaga viaţă. A debutat în anul 1912 în revistă "Viaţa românească", în care îşi va tipări majoritatea scrierilor. Între anii 1937-1947 a îndeplinit funcţia de inspector al teatrelor din Moldova. Părinţii îi spuneau în copilărie Luchi. Din proza sa autobiografică "A murit Luchi" aflăm că numele de Luchi dispare odată cu intrarea în şcoală, când fetiţa a crescut şi a devenit elevă. Atunci când este strigată de învăţătoare pe numele ei adevărat, fetiţa nu răspunde, pentru că pe ea toată lumea o strigă Luchi. O colegă îi explică învăţătoarei că acasă i se spune "Luchi, ca la caţei!". Mica poetă se simte ruşinată şi îşi spune în sinea ei: "Mi-e ruşine de numele meu, mi-e ruşine de mine, mi-e ruşine de tot!"
În copilărie a simţit lipsa prietenilor de joacă, după cum ea însăşi mărturiseşte: "Am fost o fetiţă tare cuminte. Toţi erau mai mari decât mine. Mă jucam singură. Mă sfiam de toţi. Uneori cântam. Alteori priveam gâzele, păsările, când se topeau zăpezile".
Otilia Cazimir iubea copiii şi a început să realizeze creaţii literare pentru ei: "Gingăşia copiilor m-a cucerit dintotdeauna. M-am apropiat de ei văzând, scriindu-le poezii vesele cu o nuanţă uşoară de ironie"... "Am început prin a spune copiilor poveşti şi, abia mai târziu, am început să scriu pentru ei. Totul se datorează pasiunii mele precoce pentru astronomie. Când eram o abia ieşită din şcoala primară, le povesteam nepoţilor mei, de care nu mă despărţeau decât câţiva ani, despre stele". La revista "Viaţa românească" l-a cunoscut pe George Topârceanu. Între ei s-a legat o strânsă prietenie şi o adevărată poveste de dragoste.
Volume de versuri
A publicat aproape 60 de volume de poezii. Din creaţia sa se detaşează câteva titluri:
Jucării,
Baba iarna intră-n sat,
Lumini şi umbre,
Fluturi de noapte,
Cântec de comoară,
Poezii,
Versuri
Proza autobiografică
Grădină cu amintiri,
Prietenii mei, scriitorii,
A murit Luchi
"Cumatra vulpe"
Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameş, judeţul Neamţ - d. 8 iunie 1967, Iaşi) este pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu, cunoscută şi ca autoarea unor versuri pentru copii. Acest pseudonim i-a fost ales de către scriitorul Mihail Sadoveanu şi de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume după cum spune: "Daţi-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani că numele acesta, pe care totuşi l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi pe care am întâlnit-o în viaţă - fetiţa cu care am stat în bancă în clasa primară - era proastă, grasă şi buboasă...".
Era cel de-al cincilea copil al învăţătorului Gheorghe Gavrilescu. Şi-a petrecut copilăria în satul natal şi a început să scrie poezii de când era mică. A urmat cursurile liceale şi universitare la Iaşi, oraş în care şi-a petrecut întreaga viaţă. A debutat în anul 1912 în revistă "Viaţa românească", în care îşi va tipări majoritatea scrierilor. Între anii 1937-1947 a îndeplinit funcţia de inspector al teatrelor din Moldova. Părinţii îi spuneau în copilărie Luchi. Din proza sa autobiografică "A murit Luchi" aflăm că numele de Luchi dispare odată cu intrarea în şcoală, când fetiţa a crescut şi a devenit elevă. Atunci când este strigată de învăţătoare pe numele ei adevărat, fetiţa nu răspunde, pentru că pe ea toată lumea o strigă Luchi. O colegă îi explică învăţătoarei că acasă i se spune "Luchi, ca la caţei!". Mica poetă se simte ruşinată şi îşi spune în sinea ei: "Mi-e ruşine de numele meu, mi-e ruşine de mine, mi-e ruşine de tot!"
În copilărie a simţit lipsa prietenilor de joacă, după cum ea însăşi mărturiseşte: "Am fost o fetiţă tare cuminte. Toţi erau mai mari decât mine. Mă jucam singură. Mă sfiam de toţi. Uneori cântam. Alteori priveam gâzele, păsările, când se topeau zăpezile".
Otilia Cazimir iubea copiii şi a început să realizeze creaţii literare pentru ei: "Gingăşia copiilor m-a cucerit dintotdeauna. M-am apropiat de ei văzând, scriindu-le poezii vesele cu o nuanţă uşoară de ironie"... "Am început prin a spune copiilor poveşti şi, abia mai târziu, am început să scriu pentru ei. Totul se datorează pasiunii mele precoce pentru astronomie. Când eram o abia ieşită din şcoala primară, le povesteam nepoţilor mei, de care nu mă despărţeau decât câţiva ani, despre stele". La revista "Viaţa românească" l-a cunoscut pe George Topârceanu. Între ei s-a legat o strânsă prietenie şi o adevărată poveste de dragoste.
Volume de versuri
A publicat aproape 60 de volume de poezii. Din creaţia sa se detaşează câteva titluri:
Jucării,
Baba iarna intră-n sat,
Lumini şi umbre,
Fluturi de noapte,
Cântec de comoară,
Poezii,
Versuri
Proza autobiografică
Grădină cu amintiri,
Prietenii mei, scriitorii,
A murit Luchi
"Cumatra vulpe"
Călăreţul
Hi, calut cu patru roate!
Calaretu-i rupt în coate,
Are-n frunte un cucui,
Dar ca dânsul altul nu-i!
L-a trântit calutu-n zloata.
Nu stiu cum s-a intamplat -
L-a trântit, asa, deodata,
Ca un cal adevarat!
Dar maicuta,
Cu varguta,
Iese-n poarta, mânioasa:
- Lasa, lasa,
Ca te-oi prinde eu acasa!...
Calaretul rupt în coate
Taie drumul de-a calare.
Chiuind în gura mare:
- Hi, calut cu patru roate!
Calaretu-i rupt în coate,
Are-n frunte un cucui,
Dar ca dânsul altul nu-i!
L-a trântit calutu-n zloata.
Nu stiu cum s-a intamplat -
L-a trântit, asa, deodata,
Ca un cal adevarat!
Dar maicuta,
Cu varguta,
Iese-n poarta, mânioasa:
- Lasa, lasa,
Ca te-oi prinde eu acasa!...
Calaretul rupt în coate
Taie drumul de-a calare.
Chiuind în gura mare:
- Hi, calut cu patru roate!
Vara
Apune soarele-n vapai
Si inserarea, ca un val,
Pe subt rachitile din deal
Se lasa-n liniste pe vai.
Coboara-ncovoiat la pod
Un biet pescar, de pe Siret,
Si-n umbra sura pier incet
Pescar, si apa, si navod.
De jos, din ceata de pe prund,
Doi pescarusi au aparut
Si-n zbor ingemanat si mut
Se duc spre baltile din fund.
Inchid pleoapele s-ascult…
De pacea larga leganat
Mi-adoarme sufletu-mpacat.
Ca un copil ce-a plans prea mult.
Si inserarea, ca un val,
Pe subt rachitile din deal
Se lasa-n liniste pe vai.
Coboara-ncovoiat la pod
Un biet pescar, de pe Siret,
Si-n umbra sura pier incet
Pescar, si apa, si navod.
De jos, din ceata de pe prund,
Doi pescarusi au aparut
Si-n zbor ingemanat si mut
Se duc spre baltile din fund.
Inchid pleoapele s-ascult…
De pacea larga leganat
Mi-adoarme sufletu-mpacat.
Ca un copil ce-a plans prea mult.
Înserare
Un deal cosit … Şi pe şoseaua prinsă
De coasta lui, un car dispare-n fund.
Şi sună drumul ca o dobă-ntinsă
Pe care-ai aruncat, cu pumnii, prund.
Prin nori, apusu-mprăştie uşor
Un vag reflex rătăcitor …
Şi-ncet,
Pe ochii vineţi şi-mpietriţi ai zării,
Se lasă moi pleoapele-nserării.
De coasta lui, un car dispare-n fund.
Şi sună drumul ca o dobă-ntinsă
Pe care-ai aruncat, cu pumnii, prund.
Prin nori, apusu-mprăştie uşor
Un vag reflex rătăcitor …
Şi-ncet,
Pe ochii vineţi şi-mpietriţi ai zării,
Se lasă moi pleoapele-nserării.
Sunt Radical - Adrian Păunescu (1 august 1988)
La despartire - Adrian Paunescu
Avem timp - Octavian Paler
TEATRU/FILM 8 Iunie
Cu Radu Muntean, regizor
Biografie Radu Muntean
Regizorul
si scenaristul Radu Muntean s-a născut la 08 iunie 1971, in București.
In
1994 a absolvit Academia de Teatru si Film din București, secția Regie Film. A
debutat cu filme documentare, realizate inca din perioada studenției, ca Si ei
sunt ai noștri (1992), pentru care a obținut in același an premiul I la
Festivalul Național de Film de la Costinești. In 1994 regiza documentarul
Lindenfeld si obținea premiul al 2-lea la Festivalul de Film de la Sibiu,
premiul special al juriului si premiul special al Fundației Soros la Festivalul
de Film Dakino, premiul UCIN, era selectat in 18 festivaluri internaționale de
film.
Debuta
cu filme artistice in același an, cu pelicula Ea, pentru care obținea premiul
special la Festivalul de Film Up and Coming de la Hanovra,Germania. Următorul
film, Tragica poveste de dragoste a celor doi (1996), câștiga din nou primul
loc la Festivalul de Film de la Costinești, premiul special la Festivalul de
Film de la Hanovra.
Documentarul
Viata e in altă parte (1996) obținea Premiul Special la Festivalul Video Art de
la Locarno, Elveția.
In
anul 2002 regiza si scria scenariul primului său lung metraj, Furia, răsplătit
cu premiul UCIN pentru cel mai bun debut. Filmul a participat la festivaluri
internaționale de film in Montpellier (Franta), Mannheim (Germania), Salonic
(Grecia), Sofia (Bulgaria), Palic (Serbia).
A
urmat în anul 2006 Hârtia va fi albastră, cu premiul pentru Cel mai bun film la
Festivalul International Eurasia din Antalya, mențiune specială a juriului la
Sarajevo, premiul special al juriului la Festivalul Filmului Francofon de la
Namur, Belgia. Boogie, film realizat in anul 2008, participa la Festivalul de
la Cannes. Cel mai recent lung metraj regizat de Radu Muntean este Marți după
Crăciun, cu scenariul scris in colaborare cu Razvan Radulescu si Alexandru
Baciu, prezentat la Festivalul de la Cannes.
Radu
Muntean a regizat si spoturi publicitate, a predat la Facultatea de Regie Film
din cadrul Universitatii Media din București.
·
Cinemaguerilla (2009)
·
La nouvelle vague du cinema roumain /
Noul val din filmul românesc (2008) - el însuşi
·
Umanitara (2015)
·
Un etaj mai jos (2015) Trailer
·
Vorbitor (2011)
·
Marți, după Crăciun (2010) Trailer
·
Hârtia va fi albastră (2006) Trailer
·
Furia (2002)
·
Viata e in alta parte (1996)
·
Ea (1994)
·
Lindenfeld (1994)
·
Si ei sunt ai nostri (1992)
Filmografie - scenarist
·
Un etaj mai jos (2015) Trailer
·
Vorbitor (2011)
·
Marți, după Crăciun (2010) Trailer
·
Hârtia va fi albastră (2006) Trailer
·
Furia (2002)
Filmografie - director producţie
MARȚI, DUPĂ CRĂCIUN (2010) [Dramă, De dragoste]:
Cu actorul Adrian Pintea
Biografie
Adrian Pintea
Adrian
Pintea s-a nascut la 9 octombrie 1954, in localitatea Beius, judetul Bihor,
fiul unui medic renumit din Cluj. Tatal a murit inainte de nasterea actorului
si mama s-a recasatorit cu George Pintea, fost aghiotant al lui Ion
Antonescu.
Cariera:
A copilarit la Beius si Oradea. Era un copil fragil, sensibil si frumos. Scria versuri si proza, desena si iubea animalele, indeosebi caii. In clasa a saptea primea premiul pentru poezie din partea unei reviste pentru liceeni din Oradea. Atunci a recitat pentru intaia oara in public o poezie, "Invitatie la vals", si a impresionat profund publicul. Canta la chitara si iubea rock-ul.
A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti, sectia actorie, promotia 1979 si Universitatea Nationala de Arta Teatrala si C
Cariera:
A copilarit la Beius si Oradea. Era un copil fragil, sensibil si frumos. Scria versuri si proza, desena si iubea animalele, indeosebi caii. In clasa a saptea primea premiul pentru poezie din partea unei reviste pentru liceeni din Oradea. Atunci a recitat pentru intaia oara in public o poezie, "Invitatie la vals", si a impresionat profund publicul. Canta la chitara si iubea rock-ul.
A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti, sectia actorie, promotia 1979 si Universitatea Nationala de Arta Teatrala si C
inematografica "I.L. Caragiale",
sectia regie film, promotia 2004.
A predat actoria din 1990. Din 2002 avea titlul de Doctor in domeniul Teatru. Lucrarea de doctorat: "Hamlet sau actorul lucid".
A debutat in teatru in 1977 cu "Oedip salvat" de Radu Stanca. A sustinut roluri la Teatrul Bulandra, la Teatrul National din Bucuresti, la Teatrul Nottara, Teatrul Romano American, Teatrul National din Craiova, Compania Teatrala "777", etc.
Primul film : "Iancu Jianu", rolul principal, regia lui Dinu Cocea. A urmat rolul Zeno, din serialul Tv "Lumini şi umbre".
A jucat Romeo si Hamlet in teatru, Iorgovan in filmul "Pădureanca", Teroristul Goran din "Diplomatic Siege", Trimark Production USA, Doctorul in productia britanica "Nostradamus", la rolul din "Tinereţe fără tinereţe", pe care i l-a incredinţat, in 2006, Francis Ford Coppola. Ultimul rol: un bolnav incurabil in telenovela "Daria, iubirea mea".
A fost regizorul spectacolelor de teatru "Cei drepti" de Albert Camus, 1998; "Demonii" dupa F.M. Dostoievski, 1996; "Romeo si Julieta" de William Shakespeare, 1993-94; "Comedia erorilor" de William Shakespeare, 1991-92 , „Thomas A. Becket”,1999 la Teatrul Bulandra, „Orfeu in infern”, 1995, la Teatrul Romano-American, "Jesus Christ Superstar" de Andrew Lloyd Webber si Tim Rice, 2006.
A scris versuri cu sensibilitate si profunzime deosebite.
Multe femei s-au indragostit de actorul frumos si charismatic Adrian Pintea. A fost casatorit cu arhitecta Silvia Mihaela Oostven , cu Laura Jianu, studenta lui si din anul 2000, cu doctorita si bioenergotera-peuta Lavinia Tatomir.
Era Cavaler al Templului si avea functia de Mare Gardian al Marelui Priorat Magistral al Romaniei.
A predat actoria din 1990. Din 2002 avea titlul de Doctor in domeniul Teatru. Lucrarea de doctorat: "Hamlet sau actorul lucid".
A debutat in teatru in 1977 cu "Oedip salvat" de Radu Stanca. A sustinut roluri la Teatrul Bulandra, la Teatrul National din Bucuresti, la Teatrul Nottara, Teatrul Romano American, Teatrul National din Craiova, Compania Teatrala "777", etc.
Primul film : "Iancu Jianu", rolul principal, regia lui Dinu Cocea. A urmat rolul Zeno, din serialul Tv "Lumini şi umbre".
A jucat Romeo si Hamlet in teatru, Iorgovan in filmul "Pădureanca", Teroristul Goran din "Diplomatic Siege", Trimark Production USA, Doctorul in productia britanica "Nostradamus", la rolul din "Tinereţe fără tinereţe", pe care i l-a incredinţat, in 2006, Francis Ford Coppola. Ultimul rol: un bolnav incurabil in telenovela "Daria, iubirea mea".
A fost regizorul spectacolelor de teatru "Cei drepti" de Albert Camus, 1998; "Demonii" dupa F.M. Dostoievski, 1996; "Romeo si Julieta" de William Shakespeare, 1993-94; "Comedia erorilor" de William Shakespeare, 1991-92 , „Thomas A. Becket”,1999 la Teatrul Bulandra, „Orfeu in infern”, 1995, la Teatrul Romano-American, "Jesus Christ Superstar" de Andrew Lloyd Webber si Tim Rice, 2006.
A scris versuri cu sensibilitate si profunzime deosebite.
Multe femei s-au indragostit de actorul frumos si charismatic Adrian Pintea. A fost casatorit cu arhitecta Silvia Mihaela Oostven , cu Laura Jianu, studenta lui si din anul 2000, cu doctorita si bioenergotera-peuta Lavinia Tatomir.
Era Cavaler al Templului si avea functia de Mare Gardian al Marelui Priorat Magistral al Romaniei.
Iancu Jianu Zapciul 1980 Film romanesc:
Iancu Jianu Haiducul:
Pădureanca (1986):
Pygmalion - George Bernard Shaw 1956
Gervaise - Emile Zola 1990
GÂNDURI PESTE TIMP 8 Iunie
Ovid Densusianu - Citate:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu