VĂ INVIT SĂ LECTURAȚI, SĂ VIZIONAȚI ȘI SĂ AUDIAȚI ACESTE MATERIALE SELECȚIONATE CU GRIJĂ PENTRU 24 IUNIE 2018!

Să începem cu:

I will remember - SERGEY GRISCHUK

ISTORIE PE ZILE 24 Iunie

Evenimente

· 109: Împăratul roman Traian inaugurează Aqua Traiana, un apeduct prin carea apa din Lacul Bracciano aflat la 40 km nord-vest era adusa la Roma.

· 474: Iulius Nepos il forteaza pe uzurpatorul Glicerius sa abdice de pe tron si se proclama imparat al Imperiului Roman de Apus. Iulius Nepos (430 480) era fiul împăratului bizantin Leon I si a fost împărat roman între anii 474-475. La început a domnit peste tot Imperiul Roman, dar a fost deposedat de tron și a rămas doar la conducerea Dalmatiei. Unii istorici il considera pe Nepos ultimul imparat al Imperiului Roman de Apus, in timp ce altii considera sfarsitul acestui imperiu in anul 476, odata cu detronarea imparatului Romulus Augustulus de către Odoacru, căpetenia herulilor (un neam germanic din uniunea de triburi a gotilor).

· 637: Are loc bătălia de la Moira dîntre armata regelui Irlandei Domnall al II-lea şi cea a regelui Congal al Ulsterului sustinut de aliatul sau Domnall Brecc al Dalriadei. Este considerata cea mai mare batalie din istoria Irlandei. Bătălia s-a purtat in apropierea satului de Moira si a dus la moartea lui Congal şi retragerea lui Domnall Brecc.

· 843 - Vikingii distrug orasul Nantes.

· 972: Se desfasoara Bătălia de la Cedynia. Este cea mai veche bătălie menționata în documentele referitoare la istoriaPoloniei si este consemnata in Cronicile lui Gallus Anonymus in „Gesta principum Polonorum” și in „Chronicon Merseburg” a lui Thietmar. Polonezii, condusi de Mieszko I și fratele său Czcibor, au zdrobit armata lui OdoI, (c 930 -13 martie 993), margraful Marcii saxone de Est a Sfântului Imperiu Romano – German (din 965 până la moartea sa). Această victorie a permis Poloniei să-si asigure granița de vest. După al doilea război mondial, un monument de comemorare a bătăliei a fost ridicat în orasul Cedynia. Bătălia de la Cedynia este comemorata si la în Mormântul Ostașului Necunoscut, din Varșovia, prin inscripția „Cedynia 24 VI 972„.

· 1128: Are loc Bătălia de la São Mamede, in apropiere de de Guimarães, intre o armata condusa de Alfonso I si cea condusa de mama sa Tereza de León și iubitul ei Fernando Pérez de Traba. După această bătălie, viitorul rege Alfonso I isi ia titlul de „Print de Portugalia”, primul pas spre independența oficiala a tarii, care va fi implinitaîn 1139, după bătălia de la Ourique.

· 1314: Batalia de la Bannockburn se incheie cu o victorie decisiva a fortelor scotiene conduse de Robert the Bruce impotriva celor engleze. Regele Eduard al II-lea al Angliei avea o armata de circa 20.000-25.000 de soldați, de două ori mai mare decat cea a lui Robert Bruce si a fost cu greu salvat în iureșul bătăliei de către câțiva cavaleri credincioși, fiind dus la castelul Dunbar și de aici, cu o corabie, la Londra. În urma lui au rămas pe câmpul de luptă aproape zece mii de morți, mai puțin de o mie fiind scoțieni, restul englezi. Anglia a recunoscut independenta Scotiei in 1328, prin Tratatul de la Edinbourgh – Northampton.

· 1322 - evreii sunt expulzaţi din Franţa pentru a 3-a oara.

· 1340: Bătălia de la Sluys. A fost o importantă bătălie navală a Războiului de 100 de ani, care a asigurat Angliei și aliaților săi supremația navală asupra Franței și controlul asupra Canalului Mânecii. Pierderile francezilor au fost aproximativ 16 – 20.000 de oameni, fiind ucis în luptă însăși comandantul francez Quiéret. Ca urmare a bătăliei englezii și-au asigurat superioritatea pe mare si în același timp, i-au privat pe francezi de posibilitatea de a debarca în Anglia. Cu privire la această bătălie britanicii glumeau spunand ca „Dacă Dumnezeu le–ar fi dat peștilor posibilitatea de a vorbi, ei ar fi vorbit în franceză, fiindcă au mâncat o mulțime de francezi”.

· 1441: A fost fondat Colegiul Eton - școală publică pentru băieți, localizată în Anglia

· 1497: John Cabot declară Canada de Est drept proprietate a Angliei. Marinarul venetian Giovanni Caboto (sau John Cabot), descoperă Canada. La cinci ani după călătoria triumfătoare a lui Cristofor Columb, el l-a convins pe regele Angliei sa-i finanteze o expediţie maritimă. Nava sa de 50 de tone, Matthew, avand un echipaj de 18 marinari printre care si fiul sau Sebastian, pleaca din portul englez Bristol pe 2 mai, traversează Oceanul Atlantic si descoperă insulele Cape Breton şi Terra Nova, de la gura de varsare a raului St Lawrence din Canada de azi. Cabot și membrii expediției au fost primii europeni care au pășit în America de Nord, după călătoriile desfășurate cu jumătate de mileniu în urmă de vikingii lui Leif Ericson (circa 1003).

· 1509: Henry VIII este încoronat ca Rege al Angliei

· 1540 – Henric al VIII-lea divorţeaza de a 4-a sa soţie, Anne de Cleves.

· 1571: Spaniolul Miguel Lopez de Legazpi fondeaza orasul Manila, actuala capitala a Republicii Filippine.

· 1610: Preotul Jessé Fléché il boteaza pe Membertou primul autohton din America de Nord crestinat impreuna cu 21 de membri ai familiei sale. Membertou a fost ”sagamo” (Seful) unui trib de indieni Micmac care traia in apropierea actualului Port-Royal, in Noua Scotie. A luat numele de « Henri », in onoarea regelui Frantei, Henric al IV-lea.

· 1610 - Bătălia de la Klushino: regele Sigismund al II-lea invinge Rusia si Suedia.

· 1622: Batalia pentru Macao: Portughezii, in inferioritate numerica si fara fortificatii adecvate, au reuşit să-i respingă pe olandezii care inccercau sa preia controlul acestei colonii aflate pe coasta de sud-est a Chinei.

· 1711: Petru I, țarul Rusiei, sosește la Iași, unde se întâlnește cu domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir. Intai intrase in Moldova pe la Tutora un corp de oaste rusesc condus de generalul Seremetev, cu 4000 de soldati. La 13 aprilie 1711, Dumitrascu Voda ( Dimitrie Cantemir), semnase cu tarul Petru al Rusiei un tratat formal, in care se prevedea si ajutorul militar pe care-l ofera Rusia, precum si contributia Moldovei cu oaste si hrana. Efectiv, tarul Petru si Dimitrie Cantemir au stat in Iasi 10 zile zile, dupa care au plecat in zona luptelor pe Prut. Ion Neculce, care era la acea vreme hatman (comandantul oastei moldovene), a descris in amanunt ospetele stropite din plin cu vin de Cotnari si sampanie frantuzeasca, tarul fiind cunoscut ca un mare iubitor de bauturi. De altfel, oastea rusa si moldoveneasca era deja la Tutora si se pregateau de lupta, facand lucrari de fortificatii ..” atunce sau facut trei obuze” spune Neculce, ..”in gura Jijiei” langa Stanilesti. In aceste “obuze”, de fapt niste redute pentru artilerie si infanterie era concentrata oastea. In luptele cu turcii, oastea moldo rusa a fost nevoita sa ceara pace, iar in urma Pacii de la Vadul Huşilor (12/23 iulie 1711), i se permitea ţarului să se retragă din Moldova cu toată oastea şi cu armele. Dimitrie Cantemir renunta la domnie si a fost lăsat să plece în Rusia, unde a trăit până la sfârşitul vieţii. Pe 16 iulie Tarul Petru si Dimitrie Cantemir cu intreaga curte, incusiv Ion Neculce, parasesc zona si pleaca pe Prut in sus, inspre Polonia si Rusia. La 24 iunie 1711, Petru I sosea în capitala Moldovei. Era prima vizită a unui ţar rus pe pământ românesc. Cu două luni înainte, se încheiase Tratatul de alianţă de la Luck, prin care Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, se angaja să sprijine militar pe ţar contra Imperiului otoman. În bătălia de la Stănileşti (iulie 1711) însă, cei doi aliaţi erau înfrânţi şi Cantemir începea lunga pribegie, fără de întoarcere, în Rusia. În lucrarea Histoire des relations russo-roumaines (Istoria relaţiilor ruso-române), apărută în 1917, Nicolae Iorga descrie astfel vizita ţarului. Ţarul s-a dus de îndată la palat, unde, puţin mai târziu, prinţesa Casandra, fiica lui Şerban Cantacuzino [şi soţia lui Cantemir] a făcut onorurile apartamentelor sale pentru Caterina, însoţitoarea lui Petru. El a vizitat baia turcească, o clădire veche ce data de la sfârşitul secolului al XVI-lea. La întoarcere, l-a găsit pe Cantemir la piciorul scării. Primind din partea lui sărutarea mâinii, nu s-a mărginit doar să îl sărute pe frunte şi i-a arătat printr-un singur gest puterea lui politică şi personală, ridicându-l în aer cu o singură mână.

· 1793 - A fost adoptată prima Constituţie republicană a Franţei.

· 1812: Avangarda trupelor franceze ale lui Napoleon Bonaparte atacă Imperiul Rus, forțând râul Niemen. La campanie au participat peste 600.000 de soldati si se va transforma intr-un dezastru pentru armata franceza, odata cu venirea iernii. La 30 decembrie armata lui Napoleon, redusa la 50 000 de oameni se va retrage trecand in sens invers raul Niemen, (azi Kaunas, Lituania). La momentul invaziei întreaga Europă era la picioarele lui Napoleon I și singura putere continentală care îi stătea în cale era Rusia. Chiar dacă armatele țarului Alexandru I, opun rezistență, numeroasa armată napoleoniană avansează rapid ocupînd localitate după localitate, pînă și Moscova (14 septembrie 1812). Totuși armata rusă, retrasă anteror din luptă, sub conducerea generalului Kutuzov atacă puternic armata franceză pe 18 octombrie 1812. Lipsa proviziilor și venirea iernii îl impun pe Napoleon să se retragă pentru iarnă la Smolensk, dar nu ajunge acolo drumul fiind-ui blocat. Practic toată cavaleria franceză piere de foame din lipsa furajelor, fapt care l-a făcut pe Napoleon să abandoneze și artileria. Condițiile vitrige ale Rusiei au învins cea mai mare armată a Europei și au silit-o să se retragă. Eșecul Campaniei din Rusia a constituit începutul sfărșitului lui Napoleon. Napoleon Bonaparte (în franceză: Napoléon Bonaparte; n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica – d. 5 mai 1821, în insula Sfânta Elena), cunoscut mai târziu ca Napoleon I şi iniţial ca Napoleone di Buonaparte, a fost un lider politic şi militar al Franţei, ale cărui acţiuni au influenţat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.

· 1821: Se desfasoara batalia de la Carabobo intre trupele coloniale spaniole si revolutionarii condusi de Simon Bolivar. Venezuela obţine independenţa faţă de Spania.

· 1851 - A aparut ultimul numar al periodicului “Foae sateasca a Printipatului Moldovii”; s-a editat, la Iasi, din 2.02.1839 sub conducerea lui Gheorghe Asachi.

· 1859: Se desfasoara in nordul Italiei bătălia de la Solferino (Bătălia de la trei suverani): Sardinia şi Franţa înfrâng Austria

· 1862 - S-a format un guvern condus de Nicolae Kretzulescu.

· 1884 - John Lynch primul negru ales preşedinte al Convenţiei republicane.

· 1901 - Prima expozitie de pictura a spaniolului Pablo Picasso, la Paris.

· 1910: Japonia invadează Coreea

· 1918: A fost inaugurată prima cursă poștală, pe calea aerului, între Montreal și Toronto

· 1926 - S-a inaugurat prima linie aeriană civilă, pe ruta Bucureşti-Galaţi.

· 1927: In Romania a luat naştere Legiunea Arhanghelului Mihail din initiativa lui Corneliu Zelea Codreanu, a lui Ion I. Mota, Ilie Garneata, Corneliu Georgescu si Radu Mironovici. Ulterior, din legiune a aparut organizatia de extrema dreapta Garda de Fier.

· 1931 - URSS si Afganistan semneaza Tratatul de neutralitate.

· 1941: Al doilea război mondial: 2.000 prizonieri polonezi sunt evacuați din închisoarea Wilejka de către mai multe sute de colaboratori și de NKVD. Prizonierii sunt împușcați și trași în baionetă de către escortele lor și atacați apoi de către avioanele germane. Aproximativ 547 de prizonieri lipsesc cinci zile mai târziu.

· 1941 - Ruperea relaţiilor dintre România şi U.R.S.S.

· 1945: S-au desfăşurat, la Bucureşti, lucrările primului Congres general al Frontului Plugarilor. Petru Groza a fost reales preşedinte.

· 1947 - Guvernul Statelor Unite ale Americii a trimis guvernului Petru Groza o notă în care îşi exprima îngrijorarea faţă de "arestarea arbitrară fără mandat de arestare sau acuzare a sute de membri ai opoziţiei, cât şi a altora care nu fac parte din partidele opoziţioniste".

· 1948: Blocada Berlinului; reforma monetară, ce urma să introducă o singură monedă pentru cele trei zone occidentale de ocupație, a provocat blocada totală asupra Berlinului de Vest de către sovietici care au întrerupt complet comunicațiile cu zona occidentală pe uscat și pe apă; de la 26 iunie 1948, pentru aprovizionarea orașului, a început să funcționeze un „pod aerian" american; blocada a fost ridicată la 11 mai 1949

· 1968 - Marea Adunare Nationala adopta Legea privind controlul provenientei unor bunuri ale persoanelor fizice dobandite in mod ilicit, considerata o masura de combatere a coruptiei si abuzurilor si de asanare a moralitatii publice.

· 1981 - S-a produs miracolul crestin de la Medjugorie, Hertegovina; au fost semnalate aparitii ale Fecioarei Maria.

· 1983: Yasser Arafat este expulzat din Damasc, Siria

· 1983: Prima femeie americana astronaut, Sally Ride, a revenit pe pamant.

· 1991: Parlamentul României a declarat nul Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939

· 1994 - Rusia şi Uniunea Europeană au încheiat Acordul de parteneriat şi cooperare.

· 1995: Alpiniștii Constantin Lăcătușu și Sorin Daciu escaladează culmea Batian (5.199 m) din Kenya, iar la 4 februarierealizează cea de-a doua ascensiune românească pe vârful Kibo (5.895 m) din masivul Kilimanjaro din Africa.

· 1995: A fost adoptată, la Roma, Convenția privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal (a intrat în vigoare la 22 iulie 1998; România a depus instrumentele de ratificare la 21 ianuarie 1998)

· 1999: Credit Bank a fost declarata, de catre instanta judecatoreasca, in incetare de plati, dupa trei ani de procese cu Banca Nationala a Romaniei, prin care a contestat decizia.

· 1999: Chitara cu care Eric Clapton a înregistrat Layla a fost vândută pentru 497.500 dolari

· 2004: În statul american New York, este declarată neconstituţională pedeapsa capitală.

· 2005: In Iran, Mahmoud Ahmadinejad castiga alegerile prezidentiale, obtinand 61% din voturile exprimate de cei 22 de milioane de alegatori prezenti la scrutin, in confruntarea cu fostul presedinte Hasemi Rafsandjani.

· 2007 - Gordon Brown a fost desemnal oficial noul lider al Partidului Laburist din Marea Britanie.

Nașteri

· 1322 - Johanna, ducesă de Brabant / Limburg.

· 1343 - Jeanne de VALOIS, Regina de Navarra (m. 1373).

· 1386 - Giovanni da Capistrano, sfânt italian (m. 1456).

· 1400: Johann Gutenberg, inventator german al tiparului cu litere mobile din metal (d. 1468)

· 1485 - Johannes Bugenhagen, reformator german (m. 1558).

· 1542 - Sf Ioan al Crucii [Juan de la Cruz], mistic şi poet spaniol (m. 1591).

· 1700: Inocențiu Micu-Klein, iluminist român, episcop al Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică) din Transilvania, militant pentru drepturile românilor ardeleni (d. 1768)

· 1704 - Jean-Baptiste de Boyer, Marchizule d'Argens, scriitor francez (m. 1771).

· 1795 - Ernst Heinrich Weber, anatomist şi fiziolog german (m. 1878).

· 1797 - John Hughes, arhiepiscop, a fondat Universitatea Fordham din Bronx.

· 1818: Ion Ionescu de la Brad, agronom și economist, întemeietorul școlii românești de agronomie, membru al Academiei Române; a organizat primul serviciu de statistică din Moldova (d. 1891)

· 1825 - Marea Ducesa Alexandra Nikolaevna a Rusiei (d. 1844).

· 1848 - Brooks Adams, filosof american (Theory of Social Revolutions).

· 1852 - Victor Adler, ministrul de Externe al Austriei (1918).

· 1854: Konstantin Jireček, politician, diplomat și istoric ceh

· 1860: Mercedes d'Orléans, prima soție a regelui Alfonso al XII-lea al Spaniei (d. 1878)

· 1883: Victor Hess, fizician austriac (d. 1964)

· 1886: Ion Gigurtu, inginer și politician român (d. 1959)

· 1911: Ernesto Sabato, scriitor argentinian

· 1927 - Ileana Predescu, actrita a Teatrului Bulandra din Bucuresti pe a carui scena a intruchipat personaje memorabile: Ofelia din “Hamlet”, Cleopatra din “Cezar si Cleopatra”, Anfisa din “Trei surori ” ( m. 12.12.1996).

· 1927: Ion Pavalache, dirijor român (d. 2007)

· 1927: Martin Lewis Perl, fizician American

· 1930: Claude Chabrol, regizor francez

· 1939: Sânziana Pop, prozatoare română

· 1942 - S-a născut Mick Fleetwood, baterist britanic (John Mayall's Bluesbreakers, Fleetwood Mac).

· 1944 - S-a născut Jeff Beck, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Yardbirds, Jeff Beck Group, Beck, Bogart & Appice).

· 1944 - S-a născut Arthur Brown, vocalist şi compozitor britanic (The Crazy World Of Arthur Brown).

· 1944 - S-a născut Charlie Whitney, chitarist britanic (Family, Streetwalkers, Rhead Brothers, Roger Chapman, Axis Point).

· 1944 - S-a născut Chris Wood, flautist, saxofonist, pianist şi vocalist britanic (Traffic, Ginger Baker's Air Force).

· 1945: Bujor Voinea, poet roman

· 1947 - Dinu Flamand, poet si critic literar, traducator (volume de poezie: “Viata de proba”, “Migratia pietrelor”).

· 1948 - S-a născut Patrick Moraz, clăpar elveţian (Mainhorse, Refugee, Yes, Moody Blues).

· 1949: John Illsley, basist britanic (Dire Straits)

· 1957 - S-a născut Astro (Terence Wilson), trompetist britanic (UB 40).

· 1957 - Ilie Barbulescu, fost fotbalist international; component al echipei “Steaua”, castigatoare a Cupei Campionilor Europeni in 1986 la Sevilla.

· 1959: Tania Filip, actriță română

· 1959 - S-a născut Andrew McClusky, clăpar, vocalist, basist, chitarist şi compozitor britanic (Orchestral Manoeuvres In The Dark).

· 1961 - S-a născut Curt Smith, vocalist, basist şi compozitor britanic (Tears For Fears).

· 1970 - S-a născut Glenn Allan Medeiros, cântăreţ american.

· 1975: Nouria Nouri, actriță română

· 1980 - Ruxandra Novac, poeta (“Ecograffiti”).

· 1982: Rafał Grzelak, fotbalist polonez

· 1987: Lionel Messi, fotbalist argentinian

Decese

· 238: A murit imparatul roman Maximinus Thrax; (n. 173). Maximinus Thrax ( 173-238), cunoscut si sub numele de Maximin I, a fost impărat roman din anul 235, pana in anul mortii sale - 238 . Potrivit Historia Augusta, Maximinus s-a născut în Tracia sau Moesia. Jordanes în lucrarea sa Getica relateaza ca a fost deosebit de iubit de geţi (daci) si ca în plus, ca el ar fi fost ‘ unul din ei “A murit la Aquileia în timp ce încerca să inabuse o revoltă senatorială.

· 1398: A murit Împăratul Hongwu, fondatorul dinastiei Ming din China; (n. 1328).

· 1519: A murit Lucrezia Borgia, ducesa de Ferrara (n. 1480).

· 1768: Maria Leszczyńska, soția regelui Ludovic al XV-lea al Franței (n. 1703)

· 1915: Matilda Coxe Evans, etnolog american (n. 1849)

· 1987 - A murit poetul si eseistul Virgil Teodorescu, membru corespondent al Academiei Romane; a fost presedinte al Uniunii Scriitorilor; impreuna cu Gellu Naum, Paul Paun, Gherasim Luca si D. Trost a alcatuit “Grupul suprarealist roman” (volume: “Drepturi si datorii”, “Un ocean cu licheni”) (n. 15.06.1909).

· 1988: Mihai Beniuc, poet, prozator și psiholog român, membru al Academiei Române (romane: “Pe muche de cuţit”, “Explozie înăbuşită”) (n. 1907)

· 2002 - A murit Pierre Werner, om politic, una din cele mai importante personalităţi juridice, economico–financiare şi ştiinţifice din ţara sa, iniţiator al Integrării Monetare Europene, autor al „Planului Werner”, concretizat în introducerea monedei EURO; în 1993 a fost ales membru de onoare al Academiei Române; din 25.06.2002, Centrul de Studii şi Documentare România–Luxemburg din Bucureşti, al cărui preşedinte de onoare a fost din 1993, îi poartă numele (n.29.12.1913).

· 2009: Matei Călinescu, critic și teoretician literar român, stabilit în Statele Unite al Americii (1973) (n. 1934).

· 2014: Eli Wallach, actor american (n. 1915)

· 2014: Ramón José Velásquez, președinte al Venezuelei (n. 1916)

· 2015: David Rockefeller, mason american (n. 1915)

Sărbători

· În calendarul ortodox: Nașterea Sf Proroc Ioan Botezătorul (Sânzienele sau Drăgaica); Aducerea Moaștelor Sf M Mc Ioan cel Nou de la Suceava; Sf Ier Niceta de Remesiana – Dezlegare la pește; Duminica a 4-a după Rusalii (Vindecarea slugii sutașului)

· În calendarul romano-catolic: Nașterea Sf. Ioan Botezătorul

· Sânzienele (Drăgaica) – este una dintre cele mai cunoscute serbări câmpenești, Drăgaica fiind o zeiță agrară, protectoare a holdelor semănate și a femeilor măritate (România)

· Ziua națională a Republicii Malta. Aniversarea Zilei Sf. Ioan Botezătorul, patronul Ordinului Ioanit.

RELIGIE ORTODOXĂ 24 Iunie

(+) Nașterea Sf Pr Ioan Botezătorul (Sânzienele – Drăgaica)

+ Aducerea moaștelor Sf M Mc Ioan cel Nou de la Suceava

+ Sf Ier Niceta de Remesiana (Dezlegare la peșteÎ

Duminica a 4-a după Rusalii (Vindecarea slugii sutașului)

In ziua de 24 iunie a fiecarui an bisericesc, Biserica Ortodoxa face pomenirea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, cunoscuta in popor si cu denumirea de Dragaica sau Sanziene.

Biserica Ortodoxa serbeaza de obicei ziua mortii sfintilor, ca ziua lor de nastere. Numai Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul fac exceptie de la aceasta regula; ei au privilegiul de a li se sarbatori atat zamislirea (23 septembrie, 9 decembrie) si nasterea (8 septembrie, 24 iunie), cat si alte evenimente din viata lor (ca Bunavestire, Aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul).

Sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul are un temei biblic, pentru ca evenimentul amintit este consemnat de Sfantul Evanghelist Luca cu amanunte in Evanghelia Sa. Nasterea aceasta a avut loc cu sase luni inainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sarbatoarea apare atestata documentar in secolele IV-V, cand se fixeaza definitiv si data Craciunului.

Sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, la 24 iunie, se pare ca a fost instituita dupa unii cercetatori, spre a inlocui sarbatorile pagane, cu caracter agricol sau naturist, din epoca solstitiului de vara (22-23 iunie).

Dragaica, Sanzienele in traditia populara

In calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscuta sub denumirea de Sanziene sau Dragaica.

Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeita silvestra. Sanzienele erau considerate, inca din vremea lui Cantemir, ca reprezentari fitomorfe (Florile de Sanziene) si divinitati antropomorfe. In credinta populara, Sanzienele erau considerate a fi niste femei frumoase, niste adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om.

Nu este exclus ca in vremuri indepartate populatia din munti sa se fi intalnit la momentele solstitiale (Sanzienele) sau echinoctiale pentru a savarsi ritualuri inchinate Soarelui. Megalitii din Muntii Calimani, pe care s-au descoperit insemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi marturii in acest sens.

Conform traditiei, Sanzienele plutesc in aer sau umbla pe pamant in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si danseaza, impart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile casatorite, inmultesc animalele si pasarile, umplu de leac si miros florile si tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor.

In ajunul sau in ziua de Sanziene se intalneau practici si obiceiuri de divinatie, de aflare a ursitei si a norocului in gospodarie.

In dimineata de Sanziene inainte de rasaritul soarelui oamenii strangeau buchete de Sanziene pe care le impleteau in coronite si le arucau pe acoperisul caselor. Se considera ca omul va trai mult in cazul in care coronita ramanea pe casa sau, dimpotriva ca va muri repede, atunci cand coronita, aluneca spre marginea acoperisului sau cadea de pe acoperis.

Fetele strangeau flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in noaptea care premergea sarbatoarea, in credinta ca, in acest fel isi vor visa ursitul. In unele zone fetele isi faceau coronite din Sanziene pe care le lasau peste noapte in gradini sau in locuri curate. Daca dimineata gaseau coronitele pline de roua, era semn sigur de maritis in vara care incepea.

Gospodarii incercau sa afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sanziene, in seara din ajunul sarbatorii agatau cununi de Sanziene la coltul casei orientat catre rasarit si daca, a doua zi, in coronite erau prinse par de la anumte animale, sau puf / pene de la pasari considerau ca anul va fi bun mai ales pentru acestea.

Florile culese in ziua de Sanziene prinse in coronite sau legate in forma de cruce, erau duse la biserica pentru a fi sfintite si erau pastrate, apoi, pentru diverse practici magice.

Sarbatoarea Sanzienelor care marcheaza mijlocul verii, era considerata a fi si momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.

Tot acum se faceau previziuni meteorologice: in functie de momentul in care rasarea Constelatia Gainusei, se determina perioada prielnica pentru semanatul graului de toamna.

Sarbatoarea Sanzienelor mai este cunoscuta in popor si sub denumirea de Amutitul Cucului. Se crede ca daca cucul inceteaza sa cante inainte de Sanziene, inseamna ca vara va fi secetoasa.

Pentru a fi sanatosi si avea spor in munca, in acest moment de inceput al secerisului, oamenii se incingeau peste sale cu tulpini de cicoare.

Pentru a fi placute feciorilor, fetele se spalau pe cap, in aceasta zi cu fiertura de iarba mare. Pentru a scapa de boli, fetele si nevestele se scaldau ritual in ape curgatoare iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tavaleau dezbracate in roua, dimineata, inainte de rasaritul Soarelui.

Pentru alungarea spiritelor malefice se aprindeau focuri in care se aruncau substante puternic mirositoare, se buciuma si se striga in jurul focurilor.

In unele sate din sud-vestul Bucovinei, putea fi intalnit, cu ani in urma, obiceiul “boului instrutat”. In cadrul ceremonialului, masca taurina murea si renastea simbolic la acest inceput de timp calendaristic.

Sanzienele sunt plante cu flori galbene-aurii. Traditia spune ca fetele trebuie sa adune florile in buchete si sa faca din ele cununi si buchete. Acestea sunt asezate pe porti, usi, ferestre, pe suri, pe stupi si chiar in straturile de legume, existand credinta ca vor ocroti casa si gospodaria, vor purta noroc si vor aduce sanatate si belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor.

In noaptea de Sanziene fetele tinere pot sa-si afle destinul, spalandu-se, la rasaritul soarelui, cu roua curata de pe flori. In aceasta zi, in popor se spune ca nu e bine sa lucrezi nimic si ca Sanziana, numita in diferite zone Imparateasa, Stapana Surorilor, Regina Holdelor, Mireasa, ar umbla pe pamant sau ar pluti prin aer in ziua solstitiului de vara, impreuna cu un alai de fecioare.

Pentru pomenirea mortilor se fac pomeni imbelsugate si se pun flori mirositoare pe morminte.

De Sanziene au loc balciuri si iarmaroace. Acestea erau in trecut un bun prilej pentru intalnirea tinerilor in vederea casatoriei. Printre cele mai renumite targuri se numara cele de la Buzau, Focsani, Campulung Muscel, Buda, din judetul Vrancea, Ipatesti, judetul Olt, Pitesti, Carbunesti, judetul Olt, Giurgeni, judetul Ialomita, Brosteni, judetul Mehedinti) si, cel mai cunoscut, Targul de Fete de pe Muntele Gaina.

Sub aspect religios, in ziua de 24 iunie, in Bucovina se sarbatoreste cu mare fast Aducerea moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava. Acum, ca si alta data, in aceasta zi se aduna mii de pelerini pentru a participa la ceremonia scoaterii moastelor Sfantului Ioan.

In aceasta zi facem si pomenirea Sfantului Niceta de Remesiana.

Sfantul Niceta s-a nascut in jurul anului 340, in cetatea de la care isi va trage si numele, cetatea Remesiana, in regiunea Dacia Mediteraneea. In pofida originii sale daco-romana, sfantul si-a petrecut prima parte a vietii sale in Apus, precum se vede in stilul si compozitia scrierilor sale. In anii 389 si 402, sfantul va savarsi doua calatorii in Apus, una in Roma si alta in Campania, spre a se inchina Moastelor Sfantului Felix.

Sfantul Paulin de Nola (353-431), unul dintre prietenii cei mai apropiati ai Sfantului Niceta, este cel care a vorbit pe larg despre activitatea ierarhului daco-roman. "Paganii, vestiti prin talharii si omoruri, locuind prin munti, datorita lui Niceta au devenit slujitori ai lui Hristos, popor pasnic, unii imbracand chiar haina monahala."

Lucrarea misionara a ierahului este caracterizata de un efort sustinut de evanghelizare si educare latina a popoarelor din Dacia Ripensis si Dacia Mediteraneea. El si-a desfasurat sfanta sa lucrare de convertire in spatiul Daciei Mari, pentru acelasi popor crestin, atat din dreapta, cat si din stanga Dunarii.

Scrierile sale au fost pastrate in limba latina. Folosind, in predica si scris, o limba latina clara si simpla, sfantul a fost cu adevarat un factor de romanizare, de unitate si de continuitate a populatiei daco-romane de pe malurile Dunarii si din Dacia Mediteraneea.

Sfantului Niceta de Remesiana i se atribuie urmatoarele scrieri: "Despre diferitele denumiri ale Domnului nostru Iisus Hristos", "Despre privegherea robilor lui Dumnezeu", "Despre folosul cantarii de psalmi" si "Carticelele de invatatura" (un catehism pentru cei ce se pregatesc pentru Botez).

In micul sau catehism, Sfantul Niceta spune: "Ce poate sa fie mai bun decat hotararea omului de a deveni din pagan, credincios, din pacatos, drept, din sclav, liber, din dusman, prietenul lui Dumnezeu si mostenitor al imparatiei ceresti?" Sfantul Niceta a facut o sinteza remarcabila de texte scripturistice, pe tema mortii si invierii, spre a fi mai la indemana celor dornici de a cunoaste acestea: "Cand omul iese din viata, nu sufletul este cel ce moare, ci numai trupul, prin retragerea sufletului din el. Trupul putrezeste in pamant, dar sufletul se duce, potrivit faptelor sale, sau in loc luminat sau in loc intunecat. Cei care au trait in aceasta lume potrivit invataturii si dreptatii Lui Iisus Hristos, vor vietui cu El in cer."

Sfantul Niceta de Remesiana a acordat o atentie deosebita si aspectului practic al vietii bisericesti, astfel incat activitatea liturgica a fost bine pusa la punct. "Cand se canta, toti sa cante; la rugaciune, toti sa se roage; cand se citeste, sa se faca liniste ca toti sa auda la fel ceea ce citeste lectorul, iar nu unii rugandu-se cu voce tare, sa faca zgomot. Daca sosesti mai tarziu, in timp ce se citeste, adora numai pe Domnul, inchina-te si asculta cu atentie." Tot de la Sfantul Niceta ne-a ramas si o renumita cantare liturgica, anume "Pe Tine, Dumnezeule, Te laudam..."; acest imn a fost compus de ierarhul daco-roman in anul 370.

Sfantul Niceta de Remesiana a adormit in Domnul dupa sfarsitul anului 414, de cand avem ultimele date despre el, dintr-o scrisoare trimisa de episcopul Inocentiu I al Romei (13 decembrie 414) episcopilor "macedoneni".

Vasile Parvan sustine cum crestinismul daco-roman, de origine latina, s-a format in Dacia Traiana, intre anii 375-450, chiar cand se desfasoara si activitatea apostolica, in acele regiuni, a Sfantului Niceta, Episcopul din Remesiana. Sfantul Niceta de Remesiana este numit, de catre istoricul Vasile Parvan, drept "apostolul carpato-danubienilor, care a fost cu inceperea din anul 380".

"Ortodoxia romaneasca a primit, prin stramosii ei daco-romani si prin generatiile lor urmatoare, pana azi, credinta si doctrina teologica fara schimbare, de la Sfantul Niceta. Claritatea gandirii teologice la romani vine, in mare masura, de la Sfantul Niceta. Dulceata slujbelor si a cazaniilor Ortodoxiei romanesti, care a dat nastere, se pare, cuvantului "privighetoare", se prelinge, probabil tot de la el" (Pr. Prof. Ioan G. Coman).

Aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Cetatea Albă la Suceava - Frescă sec. XVI Catedrala Episcopală din Roman Sfântul Ioan cel Nou a fost martirizat în Cetatea Albă (la sud de Republica Moldova, adică în Ucraina de azi) pe la anul 1332. Sfintele sale moaște au fost aduse la Suceava în 1402 (sau 1415 – istoricii nu sunt siguri) de voievodul Alexandru cel Bun și așezate, la început în biserica Mirăuți din apropiere (pe atunci încă nu era construită biserica Mănăstirii Sfântul Ioan), iar apoi au fost aduse în biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință“ (actuala Mănăstire „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava“) de către voievodul Petru Șchiopul în 1589.

Dragaica, Sanzienele in traditia populara

In calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscuta sub denumirea de Sanziene sau Dragaica.

Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceav, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeita silvestra.

Sanzienele erau considerate, inca din vremea lui Cantemir, ca reprezentari fitomorfe (Florile de Sanziene) si divinitati antropomorfe. In credinta populara,Sanzienele erau considerate a fi niste femei frumoase, niste adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om.

Nu este exclus ca in vremuri indepartate populatia din munti sa se fi intalnit la momentele solstitiale (Sanzienele) sau echinoctiale pentru a savarsi ritualuri inchinate Soarelui. Megalitii din Muntii Calimani pe care s-au descoperit insemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi marturii in acest sens.

Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentari fantastice aducatoare de rele, Sanzienele sunt zane bune. Dar ele pot deveni si forte daunatoare, lovindu-i pe cei pacatosi cu „lantul Sanzienelor”, pot starni din senin si vijelii, pot aduce grindina, lasand campul fara de rod si florile fara de leac.In ajunul sau in ziua de Sanziene se intalneau practici si obiceiuri de divinatie, de aflare a ursitei si a norocului in gospodarie.

In dimineata de Sanziene inainte de rasaritul soarelui oamenii strangeau buchete de Sanziene pe care le impleteau in coronite si le aruncau pe acoperisul caselor. Se considera ca omul va trai mult in cazul in care coronita ramanea pe casa sau, dimpotriva ca va muri repede, atunci cand coronita aluneca spre marginea acoperisului sau cadea de pe acoperis.

Fetele strangeau flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in noaptea premergatoare sarbatoarii, in credinta ca isi vor visa ursitul. In unele zone fetele isi faceau coronite din Sanziene pe care le lasau peste noapte in gradini sau in locuri curate. Daca dimineata gaseau coronitele pline de roua, era semn sigur de maritis in vara care incepea.

Gospodarii incercau sa afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sanziene, in seara din ajunul sarbatorii agatau cununi de Sanziene la coltul casei orientat catre rasarit si daca, a doua zi, in coronite erau prinse par de la anumite animale, sau puf / pene de la pasari considerau ca anul va fi bun mai ales pentru acestea.

Florile culese in ziua de Sanziene prinse in coronite sau legate in forma de cruce, erau duse la biserica pentru a fi sfintite si erau pastrate, apoi, pentru diverse practici magice.

Sarbatoarea Sanzienelor care marcheaza mijlocul verii, era considerata si momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.

Tot acum se faceau previziuni meteorologice: in functie de momentul in care rasarea Constelatia Gainusei, se determina perioada prielnica pentru semanatul graului de toamna.

Sarbatoarea Sanzienelor mai este cunoscuta in popor si sub denumirea de Amutitul Cucului. Se crede ca daca cucul inceteaza sa cante inainte de Sanziene, inseamna ca vara va fi secetoasa.

Pentru a fi sanatosi si avea spor in munca, in acest moment de inceput al secerisului, oamenii se incingeau peste sale cu tulpini de cicoare.

Pentru alungarea spiritelor malefice se aprindeau focuri in care se aruncau substante puternic mirositoare, se buciuma si se striga in jurul focurilor.

In unele sate din sud-vestul Bucovinei, putea fi intalnit, cu ani in urma, obiceiul „boului instrutat”. In cadrul ceremonialului, masca taurina murea si renastea simbolic la acest inceput de timp calendaristic.

Pentru pomenirea mortilor se fac pomeni imbelsugate si se pun flori mirositoare pe morminte.

De Sanziene au loc balciuri si iarmaroace. Acestea erau in trecut un bun prilej pentru intalnirea tinerilor in vederea casatoriei.

Printre cele mai renumite targuri se numara cele de la Buzau, Focsani, Campulung Muscel, Buda, din judetul Vrancea, Ipatesti, judetul Olt, Pitesti, Carbunesti, judetul Olt, Giurgeni, judetul Ialomita, Brosteni, judetul Mehedinti) si, cel mai cunoscut, Targul de Fete de pe Muntele Gaina.

Sub aspect religios, in ziua de 24 iunie, in Bucovina se sarbatoreste cu mare fast Aducerea moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava .

Acum, ca si alta data, in aceasta zi se aduna mii de pelerini pentru a participa la ceremonia scoaterii moastelor Sfantului Ioan.

Duminica a 4-a după Rusalii (Vindecarea slugii sutașului)

Ev. Matei 8, 5-13

În vremea aceea, pe când Iisus intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Și i-a zis Iisus: Venind îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai spune un cuvânt şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credinţă. Și zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ție după cum ai crezut. Şi s-a însănătoșit sluga lui în ceasul acela.

Ap. Romani 6, 18-23

Fraţilor, izbăvindu-vă de păcat, v-aţi făcut robi ai dreptăţii. Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. Căci, precum aţi făcut mădularele voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire. Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. Deci ce roadă aveaţi atunci? Roade de care acum vă e ruşine; pentru că sfârşitul acelora este moartea. Dar acum, izbăviţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră spre sfinţire, iar sfârşitul, viaţă veşnică. Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru.

Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - Vindecarea slugii sutaşului - Despre puterea rugăciunii pentru aproapele - Pr. Ilie Cleopa

„Și a zis Iisus sutașului: Du-te! Fie ție după cum ai crezut“ (Matei 8, 13)

Iubiți credincioși,

În Sfânta Evanghelie de astăzi se arată cum a vindecat Mântuitorul pe sluga greu bolnavă a unui conducător de oști roman care locuia în Capernaum, un mic oraș de lângă Marea Galileei. Minunea aceasta însă are câteva caracteristici aparte. Ea s-a săvârșit datorită credinței dregătorului roman păgân, care se închina la idoli. Apoi poate și sluga lui, care zăcea în casă bolnav, era tot păgân, deci străin de Legea Vechiului Testament. De asemenea vedem că Mântuitorul vindecă bolnavul de la distanță, fără să fie adus de față, ceea ce mai rar se întâmplă. Multora le poruncea pentru bolnav: Aduceți-l aici la Mine! Iar pe alții îi întreba: Crezi că pot să fac Eu aceasta? Și dacă bolnavul sau părinții și însoțitorii lui mărturiseau cu tărie credința în minunile lui Dumnezeu, îndată minunea se săvârșea și bolnavul se făcea sănătos de orice boală era cuprins.

Pe sutașul roman nu l-a întrebat, însă, de crede în dumnezeirea lui Hristos, căci îi cunoștea credința inimii. Ba nici nu l-a așteptat să-i spună ce dorește. Ci îndată ce sutașul s-a apropiat de El și I-a zis: “Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog, cumplit chinuindu-se“; Mântuitorul, cu multă blândețe, i-a zis: “Venind, Îl voi vindeca“ (Matei 8, 6-7). Dar sutașul, pe lângă credință mare, avea și multă smerenie. De aceea răspunde: “Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai zi cu cuvântul și se va vindeca sluga mea!“ Auzind aceasta Iisus Hristos, S-a minunat de credința sutașului și a zis: “Adevăr grăiesc vouă: Nici în Israel n-am găsit atâta credință! De aceea vă spun că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în Împărăția Cerurilor. Iar fiii împărăției vor merge în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Apoi i-a zis sutașului: Du-te, și după cum ai crezut, fie ție! Și s-a făcut sănătos sluga lui în ceasul acela“ (Matei 8, 7-13).

Vedeți credință la un om păgân? Vedeți cât poate credința curată unită cu smerenia? Amândouă la un loc fac adevărate minuni. Credința pogoară harul asupra aceluia ce se roagă și smerenia îi deschide inima. Vedeți leacul prin care se poate vindeca lumea? Credința și smerenia. Că dacă omul a decăzut moral atât de mult, este numai din cauză că s-a depărtat de Dumnezeu și de smerenie. Necredința în Dumnezeu și mândria au adus ființa umană în starea în care se găsește astăzi. Vedeți care este calea cea scurtă și mai sigură a mântuirii noastre?

Credința și smerenia! Credința că Dumnezeu există și are milă de lumea pe care a creat-o, de fiecare dintre noi, și în același timp, smerenia sinceră, mărturisită că nu suntem vrednici să intre Hristos în casa și în inima noastră din cauza mulțimii păcatelor pe care le-am făcut. Iată leacul care poate vindeca omul de astăzi. Să creadă cu tărie și dreaptă credință în Iisus Hristos și să se socotească cel mai păcătos de pe pământ.

Zicea sutașul roman către Hristos: Nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ca să ne învețe și pe noi creștinii de azi cum să ne apropiem de El. Cum să ne apropiem de rugăciune, de Sfânta Biserică, de cele sfinte din Altar, de Sfânta Scriptură și mai ales de Sfânta Împărtășanie. Căci dacă ne rugăm lui Dumnezeu fără frică și cutremur, dacă intrăm în biserică cu nepăsare și răutate în inimă, dacă citim Sfânta Scriptură cu mândrie și cu duh de iscodire, toate ne sunt spre păcat; căci ne lipsesc cele două virtuți amintite mai sus - credința tare și smerenia. Aceeași osândă ne așteaptă dacă ne apropiem de Trupul și Sângele lui Hristos nevrednici, nepocăiți, cu păcate nespovedite, certați cu aproapele nostru sau cu canonul neîmplinit.

Vedeți că acest om, păgân după credință, avea inimă de creștin după faptă. Necreștin fiind, era mai credincios ca iudeii de odinioară și ca mulți creștini din zilele noastre. De aceea Mântuitorul îl laudă în public, zicând: Adevăr grăiesc vouă, că nici în Israel n-am găsit atâta credință! Nu numai între evrei, dar nici între creștinii de astăzi nu se găsesc oameni cu mai multă credință ca acest sutaș. Credința și smerenia lui l-a mântuit, i-a vindecat sluga și l-a făcut nemuritor.

Iubiți credincioși,

Nu de mult am avut ocazia să discut cu niște oameni rătăciți de la dreapta credință. Printre altele ei susțineau despre copiii mici că nu pot fi botezați pentru că, ziceau ei, copiii mici nu au credință. Nu pot fi botezați spuneau ei, deoarece Mântuitorul a zis către Apostoli când i-a trimis la propovăduire: “Cel ce va crede și se va boteza, se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi“ (Marcu 16, 16).

Având în vedere că acești oameni rătăciți de la adevăr pe mulți îi înșală cu cuvintele lor greșite, m-am gândit ca în predica de azi să arăt că nu numai credința personală în Dumnezeu aduce mântuire și folos, ci și credința celor din jur poate vindeca, ierta păcatele altora și poate chiar sfinți pe alții și învia din morți. Așa de exemplu vedem în Legea Veche, că prin credința lui Iosua a lui Navi, Dumnezeu a oprit apele Iordanului până ce a trecut tot poporul și preoții cu sicriul Legii darului (Iosua Navi 3, 11-17; 4, 16-23). Și tot cu credința sa a oprit soarele și luna din mersul lor pe cer până ce a bătut pe vrăjmașii săi (Iosua Navi 10, 10-14). Tot așa prin credința lui Ghedeon, cei trei sute de ostași au biruit pe Madianiți (Judecători 7, 16-25). Prin credința unei văduve sărace marele Prooroc Ilie a înviat pe fiul ei (III Regi 17, 20-22), iar prin credința Sunamitencei, Elisei proorocul a înviat pe fiul ei (IV Regi 4, 30-36).

În Legea Nouă, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a făcut multe și mari minuni prin credința unora asupra altora. Așa vedem minunea pe care ne-o arată Sfânta Evanghelie de azi, cum Mântuitorul, prin credința cea mare și tare a sutașului, a vindecat de la distanță pe sluga sa (Matei 8, 13). Altă dată prin credința neîndoielnică a patru oameni ce purtau pe slăbănogul din Capernaum, Hristos a vindecat și a iertat păcatele celui purtat de ei, poruncindu-i să-și ia patul și să meargă la casa sa (Matei 9, 2-6). Prin credința lui Iair, Mântuitorul a înviat pe fiica sa (Marcu 5, 36-43). Prin credința femeii Cananeence, Domnul a vindecat de duh necurat pe fiica sa (Matei 15, 22-28). Prin credința Martei și Mariei, surorile lui Lazăr, Mântuitorul a înviat pe fratele lor mort de patru zile, căci ziceau cu credință: “Doamne, dacă ai fi fost aici, nu ar fi murit fratele nostru“ (Ioan 11, 21). Iarăși, vedem că pentru credința tatălui său, Mântuitorul a vindecat pe tânărul lunatic (Matei 17, 18). Dar nu numai vindecare și înviere din morți poate face cineva prin credința altora, ci și sfințire, după mărturia marelui Apostol Pavel care a zis: “Se sfințește bărbatul necredincios prin femeia credincioasă“ (I Corinteni 7, 14).

Așadar, frații mei, dacă cineva vă spune că pruncii nu se pot boteza deoarece nu au credință, voi le spuneți că ei cu adevărat nu au credință, dar la botez se sfințesc prin credința părinților lor și a nașilor de la botez care mărturisesc credința în locul pruncului celui ce se botează. Nașii de la botez sunt părinții spirituali ai pruncului care se naște la o viață nouă în Duhul Sfânt, așa cum părinții trupești l-au născut pe el trupește. Totodată nașii sunt și garanți în fața lui Dumnezeu și a Bisericii Sale că fiul duhovnicesc va fi crescut în credința ortodoxă și va fi un om credincios.

Dacă cel rătăcit de la adevăr va zice că nu știe copilul când îl botezi, și deci nu este voia lui liberă a se boteza, la aceasta să se răspundă că botezul Legii Noi, adică botezul creștin prin apă și prin Duh poruncit de Domnul (Ioan 3, 5) a înlocuit botezul Legii Vechi, adică tăierea împrejur, despre care mărturisește Sfântul Apostol Pavel, zicând: “În Hristos ați și fost tăiați împrejur, cu tăiere nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul păcatelor cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos, îngropați fiind cu El prin Botez“ (Coloseni 2, 11-12).

După cum tăierea împrejur în Legea Veche se făcea la opt zile după nașterea pruncului și după cum Isaac s-a tăiat împrejur după opt zile, nu cu voia, ci cu știrea lui, căci era numai de opt zile (Facere 17, 10-14; Levitic 12, 3), așa și pruncul în Legea Harului nu știe când a fost botezat. Dar prin mărturia preotului care l-a botezat, a părinților și a nașilor care mărturisesc credința în locul lui, se face valabilă Taina Botezului, deoarece “pe mărturia a doi sau trei martori se va rezema tot cuvântul“ (Ioan 5, 32; II Corinteni 13, 1; I Timotei 5, 19).

Cât despre vindecarea bolnavilor și pocăința multor păcătoși prin credința și stăruința rudelor, este de ajuns să ne gândim la atâtea fapte minunate din zilele noastre. Câți creștini nu se roagă acasă și la biserică pentru cei dragi ai lor stăpâniți de beție, desfrâu și necredință? Dumnezeu văzând lacrimile, rugăciunea și credința lor, întoarce la credință și pocăință pe soții și fiii stăpâniți de păcate. Aceleași minuni se săvârșesc și cu rudele care fac Sfântul Maslu pentru bolnavii lor din spitale, ce nu pot fi de față și cu darul lui Hristos li se ușurează durerea sau se vindecă deplin. Câți nu se roagă lui Dumnezeu pentru cei din călătorii, pentru cei din primejdie, pentru cei amenințați cu moartea și pentru cei din examen? Datorită credinței, rugăciunilor, Mântuitorul ajută și salvează pe cei din primejdie și împlinește cererea credincioșilor noștri.

Dar și slujitorii Bisericii noastre se roagă la Sfântul Altar pentru vii și morți, pentru tot felul de necazuri, boli, secetă și neînțelegeri de familie. Credința lor și harul Duhului Sfânt, pe mulți bolnavi îi vindecă, pe cei certați îi împacă, ploile adapă pământul lovit de secetă, cei robiți de patimi se întorc la pocăință și multe suflete ale celor răposați în păcate sunt salvate din muncile iadului. Toate acestea sunt adevărate minuni ale credinței slujitorilor și credincioșilor noștri, care, în numele dragostei creștine, se roagă lui Dumnezeu pentru fiii sufletești ai Bisericii Ortodoxe, pentru ajutorul și mântuirea tuturor.

Să vă relatez un caz adevărat din zilele noastre, ca să vedeți cum o femeie credincioasă, datorită credinței ei, și-a salvat copilul de la moarte și soțul de la necredință și ucidere.

O femeie de curând căsătorită a rămas însărcinată. Soțul ei însă nu voia nicidecum copilul. Femeia a cerut sfatul duhovnicului care i-a spus: "Chiar dacă te va lăsa sau te amenință, să nu ucizi copilul. Mai bine sacrifică-te și dă-ți viața pentru copil și vei fi numărată în rândul mucenicelor, decât să-l ucizi și să fii chinuită în iad ucigaș. Roagă-te cu credință lui Dumnezeu pentru soțul tău și cred că-l va îmblânzi mila Lui".

Rugându-se mult cu post și lacrimi într-o noapte femeia a adormit puțin și a avut un vis înfricoșat. Se vedea că mergea singură pe o vale de munte. Pe marginea drumului din dreapta a văzut copaci mari încinși de foc și câte o femeie ce făcuse avorturi legată de trunchiul lor, iar vulturi cu gheare și cioc de foc veneau și le mâncat pieptul. În stânga drumului, iarăși, copaci aprinși și femei ucigașe de prunci legate cu funii de ei, iar șerpi fioroși le sugeau sânii.

Plângând de spaimă, a văzut un tânăr frumos venind spre ea și l-a întrebat: "Doamne, tu ești Mântuitorul Hristos?" Iar el i-a răspuns: "Nu sunt Hristos, ci sunt sluga Lui și îngerul tău păzitor, care pururea te păzesc în această viață și am venit să te scot de aici. Și l-a întrebat femeia: "care este păcatul acestor femei ce se chinuiesc așa de cumplit, legate de copacii încinși de foc?" Iar îngerul i-a răspuns: "Aceste femei au ucis copiii lor în pântece și n-au vrut să-i nască după porunca lui Dumnezeu. De aceea așa se vor chinui în veci. Iată, aici aveai să te chinui și tu, dacă ascultai pe bărbatul tău și-ți avortai copilul...".

Deșteptându-se din somn cuprinsă de spaimă, femeia a spus toate cele văzute soțului ei. Iar el, mișcat de Duhul Sfânt, i-a cerut iertare, făgăduind că niciodată nu o va mai sili la acest păcat cumplit. Apoi a cerut să fie dus și el la preot să-și mărturisească păcatele. Și așa credința femeii a salvat și copilul și soțul de la pierzare.

Iubiți credincioși,

Să cerem de la bunul nostru Mântuitor să ne dea și nouă credința sutașului roman din Evanghelia de astăzi. Credința și smerenia lui, ca și dragostea lui pentru sluga bolnavă, sunt virtuți care lipsesc multor creștini din zilele noastre. Să cerem de la Dumnezeu în rugăciunile noastre mai multă credință și toate virtuțile părinților noștri, care ne-au născut și crescut. Oare de câte ori s-au rugat și s-au jertfit pentru noi tata și mama? Oare nu credința lor curată și lacrimile lor ne-au făcut de atâtea ori sănătoși, ne-au ajutat în necazurile vieții, ne-au întărit în credință și ne-au ținut aproape de Hristos?

Să facem deci și noi ce au făcut părinții și sfinții noștri. Să le imităm viața, credința, smerenia, răbdarea și jertfa lor. Să ne rugăm cu credință tare în Dumnezeu pentru toată lumea, începând cu cei din casa noastră. Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ca fiii și rudele noastre să aibă credință tare și curată, să vină la biserică regulat, să se ferească de secte și păcate, să se vindece de boli sufletești și trupești și să urmeze în toate lui Hristos.

Să ne rugăm pentru întărirea dreptei credințe și a unității creștine în lume. Să ne rugăm cu credință pentru cei bolnavi care suferă greu și așteaptă rugăciunea și mângâierea noastră. Să ne rugăm pentru săraci, pentru orfani, pentru toți oamenii și pentru credința și dragostea noastră îi va milui Dumnezeu. Iar Dumnezeul dragostei, al milostivirii și al iubirii de oameni va primi rugăciunea și credința noastră, va intra în casele și inimile noastre, va întări credința și pacea în lume, va vindeca și va alina suferințele noastre sufletești și trupești, va binecuvânta pământul cu ploaie timpurie și târzie, va ajuta pe cei pentru care ne rugăm, ne va ierta și nouă păcatele și va mântui în dar sufletele noastre. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE 24 și 25 Iunie

Saramură moldovenească

· 2 kg biban sau caras;

· 250 ml suc de roşii;

· 40 g ulei;

· 30 g usturoi;

· Cimbru;

· Sare

Se curăţă peştele de solzi, se eviscerează, se scot branhiile şi osul amar şi se spală în mai multe ape.

Se lasă să se scurgă, se sărează şi se frige pe grătar sau pe o plită presărată cu un strat de sare.

După ce peştele a fost fript se aşază într-un sos preparat din suc de roşii, mujdei de usturoi, ulei, cimbru şi sare şi se ţine la cald pe marginea plitei circa un sfert de oră, apoi se serveşte cu mămăligă caldă.

Şalău prăjit

· 1 kg şalău;

· 125 g ulei;

· 100 g lămâie;

· 50 g făină;

· Piper;

· Sare

Se curăţă şalăul, se scot pieliţele, se despică de-a lungul coloanei vertebrale şi se scot fileurile, care se taie în bucăţi de mărime potrivită.

Zeama de lămâie se amestecă cu sare şi piper măcinat.

Se lasă fileurile să stea în această marinată circa 10 minute, apoi se trec prin făină şi se prăjesc în ulei fierbinte.

Peşte cu sos picant

· 1kg peşte;

· 125 g ulei;

· 75 g făină;

· 500 g roşii;

· 25 g usturoi;

· 30 g bulion;

· 100 ml vin;

· 1 legătură verdeaţă;

· Piper;

· Sare

Peştele se curăţă, se spală, se porţionează şi se condimentează cu sare, piper şi cimbru.

Se trec bucăţile de peşte prin făină şi se prăjesc în ulei.

În uleiul rămas se căleşte făina fără a se rumeni.

Se adaugă mujdeiul de usturoi, apoi se stinge cu bulion amestecat cu apă şi se mai fierbe sosul circa 10 minute.

Se pun apoi în cratiţă bucăţile de peşte, se aşază pe fiecare bucată de peşte câte o jumătate de roşie, se adaugă vinul şi se dă cratiţa la cuptor pentru gratinare.

La servit se presară cu verdeaţă.

Mâncare de crap

· 1,2 kg crap;

· 200 g ulei;

· 75 g făină;

· 100 g morcov;

· 100 g ţelină rădăcină;

· 150 g ceapă;

· 200 g bulion de tomate;

· 2 foi dafin;

· 50 ml oţet;

· 100 g lămâie;

· Piper;

· Sare

Peştele se curăţă, se taie în porţii, se sărează, se trece prin făină şi se prăjeşte în ulei.

În uleiul rămas se pune ceapa tocată şi zarzavatul de supă ras pe răzătoare şi se căleşte.

Se încorporează făina rămasă şi se stinge cu bulion amestecat cu apă şi oţet.

Se adaugă piper boabe şi 2 foi de dafin şi se lasă să fiarbă circa o oră, apoi se pasează printr-o sită.

Se aşază bucăţile de crap într-un vas de cuptor, se toarnă sosul şi se dă vasul la cuptor pe timp de 10 minute.

La servit se adaugă felii de lămâie la fiecare porţie.

Peşte cu măsline

· 1 kg peşte;

· 50 g făină;

· 125 g ulei;

· 150 g ceapă;

· 100 g bulion de tomate;

· 200 g măsline;

· 100 ml vin;

· 150 g lămâie;

· 1 legătură verdeaţă;

· Piper;

· Sare

Peştele se porţionează, se sărează, se trece prin făină şi se prăjeşte în ulei.

În uleiul rămas se căleşte ceapa tocată, se adaugă restul de făină, se stinge cu bulion diluat cu apă, se fierbe circa 30 minute şi se pasează prin sită.

Se potriveşte gustul sosului cu sare şi piper şi se adaugă măslinele care au fost fierte separat 45 minute.

Se aşază în sos bucăţile de peşte prăjit şi se acoperă cu felii de lămâie.

Se presară cu verdeaţă şi se dă vasul la cuptor pentru gratinare.

Când este aproape gata se adaugă vinul şi se mai lasă la cuptor 10 minute.

Heringi cu ceapă

· 1 kg heringi;

· 1,2 kg ceapă;

· 20 g boabe de muştar;

· 75 ml oţet;

· 50 g ulei;

· Sare

Se curăţă heringii, se taie în bucăţi şi se lasă câteva ore în apă rece.

Oţetul se diluează cu apă şi se fierbe împreună cu boabele de muştar şi sare şi se adaugă ceapa tăiată felii, se continuă fierberea încă 10 minute.

Se scurge şi se lasă să se răcească.

Se scot heringii din apă, se aşază alături ceapa şi se toarnă deasupra uleiul.

Crap rasol

· 1 kg crap;

· 350 g ceapă;

· 100 g morcovi;

· 2 kg cartofi;

· Piper;

· 300 g sos meuniere;

· Sare

Ceapa şi morcovii se pun la fiert în apă cu sare.

După circa 30 minute se adaugă peştele tăiat în bucăţi şi se fierbe 10 minute.

Cartofii se curăţă, se taie cuburi şi se fierb separat în apă cu sare.

Se aranjeză pe un platou bucăţile de peşte şi cartofii natur.

Se serveşte cu sos meuniere.

Sosul:

· 250 g margarină;

· 250 g lămâie;

· 1 legătură pătrunjel verde;

· Sare;

· Piper măcinat

Se topeşte margarina, se adaugă sarea, piperul şi zeama de lămâie şi se bate cu telul la cald.

La sfârşit se adaugă verdeaţa tocată mărunt.

Salată de cod

· 1,2 kg cod;

· 250 g ceapă;

· 100 g morcovi;

· 100 g ţelină;

· 1,2 kg cartofi;

· 200 g mazăre conservă;

· 200 g fasole verde conservă;

· 200 g gogoşari în oţet;

· 200 g castraveţi în oţet;

· 1 kg maioneză de post;

· Sare

Morcovii, ţelina şi ceapa se pun la fiert în apă cu sare.

După ce au fiert 45 minute se pune peştele, se fierbe circa 15 minute, se ia de pe foc, se lasă să se răcească, se dezosează şi se rupe în bucăţi mici.

Cartofii se fierb în apă cu sare şi se taie cuburi.

Fasolea se taie în bucăţi de 2 – 3 cm, mazărea se scurge bine, iar gogoşarii şi castraveţii se taie cuburi.

Se amestecă totul împreună cu 2/3 din maioneza de post, se aranjează salata pe un platou şi se decorează cu restul de maioneză de post.

Se poate pregăti din orice fel de peşte oceanic.

ARTE 24 Iunie

MUZICĂ 24 Iunie

Ion Pavalache

Corul Moldova. Cred (Ion Pavalache):

Mick Fleetwood, baterist britanic (John Mayall's Bluesbreakers, Fleetwood Mac).

Fleetwood Mac Greatest Hits Full Album 2018

Jeff Beck, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Yardbirds, Jeff Beck Group, Beck, Bogart & Appice).

Arthur Brown, vocalist şi compozitor britanic (The Crazy World Of Arthur Brown).

The Crazy World of Arthur Brown - Strangelands (1988 ) FULL ALBUM:

Charlie Whitney, chitarist britanic (Family, Streetwalkers, Rhead Brothers, Roger Chapman, Axis Point).

Axis Point

Chris Wood, flautist, saxofonist, pianist şi vocalist britanic (Traffic, Ginger Baker's Air Force).

Patrick Moraz, clăpar elveţian (Mainhorse, Refugee, Yes, Moody Blues).

John Illsley – Dire Straits

Astro (Terence Wilson), trompetist britanic (UB 40).

UB40

Andrew McClusky, clăpar, vocalist, basist, chitarist şi compozitor britanic (Orchestral Manoeuvres In The Dark).

OMD - Orchestral Manoeuvres in the Dark -

Curt Smith, vocalist, basist şi compozitor britanic (Tears For Fears).

Glenn Allan Medeiros, cântăreţ american

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Top 50 Instrumental Love Songs Collection: Saxophone, Piano, Guitar, Violin Love Songs Instrumental

Celine Dion Greatest Hits | Best Songs Of Celine Dion

Julio Iglesias Greatest Hits | The Best Of Julio Iglesias | Julio Iglesias Full Playlist 2018

VIVALDI Dixit Dominus in D major RV 595 | Baroque Classical Music HD

POEZIE 24 Iunie

Bujor Voinea

Biografie Bujor Voinea

Bujor Voinea (n. 24 iunie 1945, București) este un poet și inginer hidrotehnist român, fiul Elenei (n. Săndulescu), funcționară, și al lui Constantin Octavian Voinea, tehnician. Numele său complet este Constantin-Bujor Voinea, dar semnează Bujor Voinea. Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1981. Ratificarea primirii s-a făcut în ședința de Consiliu din 19-20 martie 1981, iar ședința oficială de înmânare a carnetelor, în prezența președintelui Uniunii Scriitorilor, George Macovescu, a avut loc marți 5 mai 1981.

A urmat la București Liceul „Al. I. Cuza", apoi Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții (1966-1971). A lucrat ca inginer proiectant și cercetător în construcții hidrotehnice.

Debutul său literar a avut loc în publicația „Luceafărul”, 4 decembrie 1965, la Poșta redacției, și în „Amfiteatru”, nr. 16, 1967. Publică versuri în revistele literare: Amfiteatru, Ramuri, Luceafărul, Viața Românească.

Volume de poezie

· Elementele (Editura Eminescu, 1970)

· Hidrargir (Editura Cartea Românească, 1971)

· Ultimele scrisori (Editura Cartea Românească, 1976)

· Cogitatum (Editura Eminescu, 1984)

· Transparențe (Editura Eminescu, 1997)

· Poezii (Editura Semne, 2009) (Reeditarea volumelor de mai sus)

· Visul (Editura Semne, 2010)

· Sensibilități (Editura Semne, 2011)

· Iluzii (Editura Semne, 2012)

· Paradoxuri (Editura Semne, 2014)

· Artefacte (Editura Semne, 2015)

Matematică

· În 1980 a publicat Marea teoremă a lui Fermat (Editura Litera), o încercare de demonstrație a teoremei, cu mijloacele algebrei elementare.

Spune

Hai spune ca vin lunecînd
În geana cu ploi matasoase,
Mai trist uneori si plapînd
Decît îti e carnea pe oase.

Cu buze în dulce risipa
Îmbata-ma iar sa ma doara,
Cum pasari batînd din aripa
Pe-o plaja de vînt, solitara.

Hai spune ca sunt nestiut
Graunte de foc si departe,
Din valuri de-argint si de moarte
În sîngele tau prefacut.

Aș spune

Mai ne-nsemnat si poate mai profund,
Sfînt rezemat de recile lui arme,
As spune – iata, pulsul îmi adoarme
Taind obrazul în clestar rotund.

As spune – iata, totul a pierit
Si Dumnezeu e lava-ncremenita,
Si ca un orb, de noapte vamuita,
Comoara lui o simt la pipait.

Un somn profund

Un somn profund si totusi ma simt treaz.
De liniste, de jertfa, de sudoare
Aprind subtil în vid o lumînare
Si-absurditatea-mi urca pe obraz.

Tacerea – contemplare aburita,
Cosmos de-argint si-n fond necunoscut
Chiar pentru mine aer din trecut
Pietrificat în alba stalactita.

O, e departe, însa chemator,
Pulsul viclean al blîndului Alcor,
Scînteia demiurgica în care
„Ceva subtil parea o rasuflare“.

Un somn profund si totusi mai visez –
Pe-o mare de lumina înainte,
Asemenea cu timpul din cuvinte,
Transfigurat de ger, înaintez.

Dinu Flămând

Biografie Dinu Flămând

Dinu Flamand (n. 24 iunie 1947, Susenii Bârgăului, judeţul Bistriţa-Năsăud) este un poet, eseist şi jurnalist francez, originar din România. Este de asemenea un traducător inspirat din literatura franceză, spaniolă, italiană şi portugheză, precum şi comentator politic al actualităţii în presa românească şi în cea internaţională.

Este licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universiăţii „Babeş-Bolyai” din Cluj (1970). Membru întemeietor al cenaclului iar apoi al revistei Echinox. A lucrat in diverse redacţii de ziare si reviste din Bucureşti, între care Amfiteatru şi Secolul 20. În anul 1971 a fost transferat disciplinar de la Centrala cartii pentru ca a refuzat sa participe la acţiunea de epurare ideologica a cărţilor (a făcut o prezentare favorabilă volumului de poezii Marea conjugare de Nina Cassian.[1] În anii 80 pleacă din ţară şi se refugiază în exil la Paris, de unde denunţă, in presa scrisă şi in emisiuni radiofonice, regimul de opresiune din România. Locuieşte de atunci în Franţa şi este redactor la postul de radio Radio France Internationale. După căderea regimului comunist a fost reintegrat în literatura ţării sale de origine. Volumele sale de versuri şi de critică literară, dar şi unele traduceri, au obţinut mai multe premii naţionale si internaţionale. I s-au atribuit burse si participari la programe internaţionale de creaţie: Yowa City,SUA,1983;Fundaţia Kalouste Gulbekian, Lisabona, Portugalia,1985; La Naplouse,Franţa, 2002; Cento di studi ligure, Bogliasco, Italia, 2005; Sacatar Organisation, Salvador de Bahia, Brazilia, 2008.

Volume de poeme
Apeiron, Buc., Cartea Românească, 1971
Poezii, Buc., Cartea Românească, 1974
Altoiuri, Buc., Ed. Eminescu, 1976
Stare de asediu, Buc., Cartea Românească, 1983
Viaţă de probă, Buc., Cartea Românească, 1998
Dincolo/De l’autre côté, ediţie bilingvă româno-franceză, în româneşte de Pierre Drogi, cu desene ale sculptorului Neculai Păduraru, Buc., Ed. Universalia, 2000
Tags, Cluj, Ed. Dacia Internaţional, col. „Poeţii Echinoxului”, 2002
Migraţia pietrelor, antologie cu o prefaţă de Ion Pop, Buc., Cartea Românească, ed. I, 2000, ed. a II-a, 2003
Grădini/ Jardins, ediţie bilingvă, traduceri în franceză Claudia Fontu, Cluj, Ed. Idea, 2005
Frigul intermediar, Piteşti, Ed. Paralela 45, col. „Biblioteca românească”, 2006
Opera poetică, 2 vol., col. „Poesis”, Chişinău, Ed. Cartier, 2007

Umbre

cum cele sapte culori în lumina ascunse
în întunericul meu palpitati
umbre
cu fetele voastre interioare

si precum
frunza
moarta
îsi
devine
elicea
caderii
în
mine cadeti – morti ai mei –

când planati
în afara timpului
desi oasele voastre orfice
înca
mai rascolesc pamântul

iar eu încep sa miros
a piatra plânsa si ma zbat
cu mâinile legate pe dinlauntru

vibrând
când traversati prin mine spre un
niciunde
abia de voi zarit

si ma aflu deja plecat
în timp ce înca ramân viata voastra
din culorile invizibilului

iar de îndata ce intru în somn
cu narile dilatate de întuneric
voi siroiti din pliurile memoriei
pe linia
unde pamântul si norii fac schimb
de miraje

oare cu ce necunoscute voua ofrande
sa va mai pot chema
în tinuturile de-odinioara?

devine o joaca
a apei cu focul
aceasta opinteala a
incomunicabilului

elan al stingerii

iar eternitatea ni se arata
ca o bogata
diversitate a imposibilului

lenti si vinovati de vinovatie
continuam sa se ne înfatisam zorilor
când evaporarea luminii
mângâie coaja pietrelor

si precum surzii pot sa auda muzica
prin oasele lor
cu întunericul nostru simtim si noi
umbrele

devenite frig al trecutului

tacerea latoasa – batrânetea
acestei singuratati fumegând
ca lâna pe oaia ramasa-n ploaie

tine de cald sufletului
umeda la atingere

iar de crescut din trup îti mai creste
doar umbra
întinsa lung pe faleza

semn ca soarele îti apune

iar de crescut din suflet îti mai creste
doar spaima

frica vitala

piciorul tau în somn cauta
o treapta de vid
fluieraturile tale alegeau mieii din turma
împrastiata

paseai spre mine cu nerabdarea
tânarului imberb când simte
viata umflându-se brusc în el

timpul se îndesa în tine

dar mâna întinsa
cândva sa întoarca
acea clepsidra

(în care deasupra te aflai si tu
bob marunt)

a fost data ciungului

Femeia îndrăgostită

Face pasi mari spre o liziera interioara
unde soapte de acacia îi arunca în par
ultimele reflexe de soare marin - leviteaza
prin apele freatice ale unui surâs lunar

ma cuprinde într-o larga privire indulgenta
laolalta cu florile, cartile si agrafele de pe masa
miroase din ea persistent un somn treaz
secretat de glande ce-i înfloresc sub piele

si care o fac de tot intangibila parca înfasurata
într-o lumina interioara siroind de jur împrejurul ei
diminetile îi sunt irigate de o muzica vegetala
gesturi de umbra mângâie conture numai de ea stiute

si amintirile ei alearga spre viitor
cu o forta ce scutura din radacini imposibilul
fericirea ei epidermica vindeca între noi
indiferenta acestei zile, urâtul, resentimentele

iar eu o pândesc pe la toate usile
si absorb din hainele ei nou miros
si stau în calea mâinilor ei sa culeg la-ntâmplare
mângâieri de prietenie saraca
imensa mila

iar cum se îndeparteaza în lungul tarmului
ma preling de sub talpile ei ca refluxul
flacara a secretului
metamorfoza
femeia mea
îndragostita dar nu de mine ...

Poem

cu o risipa de gesturi tragice
toata noaptea copacii şi-au smuls crengile

forțele vorbeau în întuneric un dialect de
sibile bete
fumurile de coasta
schimbau macazul vânturilor
mierea se otravea în faguri

se simțea ca lui Dumnezeu nu îi mai era
destul ca exista

oamenii începeau sa înnebuneasca prin case
iar vulpile sa şuiere-n sobe stinse

totdeauna se întâmpla ceva când întrebarea este
prea mare pentru raspuns

vântul

Ruxandra Novac

Am inceput sa scriu pe la cincisprezece-saisprezece ani. Intr-adevar, atunci exista cenaclul Interval, era prin '97 si acolo am citit prima data. Andrei Bodiu mi-a trimis textele, au aparut dupa citva timp si asta a fost tot. Intervalul functiona atunci (revista nu aparea in perioada aia) intr-un regim destul de neoficial, total paralel fata de Uniunea Scriitorilor filiala Brasov sau stiu eu ce alte institutii culturale locale bizare. Erau, in afara de partea cu cititul, discutii deschise, din care am invatat mult. Eu eram, cred, cea mai mica si nu prea imi placea sa vorbesc. Dar, dupa cenaclu, ieseam in bar, ma imprietenisem cu Dudu si cu Ciprian mai ales, la un moment dat ne vedeam aproape in fiecare zi…Erau mai mari decit mine, ne luam de toata lumea, iti dai seama ca era misto... Daca tu zici ca e un caz fericit, probabil ca asa e, mai ales din cauza asta. Ei sint, in continuare, printre cei mai buni prieteni ai mei.

Interval

xxx

acolo in vechea benzinarie

toate lucrurile ma strigau asa.

,Loser' -era scrasnetul carpei din usa

asa tipatul scaunelor

asa hohoteau scaietii si literele se scriau singure pe tencuiala afumata.

acolo stateam. Aveam o radiografie de la cinci ani si ma holbam

la ea in nestire. Anii acestia vinetii, cutitele grase

lovesc cu putere. Ce mai caut acum, secerat

de ce mai izbesc cu pumnii cimentul

printre piciorusele stramosilor veniti sa-mi masoare puterea?

,Tu, puisorule, tu esti cel care pierde, se induiosa unul,

noi am avut dreptate, nu-i asa, sufletel...'

Sufletul meu era afara.

Matura si i-am spus sa puna apa la fiert sa ne bem cafeaua

a venit ranjind galben a zis himm...

de ce, zic, hai nu fi ... ce rost mai au acum toate astea? ar trebui

sa ne impacam

sa ne bem cafeaua

Sufletul lamurit pune ibricul pe foc si crantane niste paine prajita

Apa fierbe, amintirile crapa, puterea mea mi se despica sub piele sub

cerul lepros, rosu, senin.

xxx

ochiul meu intre zemurile putrede ale carnagiului

si mana mamei zbarcita intinsa spre lume

ce lehamite de mine in noaptea asta, de sporii iubirii

de corpul lucios pe care-l mai locuiesc

aici, la marginea abatorului

cu oligofrena, imorala convingere

ochiul meu intr-o frumoasa compotiera de cristal

ochiul meu vorbindu-mi ca o mama

ochiul meu galben

ochiul meu ingropat

noaptea trece acoperindu-ma iar

cu scheletele pestilor, trestii, fiole albe, femei cu capete

de lacusta

flecarind sub pamant

ce sa mai inteleg, ce e realdin ce traiesc

bajbaind pe la subsuorile memoriei

sunetul dens al carnii pe oase, frica?

ochiul meu, tu, ca o plaga matasoasa, docila

xxx

spaima ne-a adunat intr-unul singur

spaima de catelul pamantului, de seringi, de cei care ne obliga sa

ne lasam de fumat

spaima de lobotomie, spaima de damblagire

de domnul contabil, de a nu crapa decat dupa treizeci de ani

spaima cumplita de cei ce ne ocrotesc

spaima de omul - pasare, spaima de Bob din Twin Peaks.

Spaima, femeia cu parul rosu, cu mainile rosii, cu barba rosie cu

tocuri inalte cu ciorapi lycra

frecandu-se de fermoarul blugilor tai

paianjenul viu mort care iese din mine

Spaima ne-a adunat intr-unul singur

de-a lungul unghiilor

ou cu unghii sunt

mirt cu unghii carnoase

tu mergi dincolo de pantecul zilelor noastre de rictusul fara greseala

tu esti mustul ce curge din glezna odaii

si micuta moartea care clantane la fereastra

Virgil Teodorescu

Biografie Virgil Teodorescu

Virgil Teodorescu (n. 15 iunie 1909, Cobadin, Constanţa - d. 24 iunie 1987, Bucureşti) a fost un poet, prozator, eseist şi traducător român, reprezentant al mişcării literare de avangardă. Membru corespondent al Academiei Române. A făcut parte din grupul suprarealist român.

S-a înscris în 1928 la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, pe care . Debutul literar are loc în 1928 în paginile revistei Bilete de papagal, editată de Tudor Arghezi, sub numele de Virgil Rareş. În 1932 editează la Constanţa revista de avangardă Liceu, împreună cu Taşcu Gheorghiu şi Mircea Pavelescu, iar în anii '40 se alătură celui de-al doilea val suprarealist. Scrie poezii în limba română şi în limba franceză, precum şi într-un limbaj poetic inventat de el, numit "leopardă". Poezia din primele sale volume face dovada unui suprarealism destul de apropiat de contururile lui originare, lăsând să se întrevadă totodată şi influenţa lui Paul Éluard, din a cărui lirică a tradus după război. În anii 1950 a publicat poeme în stilul proletcultist, dar spre sfârşitul anilor 1960 revine timid la stilul suprarealist. Până la moartea sa, continuă să scrie poeme ce reţin unele din caracteristicile suprarealismului, apropiindu-se în stil de autori precum Nichita Stănescu.

În paralel cu opera sa, a tradus din numeroşi autori precum Guillaume Apollinaire sau George Gordon Byron.

Opere

Poezii şi poeme în proză

* Poem în leopardă, Les Editions de L'oubli (Editura Uitării), Bucureşti, 1940 (exemplar unic cu stilamancii de Dolfi Trost, ilustrat cu harta Leopardiei şi un glosar)
* Diamantul conduce mâinile, Colecţia suprarealistă, Bucureşti, 1940 (manuscris, în colaborare cu Dolfi Trost şi Paul Păun)
* Blănurile oceanelor, Colecţia suprarealistă, Bucureşti, 1945 (cu două reproduceri de Wolfgang Paalen)
* Butelia de Leyda, Colecţia suprarealistă, Bucureşti, 1945 (cu 4 lovaje după un brevet de Paul Păun)
* Au lobe du sel (La lobul sării), Colecţia Infra-Noir, Bucureşti, 1947
* La provocation (Provocarea), Colecţia Infra-Noir, Bucureşti, 1947
* Scriu negru pe alb, Bucureşti, 1955
* Drepturi şi datorii, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1958
* Semicerc, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1964
* Rocadă, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966
* Corp comun, Editura tineretului, Bucureşti, 1968
* Blănurile oceanelor şi alte poeme, antologie, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969 (copertă executată de autor)
* Vîrsta cretei, Colecţia "Cele mai frumoase poezii", Editura Albatros, Bucureşti, 1970 (cu prefaţă de Al. Protopopescu şi un portret al autorului de Marcela Cordescu)
* Repaosul vocalei, Editura Eminescu, Bucureşti, 1970
* Poemul întîlnirilor, Editura Eminescu, Bucureşti, 1971 (coperta după o idee a autorului)
* Ucenicul nicăieri zărit, Editura Albatros, Bucureşti, 1972 (copertă şi ilustraţii de Mihai Sînzianu)
* Sentinela aerului, Editura Eminescu, Bucureşti, 1972 (copertă de Petre Hagiu)
* Heraldica mişcării, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973 (copertă şi ilustraţii de Mihai Gheorghe)
* Poezie neîntreruptă, Colecţia Biblioteca pentru toţi, Editura Minerva, Bucureşti, 1976 (prefaţă de Nicolae Balotă)
* Repos de la voyelle, Editura Eminescu, Bucureşti, 1976 (ediţie bilingvă, traducere în limba franceză de Andreea Dobrescu-Warodin)
* Ancore lucii, Editura Eminescu, Bucureşti, 1977
* Armonia contrariilor, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1977
* Culminaţia umbrei, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1978 (copertă de Victor Feodorov)
* Legea gravitaţiei, Editura Junimea, Iaşi, 1979
* Cît vezi cu ochii, antologie îngrijită de autor, Editura Eminescu, Bucureşti, 1983
* Un ocean devorat de licheni urmat de Poemul regăsit cu şase silamancii, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1984

Proză şi eseu

* Critica mizeriei, în colaborare cu Gellu Naum şi Paul Păun, Colecţia suprarealistă, Bucureşti, 1945
* Spectrul longevităţii. 122 de cadavre, în colaborare cu Gellu Naum, Colecţia suprarealistă, Bucureşti, 1946
* L'Infra-Noir (Infranegrul), în colaborare cu Gherasim Luca, Paul Păun şi Dolfi Trost, Colecţia Infra-Noir, Bucureşti, 1947
* Éloge de Malombre (Elogiul Malombrei), în colaborare cu Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun şi Dolfi Trost, Colecţia suprarealistă, Bucureşti, 1947

Teatru

* Pisica de mare, piesă într-un act, 1953
* Dreptatea mării, piesă pentru teatrul de păpuşi, 1976

Mâinile libere

Rochia ta seamana cu un caine de vanatoare care alearga prin oras

Intre noi e acest lubric obiect

Cu care nici unul dintre noi nu are nici o legatura

Ca o pata de sange pe o cizma perfect lustruita

Si de pe care nu se mai poate sterge

Oamenii aduna pietre rotunde inverzite de saliva

Si isi astupa gura pana la sufocare

Sub privirile noastre sfasietoare

Femeile impletesc rochii din cearcane adanci

Pe care le imbraca si le dezbraca foarte tarziu

Sub lumina turbure a lunii.

Plimbarea pe faleză

Am pus la sare corpul iubitei mele pentru a-l avea toata viata

si dupa ce-am sarutat-o lung pe gura

am iesit sa ma plimb pe faleza racoroasa.

Pe faleza racoroasa se plimbau si bortosii mei parinti

în hainele lor solide

si de-o parte si de alta a buzunarelor pazea cîte un salbatec jaguar.

Dar dinspre orizontul nemarginit

coborau spre buzunarele parintilor mei

nenumarate si fine scari de matase

pe care vedeam scene stranii,

si-n timp ce ele se petreceau

o lupta navala avea loc în larg,

mai departe rechinii ieseau dupa prada

tîrînd în suprafata sînul impudic al marii.

Parintii mei bortosi si calmi ca o cladire sub bataia lunii,

mîngîiau din cînd în cînd capetele jaguarilor puternici

si se plimbau înduiosati amintindu-si viata lor comuna (comunala) pe faleza racoroasa.

Ca sa evit întîlnirea cu ei,

care m-ar fi aruncat în cea mai dezordonata deznadejde,

am intrat în prima frizerie

si astfel, fiind fortat în cel mai strict înteles al acestui cuvînt,

mi-am taiat veninosul meu par

în care îmi ascundeam dragostea

sub inele dureroase si reci,

strigatul departat : sînt aici, prin munti cînd ratacesti,

naufragiul si respiratia marii.

Dar pe scînduri si pe mîinile frizerului,

acolo unde zacea parul meu otravit,

am revazut scenele stranii petrecute pe scarile de matase

care coborau în buzunarele parintilor mei dinspre orizontul nemarginit.

În numele tău plouă

Voi fi amantul tau cu lilieci pe moarte pîna la ora cinci pîna la soldul tau

Pentru ca numele tau începe cu roza vînturilor începe cu o cange în sira spinarii

Pentru ca oricum l-as rasturna el geme încet

Ca un solz albastru ca un sac cu oase

Pentru ca liliecii comploteaza în numele tau

Si Regina Draga în numele tau îsi îmbraca fantoma

Pentru ca în numele tau fluturele cap de mort iubeste penumbra

În numele tau ploua cînd cerbii îsi încurca coarnele

În numele tau prora navelor rasuna dimineata

Si pescarii arunca cangi în spinarea rechinului

În numele tau surprinzator de limpede se cer tigari si harti de cristal

Si ruginesc cuiele batute înauntru

Si fantomele asasine îsi pregatesc pumnalele

Prin coridoarele lungi ale somnului

Mihai Beniuc

Biografie Mihai Beniuc

Mihai Beniuc (n. 20 noiembrie 1907, Sebiş, Arad - d. 24 iunie 1988) a fost un poet, prozator şi psiholog român.

Este fiul lui Athanasie Beniuc şi al Veselinei. Urmează Liceul Moise Nicoară între 1921-1927 din Arad, unde îl are ca profesor de literatură pe profesorul Alexandru T. Stamatiad. Debutează în revista liceului, „Laboremus”. Participă la cenaclul lui Victor Papilian. Licenţiat în psihologie, filozofie şi sociologie al Universităţii din Cluj, în 1931. După o specializare la Hamburg cu J. von Uexkull în psihologia animalelor, a parcurs ierarhia universitară de la asistent la profesor universitar. După terminarea celui de-al doilea război mondial, este conferenţiar la Facultatea de Psihologie din Cluj (ca specialist în psihologia animalelor) şi autorul unor volume de versuri (Cântece de pierzanie, 1938, Cântece noi, 1940, Oraşul pierdut, 1943), privite de public şi de critica literară cu înţelegerea şi simpatia cu care este privită arta naivă.
Adevărata sa carieră literară începe în 1946, când publică volumul cu un titlu bine ales, Un om aşteaptă răsăritul, şi pleacă în calitate de consilier cultural la Moscova. După doi ani se întoarce în ţară, se stabileşte la Bucureşti şi primeşte funcţii şi onoruri de care se prevalează fără ezitare pentru a-i obliga pe contemporani să-l trateze ca pe un mare poet.

Are grijă, în acelaşi timp, să-i defăimeze pe poeţii cu adevărat importanţi (de exemplu, pe fostul lui profesor, Lucian Blaga, aflat pe atunci în dizgraţie din motive politice). Publică în medie câte o carte pe an, îşi reediteazã cu o frecvenţă permisă numai privilegiaţilor aproape toate scrierile şi manevrează în aşa fel încât multe dintre ele să-i fie traduse în străinătate, are grijă să i se rezerve capitole în manualele şcolare etc.

În 1965, cu puţin timp înainte de moarte, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu concursul (nu chiar dezinteresat) al lui Zaharia Stancu, care va prelua de altfel funcţia, îl înlătură din funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor. Redevine profesor de zoopsihologie, de data aceasta la Universitatea din Bucureşti.

Traversează fără mari pierderi perioada de relativă liberalizare din a doua jumătate a deceniului şapte, când sunt dezavuaţi în mod public mulţi dintre scriitorii devotaţi cândva lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Mihai Beniuc face uitată cartea sa de versuri din 1951, Cântec pentru tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, şi se reprofilează, începând să scrie "cântece" pentru tovarăşul Nicolae Ceauşescu. În ultimii ani de viaţã, deşi nu mai este ce-a fost, stă fără griji în vila sa din cartierul Primăverii şi fabrică, pe bandă rulantă, poeme de glorificare a "marelui conducãtor", al PCR şi al României socialiste, poeme pe care vin să le ridice la ocazii festive curieri de la principalele ziare şi reviste ale epocii. Moare la 24 iunie 1988 şi este înmormântat în Cimitirul Evanghelic Luteran din Bucureşti.

Volume de versuri (selectiv)

Cântece de pierzanie, 1938
Cântece noi, 1943
Oraşul pierdut, 1943
Un om aşteaptă răsăritul, 1946
Mărul de lângă drum, 1954
Steaguri, 1951
Cântec pentru tovarăşul Gheorghiu Dej,1951
Partidul m-a învăţat, 1954
Trăinicie, 1956
Azimă, 1956
Inima bătrînului Vezuv, 1957
Cu un ceas mai devreme, 1959

Romane

Pe muche de cuţit, 1959
Dispariţia unui om de rând, 1963
Explozie înăbuşită, 1971

Nu mă vei uita

Te mariti, si stiu, vei naste prunci,

Veti avea camin si alte cele

Dar asa frumoasa ca atunci

Cand erai stapana vietii mele

Nu vei fi tu niciodata

Niciodata

Anii vor veni mereu siraguri

Ca soldatii la cazan flamanzi

Din viata ta de miez si faguri

N-o sa aiba Moartea nici de pranz

Poate doar o simpla, trista, cina

Trista cina.

Ce batrana, palida si goala

Vei ramane peste trei decenii

Sangele tau, astazi in rascoala

Va fi rece, rece. Doar vedenii

Despre tot ce-a fost vei mai avea

Mai avea

Ca strigoii vor veni la tine

Din iubirea noastra ne-ntamplata

Gandurile, visele haine.

Nu ma vei uita tu niciodata

Sufletul cu altul ti-i zadarnic

Darnic.

Suspinele de altă dată cântă

Ne-a-nmugurit iubirea-n noi iubiri

Precum samanta-n parc de trandafiri-

Ni-i dragostea mai multa, mai bogata,

Mai plina de lumini ca alta data.

Pe unde-a fost de mult o suparare

Au inflorit zambilele-n carare

Si-n locul unei sterse cicatrice

Isi are cuibul cald o pitulice.

Suspinele de alta data canta,

Zdrobirea sufleteasca se avanta

Schimbata-n ciocarlie si scantee

Si lacrimile vechi sunt curcubee.

Ne doare neizbanda ca o rana

Si nu ne oboseste nici o goana

De-a cauta un leac, o mangaiere,

De-a astepta cuminte si-n tacere.

Nu ne lasara anii tristi si goi,

Ca toamna rece pomii fara foi,

Ci timpul sarutandu-ne pe frunte

Ne-a dat lumina culmilor carunte.

Ultima scrisoare

Sfarsitul a venit fara de veste.

Esti fericita? Vad ca porti inel.

Am inteles. Voi trage dunga peste

Nadejdea inutila. Fa la fel.

Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,

Cunosc insemnatatea ei deplin.

Stiu, voi aveti in viata alta norma,

Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.

Nu te mai cant in versuri niciodata,

In drumul tau mai mult nu am sa ies,

Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata

Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur numai o greseala,

Putea sa fie mult, nimic n-a fost.

In vesnicia mea de plictiseala

Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.

Si totusi, totusi, cateva atingeri

Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,

Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,

Lumina-n seara mea de indoieli.

Cand degete de Midas am pus magic

Pe frageda fiinta ta de lut,

Suna in mine murmurul pelagic

Al sfintelor creatii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se inalta

Statuia ta de aur greu, masiv,

Cum serioase veacuri se descalta

Si-ngenuncheate randuri submisiv

La soclul tau dumnezeisc asteapta

Sa le intinzi un zambet linistit

Spre sarutare adorata dreapta,

‘Nainte de-a se sterge-n infinit.

O, de-am fi stat alaturi doar o ora,

Ai fi ramas in auriul vis

Ca o eterna, roza, aurora

De ne-nteles, de nedescris.

Ireversibil s-a-ncheiat povestea

Si nici nu stiu de ai sa mai citesti

Din intamplare randurile-acestea

In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.

N-am sa strivesc eu visul sub picioare,

N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.

As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ...

Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,

Tu vei ramane nufarul de nea

Ce-l oglindeste beat de pofte taul,

Ce-l tine candid amintirea mea.

Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,

Te voi iubi mereu fara cuvant,

Si lumea n-o sa stie niciodata

De ce nu pot mai mult femei sa cant.

Acolo, sub lumina de mister,

Scaldata-n apa visurilor lina,

Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer

O stea de seara blanda si senina.

Si cand viata va fi rea cu tine,

Cand au sa te improaste cu noroi,

Tu fugi in lumea visului la mine,

Vom fi atuncea singuri amandoi.

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,

Cu versuri nemai scrise te magai.

In dulcea lor cadenta leganata,

Te vei simti ca-n visul cel dintai.

Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)

Sa plec de-aicea de la voi curand,

Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,

Voi reveni la tine din mormant.

Si dac-ar fi sa nu se poata trece

Pe veci pecetluitele hotare

M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,

Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

Mihai Eminescu - Floare albastră [Ion Caramitru Și Valeria Seciu]

Redevenim...Copii - Adrian Paunescu

Dragoste Muta - Adrian Paunescu

TEATRU/FILM 24 Iunie

Cu Tania Filip

BIOGRAFIE Tania Filip

Actrita s-a nascut pe 24 iunie 1959. La 16 ani cand era la liceul de muzica si canta in Grupul Song, Mircea Diaconu o recomanda regizorului Dan Pita care, deruland în faţa ochilor, prim-planuri, scene, din filmul ce urma sa-l realizeze si poate si datorita pistruilor, o alege pentru rolul June, principalul rol feminin, iubita lui Romulus Brad / Mircea Diaconu in westernele romanesti din seria “ Ardelenii..” În opinia actriţei şi profesoarei de teatru, cele trei lungmetraje, scrise de Titus Popovici şi regizate de Dan Piţa şi respectiv de Mircea Veroiu, sunt „filme care rezistă şi care fac mare plăcere şi în ziua de azi". Pe timpul filmarilor avea un pian pe platou şi studia Bach şi Beethoven pentru examene..Tania Filip spune că în multe momente a avut parte „de generozitatea şi de săgălnicia" colegilor. „Eram copilul trupei, aveau grijă de mine, dar mă şi tachinau uşor. Apoi am intrat la Facultatea de Teatru şi eram cumva colegi. Am crescut puţin-puţin cu ei." La numai 19 ani debuteaza cu rolul Leana la Teatrul National din Bucuresti in “ Hagi Tudose “, spectacol realizat de Ion Cojar avandu-l ca partener pe magnificul actor Constantin Rautchi.

A fost aplaudata pe scena teatrului National, Nottara, Act si la Londra unde a interpretat alaturi de Adrian Titieni doua personaje cehoviene, intr-o intalnire inedita imaginata de Brian Friel in cadrul Institului Cultural Roman din Londra.

Profesor universitar doctor la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica si Director al Departamentului Masterat ii place munca de migaleala, ii place sa lucreze cu tinerii viitori actori, pe care-i indruma spre o cariera care se cladeste cu greu.Vecina la Gruiu cu Stefan Iordache si sotia acestuia Mihaela Tonitza, au fost buni prieteni si regreta si acum, trecerea in nefiinta a acestora.Este casatorita cu Dan Chibernea, fost deputat si ambasador la Londra si are o fiica Alexandra.

A jucat în câteva fime:

• "Profetul, aurul și ardelenii" (1978)

• "Artista, dolarii și ardelenii" (1980)

• "Grăbește-te încet!" (1981)

• "Calculatorul mărturisește" (1981)

• "Pruncul, petrolul și ardelenii" (1982)

• "Căruța cu mere" (1983)

• "Bocet vesel" (1984)

• "Întunecare" (1986)

• "Rezerva de la start" (1987)

"Grăbește-te încet!" (1981)

Cu Ileana Predescu

Biografie Ileana Predescu

Ileana Predescu (n. 24 iunie 1927, București – d. 12 decembrie 1996, București) a fost o actriță română de teatru și film.

A jucat timp de patru decenii la Teatrul Bulandra. A rămas cunoscută prin rolurile interpretate în piesele „Cum vă place”, „Leonce și Lena”, „Menajeria de sticlă”, „Cezar și Cleopatra”, „Hamlet”, „Profesiunea doamnei Warren”, „Arsenic și dantelă veche” sau „Woyzeck”.

Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.^[1]

A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”

Filmografie

· Regizorul (1968) - ea însăși

· Agentul din Cahors (film TV, 1969) - Claire Lannes

· Iată femeia pe care o iubesc (1981)

· Încrederea (1984)

· Surorile (1984) - Eleonora Gorăscu, sora nebună a Catincăi

· De joi până duminica (film TV, 1986)

· Există joi? (1988)

· Flori de gheață (1989)

· Trandafirul și coroana (film TV, 1991)

· Neînțelegerea (film TV, 1991)

· Cei care plătesc cu viața (1991)

· Cel mai iubit dintre pământeni (1993)

· În fiecare zi e noapte (1995) - bunica

· Un înger pe Planeta Cinema - Ileana Predescu (film TV, 1997) - ea însăși

Lungul drum al zilei catre noapte ..de Eugene O'Neill:

Trandafirul si coroana:

Iată femeia pe care o iubesc (1981)

Cu Nouria Nouri, actriță

Biografie Nouria Nouri

Actrița Nouria Nouri s-a născut la Ploiești pe 24 iunie 1975. A absolvit cursurile Liceului Pedagogic, iar în 1997 intră la Academia de Teatru si Film „I.L.Caragiale” din București, cu media 9,35 la secția actorie, clasa prof. Gelu Colceag. Absolventă cu media 10 a Facultății de Teatru, Nouria Nouri colaborează cu numeroase teatre din țară si capitală, prezintă si realizează emisiuni de televiziune și radio, este publicist comentator la diverse reviste, predă cursuri de actorie în cadrul unor grădinițe particulare și scrie texte pentru cântece de copii.

Colaboreaza cu DisneyLive! Feld Entertainment (SUA), fiind local host al spectacolului "Mickey's Magic Show" in Romania.

Activitate profesională

· realizator emisiuni radio: „Clubul părinților isteți”, „Salveaz-o pe Albă ca Zăpada”, "Mamma Mia" -ITSY BITSY FM

· local host "Mickey's Magic Show" un spectacol DisneyLive!(Bucuresti, Sala Palatului)

· prezentator „cartea TVRecordurilor”, TVR 1

· prezentator si realizator: „Agenda culturala”, „Top 3 + 1”- Antena 1 Ploiești"

· redactor prezentator „Observator prahovean”

· actriță la Teatrul „Toma Caragiu”- Ploiești

· Mc - evenimente pentru copii si adulti

· prezentator festivaluri de muzică ușoară

· interpretează roluri in diferite seriale TV

· reclame TV etc.

Roluri interpretate

· rol principal „Smerita”, piesa omonimă dupa F.M.Dostoievski, regia: Vasile Toma

· rol principal „Alexandra” in piesa „Oferta de serviciu” de Lia Bugnar, regia: Gelu Colceag

· rol secundar „Fir de păianjen” in „Visul unei nopți de vară”, regia : Vasile Nedelcu

· rol principal „Zizi” in scurt-metrajul „De ce nu dansati ?”, regia: Daniel Iordăchioaie

· rol principal „Alexandra” in scurt-metrajul realizat de fundația „Tineri pentru tineri”, regia: Florin Iepan, etc.

Mickey's Magic Show - Local Host NOURIA NOURI – Opening:

Mickey's Magic Show - Nouria Nouri local host la Sala Palatului:

Dan - Alexandru Vlahuta 1973

Regele Lear - William Shakespeare 1955

Suflete moarte - Nikolai Vasilievici Gogol

Teodor Mazilu - Treziti-va in fiecare dimineata

Dragoste tarzie - Alexandr Nicolaevici Ostrovski

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 24 Iunie

Umor la proba a doua cu Dem Rădulescu

GÂNDURI PESTE TIMP 24 Iunie

Lucrezia Borgia, ducesa de Ferrara

Fiica de papa, a marcat istoria cu povestea unei vieti de cosmar: trei casnicii tumultuoase, un sot asasinat, puzderie de amanti, sapte fii dintre care unul nelegitim, incesturi si crime monstruoase – toate pana la 39 ani, varsta mortii sale. Vaduva Neagra a Renasterii si-a tesut plasa otravita, laolalta cu ceilalti membri ai diabolicei sale familii.

Lucretia Borgia s-a nascut, cel mai probabil, la 18 aprilie 1480, ca fiica nelegitima a Cardinalului Rodrigo Borgia si a amantei sale, Vannozza Cattanei. Singura fata dintre cei patru frati (Juan, Cesare si Jofre) era preferata tatalui sau si se bucura pe deplin de atentia si rasfatul familiei. Fara sa fie o frumusete rapitoare, Lucretia detinea totusi, caracteristicile fizice foarte apreciate de inalta societate a acelor vremuri: par bogat, blond si forme voluptuoase.

Pina la virsta de 11 ani fusese logodita oficial de doua ori, dar de fiecare data tatal sau a anulat logodna. Dupa inscaunarea lui Rodrigo Borgia ca Papa Alexander al VI-lea, acesta a decis sa-si casatoreasca fiica cu Giovanni Sforza, pentru a-si intari alianta cu una dintre cele mai puternice familii din Milano. Casatoria a fost incheiata initial numai in acte. Lucretia fiind prea tinara, ea urma sa locuiasca un timp, pina la sosirea la Roma a sotului ei, intr-un palat de linga Vatican, impreuna cu noua amanta a Papei, Giulia Farnesse. Papa Alexander isi facilita astfel accesul in dormitorul Giuliei, sub pretextul ca-si viziteaza fiica.

Ceremonia de nunta, somptuoasa, a avut loc citeva luni mai tirziu, dupa sosirea lui Sforza. Alaiul miresei, format din 500 de curtezane, era condus de amanta papei.
Noi aliante politice au facut ca, in scurt timp, prezenta lui Giovanni Sforza sa nu mai fie dorita la curtea papala. Lucretia a fost informata de catre fratele sau, Cesare, ca Giovanni urmeaza sa fie asasinat. Ea si-a alertat sotul, care s-a grabit sa fuga din Roma. Aceasta a fost poate doar o tactica din planul pus la cale de Cesare si Lucretia pentru indepartarea lui Giovanni.

Lucretia era incintata sa scape de un sot plictisitor, iar Alexander si Cesare erau nerabdatori sa aranjeze un alt mariaj profitabil pentru Lucretia. Papa Alexander a apelat la unchiul lui Giovanni, Cardinalul Ascanio Sforza, pentru a-si convinge nepotul sa accepte divortul. Intre cele doua familii a izbucnit un razboi de interese tacit. S-a ajuns pina acolo incit lui Giovanni i s-a propus sa-si dovedeasca barbatia si sa se culce cu Lucretia sub privirile membrilor familiilor Borgia si Sforza. Giovanni a refuzat, asa cum toti se asteptau, nu inainte de a contraataca, aruncind asupra sotiei sale acuzatii ca ar fi intretinut relatii incestuoase cu fratii si cu tatal ei.

In urma acestui incident, Papa a considerat casatoria fiicei sale neconsumata si, pentru a o putea anula, i-a oferit fostului ginere dreptul de a ramine cu toata zestrea. Pe de alta parte, capul familiei Sforza il ameninta pe Giovanni cu renegarea, daca acesta refuza propunerea Papei. Prins intre interesele celor doua puternice clanuri, Giovanni a semnat, fara martori, o declaratie de impotenta si actele de anulare a casatoriei. Prin siretlicuri murdare, primul sot a fost indepartat din viata Lucretiei, insa, finalmente, poate fi considerat norocos, pentru ca a scapat cu viata.

Copilul nelegitim

In timp ce i se negocia divortul, Lucretia s-a retras intr-o minastire din apropierea Romei, iar singurul mod prin care tinea legatura cu tatal ei in tot acest exil erau mesajele trimise prin intermediul unui tinar calugar, Perotto. Sase luni mai tirziu, desi insarcinata, Lucretia participa la o ceremonie in care judecatori ai Vaticanului atestau ca ea este „intacta“, adica virgina. Giovanni Sforza si-a depus atunci, obligat fiind, marturia finala ce atesta acest fapt si, dupa toata aceasta inscenare grosolana, divortul s-a declarat finalizat.

Cesare, descoperind sarcina surorii sale, a fost cuprins de furie. Banuit ca ar fi tatal copilului, calugarul Perotto, injunghiat de Cesare, a reusit sa scape cu viata din atac, dar, aruncat apoi in inchisoare, a murit dupa citeva zile. Anuntul oficial a fost ca Perotto a cazut, din greseala, in Tibru. Dar, o data cu cadavrul acestuia, in riu a mai fost gasit si corpul menajerei Lucretiei, banuita ca ar fi facilitat intilnirile romantice dintre cei doi. Copilul, nascut in secret, a fost in final recunoscut si numit Giovanni, „infans Romanus“ (copilul Romei). Unii istorici sustin ca nici macar Lucretia nu stia cine este tatal copilului sau. A fost incest sau copilul era, intr-adevar, fiul lui Perotto, calugarul? Destinul lui Giovanni s-a pierdut in anonimat, el neprimind pina la urma nici un titlu de noblete si murind in 1548, dupa ce a servit un timp, ca simplu functionar, la curtea Vaticanului.

Al doilea mariaj
Al doilea sot al Lucretiei Borgia s-a dovedit a fi mai putin „norocos“ decit cel dintii. In mai putin de un an de la nasterea copilului, Lucretia s-a casatorit din nou, la Napoli, cu Alfonso, Print de Aragon. Papa Alexander al VI-lea punea astfel la cale o alta alianta benefica familiei. Insa nici aceasta alianta nu avea sa dureze prea mult: din motive politice. Alfonso si familia sa au pierdut, pe neasteptate, sustinerea militara pe care Papa Alexander le-o promisese pentru Napoli. Papa continua sa sustina ca Napoli are tot sprijinul lui si, pentru a-si intari promisiunea, le-a daruit Lucretiei si lui Alfonso un castel.

Pe de alta parte, Lucretia primise de la tatal ei postul de guvernatoare a provinciilor Spoleto si Foligno, post rezervat de obicei cardinalilor. Aceasta numire il facea pe Alfonso sa para un simplu consort fara putere, mai ales ca Lucretia nu era o simpla figuranta, chiar se pricepea, la numai 19 ani, sa administreze bine un oras. Dupa citeva luni, Papa a insistat ca fiica sa si sotul ei sa se intoarca la Roma, pentru ca primul copil al lor sa se nasca aici. Lucretia a nascut un baiat pe care l-a numit Rodrigo, ca pe tatal ei. Nu peste mult timp, Alfonso, in timp ce traversa Piata Sf. Petru, a fost atacat de un grup de barbati inarmati. Ranit foarte grav, a fost adus intr-unul dintre apartamentele de la Vatican si lasat in grija sotiei sale. Lucretia banuia ca fratele sau, Cesare, pusese la cale atacul.

Sub ingrijirile sotiei si ale surorii sale, starea lui Alfonso s-a imbunatatit. Intr-o zi, insa, Cesare a aparut pe neasteptate si a poruncit tuturor, inclusiv Lucretiei, sa paraseasca incaperea. Se spune ca Alexander insusi ar fi incercat, fara succes, sa opreasca crima. Alfonso a murit strangulat in patul sau, probabil de catre servitorul lui Cesare.

Ultimul sot

Un an mai tirziu, Papa Alexander al VI-lea, ocupat cu administrarea noilor provincii cistigate in lupta cu Federigo, Rege de Napoli si tatal lui Alfonso, a lasat toate indatoririle de la Vatican pe miinile fiicei sale. Lucretia Borgia, la numai 21 de ani, a devenit capul Adunarii Crestine, dar numirea sa nu mira pe nimeni, cardinalii erau obisnuiti cu excesele papale ale lui Alexander. Papa isi petrecea tot timpul stringind averi, finantind expeditiile militare ale lui Cesare si pregatind o noua alianta, printr-un nou mariaj al Lucretiei. Spera ca al treilea sot al acesteia sa fie de vita regala. Cesare era cel care facea selectia. Alesul a fost Ducele de Ferrara. Ferrara se invecina cu Romagna, o provincie detinuta de Cesare. Ducele avea 24 de ani, era vaduv, fara copii si era partida perfecta pentru Lucretia. Ducele de Ferrarra a acceptat mariajul in schimbul zestrei imense si a scutirii de la taxele papale.

Alfonso d’Este, Print de Ferrara, un barbat puternic si tacut, pasionat de arme si de muzica, era fascinat de noua sa sotie. Lucretia era, asa cum o descriu cronicile vremii, gratioasa, cu forme pline, fata prelunga, par de aur, ochi cenusii, gura frumoasa cu dinti albi, stralucitori. Intreaga ei faptura emana energie si veselie. La fel de incintata de noul ei sot, Lucretia promitea sa devina o sotie devotata si o mama model. Si a si fost, daca nu tinem cont de citeva exceptii. Dupa ce i-a daruit patru copii printului de Ferrara, a fost suspectata ca traieste o aventura cu un cunoscut poet de curte, Pietro Bembo.

Desi parea singurul responsabil de esecurile din viata ei, Lucretia era foarte atasata de fratele ei, Cesare, ii tinea partea in aventurile lui militare, iar moartea acestuia, pe cimpul de lupta, a lasat-o devastata. Indurerata, a gasit totusi puterea de a se lupta pentru a oferi protectie lui Rodrigo, fiul ei cu cel de-al doilea sot si lui Giovanni, „infans Romanus“, copilul din flori, pe care acum il numea „fratele ei“. Cei doi au fost adusi in Ferrara si integrati in familie, in ciuda protestelor sotului ei. Rodrigo a murit in 1512, la virsta de 13 ani, iar Lucretia, innebunita de durere, s-a retras la o minastire. Si-a jelit fiul o perioada, apoi s-a intors in familie.

Dupa nasterea celui de-al cincilea copil al Ducelui de Ferrara, copil care a murit la scurt timp dupa nastere, Lucretia Borgia a contractat febra puerperala si a murit si ea, pe 24 iunie 1519. Nu implinise 39 de ani.

Lucretia Borgia – victima sau calau?

Dar care este, totusi, adevarul despre familia Borgia? De unde li se trage aceasta reputatie de asasini nemilosi si de ce Lucretia Borgia a ramas cunoscuta pentru crime infaptuite cu ajutorul otravurilor, ajungind simbolul feminin al cruzimii?

Multe dintre informatiile oferite de istorie, destul de ambigue, au fost preluate si speculate de literatura si arta secolului al XV-lea si apoi de scrierile secolului al XIX-lea. In 1833, Victor Hugo a ales-o pe Lucretia Borgia ca eroina pentru o piesa de-a sa. Cum a contribuit Hugo la reputatia ei, se poate vedea din prefata acestei piese: „Dar cine a fost, pina la urma, Lucretia Borgia? Adunati laolalta cele mai hidoase si mai ingrozitoare diformitati morale si asezati-le unde se potrivesc, adica in inima unei femei ale carei frumusete fizica si grandoare regeasca vor face crima sa para si mai inspaimintatoare; apoi adaugati la toate acestea cele mai pure sentimente pe care le poate avea o femeie, cele de mama… Inauntrul monstrului puneti o mama si monstrul ne va face sa plingem. Aceasta creatura ce ne-a umplut sufletele de teama, acum, ne va inspira mila; acest suflet deformat va aparea aproape frumos inaintea ochilor nostri inlacrimati…“

Alexandre Dumas povesteste in cartea sa, „Crime celebre“(1839), cum cei din familia Borgia utilizau frecvent otrava pentru a-si elimina adversarii. Exista putine dubii in privinta crimelor comise de Papa Alexander si de fiul sau, Cesare. La acestea adaugam avaritia, jaful, coruptia, si portretul celor din familia Borgia e departe de a fi ideal, cuprinzind patru generatii de lideri nemilosi. Dar Lucretia? Nu exista dovezi ca ea ar fi participat activ la crimele comise de cei din familia ei, dar, in mod cert, a fost o observatoare pasiva si a fost devotata tatalui si fratelui ei.

Era cunoscuta pentru aventurile ei sexuale, dar, pentru acuzatiile de incest, n-au existat niciodata dovezi clare. Toate acestea constituie o baza destul de firava pentru portretul pe care istoria si arta i l-au zugravit: arhetipul criminalei cu singe rece, Vaduva Neagra a Renasterii. Putine reprezentari au reusit sa capteze natura ei contradictorie, asa cum a facut-o tabloul lui Titian, expus la Galeria Borghese din Roma: alegoria o arata pe Lucretia Borgia pe marginea unui mic bazin, pe alta margine, Venus, goala, iar intre ele, un mic Cupidon. In mod curios, Lucretia intruchipeaza iubirea sacra, iar Venus, iubirea profana.

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

sâmbătă, 23 iunie 2018

I will remember - SERGEY GRISCHUK

Top 50 Instrumental Love Songs Collection: Saxophone, Piano, Guitar, Violin Love Songs Instrumental

Celine Dion Greatest Hits | Best Songs Of Celine Dion

Julio Iglesias Greatest Hits | The Best Of Julio Iglesias | Julio Iglesias Full Playlist 2018

VIVALDI Dixit Dominus in D major RV 595 | Baroque Classical Music HD

Mihai Eminescu - Floare albastră [Ion Caramitru Și Valeria Seciu]

Redevenim...Copii - Adrian Paunescu

Dragoste Muta - Adrian Paunescu

Dan - Alexandru Vlahuta 1973

Regele Lear - William Shakespeare 1955

Suflete moarte - Nikolai Vasilievici Gogol

Teodor Mazilu - Treziti-va in fiecare dimineata

Dragoste tarzie - Alexandr Nicolaevici Ostrovski

Umor la proba a doua cu Dem Rădulescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raportați un abuz