12 IULIE 2018
Am selecționat pentru Dumneavoastră aceste materiale de pe net spre a vă ajuta în găsirea unor titluri adecvate zilei de 12 Iulie.
Nu uitați: sunt în continuare blocat pe Facebook!

ISTORIE PE ZILE 12 Iulie

Evenimente

·         1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este incoronat Papa. A murit pe 3 décembrie 1154. A dispus restaurarea  Pantheonului  de la  Roma si a confirmat privilegiile  de Ordinului religios cavaleresc al Sfantului Ioan  de  Ierusalim  (Ordinul Cavalerilor Ospitalieri).

·         1191: Se incheie  după doi ani Asediul Acrei, garnizoana lui Saladin  predandu-se trupelor cruciate conduse de Conrad de Montferrat. Conrad de Montferrat (n. cca. 1140– d. 28 aprilie 1192 ), un nobil din nordul Italiei, a fost unul dintre principalii participanți la a treia Cruciada, fiind de facto rege al Ierusalimului, incepand cu 24 noiembrei 1190, dupa  căsătoria sa cu Isabella de Ierusalim. A  fost ales oficial abia în 1192, cu câteva zile înainte de a muri. Începând cu 1191  a purtat titlul de marchiz de Montferrat.

·         1260:  A avut loc batalia de la Kreussenbrunn, unde armata regelui Cehiei, Ottokar cel Mare a infrant fortele armate ale regelui Ungariei.

·         1427: Sigismund de Luxemburg a intrat in Tara Romaneasca si s-a indreptat cu armata sa spre Cetatea Severinului, important punct strategic in lupta antiotomana.

·          1470: Turcii captureaza Insula Eubeea (Evia), a doua cea mai mare insulă din Marea Egee. In timpul războiului turco – venețian de 1463-1479 și după un asediu prelungitși lupte sângeroase, orașul bine fortificat  Negroponte (Chalkis) a fostsmuls Veneției impreuna cu  întreaga insulă, cazand în mâinile Imperiul Otoman.

·         1475: Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), a recunoscut suzeranitatea regelui Ungariei și a obținut sprijinul lui Matei Corvin în lupta împotriva turcilor. La 12 iulie 1475 este încheiat tratatul de la Iași, prin care Ștefan cel Mare, domn al Moldovei urma să primească ajutor militar antiotoman în schimbul recunoașterii ca suzeran pe Matia Corvin, rege al Ungariei. Marea victorie de la Vaslui (10 ianuarie 1475), repurtată de Ștefan cel Mare asupra turcilor, a rămas fără urmări pe plan strategic, pentru că Veneția, aflată în război cu Imperiul Otoman, a încheiat armistițiu de șase luni cu sultanul. Astfel sultanul Mehmed al II-lea a avut răgazul necesar pentru a cuceri cetățile Caffa, Tana și Mangop din Crimeea. Însăși Hanatul Crimeei a devenit dependent de Poartă. Astfel turcii obțin un aliat pe celălalt flanc al Moldovei. În situația dificilă creată pentru Moldova, domnul Ștefan solicită sprijin militar monarhilor europeni. Dintre toți conducătorii statelor europene, doar regele Matia Corvin al Ungariei a poruncit o campanie antiotomană, în toamna anului 1475, care se va finaliza prin cucerirea Șabațului în Serbia. Ștefan cel Mare reușește să zădărnicească tentativa flotei otomane de a cuceri Cetatea Albă și Chilia, unicile cetăți libere la Marea Neagră. Pericolul otoman se va agrava în timp.

·         1493: A fost publicata Cronica din Nurnberg, unul dintre cele mai bunedocumentate cărți tipărite in Evul Mediu.  Este o parafrază biblica, incluzând povestiri si cronicile mai multor orașe europene, scrisă în latină de către Hartmann Schedel, cu o versiune germanătradusa de Georg Alt. Compiland  mai  multe texte antice sau contemporane autorului, in carte este scrisa o poveste a lumii, bazată pe Geneza și faptele care au avut loc de la nașterea lui Isus Cristos, până la acea data. De asemenea ,aceasta lucrare oferă  multe ilustrații ale orașelor europene șiprima hartă tipărită a Germaniei. Este un incunabul ilustrat scris in limba latina cu caractere gotice. llustratiile sunt variate, infatisand  principi, papi, imagini ale oraselor cunoscute etc. Pentru romani  lucrarea este deosebit de importanta si pentru faptul ca  prezinta, la pagina 270, Valahia si da  informatii privind vechii locuitori, getii care l-au pus pe fuga pe Darius, razboaiele cu romanii, originea latina a limbi vorbite de valahi, dar si rolul lui Iancu de Hunedoara in victoriile asupra turcilor.

·         1543: Regele Henric al VIII-lea al Angliei se căsătorește cu cea de-a șase și ultima soție, Catherine Parr, la Hampton Court Palace. Cei doi s-au căsătorit, pe când Henric avea 52 de ani și Catherine Parr 31. A fost o mamă adoptivă bună pentru copiii lui Henric, insa între ei au apărut discordii pe teme religioase, iar  într-o bună zi, Henric chiar a dat ordin să fie arestată, dar s-a răzgândit atunci când ea s-a încuiat în dormitorul ei plângând în hohote. Henric al VIII-lea a murit pe 27 ianuarie 1547, ceea ce i-a permis lui Catherine să se căsătorească, în același an, cu Thomas Seymour. Catherine Parr a murit în septembrie 1548, ca urmare a unor complicații survenite după o naștere.

·         1561: Este sfintita Catedrala Sfântul Vasile din Moscova.

·         1562:  Diego de Landa,  Episcop in Yucatan, dispune arderea cărţilor  sacre ale poporului Maya.

·         1580: Este publicata  Biblia Ostrog, una dintre cele mai timpurii imprimari ale  Bibliiei  într-o limbă slavă. Biblia Ostrog a fost una  dintre cele mai vechi traduceri est- slave a Bibliei  şi prima ediţie completă tipărită a Bibliei  în slavonă, cu asistenţă din partea  Printul  rutean Konstantin Ostrogski. Biblia Ostrog este unica  printre Bibliile  slavone Vechiul Testament  fiind  tradus, nu din ebraica ci din  Septuaginta din greaca. Această traducere a cuprins şaptezecisişase cărţi ale Vechiului şi Noului Testament şi un manuscris al  Codex Alexandrinus.

·         1776: James Cook începe cea de-a treia călătorie a sa în jurul lumii, cea în care își va pierde viața. A fost ucis în Hawaii în timpul unui conflict i cu băștinașii în timpul celei de-a treia călătorii de explorare în Pacific în la 14 februarie 1779. A lăsat în urmă o moștenire de cunoștințe științifice și geografice care au influențat succesorii săi pana în secolul al XX-lea. I-au fost dedicate numeroase memoriale în toată lumea.

·         1859: In timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza  se  infiinteaza  Oficiul  Central de Statistică, sub conducerea lui Dionisie Pop Martian,  una dintre primele instituţii publice create după Unirea Principatelor.

·         1906:  Alfred Dreyfus - după aproape 12 de ani de la condamnarea sa în afacerea Dreyfus - este reabilitat.

·         1937: Expoziția Mondială de la Paris: Guernica lui Pablo Picasso este expusă pentru prima dată publicului.

·         1941: Al doilea război mondial: Prima manifestare oficială a Alianței pentru formarea unei coaliții antifasciste, acordul anglo-sovietic de ajutor reciproc.

·         1954: Consiliul Economic si Social al ONU a recomandat primirea Romaniei in Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO). 

·         1960: Franța a acceptat să acorde independența statelor Nigeria, Volta Superioară, Coasta de Fildeș, Ciad, Africa Centrală și Congo.

·         1962: Trupa The Rolling Stones debutează la Clubul Marquee din Londra.

·         1987: Jefuirea Depozitului de Valori Knightsbridge - Hoții au plecat cu o pradă în valoare de aproximativ 66 de milioane de dolari (echivalentul a aproximativ 130 de milioane de dolari 2012). În august a fost arestat italianului Valerio Viccei, care mai târziu a scris o carte despre jaf.

·         1990: Liderul sovietic Boris Eltin demisioneaza din Partidul Comunist al URSS. Boris Elţîn a fost unul dintre cei mai importanti lideri comunisti sovietici inainte de prabusirea URSS.

·         1999: Un versant al Muntelui Retezat s-a prabusit peste mai multe cladiri ale Coloniei de muncitori Santier 3 a sucursalei Raul Mare-Retezat a SC Hidroconstructia SA Bucuresti, din judetul Hunedoara, provocand moartea a 13 persoane. 

·         2000: La Manila a fost semnat un acord de stabilire a relațiilor diplomatice între Filipine și RPD Coreeană.

·         2000: Modulul rus „Zvezda", al treilea element al Stației Spațiale Internaționale (ISS), a fot amplasat pe orbită, la numai zece minute după decolarea rachetei purtătoare Proton-K de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan.

·         2005: Albert al II-lea de Monaco, insotit de familia regala, a primit binecuvântarea unui  arhiepiscop la ceremonia solemnă de incoronare  ca print de Monaco. Ceremonia a avut un caracter simbolic, deoarece prinţul, care şi-a asumat regenţa în ultimele zile ale tatalui sau  Rainier, a urcat pe  tron după moartea tatălui său la 6 aprilie.

·         2006: Începe criza din Orientul Mijlociu dupa ce Hezbollahul şiit libanez a capturat doi soldaţi israelieni la frontiera israeliano-libaneză si a trecut frontiera dintre Liban si Israel, atacand armata israeliană și orașele israeliene de la frontiera.

·         2007: Bao Xishun, omul cel mai inalt din lume, avand o inaltime de 2,36 metri, s-a insurat la varsta de 56 de ani,in cadrul unei ceremonii traditionale care a avut loc in orasul chinez Erdos din Mongolia interioara. Bao Xishun, un cioban din China, a fost recunoscut de catre Guinness World Records ca fiind cel mai inalt om din lume, pozitie pe care a detinut-o pana in 17 septembrie 2009, cand a fost depasit de turcul Sultan Kösen, care a fost omologat de către Guinness World Records, cu o inaltime de 2.47 m. Mireasa acestuia, Xia Shujuan, in varsta de 29 ani , masura 1,68 metri inaltime.

Nașteri

·         1468: Juan del Encina, poet, dramaturg spaniol (d. 1530)

·         1596: Mihail I al Rusiei (d. 1645)

·         1675: Evaristo Felice Dall'Abaco, compozitor și violonist italian (d. 1742). Opera muzicală a lui Dall’Abaco cuprinde 6 culegeri tipărite, compuse între 1708 și 1735. Ea cuprinde 24 de sonate pentru vioară, 12 triosonate, 12 concerti da chiesa și mai multe concerti grossi și pentru vioară. Deși în mare parte necunoscută, opera lui instrumentală este apreciată ca exelentă.

·         1812: Mirza Fatali Akhundov, scriitor și filozof azer (d. 1878)

·         1813: Claude Bernard, medic și fiziolog francez (d. 1878)

·         1817: S-a nascut scriitorul si filosoful american Henry David Thoreau; (d. 1862).

·         1822 - S–a născut Milton Waldo Hanchett, inventator american al scaunului de dentist (m.28.12.1904).

·         1828: Nikolai Cernîșevski, filosof materialist rus (d. 1889)

·         1852: Hipólito Yrigoyen, politician argentinian, al 19-lea și 21-lea președinte al Argentinei (d.1933)

·         1854: S-a nascut George Eastman, inventator american, cel care a creat filmul si camera Kodak, pionier in realizarea echipamentului fotografic. 

·         1870: Louis al II-lea, Prinț de Monaco (d. 1949)

·         1876: Max Jacob, poet francez (d. 1944)

·         1882:  S-a născut matematicianul Traian Lalescu, autorul primei lucrări importante de sinteză în acest domeniu din literatura ştiinţifică universală, unul dintre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale; (m. 1929).

·         1884: Amedeo Modigliani, pictor și sculptor italian (d. 1920)

·         1884: Louis B. Mayer, producător ruso-american de film (d. 1957)

·         1892: Bruno Schulz, pictor polonez de origine evreu (d. 1942)

·         1895: Buckminster Fuller, inventator, inginer și arhitect american (d. 1983)

·         1904: S-a nascut Pablo Neruda (pseudonimul lui Neftalí Ricardo Reyes Basoalto) ( d. 23 septembrie, 1973), poet, ambasador și om politic chilian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1971.

·         1909: S-a născut  în comuna Vitănești (județul Teleorman) marele  filosof şi eseist român de origine aromana Constantin Noica; (d. 4 decembrie 1987, Păltiniș, județul Sibiu). Din octombrie 1940 activează la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German. Va rămâne la Berlin până în 1944. Va participa de mai multe ori la seminarul de filosofie a profesorului Martin Heidegger, unde a mai participat și un alt filosof român , Alexandru Dragomir. În paralel, împreună cu Constantin Floru și Mircea Vulcănescu editează patru din cursurile universtare ale lui Nae Ionescu și anuarul Isvoare de Filosofie.
Anii domiciliului forțat, deținut politic (1949 – 1964). În perioada 1949 – 1958 are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Aici, Noica și-a căpătat ideea filosofică și totodată și-a trasat principalele coordonate ale filosofiei sale de mai tîrziu. În 1958 Noica este arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Alături de el vor fi arestați toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, iar lotul lor va purta la proces numele de „grupul Noica”. Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964. Ultimii ani din viață începând cu anul 1975, Constantin Noica și i-a petrecut la Păltiniș lângă Sibiu, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi (vezi Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu). S-a  stins din viață la 4 decembrie 1987si a  fost înmormîntat pe 6 decembrie 1987, la Schitul Păltiniș, după dorința sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoți în frunte cu ÎPS Mitropolit Antonie al Ardealului, Crișanei și Maramureșului. După 1989, Gabriel Liiceanu s-a ocupat de reeditarea integrală a cărților lui Noica. Intre operele sale se remarca :“Sentimentul românesc al fiinţei”, “Creaţie şi frumos în rostirea românească”, “Devenirea întru fiinţă, vol. I: Incercarea asupra filozofiei tradiţionale”; “vol. II: Tratat de ontologie”).

·         1912: S-a nascut Nicolae Steinhardt (Nicolae Dela Rohia), preot si scriitor roman. 
S-a nascut in comuna Pantelimon, intr-o familie de evrei destul de instarita, tatal sau, inginer si arhitect, fiind proprietarul unei fabrici de cherestea. Intre 1919- 1929, urmeaza cursurile primare la scoala ”Clementa“, iar cursurile liceale la ”Spiru Haret“ in Bucuresti, unde l-a avut coleg pe Constantin Noica. Dupa ce si-a luat bacalaureatul, s-a inscris la Universitatea Bucuresti, in 1934 luandu-si licenta in Drept si Litere. Tot in acelasi an, a publicat, sub pseudonimul Antisthius, extrase din ”Caracterele lui La Bruyere”. In 1936, si-a sustinut doctoratul in drept constitutional, dupa care a plecat intr-o calatorie mai lunga prin Europa. S-a reintors acasa in 1939 si a inceput sa lucreze la Revista Fundatiilor Regale. Dupa ce in 1959 a refuzat sa depuna marturie impotriva lui Constantin Noica, a fost condamnat la 13 ani de munca silnica pentru ”crima de uneltire contra ordinii sociale“. Acest moment i-a schimbat destinul, pentru ca in 15 martie 1960, in inchisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu l-a botezat, nas de botez fiindu-i Emanuel Vidrascu, fost sef de cabinet al maresalului Antonescu, iar martori Alexandru Paleologu, doi preoti catolici, doi preoti uniti si unul protestant. A fost eliberat in 1964, dar cum a continuat sa se revolte impotriva regimului comunist a fost nevoit sa lucreze ca incarcator-descarcator pana in 1969 cand a suferit un accident si a stat spitalizat mai multe luni. A reinceput sa scrie si sa publice in revistele ”Secolul 20” si ”Viata Romaneasca”. S-a calugarit in 1980, la 16 august, de catre I.P.S. Teofil Herineanu, arhiepiscopul Clujului, si a ajuns la manastirea Rohia din Maramures, pe care nu a mai parasit-o pana la sfarsitul vietii, in 29 martie 1989. 

·         1913: Willis Lamb, fizician american (d. 2008)

·         1928: Elias James Corey, chimist american, laureat Nobel

·         1930: Janina Ianoși, traducătoare și eseistă româncă

·         1933:  S-a nascut la Sighetul Marmatiei poetul si eseistul roman Alexandru Ivasiuc; (d. 4 martie  1977). A fost student la Facultatea de Filozofie din Bucuresti de unde este exmatriculat din motive ideologice. Inscris ulterior la Facultatea de Medicina din Bucuresti, participa la miscarile studentesti din anul 1956, motiv pentru care este arestat si condamnat la 5 ani inchisoare corectionala pe care le executa in puscariile de la Jilava, Gherla si in diferite lagare de munca. Dupa eliberare i se fixeaza domiciliu fortat in localitatea Rabla din judetul Braila. In anul 1963, dupa o scurta perioada in care lucreaza la o fabrica de medicamente, este transferat la Ambasada SUA, unde va lucra pana in anul 1968. Intre anii 1970-1974 a fost redactor sef si director adjunct al editurii “Cartea Romaneasca”, secretar al Uniunii Scriitorilor apoi director la Casa de Filme nr. 1. Alexandru Ivasiuc a murit in cutremurul din Bucuresti la 4 martie 1977. A publicat în 1964, în Gazeta Literară, povestirea „Timbrul”, urmată apoi de alte texte beletristice și publicistice. A publicat mai multe romane, de obicei axate pe dezbateri etice și social-politice Vestibul (1967), Interval, Cunoaștere de noapte, Păsările, Apa (1973), Iluminări, Racul (1976). Romanul său Racul este o contrautopie în genul celor scrise de autorii sud americani, istoria unui dictator, a unui anti erou și un discurs despre putere și amenințările dictaturii. A publicat și volumul de nuvele Corn de vânătoare, precum și două volume de publicistică. Eseurile sale au fost tiparite în mai multe volume sub titlul Pro domo.

·         1934 - S-a născut Van Cliburn (Harvey Lavan Cliburn), pianist american de muzică clasică.

·         1937 - S-a născut Bill Cosby, actor, cântăreţ şi compozitor american.

·         1937: Lionel Jospin, politician francez, al 165-lea prim-ministru al Franței

·         1938: Jorj Voicu, actor român de teatru și film (d. 1991)

·         1942 - S-a născut Swamp Dogg (Jerry Williams Jr., Little Jerry), cântăreţ şi producător american.

·         1943: Radu F. Alexandru (Radu Alexandru Feldman), politician, scriitor, scenarist român

·         1943 - S-a născut Christine McVie (Perfect), vocalistă, pianistă şi compozitoare britanică (Chicken Shack, Fleetwood Mac).

·         1946 - S-a născut Jeff Christie, multi-muzician şi vocalist britanic (Christie).

·         1948 - S-a născut Walter Egan, cântăreţ şi compozitor american.

·         1949 - S-a născut John Wetton, basist, vocalist şi compozitor britanic (Mogul Thrash, Family, King Crimson, Uriah Heep, Roxy Music, Asia).

·         1952 - S-a născut Liz Mitchell, cântăreaţă jamaicană (Boney M).

·         1956: S-a nascut Paul Ciuci, vocalist al trupei Compact. 

·         1957: Maria-Eugenia Olaru, scriitoare româncă

·         1962: Anca Constantinescu, politician român

·         1965: Damian Florea, politician român

·         1967: John Petrucci, chitarist, cântăreț, compozitor american (Dream Theater)

·         1969: S-a nascut Lisa Nicole Carson, actrita americana. 

·         1973: S-a nascut Christian Vieri, fotbalist italian. 

Decese

·         1536: A incetat din viata umanistul olandez Erasmus din Rotterdam, teolog si erudit olandez, unul dintre cei mai insemnati umanisti din perioada Renasterii si Reformei din secolele al XV-lea si al XVI-lea. 
S-a nascut la 27 octombrie 1466, in Rotterdam, Olanda. Fiu nelegitim al preotului Roger Gerard, a frecventat cursurile unor scoli monahale din Deventer si s’Hertogenbosch iar, dupa moartea tatalui sau, a intrat in manastirea ordinului Augustinilor din Steyn, in apropierea orasului Gouda. A devenit preot in anul 1492, lucrand ca secretar al episcopului din Cambrai. A fost trimis la Paris, unde s-a dedicat studiului literaturii grecesti clasice, dupa care a plecat intr-un pelerinaj in Europa. In drumurile sale l-a cunoscut pe Thomas Morus si a sustinut cursuri la Universitatea din Cambridge. Prin pozitia sa critica fata de Biserica Catolica, a fost considerat precursor al reformei religioase. S-a stabilit in Basel, Elvetia, oras pe care l-a parasit doar in timpul reformei lui Ulrich Zwingli. 

·         1645: Mihail I al Rusiei (n. 1596)

·         1712: Richard Cromwell, fiul lui Oliver Cromwell (n. 1626)

·         1742: Evaristo Felice Dall'Abaco, compozitor italian (n. 1675)

·         1797: Inceteaza din viata scriitorul Ienachita Vacarescu (n.17840), aparținător al vechii familii boierești, familia Văcărescu si precursor al iluminismului romanesc, al carui Testament poetic este mereu valabil “cresterea limbii romanesti si-a patriei cinstire”. Este al doilea român după Dimitrie Cantemir, care scrie o istorie a Imperiului Otoman. Este autorul celei dintâi gramatici românești tipărite (1787), care, pe lângă diversele categorii gramaticale, cuprinde și un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale. Poezia sa, redusă ca dimensiuni și predominant erotică, e scrisă în maniera neoanacreontică a epocii, dar folosește și evidente sugestii folclorice.

·         1850: A murit inginerul inventator britanic Robert Stevenson. A inventat printre altele dispozitivul pentru producerea luminilor intermitente şi fulgerătoare şi hidroforul; (n. 1772).

·         1885: A decedat generalul roman Mihail Cristodulo Cerchez, erou al Războiului pentru Independenţa Romaniei; (n. 1839). A condus trupele române în Războiul de Independență de la 1877 la Grivița, Bucov, Opanez, Smârdan, Plevna, Vidin.

·         1887 - A murit Aaron Florian, istoric. A realizat prima periodizare şi a tras atenţia asupra ştiinţelor auxiliare ale istoriei (genealogia, heraldica, numismatica, epigrafia, diplomatica, ştiinţa sigiliilor) (n.21.01.1805).

·         1905: A decedat istoricul roman Gheorghe Popovici, membru corespondent al Academiei Române; (n. 1863).

·         1910: Charles Stewart Rolls, constructor american de automobile și aviator (n. 1877)

·         1935: Alfred Dreyfus, ofițer francez, personajul central în afacerea Dreyfus (n. 1859)

·         1945: Lipót Ács (Lipót Auerbach), scriitor, designer, pedagog maghiar (n. 1868)

·         1961: A murit scriitoarea canadiana Mazo de la Roche( n.15 ianuarie 1879 ) autoare a 23 de romane si mai mult de 50 povestiri, 13 piese de teatru şi multe alte scrieri. Romanele sale din seria “Jalna” s-au vandut in milioane de exemplare în 193 de ediţii în engleză şi 92 de ediţii străine.

·         1966: Daisetz Teitaro Suzuki, un învățat al școlii Rinzai (n. 1870)

·         1986: A murit marele actor roman George Calboreanu; (n. 1896).

·         1999: Mircea Nedelciu, prozator și eseist român (n. 1950)

·         2004: Mioara Avram, lingvistă româncă (n. 1932)

·         2010: Lucia Mureșan, actriță română (n. 1938)

·         2014: Emil Bobu, comunist român, ministru, secretar al CC al PCR (n. 1927)

Sărbători

• În calendarul orthodox: Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos; Sf Mc Proclu și Ilarie; Sf Cuv Mihail Maleinul; Sf Veronica; Sf Cuv Paisie Aghioritul
• În calendarul romano-catolic: Sf. Ioan Gualberto, abate.
• În calendarul evanghelic: Nathan Söderblom
• Kiribati: independența față de Marea Britanie (1979)
• São Tomé și Príncipe: independența față de Portugalia (1975)

RELIGIE ORTODOXĂ 12 Iulie

(+) Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos; Sf Mc Proclu și Ilarie; Sf Cuv Mihail Maleinul; Sf Veronica; Sf Cuv Paisie Aghioritul

Cinstirea Sfintei Icoane Prodromița de la Muntele Athos

Icoana Maicii Domnului Prodromiţa a fost pictată în mod minunat la Iași, în anul 1863, și dusă la Muntele Athos, devenind ocrotitoare a Schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul sau Prodromu. 

Icoana Maicii Domnului Prodromita se afla in Schitul Prodromu, in Sfantul Munte Athos. Intre icoanele nefacute de maini omenesti se numara si aceasta icoana a Maicii Domnului ce se cheama "Prodromita", zugravita in chip minunat in anul 1863, in Moldova. In acel an, Parintii Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos, mergand in tara pentru trebuintele schitului, aveau in inima lor o mare dorinta pentru o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care sa fie asezata in biserica cea noua, dupa cum mai toate manastirile Sfantului Munte au cate o icoana facatoare de minuni.

Deci aflandu-se Parintii Nifon si Nectarie in Iasi, au inceput a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit si cu viata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Nascatoarei de Dumnezeu. Si au gasit un zugrav batran, Iordache Nicolau, cu care s-au invoit sa le faca aceasta icoana, dupa modelul primit de la parinti. Insa s-au tocmit ca sa lucreze numai cu post, adica: de dimineata pana cand va flamanzi sa nu ia nimic in gura, iar dupa-masa sa nu mai picteze, ci alt lucru sa faca pana a doua zi, urmand aceasta randuiala pana la terminarea ei. Batranul zugrav primi invoiala cu toata evlavia si multumirea.

Iata ce scria el, in 29 mai 1863, despre zugravirea icoanei cea cu dumnezeiasca minune savarsita, intr-o scrisoare pastrata in arhiva Schitului Prodromu: "Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orasul Iasi, am zugravit aceasta Sfanta Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu insasi mana mea, si in vremea lucrului a urmat o minune preaslavita, in modul urmator: Dupa ce am terminat vesmintele, dupa mestesugul zugravirii mele, m-am apucat sa lucrez fata Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Hristos; iar dupa ce am dat gata mana intaia si a doua, apucandu-ma de noapte ca sa termin de zugravit, privind eu la chipuri am vazut ca totul a iesit dimpotriva, pentru care foarte m-am mahnit, socotind ca mi-am uitat mestesugul. Si asa, facandu-se seara, m-am culcat mahnit, nemancand nimic in ziua aceea, dar socotind ca a doua zi sculandu-ma, sa ma apuc mai cu dinadinsul de lucru. Dupa ce m-am sculat a doua zi, mai intai am facut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugandu-ma sa-mi lumineze mintea, ca sa pot ispravi Sfanta Icoana; si cand m-am dus sa ma apuc de lucru, o! preaslavite minunile Maicii lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile terminate desavarsit, precum se vede. Eu vazand aceasta minune, n-am mai indraznit a-mi pune condeiul pe ea, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi greseala am facut aceasta, ca sa mai dau lustru la o asemenea icoana. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane."

Rugaciunea pe care preotii o rostesc inaintea acestei icoane este urmatoarea: "Prea Sfanta Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, pururea Fecioara Marie, protectoarea si aparatoarea noastra, cerem a Ta nebiruita aparare. Imparateasa Cerului si a pamantului, ceea ce ai cu dreptate numele de "Prodromita", adica inainte-mergatoare, intareste-ne intru lucrarea faptelor bune si ne du de mana intru Imparatia cea cereasca. Povatuieste-ne pe noi, toti drept credinciosii crestini, spre a vedea si vesnic a ne indulci de marirea Fiului Tau si Dumnezeul nostru, ca Binecuvantata si Prea Proslavita esti, in vecii vecilor. Amin."
Dimensiunile icoanei sunt de 1 metru pe 0.7 metri. O caracteristica a acesteia este faptul ca icoana, cercetata la microscop, nu prezinta urme de pensula, acest lucru intarind credinta cum ca Sfintele Fete au fost pictate miraculos de mana nepamanteasca. Praznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12 iulie, cu priveghere de intreaga noapte.

Sfanta Icoana Prodromita

Acatistul Icoanei Maicii Domnului Prodromita de la Muntele Athos: 

Rugăciune către Maica Domnului Prodromiţa

  O, Împărăteasă Prealăudată a îngerilor şi Acoperământul milostivirii neamului omenesc, Maică a Domnului, Ceea Ce întru minunată icoana Ta ne-ai dăruit nouă chipul frumuseţii Tale, nu-Ţi întoarce nici acum faţa Ta de la robii Tăi cei cu gândurile plecate spre cele pământeşti. Cu cheia rugăciunii Tale descuie-ne uşa milostivirii Fiului Tău şi ne primeşte şi pe noi, nevrednicii, în cămara cea de nuntă a Înţelepciunii, ca împreună cu îngerii să-Ţi aducem jertfa laudelor dumnezeieşti.

Pe mine, cel nepriceput întru cuvânt şi străin de tainele rugăciunii, care port în călătoria mea prin deşertul patimilor povara sufletului sărăcit de roua evlaviei şi de tăria credinţei, cu milostivirea Ta mă cercetează. Ca Una Ce vezi de aproape slava cea preaînaltă a Treimii şi primeşti cununile laudelor din mâinile îngerilor, pleacă-Ţi blânda privire pe care ai închipuit-o în icoana Ta şi ai dăruit-o nouă spre mângâiere în necazuri. Vezi rănile sufletelor noastre Preacurată, vezi că untdelemnul pocăinţei ne lipseşte şi pururea cădem în prăpastia păcatelor. Vezi inima noastră tulburată de gândurile cele rele şi cu fulgerul rugăciunii Tale goneşte de la noi toată neînţelepciunea. Ridică mintea noastră din adâncul patimilor şi-i arată întru lumina Duhului pe Cuvântul Cel născut din Mintea Cea dintâi.

Iată, eu, cel lipsit de evlavie şi cumplit rănit de fiarele păcatelor mele, plec genunchii inimii mele înaintea Ta şi Te rog ca să îmi ierţi îndrăzneala întru nepricepere şi Însăţi să zugrăveşti în sufletul meu icoana tainelor Tale. Cu dumnezeiasca Ta înţelepciune închipuie şi în icoana cea părăsită a inimii mele chipul celor trei virtuţi, credinţa, nădejdea şi dragostea, spre asemănarea Treimii. Mută dorirea mea cea stricată de la cele pământeşti spre cele cereşti şi cu focul râvnei după Adevăr aprinde inima mea cea de prea mult timp adormită în somnul păcatului. Împacă viaţa mea Stăpână, cu bogăţia rugăciunilor Tale aduse la tronul Treimii şi în locul neputinţei mele de a mă ruga adu untdelemnul milostivirii Tale.

Osteneala iconarului Iordache ai primit şi l-ai făcut pe el părtaş minunii Tale mai presus de cuget. Pe mine, cel neînţelept, mă primeşte sub acoperământul milei Tale şi măcar că nu ştiu a-Ţi zugrăvi icoana laudelor cereşti ca mulţumire pentru mijlocirea Ta înaintea Domnului, nu mă lipsi pe mine de darurile Tale neîmpuţinate. Ajuns-au în urechile Tale, Fecioară, glasul rugăciunii evreicei ce simţea apropierea morţii şi ai scăpat-o pe ea din prăpastia pierzării. Ba încă şi uşile dreptei credinţe i-ai deschis, ca să se facă ea biserică a Duhului Sfânt, lăudându-Te pe Tine, Biserica slavei dumnezeieşti. Pe mine, cel ce deşi am fost binecuvântat cu darul dreptei credinţe, însumi îmi gătesc spânzurare cu legătura fărădelegilor mele, trage-mă din groapa pierzării, întinzându-mi scara rugăciunii Tale. Mustrat-ai pe învăţătorul cel întunecat de necredinţă, dar vai, cât mă ruşinez eu, care de prea multe ori am mâniat bunătatea Ta prin tulburarea din puţinătatea credinţei şi prin neluarea aminte la păzirea chipului curat al evlaviei. Cerut-a învăţătorul acela să vină icoana la el, dar te-ai împotrivit mândriei lui, însă eu cu nevrednicie stau în sfânt locaşul Tău, find pustiit de nădejde, credinţă, evlavie, frică şi dragostea cea după Dumnezeu. Întoarce-Ţi faţa Ta de maică şi spre mine şi fă să învieze şi în sufletul meu credinţa cea tare întru milostivirea Ta.

Sfârşit binecuvântat cu pace ai dăruit robului Tău, schimonahul Inochentie, ca să arăţi că pe robii Tăi, cei ce cu credinţă Îţi slujesc până la apusul vieţii lor nu îi laşi în mâinile vrăjmaşilor nevăzuţi. Pe mine, smochinul cel neroditor, care nici o roadă de credinţă nu am adus Ţie, fiind eu uscat de seceta patimilor, îndură-Te iar şi mă stropeşte cu ploaia rugăciunilor Tale, ca să aduc rod însutit de fapte bune şi să iau din mâna Ta prin mila Cuvântului cununa vieţii celei veşnice.

Pe monahul Serghie, cel ce se prăbuşise în prăpastia neascultării, cu starea Ta de faţă înaintea Cuvântului l-ai ridicat şi i-ai dăruit iarăşi auzul cel pierdut, ca să ia aminte la glasul Evangheliei lui Hristos şi cu îngerii să-Ţi aducă Ţie totdeauna jertfa laudelor cereşti. Pe mine, cel ce în toate zilele vieţii mele am mers pe cărările neascultării de părinţii cei duhovniceşti şi adesea am căzut în groapa deznădădjuirii, mă înţelepţeşte la ascultarea de Fiul Tău, ca să moştenesc şi eu, nevrednicul, partea celor mântuiţi.

Pe cel ce se îndoia de minunile revărsate prin icoana Ta l-ai îndreptat cu blândeţe prin bogăţia peştelui dăruit la praznicul Tău. Însăţi, ca O Milostivă, adu la masa inimii noastre ca hrană bogată mai ales în ziua prăznuirii icoanei Tale înţelegerile cele dumnezeieşti, care luminează sufletul şi alungă toată negura patimilor.

Potoleşte viforul necazurilor pornite asupra noastră cu grabnica Ta rugăciune şi întru ispite ne soleşte răbdare. Schitul Darvari minunat s-a împodobit cu icoana Ta, care ca o legătură a iubirii păzeşte unitatea între nevoitorii ei. Înaintea icoanei Tale toţi plecăm genunchii inimii şi căzând înaintea ei cu umilinţă cerem să se depărteze de la noi toată tulburarea vrăjmaşului, ca pacea Mântuitorului nostru să odihnească pururea în sufletele noastre. Deci, ca Una Ce ai fost dăruită de Însuşi Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu spre păzirea obştii acesteia, împacă-ne pe noi toţi, cei greşiţi, iarăşi cu Cel pe Care în pântecele Tău L-ai purtat ca pe un scaun al slavei. Ca la o iconoamă a tuturor darurilor Duhului la Tine alergăm în necazurile şi întristările noastre şi Te rugăm să mângâi inimile noastre cu vestirea izbăvirii, ca una Ce ai luat în auzul Tău glasul Arhanghelului, dezlegând blestemul cel pus asupra noastră prin glasul lui Dumnezeu. Înaintea icoanei Tale aducem lacrimile noastre cele de umilinţă şi suspinurile inimilor noastre de la privirea feţei Tale nu le tăinuim. Căci pe Tine Te ştim Maică Milostivă a Cuvântului şi pururea Apărătoare a noastră a credincioşilor, celor gârboviţi de prea multe păcate. Ştim mulţimea nelegiuirilor noastre cu care am mâniat bunătatea cea multă a Ziditorului, ştim nevrednicia noastră, dar încă mai ştim că milostivirea Ta este neasemănată şi nu este păcat ca să Te împiedice pe Tine a ne zidi nouă iarăşi podul împăcării noastre cu Dumnezeu.

Caută cu milă, Împărăteasă Prealăudată, Care stai pe scaunul slavei şi primeşti cununile laudelor îngereşti, şi spre oştea schitului acestuia şi ca o iconoamă înţeleaptă rânduieşte toate spre mântuirea tuturor, căci în mâinile Tale s-a dat cârma mântuirii obştii acesteia, ca pe toţi să-i primeşti cu bunăvoinţă în cămările cereşti.
Celor ce îşi pleacă genunchii sufletelor şi ai trupurilor înaintea icoanei Tale celei de minuni izvorâtoare, cerând grabnică izbăvire din adâncul necazurilor, le răsplăteşte cu bogatele Tale daruri, ca ieşind neruşinaţi din biserica Ta să ne facem şi noi mărturisitori ai minunilor Tale, strigând: Bucură-Te, Împărăteasă a Luminii, Care prin arătarea strălucitului Tău chip în icoana Ta ai voit să ne chemi pe noi cu glasul cel tainic al Duhului la lucrarea cea duhovnicească, spre a preface inimile noastre stricate de păcat în icoane ce oglindesc slava Treimii.

În aceasta luna, în ziua a douasprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Proclu si Ilarie.

Acesti sfinti au trait în zilele împaratului Traian si ale lui Maxim ighemonul. Ei erau de neam din satul Caliptul, aproape de Anghira. Deci, fiind prins Sfântul Proclu si marturisind pe Hristos înaintea împaratului, a fost dat pe seama lui Maxim ighemonul, si a fost cumplit chinuit. Dupa acestea fiind dus ca sa fie omorât cu sageti, s-a întâlnit cu nepotul sau Ilarie, care s-a închinat mosului sau. Si pentru aceasta a fost prins de catre elini.

Sfântul Proclu ranit de multimea sagetilor s-a mutat catre Domnul. Iar Sfântul Ilarie, marturisind ca este crestin, a fost mult chinuit si apoi, taindu-i-se capul, a fost pus cu Sfântul Proclu la un loc.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Veronica, pe care a vindecat-o Hristos de curgerea sângelui, si care cu pace s-a savârsit.

Sfanta Veronica era de loc din Cezareea lui Filip (Paneas). Ea a fost cea tamaduita de Domnul nostru Iisus Hristos de curgerea de sânge care o chinuia de multi ani (cf. Matei 9, 20). In semn de multumire si slava adusa lui Dumnezeu, ea a turnat o statuie de bronz ce-l reprezenta pe Mântuitorul tinând mâna unei femei ingenunchiate inaintea lui. La picioarele statuii -- unde pe o placa sa pucea citi : Lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii -- crestea o planta tamaduitoare de orice boala. Veronica a asezat aceasta statuie in fata casei ei, asa incat toti trecatorii sa o cinsteasca si sa-mi aduca aminte de modelul ei, Dumnezeu-Omul. Ducând o viata sfanta, Veronica s-a dus la Dumnezeu, ca si in ceruri sa se bucure de Chipul Domnului.

Dupa o traditie latina, sfanta Veronica a fost femeia care a sters fata insengerata a Domnului, cand isi purta El Crucea spre Golgota. Chipul Domnului ar fi ramas astfel imprimat pe mahrama, care a fost considerata astfel o icoana "nefacuta de mâna omeneasca". Insa dupa o foarte veche scriere apocrifa, Faptele lui Pilat, Veronica (Berenice) era tocmai femeia vindecata de scurgerea de sânge, si care, aflându-se in posesia unui portret al lui Hristos, s-a dus cu el la Roma, la imparatul Tiberiu. La moartea sa, portretul a fost transmis sfantului Clement, episcopul Romei (praznuit la 24 noiembrie).

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Mihail Maleinul, duhovnicescul parinte al celui dintre sfinti Parintelui nostru Atanasie din Athos, care cu pace s-a savârsit.

Sfantul Mihail Maleinul s-a nascut catre anul 894 in regiunea Charsian din Capadocia, si a primit la botez numele de Manuel. Era ruda cu imparatul bizantin Leon al VI-lea cel Intelept (886-911). La vârsta de 18 ani a plecat in Bitinia, la Manastirea Kiminas (Kyminas), sub ascultarea si indrumarea batrânului Ioan Heladites, care la tun in monahism cu numele de Michel. Ramânând în ascultare grea în ciuda vitei lui imparatesti, Mihail s-a umplut de smerenia Domnului nostru Iisus Hristos.

Asa se face ca dupa un timp a fost hirotonisit, fiind chemat la preotie. Prin rugaciune si studiul Scripturilor, Mihail a aratat cum preotia si calugaria merg impreuna, atragând harul discernamântului si al patrunderii inimilor si situatiilor. Intelegerea neputintei omenesti l-a facut iubitor si ingaduitor cu oamenii, totdeauna mângâiendu-i si rugânde-se pentru ei, incât adeseori s-au implinit si minuni prin rugaciunile lui.

Dupa multe osteneli calugaresti, sfantul Mihail primeste de la staretul sau binecuvântarea de a trai ca anahoret-eremit. Cinci zile din saptamâna el se retrage intr-o pestera nu departe de manastire, in rugaciune si linistire (isihie), iar sâmbata si duminica revine in comunitatea fratilor pentru a participa la sfintele slujbe si a se impartasi cu Sfintele Taine.

Prin exemplul sau de viata duhovniceasca, sfantul ascet a atras multi doritori de mântuire. Astfel ca, in locul numit Lacul Uscat, cuviosul a intemeiat o manastire de calugari, cu o regula de viata foarte stricta. Cand manastirea s-a intarit, sfântul s-a urcat si mai sus in munti si a intemeiat acolo o alta manastire. Asa, cu osteneala cuviosului Mihail, intreg muntele Kimina (Kyminas) s-a umplut de obsti manastiresti, de unde rugaciuni se inaltau fara incetare catre Tronul cel de Sus.

Catre anul 953, un tânar, numit Avraam, s-a alaturat obstii fratesti ce inflorea sub indrumarea sfântului staret Mihail; acesta i-a dat numele de Atanasie. Mai târziu, sfântul Atanasie (praznuit la 5 iulie) a ajuns in Muntele Athos, unde a întemeiat prima manastire cu viata de obste: Marea Lavra. In zidirea si impodobirea acestei mari manastiri, sfântul Atanasie a avut in ajutor pe nepotul sfântului staret Mihail, viitorul împarat bizantin Nichifor Focas (963-969), care l-a cunoscut pe Atanasie intr-una din vizitele la manastirea unchiului sau Mihail.

Dupa cincizeci de ani de osteneli si lupte calugaresti, sfântul Mihail Maleinos (Maleinul) a adormit in pace, catre anul 962.

Sf Cuv Paisie Aghioritul

Astăzi este prăznuit și Cuviosul Paisie Aghioritul, un mare sfânt grec contemporan din Biserica Ortodoxă, cunoscut monah de la Sfântul Munte Athos.

Parintele Paisie Aghioritul a fost trecut in randul sfintilor. Sfantul Sinod, sub presedintia Sanctitatii Sale, intrunit in sedinta ordinara marti, 13 ianuarie 2015, a aprobat in unanimitate referatul Comisiei Canonice pentru trecerea in randul Sfintilor Bisericii Ortodoxe a monahului Paisie Aghioritul.

"A vorbi despre parintele Paisie inseamna a avea simtamantul copilului mic care incearca sa vorbeasca despre ceva mare, care depaseste masura lui, dar nu gaseste cuvantul si modul potrivit pentru a face aceasta", spunea ieromonahul Isaac, unul din biografii parintelui Paisie Aghioritul.

Parintele Paisie Aghioritul, pe numele de mirean Arsenie Eznepidis, s-a nascut la 25 iulie 1924, la Farasa, la cateva sute de kilometri de Cezareea. In jurul anului 1950 incep cautarile pentru intrarea in monahism. Ajunge la Sfantul Munte Athos, dar la rugamintea tatalui sau, revine in lume. In a doua sa calatorie la Muntele Athos, va lua hotararea de a ramane definitiv aici. In anul 1953 ajunge la Sfanta Manastire Esfigmenu. Dupa un an este facut rasofor, primind numele de Averchie. Dupa trei ani pleaca la manastirea Filotheu. Aici a primit schima mica si numele de Paisie.

In 1958 se muta la Sfanta Manastire a Nasterii Maicii Domnului, la Stomio - Konita, unde a ramas pana in 1962. In anul 1962, a plecat in peninsula Sinai si a locuit la Chilia Sfintilor Galaction si Epistimi. In 1964, a revenit la Sfantul Munte si s-a stabilit la Schitul Ivironului, la Chilia Sfintilor Arhangheli. Atunci s-a legat si mai mult duhovniceste de sfantul staret Tihon, care vietuia la chilia Cinstita Cruce a Manastirii Stavronikita, unde a primit schima mare, la 11 ianuarie 1966.

Dupa o lunga sedere in spitalul Papanicolau, unde i-a fost extirpata o mare parte dintr-un plaman, a plecat spre Katunakia (1967). Aici s-a asezat la chilia unde vietuise un roman, Ipatie. In anul 1968 ajunge la manastirea Stavronikita. Aici va face o schimbare in ceea ce priveste modul de vietuire al obstei - va face trecerea acesteia de la viata idioritmica la cea chinoviala.

In martie 1969, dupa moartea duhovnicului sau, merge la chilia Sfanta Cruce. Aici vietuieste pana in anul 1979.

Incepand cu anul 1988, starea de sanatate a parintelui Paisie s-a agravat. Paraseste pentru ultima oara Muntele Athos, pe 10 noiembrie 1993. In data de 4 februarie 1994 a fost operat la spitalul Theaghnio din Tesalonic si apoi a fost dus la manastirea „Sfantul Ioan Teologul“ de la Suroti pentru a fi ingrijit.

                                                      

A trecut la cele vesnice pe 12 iulie 1994. Potrivit dorintei sale, a fost inmormantat la Sfanta Manastire a Sfantului Ioan Teologul de la Suroti (Tesalonic).

Poemul de pe mormantul parintelui Paisie Aghioritul

Deasupra mormantului sau, pe o placa de marmura, este prezent poemul scris de el insusi:

"Aici s-a terminat viata mea,
Aici si rasuflarea mea.
Aici trupul mi se va ingropa,
Iar sufletul mi se va bucura.
Sfantul meu aici locuieste,
Iar aceasta ma cinsteste.
Si cred ca el se va milostivi
Si pe Izbavitorul Il va imblanzi,
Ca sufletul meu cel ticalos
Sa aiba alaturi pe Maica Domnului Hristos."

Cine a fost Parintele Paisie Aghioritul?

Parintele Paisie Aghioritul a fost om de rugaciune si astfel, un mare teolog. De regula noi ii numim teologi doar pe cei care au studii teologice. Dar Parintele Paisie este teolog in sensul patristic, pentru ca el a fost om al rugaciunii. Parintele Pavel Florensky spunea ca multe se scriu si multe s-au scris, dar putine ajung la sufletele oamenilor. Toate cartile lasate de Parintele Paisie au ajuns la sufletele credinciosilor. Cartile sale nu sunt carti care se citesc doar acum si doar o singura data. Cartile Parintelui Paisie sunt carti care se citesc si se recitesc.

                                              

Parintele Paisie a fost un om simplu, dar in acelasi timp un om harismatic, un om care a adunat in el chipul apostolului, al teologului, al omului duhovnicesc, a adunat in el chipul parintelui.

A spus ca cel mai mare dusman al lui a fost numele lui. La un moment dat, cand a venit cineva si a incercat sa-i spuna cat de mare este el in lume si cat de mult il apreciaza oamenii, el a spus: " Venind spre coliba mea, ati trecut pe langa o gramada de gunoi. Si acolo ati vazut si niste cutii de conserve goale. Si cand v-ati apropiat de ele ati vazut ca straluceau in lumina soarelui. Ei bine, sa stiti ca eu nu sunt altceva decat acele cutii de conserve goale."

Parintele Paisie Aghioritul - Invataturi

"Incercarile pe care le ingaduie Dumnezeu sunt potrivite cu puterea noastra de a rabda, dar, din pacate, de multe ori la ele se adauga si batjocurile si grosolaniile oamenilor nemilostivi si atunci ne incovoiem. Vantul puternic de obicei rupe copacii sensibili si dezradacineaza pe cei ce nu au radacini adanci. Iar celor ce au radacini adanci le ajuta sa inainteze si sa se inradacineze inca mai adanc.

Bunului Dumnezeu insa nu ii place modul salbatic si nemilostiv prin care unii sunt dezradacinati, iar altii rupti, ci modul milostiv (pentru ca si El este milostiv) prin care sunt ajutati semenii nostri cu dragoste si compatimire, deoarece oamenii nu sunt copaci, ci chipuri ale lui Dumnezeu.

Fireste, nimeni nu poate vatama sufletul omului, decat numai el insusi.

In incercarile pe care le ingaduie Dumnezeu, fiecare este probat si isi vede singur starea lui duhovniceasca. Si astfel este nevoit sa se smereasca, dupa care primeste har de la Dumnezeu, atunci cand in chip smerit primeste incercarile cu bucurie, ca pe niste medicamente pentru sufletul sau si cu rabdare il slaveste si ii multumeste. Bine este noua ca ingaduie Dumnezeu sa fim incercati, pentru ca altfel am fi avut patimi ascunse si pretentii nesabuite in Ziua Judecatii.

Caci daca le-ar trece cu vederea pe acestea si ne-ar lua in rai asa cum suntem, am crea si acolo probleme. De aceea ingaduie aici ispitele, ca sa ne curete de praf, sa se purifice sufletul nostru cu intristarile si plansetele si astfel sa fini nevoiti sa scapam la Dumnezeu si sa ne aflam mantuirea.

Cand pacatul se invecheste in om, diavolul in mod firesc dobandeste mai multe drepturi si ca sa plece, va trebui sa stricam casa veche si sa o zidim pe cea noua.

Cel care cauta dreptatea omeneasca este fara de minte, dar mai neghiob este cel care nu uita nedreptatile pe care i le-au facut altii si binele pe care l-a facut el altora.

Din pacate, duhul lumesc mereu ascute mintea in viclenie, iar cel care nedreptateste pe semenul sau considera aceasta o izbanda. Unuia ca acestuia i se spune: "Acesta este diavol. Pe toate le reuseste", in timp ce launtric sufera mustrarea constiintei (micul iad).

Nu exista foc mai mare ca arderea launtrica a sufletului de catre constiinta, care il chinuie si-l roade mereu ca un cariu inca din aceasta viata. Iar in cealalta, cea vesnica, il va roade si mai mult viermele cel neadormit, daca omul nu se va pocai in aceasta viata si nu va cauta sa indrepte nedreptatile facute semenilor lui, fie numai si cu buna sa intentie, in cazul ca nu poate in alt fel.

Omul nepocait este cel mai fara de minte din lume, deoarece pe langa faptul ca este chinuit de o necontenita neliniste, pentru ca nu se pocaieste ca sa scape de acest mic iad, care-l va duce in cel mai mare, cel vesnic, se lipseste si de bucuriile paradisiace de pe pamant, care vor fi cu mult mai mari in rai, alaturi de Dumnezeu."

La Editura Evanghelismos au aparut pana acum mai multe carti cu scrieri ale Parintelui Paisie sau cu marturii despre viata sa minunata:
"Epistole", Cuviosul Paisie Aghioritul
"Staretul Hagi Gheorghe Athonitul", Cuviosul Paisie Aghioritul
"Sfantul Arsenie Capadocianul", Cuviosul Paisie Aghioritul
"Parinti aghioriti", Cuviosul Paisie Aghioritul
"Cuviosul Paisie Aghioritul - Cuvinte duhovnicesti" - 4 volume
"Parintele Paisie mi-a spus", Athanasie Rakovalis
"Viata Cuviosului Paisie Aghioritul", Ierom. Isaac Aghioritul

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTE 12 Iulie

INVITAȚIE LA OPERĂ 12 Iulie

Parsifal by R. Wagner

Wagner - Parsifal (recording of the Century : Hans Knappertsbusch 1951)

MUZICĂ 12 Iulie

Evaristo Felice Dall'Abaco

Van Cliburn (Harvey Lavan Cliburn), pianist american de muzică clasică

Swamp Dogg (Jerry Williams Jr., Little Jerry), cântăreţ şi producător american

Jerry Williams jr

Christine McVie (Perfect), vocalistă, pianistă şi compozitoare britanică (Chicken Shack, Fleetwood Mac).

Fleetwood Mac:

Jeff Christie, multi-muzician şi vocalist britanic (Christie).

Jeff Christie: 

Walter Egan, cântăreţ şi compozitor american.

John Wetton, basist, vocalist şi compozitor britanic (Mogul Thrash, Family, King Crimson, Uriah Heep, Roxy Music, Asia).

Liz Mitchell, cântăreaţă jamaicană (Boney M).

Boney M:

The Rolling Stones

Compact 

John Petrucci – Dream Theater

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Bach - Concerto En La Mineur

GRANDES EXITOS DEL RECUERDO CON LA ORQUESTA DE XAVIER CUGAT. Selección de Cecil González

Soler Harpsichords & Fortepianos Concertos | Classical Baroque Music

INSTRUMENTAL BELLISIMAS MELODIAS DE ITALIA (REMASTERIZADO) Selección de Cecil González

Look For The Silver Lining! (Andre Kostelanetz) (Lyrics+Song/Artist Info) Romantic 4K Music Album!

Archduke Rudolph: Music for Clarinet and Piano

POEZIE 12 Iulie

Pablo Neruda

Biografie Pablo Neruda

Pablo Neruda, pseudonimul scriitorului Chilean Ricardo Eliecer Neftalí Reyes Basualto, s-a născut în Parral, un oraş aflat la 300 km la sud de Santiago, la data de 12 iulie 1904. Tatăl său a lucrat în domeniul căilor ferate, iar ama sa, Rosa Neftalí Basoalto Opazo, a fost învăţătoare murind la două luni după ce l-a născut. Prima lucrare a sa publicată a fost un eseu pe care l-a scris la vârsta de treisprezece ani, “Entusiasmo y perseverancia”, pentru un ziar local. 
În 1920, când el a adoptat pseudonimul de Pablo Neruda, a început să publice de poezii, proză şi articole în ziare. Anul următor, el s-a mutat în Santiago pentru a studia franceza devenind profesor. Curând abandonează catedra dedicându-şi întregul timp poeziei. 
În 1923, primul său volum de poezie, “Crepusculario”, a fost publicat. În anul următor publică “Veinte de poemas de amor” şi “Canción desesperada”, o colecţie de poezii de dragoste care au fost controversate pentru erotismul lor. Ambele lucrări au avut o critică favorabilă peste hotare şi au fost traduse în mai multe limbi. Peste decenii, “Veinte poemas”, se va vinde în milioane de exemplare şi va deveni una dintre cele mai cunoscute creaţii ale sale. Marele romancier colombian Gabriel García Márquez îl considera "cel mai mare poet al secolului 20 în oricare limbă". El a fost un scriitor prolific, scriind poezii de dragoste, poezii suprarealiste, poeme epice cu caracter istoric, poezii politice, poezii despre lucrurile comune şi nu în ultimul rând poezii despre natură şi mare.Deşi avea o reputaţie recunoscută, atât în ţară cât şi peste hotare, Pablo Neruda, a trăit în mizerie.
În timpul vieţii sale, Neruda a fost celebru pentru convingerile sale politice. Un comunist sincer, el a fost o scurtă perioadă de timp senator al partidului comunist, înaintea exilului forţat. În 1970, Neruda, întors din exil, a candidat pentru preşedinţie, dar a sfârşit dând sprijinul său lui Salvador Allende.
În 1971, lui Pablo Neruda i-a fost a acordat premiul Nobel pentru literature.
În 1973, la 23 septembrie, moare răpus de boală…

Îmbătat de pini (IX)

Îmbătat de pini şi lungi sărutări,
ca vara conduc cea mai rapidă corabie de roze,
aplecat spre sfârşitul zilei înguste,
stăruind în trainica mea frenezie marină.

Palid şi zdrobit de apa-mi hămesită,
plutesc în mirosul acid al climei dezgolite,
încă înveşmântat în sunete amare şi cărunte
şi-ntr-o tristă coamă a ceţei dezolante.

Călit de pasiuni, călătoresc pe singurul meu val,
al lunii, al soarelui, arzând şi rece, pe neaşteptate,
liniştit în trecătoarea insulelor norocite,
albe şi dulci ca şoldurile calme.

În noaptea udă, garderoba mea de sărutări tremură
încărcată cu fluxuri electrice de nebunie,
cu eroism despicând visele
şi înveninând rozele ce mă împânzesc.

În susul apei, din sânul valurilor urcânde,
trupul tău paralel se predă braţelor mele
ca un peşte prins în eternitate de sufletul meu,
viu şi agale, în încordarea dedesubtul cerului.

Poemul XVIII

Aici te iubesc!
Vântul se desprinde din pinii întunecaţi.
Luna străluceşte ca fosforul în apa nestatornică.
Zilele, de acelaşi soi, se urmăresc unele pe altele.
Zăpada se dezvăluie în forme care dansează.
Un pescăruş argintiu alunecă din vest.
Uneori o corabie. Stele înalte, înalte.
O, catargul unei corăbii.
Singur.
Uneori mă trezesc devreme şi sufletul mi-e ud.
În depărtare, marea sună şi răsună.
Acesta este un port.
Aici te iubesc.
Aici te iubesc şi orizontul te ascunde în zadar.
Te iubesc şi printre aceste lucruri reci.
Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corabii grele
ce străbat marea fără destinaţie.
Mă regăsesc uitat ca ancorele vechi.
Porturile devin triste când după-amiaza acostează.
Viaţa mea oboseşte, înfometată, fără niciun scop.
Iubesc ce nu am. Tu eşti atât de departe.
Dezgustul meu se luptă cu amurgul înăbuşit.
Dar noaptea revine şi începe să-mi cânte.
Luna îşi răsfrânge visul neîntârziat.
Cea mai mare stea mă priveşte prin ochii tăi.
Şi, când te iubesc, pinii îţi cântă numele în vânt
cu frunzele lor ca de coarde.

Vreau să fac cu tine ce face primăvara cu cireşii.

Te joci în fiecare zi cu lumina universului.
Subtilă musafiră, soseşti în fiecare floare şi în apă.
Eşti mult mai mult decât căpşoru-acesta alb pe care-l strâng
în mâini ca pe-un ciorchine zi de zi.

Cu nimeni nu te-asemeni de când eu te iubesc.
Lasă-mă între galbene ghirlande să te-ntind.
Cine-ţi scrie numele cu litere de fum printre stelele sudului?

Ah lasă-mă să-mi amintesc cum erai atunci, când încă nu existai.

Deodată vântul urlă şi izbeşte fereastra mea închisă.
Cerul e un năvod plin de peşti întunecaţi.
Aici se întâlnesc toate vânturile, toate.
Se dezbracă ploaia.

Trec în fugă păsările.
Vântul. Vântul.
Eu nu mă pot lupta decât cu forţele-omeneşti.
Furtuna învârtejeşte frunzele-nnegrite
şi dezleagă toate bărcile care aseară au amarat la cer.

Tu eşti aici. Ah tu nu fugi.
Tu o să răspunzi şi ultimului meu strigăt.
Ghemuieşte-te lângă mine ca şi cum ţi-ar fi frică.
Totuşi câteodată ţi-a trecut prin ochi o umbră stranie.

Acum, şi-acum, iubito, tu mi-aduci caprifoi,
şi parfumaţi îţi sunt şi sânii.
În timp ce vântul trist ucide fluturi galopând
eu te iubesc, şi bucuria-mi muşcă din gura ta de prună.

Cât te-ar fi durut să te obişnuieşti cu mine,
cu sufletul meu solitar şi sălbatic, cu numele meu pe care toţi îl izgonesc.
Am văzut de atâtea ori luceafărul arzând pe când ne sărutam pe ochi
şi cum deasupra noastră se desfăceau apusurile în uriaşe evantaie.
Cuvintele mele au plouat peste tine mângâindu-te.
Am iubit de multă vreme trupul tău de sidef însorit.
Ba chiar te cred stăpâna universului.
O să-ţi aduc din munţi flori vesele, şi campanule,
negre alune, şi coşuri de nuiele pline de săruturi.

Vreau să fac cu tine
ce face primăvara cu cireşii.

Alexandru Ivasiuc

Biografie

n. 12 iul. 1933, Sighetu Mar-matiei - m. 4 mart. 1977, Bucuresti. A murit lângă blocul Scala, care s-a prăbuşit peste el la cutremurul din 4 martie 1977.

Prozator si eseist.

Fiul lui Leon Ivasiuc, prof. de stiintele naturii la Liceul "Dragos Voda" din Sighet, o vreme specialist geolog la o soc. petrolifera; originar din Bucovina, unde, inaintea primului razboi mondial, bunicul scriitorului, locote-nent-colonelul Mihai Ivasiuc, era ofiter de frontiera la Itcani - Suceava. Mama, Ana (n. Jusco), descinde din vechi neamuri maramuresene (Ciplea, Mihaly) atestate documentar, cu diplome nobiliare, din sec. al XV-lea. in 1940, in urma Dictatului de la Viena, familia se muta la Bucuresti, unde IVASIUC urmeaza cursul primar (1940-1944) la o scoala de pe strada Mantuleasa, iar prima clasa de liceu la "Matei Basarab", dupa care se intoarce la Sighet, urmand Liceul "Dragos Voda" pana la absolvire (1951). Studiile la Facultatea de Filosofie a Univ. din Bucuresti (1951-1953), intrerupte; se inscrie la medicina (1953). La 4 nov. 1956 e arestat si condamnat la cinci ani pentru agitatie publica, plus doi ani domiciliu obligatoriu in Baragan, la Rubla. Eliberat la inceputul lui 1963, e mai intai incarcator la fabrica de medicamente "Sintofarm", apoi translator la Ambasada SUA, pana in 1968. Debuteaza cu schita Timbrul in Gazeta literara (iul. 1964); in aceeasi rev. publica (tot in 1964) si primul sau eseu, Inocenta si vinovatie in proza americana. Debut editorial cu romanul Vestibul (1967). incepand din 1968 colaboreaza la principalele rev. literare; sustine o rubrica permanenta. Pro domo, in Contemporanul, apoi in Romania literara (pana in vara 1976). in 1977 detine la Contemporanul rubrica Argument (ultimul art.. Puterea scriitorului, ii apare la 4 mart. 1977) si colaboreaza la Informatia Bucurestiului cu o suita de art. saptamanale. Redactor-sef al Editurii "Cartea Romaneasca" in 1970; in toamna aceluiasi an (pana in mai 1972) secretar al Uniunii Scriitorilor. Director al Casei de Filme nr. 1 (1972-1974). Autor al romanelor Interval (1968), Cunoastere de noapte (1969), Pasarile (1970), Apa (1973), Iluminari (1975), Racul (1976) si al unui voi. de nuvele, Corn de vanatoare (1972). In 1968-1969, impreuna cu sotia sa, Tita Chiper-Ivasiuc, a beneficiat de o bursa "Ford" in cadrul programului international al Univ. Iowa din Iowa-City, primul participant roman al acestui program, in 1969, invitat sa conferentieze despre literatura romana in SUA, la Univ. Columbia, Berkeley-California, East-Texas, Ann-Arbor, Michigan si, in Anglia, la Oxford. Si-a pierdut viata in timpul cutremurului din mart. 1977. Eseist de vocatie (Radicalitate si valoare, 1972; Pro domo, 1974), IVASIUC e un romancier original, cu imaginatia ideii, modern in obsesiile sale, preocupat de innoirile de substanta si de structura ale prozei contemporane. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru proza (1967, 1970), al Acad. (1970) si al Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste (1970).

Ceea ce este derutant in romanul de debut al lui I., Vestibul (1967), este amestecul de senzorialitate si de speculatie intelectuala, de reprezentare concreta a trairii si de analiza impinsa pana la cazuistica. Romanul pare o demonstratie psihologica. Ilea, eroul principal, este un alienat constient, victima a propriului chip de a gandi sensul existentei. Si-a inmormantat viata in cateva sim-boluri, deopotriva de false. Romanescul psihologic din Vestibul reprezinta haina de imprumut pentru un romanesc al ideii: drama psihologica revela si mascheaza o drama de cunoastere. La intrebarea: cum trebuie trait? - care nu este numai a personajului din intaia carte a lui I., dar si a altora, din cartile urmatoare - raspunsul nu e de natura etica, ci intelectuala. Suferinta doctorului Ilea provine mai putin din erorile lui afective sau morale, cat din revelatia ca nu exista, pentru dilema lui intelectuala, o solutie satisfacatoare. A crezut ca prin iubire va putea deveni altul; iubirea nu-i descopera adevarul. Criza nu e urmata de nici o iluminare. Aceasta problematica a crizei si a iluminarii o vom regasi in toate romanele, de la Interval (1968) la Racul (1976). Ea a aparut mereu comentatorilor ca rezultat al unei dispozitii mai curand reflexive decat creatoare si i s-a obiectat romancierului eseismul, in care altii au vazut, din contra, un merit. Profesionist al ideii, IVASIUC se apropie in proza de unii scriitori ai deceniului al patrulea (M. Sebastian, M. Eliade, Anton Holban, O. Sulutiu) si, inaintea lor, Camil Petrescu, care au facut deopotriva proza si publicistica, reformand romanul romanesc dintr-un unghi intelectual. Creatia lui IVASIUC releva, fara exceptie, o astfel de structura. Interval este, poate intr-o masura inca mai mare decat Vestibul, un roman intelectualist, psihologist si autobiografic, in sensul pe care-1 gandea generatia anilor 30. Desigur, problematica este alta, moderna si originala. Aici apare pentru prima oara la IVASIUC motivul ereditatii strivitoare si al familiei care functioneaza ca un trib, cu legi si ritualuri statornice, in Pasarile (1970), in Apa (1973), chiar si in Iluminari (1975), motivul acesta se va regasi, poate si din intentia nedeclarata a scriitorului de a alcatui candva un mare roman al familiei maramuresene (cu istoria, traditiile si eroii ei). Deocamdata, tema familiei e subordonata aceleia a personajului care incearca sa-si faureasca singur destinul, evadand din puterea clanului din care face parte. Evadare ce reprezinta mai putin o afirmare a spiritului de independenta si mai mult un orgoliu secret. Si Ilie Chindris din Interval, si, in Pasarile sau in Apa, cei doi Dunca sunt in fond fascinati de exemplul strabunicului ilustru, al sefului de trib, a carui fantoma autoritara continua sa domine viata familiei mult timp dupa moartea stapanului. Evadarea e o repetare paradoxala: o iesire de sub tutela pentru a reface, in alte imprejurari, simbolul autoritatii stravechi. Nici Chindris, nici Dunca nu devin cu adevarat liberi: esecul lor nici nu consta in ratarea sansei de a scapa de sub puterea clanului, ci in neputinta de a repeta conditia de autoritate ancestrala. Drama lor este drama epigonilor. Simbolul ii striveste. Si daca Liviu Dunca sau Paul nu vor fi finalmente decat niste simpli infranti, Ilie Chindris va invata, el, cel putin, care este adevarata lectie a istoriei clanului sau: si anume ca necesitatea triumfa totdeauna asupra libertatii. Aici se afla in germene toate romanele lui I.; in primul rand, opozitia dintre necesitate si libertate constituie miezul conflictului filosofic din Pasarile, Apa, Iluminari si Racul; in al doilea rand, este anuntata si problema morala a acestor romane, care este aceea a justificarii. Necesitatea explica evolutia, transformarea, violenta, nedreptatea - totul, ca orice determinism - afirma romancierul prin intermediul multora din personajele sale; dar oare ea si justifica totul? A intelege mecanismul este totuna cu a-1 accepta? Interval este, poate, cartea cea mai demonstrativa a lui I., in care se schiteaza aceasta tematica preocupanta. Epic, romanul e sarac, interesant prin retrospectivele ce ilustreaza ideea. Dar totul e prea metodic. Personajele isi amintesc si iau cuvantul a tour de role: actiunea propriu-zisa ramane un simplu pretext. Se vede de pe acum ca romancierul n-are instinctul scenei directe, al dialogului, al miscarii vii, imediate. Sub fiecare eveniment prezent exista o trapa prin care cadem intr-un moment anterior. Personajele nu converseaza firesc, ci tin discursuri care sunt, uneori, interminabile spovedanii. Stereotipia aceasta nu-i lipsita de teoria de rigoare si-1 surprindem pe autor aparandu-se: "Cei care afirma: «Personajele autorului sunt vii» nu stiu ce spun. Habar n-au ce cosmar ar fi". El respinge deci romanul cu fiinte vii, realist, plauzibil. Prin gura unui personaj adauga: "Spun parabole, folosesc ca parabole, pentru ce intabesc eu acum, situatii demult si definitiv pecetluite. Ca si cum s-ar repeta continuu. Nu oamenii, dar situatiile, mecanismele". Devine limpede ca atentia romancierului tinde sa se deplaseze de la personaje spre situatii, de la concretul unei psihologii la generalitatea unui mecanism. De altfel, stereotipia situatiilor este atat de evidenta in romanele lui IVASIUC (mai ales in primele trei), incat poate fi descrisa aproape ca o structura fixa. Un personaj se afla intr-un moment critic al existentei sale: doctorul Ileain Vestibul, Chindris si Olgain Interval, Ion Marina in Cunoastere de noapte (1969), Dumitru Vinea si Liviu Dunca in Pasarile, Paul Dunca in Apa, Achim in Iluminari si Miguel in Racul. Asadar, o imprejurare oarecare declanseaza un resort invizibil in mecanismul ce parea bine pus la punct al personajului - de obicei un om solid instalat intr-o cariera, un savant sau un politician - care traverseaza o stare de acut conflict cu sine si cu lumea. Criza e urmata de examenul critic al vietii: si din aceasta autoanaliza se naste iluminarea. Treptat, criza se motiveaza mai direct social-istoric. Pasarile e un roman social. Intr-un fel, relatia se inverseaza acum, pentru ca in Apa, romanescul actiunii sa absoarba aproape intreg interesul. Istoria invadeaza romanul, iar transformarea care ocupa primul plan nu mai e transformarea insului, ci a societatii. Destinul unei lumi iesite din albie pune in umbra destinele indivizilor. Istoria era figuratie in Vestibul sau Interval; indivizii devin figuratie in Apa. In sfarsit, in Racul nici macar actiunea nu mai e importanta: ci cauza, mecanismul, sistemul. In Apa ne preocupa ce se petrece, in Racul ne preocupa purul determinism. Era oarecum de asteptat ca politicul va uzurpa intr-o zi in romanele lui IVASIUC nu numai psihologicul, dar si socialul, si ca eroul propriu-zis al fictiunii va deveni sistemul insusi al puterii. Locul individului 1-a luat mai intai masa, apoi mecanismul; Vestibul e romanul unui individ care iubeste. Apa unul al masei in revolutie. Racul, un roman al puterii. in Vestibul ne intereseaza reactiile sau rationamentele unui om, personalitatea, biografia sau esecul lui. in Apa, destinul unei colectivitati, in care personajele sunt purtatoarele de cuvant ale istoriei, suscitate de istorie, ca niste incarnari temporare ale spiritului universal, in Racul, politica se foloseste de oameni ca de niste oarbe instrumente. Eroii din Apa sunt inca fiinte diferentiate psihologic, actori pusi sa joace anume roluri. Don Athanasios sau Miguel (in Racul) sunt simple masti dez-incarnate, simboluri si, la rigoare, clisee. In Pasarile sunt doua romane intr-unui singur si ambele relateaza un esec: romanul iubirii lui Liviu Dunca ne intoarce la istoria si atmosfera clanului familial din Interval; ca si pentru Chindris, familia simbolizeaza aici intaia intrupare a necesitatii absolute. Romanul, pe acest plan, reia de cateva ori acelasi conflict, fiindca viata lui Liviu Dunca e o continua retraire a momentului optiunii. Adevarul uman al protagonistilor umple scena. Totul e dramatic, memorabil, de o mare intensitate a sentimentului. Proza are densitate si adevar, tragedia e simpla si umana. Cel de-al doilea "roman", paralel, ilustreaza oarecum aceeasi idee. Si aici un om e invins in clipa cand, din slabiciune, inceteaza sa mai fie instrumentul ascultator al necesitatii. IVASIUC izbuteste aici intr-un tip de proza obiectiva, lipsita de tezism, lasand ideologia sa se manifeste epic si psihologic. Apa este romanul cel mai putin original al scriitorului: scris cu o anume precipitare, fara staruinta pe adevarul sufletesc al eroilor, destul de conventional pe alocuri. Narativ, el poate interesa mai mult decat celelalte. insa IVASIUC nu este in primul rand un povestitor. in Apa actiunea e bogata, cam facila, plina de reminiscente ale literaturii de aventuri, cum sunt si unele personaje. Superior este Iluminari care reia, in egala masura, psihologismul intailor carti si observatia sociala din urmatoarele. Eroul principal, Paul Achim, seamana si cu Ilea si cu Vinea. Este un mare specialist in domeniul lui, ca cel dintai, si un om puternic, un sef, ca cel de-al doilea. Criza (Iluminari relateaza o criza) are o dubla natura, legata de dubla natura a protagonistului: Paul Achim e un savant care are brusc revelatia mediocritatii sale stiintifice, si un arivist, care dupa multi ani de la atingerea telurilor sale vrea sa se elibereze de compromisuri. Autorul incearca sa coasa cele doua personaje intr-o singura piele; reuseste insa doar pe jumatate, si anume atunci cand ne arata indoiala de sine a omului practic, a conducatorului. Omul vointei pure, care a razbatut fiindca a modelat lucrurile conform vointei sale, fiindca si-a impus forta, e invins de obiectivitatea pura, ca expresie reificata a acestei vointe. Se poate deduce ca totul se reduce la un conflict de putere, de mentinere a unei ierarhii prin schimbarea relatiilor, si mult mai putin la o chestiune de stiinta. Drama lui Paul Achim nu e a savantului, ci a politicianului. Trebuie sa observam ca, invingatori sau invinsi, eroii de felul lui Paul Achim atrag in chip evident pe autor in aceste ultime romane. El are o ciudata fascinatie fata de autoritate si fata de personajele care o reprezinta. Mai mult, asistam in romanele lui IVASIUC la constituirea unei "mitologii" a puterii. Paradoxul e ca aceasta mitologie rezulta dintr-o foarte metodica incercare de demistificare a mecanismului politic. Putini scriitori la noi au fost mai preocupati de acest mecanism decat IVASIUC si putini l-au analizat mai lucid. Dar cel mai neasteptat lucru la el este ca, obsedat sa demistifice mecanismul politic, 1-a invaluit adeseori, conferindu-i o aura de mister care il face aproape inexplicabil; ca, in sfarsit, vroind sa-1 demonteze piesa cu piesa, spre a-i invedera functionarea, s-a lasat sedus de retorica lui. Astfel, Racul e un roman politic, urmarind sa analizeze tehnicile preluarii puterii (Miguel viseaza sa fie intr-o zi un alt Don Athanasios); este insa si romanul unei mitologii politice. Ultima carte a lui IVASIUC pare scrisa spre a ilustra acest paradox.

OPERA

Vestibul, Bucuresti, 1967; Interval, Bucuresti, 1968; Cunoastere de noapte. Bucuresti, 1969 (ed. II, cu o postfata de Gabriela Omat, Bucuresti, 1977); Pasarile, Bucuresti, 1970 (ed. II, pref. de N. Manolescu, Bucuresti, 1977); Radicalitate si valoare, eseuri, Bucuresti, 1972; Corn de vanatoare, nuvele, Cluj, 1972; Apa, Bucuresti, 1973; Pro domo, eseuri, Bucuresti, 1974; Iluminari, Bucuresti, 1975; Racul, Bucuresti, 1976; Pasarile, antologie, pref., comentarii, referinte critice si bibliografie de IVASIUC Bogdan Lefter, Bucuresti, 1986; Apa, pref. de IVASIUC Bogdan Lefter, Bucuresti, 1987; Corn de vanatoare, nuvele, Bucuresti, 1991; Interval. Corn de vanatoare, Bucuresti, 1997; Cunoastere de noapte, studiu introductiv, tabel cronologic si referinte de Diana Adamek, Cluj-Napoca, 1998.

Rainer Maria Rilke - Ce-Ai Să Te Faci, Doamne, Dacă Mor?

TEATRU/FILM 12 Iulie

Cu Jorj Voicu

Biografie Jorj Voicu

Actorul Jorj Voicu s-a născut la 12 iulie 1938, in orașul Cluj. Numele este Jorj, prenumele Voicu.
A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografie din București in 1961, la clasa profesorului Ion Finteșteanu, a studiat la Paris pantomima cu Jacque Lecqoc.
A jucat la Teatrul Municipal din Turda, la teatrele Barbu Delavrancea, Tandatica si Odeon din capitala. Printre spectacolele in care a fost distribuit: O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale, Visul unei nopți de vară, Poveste de iarna de William Shakespeare, Scoala nevestelor de Moliere, Noaptea la Drumul Mare de Renato Lelli, comedia Un nasture sau absolutul de Radu Cosasu, Woyzeck de Georg Büchner, Sapte insi intr-o caruta de Paul Anghel, Escu de Tudor Mușatescu, Růzboiul de Goldoni, Vlacea, regele nebun, Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini, etc.
A debutat pe marele ecran in 1966, cu filmul Zodia Fecioarei, apoi a jucat in Faust XX (1966), in rolul lui Mefisto, Un film cu o fată fermecătoare (1967), De trei ori București (1967), B.D. în alertă (1971), Păcală (1974), Comedie fantastica (1975), scurt metrajul pentru televiziune Un text cu bucluc (1976), Ediție speciala (1978), Intoarcerea la dragostea dintâi, De ce trag clopotele, Mitica? (1981), Melodii la Costinesti (1982), Concurs (1982), Duelistii (1984) la televiziune, Ramasagul (1984), Galax, omul păpușă (1984), Amadeus , la Tv (1984), Maria si Mirabella in Tranzistoria (1989)-voce, Escu (1990).
La Teatrul Radiofonic a jucat in Capul de rățoi de George Ciprian, Apostolii de Liviu Rebreanu, Jocul Sfantului Nicolae, Zadarnicele necazuri de iubire de W. Shakespeare, Nunta lui Figaro de Beaumarchais, Pasărea albastră de Maurice Maeterlinck, etc.
Jorj Voicu a murit la 12 ianuarie 1991, in București, la 53 de ani.

Filme cu Jorj Voicu

·         Maria și Mirabela în Tranzistoria (1989) - Oache

·         Amadeus (1984) - Theodor Danetti - Baron von Swieten

·         Galax, omul păpușă (1984)

·         Rămășagul (1984)

·         Duelistii (1983)

·         Concurs (1982)

·         Melodii la Costinesti (1982)

·         De ce trag clopotele, Mitică? (1981)

·         Întoarcere la dragostea dintâi (1981)

·         Maria Mirabela (1981) - voce

·         Ediție specială (1980)

·         Vis de ianuarie (1979) - curier domnesc

·         Curcanii / (1977) - negustorul Bacalovici

·         Un text cu bucluc (1976)

·         Comedie fantastica / Comedie fantastică (1975) - Tapirul

·         Faust (1975) - Cornelius

·         Păcală (1974)

·         Brigada Diverse în alertă / B.D. în alertă (1971) - Tureaga

·         De trei ori Bucuresti (1968) - cetatean

·         Faust XX (1966) - Mefisto

·         Un film cu o fată fermecătoare (1966)

·         Zodia Fecioarei (1966)

BD-In Alerta(1971)

Cu Lucia Mureşan

Biografie Lucia Mureșan

O actrita de teatru remarcabila, nascuta pe 31 ianuarie 1938, voce inconfundabila a TELEENCICLOPEDIEI, un adevarat brand de televiziune, cu un timbru profund si catifelat, profesor doctor, cetatean de onoare al Sebesului, fiica avocatului Leontin Muresan din Cluj si a sotiei acestuia, profesor de istoria artelor, a facut un curs de balet la Opera din Cluj.

Desi ai sai o doreau medic, a ales actoria: “am fost un copil răsfățat de dragostea familiei mele de Mureșeni și Triteni din mijlocul Transilvaniei. Bunicii, unchii, mătușile, verii și verișoarele, părinții mei și sora mea ne întâlneam cu imensă bucurie la toate sărbătorile din calendarul creștin și ne bucuram să fim împreună. Cred că pentru mine au contat enorm anii aceștia de viață într-o familie mare, pentru care vacanțele erau povești minunate, cu ieșiri în natură, care mi-au rămas în minte și în suflet”, spune Lucia Muresan.

Dupa absolvirea Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica (clasa profesoarei Irina Rachiteanu) a fost repartizata la Piatra Neamt impreuna cu toata promotia si au infiintat acolo Sectia de Teatru. Apoi, dupa un an pleaca la Cluj si apoi da examen la Teatrul Nottara din Bucuresti, unde noul director Horia Lovinescu reuseste sa faca o trupa tanara, formata din Gilda Marinescu, Anda Caropol, Emil Hossu, Alexandru Repan si ea, azi, toti nume celebre ale teatrului si filmului romanesc. 

A jucat in peste 100 de piese de teatru, pe scena, teatru radiofonic si de televiziune, 15 filme si a participat la numeroase spectacole Eminescu, Blaga etc. cu poezie romaneasca, germana si maghiara. A fost casatorita timp de 40 de ani cu un mare fotograf, Ion Miclea, “omul cu ochi de vrajitor" perceput de multi ca fotograful lui Ceausescu dar al carui album despre SUA a fost prefatat de Gerard Ford... 

In film a interpretat multe roluri secundare, e drept, dar cu aceeasi sensibilitate, talent si pasiune. Profesor doctor, teza de doctorat avand ca tema „Rolul cuvantului in realizarea imaginii scenice – orice glas asculta glas„. Este decan al Facultatii de Teatru si profesor la Universitatea Spiru Haret din 2002. A decedat la 11.07.2010.

Filme cu Lucia Muresan

·         Still Center / Buricul pamantului (2005) - Doctor

·         Raport despre starea natiunii (2004) - Marioara Zegrea

·         Une place parmi les vivants (2003)

·         Natures mortes (2000)

·         Divorț... din dragoste (1991)

·         Drumeț în calea lupilor (1988) - dna. Iorga

·         A doua varianta (1987)

·         Figurantii (1987)

·         Raliul (1984) - Mama

·         Buletin de București (1982)

·         Liniștea din adâncuri (1982)

·         Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980) - regina Isabela

·         Serata (1971)

·         Gioconda fara suras / Gioconda fără surâs (1967) - Ioana

·         Troienele / (1967) - Corifeea

BULETIN DE BUCURESTI-1982 

Cu George Calboreanu

Biografie George Calboreanu

George Calboreanu s-a nascut la 03.01.1896, in localitatea Turnisor, nu departe de Sibiu. După ce termină clasele primare la Turnișor devine elev la Școala de Arte și Meserii din București. De cum a absolvit-o pleacă la Constanța cu gândul ascuns de a se imbarca pe furis pe un vapor când acesta își va ridica ancora si de a pleca. Dar din păcate nu reuseste acest lucru fiind obligat sa se intoarca la Bucuresti. Întors la București, intră în corul unei biserici; cântând, reuseste sa isi castige curajul necesar de a accede mai departe și se prezinta la concurs la Teatrul de Operetă de la Parcul Oteteleșteanu (azi Palatul Telefoanelor). Dupa concurs intre membrii juriului s-au iscat neînțelegeri la deliberare, un membru al comisiei a susținut că este tenor, altul că este bas, iar al treilea că e bariton. Și ca să nu fie suparare l-au respins. 

Își caută norocul în altă parte și astfel ajunge la Iași unde se înscrie la Conservator, la clasa lui State Dragomir, având colegi pe C. Ramadan, Miluc Gheorghiu, Sorana Bopa, Costache Antoniu, Alex Critico și alții. În paralel cu Conservatorul audiază și cursurile Facultății de Litere și Filosofie. În stagiunea 1918-1919 debutează pe scena Teatrului Național din Iasi în piesa “Fântâna Blanduziei” . Tot aici mai joacă rolul lui Chiriac din “O noapte furtunoasă” . 
Dupa numai doi ani îl găsim angajat la Teatrul Național din Cluj. Curând se remarcă prin două creații care-i aduc simpatia studențimii care-l ovaționează în “Messalina” și “Butoreștii”. Rolul Amos din ultima piesă îi aduce un premiu constând într-o călătorie de studii la Viena. Reîntors în țară, este angajat la Teatrul Regina Maria, condus de soții Bulandra, unde joacă în patru piese și anume: “Don Juan, L’Aiglon” , “Cadavrul viu” și “Masca și obrazul” . Trece apoi la Teatrul Popular, înființat de Nicolae Iorga. Aici joacă cu mare succes rolul lui Raskolnikov din “Crimă și pedeapsă” . 

Această îzbândă artistică îi deschide larg poarta Naționalului Bucureștean și din 1923 este angajat și nu-l va mai părăsi până la pensionare . În 1938 il regasim jucand la galeria vechiului Național, în rolul Hagi Tudose. Au urmat, de-a lungul anilor, “Hamlet”, “Coana Chirița” (Bârzoi), “Avram Iancu”, “Apus de soare”, “Pământ” (Boierul), “Patima de sub ulmi”, “Vlaicu-Vodă”, “Păpușile”, “Toți fiii mei”, “Dama cu camelii”. Au urmat apoi “Mama”, “Trenul blindat”, “Papucii fericirii”, “Tinerețe”, “Titanic Vals”, “Ion Vodă cel Cumplit”, “Egor Buliciov”, “Rapsodia țiganilor”, “Omul cu mârțoaga”, “Cetatea de foc”, “Bădăranii”, “Iuda”, “Dulcea pasăre a tinereții”, “Monna Vana”, “Complotul condamnaților”, “Maria Stuart”, “Frații Karamazov”, “Oameni pe un sloi de gheață”, “Patima roșie”, “Iulius Cezar” și multe altele. 

La care se adaugă cele 11 filme în care a jucat, precum și sutele de imprimări la Radio,ce au imbogatit Fonoteca de Aur . Una din marile reușite ale carierei sale e rolul lui Ștefan cel Mare. La făurit ca personaj, întâia oară, într-o piesă azi uitată, Maria de Mangop de Mircea Dem. Rădulescu (1953). Apoi la desăvârșit în Apus de soare, la Naționalul din București . E cert că pentru generațiile posbelice ilustrul domnitor are chipul scenic dat de Calboreanu, așa cum pentru perioada anterioară îl avea pe acela creat de Nottara, iar pentru generatiile mai noi de Gheorghe Cozorici.

Se stinge din viata la 12 iulie 1986 in Bucuresti.

Filme cu George Calboreanu

·         Ultimele zile ale verii (1976)

·         Frații Jderi (1974) - Nechifor Caliman Trailer

·         Serata (1971)

·         Frații (1970)

·         Apoi s-a născut 'Legenda' (1969)

·         Calea Victoriei sau cheia visurilor (1966) - magnatul petrolului Iordan Hagi-Iordan

·         Soparla (1966)

·         Neamul Șoimăreștilor (1965) - Mos Mihu

·         Strainul / Străinul (1964) - Senatorul Varga

·         Lumină de iulie (1963)

·         Lupeni 29 (1962)

·         Omul de lângă tine (1961)

·         Setea (1961)

·         Bădăranii (1960) - Negustorul Simon

·         Brigada lui Ionut (1954) - Oprea Savu

Teatru Radiofonic - APUS DE SOARE.

  Serata (1971)

Petru Rares - Horia Lovinescu 1969

Calul leșinat cu Victor Rebengiuc

În grădinile Murciei - Jeri Felih y Codina 1980

GÂNDURI PESTE TIMP 12 Iulie

Pablo Neruda - Citate:

Constantin Noica - Citate:

Nicolae Steinhardt - Citate:

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 12 Iulie

Horatiu Malaele Betivul

1.     Doi prieteni care nu s-au vazut de multa vreme se intalnesc intr-un bar. Unul dintre ei este tare suparat, si incearca sa isi ascunda lacrimile ce i se scurg pe obraz.
- Ce ti s-a intamplat? il intreaba amicul sau.
- Nimic, nu pot sa-ti povestesc!
- Te feresti tocmai de mine, cel mai bun prieten al tau? Poate te pot ajuta...
- Nu, acum nimeni nu ma mai poate ajuta!
- Dar ce s-a intamplat?
- Tocmai m-am intors de la o vanatoare in Africa.
- Si?
- Am fost violat de o gorila, masculul cel mai puternic din grup...
- Si?
- Cinci zile am facut s-x fara pauza, stii cum... pur si simplu fara sa se opreasca!
Si incepe sa planga in hohote.
- Hai incearca sa te linistesti, il consoleaza prietenul, bine c-ai scapat cu viata. Esti intreg, asta conteaza. Eu n-o sa spun nimic nimanui, iar gorila aia nu vorbeste!
- Pai, tocmai asta este problema, ca nu vorbeste, nu scrie, nu telefoneaza, nu mail, nu SMS, nu nimic...

2.     Adunaţi într-o seară la o bere, trei bărbaţi discutau despre cele mai interesante poziţii pe care le-au experimentat. Unul dintre ei zice:

- Mie îmi place cel mai mult 69!

Altul:

- Este beton atunci când femeia acceptă să fie legată de pat!

Ultimul zice:

- Nu e nimic mai provocator decât rodeo sălbatic!

Unul dintre cei doi prieteni îl priveşte surprins:

- Rodeo sălbatic?! Ce mai este şi asta? N-am auzit niciodată despre aşa ceva!

- Imaginează-ţi: eşti în pat cu soţia, te afli deasupra ei, o săruţi pe spate când lucrurile se încălzesc, îţi lipeşti pieptul de spatele ei şi îi şopteşti delicat la ureche: ?Poziţia asta o înnebuneşte pe secretara mea!?. Iar după aceea, tot ce ai de făcut este să încerci să te menţii deasupra mai mult de opt secunde.

3.     Soţia lui Luis Felipe Scolari încearcă să îl trezească, a doua zi după Germania-Brazilia 7-1:

- Luis, trezeşte-te, e 8!

- Ce, au mai dat unul?! ( E vechi...dar asta a fost realitatea!)

4.     Doi ardeleni în gară, la ghişeul de bilete:
- Domnişoară, două belete.
- Da, sigur, până unde?
- Gheorghe, îi spuniem?
- Nu.
- Domnişoară, două belete, va rog.
- Sigur, dar dacă nu-mi spuneţi unde mergeţi, nu ştiu cât să vă cer.
- Gheorghe, îi spuniem?
- Apăi, spune-i.
- Noi merem la nuntă.